Sunteți pe pagina 1din 184

A T H A N O R

CAIETELE FUNDA}IEI „GELLU NAUM“ ! 2/2008


Coperta [i macheta: Dan Stanciu
© Funda]ia „Gellu Naum“ 2008

Reproducerea integral` sau par]ial`, prin orice mijloace, a textelor [i/sau imaginilor
cuprinse \n aceast` lucrare, f`r` acordul editorului, este strict interzis`.

ISBN 978-973-7930-21-7
ATHANOR
CAIETELE FUNDA}IEI „GELLU NAUM“ ! 2/2008

SUMAR

INEDITE
Gellu Naum, Scoate amfioza [i alte texte……………………… 7

CORESPONDEN}~
Victor Brauner, Dou` scrisori c`tre Gellu Naum ………… 20
Gherasim Luca, Trei scrisori c`tre Gellu Naum ………… 23
Paul P`un, O scrisoare c`tre Gellu Naum ………………… 36
Gellu Naum, Trei scrisori c`tre Victor Brauner…………… 39
Petre Popescu Poetul, Cum consider eu visurile noastre? …… 47

DOCUMENTE FOTOGRAFICE (1939-1972) …………… 59

TEXTE
Ludvík Kundera
Amintire ……………………………………………………… 85
Sebastian Reichmann
Gellu Naum [i Jacques Hérold,
redescoperirea unei prietenii …………………………………… 89
Dan Stanciu
„|n afara oric`rei infiltr`ri a dresajului“
(pe marginea unei scrisori a lui Gellu Naum) ………………… 95
AT H A N O R

Paolo Scopelliti
Suprarealism [i psihanaliz`: o abordare nou` ……………… 105
Iulian T`nase
T`cerea este un genunchi de aur
(despre filosofia poetic` a lui Gellu Naum) …………………… 120

Caietele ATHANOR
apar cu sprijinul Funda]iei „Gellu Naum“

COMITET DE REDAC}IE:
Sebastian Reichmann, Dan Stanciu, Iulian T`nase

Funda]ia „Gellu Naum“


mul]ume[te
dnei MICHELINE CATTY
pentru permisiunea de a publica
scrisorile lui Gherasim Luca
[i dlui PETR KRÁL
pentru traducerea textului lui Ludvík Kundera

Tehnoredactare: Corina M\]`

Tiparul executat la Regia Autonom` „Monitorul Oficial“


AT H A N O R

INEDITE

5
AT H A N O R

Cele cinci texte inedite din aceste pagini apar]in


aceleia[i perioade \n care Gellu Naum scria textele incluse
ulterior \n volumul Calea {earpelui (Editura Paralela 45,
2002). |n prefa]a volumului, Simona Popescu a citat c\teva
fragmente.

6
AT H A N O R

GELLU NAUM

35 (29 oct)
|n seara aceasta, ordon, pe cele patru vånturi care-mi \ntind
pånzele, pe luna care mi le fortific`, pe str`lucirea invizibil` a
Casyopeiei, pe Rena[terea Soarelui:
– Cei 3 Magi se vor aduna chiar måine pentru deliberare.
– La 1 Noembrie vor trimete pånzele.
– La 6 Noembrie ele vor vibra \ntålnind for]a mea f`r` preget
[i se vor supune.
– La 12 Noembrie, cutremurarea supus` a formelor con[tiente.
– La 14 Noembrie vestea: nimic nu mai poate rezista.
– La 15 Noembrie vom s`ruta comoara: gura de filde[ a iubitei
noastre.
– 24 Noembrie \ncepe sborul: voi fi \ncruntat (se aude gungu-
ritul iubitei mele care e mul]umit`)
– 24 Noembrie, senin, senin [i lini[te. O plec`ciune a formelor
con[tiente. Plicul con]ine ceva cu o biciclet`, 3 ciuperci [i biletul
de plecare.
– De aici \nainte nici un nour, niciodat`.
For]ele con[tiente cad \n fa]a noastr`.
Iubita råde mul]umit`, va råde totdeauna.
{earpele \naripat porne[te.
Marea \l a[teapt`, cu valurile ei calde.
Måna lui prinde pentru totdeauna miracolul [i face o just` re-
tribuire.
Mila lui e imens`.
El va face bine
Pentru c` tot ce face e bine.

7
AT H A N O R

12 Noemb 2
Tu e[ti liber.
|ncearc` de cåte ori treci prin dreptul b`ii s` atingi clan]a.
E important` atingerea metalului acela.
Oamenii intr` murdari, ies cura]i.
Tu atingi [i iei urmele celor purifica]i.
|nchide u[a: nu mai introduce pe nimeni \n afar` de cei patru.
(Iubita ta nu se sup`r` de a fi printre ei, ea e Regina lor)
Luni sear` treci pe la Ghi]` (chiar numai pe strad`) \nainte de
Miron.
Caut` s` dai scrisoarea lui Gråu.
Adu-]i pijamaua.
|ncearc` s`-]i faci albumul.
Pune ordine \n toate.
Nu te mai l`sa nec`jit de chestiile dela birou: sunt forme
con[tiente care acum nu mai au nici o importan]`.
E[ti liber
Opera]ia a luat sfår[it ast`zi la ora 6 cu deplin succes.
Måna mandarinului – asta luase propor]ii [i aveai dreptate.
Tu [ti[i] acum c` e vorba de
Nu te gr`bi.
Las` iubitei partea ei. –
Nu-]i mai face probleme pentru c` nu mai ai –
Toate \]i stau la \ndemån`.

8
AT H A N O R

6 Dec. 1948
De dincolo de isvoarele Semiramidei se ridic` o voce
O voce metalic`, o voce cu spume.
Ea spune: aici sunt isvoarele
[i picioarele Semiramidei
Ele au c`lcat u[or locul de origin`
locul de spum`
p`tratul de baz` al Piramidei
spuma de pe Glesnele Semiramidei.

Poate sunt cu 3000 de ani \n urm`,


cu 3104 ani \n urm`
sau cu 5602 ani \nainte –
– aceasta e mult mai probabil
5602 –
poate sunt numai cu 50 de zile
dar trebue [tiut lucrul acesta,
lucrul de spum` dela Glesnele Semiramidei,
singurul adev`r al acestui mileniu:
vocea metalic`, vocea de spum` sunt Eu
singurul Adev`r din P`tratul Piramidei
din Glesnele Semiramidei.

Lua]i o nuc`
sau latura, oricare a acestui p`trat de spum`,
latura de lini[te ca o mån` uscat`,
lua]i aceast` latur` [i construi]i un cerc
pe el se va \nvårti – se \nvårte[te chiar –
equatorul ceresc
singurul adev`r de spum`
acela care se strecoar` printre degete
Lua]i zic o nuc`
sau lua]i orice

9
AT H A N O R

Orice cu care s` v` pute]i mångåia fruntea


la apari]ia lunei
Lua]i glesnele Semiramidei
acele sub]iri de spum`
]easta str`vezie a lui Orion
cånd din adåncuri Cassiopeia \[i desface n`frama
ca s` m` r`coreasc`
lua]i orice
[i nu pentru a face o problem`
lua]i orice pentruc` v` dau orice
orice de spum`
din bra]ele moi ale Cassiopeei.

Iat`-m` inspirat
cum n-a mai fost \nc` nici un poet,
nici un preot \n piramid`
nici un profet \n cercul lui propriu
Iat`-m` inspirat ca \n anul 3002
cånd urcat pe apele Nilului mångåiam lotu[i,
iat`-m` inspirat, sburånd, pe Mine
Marele Dragon al Umanit`]ii,
{earpele simplu, Viforul, Vulturul aprig,
v` voi vorbi de anul 5602 \n care am
s` tr`esc \nc`
5602, anul lini[tei depline

Sburånd pe sublim \n anul 5602


Coborånd alene, cu flautul \ntre din]i,
\n anul 5602 c`utånd p`ianjeni alba[tri
Dragi lilieci, fe]i-frumo[i, iat`
seara 5602 din amurgul vostru
nepotrivit la calendarele omene[ti
seara 5602 peste 50 de zile
Inspirat V` spun ce va fi
Unicul adev`r, f`r` team`, f`r` curaj –
drept –

10
AT H A N O R

simplu –
Unicul Adev`r
IAT~-L:
seara 5602 peste 50 de zile
Cassiopeia vine a treia oar` fluturåndu-[i n`frama,
eu suråd lini[tit, iubita e calm`
Cassiopeia face plec`ciuni adånci
\n cercul de aur cuprins \n p`tratul
din glesnele de spum` ale Piramidei
seara 5602 peste 50 de seri
peste 50 de nop]i puternice, nop]i de o]el,
pe[ste] 50 de zile \n care astrele se plimb`
pe Ecuatorul invizibil al Cerului Meu
Unicamente ca s`-mi fac` respectuoase saluturi
seara 5602 a 50-a din sublima Noastr` IUBIRE
o, se va opri tr`sura la poarta de intrare
o, vor cånta coruri auzite de mine
o, vor bate vånturi puternice atunci
vånturi supuse Mie
seara 5602, a 50-a
sublima, mult a[teptata
o, vor isbucni cascadele mult a[teptate
o, se vor saluta astrele \ntre ele ca vechi cuno[tin]e
seara 5602, a 50-a

|n]elege]i ceva
Din acest adev`r Unic
|n]elege]i cum fruntea mea tremur` ca temelia unei case
a unei m`re]e case \n care dorm preo]ii
cei mai vechi, aceia care mångåiau Glesnele de spum`
cei mai vechi profe]i [i cei mai stra[nici vulturi.

Voi l`sa aceast` sear` s` vie


pentruc` marea mea gratitudine permite
[i Inspira]ia mea nu cunoa[te margini
Voi l`sa lini[tit aceast` sear`

11
AT H A N O R

pe care o vor sim]i degetele celor mai mul]i


inimile lor agitate, lini[tite ca o furtun` la apari]ia lunei,
Ferestrele lor sgål]åite de vånt, mångåiate de plopi
Ochii de culoarea Iubirei care privesc nev`zu]i
Pentru ace[ti ochi mare[a] mea Gratitudine scrie
|n secunda aceasta, la palmaresul meu se mai \nscrie o minune
aceea a [earpelui care cånt`
Lira lui Orfeu a fost desgropat` de Noi
din mocirla vulcanilor, din leag`nul de cenu[e
Degetele Noastre mångåind Lira ascult` propria lor voce
Aceasta este noua minune
legat`, liber`, la Glesnele Cassiope[e]i,
Iat`, o, iat` cåntecul ei,
sp`la]i-v` måinile, desf`ce]i-v` degetele
pentru a putea asculta:

|n a 5602[-a] v`g`un` a lunei


|n a 5602[-a] sond` de nectar din pletele lui Neptun
Undeva, unde iubita mea [tie foarte bine,
este ceva asem`n`tor Nou`.
Ce fir sub]ire ne leag` inimile?
Acolo, departe, \n apele moarte ale lui Neptun
fruntea lui se sprijin` de stånci
måinile lui se odihnesc \n spuma cea mai pur`
acolo, departe, printre astrele str`lucitoare,
ce fir nev`zut ne leag`, iubite asemenea?
Unici totu[i, asemenea amåndoi
Cånd r`suflarea ni se tope[te
Gesturile noastre sunt saluturi, calde, prietene[ti, iubitoare,
pe care ni le trimetem.
Str`batem dep`rt`ri ame]itoare pentru biata minte ome-
neasc`,
\ntr’o secund` le str`batem,
sunetele, vorbele noastre, prea repezi,
prea ample, prea \nalte pentru a fi auzite de ceilal]i
noi ni le spunem

12
AT H A N O R

Numai Iubire [i lini[te e cuprins` \n ele


Salut, frate Asemenea Mie –
Tu pe al c`rui deget str`luce[te inelul lui Neptun,
mai imens decåt o constela]ie,
Uria[` Lini[te, \ntins peste cer,
Equatorul ceresc este Cercul t`u
Salut, prieten Asemenea,
form` amplificat` a MUSEI mele
Asemenea suntem [i numai noi [tim,
Salut, pentruc` leg`tura, [tiin]a Noastr`,
nu are nimic a face cu ceeace cunosc oameni[i],
Frate asemenea, sunt momente \n care m` ab]in
momente \n care aerul \ntreg nu poate s` m` con]in`
[i-mi opresc umerii s` se mi[te din grija de
a nu d`råma bietul firmament omenesc.
Pentru asta vorbele au, saluturile mele de spum`
acele cuprinse \n p`tratul dela baza Piramidei
trec nev`zute printre oameni.
Te salut mångåindu-mi ureche[a],
\n felul acesta lira r`sun` mai puternic
Te salut f`r` s` m` clintesc, prin invizibilul fir care ne leag`.

13
AT H A N O R

8 Decembrie 1948
Picur` mai departe cristalul pe pere]ii grotei
lira de aur, reg`sita lir` a lui Orfeu r`sun`
marea harf` ]esut` din pånzele p`ianjenului
Acoper` steaua t`cut`, amenin]`toare
steau[a] Cåinelui, Sothis care se apropie.
Ea nu mai poate nimic, nu mai v` teme]i:
\n casele lungi, \nghe]ate
\n frigoriferele \n care spuma vulcanilor a \nceput s` fiarb`
acolo unde plantele de cenu[e, sure \[i men]in \nc` umbra
departe de grota lini[tit`
R`sun` sandalele Noastre.

Noi am trecut dincolo de Insula Mor]ilor

Cåt de fierbinte este pielea aceasta demn` [i neted`


[i cel care n-a putut s’o suporte a ars \n`untru
n’a mai r`mas nimic decåt pic`tura de cenu[e a inimii
Cu aceast` cenu[e culeas` \n sbor
noi am aprins focurile pe mun]i
De data aceasta cenu[a a re\nviat din pas`re
mai pur`, mai str`lucitoare decåt diamantele
dincolo de Insula Mor]ilor.

{i totu[i pas`rea ne mångåe p`rul


S`ruturile ei ame]itoare plutesc \n aer
Le auzim [i måinile stau pe loc ca s` asculte
Le vedem [i ochii se \nchid pentru aceasta
A fost o secund` de oboseal` poate
O clip`, ultima \n care Sothis [i-a tremurat flac`ra
Iat` mesagiul:
Acesta nu mai poate s` mai \nvie
Pe veci sunt pierdute picioarele lui stråmbe

14
AT H A N O R

Gura hidoas` a r`mas supt` \ntre stele


P`rul i-a ars r`spåndind un miros nepl`cut
O, cum frem`tau oamenii, cuprin[i de panic`,
Cum se aplecau arborii ca sub o mare vijelie!
Milioane de ani t`cerea a stat \n grote
lång` picurul limpede al cristalelor,
milioane de ani lira \ngropat` \n cear`
a tres`rit la venirea serii
Deasupra norii prietenii se d`deau la o parte
Undeva, Asemenea dormea lini[tit
milioane de ani
{i iat`-l \ntinzånd måna c`tre Noi
c`tre fratele re\nviat

15
AT H A N O R

10 Decembrie 1948

Scoate amfioza
La Picioarele Piramidei,
La Picioarele Semiramidei
Amfioza st`tea t`cut` ca un cle[te marin
Amfioza avea 75 de ani [i era t`cut`
Eu aveam 28 de ani [i nu eram t`cut
Pån` aici a fost oarecum con[tient.

Vrei s` [ti[i] cum au s` fie toate astea


Dar tu [ti[i] foarte bine [i numai con[tientul t`u
sdrean]a care ]i-a mai r`mas pe t`lpi,
ultima buc`]ic`, ultima amfioz`
aceea mai vrea, \n sensul ei.

Tu e[ti lini[tit ca regele Elefan]ilor


E[ti \n]elept ca regele {erpilor
Adånc e[ti ca marea [i str`lucitor ca luna
Pentru cine str`luce[te Cassiopeia
cu lucirea ei neobservat` de nimeni,
Pentru tine [i pentru iubita ta
Iat`, pocne[te din degete fluer` [i dorin]a
ta cea mai mare se va \mplini
a[a cum peste un minut cineva care ]i-e
drag \]i va deschide u[a
|ntinde-]i aripile de o]el, e timpul
sunt suficient de sudate, rezistente, puternice

16
AT H A N O R

cu \ncredere a[teapt` [i lucrurile se vor petrece \ntocmai


dac` asta este dorin]a ta
[i iat`, ordon`:
De måine s` se preg`teasc` caii de parad`,
Epurii care vor trage carul t`cutului triumf.
Cei cu litera G se vor mi[ca continu[u], f`r` odihn`,
ace[ti favorabili,
cei cu litera C se vor supune
Litera R va interveni la timp, favorabil`,
ea nu a[teapt` decåt asta,
Litera B va tace, \ntorcånd capul, t`cut`.
Ea sufer`, ea este \ntr’o pass` rea
care va trece cåt de curånd, din grija ta.
Puii vor mi[ca penele lor dr`gu]e ca s` fac` pu]in` r`coare
Cineva va \ntreba de S. nu spune nimic. Tu
[ti[i], dar e bine s` taci.
A va \ntålni pe V.B
Caut` s` [ti[i] dela ea cum s’a petrecut aceasta.
Dou` ore ai pån` la culcare
Pån` la visul cel frumos
Dou` ore pån` acolo [i dou` zile pån`
dincolo
Pån` la cel`lalt vis frumos
scoate amfioza, e atåt de u[or [i de simplu
Un singur gest f`cut måine la 9 [i 15
un gest pe care ai s`-l vezi [i are s` te
bucure –
Acum noapte bun` –

17
AT H A N O R

18
AT H A N O R

CORESPONDEN}~

19
AT H A N O R

Dou` scrisori de la Victor Brauner


Canet-Plage le 26 Oct 940

Dragii mei Gellu [i Mariana*, dup` nenum`rate peripe]ii [i


aventuri sunt aici de 3 luni \ntr’o regiune curioas` [i cretinizant`
[i unde neurastenia se amplific` \ntru’un cadru unde inunda]ii [i
vånturi f`r` compara]ie nu fac decåt s`-i dea o form` colossal`.
V` scriu fiindc` vreau s` [tiu ce face]i [i pentru c` tot m’am
interesat \n scrisorile mele dar de un timp \ncoace numai am
nici-o veste din ]ar`.
V` rog scrii]im [i \n acela[ timp ce e cu familia mea de care nu
mai [tiu nimic de 1 lun` jum`tate.
Aici fiecare e \n alt` parte.
Breton e \ntr’o mic` localitate lång` Toulon.
Mabille e \n drum spre Mexique.
Dominguez [i Herold la Marsilia.
Jacqueline a r`mas la Paris [i numai am ve[ti de la ea de 2 luni.
Peret [i Remedios la Paris.
Eu sper c` peste cåtva timp voi putea pleca departe.
V` rog din suflet da]i-mi ve[ti detailate de voi de ai mei, de
Luca de Margit [i de to]i prietenii no[trii.
Inutil s` v` spun affec]iunea mea pentru voi [i mai ales Mariana
„somnabul`“ [i Gellu cum merge cu cercet`rile pe cari le \nce-
puse[i la Paris.

* prima so]ie a lui Gellu Naum. (n. ed.)

20
AT H A N O R

V` s`rut` al vostru prieten ner`bd`tor [i \nsetat de un cuvånt


de la voi
Victor

adresa: V.B. Villa „Crepuscule“


5 Rue Sauvy
Canet-Plage
(P.O.) France

Vendredi 15 Nov. 1940

Drag` Gellu, am fost plecat pentru cåteva zile la Marsilia, ca s`


pun la punct (a[a credeam) voiajul meu \n Mexique. Am v`zut
acolo pe Breton, care r`måne acela[ om admirabil [i \ntr’adev`r
„inalterabil“ chiar \n aceast` circumstan]`. Mult` Mult` lume la
Marsilia. Am v`zut tot Dômul [i Montparnassul, dar \ntr’o mizerie
\nzecit`. Adamof [i Brien (poetul scrumbie) [i toate u[chitele
dela Rotond`.
|]i \nchipui ce a reprezentat pentru mine dup` 4 luni de soli-
tudine voiajul `sta. Din nefericire chestia plec`rii, foarte compli-
cat` mai ales pentru mine.
S` vedem. Jacqueline e la Paris am primit dela ea (de 2 luni nu
am mai avut nimic) au dat’o afar` [i e f`r` un franc, s` vedem [i
asta cum o s` se aranjeze.
Toat` lumea f`r` un ban.
Breton a locuit [i el \ntr’o barac` la mare [i num`rånd franc cu
franc.
Aici la Marsilia s’a format un comitet american pentru aju-
torarea arti[tilor en detresse, dar cånd am ajuns numai aveau un
franc, au distribuit la stånga [i la dreapta [i toate javrele de jur-
nali[ti pedera[ti etc au luat bani.
Suntem totu[i \n contact cu acest comitet s` vedem cu asta.
Foarte desesperat [i neurastenizat pentru måine.

21
AT H A N O R

Cum se aranjeaz` cu tine \n noua form` de iarn` unde cerul e


verde, [i ridici måna dreapt` s` vezi dac` plou`.
{i celebrul cutremur?
Gellu scriemi scriemi ori[ice s`rut` pe Luca Anny [i spunele c`-i
iubesc tot atåt de mult iar pe tine al t`u prieten victor, care vrea
s` se \ntålneasc` cu voi, te s`rut`.
Nu am ve[ti de la familia mea!
Ce e cu Mariana? am primit [i dela ea.
Herold nu prea merge din cauza furnicii de Violet. Am v`zut
Vasco*, \l cuno[team, prost imprimat.

