Sunteți pe pagina 1din 110

1

2
MATEMATICĂ
mic memorator

2013

3
METODE ÎN EDUCAŢIE. TESTE, Tit Tihon
Supliment MIC MEMORATOR DE MATEMATICĂ

4
ALGEBRÃ

I. Elemente de logicã matematicã

I.1. Noţiunea de propoziţie

Definiţia I.1.1. Se numeşte propoziţie un enunţ despre


care se poate spune cã este adevãrat sau fals, dar nu şi
adevãrat şi fals simultan.
Se noteazã cu p,q, P, Q
Valoarea logicã sau valoarea de adevãr a unei
propoziţii
Dacã o propoziţie p este adevãratã se spune cã
are valoarea logicã sau valoarea de adevãr: adevãrul;
aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 1 sau a
şi scriem v(p) = 1 sau (v)p=a.
Daca o propoziţie q este falsã, se spune cã
valoarea de adevãr este falsul; aceastã valoare de adevãr
se noteazã cu simbolul 0 sau f şi scriem v(q) = 0 sau
v(q) = f.
Ex: 1) Q : acesta este un enunţ care exprimã un
adevãr, deci o propoziţie adevãratã.
2) x + 5 = 3, xN este o propoziţie falsã, pentru
cã nu existã nici un numãr natural astfel ca x + 5 = 3
3) x  y, x,yN este un enunţ despre care nu se
poate spune nimic, deci nu este o propoziţie.

5
I.2. Operatori logici
Negaţia unei propoziţii p este propoziţia care este falsã
când p este adevãratã şi este adevãratã când p este
falsã.
Se noteazã: non p,  p, p .
Tabela de adevãr a propoziţiei non p se întocmeşte pe
baza relaţiei v(nonp)=1–v(p).
p non p
1 0
0 1
Conjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care
este adevãratã dacã şi numai dacã fiecare propoziţie p
şi q este adevãratã.
Se noteazã: pq.
Tabela de adevãr a propoziţiei p  q este:
p q pq
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0
Disjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care
este adevãratã dacã şi numai dacã cel puţin una din
propoziţiile p, q este adevãratã.
Se noteazã: p q
Tabela de adevãr a propoziţiei p  q este:
p q pq
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0
Implicaţia propoziţiilor p şi q este propoziţia care este
falsã dacã şi numai dacã p este adevãratã şi q este
falsã. Se noteazã: (non p) sau q, pq şi se citeşte: “p
implicã q” sau “dacã p, atunci q”. Propoziţia p este
ipoteza, iar propoziţia q este concluzia.
6
Tabela de adevãr a propoziţiei pq este:

p q non p (non p)q


1 1 0 1
1 0 0 0
0 1 1 1
0 0 1 1

Echivalenţa logicã. Propoziţiile p şi q sunt


echivalente logic, dacã şi numai dacã p, q sunt
adevãrate sau false simultan.
Se noteazã (non p)q şi (non q)p; (pq) şi (qp);
pq; se citeşte: “p echivalent cu q” sau “p dacã şi
numai dacã q”, “p este condiţie necesarã şi suficientã
pentru q”.
Tabela de adevãr a propoziţiei compuse pq este:
p q non p non q pq qp (pq)
(qp)
1 1 0 0 1 1 1
1 0 0 1 0 1 0
0 1 1 0 1 0 0
0 0 1 1 1 1 1

I.3. Expresii în calculul propoziţiilor


Propoziţiile p,q, r, … fiind date, cu ajutorul
operatorilor logici , , , ,  putem formula diferite
expresii, care se numesc formule ale calculului cu
propoziţii sau expresii logice. Ele se noteazã  sau
(p,q,r,…), (p,q,r,…).
Înlocuind în  pe p,q,r,… cu diferite propoziţii
obţinem o altã propoziţie, a cãrei valoare de adevãr se
numeşte valoarea expresiei .
Definiţia I.3.1. O expresie logicã  care se reduce la o
propoziţie adevãratã, oricare ar fi propoziţiile p,q,r,…
se numeşte tautologie.
7
Definiţia I.3.2. Douã expresii logice  şi  se numesc
echivalente dacã şi numai dacã pentru orice propoziţii
p,q,r,… cele douã expresii reprezintã propoziţii care au
aceeaşi valoare de adevãr. Se noteazã  .

I.4. Noţiunea de predicat


Definiţia I.4.1. Se numeşte predicat sau propoziţie cu
variabile un enunţ care depinde de o variabilã sau de
mai multe variabile şi are proprietatea cã pentru orice
valori date variabilelor se obţine o propoziţie adevãratã
sau o propoziţie falsã.
Predicatele se noteazã p(z,y,z,…), q(x,y,z,…) şi
pot fi unare, binare, ternare etc., variabilele x,y,z,…
luând valori în mulţimi date.
Definiţia I.4.2. Predicatele p(z,y,z,…), q(x,y,z,…) se
numesc echivalente dacã, oricare ar fi valorile pe care
le iau x,y,z,… în unul şi acelaşi domeniu, propoziţiile
corespunzãtoare au aceleaşi valori de adevãr. Scriem
p(z,y,z,…) q(x,y,z,…).

I.5. Cuantificatori
Definiţia I.5.1. Fie p(x), cu xM, un predicat. Dacã
existã (cel puţin) un element x’M, astfel încât
propoziţia p(x’) este adevãratã, atunci scriem xp(x),
(x)p(x) sau (xM)p(x).  se numeşte cuantificator
existenţial şi se citeşte “existã”.
Definiţia I.5.2. Fie p(x) cu xM, un predicat. Dacã
p(x) este o propoziţie adevãratã pentru orice xM,
atunci scriem xpx, (x)p(x) sau (xM)p(x).
 se numeşte cuantificator universal şi se citeşte
“oricare ar fi”.

Proprietãţi
1. (x)(y)p(x,y)  (y)(x)p(x,y);
2. (x)( y)p(x,y)  (y)( x)p(x,y);

8
Reguli de negare
1. ((x)p(x))  ((x)(p(x));
2. ((x)p(x))  ((x)(p(x));
3. ((x)(y)p(x,y))((x)(y)p(x,y));
4. ((x)( y)p(x,y))((x)( y)p(x,y));

I.6. Metoda de demonstraţie prin reducere la absurd


Aceastã metodã se bazeazã pe tautologia
(pq)  (non pnon q), care ne aratã cã
pentru a demonstra pq, este totuna cu a demonstra cã
non pnon q.

I.7. Proprietãţi ale operatorilor logici

Oricare ar fi propoziţiile p,q,r,… avem:


1. non(non p)  p;
2. (pq)  (qp) (comutativitatea conjuncţiei);
3. ((pq)r)  (p(qr)) (asociativitatea conjuncţiei);
4. (pq)  (qp) (comutativitatea disjuncţiei);
5. ((pq) r)  (p (qr))
(asociativitatea discjuncţiei);
6. ((pq)(qr))(pr)
(tranzitivitatea implicaţiei);
7. non(pq)  (non p)(non q)
legile lui de Morgan;
non(pq)  (non p)(non q)
8. (p(qr))  ((pq)(pr))
conjuncţia este distributivã în raport cu disjuncţia;
(p(qr))  ((pq)(pr))
disjuncţia este distributivã în raport cu conjuncţia

9
II. Mulţimi

Moduri de definire a mulţimilor. Mulţimile se definesc


fie prin indicarea elementelor lor ({0,1,3} sau {x,y,z}),
fie prin specificarea unei proprietãţi caracteristice a
elementelor lor (de exemplu {xRx2 – 3x + 2 = 0}).
Mulţimile se noteazã cu litere mari: A, B, C,…
X, Y, Z, iar elementele lor cu litere mici: a, b, c,…
Apartenenţa unui element la o mulţime. Dacã un
element a aparţine unei mulţimi A, acesta se noteazã
aA şi se citeşte “a aparţine lui A”.

Definiţie. Mulţimea vidã este mulţimea care nu are


nici un element. Se noteazã .

II.1. Relaţia de egalitatea a mulţimlor


(A = B)  (xA  xB) şi (yB  yA)

Proprietãţile egalitãţii:
1.  A, A = A (reflexivitatea);
2. (A = B)  (B = A) (simetria);
3. (A = B  B = C)  (A = C) (tranzitivitatea);

II.2. Relaţia de incluziune


(A  B)  (xA  x B)
Mulţimea A se numeşte parte sau o submulţime a lui B.
Proprietãţile incluziunii:
1.  A, A  A (reflexivitatea);
2. (A  B)  (B  A)  (A = B) (antisimetria);
3. (A  B  B  C)  (A  C) (tranzitivitatea);
4.  A,   A.
Relaţia de neincluziune se noteazã A  B.
10
II.3. Reuniunea mulţimilor: A  B = {xxA  xB}

Proprietãţile reuniunii:
1. A, B: A  B = B  A (reflexivitatea);
2. A, B, C: (AB)C)=A(BC) (asociativitatea);
3. A: A  A = A (idempotenţa);
4. A: A   = A;
5. A, B: A  A  B, B  A  B.

II.4. Intersecţia mulţimilor A  B = {xxA  xB}

Proprietãţile intersecţiei:
1.  A, B: A  B = B  A (comutativitatea);
2.  A, B, C: (AB)C=A(BC) (asociativitatea);
3.  A: A  A = A (idempotenţa);
4.  A: A   = 
5.  A, B: A  B  A, A  B  B
6.  A, B, C: (A  B)  C = (A  C)  (B  C)
(distributivitatea intersecţiei faţã de reuniune);
7.  A, B, C: (A  B)  C = (A  C)  (B  C)
(distributivitatea reuniunii faţã de intersecţie);
8.  A, B: A (AB)=A, A(A  B) = A (absorbţia).

Definiţie. Mulţimile A şi B care nu au nici un element


comun se numesc disjuncte. Pentru ele avem AB=.

II.5. Diferenţa mulţimilor A \ B = {xxA  xB}

Proprietãţile diferenţei:
1.  A: A \ A = ;
2.  A, B, C: (A \ B)  C = (A  C) \ (B  C);
3.  A, B: A \ B = A \ (A  B);
4.  A, B: A = (A  B)  (A \ B);
5.  A, B, C: A \ (B  C) = (A \ B) \ C;

11
6.  A, B, C: A \ (B  C) = (A \ B)  (A \ C);
7.  A, B, C: (A  B) \ C = (A \ C)  (B \ C);
8.  A, B, C: (A  B)\C = A  (B \ C) = (A\C)  B.

II.6. Diferenţa simetricã A  B = (A \ B)  (B \ A)

Proprietãţile diferenţei simetrice:


1.  A: A  A = ;
2.  A, B: A  B = B  A (comutativitatea);
3.  A: A   =   A = A;
4.  A, B, C: (AB)  C = A(BC) (asociativitatea);
5.  A, B, C: A  (B  C) = (A  B)  (A  C);
6.  A, B: A  B = A  B \ (A  B)

II.7. Complementara mulţimii A în raport cu


mulţimea E:
A fiind o parte a lui E, adicã AE, avem
CEA = {xxE  xA}

Proprietãţi: (A, BE)


1. CE(CEA) = A (principiul reciprocitãţii);
2. CEA = E \ A;
3. CE = E;
4. CEE = ;
5. A  CEA = A (principiul exluderii terţiului);
6. A  CEA =  (principiul necontradicţiei);
7. A  B  CEB  CEA;
8. A \ B = CE(A  B).

II.8. Formulele lui de Morgan (A, BE)


CE(A  B) = CEA  CEB; CE(A  B)= CEA  CEB.

II.9. Produsul cartezian a douã mulţimile A şi B:


A x B = {(a,b)aA  bB}

12
Proprietãţile produsului cartezian ( A,B,C,D avem):
1. A x B  B x A, dacã A  B;
2. (A x B)  (A x C) = A x (B  C);
3. (A  B) x C = (A x C)  (B x C);
4. (A  B) x C = (A x C)  (B x C);
5. (A \ B) x C = A x C \ B x C;
6. (A  B) x (C  D) = (A x C)  (B x D)
Definiţia II.9.1. Mulţimile A şi B se numesc
echipotente dacã existã o bijecţie de la A la B.
Definiţia II.9.2. Fie E o mulţime. Aceasta se
numeşte finitã dacã E =  sau dacã existã nN, astfel
încât E este echipotentã cu mulţimea {1,2,…,n}.
Definiţia II.9.3. O mulţime E se numeşte
infinitã dacã ea nu este finitã. Exemple de mulţimi
infinite sunt: N, Z, Q, R.
Definiţia II.9.4. Fie E o mulţime. Aceasta se
numeşte numãrabilã dacã este echipoentã cu N.
Exemplu: Mulţimea numerelor raţionale.
Definiţia II.9.5. O mulţime se numeşte cel mult
numãrabilã dacã este finitã sau numãrabilã.
Definiţia II.9.6. Fie E o mulţime. Se numeşte
cardinalul acestei mulţimi un simbo asociat ei, notat
E sau card E, astfel încât E = F , dacã şi numai
dacã E este echipotentã cu F; cardinalul mulţimii vide
se noteazã cu 0, cardinalul mulţimii {1,2,…,n} cu nN,
senoteazã cu n, iar cardinalul mulţimii N se noteazã cu
0 (alef zero).

Teorema II.9.1. Fie A şi B douã mulţimi finite.


Atunci:
A  B = A + B A  B 

Teorema II.9.2. Fie A, B şi C trei mulţimi


finite. Atunci:
ABC=A+B+CABACBC+ABC

13
III. Relaţii binare

Relaţia binarã pe o mulţime


Definiţia III.1. Fie M o mulţime nevidã. Se
numeşte relaţia binarã R pe M o parte a produsului
cartezian MxM. Dacã xM este relaţia R cu yM,
atunci scriem xRy sau (x,y)R. Deci o relaţie binarã
se referã la perechile de elemente din M.

Proprietãţi ale relaţiilor binare pe o mulţime:

1. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte reflexivã


dacã  aM avem pe aRa.
2. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte simetricã
dacã  a,bM avem aRb implicã bRa.
3. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte
antisimetricã dacã  a,bM, aRb şi bRa implicã a=b.
4. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte tranzitivã
dacã  a,b,c M, aRb implicã bRc implicã aRc.
Definiţia III.2. Se numeşte greficul relaţiei R
definitã pe M mulţimea G = {(x,y)xRy}.
Definiţia III.3. O relaţie binarã R definitã pe o
mulţime nevidã M se numeşte relaţie de echivalenţã
dacã ea este reflexicã, tranzitivã şi simetricã.
Exemplu: Fie N mulţimea numerelor naturale şi
numãrul 3 fixat. Pe N stabilim urmãtoarea relaţie R: a şi
b din N sunt în relaţie cu R, dacã a şi b împãrţite la 3
dau acelaşi rest. Scriem a  b (mod 3); de pildã 4  1
(mod 3). Aceasta este o relaţie de echivalenţã.
Definiţia III.4. Fie M o mulţime. R o relaţie de
echivalenţã pe M şi a un element fixat din M. Se
numeşte clasã de echivalenţã corespunzãtoare
elementului a mulţimea Ca = {x M xRa}. Douã clase
de echivalenţã Ca şi Cb sau coincid (când aRb) sau
sunt disjuncte.

