Realismul la nuvela Poveste de Craciun scrisa de Charles Dickens

Nuvela a fost publicata in 1943 si spune povestea unei vietii renascute. Actiunea nuvelei se
desfasoara in Londra. Nuvela apartine realismului avand caracter de fresca sociala oferind o
imagine de ansamblu asupra societii londoneze intr-o perioada de saracie. In centrul operei
se afla un personaj reprezentat de Ebenezer Scrooge, un bancher batran, egoist si avar, care e
obsedat de bogatie si nu daruieste nici macar celor nevoiasi. Batranul ura veselia,
oamenii și mai ales sărbătoarea Crăciunului, pe care o considera o ocazie fără
rost de a cheltui bani. În contrast cu modul său de viață, oamenii din jur petrec
sărbătorile, chiar dacă situația materială a multora dintre ei era cu mult sub cea a
bătrânului răutăcios. Temele predilecte ale nuvei sunt: inavutirea, societatea si familia.
Spre deosebire de personajul Ghita din Moara cu noroc, Ebenezer va trece printr-un proces de
umanizare totala la finalul nuvelei. Într-o noapte de Ajun, la fel de îngheţată ca inima
bătrânului, protagonistul primeşte pe rand trei spirite: Spiritul Crăciunului Trecut, al
Crăciunului Prezent şi cel al Crăciunului Viitor. Fiecare spirit ii arata viata din trecut, prezent
si viitor a batranului. Momentul care declanseaza schimbarea lui Scrooge schimbarea lui este
atunci cand spiritul Crăciunului Viitor ii arata nişte oameni care vorbeau despre cineva care a
murit şi nimănui nu îi păsa. Atunci, batranul a inteles că era acel om si de frica sa nu moara
singur decide sa isi schimbe personalitatea. El se trezeste in prima zi de Craciun devenind cel
mai bun si generos om din Londra, pretuind frumusetea Craciunului in fiecare an.

Realismul in romanul balzacian Mos Goriot

Romanul abordează teme specifice realismului precum familia, imoralitatea, dorința de a-ți

depăși condiția socială, superficialitatea vieții aristocratice, contrastul dintre cei săraci și cei
bogați, parvenirea.
 În acest roman Balzac dezvoltă tema familiei, deşi depăşeşte cu mult cadrul acesteia,
realizând în juru-i o adevărată dramă a banului în toată amploarea sa. Romanul devine
astfel „un tablou al descompunerii morale a familiei ca o inevitabilă consecinţă a inumanei
ordini sociale întemeiate pe puterea şi prestigiul banului.
Romanul are caracter de fresca sociala, oferind o imagine de ansamblu asupra societatii
burgheze din Paris din secolul al XIX-lea. Personajele sunt analizate in relatie mediul din
care provin. In cadrul romanului întâlnim personaje tipice, reprezentative pentru mai multe
categorii sociale, studenţi, negustori, ocnaşi, funcţionari şi femei din „înalta” societate.
Balzac înfătitează trei povesti de viată distincte: cea a lui Mos Goriot, a studentului
Eugène Rastignac si cea a ocnasului Vautrin.
Conflictul dintre bătrânul Goriot, fost mare fabricant de paste făinoase, şi fiicele lui,
constituie nucleul romanului. Mos  Goriot, cu sacrificiul întregii sale averi, doreşte să-si vada
fiicele realizate din punct de vedere personal. Una ajunge contesă, iar cealaltă soţia unui
bancher. Pentru fiicele sale, Goriot rămâne pur şi simplu o sursă permanentă de bani. Pe
acestea, niciun sentiment nu le leagă de tatăl lor, considerată persoană mult prea modestă în
raport cu societatea înalta în care ele au ajuns. Nici măcar obligaţia morală de a-l vizita pe
patul de moarte sau de a-i însoţi sicriul în drum spre cimitir nu este exercitată de fiicele
nerecunoscătoare. Singurul apropiat al lui Goriot care participa la inmormantarea acestuia
este studentul Eugène Rastignac, pe care mosul il considera ca pe un fiu.

Romanul abordează teme specifice realismului precum imoralitatea, dorința de a-ți depăși

condiția socială, superficialitatea vieții aristocratice, contrastul dintre cei săraci și cei bogați,
viața dură și apelul la criminalitate pentru a supravietui.

Personajele sunt incadrate in tipologii: tânărul Eugene de Rastignac, student la Drept şi cu

ambiţii sociale, cinicul ocnas Vautrin, despre ale cărui afaceri nu se ştie nimic, cele două fiice
ale lui Goriot și mos Goriot, fost fabricant de făinoase retras din afaceri la bătrâneţe, şi ţinta
batjocurii celorlalţi.

Balzac ne înfătitează trei povesti de viată distincte. În primul rând, drama pe care o trăieste
Mos  Goriot din cauza iubirii paterne imense pentru fetele lui.

În al doilea rând, evolutia unui tânăr ambitios, student la Drept, ce face parte dintr-o
familie de aristocrati săraci, Eugen de Rastignac.

Iar în al treilea rând,Balzac ne prezintă povestea unui personaj cinic si misterios, Vautrin,
ce se dovedeste a fiun ocnas evadat, si care în final este arestat.

Cea mai tristă poveste este a domnului Goriot, care si-a concentrat întreaga viată afectivă
în jurul unui singur sentiment, si anume iubirea paternă.

Personajele sunt incadrate in tipologii: tânărul Eugene de Rastignac, fiul unui nobil scăpătat,
student la Drept şi cu ambiţii sociale, cinicul ocnas Vautrin, despre ale cărui afaceri nu se ştie
nimic, cele două fiice ale lui Goriot și mos Goriot, fost fabricant de făinoase retras din afaceri
la bătrâneţe, şi ţinta batjocurii celorlalţi.
Cele două fiice ingrate îşi vor lăsa tatăl să moară, vegheat doar de Rastignac.

Chiar şi pe ultimul drum spre cimitir Moş Goriot îl va avea alături doar pe Rastignac.