* Vasco de Gama, volumul de poeme al lui Gellu Naum, ap`rut \n 1940. (n. ed.)

22
AT H A N O R

Trei scrisori de la Gherasim Luca

GHERASIM LUCA
LUI
GELLU NAUM

DRAG~ GE-LOUP

|}I SCRIU DELA MARE. MAREA E F. MARE {I F. FRUMOAS~.


SAREA DIN MARE POATEC~ NU E A{A DE FRUMOAS~ DAR |N

23
AT H A N O R

SCHIMB E F. MULT~. |N SCHIMB SOARELE {I LUNA SUNT F.


PU}INE (DOAR DOU~) DAR SUNT {I ELE F. FRUMOASE. ELE
R~SAR {I APUN DE F. PU}INE ORI (DE DOU~ ORI PE ZI) DIRECT
DIN MARE {I ATUNCI MAREA ESTE {I MAI FRUMOAS~. |N
SCHIMB MAREA ARE F. MULT NISIP. NISIPUL ESTE |N SCHIMB F.
F. FRUMOS. |N SCHIMB EU SUNT F. NEGRU {I POATE FRUMOS.
SUNT {I SINGURUL SEZONIST DIN LOCALITATE, LOCALITATEA
ARE |N TOTAL (|N SCHIMB) F. PU}INI LOCUITORI (DOAR 60). |N
SCHIMB APA DE B~UT NU E F. BUN~. EA E F. PROAST~ DAR |N
SCHIMB E F. MULT~. APA SE BEA DIN FÅNTÅN~ CU G~LEATA. PE
AICI A FOST |N SCHIMB O MARE FURTUN~. FURTUNA A DES-
GROPAT |NTRO SINGUR~ NOAPTE UN VECHI ORA{ DENUMIT
GALATIS. FURTUNA A FOST F. FRUMOAS~ ORA{UL DESCOPERIT
ESTE |N SCHIMB UN ORA{ ANTIC. F. ANTIC. AM G~SIT CÅTEVA
CIOBURI DE OAL~ PE CARE |N SCHIMB LE-AM ARUNCAT. AM MAI
G~SIT MELCI SCOICI {I ALTE VIE}UITOARE MARINE PE CARE
NU LE-AM ARUNCAT. DIMPOTRIV~ (|N SCHIMB) LE-AM P~STRAT.

24
AT H A N O R

AM S~-}I ADUC {I }IE SCOICI CA S~ TE JOCI. TOT UNIVERSUL SE


JOAC~
TE S~RUT~,
Z

S~RUT~RI PENTRU
(LIT)*GIOARA

EPIGRAM~
{I
TELEGRAM~

DAC~ AI CITIT VREODAT~ MACBETH HAMLET {I FAUST


AFL~ C~ M~ |NTORC |NAINTE DE ZECE AUGUST

mijlocul lui August, 46

drag` gellu

scrisoarea ta datat` 13 iulie


am primit-o acum \n nu [tiu c\t august (14? 15?…)
c\nd m’am \ntors din constan]a de unde
contrar lui p. p. poetul
am adus f. f. mult` speran]`
[i pe l\ng` speran]` [i disperan]`
am mai adus o mare cantitate de pietre
scoici melci cadavre de raci lemne arse aer bronz
[i alte vie]uitoare marine
dar mai ales imaginea unei sublime unei sublime
unei sublime acrobate
care mi-a oferit \ntr-un mizer circ ambulant din mahalaua ora[ului

* |n scrisoare e desenat un pat (fr. lit). (n. ed.)

25
AT H A N O R

o teribil` [i crispant` cristalizare


a \ntregii noastre activit`]i poetice

[tiind c` arzi de ner`bdare s` afli nout`]i


(cum te sim]i? ]i-e mai bine?
scrisoarea ta galben` era prea trist`
nu ar fi mai bine s` te \ntorci la bucure[ti?)
m` gr`besc s`-]i transmit nout`]ile pe care le de]in

\n primul r\nd o scrisoare primit` dela victor


\n care \mi vorbe[te despre organizarea unei
Bucure[ti 24 august 45 enorme expozi]ii surrealiste (\]i scriu \n ter-
menii lui)
drag` gellu, cu un caracter tout à fait nouveau
este vorba de g`sirea unui mobil de struc-
pentruc` din ultimultur`
t`u mesagiu un fel de templu al libert`]ii sau al ereziei
rezult` o lung` con- un fel de „loc“ simbolic al aspira]iilor noas-
vie]uire cu solitudinea tre comune
\nc` o lun` de pre- care s` ne permit` s` \ntreprindem
ocup`ri asidue o lucrare colectiv` [i anonim` (subliniat de
\n jurul urinei galbe-mine)
nului lapte [i ou` \n maniera marilor epoci de frisoane ale
sensibilit`]ii
este vorba de montarea unei s`li
la care s` colaboreze pictori poe]i arhitec]i [i sculptori
o viziune nou` a unui spa]iu nou [i necunoscut
victor spune c`-mi scrie pentru urm`toarele motive
pe care ]i le reproduc a[a cum mi le-a scris el pe puncte:
1. ai posibilitatea de a-i reuni pe prietenii no[tri comuni
pentru a discuta despre aceast` expozi]ie?
2. d`-mi sugestii poetice sau de oricare alt ordin
de pild` \n ceiace prive[te titlul templu al libert`]ii
respins din cauza caracterului s`u vulgar
3. trimite-mi proecte [i detalii despre cum anvizaja]i voi
colaborarea voastr` la expozi]ie

26
AT H A N O R

dup` cum vezi drag` gellu e vorba de o propunere destul de


tentant`
care ar justifica revenirea ta la bucure[ti
sau \n or[ice caz o lung` [i am`nun]it` scrisoare din partea ta
eu te voi ]ine la curent tot timpul
cu ideile [i propunerile care circul` pe aici
\n ceiace prive[te realiz`rile nu vom \ntreprinde nimic
p\n` ce nu vor fi aduna]i to]i corifeii
(paul pleac` [i el m\ine la mare
unde va r`m\ne p\n` la 1 septembrie)

la \ntoarcerea mea din constan]a


(am f`cut pe jos toat` coasta m`rii negre
p\n` la frontiera bulgar`)
am g`sit sub u[` \n afar` de scrisoarea lui victor
o scrisoare trimis` din elve]ia de un necunoscut
„c’est un inconnu qui vous écrit
mais le monde n’est-il pas plein d’inconnus qui se cherchent?“
el se nume[te georges henein
[i face parte din grupul surréaliste din cairo
(\n elve]ia se afla \n trecere)
scrisoarea lui nu e chiar at\t de stupid` [i de comercial`
ca a celorlal]i
dar dup` experien]a renne-serbanne
cred c` e mult mai bine s` ne men]inem \nc`
\ntr-o oarecare rezerv`

nu [tiu dac` ai luat cuno[tin]` de articolul lui renne-serbanne*


publicat la mizerie \n mizerabilul cahier du sud
el face acolo o dare de seam` sa[apanist` [i voiajor-comercial`
despre activitatea cultural` din statele unite anglia
italia cehoslovacia etc (la romånia n’a ajuns \nc`
dar probabil c` \n toamn` ne a[teapt` [i pe noi

* René Renne [i Claude Serbanne, critici de art`. (n. ed.)

27
AT H A N O R

aceast` porc`rie – crezi c` mai e posibil s` o evit`m? –)


iat` c\teva mostre dintr-o mie:
„ce livre est l’indice d’une conscience écossaise…“
„Toyen est restée seule dans l’ort[h]odoxie du surréalisme. Ses
dernières œuvres, encore sous l’influence de Tanguy (perspectives
illimité[e]s) se peuplent maintenant de squelettes d’animaux
préhistoriques.
Signalons enfin la révélation du poète surréaliste Heisler…“
„Esteban Frances et Matta, malgré leur jeunesse, s’y sont
affirmés comme deux des plus grands artistes vivants. Nous y
reviendrons bientôt“
„Si le roman ou la poésie américaine ont déjà atteint leur
maturité, l’art américain n’en est pas encore qu’au stade
expérimental,
au stade de greffage, en ce sens à «la tra\ne» de l’art européen
qui possède une plus riche culture et puise des possibilités de
régénération dans un fond populaire très varié“
„Dans le domaine littéraire, il n’est pas trop tôt pour parler
d’une «renaissance» scandinave.“
etc. etc. etc

\n afar` de faptul c` personajul e un mare cretin


nu are nici m`car scuza maniac` de a se ocupa exclusiv de sur-
réalisme
articolul lui e un bor[ de c`cat despre toate curentele literare
[i artistice
\n care are neobr`zarea s` introduc` [i d`ri de seam` despre
surréalisme

dolfi a primit [i el o scrisoare dela unul care semneaz` jean


brun
profesor de filosofie la Revel (Haute Garonne)
el ne anun]` c` \[i d` acum examenul de capacitate
c` are 27 de ani c` vrea s` introduc` surréalismul \n \nv`]`m\nt
c` e bun prieten cu Bellmer c` corespondeaz` cu Magritte etc
dup` cum vezi numai [tiri interesante

28
AT H A N O R

cred c` e necesar s` facem odat` pentru totdeauna


o oarecare ordine \n acest confuzionism epistolar cu
str`in`tatea
care probabil c` nu e numai strict epistolar

drag` gellu altceva ce s`-]i mai spun


sunt \n bucure[ti de dou` zile
am stat aproape tot timpul cu paul vergi [i dolfi
care sunt foarte dr`gu]i pu]in plictisi]i [i mole[i]i de c`ldur`
eu m` simt \nc` deta[at de toropeala local`
dup` patru s`pt`m\ni de mare
canicula mi-e \nc` destul de exterioar`
[i n’am avut timp s`-mi amintesc
c\t de oribil este acest ora[
m` g\ndesc la expozi]ia din str`in`tate [i la aceia local`
dorm mai mult dec\t de obicei
m` uit la pietrele pe care le-am adus
m`n\nc pepeni
[i te s`rut,
Z

A doua zi: asear` ne-am \nt\lnit la paul


ca s` facem programul expozi]iei (din Bucure[ti)*
este vorba de un text automat scris de paul
dolfi vergi [i zola
din care extragem titlurile tablourilor
[i care va figura \n \ntregime \n program a[a cum a fost
redactat pe sistemul „cadavrului“
textul e semnat de noi to]i
a[a c` \]i solicit semn`tura
pe care te rog s` mi-o trimi]i de urgen]`
printr-o telegram` de dou` cuvinte: semnez catalogul

* Expozi]ia L’Infra-noir. Préliminaires à une intervention sur-thaumaturgique dans


la conquête du désirable. (n. ed.)

29
AT H A N O R

repet: e vorba de un cadavru iar nu de un text teoretic

mitropolitul str`zii lui vergi despre care m` \ntrebi


se nume[te [aguna
dar vergi r`m\ne toat` vara la bucure[ti
am mai citit dou` reviste trimise de Nadibuna*
«Hémisphère» care apare \n America
cu un articol al lui Breton despre Aimé Césaire
[i c\teva texte
revista e tip`rit` de un grup de poe]i Africocubains
cealalt` revist` e «Spectateur» un fel de „Cortina“
cu un articol al lui Breton despre opacitatea omului

\n timpul absen]ei mele de acas` nu [tiu ce s’a \nt\mplat


dar vecinul de jos pretinde c` eu i-am inundat casa

ultima infor-
ma]ie: paul [i
reni pleac` sigur
m \ i n e
diminea]` spre
mangalia

penultima
informa]ie [i
urm`toarele \n
scrisoarea
viitoare

Colaj
de Gherasim Luca

* Nadine Krainik. (n. ed.)

30
AT H A N O R

Bucure[ti 24 august 45*

drag` gellu,

pentruc` din ultimul t`u mesagiu


rezult` o lung` convie]uire cu solitudinea
\nc` o lun` de preocup`ri asidue
\n jurul urinei galbenului lapte [i ou`
pescuit p`duri vitamine [i alte imperative corporale
m` v`d silit s` continui rolul meu de
fantom` a ubicuit`]ii
[i s` te transport cu ajutorul acestui vehicul grafic
(singurul de care dispunem la aceast` or`
a tuturor diviziunilor)
\n marile aglomer`ri interna]ionale

din nefericire prin mari aglomer`ri interna]ionale


nu se \n]elege deocamdat` dec\t o mic` scrisoare
\nso]it` de dou` publica]iuni
primite \ntr-un plic dela grupul surréaliste din Brno-Praha
(Brrrr-Hahaha)

\n ceiace prive[te scrisoarea ea \ncepe cu Cher Monsieur


continu` cu mult a[teptata fuziune \ntre comer] [i suprarealitate
[i sf\r[e[te politicos irepro[abil higienic occidental
\n ceiace prive[te publica]iunile
cred c` [i tu vei fi de acord c` ele sunt foarte bune
extrem de bune cum nu se poate mai bune
deoarece sunt scrise \n limba ceh`
[i tot ce se scrie \n ceh` [i \n leopard`
nu poate fi dec\t cum nu se poate mai bun

singurul lucru care deranjeaz` pu]in sunt cifrele


[i asta numai pentruc` sunt puse \n caractere arabe

* Foarte probabil, o eroare de datare: scrisoarea pare s` fi fost scris` la scurt


timp dup` cea datat` „mijlocul lui August, 46“, deci pe 24 august 1946. (n. ed.)

31
AT H A N O R

sunt convins c` p`str\ndu-[i fizionomia ceh`


ar fi fost ca [i restul cum nu se poate mai bune
cunosc\nd, dup` cum [ti[i], la perfec]ie limba arab`
mi s’au trezit f`r` s` vreau vechile apetituri critice
pe care \n marea mea nedumerire ]i le prezint [i ]ie

ai putea s`-mi spui dece un tablou intitulat Periferie


(original titlu) cost` 2500 Kčs
[i unul intitulat Junkers numai 600 Kčs?

(cred c` observi din nou valabilitatea tezei mele anti-arabe


dac` grupul de litere Kčs nu ar fi fost \n proxima
[i promiscua vecin`tate a grupului de cifre 2500
niciodat` nu a[ fi \ndr`znit s` fac o asocia]ie
\ntre insesizabilul Kčs [i vulgara lui semnifica]ie pecuniar`)

textele [i poemele
(zmrazující opuštěnosti nahmatáme pouhé
kulisy minulých děni kulisy ktére vlastné…)
mi se par p\n` la noi ordine irepro[abile
tablourile reproduse sunt \n num`r de 24

continu` s` m` seduc` magnifica invita]ie lansat` de victor


p\n` acum unica propunere atr`g`toare a fost f`cut` de paul
ea const` \n construirea \n comun a unui obiect
sau a unui num`r oarecare de obiecte
\n care automatismul [i hazardul s` intervin`
nu numai \n procesul de elaborare
dar [i \n difuzarea lor ulterioar`

revela]iile, observa]iile analitice [i impresiile neprev`zute


care ar surveni \n timpul elabor`rii comune
[i al difuz`rii obiectelor \n lumea exterioar`
ar \nso]i sub forma unui text

32
AT H A N O R

machetele (obiectelor) pe care urmeaz` s` le trimitem


aceste machete (eventual m`rite acolo) \nso]ite de
explica]iile textuale vor figura pe pere]ii „ereziei“

indiferent dac` aceast` propunere


ne va reprezenta sau nu p\n` la urma la expozi[]i]e
g`sesc c` e foarte important ca ea s` fie realizat`
pentruc` \n afar` de faptul c` ne-ar oferi
un c\mp comun de manifestare [i de coeziune
cred c` rezultatele acestei experien]e ne-ar pune fa]` \n fa]`
cu o f`[ie, \nc` inexplorat`, de realitate

am citit zilele astea c\teva sute de pagini din Novalis


[i niciodat` nu am resim]it mai apropiate
de esen]a preocup`rilor noastre
miasmele impregnante pe care le eman` lectura romanticilor
nu [tiu dece, dar am impresia c` \n tendin]a noastr` funda-
mental`
de a solu]iona odat` pentru totdeauna antinomia ac]iune-con-
templa]ie
am f`cut eroarea de a introduce \n \ns`[i metodele noastre de
solu]ionare
urmele nefaste ale acestei antinomii

dac` \n ceiace prive[te starea noastr`, intim`, de spirit


ne plas`m pe linia alhimiei, a intra-uterului [i a romantismului
german
\n cea mai mare parte ac]iunile noastre r`m\n exterioare, lipite
(pe linia futurism, modernism, politicianism)
f`r` a fi integrate organic acelui vast interior negru
care ne devor`

sunt convins c` un revolu]ionar romantic sau un alhimist


\n comuniune spiritual` [i activ` cu prietenii lui

33
AT H A N O R

de peste grani]`
nu ar fi putut s` \ntre]in` acea dubioas` coresponden]`
artistic` infra-anal` [i comercial`
pe care suntem sili]i s` o \ntre]inem noi
cu c\]iva fabrican]i de poeme [i de tablouri
a c`ror unic` ra]iune de a se mi[ca \n surréalisme
este atrac]ia lor c`tre o formul` avansat` de art`
am impresia c` ne afl`m \n fa]a unui
adev`rat complot al pasti[ei
\n care [colile tind s` ia locul curentelor [i fluviilor
cu formele suspendate \n aer ca covrigii
un ritual vid din care s’a retras fluidul

34
AT H A N O R

poatec` tendin]a mea de a p`stra \ntr-o perpetu` efervescen]`


speran]ele pe care ni le-am pus \n suprarealism
fac[e] ca r\ndurile mele de \ngrijorare
s` fie alarmant de exagerate
dar \n avalan[a asta murdar` de invita]ii la notorietate
la ordine [i la fosilizare cultural`
scrisoarea lui victor e unicul r`spuns
\n stare s`-mi amelioreze angoasa
acel „templu“ al ereziei al libert`]ii [i al indezirabilit`]ii totale
fiind \n clipa de fa]` semnalul
colectiv anonim [i sincronic
al enormului NU pe care \l lans`m
oprimantei iluzii exterioare

paul fiind \nc` la mare


vergi fiind ocupat cu examenele
dolfi fiind mereu re]inut la pokere
zola nu vede nici un om
a[a c` nout`]ile pe care ]i le aduc
se reduc la primirea unei singure scrisori
[i la c\teva comentarii vazuiarde* \n jurul evenimentului

te s`rut`,
Z

* de la fr. vasouillard = confuz. (n. ed.)

35
AT H A N O R

Scrisoare de la Paul P`un


Bucarest le 11 Sept. 1946

Cher Gnôme, j’ai retenu ton adresse que m’a donné une char-
mante et devouée amie à toi, celle qui n’arrive pas à te faire par-
venir ses mots puisqu’ils s’évanouissent avant de te toucher, soit à
leur point de départ, soit entre les mains de tes voisins.
Tu comprends que ce n’est pas seulement pour te dire ça que
je t’écris. Je veux que tu aprennes exactement le jour de notre
vernissage: c’est dimanche, le vingt-neuf de ce mois. Excuse-moi
mon style, pour une fois il n’est pas l’homme, car je veux le ren-
dre d’une obscurité infranchissable, pour t’exprimer le désir de
tant d’hommes (et femmes) qui détestent tout obstacle, toute dis-
tance entre ton sourire et la fête du [de la] fin de ce mois. L’in-
telligence ne te manque pas tout à fait, mon ami, tu peux te ren-
dre compte que c’est un désir d’amour qui fraie son tendre che-
min à travers le torticolis de ma prose.
Pourquoi n’écris-tu pas chez toi? est-ce que tu ne connais pas
ton adresse? (No 43) – et celle du 4, Th. Aman?
Voilà, c’est tout ce que j’ai à te transmettre de ce côté-là. Dis
gentiment merci, mon vieux, et écoute.
On a reçu des lettres en quantité (et calité) – j’ai l’impression
que les inconnus de l’étranger deviennent d’autant plus sympa-
thiques que nous leur servons moins de politesse et plus de cri-
tiques. C’est beaucoup plus intéressant et plus encourageant
aussi.

36
AT H A N O R

On a travaillé comme des fous pour l’exposition, ce sera une


très belle manifestation collective, malgré quelques éléments
dont nous ne sommes pas très surs qu’ils auront l’honneur de ton
accord.
On a…
Enfin, je ne veux pas aviver ton impatience, je la suppose assez
vive pour mettre le feu à tes talons et à la machine à vapeurs qui
nous apportera, avec une lenteur exaspérante, ta belle personne,
attendue et triomphante.
Au revoir, monsieur Gnôme, le français me fatigue.
Embrasse bien ta sœur en lui pinçant les fesses, fais bien le
boxing-putching-footing-ball avec ton beau-frère et – vite,
dans nos bras.
Paul

Bucure[ti 11 Sept. 1946

Drag` Gnom*, ]i-am re]inut adresa pe care mi-a dat-o o fer-


mec`toare [i devotat` prieten` a ta, aceea care nu reu[e[te s` fac`
s`-]i parvin` cuvintele ei pentru c` dispar \nainte de a ajunge la
tine, fie \n punctul lor de plecare, fie \n m\inile vecinilor t`i.
|n]elegi c` nu doar ca s`-]i spun asta \]i scriu. Vreau s` afli cu
exactitate ziua vernisajului nostru: e duminic`, pe dou`zeci [i
nou` luna aceasta. Scuz`-mi stilul, de ast` dat` el nu e omul, c`ci
doresc s` fie de o obscuritate de nep`truns, pentru a-]i exprima
dorin]a at\tor b`rba]i ([i femei) ce detest` orice fel de obstacol,
orice distan]` \ntre sur\sul t`u [i s`rb`toarea de la sf\r[itul acestei
luni. Inteligen]a nu \]i lipse[te pe de-a-ntregul, prietene, \]i po]i
da seama c` o dorin]` de iubire \[i croie[te drumul tandru prin
crampele prozei mele.