14
Definiţia III.5. Fie M o mulţime şi R o relaţie de
echivalenţã pe M. Se numeşte mulţimea cât a lui M în
raport cu relaţia R şi se noteazã M/R mulţimea
claselor de echivalenţã.
Definiţia III.6. Fie M o mulţime nevidã. Se numeşte
relaţie de ordin pe M o relaţie binarã care este
reflexivã, tranzitivã şi antisimetricã.
Se noteazã: “<” sau “”

Exemplu: relaţia cunoscutã de ordine naturalã “” pe


N, Z, Q şi R este o relaţie de ordine.

Definiţia III.7. Fie M o mulţime nevidã şi “” o relaţie


de ordin pe M. Aceastã relaţie de ordin se numeşte
relaţie de ordine totalã dacã oricare douã elemente ale
lui M sunt comparabile adicã a,bM avem sau a<b
sau b<a. Mulţimea înzestratã cu o relaţie de ordine
totalã se numeşte mulţime total ordonatã.
Definiţia III.8. Fie M o mulţime nevidã. O
relaţie de ordine pe M se numeşte relaţie de bunã
ordonare dacã orice parte nevidã a lui M are un cel
mai mic element. Mulţimea M, cu aceastã relaţie de
bunã ordonare, se zice bine ordonatã.
O relaţie de bunã ordonare pe M este o relaţie
de ordie totalã pe M.

15
IV. Funcţii

IV.1. Noţiunea de funcţie


Definiţia IV.1.1. Fie A şi B douã mulţimi. Prin funcţie
definitã pe mulţimea A, cu valori în mulţimea B se
înţelege orice lege (procedeu sau convenţie) f, în baza
cãreia oricãrui element aA i se asociazã un unic
element, notat f(a), din B. Mulţimea A se numeşte
domeniu de definiţie, iar mulţimea B se numeşte
codomeniu de definiţie sau domeniul valorilor
funcţiei.
Definiţia IV.1.2. Fie f:AB o funcţie. Prin graficul
acestei funcţii înţelegem submulţimea Gf a produsului
cartezian A x B formatã din toate perechile (a,f(a)),
aA. deci Gf = {(a, f(a) aA}
Definiţia IV.1.3. Se numeşte funcţie numericã o
funcţie f:AB, pentru care atât domeniul de definiţie
A cât şi domeniul valorilor B sunt submulţimi ale
mulţimilor numerelor reale (deci A, BR).

IV.2. Funcţii injective, surjective, bijective


Definiţia IV.2.1. Fie f:AB o funcţie. Spunem cã f
este o funcţie injectivã, dacã pentru oricare douã
elemente x şi y ale lui A, xy, avem f(x)  f(y). Faptul
cã f este injectivã se mai exprimã şi altfel: x,yA:
f(x)= f(y)  x = y
Exemplu: f:NN, definitã prin formula f(x) = x2, este
injectivã, dar g:ZN, g(x) = x2 nu este o funcţie
injectivã deoarece g(2) = g(2) = 4.
Definiţia IV.2.2. O funcţie f:AB este o funcţie
surjectivã, dacã pentru orice bB existã cel puţin un
element aA, astfel încât f(a)  b.
Deci f:AB nu este surjectivã dacã  bB avem
f(a)b()aA.
Exemplu: f:RR, f(x) = ax, a  0 este surjectivã.
16
Definiţia IV.2.3. O funcţie f:AB care este simultan
injectivã şi surjectivã se numeşte funcţie bijectivã.
Exemplu: Fie A = {xRx  0} şi f:RR, f(x) = x2.
Funcţia f este bijectivã.

IV.3. Compunerea funcţiilor


Definiţia IV.3.1. Fie funcţiile f:AB şi f:BC
(domeniul de definiţie al funcţiei g coincide cu
codomeniul funcţiei f). Fie aA, atunci f(a)B, deci
existã imaginea sa prin g, adicã g(f(a))C. Astfel
putem defini o funcţie h:AC unde h(a) = g(f(a))
pentru aA. Funcţia h astfel definitã se noteazã g◦f
(sau gf) şi se numeşte compunerea funcţiei g cu
funcţia f.
Observaţii:
1. Dacã f:AB şi g:CD sunt douã funcţii, are sens
sã vorbim de compunerea funcţiei g cu funcţia f
numai dacã B = C.
2. Dacã f:AB şi g:BA sunt douã funcţii, are sens
g◦f:AA şi f◦g:BB. în general f◦g  g◦f.
Teoremã. Fie f:AB şi g:BC şi h:CD trei
funcţii. Atunci fiecare din funcţiile h◦(g◦f), (h◦g)◦f are
sens şi existã egalitatea: h◦(g◦f) = (h◦g)◦f.

IV.4. Funcţia inversã


Definiţia IV.4.1. Fie A o mulţime oarecare. Notãm cu
1A:AA funcţia definitã astfel: 1A(a) = a pentru
aA. 1A se numeşte funcţia identicã a mulţimii A.

Propoziţie. Fie A o mulţime şi 1A funcţia sa identicã.


Atunci:
1. Pentru orice mulţime B şi pentru orice funcţie
f:AB avem f◦1A= f
2. Pentru orice mulţime C şi pentru orice funcţie
g:CA avem 1A◦g = g
17
Definiţia IV.4.2. O funcţie f:AB se numeşte
inversabilã dacã existã o funcţie g:BA astfel încât
g◦f = 1A şi f◦g = 1B.

Teoremã. O funcţie este inversabilã dacã şi numai dacã


este bijectivã.

Folosind graficul: o funcţie f:AB, este bijectivă dacă


orice paralelă dusă prin orice punct al codomeniului,
intersectează graficul într-un singur punct.

Exemplu
f : R   R , y  f ( x) este bijectivă.

y
Gf

codomeniu

O x

18
V. Operaţii cu numere reale

V.1. Puteri naturale ale numerelor reale


1.
(+a)n = +an
2. (a)2n = +a2n
3. (a)2n+1 = -a2n+1
4. aman = am+n
5. am:an = am-n, a  0
6. ambm=(ab)m
m
7. am:bm =  a  , b  0;
b
 
m
8. 1m   1   a  m , a  0;
a a
9.(am)n = amn = (an)m;
10. a0 = 1, a  0;
11. 0n = 0, n  0, nN.

Puterile numerelor reale se extind atât pentru


exponenţi raţionali pozitivi sau negativi, cât şi pentru
exponenţi reali, puterile reale fiind definite cu ajutorul
şirurilor de puteri raţionale. Aceste puteri au proprietãţi
identice cu exponenţi numere naturale.

V.2. Identitãţi fundamentale

Oricare ar fi x,y,z,t,a,b,cR şi nN, avem:


1. a2 – b2 = (a – b)(a + b); 4ab = (a + b)2 – (a – b)2;
2. (a2 + b2)(x2 + y2) = (ax – by)2 + (ax + bx)2;
3. (a2 + b2 + c2)(x2 + y2 + z2 + t2) = (ax – by – cz – bt)2+
+(bx+ay – dz – ct)2+(cx + dy +az–bt)2+(dx–cy+bz+at)2;
4. a3 – b3 = (a – b)(a2 + ab + b2);
5. a3 + b3 = (a + b)(a2 – ab + b2);
6. x3+y3+z3 – 3xyz = (x + y + z)(x2 +y2 +z2 –xy– xz –yz);
7. x3 + y3 + z3 = (x + y + z)3 – 3(x + y)(y + z)(z + x);

19
8. a4 – b4 = (a – b)(a + b)(a2 + b2);
9. a4 + b4 = (a2 + b2 – ab
10. a5 – b5 = (a – b)(a4 + a3b + a2b2 + ab3 + b4);
11. a5 + b5 = (a + b)(a4 – a3b + a2b2 – ab3 + b4);
12. (1 + a)(1 + a2 + a4) = 1 + a + a2 + a3 + a4 + a5;
13. a6 + b6 = (a3 – 2ab2)2 + (b3 – 2a2b)2
(G. de Recquigny-Adanson);
14. an – bn = (a – b)(an-1 + an-2b + … + abn-2 + bn-1);
15. a2n – b2n = (a2 – b2)(a2n-2+ a2n-4b2 +…+ a2b2n-4+b2n-2);
16. a2n+1 +b2n+1 = (a + b)(a2n + a2n-1b + … + ab2n-1 +b2n);
17. (1 + a + a2 +… +an)(1 + an+1) = 1+a +a2 +… + a2n+1.

V.3. Radicali. Proprietãţi


1
m
1. a  a m ,a  0;
1
1 1 
2. m  m  a m ,a  0;
a a
3.  a
m
m
 a, a  0 ;
m
4. a  b  m ab , a, b  0 ;
m

m
 1 1
5.  m   , a  0 ;
 a a
 
6. m a  m b  m c  m abc , a, b, c,  0 ;

m a
7. a :mb  m , a  0, b  0 ;
b
8. m
a  n a  mn a mn , a  0 ;
9. m
a : n a  m  n a m n , a  0 ;
10. n
a nm  a m , a  0 ;
n

11. m
an   am
n
 am ,a  0 ;
20
mn
12. a mp  n a p , a  0 ;
m
13. a p  n b q  mn a pn  b qm , a, b  0 ;

14. m n a  mn a  n m
a ,a  0;
15. m a p : n b q  mn a pn : b qm , a  0, b  0 ;
2
16. a  a , a  R;
1

17. 2 n1  a   a 2 n1   2n 1 a , a  0 ;


18. 
2 n 1
a 
2 n 1
  a, a  0 ;
19. a  b  a  b  2 ab , a, b  0 ;
AC AC
20. A  B   , dacã şi numai
2 2
dacã A2 – B = C2;
21.Expresia conjugatã a lui a  b este a  b iar
3 3 2 2
pentru a  b este 3 3
a  ab  b 3

21
VI. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi

VI.1. Ecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii afine


ax + b = 0, a,b,xR
Fie S mulţimea de soluţii a acestei ecuaţii. Dacã
b (soluţie unicã). S =  b
1. a  0, x =    .
a  a
2. a = 0 şi b  0, ecuaţia nu are soluţii: S = ;
3. a = 0 şi b = 0, orice numãr real x este soluţie a
ecuaţiei afine date; S = R.
Semnul funcţiei afine f:RR, f(x) = ax + b, a  0
-
b +
x 
a
f(x) semn contrar lui a 0 semnul lui a

y Graficul funcţiei este o dreaptã.

A(0,b)

b ,0) x
B( 
a

VI.2. Inecuaţii de gradul întâi


Cazul 1. ax + b > 0, a,b,xR. Fie S mulţimea soluţiilor.
Dacã:
 b   b
a > 0, S =   ,   ; a < 0, S =  ,   ;
 a   a
a = 0, b > 0, S = R; a = 0, b = 0, S = .
22
Cazul 2. ax + b  0, a,b,xR. Dacã:
 b   b
a > 0, S =   ,   ; a < 0, S =  ,  
 a   a
a = 0, b = 0, S = R; a = 0, b > 0, S = .
Inecuaţiile ax + b < 0 şi ax + b  0 se reduc la
cele douã cazuri (prin înmulţirea inecuaţiei respective
cu –1 şi schimbarea sensului inegalitãţilor).

  x, x  0

VI.3. Modului unui numãr real x   0, x  0
  x, x  0

Proprietãţi: x,yR, avem:
1. x  0  x  0 ;
2.  x  x ;
3. x  y  x  y sau x   y ;
4. x  a   a  x  a, a  R;
5.  x x x
6. x  y  x  y ;
7. x y  x  y
8. x  y  x y ;
9. x  y  xy  x  y ;
10. xy  x  y ;
x
11. x  , y  0 .
y y

23
Ecuaţii şi inecuaţii care conţin modulul:

1. x  a  b , (a,b,xR, S = mulţimea soluţiilor)


b S
b<0 
b=0 a
b >0 {a – b; a + b}

2. xa b
b S
b<0 R
b=0 R\{a}
b >0 {,a – }{a + b,}

3. xa b

b S
b<0 
b=0 
b >0 {a – b; a + b}

24
VII. Numere complexe

Definiţia VII.1. Se numeşte numãr complex orice


element z=(a,b) al mulţimii RxR = {(a,b)a,bR},
înzestrate cu douã operaţii algebrice
1. Adunarea
z=(a,b),z’=(a’,b’)RxR,z+z’=(a+ a’,b+ b’)
2. Înmulţirea
z=(a,b),z’=(a’,b’)RxR, zz’=(aa’bb’,ab’ +a’ b).
Mulţimea numerelor complexe se noteazã cu C şi este
corp comutativ.

VII.1. Forma algebricã a numerelor complexe


z = a + ib, cu a = (a,0), b = (b,0) şi i = (0,1),
respectiv i2 = 1.

Egalitatea a douã numere complexe z şi z’:


a + ib = a’ + ib’  a = a’ şi b = b’
Adunarea numerelor complexe are proprietãţile:
este asociativã, comutativã, admite ca element neutru pe
0 şi orice numãr complex a + bi admite un opus –a – ib.
Înmulţirea numerelor complexe are
proprietãţile:
este asociativã, comutativã, admite ca element neutru pe
1 şi orice numãr complex a + bi nenul admite un invers
 a b 
 a  bi   2
1
2
 2 i ; este distributivã
2 
 a b a b 
faţã de adunare z(z’ + z”) = zz’ + zz” z,z’,z”C.

Puterile numãrului i:
mN, i4m = 1, i4m+1 = i, i4m+2 = 1, i4m+3 = i.
Definiţia 2.1.1. Dacã z = a +bi, atunci numãrul a–ib se
numeşte conjugatul lui z şi a–ib= a  ib  z .
Au loc urmãtoarele proprietãţi, z,z’,z”C.

25
1. z + z = 2a;
2. z - z = 2bi;
3. z  z '  z  z ' ;
4. z  z '  z  z ' ;
5. zz '  a 2  b 2  ( a  bi)(a  bi) ;

6.
z z' z ;

z' z z
n
7. 
zn  z ;

 z' z'
8.   .
z z
VII.2. Modulul unui numãr complex
2 2
 zC; z  z z sau z  a  b
1. z  z
2. z  z'  z  z' ;
3. z  z'  z  z'  z  z' ;
4. zz '  z z ' ;
z' z'
5.  , z 0.
z z
VII.2. Forma trigonometricã a numerelor complexe
z = r(cos u + isin u), unde r = z, iar unghiul u[0,2)
este soluţia ecuaţiilor trigonometrice rcos u = a şi
rsinu= b.
De exemplu: dacã z = 1 – i, atunci z  2 , u  5
4
şi z =
5 5
2 (cos  i sin ) .
4 4

26
VII.4. Formula lui Moivre

uR şi nN, (cos u + isin u)n = cos(nu) + isin(nu)


Consecinţele formulei lui Moivre
cos nu = cosn u+C2ncosn-2u sin2u + C4ncosn-4u sin4u + …;
sin(nu) = C1ncosn-1u sin u + C3ncosn-3u sin3u + …;
1 2 3 5 5
tg(nu) = C n tgu  C n tg u  C n tg u  ... .
1  C n2 tg 2u  C n4tg 4 u  ...

