Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
intersecţiile saturate
Se utilizează relaţia:
k Tpd 5
Co n
, ( C o durata optimă a ciclului de semaforizare),
1 yi
i 1
unde k este o constantă care pentru intersecţiile tipice are valoarea de 1,5;
Tpd durata totală pierdută pentru întreg ciclul semaforic (cauzată de timpii
T g i
F F
Tpd ij pj
j1 j1
F – numărul de faze;
Tij timpii inttermediari necesari la schimbarea fazelor Ti1 şi Ti 2 ;
1
(ip1 şi ip2 – corespunde fiecărei faze de verde în cazul de faţă intersecţia funcţionează în
2 faze);
i p1 i p 2 2s.
Ritmul de
eliberare a
intersecţiei (timp pierdut)
(timp pierdut)
t
ROŞU VERDE G G G ROŞU
1s 1s 1s
v g ve ip .
2
Pentru determinarea duratei ciclului semaforic în fiecare interval orar se întocmeşte
următorul tabel:
max (yI; yII) max (yIII; yIV)
1350
6–7 1350 4000
1330 0,277 1410 0,3 1140 0,272 0,3375 0,3 0,637 0,3625
C o1 76s
0,3375
5
. .
. .
. .
21 – 22
QI Q II Q III Q IV
yI y II y III y IV ;
Q SI Q SII Q SIII Q SIV
Ti1 g Ti 2 g i p1 i p 2
Ti1
Tpd 9 3 8 3 2 2 15sec.
1,5 15 5
C o1 76s.
0,3625
Durata optimă a ciclului de semaforizare pentru condiţiile orei 6 – 7 este 76s, iar
întârzierile (reţinerile) totale ale vehiculelor vor fi cele mai mici când se foloseşte această
durată. Un număr de 15 sec. din cele 76 sunt pierdute, deci timpul total efectiv de verde,
corespunzător celor două faze de circulaţie este: 76 – 15 = 61 sec.
3
Determinarea duratelor de verde corespunzătoare ciclurilor de
semaforizare
Timpul total efectiv de verde trebuie repartizat între cele 2 faze de semaforizare
proporţional cu valoarea y corespunzătoare lor. Această regulă poate fi extinsă tuturor
intersecţiilor nu doar celor care operează în 2 faze.
0,3375
v eI II 61 32,29 32 sec;
0,3375 0,3
0,3
v eIII IV 61 28,70 29 sec.
0,3375 0,3
Pentru a face trecerea de la durata de verde efectiv la durata reală se aplică relaţia:
v g ve i p
v ve i p g
v I II 32 2 3 31s
59s
v III IV
29 2 3 28s.
În cazul semaforizării fixe este nevoie să se ajungă la un compromis în ceea ce priveşte
durata ciclurilor de semaforizare astfel încât variaţiile traficului să fie satisfăcute de un singur
program de semaforizare care să nu determine întrârzieri foarte mari pe durata vârfurilor de
trafic.
Majoritatea situaţiilor practice au demonstrat că utilizarea unor cicluri de semaforizare
3 1
de 1 din ciclul optim nu determină creşteri ale întârzierilor (reţinerilor) medii mai mari
4 2
de 10 20%.
O durată de compromis a ciclurilor de semaforizare fixe poate fi calculată prin trei
metode, astfel:
4
a) prin calcularea unui optim a duratei ciclului de semaforizare pentru toate intervalele
orare în care se înregistrează variaţii de trafic şi mai apoi alegerea valorii medii a acestora;
b) prin calcularea optimului pentru cel mai mare vârf de trafic şi reţinerea a ¾ din el;
c) prin alegerea celei mai mari valori obţinute la punctele a) şi b).
Ideal ar fi să se folosească semaforizarea flexibilă, adică semaforizare în funcţie de
valorile de trafic înregistrate în timp real. Pentru aceasta se folosesc buclele inductive în
măsurarea valorilor de trafic pe fiecare acces.