* Joc de cuvinte bazat pe omofonia dintre fr. gnome [i pronun]ia francez` a


numelui G. Naum. (n. trad.)

37
AT H A N O R

De ce nu scrii acas`? nu-]i cuno[ti adresa? (Nr. 43) – [i pe aceea


din Th. Aman 4?
Asta e tot ce am a-]i transmite \n privin]a asta. Mul]ume[te-mi
frumos, b`tr\ne, [i ascult`.
Am primit scrisori \n mare cantitate ([i calitate) – am impresia
c` necunoscu]ii din str`in`tate devin cu at\t mai simpatici cu c\t
le servim mai pu]in` polite]e [i mai multe critici. E mult mai
interesant [i, totodat`, mai \ncurajator.
Am lucrat ca ni[te demen]i pentru expozi]ie, va fi o foarte fru-
moas` manifestare colectiv`, \n ciuda c\torva elemente de care nu
s\ntem foarte siguri c` vor avea onoarea acordului t`u.
Am…
|n sf\r[it, nu vreau s`-]i st\rnesc ner`bdarea, presupun c` e
destul de puternic` pentru a-]i aprinde c`lc\iele [i pentru a pune
\n mi[care ma[in`ria cu aburi care ne va aduce, cu o \ncetineal`
exasperant`, frumoasa ta persoan`, a[teptat` [i triumf`toare.
La revedere, domnule Gnom, franceza m` obose[te.
|mbr`]i[eaz-o pe sora ta ciupind-o de fese, f` boxing-putch-
ing**-footing-ball cu cumnatul t`u [i – iute,
\n bra]ele noastre.
Paul

(traducere de Dan Stanciu)

** corect: punching. (n. trad.)

38
AT H A N O R

Trei scrisori c`tre Victor Brauner


Bucure[ti
27 Iunie 1946

Dragul meu Victor,


|]i r`spund cu oarecare \ntårziere din cauza unei crize care m-a
cuprins de cåtva timp. Despre Torossian [i celelalte lucruri de
care n-ai \n]eles, nu sunt decåt asigur`ri pe care mi le-a dat Harry
\n urma insisten]elor mele [i care speram s` se realizeze \ntr’o
m`sur`.
Sunt fericit s` aflu dela tine c` n-au mare importan]`, pen-
truc`, \n situa]ia \n care m` g`sesc eu \nsumi, n-am putut face
altceva decåt s` insist pe lång` el.

Am v`zut reproducerile tale care mi s-au p`rut magnifice. De


cea mai mare parte luasem cuno[tin]` \nc` \nainte de a fi f`cute.
|ntr’un vis pe care ai s`-l cite[ti poate \n cartea mea MEDIUM, din
lada care era un sarcofag egip]ian le-ai scos pe rånd [i mi le-ai
ar`tat. Am fost cu totul turburat cånd le-am privit din nou, dup`
5 ani, \ntr’o camer` din Calea Victoriei.
Te-ar interesa s`-]i trimet viziuni ale tablourilor tale viitoare?
Bine \n]eles, \ndep`rtånd ceiace este manifest \n ele, nere]inånd
decåt ceiace se fr`månt` \n fundul lor, [i \nc`… (ar trebui s` inter-
venim \n ceiace timpul este capabil s` interpuie \n posibilit`]ile
de \n]elegere)

39
AT H A N O R

Cåt despre mine, lucrez dup` ce am privit ore \ntregi un ou


negru. Texte, poeme, DRAME (?) mi-e egal. Ceiace m` plictise[te
este necesitatea de a recurge din timp \n timp la o rezerv` de
exprimare (necesitatea coment`rii), meschin` [i arbitrar` \n care
n-am nici un fel de \ncredere. Aici a fost foarte r`u. Vechile noas-
tre ranchiune, urm`ri ai acestor ani de sl`bire a mentalului, nu au
disp`rut cu totul [i plutesc ca un maleficiu exasperant care face
imposibil` aproape orice activitate colectiv`. Ad`ogånd mesa-
gerii…

Drag` Victor, sunt \n permanen]` urm`rit de un cåine. Sunt


sigur c` e Cornelius Agrippa de Nettesheim. |]i trimet fotografia
lui luat` \ntr’o gar`, pe Valea Arie[ului, råzånd \n hohote. |nainte
de a fi fotografiat atr`sese aten]ia c`l`torilor prin tot felul de
manevre ciudate. |n privin]a identific`rii nu poate fi nici un fel de
\ndoial`. Cuno[ti am`nuntele mor]ii? {i pasagiul: „SUNT |N
|NTREGIME METAMORFOZAT |N CÅINE“…

|]i trimet un text* care are s`-]i spun` oarecari lucruri despre
pozi]ia mea. Cred c` e vorba de dragoste sau de altceva, nu sunt
sigur, \n tot cazul tr`s`turile cåinelui sunt destul de vizibile. La
interven]ia lui Rafael ai s`-l recuno[ti destul de u[or. Nu e \n nici
un caz un text teoretic. Agravarea aparent` a unor preocup`ri,
utilizarea unui langaj anumit se datoresc, e drept, condi]iilor de
aici. Lucrat cu minunatul aparat denumit oul negru (procedeu B.
lumin` puternic`, destul de aproape de ceiace tehnic se nume[te
minimum de ordonare logic`) \n condi]ii speciale de \n]elegere po]i
sesiza sub hermetismul latent ceiace este ascuns \ntr’o enorm`
m`sur` [i pentru mine \nsumi. Dac` ai nevoe, pot trimete un
comentariu, la care am s` adaog un alt comentariu, la care am s`
adaog un altul, la nesfår[it. M` sufoc.
Gellu

* Acest text va ap`rea, cu unele modific`ri, \n Castelul orbilor (1946). (n. ed.)

40
AT H A N O R

Dac` am utilizat cuvåntul ilustra]ie [i oarecari am`nunte


tehnice nu este pentru c` te-a[i putea vedea ilustrånd. Sunt
mul]umit de r`spunsul t`u [i sub aparen]a lui de refuz m` simt
tentat s` v`d un avertisment. (RIUS)

|n portretul lui Rosencreutz din Noces chimique[s], \n dreap-


ta, printre alte cuvinte destul de misterioase ]i-am v`zut numele,
extrem de clar: BRAUNER.

Cuvintele nu mai particip` la lucruri.

Claritatea primordial` nu-[i mai g`se[te suport decåt \n obi-


ceiurile ra]iunei sau \n dresajul tehnic. Langajul ei nu mai este
capabil s` ne lege decåt de schematismul stratificat al unei reali-
t`]i simple [i incapabil` prin ea \ns`[i de rectificare.
Toate referin]ele la planurile ei nu face decåt s` ne imobilizeze
perspectivele.
Singur langajul poetului, incoherent \nc` [i vag, acest langaj al
PERTURBA}IUNEI, ac]ioneaz` [i transform`.
Dep`rtåndu-se de miturile osificate, efortul poetic poart` \n
vårtejul PERTURBA}IUNEI actuale a spiritului, ca pe un imens
såmbure amenin]`tor, mitul, turbure la ora aceasta, al unei lumi
viitoare.
|n prolixitatea f`r` margini a Verbului stau toate speran]ele
gåndirii, \n PERTURBA}IUNE sursa fecund` [i sigur` a clarit`]ii.
Poetul a realizat un miracol; vocea lui este o reflexiune asupra
miturilor ini]iale, o erezie capabil` s` sf`råme dogmele. Ea provoa-
c` dedublarea func]ional` a conceptelor simple. Ea asigur` PER-
TURBA}IUNEA necesar`, \ndoiala asupra a ceiace este ]inut ca
evident, transformarea a ceiace pare imuabil.

41
AT H A N O R

Desinteresåndu-se de legile anchilozante ale unui frumos


imuabil, desavuånd metodele utilului, gåndirea poetic`, aceia
care nu accept` decåt speran]a obiectului \n frenetica ei
desf`[urare spre toate direc]iile, spre toate sensurile, n-a tr`dat
niciodat` \ncrederea pus` \n fertilitatea ei transformatoare.
Poezia este un avans, un luminos avans, o profe]ie a gåndirii
noi [i reale, o instan]` decisiv` a contradic]iilor, un vast laborator
\n care gåndirea se smulge din strivitoarele transform`ri prin
uzare.
Dela acest punct spiritele slabe \ncep s` vorbeasc` despre ner-
vozitate.
|n jocul magnific de umbre [i de lumini al PERTURBA-
}IUNEI, Verbul \[i reg`se[te func]ia sa realisatoare, omul
\nsp`imåntat, båntuit de propriile sale crea]ii, \[i reg`se[te posi-
bilit`]ile de leg`tur` [i de interven]ie.

|n gravul simptom al afaziei colective contemporane, nu tre-


buie uitat` marea responsabilitate a masculinit`]ii. Ea este aceia
care face posibil` dispre]uirea imagina]iei, denigrarea emo]iei,
negarea misterului real.
|n aceast` grije de perfect` ordonare \ntr’o regiune neatins`
de gemetele impulsiilor, \n men]inerea plin` de grije a antinomi-
ilor artificiale, se poate destul de u[or recunoa[te cadavrul putred
al gåndirii religioase.

Poezia este incompatibil` cu cea mai minim` restric]ie.


Sensul ei este „sensul a ceiace trebuie revelat, sensul miracolu-
lui necesar“ (Novalis).

42
AT H A N O R

|naintea oric`rei suficien]e, \naintea oric`rei tendin]e tinzånd


c`tre aparen]a practic`, nimic nu pare a-i fi mai propriu decåt o
voin]` constant` de a explora necunoscutul.
Aceasta o face s` par`, cel mai adesea, \n opozi]ie total` cu
metodele obi[nuite ale conduitei umane.
Singurul postulat pe care ea \l accept` este erezia.
Omul a creiat poezia ca s` cucereasc`; ea \i asigur` \nl`turarea
tragicelor bariere ale obiceiului; ea poate s`-l fac` s` vad`, gra]ie
fulgerelor care-i br`zdeaz` adåncurile, realitatea total` a
lucrurilor; ea \i sugereaz` mijloace capabile s` rezolve gravele
antinomii care-l desfigureaz`.
Poezia este o [tiin]` a ac]iunei.
Technicile ei \[i au locul just printre marile tehnici ale ac]iunei.
Leg`turile pe care ea le asigur`, men]inåndu-[i misterul, sunt
de natur` magic`: gra]ie ei oamenii \[i reg`sesc contactul, dar
acest contact este asemeni focului, asemeni panicei, asemeni
iubirii, asemeni våntului, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni
mor]ii care ne primene[te sångele.

1 Martie 1947

Drag` Victor,
A trecut mult de cånd nu mai [tiu nimic despre tine (cam din
timpul penibilei chestii cu ilustra]ia [i cu explica]ia). Sunt din ce
\n ce mai singur [i ce e teribil este c` s’au declan[at o serie de for]e
\mprejurul meu care \ncearc` s` distrug` tot. E teribil de greu,
mai ales \n condi]iile astea. De aici \ncepe inexprimabilul.
B`e]ii sunt mereu dr`gu]i – \i v`d tot mai rar. De ce nu-mi
scri[i]? Ai primit Castelul Orbilor? Ai v`zut sinistra porc`rie din
Cahier[s] du Sud? |]i trimet al`turat un text care poate are s`-]i
explice mai bine ca mine lumea \n care m` strivesc. {ti[i] c` am
aproape 32 de ani?
Po]i s`-mi trime]i adresa lui Peret [i a lui Mabille? Gåndesc prost
sau bine, continui s` duc o via]` \n \ntregime poetic` (scoate toat`

43
AT H A N O R

murd`ria din ultimul cuvånt). |n rest, cred c` toate lucrurile astea


(scrisori, discu]ii, etc) nu ajut` la altceva decåt ca s` ne \n]elegem
[i mai pu]in. Dac` \nl`turi voalul acesta u[or sunt mereu lång`
tine
Gellu

23 Iulie 1947

Iubitul meu Victor,


Scrisoarea pe care ]i-am trimis-o odat` cu acea pentru Breton
mi-a venit \napoi cu men]iunea: necunoscut la adres`. Te-au
c`utat pe rue Perrel, Ru[e] Petrel, Rue Dupere etc [i nu te-au
g`sit. Totu[i mai \ncerc s` dau de tine.

44
AT H A N O R

Am v`zut din gazete ecouri despre expozi]ie care mi se pare \n


afar` de calificative [i-mi pare extrem de r`u c` nu sunt lång` voi
acuma. Sunt teribil de bolnav mereu mereu, e un blestem [i nu
mai scap odat`. De asemenea \ncerc`ri de exterminare de demo-
ralizare etc. Sunt intrat \ntr’o zodie de maleficii extrem de peri-
culoas` [i abea \mi mai trag sufletul. Måine toat` ziua trebue s`
iau penicilin`. Ce o s` mai fie?
Drag` Victor, nu m` vor avea pentruc` mai sunt capabil s` m`
\ncrunt. E teribil` izolarea \n care m` ]ine]i voi, tu mai ales.
Particip cu pasiune la manifest`rile voastre [i m` usuc, m` usuc
aici, bolnav [i nenorocit. Iart`-mi criza asta de lamenta]ii, dar sunt
\ntr’o stare jalnic`. Ceilal]i au cel pu]in leg`turi de corespon-
den]`, schimburi, etc, eu sunt complectamente izolat \n afara mis-
terioasei atrac]ii care m` face s` m` uit fix la voi. De ce nu-mi
scri[i]? De ce nu-mi trime]i nimic? Poate a[a trebue s` fie, cine
[tie? Dac` a[i fi lång` voi ar fi teribil. Am s`-mi \n`bu[ gura cu
perdelele ca s` nu mai m` lamentez. Tu [ti[i] c` asta e numai un
fel de a vorbi [i Herold de asemenea, nu m` auzi]i cum urlu? Am
s` m` \ncrunt odat` s` rup toate maleficiile, am \nc` o teribil`
for]` cu toat` greau[a] \ncercare de demoralizare la care m`
supune]i. Nu [tiu ce face]i, nu [tiu nimic, \ncerc s` m` descurc sin-
gur [i e foarte \ntuneric. Poate pentru asta sunt „à la page“, pen-
truc` nu am nici un fel de contact \n afar` de planurile gregare.
E \nfior`tor la marginea lumii unde m` g`sesc. Textele mele te
vor l`muri mai bine.
Te s`rut` cu dragoste
Gellu

Drag` Victor, scrie]i-mi, scrie]i-mi, nu m` l`sa]i singur!


Trimete-mi m`car catalogul dela expozi]ie sau orice s` [tiu c` nu
sunt izolat pentru totdeauna. Scrie-mi recomandat. Scrisorile se
pierd sau se r`t`cesc curios de u[or....

45
AT H A N O R

„Ne-am plimbat o s`pt`m\n` \ncheiat` [i Petre Ad. Stroe


Ne-a dat s` m`n\nc man` [i Ne-a luat de m\n` [i de man`
conduc\ndu-Ne [……].“

GELLU NAUM, Albul osului

46
AT H A N O R

Domniei sale
Domnului Gelu Naum
Jurisconsult
Student \n drept [i Filozofie
Strada Roma No 2
Parcul Bonaparte
|n Ora[
Confiden]ial

PETRE POPESCU POETUL


Cum consider eu visurile noastre?
Studiu psihologic pe larg
6 Octombrie 1940
Bucure[ti
Pre]ul 5 Lei

Cum consider eu visurile noastre?!


Visurile noastre le consider ca emanånd de la divinit`]i printr-o
prizm` de vederi ocazionat` de peripe]iile zilnice ale individului
sau persoanei, apropiindu-se adeseaori de realit`]i, cu alte cu-
vinte, dac` ace[tia n-au \ntåmpinat nimic zilnic, nu viseaz` nimic,
nici noaptea, cu atåt mai mult treaz! Deci, divinitatea expune \n
mi[care spa]iul sideral spre a subtiliza persoanele, numai cånd au
comis ac]iuni remarcabile. Aceste ac]iuni reale s\nt mistificate atåt
de intens, \n cåt inteligen]a noastr` r`måne inapt` pentru rezol-
varea lor.
Imagina]ia este produsul subiectului, deci divinitatea comite o
oper` la r\ndul ei prin distribuirea seral` a visurilor. Timpul [i
spa]iul apanajul divinit`]ilor \n materie de vis este respectat, c`ci
dac` n-ar fi visul ar lua forma minciunei, pe cånd el are un fond
veridic, adic` se realizeaz` \n timp [i \n spa]iu \ntåmpl`ri cu totul
verosimile cu groz`via visurilor [i viceversa. Divinit`]ile prin visuri
decide de soarta imperiilor, tot atåt de mult, cåt [i a persoanelor.
Eu \n-sumi sunt acela, f`r` \ns` cu toate acestea s` repet a m` da
de exemplu numai pe mine, dar trebue s` narez un vis personal
cu consecin]e fatale \n via]a real`. Dac` a[ fi [tiut atunci, cåte [tiu

47
AT H A N O R

ast`zi, nu mi s-ar fi \ntåmplat nimic sau aproape nimic! „M-am


v`zut \ntr-un vis aruncat de punga[i, dupe ce m-a buzun`rit de tot
ce posedam, bani [i haine, desbr`cat, cu pieptul gol, numai \n
izmene \n Fluviul Dun`rea, \n fa]a insulei Ada-Kaleh. M-am \ncer-
cat s` \not spre insul`, am avut succes, dar un Turc B`tr\n (un
tutungiu) nu mi-a permis l`såndu-m` \n voia valurilor, care
ducåndu-m` spre ]`rmul dun`rean era atåt n`mol \n cåt n-am
reu[it s` trec pe p`månt [i volutar, ca s` nu r`mån \mpotmolit m`
las benevol bijuteria valurilor! Am fost izbit de toate obstacolele
apei \nfuriate pån` la Kilia, Sulina [i Sf\ntul Gheorghe, cele trei
bra]e ale Dun`rei, pe care o vars` \n Marea Neagr` (Punctul lui
Euxin). M-am \ncercat s` intru \n primul bra] cu succes, f`r` s`
m` las s` fiu dus de curent \n celelalte dou`, dar Marea Neagr`
nu mi-a permis s` intru \n ad\ncimea ei [i, bine\n]eles, m-am l`sat
dus de curent \n celelalte dou`, \ns` Marea Neagr` n-a cedat s`
m` primeasc` nici a doua, nici a treia oar` dupe ce am fost bul-
versat de cele trei bra]e.
Ridic ochii \nl`crima]i c`tre cerul aurit, pe cånd o raz` a ochiu-
lui meu s-a \mperechiat cu raza lunei vis`toare, c`ci ea este [efa
visurilor noastre, de unde primim prin electricitate zbuciumul
psihic [i-mi reveleaz` pe Dumnezeu, ca o statue de bronz, de o
m`rime mastodontic` pe una din pie]ele lunare, [i, \n fa]a divi-
nit`]ei unice trei apostoli de m`rime natural`, iar luna era
r`corit` de un fluviu f`r` nici o sinuozitate. Dumnezeu mi-a citit
dintr-o carte alb` de piatr` dreptunghiular` bro[at` \n fiare cu foi
numeroase, numai trei foi urm`toarele: «Domnule Stroe \n insu-
lele mici [i mari domiciliaz` foarte mul]i draci, de aceea nici
Ada-Kaleh, nici „Insula Dracilor“ nu te-a primit. Lumin`]ia Voas-
tr` ve]i face ascensiunea prin razele ochilor vo[tri cu ale Lunei
Nou`, cånd ve]i binevoi [i m` vei visa pe mine, pentru realizarea
Visului Cre[tin (adic` Cre[tinizmul ocazionat de \nv`]`tura Mån-
tuitorului [i apostoli). Fiul meu [i Sf\ntul Duh, \mpreun` cu
Mine, nu te vom p`r`si niciodat`. F`r` ca s` \nduri cea mai mare
durere, nu vei putea s` aduci cele mai mari foloase, \ntr-o lume
real`.