VII.5. Rãdãcina de ordinul n


z = r(cos u + isin u)

1
 u  2 k u  2 k 
  n
k
z r n cos
 n
 i sin
n 
, k  0,1, 2,..., n  1

2k 2 k
 
n
1  cos
k n
 i sin
n
, k  0,1, 2,..., n  1

(2k  1) (2k  1)


n
1  cos
k
 n
 i sin
n
, k  0,1, 2,..., n  1
Pentru simplificare folosim urmãtoarea notaţie:
 1
n
k   k şi 
n

 1 k  k
 a2  b2  a b a 2  b 2  a 
a  ib   i
 2 b 2 
 

VII.6. Ecuaţia binomã


xn – A = 0, AC, A = (cos  + isin )
xk = A1/nk, k = 0, n  1 , AR, A < 0;
1/n
xk = A k, k = 0, n  1 , AR, A > 0;
xk =    2 k   2k   , k = 0, n  1 , AC\R
n p  cos  i sin 
 n n 

27
VIII. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea

VIII.1. Ecuaţii de gradul al doilea


ax2 + bx + c = 0, a,b,cR, a  0
1. Formule de rezolvare:  > 0
b   b  
x1  , x2  ,  = b2 – 4ac; sau
2a 2a
b '  ' b '  '
x1  , x2  , b = 2b’, ’ = b’2–ac.
a a
2. Formule în studiul ecuaţiei de gradul al II-lea:
x12 + x22 = (x1 + x2)2 – 2x1x2 = S2 – 2P
x13 + x23 = (x1 + x2)3 – 3x1x2(x1 + x2) = S3 – 2SP
x14 + x24 = (x1 + x2)4 – 2x12x22= S4 – 4S2P + 2P2
3. Discuţia naturii şi semnul rãdãcinilor în funcţie de
semnele lui  = b2 – 4ac, P = x1x2, S = x1 + x2.
 P S Natura şi semnul
rãdãcinilor
<0   Rãdãcini complexe:
=0   Rãdãcini reale şi egale
b
x1  x2  
2a
P>0 S>0 Rãdãcini reale pozitive
>0 P>0 S<0 Rãdãcini reale negative
P<0 S>0 Rãdãcini reale şi de
semne contrare; cea
pozitivã este mai mare
decât valoarea absoluta
a celei negativi
P<0 S<0 Rãdãcini reale, de
semne contrare; cea
negativã este mai mare
în valoare absolutã.

28
4. Semnul funcţiei f:RR, f(x) = ax2 + bx + c, a,b,cR
 > 0: a  0, x1 < x2.
x  x1 x2
+
f(x) semnul lui a 0 semn contrar 0 semnul lui a
lui a
=0
x  x1 = x2 +
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
<0
x  +
f(x) semnul lui a

5. Graficul funcţiei f:RR, f(x) = ax2 + bx + c,


a,b,cR este o parabolã. Form canonicã a funcţiei este
2
 b  ,
f ( x)  a x 
  
 2a  4a
6. Maximul sau minimul funcţiei de gradul al doilea
1. Dacã a > 0, funcţia f(x) = ax2 + bx + c are un minim
 b
egal cu , minim ce se realizeazã pentru x 
4a 2a
2. Dacã a < 0, funcţia f(x) = ax2 + bx + c are un maxim
 b
egal cu , maxim ce se realizeazã pentru x 
4a 2a
7. Intervale de monotonie
Teoremã. Fie funcţia f(x)=ax2+bx+ c, a0
1. Dacã a > 0, funcţia f este strict descrescãtoare pe
 b 
intervalul  ,  şi strict crescãtoare pe
 2a 
 b 
intervalul  ,   .
 2a 

29
2. Dacã a < 0, funcţia f este strict crescãtoare pe
 b 
intervalul  , şi strict descrescãtoare pe
 2a 
 b 
intervalul  ,   .
 2a 
 b   b 
Observaţie: Intervalele  ,  şi  ,   se
 2a   2a 
numesc intervale de monotonie ale funcţiei f.

Descompunerea trinomului f(x) = aX2 + bX + c,


a,b,cR, a0, x1 şi x2 fiind rãdãcinile trinomului.
1.  > 0, f(x) = a(X – x1)(X – x2);
2.  = 0, f(x) = a(X – x1)2;
3. <0, f(x) este ireductibil pe R, deci f(x)=aX2+bX+c
Construirea unei ecuaţii de gradul al doilea
când se cunosc suma şi produsul rãdãcinilor ei: x2 – Sx
+ P = 0, cu S = x1 + x2 şi P = x1x2.
Teoremã: Ecuaţiile ax2 + bx + c = 0 şi a’x2 +b’x+c’=0,
a,b,c,a’,b’,c’R, a,a’0, au cel puţin o rãdãcinã
comunã dacã şi numai dacã:
a b c 0
0 a b c
 0 ;(ac’–a’c)2–(ab’–a’b)(bc’– b’c)= 0
a' b' c' 0
0 a' b' c'

Observaţie: Rezolvarea ecuaţiei bipãtrate


ax2n+bxn+c=0, nN, n > 2, prin substituţia xn = y, se
reduce la rezolvarea unei ecuaţii de gradul al doilea în y,
anume ay2 + by + c = 0 şi la rezolvarea a douã ecuaţii
binome de forma xn = y1, xn = y2.

30
Condiţii necesare şi suficiente pentru ca
numerele reale date  şi  sã fie în anumite relaţii cu
rãdãcinile x1 şi x2 ale ecuaţiei de gradul al doilea
f(x)=ax2 + bx + c a,b,cR, a0, respectiv, pentru ca f(x)
sã pãstreze un semn constant x,xR.

Relaţii între x1, x2, Condiţii necesare şi


 şi  suficiente
1  < x1 <  < x2 sau 1. f( )f() < 0
x1 <  < x2 <
1.  = b2 – 4ac = 0
2. af() > 0
3. af() > 0
2  < x1  x2 < 
4.  <  b
2a
5.  >  b
2a
1. af() < 0
3 x1 <  <  < x2 2. af() < 0
 >0
4 x1 <  < x2 1. af() < 0
1.  = 0
5  < x 1  x2 2. af() > 0
3.  <  b
2a
1.  = 0
6 x1  x2 <  2. af() > 0
3.  b < 
2a
7 f(x) = 0, x, xR 1.   0
2. a > 0
8 f(x)  0, x, xR 1.   0
2. a < 0

31
VIII.2. Inecuaţii fundamentale de gradul al II-lea
ax2 + bx + c > 0, a,b,cR, a0, S = mulţimea soluţiilor:
 a S
>0 a>0 (, x1)(x2, +)
>0 a<0 (x1,x2)
=0 a > 0 R\{x1}
=0 a<0 
<0 a > 0 R
<0 a < 0 

ax2 + bx + c  0, a,b,cR, a0, S = mulţimea soluţiilor:


 a S
>0 a>0 (, x1][x2, +)
>0 a<0 [x1,x2]
=0 a > 0 R
=0 a < 0 {x 1}

<0 a > 0 R
<0 a<0 

Inecuaţiile ax2 + bx + c < 0 şi ax2 + bx + c  0


se reduc la cazurile precedente (prin înmulţirea cu –1 şi
schimbarea sensului acestor inegalitãţi).

VIII.3. Rezolvarea sistemelor


Sisteme formate dintr-o ecuaţie de gradul al doilea şi
una de gradul întâi
Aceste sisteme sunt de forma:
ax  by  c  0
( S ) 2 2
a1 x  b1 xy  c1 y  d1 x  e1 y  f 1  0

Se rezolvã prin metoda substituţiei. În prima


ecuaţie putem presupune cã sau a0 sau b0 (dacã
a=b= 0 atunci prima ecuaţie dispare).

32
Presupunând cã b0, atunci ecuaţia ax+ by +c=0 este
echivalentã cu ecuaţia y 
 c  ax a c
 x .
b b b
Dacã substituim în y în cea de a doua ecuaţie a
sistemului (S), atunci (S) este echivalent cu sistemul:
 a c
y   b x  b

 2
a x2  b x   a x  c   c   a x  c   d x  e   a x  c   f  0
1   1  1  1
 1  b b  b b
1
 b b
Rezolvând ecuaţia a doua a sistemului (S’)
obţinem valorile lui x, apoi, înlocuind în prima ecuaţie
din sistemul (S’) obţinem valorile lui y.
Discuţie
1. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã
rãdãcini reale, atunci sistemul (S) are o soluţie realã.
2. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã
rãdãcini egale, sau în cazul când aceasta este o ecuaţie
de gradul întâi, atunci sistemul (S) are douã soluţii reale.
3. Dacã ecuaţia a doua a sistemului (S’) nu are nici o
rãdãcinã realã, atunci sistemul (S) nu are soluţii reale.

Sisteme de ecuaţii omogene


Sistemul este de forma:
a x 2  b xy  c1 y 2  d1
( S ) 1 2 1 2
a 2 x  b2 xy  c2 y  d 2
Sistemul (S) se numeşte omogen deoarece
polinoamele a1X2 + b1XY + c1Y2 şi a2X2 + b2XY + c2Y2
sunt omogene, în sensul cã toate monoamele care apar
în scrierea lor au acelaşi grad.
Presupunem mai întâi cã d10 şi d20. Existã în
acest caz numerele reale  şi  diferite de zero astfel
încât d1 + d2 = 0. Se înmulţeşte prima ecuaţie cu  şi
cea de a doua cu  şi apoi se adunã. Se obţine sistemul
echivalent:
33
a1 x 2  b1 xy  c1 y 2  d1
( S ' ) 2 2
(a2  a2 ) x  (b1  b2 ) xy  (c1  c2 ) y  0

Notãm coeficientul ecuaţiei a doua din (S’) cu a3,b3,c3.


2 2
Atunci: ( S ' )a1 x  b1 xy  c1 y  d1
 2 2
a3 x  b3 xy  c3 y  0
Deoarece d10 sistemul (S’) nu are soluţia x = 0 şi y= 0.
Putem presupune cã x  0. Împãrţim ecuaţia a doua din
y
(S’) cu x2 şi obţinem ecuaţia de gradul al doilea în :
x
2
 y y
c3   + b3 + a3 = 0 care, rezolvatã, ne dã în general
x x
y y y
douã valori k1 şi k2 pentru adicã, = k1 şi = k2.
x x x
Rezolvarea sistemului (S) este echivalentã cu rezolvarea
urmãtoarelor douã sisteme:
 y  k1 x şi
( S1 )  2 2
a
 1 x  b1
xy  c1
y  d 1

 y  k2 x
(S2 ) 2 2
a1 x  b1 xy  c1 y  d1
Când d1 = 0 şi d2 = 0, sistemul (S) este de forma
(S’) şi rezolvarea se continuã ca pentru sistemul (S’).

Sisteme de ecuaţii simetrice


Definiţia VIII.3.3. O ecuaţie în douã necunoscute se
zice simetricã dacã înlocuind x cu y şi y cu x, ecuaţia
nu se schimbã.
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii simetrice se
face astfel: se introduc necunoscutele auxiliare s şi p
date de relaţiile: x +y = s şi xy = p.
34
IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V

Ecuaţia reciprocã de gradul al treilea

ax3 + bx2  bx  a = 0, a,bR, a0


Rezolvarea se reduce la (x  1)[ax2 + (b + a) + a] = 0

Ecuaţia reciprocã de gradul al patrulea

ax4  bx3 + cx2  bx + a = 0, a,b,cR, a0


Rezolvarea ei se reduce la aceea a unei ecuaţii de gradul
al doilea, prin substituţia
1 1 1
y = x + : a(x2 + )  b(x + ) + c = 0 sau
x x x
ay2+by+c– 2a= 0.

Ecuaţia bipãtratã

ax4 + bx2 + c = 0, a,b,cR, a0

Cu x = y2, rezultã ecuaţia ay2 + by + c = 0,


b  b 2  4ac
deci x1,2,3,4 
2a

35
X. Logaritmi

Definiţia X.1. Fie aR*+, a  1 şi bR*+ douã numere


reale. Se numeşte logaritm al numãrului real strict
pozitiv b exponentul la care trebuie ridicat numãrul a,
numit bazã, pentru a obţine numãrul b.
Logaritmul numãrului b în baza a se noteazã logab
log b
Evident b  a a . Pentru a = 10 obţinem logaritmi
zecimali, iar pentru a = e obţinem logaritmi naturali.

Proprietãţi:
1. logab = logac  b = c, (b,c > 0);
2. logaa = 1;
3. loga1 = 0
1
4. logaac = c; loga =- logab; logax2n = 2n logax, x0
b
1
5. log a m b  log a b, (b  0, m  N , m  2) ;
m
6. logab logba = 1;
7. Formula de schimbare a bazei logaritmului:
log c b
log a b 
log c a
8. x>0 şi y>0  logaxy = logax + logay;
x
9. x>0 şi y>0  loga = logax– logay; cologax=logay
y
10. a>1 şi x(0,1)  logax < 0; a>1 şi x>1  logax >0;
11. 0<a<1 şi x(0,1) logax>0; 0<a<1şix>1logax<0;
12. a>1 şi 0<x<y  logax < logay;
log a x logb x
13. x>0, y>0, a>0, b>0, a1,b1  ;
log a y log b y
14. x>0, a>0, a1, nN  logax = logaxn
15. xR, a>0, a1  ax = exlna.

36
Operaţii cu logaritmi zecimali

1. Suma a doi logaritmi: se adunã separat caracteristicile


(se adunã algebric, întrucât existã caracteristici pozitive
şi caracteristici negative) şi separat mantisele (care sunt
întotdeauna pozitive în afarã de cazul în care întregul
logaritm este negativ); apoi cele douã rezultate se adunã
algebric.
2. Scãderea a doi logaritmi: se adunã descãzutul cu
logaritmul scãzãtorului.
3. Înmulţirea unui logaritm cu un numãr întreg: când
caracteristica este pozitivã, înmulţirea se face în mod
obişnuit; când caracteristica este negativã se înmulţeşte
separat mantisa şi separat caracteristica şi se adunã
algebric rezultatele.
4. Împãrţirea unui logaritm printr-un numãr întreg: în
cazul când caracteristica este pozitivã, împãrţirea se face
obişnuit. În cazul în care este negativã se împarte
separat mantisa şi separat caracteristica; dacã nu se
împarte exact cu caracteristica prin numãrul dat, atunci
se adaugã caracteristicii atâtea unitãţi negative câte sunt
necesare pentru a avea un numãr divizibil prin
împãrţitorul respectiv şi, pentru a nu se modifica
rezultatul, se adaugã şi mantisei tot atâtea unitãţi, dar
pozitive.
X.1. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice fundamentale
1. logax = b, a>0, a1, bR. Soluţia: x = ab.
2. logax > b, bR. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a S
b
a>1 (a , +)
0<a<1 (0, ab)
3. logax < b, bR. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a S
a>1 (0, ab)
0<a<1 (ab, +)

37
X.2. Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale fundamentale

1. ax = b, a>0, a1, b>0. Soluţia x = logab, bR


2. ax = b, a>0, a1, b0, nu are nici o soluţie realã
3. ax > b. Fie S mulţimea soluţiilor.
Avem
a b S
a>1 b>0 (logab, +)
0<a<1 b>0 (, logab)
a>0 b<0 R
a1

4. ax < b. Fie S mulţimea soluţiilor.