48
AT H A N O R

Pe p`månt vei fi maestrul mae[trilor vulgarizånd aceste norme


de conduit`, care vor fi codificate ca Maxime Universale, \n timp,
\n spa]iu [i \n aceea, care exist` \n Voi [i care este adev`rata uni-
versalitate. Omul s-ajut` unul pe altul, pentruc` Eu Exist. (|ntr-a-
dev`r Dumnezeu exist` \n Luna Nou` privit` prin razele ochiului
\mperecheate cu ale reginei cere[ti).
{i chiar se bate unul cu altul asemenea pentruc` Eu Exist. Dac`
se pierde ceva g`se[ti totul [i deci te echilibrezi. Poate ori[icine
s`-]i dea ce-]i lipse[te printr-o vorb`, printru-un gest, chiar Amici-
]ia, fie c-o meri]i, fie c` n-o meri]i, dai mai mult cåt meri]i: «C-était
lui, c-était moi!» Ori salvezi, ori mori! Moartea nu este d-incólò de
mintea Voastr`. Judecata omului [tie foarte bine aceeace este: un
somn lin \n apropierea codrilor, o urmare necesar` a vie]ei. Deci
«Gåndi]i-v` la Moarte: «Memento mori.» Acest somn al Mor]ei
ofer` pl`ceri [i nepl`ceri oamenilor, dincólò de mormånt, pen-
truc` pe lång` existen]a mea, a c`rui ureche aude toate, mai
exist` Suflet, despre care trateaz` Filozofia. Filozofia este [tiin]a,
ale c`rei obiect este cunoa[terea Mea, pe care m` vezi [i a sufle-
tului, care doarme \n tine [i ]i-l dai curånd sau mai tårziu pentru
iubirea Tat`lui Vostru, pån` la ultima pic`tur` de s\nge, cånd eu
voi vrea! Sufletul are anumite trebuin]e, lini[te [i altele [i numai
acela, care are purt`ri bune, \ntålne[te pretutindeni Fericire \n
via]` [i dupe moarte. Oamenii pot s` fie mai mul]i, ori mai pu]ini,
dar sufletele sunt mai numeroase ca oamenii [i d-aia, cånd te rogi
eu aud! Sufletele au punctul lor de sprijin \n Mine, pentruc`
judec suprem toate [i con[tiin]a mea este universal`, Eu nu las
sufletele s` cad` pe panta \ntunericului, ele cad, fiindc` omul este
n`scut liber. Roag`-te \n toate zilele cu credin]`-n Mine s` exi[ti [i
Tu, fiindc` numai credincio[ii M` cunosc \n via]` [i d-incólò de
mormånt! Este mai bine s` m` cau]i pe Mine prin Credin]`, de
cåt mort s` fii \nviat la «|nvierea Mor]ilor [i s` fii pedepsit, pen-
truc` n-ai avut credin]` \n Isus, pe care-L voi trimete [i iar`[ va
veni, cånd nu te vei a[tepta, nici azi, nici måine, cånd va veni, prin
puterea Mea!

49
AT H A N O R

F`r` cuno[tiin]e multe sau carte \nv`]at` nu Ve]i fi niciunul din


voi fa]`-n fa]` cu Isus, stånd de vorb`, ci judeca]i global [i arunca]i
\n Iadul cu t`ciuni aprin[i.
Dar cei care au \nv`]at carte vor fi judeca]i individual r`spun-
zånd Fiului Meu, la orice \ntrebare [i trimes \n Rai, unde nu exist`
nici o ardere sau altceva, ci numai o bucurie egal` de mare cu
Fericirea d`ruit` de Mine, celor doi in[i Adam [i Eva \nainte de
p`cat.
Mor]ii vor \nvia f`cu]i de Mine din p`månt, ca pe Adam, din a
c`rui coast` am f`cut pe Eva!
Dar nu voi face din coasta fiec`rui om cåte o femee, ci dupe
cum a fost, b`rba]i, femei, copila[i [i copili]e, de la Adam [i pån`
la cel din urm`!
|nv`]a]i carte, ca s` ave]i sufletul curat, [i s` cunoa[te]i bun`-
tatea Mea!
|ntr-adev`r am f`cut tot aceeace este subt soare, dar tu, dac` nu
faci fapte pl`cute [i dupe voia Mea, ci nu mai dupe gustul T`u,
pentruc` ai prea mare libertate dat` }ie, de voin]a suprem` a
Mea, de la genez`, nu vei avea r`splat` nici acum, nici pe lumea
sufletelor [i nici la |nviere. Deci, nu vei merge prea departe cu
gusturile Tele, [i dupe pl`cerea Ta, ci vei imita pe aceia, a c`ror
fapte intr` \n voia Mea, de[i Tu po]i fi contra voin]ei mele, \n vir-
tutea chiar a acestei voin]e, care [tiu [i v`d totul din Lun`, unde
sunt reprezentat materialmente, c`ci de altminteri eteric sunt
f`r` \nceput, f`r` sf\r[it, imobil, imuabil, imperfectibil, [i \nzestrat
cu personalitate. Ce este personalitatea?!
Personalitatea este statornicirea unor aptitudini izvoråte din
natur` [i destinate s` continue activitatea energetic` a naturei.
Munca omeneasc` se leag` ca o verig` \n lan]ul transform`rilor,
pe care natura le-a \nceput \nainte de apari]ia omului. Personali-
tatea este o energie, ce izvor`[te f`r` nici un mister din ordonarea
energiilor psiho-fizice, cu care omul vine pe lume. Tu ai persona-
litate poetic`. {i Eu am personalitate, dar personalitatea Mea este
unic`, creatoare. Toate aceste caractere se cristalizeaz` \n Noi
gra]ie eului. Ce este Eul?!!

50
AT H A N O R

Sim]irea anticipa]iilor organice, adic` sim]irea anticip`rii vo-


luntare. Eul este prima emo]ie a voin]ei spre putere, este germe-
nul dorin]elor. Principala lui proprietate este u[urin]a de a se
identifica lucrurilor externe. El \ncepe \ndat` dupe apari]ia sa cu
cea mai vast` identificare.
Primul eu este Eul Mistic. Prin el eul se identific` Mie [i
Naturei |ntregi. Prima personalitate cristalizat` de eul primitiv
este f`r` form`, de oarece are propor]ii incomensurabile. Dar eul
nu r`måne la starea de pur` emo]ie. El se ra]ionalizeaz` treptat,
\mbog`]indu-se prin experien]`. Cu ra]ionalizarea lui cristaliz`-
rile produse \n substratul sufletesc iau forme cu mult mai precise.
A[a apar treptat personalit`]ile cunoscute \n via]a social` [i profe-
sional`. Mai \ntåi aceste personalit`]i au caracterul de tipuri
sociale [i morale: Ele conzist`, ca [i institu]iile publice, \n deprin-
deri constante [i unitare.
Dupe personalit`]ile tipuri, dupe cum e[ti [i Tu, adic` perfect
Da, pån` la Nu minusviceversa, identic Mie ast`zi, urmeaz` per-
sonalit`]ile active profesionale. La acestea rolul eului trece \ntr-o
nou` faz`. Proprietatea de identificare cedeaz` \naintea proprie-
t`]ei de selec]ionare. |n structura sufleteasc` a individului, eul
g`se[te acum aptitudinele, pe care le selec]ioneaz` [i le \nt`re[te.
Cristalizarea se ad\nce[te, cuprinzånd func]iunile instrumentale
ale muncei. La el eul se identific` muncii creatoare.
Iat` pentruce trebue s` fii sim]itor, inteligent [i rezonabil, ca
numai prin determinarea Ta, s` fii demn, de tot aceeace Eu am
f`cut pentru Fericirea Ta! S` nu vrei tot aceeace se poate, de[i e[ti
l`sat \n voia Ta \ntre Viciu [i Virtute de la z`mislirea Ta! {i multe
s\nt, care ar putea s` nu fie. |nsoar`-te la timp sau nicidecum, pen-
truc` este tot atåt de onorat [i cel \nsurat [i cel holtei.
Dar din Fericirea Altora s` nu s-ating` omul holtei s`-i fure
averea, onoarea [i via]a, pentruc` plata f`c`torilor de rele este
mai grea [i printr-o durere mai mare pl`te[te furtul s`u. {i se [tie
de to]i c`, durerea este pozitiv` [i desf`tarea negativ`. |n sf\r[it, s`
nu omori, nici s` calomniezi, nici s` pui foc, nici s`-]i ba]i joc de
al]ii, ci s` ai respect de c`minul T`u, de so]ia Ta, [i iubire de
pruncii vo[trii, de Societate, de Stat [i de rege.

51
AT H A N O R

Nimic nu poate s` fie mai grav \n omenire de cåt Calomnia.


|nceputul este printr-o glum` de prost gust, o rotunje[ti, o
\ncre]e[ti, o \nt`re[ti printr-o coaj` f`cut` [i pl`m`dit` bine din
saliv` (scuipat), pe aceast` coaje construe[ti stånci cu promon-
torii de foc aprins prin apropierea c`ruia nu curge nici un råu,
nici soare, nici arbori, nici muzic` divin`, ci numai smoal` pre-
lins` din vårf pån` jos, [i pe aceast` mu[ama prive[ti victima
pr`bu[indu-se, aceia[ victim` urcat` la v\rf printr-o Calomnie!
Ca \ncheere voi zice c`, toate aceste maxime ale vie]ei le-am
\nregistrat dintr-o lume ireal`, din cartea de piatr` a lui Dumne-
zeu, \n vis!
Deci eu am visat cel mai mare vis al Umanit`]ei: «Visul Cre[ti-
nizmului».
Dar spre a se adeveri cele scrise mai sus trebue s` m`rturisesc
c` visurile din somnul meu au avut urm`ri tragice \n via]a de toate
zilele, pentruc` am \ndurat cele mai grozave lovituri ale destinu-
lui mai atroce de cåt \n somn, dupe cum a fost grozavul vis visat.
Concluzie: M-am adresat lui Dumnezeu \n versuri:

C`tre Dumnezeu.
I
Sunt s`n`tos internat ca nebun
Am fost tratat samavolnic
Cu måncare [i cas` \n comun
|n mediul cel mai nemernic

II
Azi par nebun din durere
Råd [i cånt con[tient de mine,
C`ci este imposibil t`cere
S-a dus vlaga prin suspine!

III
M` culc [i am visuri rele,
|n cåt ridic piciorul s` lovesc

52
AT H A N O R

Din pricina insultelor grele,


Ce ziua \n urechea mea sosesc!

IV
Boala r`ilor m` \nr`iaz`
Sucomb`rile lor m` omoar`
Noaptea suflarea casei ofteaz`
Par a s`ruta o domni[oar`!

V
Oameni buni! N-am crezut \n Dumnezeu!
Am fost om f`r` credin]`
Dar azi cred ån El, cel d’intåi, Eu,
De atåta mare suferin]`!

Autorii consulta]i:
1. C. R`dulescu-Motru
«Personalismul energetic»
Capitol IV
2. Auguste Comte
Philosophie Positive
3. Maeterlink
Maria Magdalena
4. Vaschide
Despre Visuri
5. B.P. Ha[deu
Despre Dumnezeu

Petre Andrei Stroe


Autodidact (Selbstlehrer)
Luni 7 Octombrie 1940
Bucure[ti

53
AT H A N O R

54
AT H A N O R

Vis
Din Limba Francez`.

I
Un muncitor cu grija zilei de måine
Mi-a zis: «Nu te mai hr`nesc, f`-]i singur påine!
Visam. Croitorul: „S`-]i faci singur hainele!“
{i zidarul: «Lua]i mistria cu måinele

II
{i singur p`r`sit de umanitate
Blestemat cu lan]uri ne\nduplecate,
Cånd imploram din cer o mil` suprem`
G`seam peste tot du[mani [i anatem`!

III
Treaz, nesigur de lumina realit`]ei
Zidarii fluerau pe scara corpora]iei,
Mae[trii forfoteau, cåmpul era sem`nat
|ntr-adev`r am r`mas foarte extaziat!

55
AT H A N O R

IV
Am \n]eles fericirea mea [i ast`zi
Niciunul, care traverseaz` multe str`zi
Nu vrea s` nege frumosul lor ajutor
{i din acel ceas sunt clientul tuturor!
Sully Prudhomme

Unui {colar
Versuri Epigramatice

Cånd m-a dat tata la i[coal`


Citeam \n buc`t`rie
Am trecut prin foc [i smoal`
Din mica copil`rie!
P. Ad. St. Poppescu
Sf\r[it

Numele [i adresa trimi]`torului:


Petre Ad. Stroe Popescu Poetul
Autodidact (Selbstlehrer)
Strada Berceni
Comuna Bucure[ti
Spitalul Central
Serviciul IV B

56
DOCUMENTE
FOTOGRAFICE
(1939-1972)
AT H A N O R

Fotografiile din paginile ce urmeaz` reconstituie [i


restituie un chip disp`rut \n vreme, o \nf`]i[are care a
pierit. Utile ca documente fotografice, ele s\nt deo-
potriv` urmele vizibile ale unei existen]e poetice.
Privite astfel, ar putea fi un \nso]itor necesar pentru
cititorul care va dori s` nu intre singur \n arcanele tex-
telor lui Gellu Naum, ci av\ndu-l pe autorul lor
aproape. (D. S.)

Dispunerea fotografiilor este una aproximativ cronologic`,


\ntruc\t \n cele mai multe cazuri nu a fost posibil` datarea lor cu
exactitate. Acolo unde anul [i/sau persoanele care apar \n ima-
gini s\nt men]ionate, am transcris nota]iile lui Gellu Naum de pe
spatele fotografiilor. Autorii acestor fotografii nu ne s\nt
cunoscu]i. (n. ed.)

58
AT H A N O R

cu mama, cele patru surori [i fratele

59
AT H A N O R

mama, Maria Naum

60
AT H A N O R

61
AT H A N O R

62
AT H A N O R

63
AT H A N O R

64
AT H A N O R

Jacques Hérold
Paris, 1939

Jacques Hérold
(pe trepte),
Gherasim Luca
[i Gellu Naum
Paris, 1939

65
AT H A N O R

cu Mariana, prima so]ie


23, rue des Volontaires
Paris, 1939
(pe perete,
tabloul „Conspiration“
de Victor Brauner)

66
AT H A N O R

Victor Brauner

67
AT H A N O R

Nadine Krainik, 1945

Nadine Krainik, 1944

68
AT H A N O R

Antonia (Ani) Rasicovici, 1945

cu Antonia (Ani) Rasicovici, 1944

69
AT H A N O R

cu Virgil Teodorescu
1940-1943

Virgil Teodorescu
1955

70
AT H A N O R

Expozi]ia „Présentation de graphies colorées, de cubomanies et d’objets“,


Bucure[ti, ianuarie 1945. De la st\nga la dreapta: Gherasim Luca, X,
Lygia Naum (cu spatele), Reni P`un, Virgil Teodorescu, X, Gellu Naum

71
AT H A N O R

cu Lygia

72
AT H A N O R

cu Lygia

73
AT H A N O R

Lygia Alexandrescu

74
AT H A N O R

1946

75
AT H A N O R

cu Lygia [i Andriana Fianu


Leningrad, 1957

\n Delt`, mai 1955

76
AT H A N O R

cu Lygia
C\mpulung
Moldovenesc
1963

cu Lygia
Praga
toamna 1957

77
AT H A N O R

cu Vasko Popa, Bucure[ti, iunie 1962

cu Vasko Popa
Belgrad
septembrie 1967

78
AT H A N O R

79
AT H A N O R

cu poetul francez Guillevic,


la „Zilele Poeziei“ de la Struga,
22 august 1967

Struga, 1967

80
AT H A N O R

cu Gheorghe Dinu (Stephan Roll)


Comana, 1972

81
AT H A N O R

cu tat`l s`u, Andrei Naum, \ntr-un colaj de Gheorghe Rasovszky

82
TEXTE
AT H A N O R

LUDVÍK KUNDERA
Amintire

SEBASTIAN REICHMANN
Gellu Naum [i Jacques Hérold,
redescoperirea unei prietenii

DAN STANCIU
„|n afara oric`rei infiltr`ri a dresajului“
(pe marginea unei scrisori a lui Gellu Naum)

PAOLO SCOPELLITI
Suprarealism [i psihanaliz`:
o abordare nou`

IULIAN T~NASE
T`cerea este un genunchi de aur
(despre filosofia poetic` a lui Gellu Naum)

84
AT H A N O R

LUDVÍK KUNDERA

Amintire

Mult` vreme, suprarealismul romånesc a \nsemnat pentru


mine un singur nume: Perahim. Pictor c`ruia E.F. Burian i-a orga-
nizat o expozi]ie la Praga \n martie 1938, public\ndu-i \n progra-
mul teatrului s`u D 39 trei reproduceri ciudate.

Nu mai pot reconstitui, ast`zi, cui i se datoreaz` pornirea aflu-


entului romånesc, \ntruc\tva exotic, spre matca fluviului nostru.
|ntr-o diminea]` din vara lui 1946, ]ineam \n m\n` o scrisoare cu
aspect neobi[nuit: un text caligrafiat cu alb pe un carton negru [i
av\nd ca antet un detaliu decupat dintr-una din frumoasele
gravuri care ilustrau 20.000 de leghe sub m`ri de Jules Verne.
Semnat: Gherasim Luca. Cei cinci membri ai grupului suprarea-
list romån propun o colaborare! La pu]in timp dup` aceea, scri-
soarea avea s` fie urmat` de trimiterea unor „imprimate“ – inso-
lite [i atr`g`toare – din care aflam c` cei mai mul]i dintre ace[ti
poe]i \ncepuser` s` publice de pe la mijlocul anilor ’30 [i c` \[i
multiplicaser` febril activit`]ile dup` eliberarea Romåniei, \n
1944. Erau, a[adar, \n avans fa]` de noi, dar [i noi, la r\ndul nos-
tru, le-am trimis reviste [i cataloage, iar mai t\rziu c`r]i.

|ntr-un moment greu de determinat ast`zi, romånii au expe-


diat spiritelor \nfr`]ite din \ntreaga lume \ntrebarea unei anchete
care \[i propunea s` precizeze, sub multiple aspecte, punctele de

85
AT H A N O R

plecare [i de vedere, includerea (sau nu) a unora [i altora \n


diversele tendin]e ale postsuprarealismului epocii. Ancheta \nce-
pea prin cuvintele „Iubirea, poezia, revolu]ia s\nt unul [i acela[i
lucru“, iar destui dintre noi au fost pesemne irita]i de amestecul
de „teorie“ [i poezie. Cei mai mul]i au r`spuns totu[i, \ns` ancheta
fusese deja \ntr-un fel abandonat` – odat` cu instaurarea „socia-
lismului romånesc“ \n 1947, acest gen de activitate a luat sf\r[it.
(La noi, un an mai t\rziu.)

La \nceputul lui 1951, am primit din Tel-Aviv o carte po[tal` de


la Luca [i Trost. Le-am r`spuns, dar f`r` vreun ecou; corespon-
den]a trimis` \n aceast` regiune se „r`t`cea“ frecvent pe atunci.
Am citit mai apoi c` Luca a devenit un poet francez experimen-
tal. Dar iat` c` \n 1957 s-a manifestat pe nea[teptate Gellu Naum,
spun\nd c` se afla la Praga \mpreun` cu prietenul s`u Virgil
Teodorescu (un altul din cei cinci), care se instalase \n ora[ ca
ata[at cultural, c` „p`stra o frumoas` amintire a activit`]ilor noas-
tre din anii 1945-1947“ [i c` i-ar fi pl`cut s` ne \nt\lnim. Am sta-
bilit o \nt\lnire la Brno, unde Naum avea de g\nd s`-[i \ntrerup`
c`l`toria de \ntoarcere. |ns` planul acesta a e[uat, nu mai [tiu din
ce cauz`. Dar primeam prin po[t` c`r]i [i felicit`ri de Anul Nou:
La mul]i ani!* La \ncheierea [ederii sale, \n 1962, s-a manifestat [i
Teodorescu: „De[i n-am \ncetat s`-mi doresc s` v` v`d, n-am reu[it
s-o fac, am\n\nd mereu \nt\lnirea din timiditate sau triste]e“. {i
mi-a trimis „c\teva dintre vechile [sale] c`r]i, pentru a comemora
glorioasa noastr` tinere]e“.

|n februarie 1969 am primit, cu o frumoas` dedica]ie, o antolo-


gie substan]ial` din poemele lui Naum, purt\nd titlul magic
Athanor. Datorit` lui Pavel Beneš din Brno, specialist \n limba
romån`, am putut lua cuno[tin]` de con]inutul c`r]ii, vers cu vers.
Voiam s-o traduc – dar n-am g`sit adev`rata „cheie“. Pe vremea
aceea am \nceput s`-l desemnez pe Naum cu expresia „suprarea-

* \n limba romån` \n text. (n. trad.)

86
AT H A N O R

list rustic“ fiindc`, la el, tot acel fantastic balcanic bizar scotea
mereu la iveal` satul romånesc. Iar problema traducerii consta,
de fapt, \n acest aliaj \ntre o imagina]ie foarte elevat` [i realit`]ile
satului.

|n 1983, un colet pe care i-l trimisesem lui Naum mi-a venit


\napoi \mpodobit cu nou` [tampile: adresantul necunoscut. Ceva
mai t\rziu, \nt\mplarea a f`cut s`-mi cad` \n m\n` o antologie
francez` a suprarealismului mondial, din care am putut afla c`
Naum plecase din Bucure[ti \n „mla[tini“, consacr\ndu-se arhe-
ologiei [i geologiei – sau invers? Adunasem un teanc destul de
mare de c`r]i [i scrisori din Romånia [i a[teptam s` apar` cineva
c`ruia s` i le „las mo[tenire“. Acela avea s` fie un t\n`r romanist,
Petr Turek, care mai apoi a [i scris o tez` despre acest subiect
interesant; ba chiar a reu[it s` afle noua adres` a lui Naum [i m-a
pus iar`[i \n contact cu el. C`r]i, scrisori… La 3.3.1991, Naum \mi
scrie: „…mi-a f`cut mare pl`cere s` primesc ve[ti de la tine. Am
petrecut ace[ti 45 de ani la Bucure[ti – [i fiecare var` \ntr-un sat –
doar cu iubita mea. Gherasim Luca a plecat la Paris via Israel, la
fel [i Paul P`un, nu am nici o veste de la ei, refuz s` m` \nt\lnesc
cu Luca atunci c\nd merg la Paris. Trost a murit la Chicago, de
mult. Virgil Teodorescu a urmat nefericitul exemplu al lui Nezval,
adic` a r`mas un stalinist, iar dup` 11 ani de [edere la Praga,
unde so]ia lui avea nu [tiu ce treburi politice, a devenit poet de
curte al lui Ceau[escu [i pre[edintele Uniunii Scriitorilor din
Romånia. A[a st\nd lucrurile, \]i po]i \nchipui, desigur, c` am pus
cap`t oric`rei leg`turi dintre noi. A murit [i el, \ntre timp. Astfel
\nc\t am r`mas singur \n infern. [……] Dup` interzicerea suprarea-
lismului, am tr`it din traduceri [……] p\n` \n 1960, c\nd – fiindc`
textele mele ap`reau \n str`in`tate [i unii se \ntrebau dac` nu
murisem – mi s-a permis s` public, pentru a ar`ta c` \nc` mai
tr`iam. Fire[te, publicarea fiec`rui volum \nsemna o b`t`lie
crunt` cu anumite persoane. |n tot acest timp, poemele mele
ap`reau cam pretutindeni \n reviste, fiind publicate \n volum \n
Fran]a, \n SUA, \n Iugoslavia. [……] Acum, se preg`te[te publicarea

87
AT H A N O R

«operei» mele – nu r\de – \n trei volume, iar un excelent eseist


francez lucreaz` la biografia mea…“

Citesc Zenobia, unicul „roman“ al lui Naum, ap`rut recent \n


german`, m` las fermecat de stranietatea fluxului s`u de imagini
(mereu \ntrerupt de „sec]iuni“ prin absurdul lumii \n care tr`im)
[i \i adresez „suprarealistului uitat \n infern“ un salut fratern.

(Versiune u[or prescurtat` a unui text ap`rut \n 1992 la Praga,


\n revista Svědová literatura – Literatura str`in`.
Traducere din ceh` \n francez` de Petr Král,
traducere din francez` de Dan Stanciu.)

Poet, eseist, autor de piese de teatru [i, dup` „revolu]ia de catifea“, profesor la uni-
versit`]ile din Brno [i Olomouc, traduc`tor \n ceh` al lui Apollinaire, Éluard, Desnos [i
René Char, Ludvík Kundera s-a n`scut la Brno, capitala Moraviei, \n 1920. Este v`rul
romancierului Milan Kundera [i al lui Rudolf Kundera, pictor cunoscut \ndeosebi pen-
tru peisajele sale din Provence, am\ndoi deveni]i cet`]eni francezi. A debutat \n timpul
ocupa]iei germane, \n 1942, ca membru al grupului suprarealist clandestin Ra. Din
acest grup mai f`ceau parte poetul Zdeněk Lorenc, pictorii Josef Istler, Václav Zyk-
mund, Bohdan Lacina [i Václav Tikal, fotografii Milos Koreček [i Vilém Reichmann.
Grupul Ra a fost activ [i \n promovarea stilului zis „informal“, colaborînd cu grupul
Cobra la \nceputurile acestuia. Dintre textele scrise \n aceast` perioad`, un lung poem
intitulat „Ogorul mor]ii“ a fost publicat [i \n francez`, \n traducerea lui Pierre Fabricius,
\n 1947 (sub titlul „Le sillon de la mort“), de c`tre editura Ra. |n 1944, \mpreun` cu
Václav Zykmund, Kundera a organizat dou` manifest`ri importante ce pot fi privite
drept variante ale unor jocuri suprarealiste, dar [i precursoare ale happening-urilor [i
instala]iilor de peste c\teva decenii. Pentru fiecare „eveniment“, Zykmund a aranjat [i
fotografiat atît obiecte, c\t [i actori deasupra c`rora a desenat semne cu aspect magic.
Experien]a primului „eveniment“ a dus la publicarea c`r]ii-obiect Compasul amenin]`tor,
\n care versurile lui Kundera erau acompaniate de 16 desene ale lui Zykmund. |n anii
’70, Kundera a fost un autor interzis, dar c\teva dintre c`r]ile sale au ap`rut sub form`
de samizdat. Dup` 1989, a publicat zece volume de poezie, interviuri [i memorialistic`,
iar \n 2002, la T\rgul de Carte de la Leipzig, i s-a decernat premiul pentru \ntreaga
oper`.

88
AT H A N O R

SEBASTIAN REICHMANN

Gellu Naum [i Jacques Hérold,


redescoperirea unei prietenii

De c\nd locuiesc pe mica insul` din cartierul Montparnasse


(cur\nd se vor \mplini doi ani) delimitat` de Rue des Plantes, Rue
Pernety [i Rue d’Alésia, trec aproape zilnic prin fa]a casei \n care
a tr`it Jacques Hérold, \mpreun` cu so]ia sa Muguette [i fiica lor
Delphine, vreme de peste dou`zeci de ani. Ne-am \nt\lnit \n
toamna lui 1973, la c\teva luni dup` ce am ajuns la Paris. Ast`zi,
cl`direa aceea \ngust` cu dou` etaje, din c`r`mid` ro[ie, contras-
t\nd izbitor cu celelalte case de pe Rue Bénard datorit` aspectu-
lui ei de construc]ie bine \nfipt` \n sol [i, totodat`, at\t de evident
din alt` parte, pare s` fie nelocuit`. Nici un suflu nu vine s` mi[te
perdelele ve[nic trase ce ascund cu grij` vie]ile care [i-ar putea
avea ad`postul \n`untru. Acelea[i eterne ghivece cu flori \mpodo-
besc – e un fel de a spune – fa]ada primului etaj. Pe c\nd Jacques
Hérold tr`ia acolo [i mergeam la el, de fiecare dat` casa \mi p`rea
s` aib`, nu doar \n m`runtaiele ei, ci [i pe dinafar`, a[a cum o
vedeam la sosire ori la plecare, un aspect mult mai nelini[titor.
Dar \nainte s` p`r`sesc Romånia, Gellu \mi d`duse adresa lui
Hérold, spun\ndu-mi s` trec neap`rat s`-l v`d.
Se cunoa[te deja, din cartea lui Rémy Laville publicat` \n 1994,
episodul petrecut la cafeneaua Dôme, \ntr-o sear` de la \nceputul
toamnei lui 1939, cu Hérold provoc\nd, plin de str`lucire [i umor,
\nt\lnirea dintre Gellu [i o t\n`r` pictori]` de origine spaniol`, pe
nume Anita, care [edea la masa lui Picasso, chiar al`turi de cea a

89
AT H A N O R

romånilor (Victor Brauner, Gherasim Luca). Fiindc` Anita se uita


insistent la Gellu, iar acesta ezita s-o abordeze, Hérold s-a ridicat,
s-a apropiat de Anita [i, pretext\nd c` ar cunoa[te-o, s-a gr`bit s`
i-l prezinte pe Gellu. Nu vom afla niciodat` cuvintele pe care i le-a
[optit Hérold, dar efectul lor a fost imediat. Gellu a p`strat dis-
cre]ia \n privin]a acestei \nt\lniri, ca de altfel, la un mod mai gene-
ral, \n privin]a vie]ii sale afective din timpul [ederii la Paris.
Totu[i, \nt\lnirea cu Anita a fost la un pas de a-i schimba complet
viitorul, ca om [i ca poet. Se pare c` t\n`ra femeie i-ar fi propus
lui Gellu s` fug` am\ndoi din calea invaziei naziste ce amenin]a
Europa, \mbarc\ndu-se \mpreun` cu al]i refugia]i spanioli pe un
vapor de ocazie care i-ar fi dus \n Peru.
Dar recitind de cur\nd scrisorile [i c`r]ile po[tale trimise de
Hérold lui Gellu Naum (din p`cate, nu [tim ce s-a \nt\mplat cu
scrisorile trimise de Gellu lui Jacques Hérold), la \nceputul acelei
ultime toamne de libertate la Paris, c\nd Gellu \nc` mai locuia
acolo, am v`zut \ntr-o alt` lumin` semnifica]ia a ceea ce poate
p`rea o sear` banal` petrecut` cu prietenii, la cafenea. Ea a \n-
semnat, dimpotriv`, cristalizarea unei lungi serii de dovezi ale
prieteniei ce \i lega pe poet [i pe pictor, \n care jocurile seduc]iei
[i supralicitarea limbajului erau esen]iale. Ac]ion\nd ca un mijlo-
citor plin de farmec, Hérold \i ajutase pe Gellu [i pe Anita s`
g`seasc` un limbaj comun, de[i el \nsu[i \nc` mai oscila \ntre
francez` [i romån`. Ce s-a petrecut \n seara aceea nu a fost doar
rodul \nt\mpl`rii sau o manifestare, printre altele, a dispozi]iei
\ndeob[te vesele a lui Hérold. Astfel, de la Cagnes-sur-Mer, unde
se afla \n august 1939, Hérold i-a trimis lui Gellu o carte po[tal`
\n care \i spunea s` treac` pe la portarul domiciliului s`u parizian
pentru ca acesta s`-i dea adresa hotelului la care st`tea pe timpul
vacan]ei. |ntr-o alt` carte po[tal` trimis` de la Cagnes-sur-Mer, se
ar`ta preocupat de situa]ia str`inilor, supu[i la diverse [icane
administrative \n preajma r`zboiului, [i vorbea despre acesta cu
team`, ca despre „viitoarea mare porc`rie“. |n acela[i timp, voia
s` afle ve[ti despre Mariana, so]ia lui Gellu, care se \ntorsese mai
devreme la Bucure[ti. Tot lui Gellu, revenit [i el \n ]ar` ulterior, i
se va adresa Hérold, \ntr-o alt` scrisoare, din aprilie 1940,

90
AT H A N O R

rug\ndu-l s` treac` pe la mama lui din Bucure[ti pentru a-i spune


s`-i trimit` urgent o copie dup` actul care \i atesta na]ionalitatea
romån`.
Dar \n acele vremuri \ntunecate, c\nd se anun]au at\tea primej-
dii, Hérold nu \[i pierdea nici o clip` umorul. Astfel, cartea po[-
tal` \n care se pl\ngea de situa]ia din ce \n ce mai precar` a
str`inilor \n Fran]a [i de lipsa ve[tilor de la so]ia sa Violette,
r`mas` la Paris, se \ncheia cu aceste cuvinte: „Pe aici nu s\nt
pescari [i, prin urmare, nici stele. |mi pare r`u“. {i era semnat`
„Hérold \ngrijoratul“. Totodat`, \ntr-o alt` scrisoare, datat` 14
februarie 1940, nu contenea s` laude ultima carte de poeme a lui
Gellu ap`rut` la Bucure[ti, Vasco de Gama, pe care acesta i-o trimi-
sese. „Dar perseveren]a ta – [i efortul pe care mi-l pot \nchipui,
pentru a reu[i s`-]i publici acum Vasco de Gama – \mi taie r`sufla-
rea [i m` \nc\nt`.“
Aceast` carte, publicat` \n 1940, era \nso]it` de un desen al lui
Jacques Hérold [i inaugura o „Colec]ie Suprarealist`“ care avea
s`-[i reia apari]iile abia \n 1944, dup` \ncheierea r`zboiului \n
Romånia. A fost [i prima carte ilustrat` de Hérold, care va ilustra
mai apoi c`r]ile a numero[i poe]i [i scriitori suprareali[ti – Pierre
Mabille, Jean-Pierre Duprey, Julien Gracq, Francis Ponge [i al]ii –,
dar [i mai multe scrieri inedite ale Marchizului de Sade, tip`rite
\n edi]ii de lux [i \ntr-un tiraj restr\ns.
|n aceea[i scrisoare, Hérold \[i ar`ta marea ner`bdare de a-l
vedea pe Gellu revenind la Paris, a[a cum acesta \l anun]ase \n
mai multe r\nduri. „Ce se \nt\mpl` cu tine, cu liberarea ta [i cu
zborul t`u \ncoace, despre care vorbe[ti \n fiecare scrisoare?“,
scria Hérold. Liberarea de care era vorba \nsemna \ncheierea ser-
viciului militar pe care Gellu, \ntors \n Romånia, era obligat s`-l
satisfac`. Mai trebuie spus c` lectura atent` a acestor scrisori ar
duce la corectarea afirma]iiilor lui André Velter, din prefa]a
antologiei lui Gherasim Luca ap`rut` la Gallimard dup` moartea
acestuia, potrivit c`rora Gellu [i Luca nu ar fi revenit \n Romånia
dec\t \n iunie 1940, cu pu]in timp \nainte de intrarea trupelor
germane \n Paris.

91
AT H A N O R

S\nt greu de \n]eles [i totodat` emo]ionante, din perspectiva


prezentului, aparenta naivitate [i speran]a donquijotesc` de care
f`ceau dovad` cei doi prieteni pe atunci, crez\nd c` ar mai putea,
\n ciuda r`zboiului care b`tea la u[`, s` se re\nt\lneasc` f`r` prea
mari dificult`]i la Paris, cum se \nt\mplase \n urm` cu c\]iva ani.
De[i \ntreb`rile lui Hérold au r`mas f`r` r`spuns, acesta a insis-
tat dou`-trei luni mai t\rziu (\ntr-o scrisoare din aprilie 1940) [i
iar`[i \ntr-o a treia scrisoare, nedatat`, dar care pare scris` \nainte
de luna iunie a aceluia[i an, c\nd Hérold [i Violette, so]ia sa,
\nso]i]i de Victor Brauner, Oscar Dominguez [i so]ia acestuia, ca
[i de Benjamin Péret [i Remedios Varo, au plecat \n grab` spre
Perpignan [i apoi spre Marsilia. Pe m`sur` ce r`zboiul se apropie,
scrisorile lui Hérold devin din ce \n ce mai pesimiste \n privin]a
posibilit`]ii de a fi continuat` aventura colectiv` suprarealist` \n
Fran]a. „Aici, nici un eveniment important sau m`car demn de
luat \n seam`, nici o publica]ie, nici o ie[ire pictural`. Totul se
petrece acas` la fiecare, \n modul cel mai intim [i mai anonim cu
putin]` [……]“, \i scrie el prietenului s`u \n aprilie 1940. Iar c\teva
s`pt`m\ni mai t\rziu: „To]i prietenii s-au risipit care \ncotro, nu
m` v`d aproape cu nimeni, \n afar` de Victor [i, din c\nd \n c\nd,
m` duc la cafenea. O cafenea neurastenic`. {i cu preocup`ri lip-
site de str`lucire. Breton se plictise[te, \nc`l]at cu cizme. Péret
a[teapt`! [……]“.
Singura speran]` \n acest tablou mai degrab` sumbru ar fi,
dup` Hérold, o eventual` \ntoarcere a lui Gellu Naum la Paris. |n
scrisorile din aceast` perioad`, Hérold \[i exprim` chinuitoarea
p`rere de r`u c` prietenul s`u poet nu e al`turi de el, pentru a-i
\mp`rt`[i c`ut`rile asupra cristaliz`rii. Interesul lui pentru
cristale pare s` dateze din 1934, dup` unele note g`site \n caietele
sale, dar c`ut`rile \n aceast` direc]ie cap`t` o turnur` decisiv` \n
cursul anului 1939. „|n chestiunea cristaliz`rii – \i scrie el lui
Gellu \n februarie 1940 – am \ncercat s` m` descurc singur, \ns`
n-am reu[it. Iar lucrul acesta ia o amploare extraordinar` [i m`
obsedeaz` at\t de tare \nc\t simt c` \nnebunesc. Mi se pare a fi o
concep]ie nou`, foarte valabil` [i care se poate aplica la orice.
Cum s` fac? Dac` m-ai putea ajuta! Dac` ai fi aici!“

92
AT H A N O R

|n convorbirile sale cu Michel Butor din 1964, Hérold situa


\nceputul perioadei cristalelor \n pictura lui \n 1939. „Deja \n
«Capetele» (1939) – spune el – cristalizarea \ncepe. Mu[chiul se
contract` at\t de puternic \nc\t \ncremene[te, devine piatr`.“
|n celelalte dou` scrisori amintite anterior, apelul c`tre prie-
tenul s`u este reluat mereu: „A[teptam s` te v`d ca s` vorbesc cu
tine despre cristale, [i despre altele [……]“; „}i-am spus, cred,
despre cristalizare… Dac` ai fi aici! C\nd vii? Mai e[ti soldat?“.
|ntr-o ultim` scrisoare primit` de Gellu, \nainte ca Romånia s`
fie cuprins` [i ea de v\ltoarea r`zboiului, datat` 2 ianuarie 1941,
Hérold men]ioneaz` alte dou` scrisori, trimise dup` intrarea ger-
manilor \n Paris. |n aceste scrisori, care nu au fost g`site, era
exprimat` mai pregnant dec\t \n cele precedente \ngrijorarea \n
privin]a atmosferei de teroare ce se instalase treptat \n Romånia.
„Regiunea unde te afli este \n fiecare zi pe buzele ziarelor, de o
bun` bucat` de vreme. Cutremure, schimb`ri etc. S\nt foarte \n-
grijorat \n privin]a ta [i te-a[ ruga s`-mi r`spunzi prin c\teva
cuvinte.“ De remarcat modul de exprimare foarte reticent, aproa-
pe cu sub\n]eles, al lui Hérold, datorat f`r` \ndoial` temerii de a
nu-i crea probleme prietenului s`u \ntors la Bucure[ti. Totodat`,
Hérold \i comunic`, \ntr-un mod la fel de discret, propriile lui
dificult`]i cotidiene, \ntruc\t era nevoit s` tr`iasc` [i s` lucreze
\ntr-o c`m`ru]` a unui hotel mizerabil din cartierul arab al
Marsiliei, av\nd de suportat [icanele poli]iei [i ale vecinilor de
hotel, gangsteri [i informatori. |ns` dincolo de aceast` discre]ie,
Hérold pare hot`r\t s` reziste loviturilor sor]ii. „…Lucrez mult de
o lun` \ncoace. Am s`-]i trimit ni[te fotografii dup` ce voi primi
c\teva r\nduri de la tine“, scrie el. {i continu`: „De dou` ori pe
s`pt`m\n` facem jocuri [i desene la Breton, care locuie[te la peri-
feria Marsiliei. E singurul loc unde mai uit`m de tichetele de
p\ine [……]“. |n \ncheierea scrisorii, \i \mp`rt`[e[te din nou prie-
tenului s`u sentimentele pe care i le poart`, ar`t\ndu-[i \nc` o
dat` \ngrijorarea. „Spune-mi, Gellu, ce scrii [i care e activitatea ta,
[tii c\t de mult m` intereseaz` acest lucru. S` relu`m leg`tura,
\ncetul cu \ncetul, fiindc` \mi lipse[ti. {i nu m` face s` a[tept.
}i-am spus, s\nt \ngrijorat.“

93
AT H A N O R

Pe timpul r`zboiului, coresponden]a \nceteaz` complet. Prima


scrisoare de dup` r`zboi, datat` 15 iunie 1946, este primit` de
Gellu ca r`spuns la un mesaj pe care a reu[it s` i-l trimit` lui
Hérold cu pu]in` vreme \n urm`. Firul pare s` se re\nnoade cu
u[urin]`, Hérold reg`sindu-[i dispozi]ia plin` de imagina]ie [i de
veselie cumsecade. „Drag` prietene Gellu, iat`-m`, cu ve[nica
\nt\rziere de 6 ani. Oare voi putea s`-mi corijez vreodat` acest
defect? S\nt bucuros s` am ve[ti de la tine, de-acum 40 de pene [i
por]ile lor.“
Dup` instaurarea regimului comunist \n Romånia, schimburile
epistolare dintre cei doi prieteni par s` \nceteze iar`[i pentru tot-
deauna. Ele vor fi reluate timid din 1967 (anul primei c`l`torii a
lui Gellu la Paris dup` terminarea r`zboiului, \n timpul c`reia
avea s`-l revad` pe Hérold dup` o \ntrerupere de aproape 30 de
ani), sub forma unor c`r]i po[tale trimise la intervale rare [i
cuprinz\nd fie ur`ri de Anul Nou, fie referiri la evenimente prin
care un dram din prietenia de odinioar` \ncerca s` supravie-
]uiasc`, precum c`l`toria lui Hérold \n Romånia, din 1972, cu
so]ia [i fiica sa.

traducere de Dan Stanciu

94
AT H A N O R

DAN STANCIU

„|n afara oric`rei infiltr`ri a dresajului“*

„Gellu Naum, Descrierea turnului, Editura Albatros, 1975“ /


„Bun de tipar 5.VII.75. Ap`rut 1975. Comanda nr. 991. Tiraj 940
bro[ate. Coli de tipar 6,75. Tiparul executat sub comanda
nr. 1111 la |ntreprinderea Poligrafic` «13 Decembrie 1918» str.
Grigore Alexandrescu nr. 89-97, Bucure[ti, Republica Socialist`
Romånia“ – „Gellu Naum, Descrierea turnului, Editura Litera,
1975“ / „S-au tras din aceast` carte 150 exemplare, nepuse \n
comer]. Coli tipar 10. Iulie 1975. Tiparul executat sub comanda
nr. 1309 la |ntreprinderea Poligrafic` «13 Decembrie 1918» str.
Grigore Alexandrescu nr. 89-97, Bucure[ti, Republica Socialist`
Romånia“. Cu aceste cuvinte \ncep [i se \ncheie dou` volume de
poezie identice [i felurite. |n spatele acestor cuvinte s-a derulat un
episod din existen]a unui poet liber \ntr-un timp antiliber.
S\ntem, cred (revenind pentru o vreme la alte vremuri), \n
primele luni ale lui 1974. De c\]iva ani prieten cu Gellu Naum,
mergeam adesea la el acas`, pe strada Gala]i. Acolo ne dedam
acelei activit`]i pe care o cunosc \ndeaproape cei lega]i printr-o
prietenie: st`team de vorb`. Mai precis, el vorbea [i eu ascultam,
bagajul meu de vorbe fiind pe atunci \n formare. (Nici azi nu-i

* Gellu Naum, Descrierea turnului.