Avem
a b S
a>1 b>0 (, logab)
0<a<1 b>0 (logab, +)
a>0 b<0 
a1

INECUATII EXPONENTIALE ŞI LOGARITMICE


 Se numesc inecuaţii exponenţiale sau logaritmce,
inecuaţiile în care necunoscutele sunt la exponent, la
baza unui logaritm sau în expresii sub logarimi.
 În practică, atunci când avem de rezolvat o inecuaţie
exponenţială sau logaritmică, vom proceda astfel:
Pasul 1. Se impun condiţii de existenţă asupra bazei,
exponenţilor, expresiilor de sub logaritmi, atunci când
este cazul;
Pasul 2. Se fac transformări şi substituţii convenabile
folosind proprietăţie funcţiei exponenţiale şi logaritmice
până se obţin inecuaţii agebrice cunoscute;
Pasul 3. Se rezolvă inecuaţiile obţinute;
Pasul 4. Se intersectează souţiile obţinute cu nulţimea
de existenţă impusă pentru a obţinesoluţia finală.

38
 Pentru inecuaţii exponenţiale
a). Dacă baza exponenţialei a >1, sensul inegalităţii
dintre imagini se păstrează pentru argumente.
b). Dacă baza 0 < a < 1, sensul inegalităţii dintre
imagini se schimbă pentru argumente.
a>1 0<a<1
y
y

f(x1)  f(x2) f(x1)  f(x2)

O x1 x2 x x1 x2 O x
x1 x2 x1 x2
a  a  x1  x2 a  a  x1  x2

 Pentru inecuaţii logaritmice


a). Dacă baza logaritmului a >1, sensul inegalităţii
dintre imagini se păstrează pentru argumente.
b). Dacă baza 0 < a < 1, sensul inegalităţii dintre
imagini se schimbă pentru argumente.
y a>1 0<a<1
y

f(x1)  f(x2)

x1  x2
O x1  x2 x O x
f(x1)  f(x2)

loga x1  loga x2  x1  x2 log a x1  log x2  x1  x2

39
SISTEME EXPONENTIALE SI LOGARITMICE

 Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi logaritmce

Se numeşte sistem de ecuaţii exponenţiale şi


logaritmice, sistemul în care necunoscutele sunt la
exponent, la baza unui logaritm sau în expresii sub
logarimi.
În practică, atunci când avem de rezolvat un
sistem de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice, vom
proceda astfel:
Pasul 1. se impun condiţii de existenţă asupra bazelor,
exponenţilor atunci când este cazul;
Pasul 2. se fac transformări şi substituţii convenabile
folosind proprietăţie funcţiei exponenţiale şi logaritmice
până se obţin sisteme agebrice cunoscute;
Pasul 3. se verifică dacă valorile obţinute la pasul 2
aparţin domeniului sistemului sau se fac veificări în
ecuaţiile sistemului dat iniţial.

Exemplu
27 2 y 1  243  34 x  2
1. Să se rezolve sistemul:  x y 2 x 1
 3  3  81
Rezolvare. Nu sunt necesare condiţii de existenţă
pentru ecuaţiile sistemului. Mulţimea maximă este
   . După transformări ale puterilor se obţine
sistemul echivalent
36 y  3  34 x  7 6 y  3  4 x  7
 x y 4 x 3
 
3  3  x  y  4x  3
x  2
  S  {( 2,3)} .
y  3

40
XI. Metoda inducţiei matematice

XI.1. Axioma de recurenţã a lui Peano


Fie A o parte a lui N astfel încât:
1. 0A
2. (nN), nA  n+1A. Atunci rezultã A = N.

XI.2. Metoda inducţiei matematice


Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural n.
Dacã:
1. P(0) adevãratã;
2. nN, P(n) adevãratã  P(n+1) adevãratã,
atunci P(n) este adevãratã pentru orice numãr natural
n.
În demonstraţie prin metoda inducţiei matematice
(recurenţã) poate apãrea în loc de 0, un numãr natural
n0, dacã în propoziţia P(n) pe care vrem sã demonstrãm
am constatat n  n0.

XI.2. Variantã a metodei inducţiei matematice


Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural
nn0. Dacã:
1. P(n0) adevãratã;
2. (mN, n0  m  k) P(m) adevãratã  P(k)
adevãratã, atunci P(n) este adevãratã pentru orice numãr
natural nn0.

41
XII.Analizã combinatorie

XII.1. Permutãri
Definiţia XII.1.1. O mulţime împreunã cu o ordine
bine determinatã de dispunere a elementelor sale este
o mulţime ordonatã şi se notazã (a1,a2,…,an).
Definiţia XII.1.2. Se numesc permutãri ale
unei mulţimi A cu n elemente toate mulţimile ordonate
care se pot forma cu cele n elemente ale lui n.
Numãrul permutãrilora n elemente, nN*, este
Pn=123… n = n!; 0! = 1 (prin definiţie).
(n  1)!
Factoriale (proprietãţi): n! = (n – 1)!n; n! =
n 1
XII.2. Aranjamente
Definiţia XII.2.1. Se numesc aranjamente a n
elemente luate câte m (mn) ale unei mulţimi A cu n
elemente, toate submulţimile ordonate cu câte m
elemente care se pot forma din cele n elemente ale
mulţimii A. Se noteazã Anm .
Numãrul aranjamentelor a n elemente luate câte m este:
n!
Anm = n(n – 1)…(n – m + 1) = , nm.
(n  m)!
Proprietãţi:
n!
Anm = Pn; Anm = sau Anm = n!; Ann 1  Ann ; An0  1 .
0!
XII.3. Combinãri
Definiţia XII.3.1. Se numesc combinãri a n elemente
luate câte m (mn) ale unei mulţimi A cu n elemente
toate submulţimile cu câte m elemente, care se pot
forma din cele n elemente ale mulţimii A.
Se noteazã Cnm .

42
Proprietãţi
1. Cn1  n; Cnn  Cn0  C00  1 ;
2. Cnn  Cnn m ; Cnm  Cnm1  Cnm11 ;
3. Cn0  Cn1  ...  Cnn  2 n şi este numãrul
submulţimilor unei mulţimi cu n elemente;
4. Cnm  Cnm11  Cnm11  ...  Cmm11  Cmm1  Cmm11 ;
n!
5.  C np1 C np2 p1 ...C n  ( p1 ... pm 1 ) ,
p1 ! p2 !... pn !
unde p1+…pm1 < n

XII.4. Binomul lui Newton


(x + a)n = Cn0 x n  Cn1 x n 1a  ...  Cnk x n  k a k  ...  Cnn a n
(x–a)n= Cn0 xn  Cn1 xn1a...  (1)k Cnk xnk ak  ...  (1)n Cnn an
unde nN.

Proprietãţi:
k
1. Termenul de rank k+1 este Tk+1 = (1)k C n xn-kak;
n  k k k 1 n  k k
2. Cnk 1  Cn ; Cn1  Cn ;
k 1 k 1
nk a nk a
3. Tk+2 =  Tk+1 sau Tk+2 =   Tk+1;
k 1 x k 1 x
4. Numãrul termenilor dezvoltãrii (x  a)n este n+1;
5. Coeficienţii termenilor egal depãrtaţi de extremi
sunt egali.

Relaţii importante:
Cn0  Cn1  ...  Cnn  2n ; Cn0  Cn1  ...  (1)n Cnn  0;
Cn0  Cn2  Cn4  ...  2n 1 ; Cn1  Cn3  Cn5  ...  2n 1 ;
C2nn  (Cn0 )2  (Cn1 )2  ...  (Cnn )2
43
Dezvoltãri particulare

1. (a  b)2 = a2  2ab + b2;


2. (a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2(ab + bc + ac);
3. (a + b)3 = a3 + 3a2b + 3ab2 + b3;
4. (a – b)3 = a3 – 3a2b + 3ab2 – b3;
5. (a + b)4 = a4 + 4a3b + 6a2b2 + 4ab3 + b4.

XII.5. Suma puterilor primelor n numere naturale

Dacã Sp = 1p + 2p + …+ np, pN, atunci avem:


n(n  1) n(n  1)(2n  1)
S1  ; S2  ;
2 6
2
 n(n  1 
S3  
 2 
n(n  1)(6n3  9n 2  n  1)
S4  ;
30
n 2 (n  1)2 (2n 2  2n  1)
S5 
12
O relaţie care permite calculul lui Sp, când se
cunosc Sp-1, Sp-2,…, S1 este formula lui Pascal:
(n+a)p+1 =1+ C 1p 1 S p  CP2 1 S p 1  ...  C pp1S1  n

44
Şiruri
 a. O funcţie definită pe mulţimea  * a numerelor
naturale nenule cu valori într-o mulţime E se numeşte
şir de elemente ale mulţimii E.
f :   E , f (n)  an sau numai  an nN   an n1
b. Între mulţimea  a numerelor naturale şi mulţimea
 * a numerelor naturale nenule există o funcţie dată
prin:
0 1 2 ..... n

   ..... 

a1 a2 a3 ....an
 a. Un şir se poate defini descriptiv printr-o regulă de
calcul. De exemplu, şirul (an ) n 0 cu termenul general
n
a .
n 1
b. Un şir se poate defini cu ajutorul mai multor reguli
de calcul. De exemplu, (bn )n 1 cu termenul general
 n  1, n impar
bn   .
 n  1, n par
c. Un şir se poate defini printr-o relaţie de recurenţă.
De exemplu, ( xn )n 0 x0  1, xn 1  xn  3 .
 a. Un şir  xn  nN este mărginit dacă există numerele
reale m  M dacă m  xn  M , n  N .
b. Un şir  xn  nN se numeşte crescător(descrescător)
dacă xn  xn 1 (respectiv xn  xn 1 , n  N .
c. Şirul  xn nN se numeşte monoton dacă este fie
crescător, fie descrescător.
45
XIII. Progresii

XIII.1. Progresii aritmetice

1. Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere în


care fiecare termen, începând de la al doilea, se obţine
din cel precedent prin adunarea aceluiaşi număr,
numit raţie.Vom scrie  a1 , a 2 , a 3 ,..., a n ,...

2. Termenul general al unei progresii aritmetice este dat


de: a n  a n 1  r sau a n  a1  (n  1)  r , unde r este
raţia.

3. În orice progresie aritmetică  a1 , a 2 , a3 ,..., a n ,... ,


orice termen, începând de la al doilea, este medie
aritmetică între vecinii săi:
a k 1  a k 1
ak  sau 2a k  a k 1  a k 1
2

4.În orice progresie aritmetică finită


 a1 , a 2 , a3 ,..., an , suma termenilor egali depărtaţi de
extreme este aceeaşi:
a1  a n  a 2  a n 2  ...  a k  a n k 1  ...

5. În orice progresie aritmetică  a1 , a2 , a3 ,..., an ,…, suma


primilor n termeni este dată de egalitatea:
(a1  an )  n
Sn  .
2
Pentru suma S n se mai poate folosi şi
(2a1  (n  1)r )  n
Sn  .
2
46
XIII.2. Progresii geometrice

1. Se numeşte progresie geometrică un şir de numere


în care fiecare termen, începând de la al doilea, se
obţine din cel precedent prin înmulţirea cu acelaşi
număr numit raţie.
Vom scrie .. b 1 , b 2 , b 3 ,..., b n ,...

2. Termenul general al unei progresii geometrice este


dat de: bn  bn 1  q , unde q este raţia sau
bn  b1  q n 1
3. În orice progresie geometrică,
..
b1 , b 2 , b 3 ,..., b n ,... orice termen, începând de la al

doilea, este medie proporţională între vecinii săi:


bk2  bk 1  bk 1 sau bk  bk 1  bk 1
4. În orice progresie geometrică
..
finită b1 , b2 , b3 ,..., bn ,... , produsul termenilor egali

depărtaţi de extreme este aceeaşi:


b1  bn  b2  bn 2  ...  bk  bn k 1  ...
5. În orice progresie geometrică
..
finită b 1 , b 2 , b 3 ,..., b n ,... , suma tuturor

termenilor este dată de egalitatea:


b1 (q n  1)
Sn  dacă q  1
q 1
sau S n  nb1 dacă q  1 .

47
XIV. Polinoame

XIV.1. Forma algebricã a unui polinom


fC[X] este f = a0Xn + a1Xn1 + a2Xn2 + … + an, unde n
este gradul, a0–coeficientul dominant, an–termenul liber.
Funcţia polinomialã asociatã lui fC[X] este f :CC
f () = f() C; f() e valoarea polinomului f în .
Teorema împãrţirii cu rest: f,gC[X], g0 existã
polinoamele unice q,rC[X] astfel încât f = gq + r, grad
r < grad g.
Împãrţirea unui polinom cu X-a: Restul împãrţirii
polinomului fC[X], f0 la X-a este f(a).

Schema lui Horner: ne ajutã sã aflãm câtul q = b0Xn-1 +


b1Xn-2 + … + bn-1 al împãrţirii polinomului f = a0Xn +
a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an la binomul Xa; precum şi
restul acestei împãrţiri r = f(a);
a0 a1 an-1 an
a b0 = a0 b1 = ab0+a1 bn-1 = r=f(a)=
=abn-2+an-1 =abn-1+an

XIV.2. Divizibilitatea polinoamelor


Definiţia XIV.2.1. Fie f,gC[X], spunem cã g
divide pe f şi notãm gf dacã qC[X] astfel încât
f=gq.
Proprietãţi:
1. a f, aC*, fC[X];
2. g f şi f0  r = 0;
3. g f şi f0  grad f  grad g;
4. aC*  af f;
5. f f (refelexivitate);
6. f g şi g h  f h (tranzitivitate);
7. f g şi g f   aC* cu f = ag (f,g sunt asociate în
divizibilitate).

48
Definiţia XIV.2.2. Un polinom d se numeşte cel mai
mare divizor comun (c.m.m.d.c.) al polinoamelor f şi g
dacã:
1) d f şi d g.

2) d’ f şi d’ g  d’ d şi notãm d=(f,g)
Definiţia XIV.2.3. Dacã d=1 atunci f şi g se
numesc prime între ele.
Definiţia XIV.2.4. Un polinom m se numeşte
cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c.) al
polinoamelor f şi g dacã:
1) f m şi g m.
2) f m’ şi g m’  m m’
f g
Teoremã. Dacã d=(f,g) atunci m =
d

XIV.3. Rãdãcinile polinoamelor


Definiţia XIV.3.1. Numãrul C se numeşte
rãdãcinã a polinomului f dacã şi numai dacã f ()=0.
Teorema lui Bezout: Numãrul C este rãdãcinã a
polinomului f0(Xa) f.
Definiţia XIV.3.2. Numãrul  se numeşte rãdãcinã
multiplã de ordinul p a polinomului f0 dacã şi numai
dacã (Xa) f iar (Xa)p+1 nu-l divide pe f.
Teoremã: Dacã fC[X] este un polinom de gradul n şi
x1,x2,x3,…,xn sunt rãdãcini cu ordinele de multiplicitate
m1,m2,m3,…,mn atunci f  a0(X x1)m1 (X x2)m2 ...(X xn)mn
unde a0 este coeficientul dominant al lui f, iar
m1+m2+…+mn=gradf.

XIV.4. Ecuaţii algebrice


Definiţia XIV.4.1. O ecuaţie de forma f(x) = 0 unde
f 0 este un polinom, se numeşte ecuaţie algebricã.