Not`. Acest text [i scrisoarea pe care o \nso]e[te au ap`rut ini]ial \n Dilema-
teca nr. 5 (septembrie 2006). Mi s-a p`rut oportun s` le reiau aici. (D. S.)

95
AT H A N O R

prea deplin, dar n-are a face, trag n`dejde s` pot exprima cum
trebuie ce mi-am pus \n minte s` exprim.) C\nd deschideam gura,
\ndeob[te \ntrebam ceva (nu c-a[ fi fost curios din cale-afar` ori
\nclinat a-i descoase pe oameni, asta ]inea mai degrab` de grija
pentru bunul mers al motorului discu]iei, care trebuia alimentat
c\nd [i c\nd cu un strop de petrol complementar). {i el \mi
r`spundea prin largi ocoluri, o lua de la periferie spre centru sau
viceversa, se oprea pe vreun palier mi[c`tor pentru a evoca un
moment sau o figur`, apoi arunca o punte c`tre alte momente
sau figuri (pe care le \mbr`ca \ntr-un labirint de paranteze luxu-
riante) [i revenea la zisa ini]ial`, de cele mai multe ori abrupt, fie
pentru a-i pune cap`t printr-un „Hai s` vorbim despre altceva“, fie
pentru a croi noi trasee.
|ntr-una din zile (nu mai [tiu de unde pornise conversa]ia [i pe
unde umblase ea p\n` s` ajung` aici), [i-a amintit de un vechi
poem de-al s`u pe care, prin anii ’60, i-l d`ruise unui prieten din
Iugoslavia, poetul Vasko Popa. Era, mi-a spus, un lucru „mi[to“ [i
\i p`rea r`u c` nu-l mai are, ca s` mi-l arate. Dar mi l-a descris.
G`sise c\ndva, printre filele unei reviste, o reclam` care prezenta
ni[te gulere, o mul]ime de gulere a[ezate frumos \n [iruri, unele
sub altele. {i fiecare guler avea un nume: Johann, Karl, Franz etc.
(toate numele erau germane). L-a atras galeria aceea de perso-
naje \ntruchipate printr-un articol vestimentar anodin, transferul
de sens dinspre obiectual spre uman, personalizarea imperso-
nalului. (Fire[te, astea s\nt cuvintele mele, el nu aluneca \n teorie
a[a cum, poate imprudent, am alunecat eu adineauri.) Drept
care, chemat de Johann, Karl, Franz [i de ceilal]i, a scris pe spa-
]iile albe dintre gulere c\teva versuri [i astfel s-a alc`tuit poemul ce
avea s`-i fie d`ruit, mai t\rziu, lui Vasko Popa.
Nu a trecut mult de c\nd aflasem despre poemul cu gulere [i
\nt\mplarea (pesemne \ndrumat` de o necesitate care la ora aia
\mi sc`pa) a f`cut s` descop`r, \ntr-un anticariat, un catalog cu
articole vestimentare de pe la \nceputul veacului XX: rochii, fuste
[i jupoane, pelerine, haine de c`l`torie [i costume de c`l`rie, c`-
m`[i, pantaloni, m`nu[i, ciorapi de l\n` [i veste tricotate, [epci [i
p`l`rii, botine [i pantofi de dam`, gulere etc. Era un str`mo[ al

96
AT H A N O R

mai recentelor cataloage Neckermann, pe care marile magazine


ale epocii \l ofereau clientelei pentru ca aceasta s`-[i comande ce
dorea. L-am luat [i, la urm`toarea \ntrevedere, i l-am ar`tat lui
Gellu Naum, spun\ndu-i c` (dac` \i place [i dac` vrea) ar putea
scrie un poem nou, pornind de la un impuls \ntruc\tva similar. A
vrut.
Peste var`, la Comana (de prin mai p\n` spre sf\r[itul lui
octombrie nu st`tea \n Bucure[ti), a scris poemele grupate sub
titlul „Avantajul vertebrelor“ [i care, al`turi de altele, constituiau
substan]a volumului Descrierea turnului, prev`zut s` apar` \n 1975,
la Editura Albatros. |n toamn` s-a \ntors la ora[, a predat editurii
manuscrisul [i s-a pus pe a[teptat. Destul de repede, a sosit primul
[palt. „Azi avem o treab` de f`cut“, mi-a zis \ntr-o zi, c\nd am ajuns
la el. Treaba era aceea de a da o form` final` „Avantajului verte-
brelor“, fiindc` aveam (de o parte) paginile pe care le alesese din
catalog, lipite din vreme de un me[ter pe ni[te cartoane solide, [i
(de partea cealalt`) foile de [palt cu versurile lui, culese cu un
corp de liter` minuscul. Trebuia, a[adar, ca aceste elemente \nc`
disparate (dar pe care el le \mpreunase deja mental) s` fie aduse
laolalt` \ntr-un tot concret. Zis [i (\n cele din urm`) f`cut. Am tru-
dit o noapte \ntreag`, \mpreun` cu prietenul nostru Gheorghe
Rasovszky, \n lumina chioar` a unei veioze, la \mbinarea verte-
brelor. Lucram cu unelte precare (o foarfec` [i un borcan de peli-
canol), t`ind [i lipind, printre fantomele unor ve[minte de mult
apuse, versuri precum „|]i d`ruiesc geografia mea / singura carte
\n care am / \ncredere“ sau „Vedeam ceva nedefinit / departe“
sau „Sub baldachin aveam / vise de uria[ intram / ca un sprinten
\n / necunoscut“. |ntr-un travaliu epuizant [i totodat` exaltant,
noi decupam \n[iruirile acelea de litere c\t o g`m`lie, aten]i ca nu
cumva s` v`t`m`m vreun cuv\nt, iar el ne spunea unde (la dreap-
ta sau la st\nga c`rui ciorap ori pe um`rul c`rei cucoane ele-
gante) s` le fix`m. |nspre zori eram gata.
Ce am istorisit p\n` aici (a[a cum m-am priceput, eu nefiind,
de felul meu, un povesta[) ]ine de zona senin` a celor petrecute.
A urmat \nt\lnirea acestei zone senine cu una \ntunecat`, o \nt\l-
nire despre care nu [tiu prea multe (dar pu]inul pe care-l [tiu

97
AT H A N O R

poate va \nlesni \n]elegerea documentului reprodus \n conti-


nuare). Pe la sf\r[itul iernii, l-am sim]it pe Gellu Naum \ncordat,
se vedea c` nu e \n apele lui [i c` nu-i ardea de nimic, iar Lygia
(so]ia sa) a fost, cred, cea care m-a l`murit: „Are probleme cu
cartea“. De[i el s-ar fi crezut \ndrept`]it s` nu mai aib`: timp de 21
de ani b`tu]i pe muchie, \[i sorbise cupa de amar, exclus, ignorat
[i redus la t`cere (din pricina op]iunii lui pentru suprarealism de
care nu voise cu nici un chip s` se dezic` [i care era o negare vie
a realismului socialist atotbiruitor), public\nd traduceri pentru
a-[i duce zilele [i, la r`stimpuri, literatur` pentru copii. Apoi, si-
tua]ia p`ruse a se schimba. |n 1968 \i ap`rea volumul Athanor,
urmat de Poetiza]i, poetiza]i… (1970), Copacul-animal (1971), Tat`l
meu obosit (1972), culegerea Poeme alese (1974). Lucrurile p`reau
a fi intrat pe un f`ga[ c\t de c\t normal. {i, dintr-o dat`, zidul inter-
dic]iei i se ridica iar`[i dinainte. Iar cauza „nu“-ului emis de cen-
zur` erau nevinovatele gravuri cu p`l`rii [i botine din „Avantajul
vertebrelor“.
Trebuie spus acum c` situa]ia chiar se schimbase pe undeva,
prin p`r]ile superficiale. Activi[tii culturali de la 1975 nu mai erau
culturnicii m`rgini]i din primii ani ai „democra]iei populare“,
care nu [tiau dec\t s` dea cu barda pentru a face s` ]\[neasc` arta.
Destui dintre ei se socoteau intelectuali fini, receptivi la moder-
nitate [i ap]i s` guste metaforele lui Blaga ori s` vibreze la un stih
arghezian. Ca atare, aveau o idee clar` despre cum se cuvine s`
arate o poezie, oric\t de „modern`“ sau de „avangardist`“ ar fi ea.
|n nici un caz, \ntr-o asemenea poezie nu aveau ce c`uta desene
cu ciorapi, c`m`[i, jupoane, [epci [i alte alea. Hai, dac` erau ilus-
tra]ii artistice, fie ele [i un pic abstracte, mai treac`-mearg`, ar fi
fost de \n]eles. Dar p`l`rii?… Ce-are poezia cu p`l`ria? „Tova-
r`[u’, poate nu e indicat s` d`m drumul la un volum de poezii
ilustrate cu izmene“, am aflat c` i-ar fi zis, plin de un venin onc-
tuos, unul dintre cenzori superiorului s`u ierarhic. {i cum a zis a
[i f`cut cenzorul din Connecticut.
Iar prietenul meu Gellu Naum era tot mai \nnegurat [i mai
ab`tut. Un altul, \n locul lui, poate ar fi cedat, cuprins de leha-
mite, ca s`-[i vad` cartea publicat`. La urma urmei, de unde at\ta

98
AT H A N O R

\nver[unare pentru ni[te pantofi sau [o[oni sau ce-or fi `ia?


Poemele erau intacte, nu li se clintise un cuvin]el. Volumul putea
ap`rea, bine-mersi, [i f`r` desene, cine-ar fi [tiut, cui i-ar fi p`sat?
Putea ap`rea imediat, doar s` accepte s` fie aruncat` din el
gr`mada aia de rufe. Nu a fost de acord, n-a vrut nici \n ruptul
capului s` renun]e, a ]inut-o pe-a lui: ori \mi publica]i cartea a[a
cum e, ori la revedere. |n aceast` stare de spirit, ca o ultim` \ncer-
care de a g`si o ie[ire din impas, i-a scris o scrisoare lui Dumitru
Popescu, pre[edintele Consiliului Culturii [i Educa]iei Socialiste
(rang echivalent celui de ministru al Culturii de azi), al c`rei
con]inut poate fi citit mai la vale. {i s-a pus din nou pe a[teptat.
B`nuiesc c`, \n acest punct, hidra cu zeci de capete seci a cen-
zurii n-a mai avut pe unde scoate c`ma[a, \ntruc\t nu dorea s`
creeze un „caz“ de r`sunet din ceva care, \n ochii func]ionarilor
ei nepreg`ti]i s` \nt\mpine vreo rezisten]`, era totu[i un fleac:
ni[te desene cu mostre de \mbr`c`minte [i \nc`l]`minte, al c`ror
ecou \n plan ideologic nu putea fi dec\t nul. {i atunci s-a propus
o solu]ie de compromis: volumul Descrierea turnului s` fie publicat
de Editura Albatros f`r` desene, iar Editura Litera (o editur`
unde se publicau c`r]i pe banii autorilor) s` tip`reasc`, pe chel-
tuiala Editurii Albatros, versiunea integral` a aceluia[i volum,
\ntr-un tiraj de 150 de exemplare, nepuse \n comer]. Gellu Naum
a zis OK. Toate cele 150 de exemplare i-au fost date lui, \n libr`rii
fiind difuzate numai exemplarele din varianta epurat` a c`r]ii. El
a fost mul]umit, nu-l interesau tirajele de mas` [i nu aspira la
statutul de glas al celor mul]i, nu dorea dec\t ca poemele lui s`
ajung` \n m\inile c\torva prieteni [i ale pu]inilor oameni care
contau cu adev`rat pentru el.
At\t am avut de povestit \n chip de introducere la scrisoarea de
mai jos. Ea este un document al unei epoci nenorocite, pe care
unii dintre noi am tr`it-o, mai bine sau mai r`u, fiecare dup`
m`sura lui. Cum spune Gellu Naum, \ntr-un poem din Descrierea
turnului, „era \ntr-o frumoas` murd`rie“.

99
AT H A N O R

GELLU NAUM

Scrisoare

Stimate tovar`[e Dumitru Popescu,

V` fac cunoscut` prin prezenta scrisoare tortura fizic` [i mora-


l` la care s\nt supus, prin mijloace culturale, latente, dar eficace.
M` simt obligat, mai \nt\i, s` explic de ce folosesc acest cuv\nt [i
nu altul:

– Vorbesc de tortur` fizic` pentru c` \ndelungata [i ne\ntre-


rupta persecu]ie cultural` la care am fost supus ani de zile a avut
drept urmare profunda stare depresiv` \n care am c`zut cu 6-7 ani
\n urm`. De atunci, medicii interzic\ndu-mi s` lucrez, am tr`it
majoritatea timpului la ]ar` [i, prin nu [tiu ce minune, am reu[it
s` \nving \ntr-o m`sur` grava criz` pe care o str`b`team [i, de
bine, de r`u, s` m` socotesc convalescent.
De c\t`va vreme \ns`, acelea[i mijloace de presiune asupra sub-
semnatului au fost reluate, cu duhul bl\nde]ei, e drept, dar cu efi-
cacitate egal`. Rezultatul: starea mea fizic` (m` refer \n special la
nervii mei f`cu]i praf \n acei ani) prezint` un \ngrijor`tor recul a
c`rui urmare nu e greu de prev`zut.
Poate nu e prea interesant` fi[a clinic` a unui poet, dar, fi]i
sigur, starea mea se datore[te numai [i numai condi]iilor \n care
tr`iesc [i lucrez ca poet de ani de zile.
V-a[ fi recunosc`tor dac` a]i g`si dumneavoastr` un alt nume

100
AT H A N O R

pentru presiunea cu urm`ri fizice care se exercit` asupra mea [i


care, dup` ce mi-a zdruncinat total s`n`tatea, tinde s` m` ucid`.
Atunci a[ \nlocui bucuros cuv\ntul tortur` prin cuv\ntul propus de
dumneavoastr`.

– Vorbesc de tortur` moral` pentru c`, \n mod sistematic,


bruma care izbute[te s` se tip`reasc` din opera mea, \n tiraje ridi-
cole, difuzat` pe canale c\t mai restr\nse, e ferit` cu grij` de popu-
larizare.
A[ vrea s` m` \n]elege]i bine, nu v` cer aici nici tiraje m`rite,
nici publicitate sporit`. Nu v` cer absolut nimic. V` aduc pur [i
simplu la cuno[tin]` un fel de fapt cultural care m` \ndoiesc c`
serve[te \n mod real poezia [i societatea noastr`. {tiu exact cum
se petrec lucrurile, [tiu exact cum se dr`muiesc cuvintele [i
spa]iile rezervate mie, n-am s` insist aici asupra unor practici care,
\ntr-un fel, m` las` indiferent. V` rezerv, la sf\r[itul scrisorii aces-
teia, c\teva opinii asupra mea care, poate, nu v` vor surprinde.
S\nt opiniile unor oameni extrem de califica]i, din ]ar` [i din
str`in`tate, care nu se sfiesc, imagina]i-v`, s` m` declare „mare
poet“ sau s` afirme c` „apari]ia fiec`rei c`r]i a lui Gellu Naum
constituie un eveniment“. {i atunci, cum v` explica]i c` ani de zile
am fost scos din literatur`, c` a existat \ntr-o perioad` interdic]ia
de a mi se pomeni numele ca poet, c` a existat mai apoi, \ntr-o
perioad` mai deschis`, tendin]a persistent` de a m` transforma \n
traduc`tor, \n scriitor pentru copii, \n orice, \n afar` de poet? Cum
v` explica]i c` \n ultima vreme m` v`d din nou \n imposibilitate
de a-mi publica scrierile? {i, mai ales, cui [i la ce folosesc toate
astea?
A[ vrea, stimate tovar`[e Dumitru Popescu, s` ]ine]i seama de
faptul c` aceste lucruri vi le scrie un poet care s-a al`turat din
fraged` tinere]e mi[c`rii revolu]ionare cu dorin]a fireasc` de a
elibera omul de exploatare, dar [i de a elibera poezia, de a o face
conform` omului eliberat.
A[ vrea s` ]ine]i seama de faptul c` aceste lucruri vi le scrie un
cet`]ean loial, un poet cu imens` experien]` poetic`, un poet
care [tie bine ce este [i ce trebuie s` fie poezia.

101
AT H A N O R

Nu cumva s` crede]i c` m` vaet sau c` v` cer ceva personal. Am


\ndurat ani de zile, p\n` am c`zut jos, f`r` s` m` vaet [i f`r` s` cer
nimic de la nimeni. Am acoperit propria mea persecutare fa]` de
oricine a vrut s` fac` un „caz“ din situa]ia incredibil` care mi s-a
creat, sus]in\nd c` lucrurile se desf`[oar` firesc [i normal, c` la
noi nu poate fi vorba de nici un „caz“ – cu alte cuvinte am f`cut
tot posibilul ca gre[elile func]ionarilor dumneavoastr`, de[i m-au
\mboln`vit, s` nu devin` argumente \n m\inile celor care ne
du[m`nesc.
Se vede treaba \ns` c` buna mea credin]` e confundat` de
ace[ti func]ionari cu sl`biciunea, cu lipsa de demnitate sau cu
pl`cerea bolnav` de a \ncasa ghion]i. În ceea ce m` prive[te,
nu-mi cunosc [i nu-mi voi forma niciodat` asemenea \nclina]ii.
Am acceptat, de[i cuno[team cu luciditate valoarea exact` a
operei mele, s` fie tratat` a[a cum este [i, crede]i-m`, nu m-au
interesat nici galoanele, nici elogiile de circumstan]`. {tiu bine c`
vremea m`tur` [i nu las` dec\t ceea ce merit` s` r`m\n`, \n ciuda
oric`ror mistific`ri poetice. Am ajuns \ns` la o limit` fizic` \n care
nu mai pot suporta jocul de-a \n]elege pumnii care ]i se trag \n
cap cu o perseveren]` demn` de o cauz` mai bun`.

Dumneavoastr` [ti]i c` pentru a scoate un voluma[ de poeme,


poetul Gellu Naum, ajuns la 60 de ani cu convingerea ferm` c`
demnitatea poetului e \nc` un lucru esen]ial, a trebuit s` treac`
prin patru cenzuri (a redac]iei, a Direc]iei Presei, a a[a-numitei sin-
teze) pentru ca, dup` ce, cu nervii \n batist`, a ob]inut vizele
respective, s` fie oprit la a patra cenzur` care se cheam` profil – sau
a[a ceva – \n cadrul Consiliului Culturii?
Dumneavoastr` [ti]i c` dup` s`pt`m\ni de cocolo[eli, de
am\n`ri, de jignitoare suspiciuni, \n care timp sim]eam cum \mi
revine starea psihic` \ngrijor`toare de acum c\]iva ani, am parti-
cipat la o [edin]` \n biroul tovar`[ului Ion Dodu-B`lan, la care a
fost prezent [i domnia sa, [edin]` \n care mi s-a ar`tat toat` stima
[i bun`voin]a, dar mi s-a cerut s` tai, ca la m`cel`rie, o halc`
\ntreag` din voluma[ul meu? Cu mult` amabilitate, dorin]` de a m`

102
AT H A N O R

ajuta, operativitate [i \n]elegere, \n fa]a mea se salva profilul unei


edituri, sacrific\ndu-se f`r` mil` demnitatea poetului [i poezia. Cu
multe argumente, fire[te, legate mai \nt\i de acel profil, apoi de
inexistente dificult`]i tehnice [i \n fine de ideea fix` c` \n poezie
cuv\ntul nu se poate \mbina cu imaginea grafic`. Din toate, am
\n]eles exact c` voluma[ul meu nu va apare [i c` deci s\nt din nou
interzis, cu bl\nde]e, din motive tehnice [i de profil.