49
Teorema lui D’Alambert-Gauss: Orice ecuaţie
algebricã de grad mai mare sau egal cu unu, are cel
puţin o rãdãcinã (complexã).
Formulele lui Viete: Dacã numerele x1,x2,…,xn sunt
rãdãcinile polinomului fC[X], f = a0Xn +a1Xn1+…+an ,,
a00 atunci:
 a1
 x1  x2  ...  xn   a
0

 a2
 x1 x2  ...  x1 xn  x2 x3  ...  xn1 xn  a
 0

 a3
 x1 x2 x3  x1 x2 x4  ...  xn2 xn1 xn  
 a0

......................................................
 a
 x1 x2 ...xk  x1 x2 ...xk 1 xk 1  ...  xm k 1 xm k  2 ...xm  (1)k k
 a0
.......................................................

 n an
 x1 x2 ...xn  (1) a
 0

Teoremã: Dacã fR[x] admite pe  = a + ib, b0 ca
rãdãcinã atunci el admite ca rãdãcinã şi pe = a – ib,
iar  şi au acelaşi ordin, de mutiplicitate.
Teoremã: Dacã un polinom fQ[x] admite pe
=a+b d (a,bQ, b0, dR\Q) ca rãdãcinã, atunci
el admite şi pe  = a – b d , iar  şi au acelaşi
ordin, de mutiplicitate.
Teoremã: Dacã un polinom fZ[x], grad f1, admite o
p
rãdãcinã  = Q, (p,q) = 1 atunci p an şi q a0.
2
În particular dacã fZ[x] are rãdãcina =pZ
atunci p an.
50
XV. Permutãri, matrici, determinanţi

XV.1. Permutãri
Definiţie XV.1.1. Fie A={1,2,…n},  se numeşte
permutare de gradul n daacã :AA şi  bijectivã.
1 2 ... n 
=  
  (1)  (2) ...  (n) 
Sn – mulţimea permutãrilor de grad n; card Sn = n!
1A = e, permutarea identicã
 1 2 ... n 
e=  
 1 2 ... n 
Compunerea permutãrilor
Fie ,Sn atunci
 1 2 ... n 
o=   Sn
  ( (1))  ( (2)) ...  ( (n)) 

Transpoziţii

Definiţia XV.1.2. Fie i,jA, ij, ijSn, ij se


numeşte transpoziţie dacã:

 j, daca k  i

 ij (k )  i, daca k  j
k, daca k  i,j

1 2 ... i ... k ... j ... n 
 ij (k )   
1 2 ... j ... k ... i ... n 
Observaţii:
1. (ij)1 = ij;
2. Numãrul transpoziţiilor de grad n este C n2

51
Signatura (semnul) unei permutãri
Definiţia XV.1.3. Fie (i,j)AxA, i<j, (i,j) se
numeşte inversiune a lui  dacã (j)<(i), m()
numãrul inversiunilor lui :
n(n  1)
0  m( )  Cn2  ;
2
() = (1)m() se numeşte signatura lui .
Observaţii:
1. Permutarea  se numeşte parã dacã () = 1,
respectiv imparã dacã () = 1;
2. Orice transpoziţie este imparã;
 (i )   ( j )
3.  ( )  
1 i  j  n i j
;

4. ( o) = ()().

XV.2. Matrici
Definiţia XV.2.1. Fie M = {1,2,…m} şi N
={1,2,…n}. O aplicaţie A:MxNC A(i,j) = aij se
numeşte matrice de tipul (m,n): cu m linii şi n coloane:
 a11 a12 ... a1n 
 
a21 a22 ... a2n 
A şi notãm Mm,n(C) mulţimea
 ... ... ... ... 
 
 a m1 am 2 ... amn 
matricelor de tipul (m,n) cu elemente numere complexe.
Definiţia XV.2.2. Dacã m=n atunci matricea se
numeşte pãtraticã de ordinul n, iar mulţimea lor se
noteazã Mn(C).
Definiţia XV.2.3. Douã matrici A,BMm,n(C)
sunt egale dacã şi numai dacã aij = bij (i,j)MxN.

52
Operaţii cu matrici:

1. Adunarea
Fie A,BMm,n(C) atunci C = A + BMm,n(C)
unde cij=aij + bij  (i,j)MxN este suma lor.
Proprietãţi A,B,CMm,n(C):
1. A+B = B+A (comutativitate);
2. (A+B)+C = A+(B+C) (asociativitate);
3. A+0 = 0+A = A (elementul neutru matricea 0);
4. A+(A) = (A)+A = 0 (opusul lui A este –A).

2. Înmulţirea cu scalari
Fie AMm,n(C) şi C atunci B=AMm,n(C)
unde bij=ij (i,j)MxN este produsul matricei A cu
scalarul .
Proprietãţi A,BMm,n(C) şi C.
1. 1A = A;
2. A = A;
3. (A+B) = A + B;
4. (+)A = A + A;
5. (A) = ()A =  (A).
6.
3. Transpusa unei matrici
Fie AMm,n(C) atunci tAMm,n(C), unde taij = aji,
(i,j)MxN

4. Înmulţirea matricelor
Fie AMm,n(C) şi BMn,p(C) atunci
n
C=ABMm,p(C) unde cij  a
k 1
b , (i,j)MxN este
ik kj

produsul lor

Proprietãţi:
1. (AB) C = A(BC) (asociativitate);

53
2. AIn=InA (element neutru-matricea unitate)
1 0
... 0 
 
0 1
... 0 
In  
 ... ... ... 
...
 
0 0
... 1 
3. (A+B)C = AC + BC;
4. A(B+C) = AB + AC.

XV.3. Determinanţi
Fie Mn(C) – mulţimea matricilor pãtrate de
ordin n cu elemente din C:
 a11 a12 ... a1n 
 
a21 a22 ... a2n 
A , AMn(C)
 ... ... ... ... 
 
 a m1 am 2 ... amn 

Definiţia XV.3.1. Se numeşte determinantul matricii


A, numãrul

det A =   ( )a 
 Sn
a
1 (1) 2 (2) ...an ( n)

a11 a12 ... a1n


a21 a22 ... a2 n
det A =
... ... ... ...
an1 an 2 ... anm
detA=ai1Ai1 + ai2Ai2 + … + ainAin

unde Aij este complementul algebric al elementului aij


din matricea A:

54
a11 a12 ... a1 j -1 a1 j 1 ... a1n
a21 a22 ... a2 j -1 a2 j 1 ... a2n
... .... ... ... ... ... ...
i+j
Aij = (1) ai 11 ai-12 ... ai-1 j -1 ai -1 j 1 ... ai -1n
ai 11 ai 12 ... ai 1 j -1 ai 1 j 1 ... ai 1n
... ... ... ... ... ... ...
an1 an 2 ... anj -1 anj 1 ... anm
Dacã C = AB, atunci detC = det A det B (A,B,CMn(C))

Determinantul de ordinul 2:
a11 a12
 a11a22  a12 a21
a21 a22

Determinantul de ordinul 3:
a11 a12 a13
a a a a a a a a a 
a21 a22 a23  11 22 33 21 32 13 12 23 31
 a31a22 a13  a11a32 a23  a21a12 a33
a31 a32 a33

XV.4. Inversa unei matrici


Fie AMn(C), dacã det A0 existã A1Mn(C)
astfel încât AA1 = In, InMn(C), In – matricea unitate:

 A11 A21 ... An1 


 
1 1  A12 A22 ... An 2 
A 
det A  ... ... ... ... 
 
 A1n A2 n ... Ann 

55
XVI. Sisteme lineare

XVI.1. Notaţii:
a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1

a21 x1  a22 x2  ...  a2 n xn  b2
(S)  ,
.......................................
am1 x1  am 2 x2  ...  amn xn  bn
 a11 a12 ... a1n 
 
a21 a22 ... a2n 
A ,
 ... ... ... ... 
 
 a m1 am 2 ... amn 
 a11 a12 ... a1n b1 
 
a21 a22 ... a2n b2 
A ,
 ... ... ... ... ... 
 
 a m1 am 2 ... amn bn 
XVI.2. Compatibilitatea sistemelor
Sistemul (S) este compatibil determinat dacã:
1. r = m = n (sistem de tip Cramer) şi det A = 0,
i
atunci xI = , unde

 a11 a12 ... b1 ... a1n 
 
a21 a22 ... b2 ... a2 n 
i  
 ... ... ... ... ... ... 
 
 a n1 an 2 ... bn ... ann 
2. r = n < m şi rang A = r.
Sistemul (S) este incompatibil dacã r  min(m,n) şi
rang A = r + 1.
56
XVII. Structuri algebrice

XVII.1. Monoid
Fie (M,*), MxMM, (x,y)x*y, M-nevidã.
Axiomele monoidului:
M1. (x*y)*z = x*(y*z) x,y,zM (asociativitatea);
M2.  eM astfel încât x*e = e*x = x xM (e element
neutru);
dacã M3. x*y = y*x, x,yM monidul este comutativ.

Exemple
1. (N,+), (N,) sunt monoizi comutativi;
2. (F(E),o) monoid necomutativ (F(E) este mulţimea
funcţiilor f:EE, E – nevidã, o–compunerea funcţiilor).

XVII.2. Grup
Fie (G,*), GxGG, (x,y)x*y, G-nevidã.
Axiomele grupului:
G1. (x*y)*z = x*(y*z) x,y,zG (asociativitatea);
G2.  eG astfel încât x*e = e*x = x xG (e element
neutru);
G3.  xG  x’G astfel încât x’*x = x*x’ = e (x’
simetricul lui x);
dacã G4. x*y = y*x, x,yG grupul este comutativ (sau
abelian).
Exemple
1. (Z,+), (Q,+), (R,+), (C,+) – grupuri comutative;
2. (Rn,) – grupul resturilor modulo n, comutativ;
3. (Mn(Z),+) – grupul matricilor pãtrate de ordin n cu
elemente din Z;
4. (K, o) – grupul lui Klein (al simetriilor faţã de
sistemul de coordonate),
5. (n, o) – grupul simetric de grad n (al permutãrilor de
n elemente) nu este comutativ;

57
Definiţia XVII.2.1. Fie (G,*) grup, HG, H este
subgrup dacã
 x,yH  x*yH şi  xH  x’H (x’ este
simetricul lui x în raport cu operaţia *);
Fie grupurile (G1,), (G2,):
Definiţia XVII.2.2. f:G1G2 se numeşte morfism de
grupuri dacã
f(xy)=f(x)f(y), x,yG1.
Definiţia XVII.2.3. f:G1G2 se numeşte izomorfism de
grupuri dacã f este bijectivã şi f(xy)=f(x)f(y),
x,yG1.
Definiţia XVII.2.4. f:G1G2 se numeşte automorfism
(endomorfism) al grupului G1, dacã f este un
izomorfism (morfism).

XVII.3. Inel
Fie (A,+,), AxAA, (x,y)x+y şi AxAA, (x,y)xy,
A nevidã;
Definiţia XVII.3.1. (A,+,) este inel dacã:
G. (A,+) este grup abelian;
M. (A) este monoid şi
D.  este distributivã faţã de +:
x (y+z) = xy + yz
(y+z) x = yx + yz, x,y,zA
dacã C. xy = yx x,yA, inelul este comutativ.
Exemple:
1. (Z,+,) – inelul numerelor întregi;
2. (Z[i],+, ) – inelul întregilor lui Gauss,
Z[i]={z=a+bia,bZ}
3. (Rn,,) – inelul resturilor modulo n;
4. (Mn(A),+,) – inelul matricelor pãtratice (cu
elemente din inelul A);
5. (Zn,+,) – inelul claselor de resturi modulo n.
Fie inelele (A,,*) şi (A’,,o):

58
Definiţia XVII.3.1. f:AA’ se numeşte izomorfism de
inele dacã f este bijectivã şi f(xy)=f(x)f(y),
f(x*y)=f(x)of(y), x,yA.
Definiţia XVII.3.2. (A,+,) este inel fãrã divizori ai lui
zero dacã x  0, y  0 implicã xy0.
Definiţia XVII.3.3. Un inel comutativ cu cel
puţin douã elemente şi fãrã divizori ai lui zero se
numeşte domeniu integritate.
Definiţia XVII.3.4. Dacã (A,+,) este inel,
atunci (A[X],+ ,) este inelul comutativ al polinoamelor
cu coeficienţi în A.
fA[X], f = a0 + a1X + a2X2 + … + anXn este
forma algebricã a unui polinom de nedeterminatã X cu
coeficienţi în A:
- dacã an0, grad f = n (an – coeficient dominant);
- dacã a0 = a1 = … = an, f = 0 (polinom nul),
grad0=.
Proprietãţi:
1. grad (f+g)  max{grad f, grad g};
2. grad fg  grad f + grad g.
Teoremã. Dacã A este domeniu de integritate atunci
A[X] este domeniu de integritate şi grad
fg=gradf+gradg, f,gA[X].
XVII.4. Corp
Fie (K,+,), KxKK, (x,y)x+y şi KxKK, (x,y)x y,
K – nevidã.
Definiţia XVII.4.1. (K,+, ) este corp dacã (K,+, ) este
inel, 0  1 şi xK, x0   x1K, astfel încât xx1 =
x1 x = 1. Dacã xy = yx x,yK, corpul este
comutativ.
Definiţia XVII.4.2. Fie corpurile (K,,*) şi (K’,,o),
f:KK’ este izomorfism de corpuri dacã f este
bijectivã, f(xy) = f(x)  f(y), f(x*y) = f(x) o f(y)
x,yR.

59
GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE

Notaţii:
 lungimea laturilor triunghiului ABC, AB = c, BC =
a, CA = b;
 lungimile segmentelor importante în triunghi:
 AD = ha (ADBC, ha lungimea înãlţimii din A,
DBC);
 AD = ma (BD=BC, ma lungimea medianei din A,
D(BC));
 AD = ba (BAD =CAD, ba lungimea bisectoarei
din A, D(BC));
 a  b  c = p (p – semiperimetrul triunghiului ABC);
2
 AABC – aria triunghiului ABC, notatã şi S;
 R – raza cercului circumscris unui poligon;
 r – raza cercului înscris într-un poligon;
 ln – latura poligonului regulat cu n laturi;
 an – apotema poligonului regulat cu n laturi;
 P – perimetrul poligonului;
 Alat – aria lateralã (prismã, piramidã, trunchi de
piramidã);
 Atot – aria totalã, notatã şi A;
 V – volumul.

I. Triunghiul

C
B M
60
Inegalitãţi gemetrice:
1. m(MBA) > m(A), m(MBA) > m(C),
2. MBA este unghi exterior;
3. a+b > c, b+c > a, a+c > b
4. a > b c , b > ca , c > ab 
5. ma < b  c
2
6. p < ma + mb + mc < P

Teorema bisectoarei (BAD  DAC)


BD AB ac a b
 ; BD  ; DC 
DC AC bc bc
Observaţii:
1. Centrul cercului circumscris unui triunghi este
punctul de intersecţie al mediatoarelor;
2. Centrul cercului înscris într-un triunghi este punctul
de intersecţie al bisectoarelor;
3. Centrul de greutate al triunghiului este punctul de
intersecţie al medianelor.
4. Ortocentrul triunghiului este punctul de intersecţie
al înãlţimilor.