{ti]i, tovar`[e Dumitru Popescu, c`, printre lucr`rile mele se


afl` [i c\teva lucr`ri dramatice care au aceea[i soart` cu a recen-
tului volum pomenit mai sus?
E cazul comediei „Ceasornic`ria Taus“, publicat` cu ani \n
urm` \n revista Teatru, apoi \n limba francez` \n Revue Roumaine,
publicat` cu elogii \n prestigioasa revist` Il Drama din Italia, [i
cerut` prin contract la Fondul Literar pentru teatru, televiziune
[i radio \n Argentina.
E cazul comediei „Insula“, publicat` cu ani \n urm` \n revista
Teatru, tradus` [i jucat` \n limba maghiar` [i \n curs de apari]ie \n
R.D. German` \ntr-o antologie a teatrului românesc contempo-
ran.
{ti]i c` eu am f`cut, printre altele, dramatizarea Nepotul lui
Rameau, al c`rei succes a trecut grani]ele ]`rii? (Diderot, precum
[ti]i, nu a scris o pies` de teatru, ci o satir`, dar, fire[te, consecvent
politicii duse fa]` de subsemnatul, contribu]ia mea la acest succes
a fost, pe c\t posibil, trecut` cu vederea.)
{ti]i c` o pies` a mea pentru teatrul de marionete a luat marele
premiu la festivalul interna]ional de la Var[ovia, unde participau
reprezentan]ii a 17 na]iuni?
{ti]i c`, recent, la Opera din Cluj-Napoca a avut loc premiera
unei opere al c`rei libret \mi apar]ine [i care, se pare, se bucur`
de succes?
V` \n[ir toate aceste „succese“, care altminteri m` las` rece, ca
s` v` spun c` volumul meu cuprinz\nd o parte din piesele enu-
merate mai sus am fost nevoit s`-l retrag de la o editur`, dup` ce
z`cuse acolo peste trei ani, f`r` s` fie pus \n planul de apari]ie.

103
AT H A N O R

Iat`-m` a[adar, stimate tovar`[e Dumitru Popescu, din nou \n


situa]ia de a nu mai putea publica [i, ceea ce e mai grav, de a retr`i
momentele cumplite (crede]i-m` c` nu exagerez deloc) de acum
c\]iva ani.
Rezultatele muncii mele oneste [i, se pare, destul de valoroase,
ale faptului c` nu mi-am tr`dat nici o clip` convingerile poetice
cu care m-am al`turat acum 40 de ani mi[c`rii revolu]ionare, nu
vor fi, e lesne de prev`zut, deloc fericite pentru existen]a mea
fizic` [i moral`.
V` asigur \ns` c` eu nu m` mai joc. Exist` o limit` a demnit`]ii
peste care, cu tot regretul, nu pot c`lca. Poate \n noile condi]ii de
interzicere care se contureaz` din ce \n ce mai clar \n jurul meu
\mi mai r`m\ne solu]ia ultim`, solu]ia sinuciderii. Poate. În orice
caz, dac` ajung la ea, am de g\nd s-o realizez \n acord cu \ntreaga
mea via]`, adic` cu demnitate, a[a cum au realizat-o [i al]i poe]i \n
situa]ii mai mult sau mai pu]in similare. Dar am s` adaug ceva
inedit \n via]a mea de p\n` acum: dac` am s-o fac, fi]i sigur c` am
s-o fac cu mare t`mb`l`u. Oricum, crede]i-m` c` nu mai s\nt
deloc dispus s` reiau fericita existen]` de p\n` acum.

Cu deosebit` stim`,
Gellu Naum

104
AT H A N O R

PAOLO SCOPELLITI

Suprarealism [i psihanaliz`: o abordare nou`

Profesorilor Floriana Filip, Victor Cionga [i Alexandru Mu[ina,


ca m`rturie a unei prietenii care d`inuie

Influen]a psihanalizei asupra suprarealismului este un fapt bi-


necunoscut, ce nu pare a mai fi pus la \ndoial`; \n schimb, nimeni
nu s-a g\ndit p\n` acum c` suprarealismul ar fi influen]at psihana-
liza la r\ndul s`u, av\nd o contribu]ie la dezvoltarea acesteia. |n
eseul meu Psicanalisi surrealista1 am prezentat pe larg rezultatele
cercet`rilor pe care le-am \ntreprins \n acest domeniu, ele put\nd
fi rezumate astfel: grupul suprarealist a elaborat o lectur` inova-
toare a teoriilor lui Freud \n lumina lui Hegel [i Marx, ale c`rei
roade au fost incluse integral \n preceptele psihanalizei contem-
porane prin intermediul lui Hesnard, Lacan, Deleuze [i Guattari,
care au fost foarte apropia]i grupului sau chiar au f`cut parte din
el.

La \nceput, eram doar intrigat de natura activ` a automa-


tismului \ntrebuin]at de Breton [i Éluard \n 1930 pentru simula-

1. Paolo Scopelliti, Psicanalisi surrealista, Mimesis, Milano, 2004. O prim`


versiune a eseului meu a ap`rut anterior sub titlul L’influence du surréalisme sur
la psychanalyse (L’Åge d’Homme, Paris-Lausanne, 2002). Totu[i, edi]ia italian`
este mai mult dec\t o traducere a versiunii franceze: rev`zut` [i \mbog`]it` cu
un capitol, ea marcheaz` faza cea mai avansat` a cercet`rilor mele.

105
AT H A N O R

rea unor maladii mentale \n Imaculata Concep]iune [i c`utam un


sens flagrantei afinit`]i care se desena \ntre aceast` op]iune nou`,
\nc`lc\nd vizibil regula, \ntotdeauna preconizat` mai \nainte, de
a se p`stra o atitudine pasiv` fa]` de dicteul incon[tientului, [i des-
coperirea de c`tre Lacan, doi ani mai t\rziu, a naturii active a
mecanismului paranoiac; era vorba doar de o banal` coinciden]`
ori era \ntr-adev`r cu putin]` ca suprarealismul s`-[i fi adus prin
aceasta propria contribu]ie la psihanaliz`? Nicic\nd nu am putut
accepta cu u[urin]` ideea c` suprarealismul, a[a cum se crede \n-
deob[te, ar fi ascultat vreme de dou`zeci de ani spusele psihana-
lizei, f`r` a-i da vreodat` replica: poate c` postularea unui aseme-
nea monolog ca o eviden]` ce se putea lipsi de orice interoga]ie
ulterioar` ac]iona ca un ecran a[ezat dinaintea \n]elegerii unui
raport mult mai complex, care ar fi fost judicios a fi privit mai
degrab` ca un dialog. Or, aceasta ar fi \nsemnat nu numai c`
suprareali[tii ar fi elaborat \n mod autonom freudismul din care
se inspirau, ci – lucru [i mai important – c` rezultatele elabor`rii
lor ar fi fost integrate \n corpusul psihanalitic, configur\nd astfel
\n cadrul acestuia un aport suprarealist prin retro-alimentare.

Doar textele – at\t ale psihanali[tilor, c\t [i ale suprareali[tilor –


ar fi putut confirma sau dezmin]i ipoteza mea. Din motivele pe
care le-am ar`tat, analiza Imaculatei Concep]iuni mi s-a impus din
capul locului. C\nd am \nceput s`-i refac geneza dup` manu-
scrisele de lucru, am descoperit multiple intersect`ri [i ecouri, fie
cu metoda paranoia-critic` a lui Dali, prin care acesta explicase
natura activ` a mecanismului paranoiei, fie cu teza lui Lacan
asupra paranoiei, Despre psihoza paranoiac` \n raporturile sale cu per-
sonalitatea, ap`rut` \n 1932. Ceea ce dovedea nu numai o adev`-
rat` reflec]ie colectiv` a suprareali[tilor pe marginea mecanis-
melor psihismului [i a statutului maladiei mentale, ci, mai mult,
c` Lacan, lu\nd cuno[tin]` de lucr`rile lor, a hot`r\t s` abando-
neze psihiatria segrega]ionist` a lui Clérambault pentru a adera la
psihanaliza freudian` [i pentru a intra \n grup. |n perioada c\nd

106
AT H A N O R

[i-a publicat teza, el f`cea parte din acesta: aveam a[adar o prim`
confirmare a ipotezei mele2.

Cum \ns` dovada aceasta era una izolat`, valabil` \ntruc\tva


numai pentru suprarealismul anilor treizeci, ea a st\rnit \n mine
a[tept`ri ulterioare ce m-au \ndemnat s` caut fapte comparabile \n
perioada precedent` [i \n cea urm`toare. Am descoperit astfel c`
Dr. Hesnard, pe c\nd studia doctrina lui Freud, urm`rea [i expe-
rien]ele suprarealiste din „perioada somnurilor“ (septembrie
1922 – martie 1923), c`ut\nd \n ele un remediu pentru necunoa[-
terea metodelor psihanalitice; datorit` acestui fapt, psihanaliza r`s-
p\ndit` \n Fran]a de-a lungul anilor dou`zeci prin activitatea lui
de vulgarizare a fost, \ntr-un fel, „suprarealizat`“ \n prealabil. Mai
mult, Crevel \nsu[i declarase c` exista o leg`tur` \ntre acele expe-
rien]e, care au dus la simulare [i isterie, [i simul`rile unor maladii
mentale ulterior \ncercate \n Imaculata Concep]iune3: astfel, nu
doar c` nu mai aveam a m` teme c` descoperisem numai ni[te
episoade punctuale, plec\nd de la care mi-ar fi fost imposibil s`
afirm existen]a vreunei continuit`]i \n atitudinea suprarealismului
fa]` de sursa lui de inspira]ie psihanalitic`, ci, mai mult, aveam \n
sf\r[it confirmarea cea mai autorizat` cu putin]` a ipotezei mele
privitoare la „receptarea activ`“ a acestei surse de inspira]ie de
c`tre suprareali[ti.

|n interiorul acestei continuit`]i se desena [i o evolu]ie, iar con-


sultarea revistelor grupului m-a ajutat s`-i pun \n valoare fazele.
Dac` cele dou` serii din Littérature, cea veche (martie 1919 – au-
gust 1921) [i cea nou` (martie 1922 – iunie 1924) consemnau o

2. Paolo Scopelliti, „Les manuscrits de L’Imaculée Conception“, in: André


Breton [i Paul Éluard, L’Imaculée Conception (edi]ie facsimilat` a manuscrisului
de la Muzeul Picasso, prezentare [i transcriere de Paolo Scopelliti, prefa]` de
Henri Béhar), L’Åge d’Homme, Paris-Lausanne, 2002, pp. 15-62.
3. René Crevel, „La période des sommeils“, This Quarter, vol. V, nr. 1 (sep-
tembrie 1932), in: René Crevel, L’Esprit contre la raison et autres écrits surréalistes
(ed. de Michel Carassou [i Jean-Claude Zylberstein), Pauvert, Paris, 1986, p.
272.

107
AT H A N O R

perioad` de „experimentare s`lbatic`“, aceasta fiind autorizat` de


necunoa[terea discursului freudian pe care o \mp`rt`[eau pe
atunci at\t suprareali[tii, c\t [i psihiatrii francezi, La Révolution
Surréaliste (decembrie 1924 – decembrie 1925) ar`ta, \n schimb, o
faz` \n care aceast` „experimentare s`lbatic`“ era dublat` pentru
\nt\ia oar` de o aprofundare teoretic` a psihanalizei, aproape
impus` de numeroasele traduceri din Freud ce \ncepeau s` apar`
\n Fran]a la acea dat`: ca atare, suprareali[tii au fost sili]i s` ia cu-
no[tin]` de fractura care \i separa de savantul vienez, mai ales \n
privin]a statutului maladiei mentale. Acest act de con[tientizare,
prin care freudismul trece de la un „discurs de sus]inere“ a supra-
realismului la un „discurs magistral“, a dus la o re\nnoire hegelia-
no-marxist` a grupului, care s-a putut consacra astfel unei elabo-
r`ri proprii a psihanalizei: Le Surréalisme au service de la Révolution
(iulie 1930 – mai 1933) [i, prin colaborarea lui Lacan, Minotaure
(iunie 1933 – mai 1939) dovedesc succesul acestei prime faze de
„suprarealizare“ a psihanalizei. |ns`, dup` cum mi-a devenit de a-
semenea evident, aceast` re\nnoire se \nscria la r\ndul s`u \ntr-un
curent mai vast, ce viza integrarea freudismului \n marxism4.

Dup` ce experien]ele so]ilor Schmidt5, c\t [i cercet`rile lui

4. Vitalitatea curentului freudiano-marxist (care s-a dezvoltat la \nceputul


anilor treizeci \n \ntreaga Europ` central` [i r`s`ritean`, neimplic\ndu-i, \n
Fran]a, numai pe suprareali[ti) este dovedit` \ndeosebi de apari]ia lucr`rilor
lui Reich [i de \nfiin]area acelui Institut für Sozialforschung sub conducerea lui
Horkheimer (cf. Luigi de Marchi, Vita e opere di Wilhelm Reich, 2 vol., Sugar Co.,
Milano, 19802, I: Il periodo freudiano-marxista: 1919-1938, pp. 33-34; Boris
Fraenkel, Prezentare la Freudo-marxisme et sociologie de l’aliénation, U.G.É., 10/18,
Paris, 1974, pp. 7-8).
5. Pentru istoricul „Gr`dini]ei-Laborator pentru Copii“ de la Moscova,
unde so]ii Schmidt au lucrat \ntre 1921 [i 1925, cf. Luciano Mecacci, „La
Maison Rjabušinskij“, Le Mouvement Psychanalytique, nr. 9, 2004. Experien]ele
de la Moscova vizau cu prec`dere sexualitatea infantil` [i complexele lui Œdip
[i al castr`rii (Anna Freud, L’enfant dans la psychanalyse, trad. fr., Gallimard,
Paris, 1976, p. 43); pentru mai multe detalii, a se vedea d`rile de seam` redac-
tate de Vera Schmidt \ns`[i: Psychoanalytische Erziehung in Sowjetrußland – Bericht
über das Kinderheim-Laboratorium in Moskau (\n colaborare cu Annie Reich),

108
AT H A N O R

Malinowski6 au repus \n discu]ie statutul complexului œdipian, a


ap`rut o dezbatere axat` pe cerin]a de a cl`di o sociologie a incon-
[tientului: \n 1929, Reich [i Sapir publicaser` dou` importante ar-
ticole7, \n care recuno[teau am\ndoi existen]a unui raport de la
cauz` la efect \ntre organizarea societ`]ii [i structurarea aparatului
psihic [i pulsional; un an mai t\rziu, plec\nd de la „principiul
adapt`rii materialului la nevoi“, Reich avea s` trag` concluzia c`
numai „o educa]ie conform` economiei sexuale [……] \n colecti-
vit`]ile de copii“8 putea \nvinge complexul lui Œdip. Or, aceste
subiecte au re]inut [i aten]ia suprareali[tilor9. |n 1931, num`rul 4
al revistei Le Surréalisme au service de la Révolution reune[te la r\n-
dul s`u articole foarte importante, a c`ror convergen]` nu pare a
fi c\tu[i de pu]in \nt\mpl`toare: „Rezerve cu privire la semnifica]ia

Internationaler Psychoanalytischer Verlag, Leipzig-Viena-Zürich, 1924; „Die


Bedeutung des Brustsaugens und Fingerlutschens für die psychische
Entwicklung des Kindes“, Imago, nr. XII, 1926; Vera Schmidt, „Die Entwicklung
des Wißtriebes bei einem Kinde“, Imago, nr. XVI, 1930; „Onanismus bei den
kleinen Kindern“, f.l.f.d. (toate in: Vera Schmidt [i Annie Reich, Pulsions se-
xuelles et éducation du corps, trad. fr. Jean-Marie Brohm, U.G.É., 10/18, Paris,
1979).
6. Bronislaw Malinowski, care [i-a \ntreprins cercet`rile \n insulele
Trobriand \ntre 1915 [i 1916 [i \ntre 1917 [i 1918, a consemnat rezultatele aces-
tora \n dou` eseuri, Sex and Repression in Savage Society [i The Father in Primitive
Psychology, ambele ap`rute la Londra \n 1927.
7. Unter dem Banner vom Marxismus, 1929, nr. III (Reich) [i nr. IV (Sapir).
8. Geschlechtsreife, Enthaltsamkeit, Ehemoral a lui Reich, ap`rut` \n 1930 la
Viena, la editura Münster, a fost tradus` pentru prima oar` cu titlul La crise se-
xuelle (Éditions Sociales Internationales, Paris, 1934). Acest volum cuprindea [i
traducerea articolelor lui Reich [i Sapir ap`rute cu un an \n urm`; foarte pro-
babil, aici le-au citit suprareali[tii. |ntruc\t Criza sexual` a devenit de neg`sit,
citez eseul lui Reich dup` versiunea rev`zut` [i corectat` de c`tre Wilhelm
Reich Infant Trust Fund, retip`rit` \n limba francez` cu titlul La révolution se-
xuelle – Pour une autonomie caractérielle de l’homme (trad. Constantin Sinelnikoff,
U.G.É., 10/18, Paris, 1968, p. 344 [i 346): „colectivitatea de copii“ la care face
aluzie Reich este evident aceea de la Casa Rjabušinskij.
9. |ntreaga importan]` pe care grupul o acorda noului „nod ideologic“
freudiano-marxist s-a v`dit pentru prima dat` \n num`rul special al revistei
Variétés consacrat „SUPRAREALISMULUI |N 1929“, unde fotografia lui Tro]ki a
fost plasat` \n fa]a celei a lui Freud (pp. 6-7).

109
AT H A N O R

istoric` a investiga]iilor asupra visului“, un extras din Vasele comu-


nicante a lui Breton, \n care acesta aduce repro[uri at\t lui Freud,
mereu oscil\nd \ntre rolul de filozof burghez [i cel de savant, pentru
dualismul doctrinei sale, c\t [i marxi[tilor „oficiali“, pentru dezin-
teresul ar`tat fenomenelor onirice; un „Eseu asupra situa]iei
poeziei“, \n care Tzara analiza structurarea psihic` contemporan`,
at\t pentru a-i eviden]ia fundamentele socio-economice, c\t [i pentru
a-i prevedea modific`rile \n societatea comunist` viitoare; [i, \n
sf\r[it, „Patriotismul incon[tientului“, \n care Crevel, confruntat
cu o pretins` variabilitate a incon[tientului motivat` prin tr`s`turi
de ras`, deci sus]inut` de o psyché apar]in\nd biologiei, se inspira
din Freud [i din Marx pentru a teoretiza incon[tientul, \ntr-un
mod cu totul original, ca pe o func]ie a raporturilor sociale. Trei
ani mai t\rziu, Crevel va fi [i mai explicit, stabilind o corela]ie
\ntre rezultatele ob]inute c\ndva de so]ii Schmidt [i r`sturnarea
nu doar a complexului œdipian, ci [i a stalinismului10. Lacan va
cere ulterior ca „familia paternalist`“ s` fie situat` \n istorie o dat`
pentru totdeauna, spre a fi \ntreprins`, \n sf\r[it, „revizuirea“ com-
plexului œdipian11; Tzara va atrage aten]ia asupra iluziei c`
instaurarea cu adev`rat a comunismului ar putea fi opera unor
indivizi „œdipieni“, adic` „nedebarasa]i \nc` de caracterele psi-
hice datorate ambian]ei“, capitalist`, \n care au fost obliga]i s`
creasc`12; iar Mabille, dup` ce ar`tase clar, referindu-se la com-
plexele puse \n lumin` de Freud, c` acestea, \ntruc\t s\nt generate

10. René Crevel, „Trois réponses à un questionnaire sur la sexualité enfan-


tine“ (1934, al doilea r`spuns), in: René Crevel, Le roman cassé et derniers écrits
surréalistes, ed. de Michel Carassou [i Jean-Claude Zylberstein, Pauvert, Paris,
1989, pp. 85-86.
11. Jacques Lacan, „La famille (Le complexe, facteur concret de la psy-
chologie familiale)“, in: Encyclopédie française, ed. de H. Wallon, Société de ges-
tion de l’Encyclopédie française, Paris, 1938, VIII, LA VIE MENTALE, fasc. 40,
pp. 3-16.
12. Tristan Tzara, „Note VI – Pour en sortir par la lutte“ [i „Note VII – Les
écluses humaines“, ms. TZR 46, Bibl. Litt. Jacques Doucet (Paris), in: Tristan
Tzara, Œuvres complètes, 6 vol., ed. de Henri Béhar, Flammarion, Paris, 1975-
1991, III, pp. 135-145.

110
AT H A N O R

doar de „familia patriarhal` occidental`“, nu pot fi universale [i


nici eterne, va profetiza na[terea unui „om diferit“13. Impun\nd
astfel o turnur` non-œdipian` ideii marxiene de „om-r`d`ci-
n`“14, suprareali[tii se \nscriu \n lupta care \l opunea pe Tro]ki lui
Stalin: acesta, imediat dup` ce [i-a exilat rivalul, a pretins c` omul
nou exista deja \n U.R.S.S., de[i Lenin precizase \n 1920 c` un
asemenea stadiu nu avea s` fie atins, probabil, dec\t „dup` un
r`stimp \ndelungat“15. De altfel, este cunoscut` op]iunea supra-
reali[tilor: \n 1938, Breton l-a vizitat pe Tro]ki \n Mexic, redact\nd
\mpreun` cu el manifestul Pentru o art` revolu]ionar` independent`.