II. Poligoane convexe

Suma Sn a mãsurilor unghiurilor unui poligon convex cu


n laturi: Sn = (n – 2)180
Poligonul regulat este inscriptibil într-un cerc şi poate fi
circumscris unui alt cerc.
A

III. Relaţii metrice în triunghi

B D C

61
III.1. Triunghiul dreptunghic

ABC (m(A) = 90, ADBC)


1. Formula teorema lui Pitagora: a2 = b2 + c2;
2. Teorema catetei: b2 = aCD, c2 = aBD;
3. Teorema înãlţimii: ha2 =BDDC;

4. bc
ha  , hb  b, hc  c ;
2
a 3 3
5. ma  , mb2  a 2  b 2 , mc2  a 2  c 2 ;
2 4 4
6. ba  b  c 2 a 2a ;
2 ; bb  c  ;bc  b 
bc ac ac
7. AABC 
b  c ;
2
a
8. R ;
2
b c
9. r ;
a bc
10. Relaţii prin funcţii trigonometrice:
b = asin B, b = acos C, b = ctg B, b = cctg C

III.2. Triunghiul dreptunghic ABC (a = b = c)


1. a 3
ha  ma  ba 
2
2.
a2 3 ;
AABC 
4
a 3 a 3
3. R  ; r
3 6

62
III.3. Triunghiul oarecare ABC (ADBC)
A

B D C
1. Teorema lui Pitagora generalizatã:
a) b2 = a2 + c2 – 2aBD, dacã m(B)<90 ;
b) b2 = a2 + c2 + 2aBD, dacã m(B)>90 ;
2(b 2  c 2 )  a 2
2. ma2  ;
4
2
3. ha  p ( p  a )( p  b)( p  c ) ;
a
2
4. ba  p( p  a )bc ;
bc
a  ha
5. AABC   S ; S  p ( p  a )( p  b)( p  c ) ;
2
abc S
6. R ; r .
4S p

III.4. Relaţii prin funcţii trigonometrice


a b c
1. Teorema sinusurilor:    2R ;
sin A sin B sin C
2. Teorema cosinusului:
b2  c 2  a 2
a 2  b 2  c 2  2bc cos A; cos A  ;
2bc
A B C a b
3. Teorema tangentelor: tg tg  ;
2 2 ab

63
ab sin C
4. S  2 R 2 sin A sin B sin C S ,
2
a 2 sin B sin C A
5. S  , S  p ( p  a )tg ,
2sin A 2
6. S  2 R 2 sin A sin B sin C
A B C
7. p  4 R cos cos cos ;
2 2 2
8. ha  2 R sin B sin C ;
9. ma2  R 2 (sin 2 A  4 cos A sin B sin C ) ;
2bc A
10. ba  cos ;
bc 2
A p( p  a)
11. cos  ;
2 bc
A ( p  b)( p  c)
12. sin  ;
2 bc
A ( p  b)( p  c )
13. tg  .
2 p( p  a)
IV. Patrulater
D C

A B
IV.1. Paralelogram
ABCD (AB CD, BC AD, DEAB), ACBD = {O}
OA = OC, OB = OD
AABCD = ABDE
AABCD = ABADsin A.

64
IV.2. Dreptunghi
D C

A B
ABCD (AB CD, BC AD, A = 90)
AC = BD

IV.3. Romb D

A
O C

B
ABCD (AB CD, BC AD, AB = BC)
AC = d1, BD = d2
AB = a; ACBD; AABCD = d1  d 2
2

IV.4. Pãtrat D C

A B
ABCD (AB CD, BC AD, AB = AC
A = 90, AB = a, AC = d) ; AC = BD; ACBD;
d=a 2 ; AABCD = a2.

65
IV.5. Trapez
D C

A B

ABCD (AB CD, AB=B-baza mare, DC = b-baza mica


MN – linie mijlocie)
( B  b)  h
MN = B  b ; AABCD =  MN  h
2 2

V. Poligon înscris în cerc

B
V.1. Patrulater înscris în cerc
BAD + BCD = 180; BAC  BDC;
Teorema lui Ptolomeu
ABDC + ADBC = ACBD
1
AABCD = ACBDsin 
2

66
V.2. Poligon regulat înscris în cercul de razã R
1. Triunghiul echilateral:
R 3 3R 2
l3  R 3, a3  ,S  ;
2 4
R 2
2. Pãtratul: l4  R 2, a4  , S  2R2 ;
2
R 3 3 3R 2
3. Hexagonul regulat: l6  R, a6  ,S 
2 2
4. Poligonul regulat cu n laturi:
  n 2 2
ln  2 R sin , an  R cos , S  R 2 sin  p  an p
n n 2 n n
n  ln
unde p  .
2
VI. Cerc
R

Lungimi şi arii: lcerc = 2R, Acerc = R2;


 R
larcAB= ;  - mãsura în grade;
180
 R 2  
AsectorAB = ; (AOB) = ,
180 180
Unde  este mãsura în radiani.
Unghi cu vârful în crntrul cercului:
B


m(AOB) = m(AB ) ;
O
A

67
Unghi cu vârful în interiorul cercului:
B
M
 
m(AMB)= m(AB)  m(CD)

O 2
A

Unghi cu vârful pe cerc

A 
m(AMB)= m(AB)
B

Unghi cu vârful în exteriorul cercului

B M

D O A  
m(AMB)= m (AB )-m (CD )
2

68
VII. Complemente de geometrie planã
Triunghiul ortic este triunghiul determinat de
picioarele înãlţimilor unui triunghi; dintre toate
triunghiurile cu vârfurile respectiv pe laturile unui
triunghi (sau pe prelungiri), triunghiul ortic are cel
mai mic perimetru.
Ceviana este dreapta determinatã de vârful unui
triunghi şi un punct al laturii opuse.
Teorema lui Ceva: Cevienele AM, BN, CP ale
triunghiului ABC sunt concurente dacã şi numai dacã
MB NC PA
  1.
MC NA PB
Teorema lui Menelaus: Pe dreptele BC, CA, AB,
determinate de laturile triunghiului ABC, se considerã
punctele M, N respectiv P situate douã dintre ele pe
laturile triunghiului şi unul pe prelungirea unei laturi,
sau toate trei pe prelungiri de laturi. Punctele M, N, P
sunt colineare dacã şi numai dacã:
MB NC PA
  1.
MC NA PB
Dreapta lui Euler: Într-un triunghi oarecare, punctele
H, O şi G (ortocentrul, centrul cercului circumscris şi
centrul de greutate) sunt colineare.
Dreapta lui Simson: Proiecţiile unui punct de pe
cercul circumscris unui triunghi, pe dreptele suport
ale laturilor acestuia, sunt colineare.
Cercul exînscris: unui triunghi este tangent la o
laturã a triunghiului şi la prelungirile celorlalte douã
laturi; centrul cercului exînscris este intersecţia
bisectoarei unui unghi interior cu bisectoarele
celorlalte douã unghiuri exterioare.
Cercul lui Euler (cercul celor nouã puncte):
picioarele înãlţimilor unui triunghi, mijloacele
laturilor şi mijloacele segmentelor determinate de
ortocentru şi vârfurile triunghiului sunt conciclice.
69
Relaţii trigonometrice în triunghiul dreptunghic

În orice triunghi dreptunghic ABC se definesc:


 sinusul (sin): raportul dintre lungimea catetei
opuse unghiului şi lungimea ipotenuzei;
 cosinusul (cos): raportul dintre lungimea catetei
alăturate unghiului şi lungimea ipotenuzei;
 tangenta (tg): raportul dintre lungimea catetei
opuse unghiului şi lungimea catetei alăturate;
 cotangenta (ctg): raportul dintre lungimea
catetei alăturate unghiului şi lungimea catetei opuse.
c
B sin( Ĉ ) = ;
a
b
cos( Ĉ ) = ;
a a
c
c
tg( Ĉ ) = ;
b
C b A b
ctg( Ĉ ) = .
c
Funcţii periodice
y

O x
(2,2)
y

(2, 2) A(5,2)

O x

70
1. În exemplele date se observă că graficele se repetă.
2. În primul exemplu debutul unui ciclu al graficului
este într-un punct de coordonate (2,2), iar începutul
celui de al doilea într-un punct de coordonate A(0,1).
Perioada funcţiei în acest caz este 2 unităţi.
3. În al doilea exemplu începutul unui ciclu al graficului
este în punctul de coordonate (2,2), iar începutul celui
de al doilea într-un punct A de coordonate (5,2).
Perioada funcţiei în acest caz este de 7 unităţi.
 În general o funcţie este periodică dacă există un
număr pozitiv T astfel încât f(x + T) = f(x), oricare ar fi
valoarea x a domeniului funcţiei. T se numeşte perioada
funcţiei.
 Orice funcţie periodică are o amplitudine.
Amplitudinea este jumătate din suma valorii maxime cu
valoarea minimă.

Cercul trigonometric
B(0,1) sens
pozitiv
P’’ P(cos t ,sin t )
A’(1,0) t A(1,0)
O P’
sens
negativ

B’(0,1)
 Se numeşte cerc trigonomtric un cerc cu originea în
O de rază cu lungimea 1 şi pe care se defineşte sensul
pozitiv ca fiind sensului contrar acelor de ceasornic.
 Se poate stabili o corespondenţă între mulţimea
numerelor reale şi mulţimea punctelor cercului
trigonometric. Se asociază oricărui număr real t un
punct unic al notat cu P pe cercul trigonometric C

71
 Pentru orice număr real t există un unic număr întreg k
şi un număr unic   [0, 2 ] astfel încât t    2k .

a) Dacă t  (0; ) , punctul P aparţine cadranului I;
2

b) Dacă t  ( ;  ) , punctul P aparţine cadranului II;
2
3
c) Dacă t  ( ; ) , punctul P aparţine cadranului III;
2
3
d) Dacă t  ( ; 2 ) , punctul P aparţine cadran IV.
2
 Se numeşte funcţie de acoperire universală a cercului,
funcţia F :   C, definită prin F (t )  P .
Funcţia F este de perioadă principală
2 : F (t )  F (t  2 ) t   .
Punctele F (t )  P (în sens pozitiv) şi F (t )  P
(în sens negativ);

 RADIANUL
a) Radianul este măsura unui B
unghi cu vârful la centrul unui cerc r r
egală cu măsura arcului mic
O A
delimitat de laturile unghiului. r
b) Un radian (notat 1 rad)
corespunde unui arc de pe cercul cu
raza r care are lungimea r:  (AOB) = 1rad.

n0 0 30 45 60 90 135 180 270 360


    3 3
 0  2
6 4 3 2 4 2

72
Semnul funcţiilor trigonometrice

73
74
Funcţii trigonometrice. Valori

Definiţie
1. Sinusul unui număr real x este numărul real notat
sin(x) şi definit prin ordonata punctului M: OQ = sin(x);
2. Cosinusul unui număr real x este numărul real notat
cos(x) şi definit prin abscisa punctului M: OP = cos(x);
3. Tangenta numărului real x se notează cu tg(x) şi este
sin( x )
definit prin
cos( x)
4. Cotangenta numărului real x se notează ctg(x) şi este
cos( x)
definit prin
sin( x )
 O relaţie fundamentală în trigonometrie
Oricare ar fi măsura unui unghi x, are loc relaţia:
cos2x + sin2x  1
Valori remarcabile ale funcţiilor trigonometrice
M este un punct pe semicerc astfel încât măsura în

radiani a unghiului MOP este
4
Patrulaterul MPOQ este un pătrat; deci: OP  OQ.
 
Dar OP  cos şi OQ  sin care înlocuite în relaţia
4 4
 
fundamentală dă cos2 + sin2  1. de unde
4 4

75
 1 
cos2 . Cum cos este pozitiv, rezultă:
4 2 4
 1 2  2
cos   . Analog, găsim sin  .
4 2 2 4 2

2. Cosinusul unui număr real x, este abscisa punctului


M.
Sinusul unui număr real x, este ordonata punctului M.
Tangenta unui număr real x, este raportul dintre
ordonata şi abscisa punctului M.
Cotangenta unui număr real x, este raportul dintre
abscisa şi ordonata punctului M.

grade 0 300 45 600 900


0
   
radiani 0
6 4 3 2
3 2 1
cosinus 1 0
2 2 2

1 2 3
sinus 0 1
2 2 2

3
tangenta 0 1 3
3
3
cotangenta 3 1 0
3

76
Funcţia f:  [1,1], f(x) = sin(x)

x    2 5 7 4 3 5 11
0  2
6 3 2 3 6 6 3 2 3 6
xo 0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360

f(x)
1 3
0 1
2 2
0 0,5 0,8

Concluzii
 Dacă a > 0, graficul funcţiei f:  [1,1],
f(x)=asinx şi graficul funcţiei f:  [1,1],
f(x)=acosx sunt translaţii verticale în raport cu a.
 Dacă 0 < a < 0, graficul funcţiei f:  [1,1],
f(x)=asinx şi graficul funcţiei f:  [1,1],
f(x)=acosx sunt reduceri verticale în raport cu a.

 2 x
O

77
Funcţia g:  [1,1], g(x) = cos(x)

x    2 5 7 4 3 5 11
0  2
6 3 2 3 6 6 3 2 3 6
x0 0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360

g(x)
3 1
1 0
2 2
0 0,8 0,5

O  2 x

Formule ale unghiurilor complementare


 În triunghiul ABC, unghiurile din B şi C sunt
completare. Vom avea următoarele relaţii
trigonometrice:
b   c  
 sin      cos  ;  cos     sin  ;
a 2  a 2 
b   c  
 tg      ctg ;  ctg      tg ;
c 2  b 2 
a    a   
 sec     cosec  ;  cosec      sec
b 2  c 2 

78
 Pentru măsurile unghiurilor
  
300  ; 450  600 
6 4 3

300
2 1 1 1
1
450 600
2
  
6 4 3
sin 1 2 3
2 2 2
cos 3 2 1
2 2 2
tg 3
1 3
3
ctg 3
3 1
3
 Relaţii fundamentale în trigonometrie
1. sin 2   cos2   1 . Această relaţie se justifică
folosind teorema lui Pitagora.
2 2 2 2 2
 c  b  c b a
Din sin 2  + cos 2  =         1.
 a a a2 a2
sin  c c a 1 sin
2. tg  , ( tg     sin   ).
cos  b a b cos cos
cos b b a 1 cos
ctg  , ( ctg     cos   ).
sin c a c sin sin

79
Formule de adunare

 Pentru orice valori ale unghiurilor x şi y reale, au loc


formulele:
sin( x  y )  sin x cos y  cos x sin y ;
sin( x  y )  sin x cos y  cos x sin y ;
cos( x  y )  cos x cos y  sin x sin y ;
cos( x  y )  cos x cos y  sin x sin y .
 Pentru orice valori ale unghiurilor x şi y reale, pentru
care are sens (există) tg( x  y ) , au loc formulele:
tgx  tgy
tg( x  y ) 
1  tgxtgy
 Funcţiile trigonometrice ale multiplilor unui unghi.
Pentru orice valori ale unghiurilor x şi y reale (pentru
care au sens), au loc formulele:
sin( 2 x)  2  sin( x)  cos( x)
cos(2 x )  cos 2 ( x)  sin 2 ( x) 
 cos(2 x)  1  2  sin 2 ( x)
 2
cos(2 x )  2  cos ( x)  1
2  tg( x ) ctg 2 ( x)  1
tg(2 x)  şi ctg(2 x ) 
1  tg 2 ( x) 2  ctg( x )
 Funcţiile trigonometrice ale jumătăţii unui unghi.
Pentru orice valori ale unghiurilor x şi y reale (pentru
care au sens), au loc formulele:

 x 1  cos( x )  x 1  cos( x)
sin     ; cos    ;
 2 2  2 2
x 1  cos( x )  x 1  cos( x )
tg     ; ctg     .
2 1  cos( x)  2 1  cos( x)

80
 x
 Funcţiilor trigonometrice cu ajutorul lui tg  
 2
 x x
2  tg   1  tg 2  
sin( x)   x ; cos( x)  x
 x  x
1  tg 2   1  tg 2  
 2  2

 Pentru orice valori ale unghiurilor x şi y reale:


x y x y
sin( x)  sin( y)  2 sin cos ;
2 2
x y x y
sin( x)  sin( y)  2 sin cos
2 2
x y x y
cos(x)  cos( y)  2 cos cos ;
2 2
x y x y
cos(x)  cos( y)  2 sin sin .
2 2

Teorema sinusului
 În orice triunghi ABC are loc
a b c
   2R .
sin A sin b sin C
 În orice triunghi raportul dintre o latură şi sinusul
unghiului opus ete constană şi egal cu diametrul
cercului circumscris triunghiului.
 Avem: a  2 R sin A , b  2 R sin B c  2 R sin C

81
Teorema cosinusului
 În orice triunghi cu notaţiile standard
a 2  b 2  c 2  2bc cos A
b 2  c 2  a 2  2ca cos B
c 2  a 2  b 2  2ab cos C
1
 AB  AC  b 2  c 2  a 2 
2
b2  c2  a2
 a) cos A  ;
2bc
c2  a 2  b2 a2  b2  c2
b) cos B  ; c) cos C 
2ca 2ab

Teorema tangentelor
În orice triunghi ABC, au loc relaţiile
a b A B C
a)  tg  tg ;
ab 2 2
bc B C A
b)  tg  tg ;
bc 2 2
ca CA B
c)  tg  tg .
ca 2 2

82
Funcţii trigonometrice ale unghiurilor unui triunghi

 Caracterizarea unui unghi al unui triunghi



A este unghi ascuţit  A   cos A  0 b2  c2  a2 ;
2

A este unghi drept  A   cos A  0  b2  c2  a2 ;
2

A este unghi obtuz  A   cos A  0  b2  c2  a2 .
2

 În orice triunghi ABC au loc relaţiile:


A p( p  a)
a) cos  ;
2 bc
B p( p  b)
b) cos  ;
2 ac
C p( p  c)
c) cos 
2 ab

83
 În orice triunghi ABC au loc relaţiile:
A ( p  b)( p  c)
a) sin  ;
2 bc
B ( p  a)( p  c)
b) sin  ;
2 ac
C ( p  a)( p  b)
c) sin  .
2 ab
 În orice triunghi ABC au loc relaţiile:
A ( p  b)( p  c)
a) tg  ;
2 p( p  a)
B ( p  a)( p  c)
b) tg  ;
2 p( p  b)
c ( p  a)( p  b)
c) tg  .
2 p( p  c)

 În orice triunghi ABC, lungimea medianelor este:


A
2 2(b 2  c 2 )  a 2
m 
a .
4
2(a 2  c 2 )  b 2 c
mb2  ma b
4
2 2(a  b 2 )  c 2
2
mc 
4 A’
B a C

84
XI. Formule trigonometrice

XI.1. Relaţiiîntre funcţiile trigonometrice


2 2
sin   cos   1 ;
sin    1  cos2  ;cos    1  sin 2 
sin 
1. tg 
cos 
tg 1
sin   ; cos  
2
 1  tg   1  tg 2
 
2. sin      cos 
2 
   
cos      sin  , tg      ctg
2  2 
3. sin(   )  sin 
cos(   )   cos  ; sin(   )  sin 
 
4. sin      cos 
2 
   
cos       sin  , tg      ctg
2  2 
5. sin(   )  sin 
cos(   )   cos  ; tg (   )  tg
6. sin(2   )   sin 
sin(2   )  cos  ; sin(2   )  cos 
XI.2. Formule de adunare:
sin(   )  sin   cos   sin   cos 
cos(   )  cos   cos   sin   sin 
tg  tg 
tg (   ) 
1  tg  tg 
85
XI.3. Formule pentru multiplii de argument:
sin 2  2sin   cos 
cos 2  cos 2   sin 2   1  2sin 2   2cos 2   1
2tg 2
tg 2  2

1  tg  ctg  tg
ctg 2  1 ctg  tg
ctg 2  
2ctg 2
sin 3  3sin   4sin 3 
cos 3  4 cos3   3cos 
2tg 1  tg 2
sin 2  ; cos 2 
1  tg 2 1  tg 2
sin n  cos n   Cn2 cos n 2   sin 2  
Cn4 cos n 4   sin 4   ...
cos n  Cn1 cos n1   sin  
Cn3 cos n 3   sin 3   Cn5 cos n 5   sin 5   ...

XI.4. Formule pentru jumãtãţi de argument:


 1  cos   1  cos 
sin  ; cos  
2 2 2 2
 sin  1  cos  1  cos 
tg   
2 1  cos  sin  1  cos 

XI.5. Sume, diferenţe şi produse:


  
sin   sin   2 sin cos
2 2
  
sin   sin   2 sin cos
2 2

86
   
cos   cos   2 cos cos
2 2
   
cos   cos   2 sin sin
2 2
sin(   ) sin(   )
tg  tg   ; tg  tg  
cos   cos  cos   cos 
   
sin   cos   2 sin      2 cos    
4  4 
   
sin   cos    2 sin       2 cos    
4  4 
1
sin   sin   [cos(   )  cos(   )]
2
1
cos   cos   [cos(   )  cos(   )]
2
1
sin   cos   [sin(   )  sin(   )]
2
tg  tg 
tg  tg  
ctg  ctg 

XII. Inversarea funcţiilor trigonometrice


 
XII.1. arcis:[1.1][ , ], arcsin (x) = - arcsin x
2 2
XII.2. arcos:[1,1][0,], arcos (x) =  arcos x

  
XII.3. arctg:R    ,  , arctg (x) = -arctg x
 2 2
XII.4. arctg:R(0,), arctg (x) =   arctg x

87
XIII.1. Ecuaţii fundamentale
1.sin x  a, a [1,1]  x {(1)k arcsin a  k k  Z}
2.cos x  a, a [1,1]  x { arccos a  2k k  Z}
3.tgx  a, a  R  x {arctga  k k  Z
4.ctgx  a, a  R  x {accctga  k k  Z}

XIII.2. Tabele de valori:

    3
x 0  2
6 4 3 2 2
sin x 1 2 3 0
0 1 0 1
2 2 2

cos x 3 2 3
1 0 1 0 1
2 2 2

x     3
0
6 3 2
 2 2
4
tg x 3 3
0 3 1 / 0 / 0

ctg x 3
/ 3 1 0 / 0 /
3

88
XIV. Elemente de geometrie analiticã

XIV.1. Segmente
1. Distanţa dintre douã puncte A(x1,y1), B(x2,y2): AB =
( x2  x1 ) 2  ( y2  y1 )2
y2  y1
2. Panta dreptei AB: mAB 
x2  x1
3. Coordonatele (x,y) ale mijlocului segmentului AB:
x1  x2 y  y2
x ,y  1
2 2
4. Coordonatele punctului M care împarte segmentul
(AB) în raportul k:
x1  kx2 y  ky2
x ,y 1
1 k 2

XIV.2. Ecuaţia dreptei


1. Drepte paralele cu axele de coordonate:
(d):x = a (d Oy), (d):y = a (d Ox)
2. Dreapta determinatã de punctul Mo(xo,yo) şi vectorul
nul a(u, v ) : ( d ) : r  ro  ta , tR, ro -vectorul de
poziţie a lui Mo; r-vectorul de poziţie a unui punct M al
dreptei d.
 x  xo  ut
(d ) :  , tR, ecuaţiile parametrice.
 y  yo  vt
3. Ecuaţia explicitã: y =mx + n (mR*, nR, m– panta,
n – ordonata la origine);
x y
4. Ecuaţia prin tãieturi:   1  0, (a, b  R*);
a b
5. Ecuaţia dreptei de pantã m, prin punctul Mo(xo,yo):
y – yo = m(x – xo), (m0);

89
6.Drepta determinatã de punctele A(x1,y2), B(x2,y2):
y2  y1 y  y1 x  x1
y  y1  (x  x1),  ,(x1  x2 , y1  y2 )
x2  x1 y2  y1 x2  x1
x y 1
sau x1 y1 1  0
x2 y2 1
7.Ecuaţia generalã: ax + by + c = 0;
8.Aria triunghiului ABC (A(x1,y1), B(x2,y2), C(x3,y3)):
x y 1
1
AABC =  , unde   x1 y1 1 , dacã  = 0 atunci
2
x2 y2 1
A, B, C sunt colineare
9.Poziţia relativã a dreptelor (d1) şi (d2):
(d1 ) : a1 x  b1 y  c1  0 şi (d 2 ) : a2 x  b2 y  c2  0
a1 b1 c1
d1 = d2, dacã  
a2 b2 c2
a b c
d1 d2, dacã 1  1  1 ;
a2 b2 c2
a1 b1
d1  d2 şi d1  d2  , dacã 
a2 b2
10.Distanţa de la punctul Mo(xo,yo) la dreapta
(h): ax + by + c = 0
ax0  by0  c
d ( M , h) 
a 2  b2
11.Unghiul  determinat de dreptele:
(d1 ) : y  m1 x  n1 şi (d 2 ) : y  m2 x  n2
m2  m1
tg  , (m1m2  1) ; d1  d2, dacã m1m2 =1
1  m1m2
90
ANALIZÃ MATEMATICÃ

I. Şiruri

I.1. Şiruri şi limite


Definiţia I.1.1. Se numeşte şir de numere reale o
funcţie f:NR, f(n) = an.
Definiţia I.1.2. Şirul (an)n0 se numeşte crescãtor
(respectiv descrescãtor) dacã an  an+1, nN
(respectiv anan+1, nN). Şirurile crescãtoare şi
şirurile descrescãtoare se numesc şiruri monotone.
Definiţia I.1.3. Şirul (an)n0 este mãrginit dacã şi
numai dacã M>0 astfel încât anM, nN.
Notaţie: (an)n0, anR, R  R  {; }
Definiţia I.1.4. Şirul (an)n0, anR are limita a şi
scriem lim an  a , aR dacã în orice vecinãtate a
n 
punctului a se aflã toţi termenii şirului începând de la
un anumit rang.
Definiţia I.1.5. Şirul este convergent, lim an  a ,
n 
aR, dacã >0, NN astfel încât n>N, an 
a<.
Definiţia I.1.6. lim an  a dacã >0, NN astfel
n 
încât an > ,  n> N.
Definiţia I.1.7. lim an  a dacã >0, NN astfel
n 
încât an < ,  n > N..
Dacã lim an   , atunci şirul este divergent.
n 

91
I.2. Criterii suficiente de convergenţã sau de
existenţã a limitei unui şir

1. dacã, lim bn  0 bn 0 şi an  a bn atunci


n 

lim an  a ;
n 

2. dacã lim bn   şi an  bn atunci lim an   ;


n  n 

3. dacã lim bn   şi an  bn atunci lim an   ;


n  n 
4. orice şir monoton şi mãrginit este convergent
(criteriul lui Weierstrass);
5. dacã bn  an  cn şi lim bn  lim cn  a atunci
n  n 

lim an  a ;
n 

6. Criteriul lui Stolz:


 dacã (bn)n0 crescãtor: lim bn   şi existã
n 

an 1  an a a  an
lim , atunci lim n  lim n 1 ;
n 1  bn n 1  bn
n  b n  b n  b
n
a
 dacã (an)n0, an > 0 şi existã lim n 1 atunci
n  a
n
a
lim n an = lim n 1 (Cesaro);
n  n  a
n

 dacã (bn)n0 crescãtor: lim an  lim bn  0 şi existã


n  n 

an 1  an a a  an
lim , atunci lim n  lim n 1 ;
n 1  bn n 1  bn
n  b n  b n  b
n

92
I.2. Operaţii cu şiruri convergente
lim an  a , lim bn  b , a,bR
n  n 

1.lim(an  bn )  lim a  b, (an  bn )  a  b;


n  n 

2.lim  an   a,  R;
n 

an a
3.lim  , (daca b  0)
n  b b
n

I.3. Operaţii cu şiruri care au limitã


1. dacã lim an   şi lim bn  b , bR atunci
n  n
1
lim (an  bn )  , lim  0,
n n a n

 , daca b  0
lim a n  bn  
n   , daca b  0
2. lim a n  lim bn   atunci lim (a n  bn )   ,
n n n

lim (an  bn )   ;
n
3. dacã lim an   şi lim bn  b , bR, atunci
n n
lim (an  bn )  
n

 , daca b  0 ;
lim an  bn  
n  , daca b  0
4. lim an  lim bn   atunci
n n

lim (an  bn )   , lim (an  bn )   ;


n n
5. dacã lim an   şi lim bn   atunci
n n

lim (an  bn )   ;
n

93
6. dacã lim a n  0 atunci lim 1   dacã an > 0 şi
n n  an
1
lim   dacã an < 0.
n  a n

I.4. Şiruri tip


0, daca1 q 1

n 1, dacaq 1
1. limq  
n
 , dacaq 1
nuexista,dacaq  1
 , dacaa0  0
2. lim(a0nk  a1nk1  ... ak1n  ak )  lima0nk  
n n  , dacaa0  0
0, dacak  p
 , dacak  p si a p  0
o o
a n  a n  ... ak1n  ak 
k k1
3. lim 0 p 1 p1   , dacak  p si ao po  0
n b0n  b1n  ... bp1n  np 
a
 0 , dacak  p
b0
1
4. lim(1 q  q2  ... qn )  , dacaq 1;
n 1 q
1 1 1
5. lim(1   ... )  ;
n 2 3 n
n
6. lim a 1,a  0;
n

7. limn 1p  2p  ... np 1,p 1;


n
n
 1
8. lim1   e;
n n
n
 1 1 1
9. lim1   ...   e.
n 1! 2! n!

94
II. Limite de funcţii

Notaţii: f:DR, DR,  - punct de acumulare a lui D;

II.1. Definiţii ale limitei


Definiţia II.1.1. lim f ( x)  l , l  R , dacã pentru orice
x 

vecinãtate V a lui l existã o vecinãtate U a lui  astfel


încât  xDU, x, sã rezulte f(x)V.
Definiţia II.1.2. lim f ( x)  l , l  R , dacã pentru orice şir
x 

(xn)n0, xnD\{}, având lim xn   rezultã


n

lim f ( x)  l (criteriul cu şiruri);


n 
Definiţia II.1.3. lim f ( x)  l , l  R , dacã >0,
x 
>0 astfel încât xD\{} şi x  <  rezultã
f(x)l< ;
Definiţia II.1.4. lim f ( x )  l , dacã ls = ld = l,
n 

unde ls  lim f ( x) şi ld
x 
 lim f ( x) ld  lim
x 
f ( x) .
x  x x 
x 
II.2. Operaţii cu limite de funcţii
f:DR, g:DR,  - punct de acumulare a lui D,
lim f ( x)  l1 , lim g ( x)  l2 , l1,l2R;
x  x 

1.lim( f ( x)  g ( x))  l1  l2 ;
x 

2.lim f ( x)  g ( x )  l1  l2 ;
x 

3.lim af ( x)  a  l1 ;
x 

f ( x) l1
4.daca l2  0, lim  .
x  g ( x ) l2

95
II.3. Limite tip
1.lim(a0 x n  a1 x n 1  ...  an )  a0 n  a1 n1  ...  an
x 

lim (a0 x n  a1 x n 1  ...  an )  lim a0 x n ;


x  x 

a0 x  a1 x  ...  an a0 n  a1 n1  ...  an


n n 1
2.lim 
x  b x m  b x m 1  ...  b b0 m  b1 m1  ...  bm
0 1 m

a0 x n  a1 x n 1  ...  an a0 x n
lim  lim ;
x  b x m  b x m 1  ...  b x  b x m
0 1 m 0

3.lim n x  n  ,   R , n  N, n  2
x 
2 n 1
lim n x   , lim x   ;
x  x 

4. lim a x  a ,   R , a  R* \ {1}


x 

lim a x   , lim a x  0 , dacã a > 1;


x  x 

lim a  0 , lim a x   , dacã 0 < a < 1;


x
x  x 

1. lim log a x  log a  ,   0 finita,   R * \ {1}


x 

lim log a x   şi lim log a x   dacã a > 1;


x  x 

lim log a x   şi lim log a x   dacã 0 < a < 1;


x  x 

6. lim sin x  sin  , lim cos x  cos 


x  x 


lim tgx  tg ,     Z , lim ctgx  ctg ,    Z
x  2 x 

lim tgx   , lim tgx  


 
x x
2 2
 
x x
2 2

7. lim ctgx   , lim ctgx  


x0 x0
x 0 x 0

96
lim arcsin x  arcsin  ,   [1,1] ,
x 

lim arccos x  arccos  ,   [1,1]


x 

lim arcsin x  arcsin  ,   [1,1] ,


x 

lim arcctgx  arcctg ,   R


x 

 
lim arctgx   , lim arctgx  
x  2 x  2

lim arctgx   , lim arcctgx  0 ;
x  2 x 
sin x sin x
8. lim  1 , lim 1,
x0 x x  0 x
arcsin x arctgx
9. lim  1 , lim  1;
x0 x x  0 x
xn
10. lim x  0, n  Z, a  1;
x  a
x 1
 1
11. lim 1    e, lim(1  x) x  e;
x 
 x x 0

ln(1  x )
12. lim  1;
x0 x
a x 1
13. lim  ln a, a  0 ,
x  x
(1  x) r  1
14. lim  r , r  R .
x0 x

97
II.4. Continuitatea funcţiilor
Definiţia II.4.1. Fie f:DR, xoD, xo – punct de
acumulare a lui D, f este continuã în xo, dacã
lim f ( x)  f ( x0 ) , xo se numeşte punct de
x  x0
continuitate.
Definiţia II.4.2. Fie D,  este punct de
discontinuitate de prima speţã dacã existã şi sunt finite
limitele laterale în  şi funcţia nu este continuã în .
Definiţia II.4.3. Fie D,  este punct de
discontinuitate de speţa a doua dacã nu este de prima
speţã.
Teoremã. Dacã f:IR, I – interval şi f continuã pe I,
atunci J = f(I) este interval ( o funcţie continuã pe un
interval are proprietatea lui Darboux pe acel interval).

III. Funcţii derivabile


III.1. Definiţia derivatei într-un punct
f:ER, xoE, xo – punct de acumulare a lui E:
 f’(x0) =
f ( x )  f ( x0 ) f ( x0  h)  f ( x0 )
lim  lim
x  x0 x  x0 x  x0 h
f ( x)  f ( x0 ) f (x)  f (x0 )
 fs’(x0)= lim ,fd’(x0)= lim
x x0
x x
x  x0 x
xx
x0 x  x0
0 0

 f’(x0) = fs’(x0) = fd’(x0)

Interpretarea geometricã:
dacã f’(x0)R, y  f(x0) = f’(x0)(x – x0) este ecuaţia
tangentei la graficul funcţiei f în punctul A(x0,f(x0));
dacã f este continuã în x0, fd’(x0) = +, fs’(x0) = -, sau
invers, x0 este punct de întoarcere al graficului;
dacã f este continuã în x0 şi existã derivatele laterale în
x0, cel puţin una fiind finitã, dar f nu este derivabilã în
x0, x0 este punct unghiular al graficului.
98
III.2. Reguli de derivare
f,g:ER, f,g derivabile în xE:
1. (f + g)’(x) = f’(x) + g’(x);
2. (cf)’(x) = cf’(x), cR;
3. (fg)’(x) = f’(x)g(x) + f(x)g’(x)
'
 f  f '( x) g ( x)  f ( x ) g '( x)
4. dacã g(x)0,   ( x)  ;
g g 2 ( x)
5. dacã f:IJ, g:JR, f derivabilã în x0I şi g
derivabilã în y0 =f(x0), atunci (gof)’(x0)=g’(y0)f’(x0);
6. dacã f:IJ continuã, bijectivã şi derivabilã în x0 cu
f’(x0)0, atunci f-1:JI este derivabilã în y0, y0=f(x0)
1
şi f-1(y0) = .
f '( x0 )
III.3. Derivatele funcţiilor elementare

Funcţia (condiţii) Derivata (condiţii)


C 0
xn, nN* nxn-1
xr, rR, x>0 rxn-1
x, x  0 1
,x0
2 x
logax, a1, a>0, x>0 1 1

ln a x
ln x, x>0 1
x
ax, a1, a>0, x>0 ax ln a
ex ex
sin x cos x
cos x -sin x
 1
tg x, x  (2k  1) ,k  Z
2 cos 2 x

99
ctg x, x  k , k  Z 1

sin 2 x
arcsin x, x[0,1] 1
, x  (0,1)
1  x2
arcos x, x[0,1] 1
 , x  (0,1)
1  x2

arctg x 1
1  x2
arcctg x 1

1  x2

III.4. Derivata funcţiilor compuse

Funcţia (condiţii) Derivata (condiţii)


un, nN* nun1u’
ur, rR, u>0 uxn1u’
u ,u  0 u'
,u  0
2 u
logau, a1, a>0, u>0 1 u'

ln a u
ln u, u>0 1
u '
u
au, a1, a>0 au ln au’
eu euu’
sin u cos uu’
cos u  sin uu’
tg u, cos u 0 1
u '
cos 2 u

100
ctg u, sin u 0 1
 u '
sin 2 u
arcsin u, u[-1,1] 1
 u ', u  (1,1)
1  u2
arccos u, u[-1,1] 1
  u ', u  (1,1)
1 u2

arctg u 1
u '
1 u2
arcctg u 1
 u '
1  u2
uv , u>0 uvv’ ln u + vuv-1u’

III.5. Derivatele de ordin superior ale unor funcţii


elementare

Funcţia (condiţii) Derivata de ordinul n:


f(n)
xm, mN, mn m(m1)…(mn+1)xm-n
1 (1)nm(m1)…(m+n1)
,mN
xm 1
m n
x
ex ex
ax (ln a)nax
ln x 1
(1)n-1(n1)! n
x
sin x  n 
sin  x  
 2 
cos x  n 
cos  x  
 2 
101
Formula lui Leibniz:
( f  g)(n)  f (n)  g  Cn1 f (n1)  g ' Cn2 f (n2)  g ''
n
...Cnn1 f ' g (n1)  Cnn f  g (n)  Cnk f (nk )  g ( k ) , f (0)  f
k 0

III.6. Proprietãţi ale funcţiilor derivabile

Teorema lui Fermat:


Fie f:IR derivabilã pe I. În orice punct extrem
local din interiorul lui I, f’ este nulã.
Teorema lui Rolle:
Dacã funcţia continuã f:[a,b]R este derivabilã
pe (a,b) şi f(a) = f(b) atunci existã c(a,b) astfel încât
f’(c) = 0.

Teorema lui Lagrange:


Dacã funcţia continuã f:[a,b]R este derivabilã
pe (a,b), atunci existã c(a,b) astfel încât
f (b)  f (a )
 f '(c ) .
ba
Teoremã. Dacã funcţia f este continuã şi derivabilã pe I
(I – interval deschis), atunci:
1. între douã rãdãcini consecutive ale funcţiei existã
cel puţin o rãdãcinã a derivatei;
2. între douã rãdãcini consecutive ale derivatei existã
cel mult o rãdãcinã a funcţiei.

Teorema lui Cauchy:


Dacã f,g:[a,b]R continue pe [a,b], derivabile
pe (a,b) şi g’(x)0, x(a,b) atunci c(a,b) astfel încât
f (b)  f (a ) f '(c )

g (b)  g (a ) g '(c )

102
IV. Asimptote

IV.1. Asimptote orizontale (f:DR)


Definiţia IV.1.1. Dacã lim f ( x)  l1 sau
x 

lim f ( x)  l2 , l1,l2R, dreptele y=l1 şi y=l2 sunt


x 
asimptote orizontale a lui f spre +, respectiv 

IV.2. Asimptote oblice (f:DR)


f ( x)
Definiţia IV.2.1. Dacã lim  m  0 şi
x  x
lim [ f ( x)  mx]  n, m, n  R dreapta y = mx + n
x 
este asimptotã oblicã a lui f spre +.
f ( x)
Definiţia IV.2.2. Dacã lim  m '  0 şi
x  x
lim [ f ( x )  m ' x ]  n ', m ', n '  R dreapta y =m’x + n’
x 
este asimptotã oblicã a lui f spre .

IV.3. Asimptote verticale (f:DR)


Definiţia IV.3.1. Dacã lim f ( x)   ,  este punct
x 
x 

de acumulare a lui D, dreapta x =  este asimptotã


verticalã la stânga a lui f.
Definiţia IV.3.2. Dacã lim f ( x)   ,  este punct
x 
x 

de acumulare a lui D, dreapta x =  este asimptotã


verticalã la dreapta a lui f.

103
V. Primitive (integrale nedefinite)

Definiţia V.1. Fie funcţia f:JR, J – interval, F:JR


este primitiva lui f, dacã F este derivabilã pe J şi F’(x)
= f(x), xJ.
Se noteazã:  f ( x)dx  F ( x)  c
Proprietãţi ale primitivelor:
1.   f ( x)  f ( x)dx   f ( x)dx   f ( x)dx ;
1 2 1 2

2.  af ( x)dx  a  f ( x)dx ;
3.  f ( x) g '( x)dx  f ( x) g ( x)   f '( x) g ( x)dx .
V.1. Prima metodã de schimbare a variabilei
Dacã  :IJ, f:JR, derivabilã pe I, f admite
primitive (F), atunci
 f ( (t ))   ' (t )dt  F   (t )  c
V.2. A doua metodã de schimbare a variabilei
Dacã  :IJ, f:JR, bijectivã, derivabilã, cu
derivata nenulã pe I, h  ( f   )   ' admite primitive

 f ( x)dx  H  
1
(H) atunci ( x)  c .

V.3. Tabel de primitive: (I – interval, IR)


n x n1
1.  x dx 
n 1
 c, x  R , n  N ;

 x 1
2.  x dx   c, x  (0, ),   R \ {1} ;
 1
x ax
3.  a dx   c, x  R, a  0, a  1 ;
ln a

104
dx
4.   ln x  c, x  I , I  R ;
x
1 1 xa
5.  2 2 dx  ln  c, x  I , I  R \{a, a} ;
x a 2a x  a
1 1 x
6.  2 2
dx  arctg  c, x  R, a  0 ;
x a a a
7.  sin xdx   cos x  c, x  R ;

8.  cos xdx  sin x  c, x  R ;


1   
9.  cos 2
dx  tgx  c, x  I , I  R \ (2k 1) k  Z
x  2 
;
1
10.  sin 2
dx  ctgx  c, x  I , I  R \ k k  Z
x
;
  
11.  tgxdx  ln cos x  c, x I , I  R \ (2k 1) 2 k Z
;
12.  ctgxdx  ln sin x  c, x  I , I  R \ k k  Z  ;
1
 x  a dx  ln  x  x  a   c, x  R ;
2 2
13.
2 2

1
 dx  ln x  x 2  a 2  c, x  (a, )
2 2
14. x a ;
sau x  (, a ), a  0
1 x
15.  dx  arcsin  c, x  ( a, a ), a  0
2
a x 2 a

105
V.4. Primitivele funcţiilor raţionale
n 1 n1
1.  (ax  b) dx  (n 1)a (ax  b)  c, n N, n  1, a  0

dx 1
 ax  b  a ln(ax  b)  c, a  0 ;
dx 1
2.  (ax  b)   c, n N, n  1, a  0
n
(n 1)a(ax  b)n1
dx 1 xb
3.   ln  c, a  b ;
( x  a)( x  b) a  b x  a
dx 1 dx
4.  2    c, .
ax  bx  c a  2 b  2 
x   
 2a  4a
2
unde   b  4ac, a  0

VI. Integra definită

IV.1. Definiţia integrabilitãţii (integrale Riemann)


Notaţii: f:[a,b]R,  = (a = x0, x1, x2, …, xn = n)
diviziune, xi-1  i  xi , i – puncte intermediare, (f, )
n
– suma Riemann:   ( f ,  )   f ( )( x  x
i 1
i i i 1 )
Definiţia VI.1.1. f se numeşte integrabilã dacã existã
numãrul real If cu proprietatea:  > 0,  >0 astfel
încâtr pentru orice divizune  a lui [a,b] cu   
şi orice puncte intermediare i are loc
  ( f ,  )  I f   unde   max( xi  xi 1 )
1i  n
b
Se noteazã: I f   f ( x)dx
a

106
Proprietãţi ale integralei definite:
b b b
1.  ( f ( x)   g ( x))dx    f ( x)dx    g ( x)dx ;
a a a
b c b
2.  f ( x)dx   f ( x)dx   f ( x)dx ;
a a c
b a
3.  f ( x)dx    f ( x)dx ;
a b
a
4.  f ( x)dx  0 .
a

Formula lui Leibniz-Newton:


b

 f ( x)dx  F (b)  F (a) (F – primitivã a lui f)


a
Teorema de medie:
Dacã f continuã pe [a,b], atunci [a,b] astfel
b
încât:  f ( x)dx  (b  a) f ( )
a
Formula de integrare prin pãrţi:
b b

 f ( x ) g '( x)dx  f ( x ) g ( x ) ba   f '( x ) g ( x )dx


a a

Formula de schimbare de variabilã:


Dacã  :[a,b]J, f:JR, f continuã pe J, 
derivabilã cu derivata continuã pe [a,b], atunci
b  (b )

 f ( (t ))   '(t )dt   f ( x)dx


a (a)

107
Proprietãţi de paritate:
Dacã f:[a,a]R continuã
a
0, daca f impara

atunci:  f ( x)dx   a
a 2  f ( x)dx, daca f para
 0

VI.2. Aplicaţii ale integralei definite


1. Aria subgraficului f, f:[a,b]R+, f continuã:
b
aria  f   f ( x)dx
a
2. Aria subgraficului f,g, f,g:[a,b]R şi
f(x)g(x)x[a,b]
b
 f , g   [ f ( x )  g ( x )]dx
a
3. Volumul corpurilor de rotaţie, f:[a,b]R+, f continuã:
b
vol (C f )    f 2 ( x)dx
a

4. Lungimea graficului f:[a,b]R+, f derivabilã cu


derivata continuã:
b
l ( f )   1  ( f '( x )) 2 dx
a
5. Aria suprafeţelor de rotaţie:
b
A f  2  f ( x ) 1  ( f ' ( x)) 2 dx
a

108
NOTIŢE

109
110

S-ar putea să vă placă și