Lucrul cel mai uimitor este acela c` freudienii, cu excep]ia lui


Reich, nu au participat \n vreun fel la aceast` dezbatere, care
punea totu[i \n discu]ie unul dintre conceptele fundamentale ale
psihanalizei. Freud \nsu[i nu a avut \n vedere o revizuire a teoriei
sale despre complexul lui Œdip: expedi]ia organizat` de el, \n
1928, pe insula matriliniar` Normanby, din estul Noii Guinee, era
menit` mai degrab` a aduce argumente \n sprijinul acesteia. |ns`

13. Pierre Mabille, Thérèse de Lisieux, Corti, Paris, 1937.


14. Aceasta nu \i datora nimic lui Reich: un articol al lui Georges Politzer
(„Un faux contre-révolutionnaire: le freudo-marxisme“, Commune, nr. 3, 1933)
arat` c` \ntre suprareali[ti [i Jean Bernier, cel care pusese primul \n valoare
implica]iile „non-œdipiene“ ale experien]elor „Gr`dini]ei-Laborator“, exis-
taser` contacte \nainte de 1934, preced\nd astfel edi]ia francez` a Crizei sexuale;
apoi, Marie Bonaparte, care se interesase de lucr`rile so]ilor Schmidt \nc` din
1924 (Jean-Marie Brohm, Prezentare la Vera Schmidt [i Annie Reich, Pulsions se-
xuelles et éducation du corps, cit., p. 11), \ntre]inea rela]ii excelente cu Hesnard,
care ar fi putut foarte bine s`-i pun` la curent pe suprareali[ti. {i, mai ales, un
dezacord major subzist` \ntre ace[tia, convin[i c` nu se va ajunge la \nf`ptuirea
comunismului dec\t prin restructurarea \n prealabil \ntr-un sens non-œdipian a
psihismului avangardelor revolu]ionare, [i Reich, care credea c` numai instau-
rarea unei societ`]i f`r` clase ar avea drept consecin]` apari]ia omului non-
œdipian.
15. V.I. Lenin, L’estremismo, malattia infantile del comunismo (1920), trad. it.,
Editori Riuniti, Roma, 1970, p. 68. |ncep\nd din 1935, Stalin a sus]inut printr-o
interpretare revizionist` a conceptului de „om-r`d`cin`“ practica deten]iei azi-
lare a opozan]ilor, devenit` curent` \n ]ara sa de la sf\r[itul anilor dou`zeci.

111
AT H A N O R

expedi]ia, condus` de Róheim, a e[uat; Reich, singurul freudian


care \ncercase revizuirea teoriei complexului lui Œdip \n lumina
noilor date, a fost exclus, pentru acest motiv, \n 1934, din Socie-
tatea de Psihanaliz`; iar problema a r`mas \n suspensie p\n` \n
1972, c\nd Deleuze [i Guattari se fac remarca]i pentru caracterul
extins [i foarte structurat al punctelor de vedere non-œdipiene pe
care le consemnaser` \n Anti-Œdip16. Acest text, ap`rut cu mult
dup` \ncheierea dezbaterii freudiano-marxiste, dar care nu era
inspirat de Reich ([i cu at\t mai pu]in de Marcuse), m-a intrigat:
mi s-a p`rut c` aveam de-a face aici cu o filier` ce merita s` fie
restituit`. M`rturisesc c` amploarea sarcinii m-a speriat: trebuia s`
colmatez o falie de patruzeci de ani, \n timpul c`rora Europa
\ntreag` se scufundase \n abisul unui r`zboi mondial. Din feri-
cire, am descoperit aproape imediat un articol din 1973, \n care
Deleuze [i Guattari emiteau, printre altele, remarca urm`toare:

|nt\lnim deja la Gherasim Luca [i Trost [……] o concep]ie anti-


œdipian` despre vis care ni se pare foarte frumoas`. Trost \i
repro[eaz` lui Freud faptul c` a neglijat con]inutul manifest al
visului \n favoarea unei uniformit`]i a complexului lui Œdip, [……]
care priveaz` at\t visul, c\t [i simptomul de for]a lor revolu]ionar`
[……] asocierile s\nt tot œdipiene, dar tocmai pentru c` mecanis-
mul de care ele depind este acela[i ca al complexului lui Œdip.
Astfel, pentru a reg`si g\ndirea visului, care face corp comun cu
g\ndirea diurn` [……], trebuie sf`r\mate chiar asocierile: [……] ar fi
trebuit profitat de momentul [……] disocierii pentru a da la iveal`
dorin]a [……], dincolo sau dincoace de predetermin`rile sale œdi-
piene [……], pentru a degaja un incon[tient de revolu]ie, tinz\nd
c`tre o fiin]` non-œdipian`. [De aici] necesitatea de a sf`r\ma
asocierile: disocierea nu doar ca un caracter al schizofreniei, ci ca
principiu al schizo-analizei17.

16. Gilles Deleuze [i Félix Guattari, L’Anti-Œdipe, 2 vol., I: Capitalisme et schi-


zophrénie, Minuit, Paris, 19802 (ed. or. 1972) [i II: Mille plateaux, Minuit, Paris,
1980.
17. Gilles Deleuze [i Félix Guattari, „Bilan-programme pour machines dési-
rantes“, Minuit, nr. 2, 1973, in: L’Anti-Œdipe, cit., I, p. 465.

112
AT H A N O R

Identificarea fundamentului \nsu[i al schizo-analizei li se


datora a[adar celor doi suprareali[ti romåni? Chestiunea nu era
chiar at\t de simpl`: fire[te, Deleuze [i Guattari recuno[teau c` se
inspiraser` din Vampirul pasiv al lui Luca, precum [i din trei lu-
cr`ri ale lui Trost (Viziune \n cristal, Vizibil [i invizibil [i Liber meca-
nic`)18; dar p`reau s` ignore c` Luca [i Trost fuseser` suprarea-
li[ti, ba chiar ajungeau s` sugereze existen]a unui soi de incom-
patibilitate funciar` \ntre suprarealism [i principiile non-œdipie-
ne19. Numai analiza celor patru texte mi-ar fi permis s`-mi dau
seama; oricum, d`dusem \n sf\r[it peste filiera pe care o c`utam,
Vampirul pasiv [i Viziune \n cristal fiind ap`rute \n 1945.

P`r`sind Parisul la izbucnirea r`zboiului, tinerii poe]i romåni


care f`ceau parte din mi[carea suprarealist` s-au constituit \ntr-un
„grup \n exil“ \nc` din prima etap` a c`l`toriei lor aventuroase
spre Bucure[ti, trec\nd prin Vene]ia [i Istanbul. Acestui grup, din
care f`ceau parte Paul P`un, Virgil Teodorescu, Gellu Naum [i,
evident, Luca [i Trost, mi[carea suprarealist` \i datoreaz` conti-
nuarea activit`]ilor sale, c`rora ocupa]ia le pusese cap`t \ntre
timp \n Fran]a: Breton [i Dali fugiser` \n Statele Unite, pe c\nd
Éluard, mai pu]in norocos, trebuise s` se refugieze la Saint-Alban,
\n departamentul Lot, unde regretatul Dr. Bonnafé \[i asumase
riscul de a-l ascunde \n azilul de aliena]i pe care \l conducea acolo
la vremea aceea20. De altfel, tocmai ca o reac]ie la aceast` deban-
dad`, Luca [i Trost au adresat „mi[c`rii suprarealiste interna]io-
nale“, \n 1945, un mesaj emo]ionant, \n care f`ceau bilan]ul expe-
rien]elor \ntreprinse de grupul lor la Bucure[ti, \ncep\nd din
1939, mai ales \n domeniul non-œdipian21.

18. Ibidem, p. 474, nota 8.


19. Ibidem, p. 476 [i p. 486.
20. Paolo Scopelliti, „Une maladie surréaliste“, Le Magazine littéraire, nr. 444,
iulie-august 2005, pp. 38-40.
21. Gherasim Luca [i Dolfi Trost, Dialectique de la dialectique (Message adressé
au mouvement surréaliste international), S • Surréalisme, Bucure[ti, 1945, in:
Avangarda literar` romåneasc` (\n continuare, A.L.R.), ed. de Marin Mincu,
Minerva, Bucure[ti, 1983, p. 633. Aceast` frumoas` antologie cuprinde [i ver-
siunile romåne[ti ale textelor, care au fost redactate, toate, \n limba francez`.

113
AT H A N O R

|n privin]a aceasta, Luca evoca instaurarea unei „dialectici


deschise care s` dep`[easc` dialectica \ncercuit` a naturii œdipie-
ne“22, termen (care, de[i asintetic, era totu[i a treia parte dintr-un
proces dialectic) conceptualizat de P`un ca un Triplu pun\nd ac-
tivitatea hazardului \n rela]ie cu pasivitatea automatismului23.
Aceast` dialectic` permanent` \mprumuta de la nebunie, cu ris-
cul de a o provoca, mijloacele de a pune sub semnul \ndoielii pre-
tinsa ineluctabilitate a naturii, precum [i de a readuce no]iunea
acesteia din c\mpul substan]ialismului \n cel al pragmatismului:
„Societatea [i Natura s\nt complice“24. Principiul realit`]ii con-
ceptualiza aceast` complicitate, realizat` de refulare (aceasta
fiind, prin \ns`[i originea sa, extrinsec` oric`rei instan]e psihi-
ce)25. Astfel \nc\t principiul realit`]ii devenea responsabil [i pen-
tru instaurarea unor false structuri psihice, precum Supraeul, a
c`rui distrugere se anun]a ca un act perfect legitim din punct de
vedere revolu]ionar. De altfel, demistificarea naturii era legat` de
aceea a subiectului œdipian, \n care era imposibil de v`zut altceva
dec\t un avatar al burgheziei: acceptarea dorin]ei negate, „av\nd
la origine, \n aspectele sale cele mai violente, \nsu[i omul“, ar fi
putut destupa un proletariat revolu]ionat \nainte de a fi revolu]io-
nar, care, f`r` a se mai m`rgini s` joace roluri antitetice \n interi-
orul unui proces dialectic legitim\nd existen]a burgheziei ca tez`
necesar`, ar fi putut ajunge c\ndva s` se nege pe sine ca negativ
(negarea nega]iei)*, dezvolt\ndu-[i pozitiv propriile determin`ri;
dar, \n imediat, „erotizarea f`r` limite a proletariatului“ putea sta-
bili deja o mediere \ntre „infra-psihicul revolu]ionarilor“ [i inter-
personalul „luptei lor“26. Pornind de la aceste concepte freu-
diano-marxiste, suprareali[tii romåni se consider` \ndritui]i s`
avanseze posibilitatea de drept a restructur`rii psihismului uman

22. Gherasim Luca, Amphitrite, 1947, in: A.L.R., p. 408.


23. Paul P`un, Conspiration du silence, 1947, in: A.L.R., p. 457.
24. Gherasim Luca, Le secret du vide et du plein, 1947, in: A.L.R., p. 424.
25. Paul P`un, Les esprits animaux, 1947, in: A.L.R., p. 465.
* |n limba romån` \n text. (n. trad.)
26. Gherasim Luca [i Dolfi Trost, Dialectique de la dialectique, cit., pp. 631-633.

114
AT H A N O R

(ceea ce \i r`m\ne cu des`v\r[ire str`in lui Freud): ca [i Breton,


Crevel, Mabille sau Tzara, Luca a visat [i el un om nou, care s` nu
cunoasc` rana antitezei reful\ndu-i Dorin]a [i, cu at\t mai pu]in,
Cicatricea sintezei27. Aparent, condi]ia Non-R`nii a fost \ntr-adev`r
atins`: scriind, de pild`, c` „limitele relative ale incon[tientului
s\nt dep`[ite de hazard [……], conferindu-i o liber` cauzalitate inte-
rioar` [i exterioar`“28, Trost descria o stare pe care numai evic-
]iunea Supraeului o poate realiza.

Formularea cea mai complet` a acestor teorii ar fi trebuit s` fie


consemnat` \n Primul manifest non-œdipian, redactat de Luca.
Acest text este men]ionat mai \nt\i \n lista lucr`rilor \n curs de
apari]ie pe care Éditions de l’Oubli au publicat-o \n 1945, \n con-
tinuarea Vampirului pasiv29; \n acela[i an, \n septembrie, Corin
Eugeniu Grosu \i anun]a apari]ia iminent`30. Totu[i, textul a
devenit \n asemenea m`sur` intruvabil, \nc\t exist` dubii c` ar fi
ap`rut cu adev`rat: la Paris, v`duva lui Luca, dna Micheline Catty,
mi-a spus c` \n cele din urm` n-a fost publicat, pe c\nd Gellu
Naum mi-a afirmat contrariul, la Bucure[ti. Cu toate acestea, un
alt text francez al lui Luca, Inventatorul iubirii, ar fi trebuit s` pre-
cead` acest Manifest, put\nd s`-i serveasc` astfel drept Ersatz31. |n
el, Luca repet` c` revolu]ionarii trebuie s`-[i asume [i s` trans-
forme dezechilibrele care stau la temelia civiliza]iei noastre, cele
pe care formarea complexului lui Œdip le aduce cu sine:

De c\teva mii de ani / se propag` / ca o epidemie obscuran-


tist` / omul axiomatic: Œdip / omul complexului castr`rii / [i al

27. Gherasim Luca, Amphitrite, 1947, cit., p. 424.


28. Dolfi Trost, Graphies colorées, 1945, in: A.L.R., p. 650.
29. Gherasim Luca, Le Vampire passif (1941), Éditions de l’Oubli, Bucure[ti,
1945.
30. C[orin] E[ugeniu] Gr[osu], „Notabil` activitate a suprareali[tilor“,
Revista Funda]iilor Regale, XII, nr. 1 (septembrie 1945), pp. 224-225.
31. Voi cita acest text, ap`rut ulterior \n romåne[te ca Inventatorul iubirii,
urmat de uimitoarele simul`ri din Moartea moart` (Nega]ia nega]iei, Bucure[ti,
1945), dup` reeditarea francez` a originalului \n limba francez`: L’inventeur de
l’amour, urmat de La mort morte [i de un Apendice, Corti, Paris, 1994.

115
AT H A N O R

traumatismului natal / pe care se sprijin` iubirile / profesiile /


cravatele [i po[etele / progresul, artele / bisericile // [……] //
Fiindc` \nc` nu m-am / desprins de p\ntecul matern / [i de su-
blimele lui orizonturi / par beat, somnolent / [i mereu \n alt`
parte // [……] // via]a \mi pare a fi o fixare arbitrar` / \ntr-un
moment al copil`riei noastre / sau al copil`riei omenirii32.

Astfel, formarea unor noi echilibre, mi[c`toare [i cer\nd a fi


continuu reinventate, ar deveni \n sf\r[it posibil`:

Asemenea celui care merge pe s\rm` / suspendat de umbrela


lui / m` ag`] / de propriul meu dezechilibru // [……] // Mi[c`rile
mele / nu au gra]ia axiomatic` / a pe[telui \n ap` // [……] // S\nt
obligat s` inventez / un mod de a m` deplasa / de a respira / [……]
// fiindc` a vrea s` treci de la o via]` acvatic` / la o via]` terestr`
/ f`r` a schimba destina]ia / aparatului t`u respirator / \nseamn`
moartea // [……] // Din aceast` pozi]ie non-œdipian` / \n fa]a
existen]ei / [……] / ating cu o m\n` insensibil` / artificial`, inven-
tat` / pulpa acestei femei / c`reia nu-i re]in nici parfumul / nici
catifeaua [……] / [……] ci sc\nteia / electric`, stelele c`z`toare ale
corpului ei / aprinse [i stinse o singur` dat` / \n decursul eter-
nit`]ii / fluidul [i magnetismul acestei pulpe / radia]iile ei [……]33.

Luca \[i \nso]e[te teza cu un comentariu l`muritor, din care se


cuvine redat aici esen]ialul:

Aparentul e[ec al activit`]ii mele non- / œdipiene tindea s` m`


arunce de viu / \n ghearele unei erori de g\ndire / foarte
r`sp\ndit` printre revolu]ionarii / cei mai autentici care \i suport`
/ mecanic tirania sau evad`rile / sublimale: |ntr-o societate
\mp`r]it` \n clase / iubirea este irealizabil` [……] / [……] // Agrav\nd
pesimismul istoric / \n fa]a obstacolului p\n` la dinamica sa /
paranoiac`, [……] / [……] activitatea mea non- / œdipian` de azi [……]

32. Gherasim Luca, L’inventeur de l’amour, urmat de La mort morte, cit.,


pp. 13-15 [i 17.
33. Gherasim Luca, L’inventeur de l’amour, urmat de La mort morte, cit., pp.
9-10 [i 16.

116
AT H A N O R

/ [……] / atinge [……] / [……] straturi ale realit`]ii pe care non-œdip


\nsu[i / nu \ndr`znea s` le viseze // [……] [i implicit denun]area /
unei lumi simetrice / mecanice, pozitive, formale / regresive [……]
/ [……] / pe care se sprijin` biologia, societatea / [i universul con-
temporanilor mei34.

Or, lectura celor dou` volume din Anti-Œdip ne permite s` re-


per`m acolo tocmai punctele majore ale acestor teorii ale su-
prarealismului romånesc: modul actual de structurare a psihis-
mului uman depinz\nd de factori sociali, destructurarea [i re-
structurarea lui s\nt posibile (I, cap. 4); dorin]a nu este o lips`, iar
realizarea ei nu suport` vreo metafor` (I, cap. 4-5), c\t` vreme nu
suport` vreo castrare (I, cap. 2); ea coexist` cu propria sa expre-
sie, care este [i \mplinirea sa acordat` (I, cap. 6); ea este anœdipia-
n` [i „revolu]ionar` prin ea \ns`[i [i parc` involuntar, vr\nd ceea
ce vrea“ (II, cap. 6). C\t despre complexul lui Œdip, el este cel
care conceptualizeaz` introducerea prin fraud` a unor mobiluri
socio-politice reac]ionare \n psihanaliz` (II, cap. 5-6-7): \ntr-ade-
v`r, deoarece nebunia serve[te drept expresie procesului dezirant
„metaforiz\ndu-i“ opreli[tile, eliberarea acestui proces ar vinde-
ca-o cupl\nd produc]ia social` cu opusul s`u, produc]ia in-
con[tient`35. Nu-mi mai r`m\nea de l`murit dec\t felul \n care
avusese loc transmiterea.

{tim deja c` aventurii grupului romån, \nceput` printr-un exil,


un alt exil \i pusese cap`t. Pe 31 august 1944, Armata Ro[ie \[i
f`cuse intrarea \n Bucure[ti [i, doi ani mai t\rziu, dictatura pro-
stalinist` era definitiv instalat` \n aceast` ]ar`; \n iulie 1946,
totalul scrierilor interzise se apropia deja de cifra de dou` mii, iar

34. Gherasim Luca, Apendice la L’inventeur de l’amour, urmat de La mort morte,


cit., pp. 106-110.
35. Desigur, \ntre suprareali[ti [i schizo-anali[ti exist` [i dezacorduri: voi
men]iona ca exemplu doar problema catatoniei, \n privin]a c`reia opiniile con-
semnate \n Anti-Œdipe (cit., I, p. 435) s\nt opuse celor emise de P`un
(Conspiration du silence, cit., pp. 456-457).

117
AT H A N O R

\n prim`vara lui 1948, lista Publica]iile interzise*, dep`[ind cinci


sute de pagini, condamna de patru ori mai multe. Acest climat
sufocant i-a \mpins pe mul]i suprareali[ti s`-[i p`r`seasc` ]ara:
dac` Naum a r`mas la Bucure[ti, Luca s-a \ntors la Paris, r`m\n\nd
acolo p\n` la moartea sa, iar Trost a emigrat \n Statele Unite,
murind \n cele din urm` la Chicago. Totu[i, acest al doilea exil a
dus [i la o relansare a lucr`rilor suprareali[tilor. La Paris, Luca s-a
\mprietenit cu criticul de art` Jean-Jacques Lebel, care \n 1961, cu
prilejul festivalului de poezie sonor` de la New York, l-a prezentat
lui Guattari36. La New York, Luca l-a reg`sit [i pe Trost: se poate
deci ca Guattari s`-l fi \nt\lnit [i el37. C\t despre Deleuze, acesta i-a
fost prezentat lui Luca la Paris. Dl Lebel, care a organizat [i
aceast` \nt\lnire, \[i aminte[te de existen]a unui mic grup de
poe]i, publica]i de editura Soleil Noir [i gravit\nd \n jurul revistei
post-marxiste [i antistaliniste Arguments, care obi[nuiau s` se
adune o dat` pe s`pt`m\n` la sediul parizian al editurii Minuit:
„timidul profesor din Lyon“38 a participat la una dintre aceste
* |n limba romån` \n text. (n. trad.)
36. |n privin]a acestor Zile ale Domeniului Poetic, B. Gysin („Rub out the
words“, Revue d’esthétique, nr. 3-4, 1975, pp. 184-204) noteaz`: „Prin Poetry
Machine am dorit s` desemnez toate manifest`rile poetice [……] care se serveau
de ma[in`rii poetice. Centrul American a g`zduit timp de o s`pt`m\n` to]i
poe]ii [de aceast` orientare]. Printre al]ii, era acolo [……] Gherasim Luca“ (p.
199). Luca, nevorbind deloc engleza, [i-a citit poemele „francofone“ \n fa]a
unui public care nu \n]elegea limba francez`. Cur\nd, lectura lui s-a transfor-
mat \ntr-o [edin]` de [amanism [i a fost un triumf: via]a lui Luca (obi[nuit doar
cu cei c\]iva cititori intimi ai poeziei sale, acesta se pl\ngea mereu de inutili-
tatea ei) s-a schimbat brusc.
37. Dup` toate probabilit`]ile, Guattari a recurs ulterior la o „interpretare
suprarealist`“ a viselor, inspirat` de Trost; din nefericire, biografia acestuia este
prea pu]in cunoscut`, astfel \nc\t nu avem argumente care s` sus]in` ideea
unei transmiteri directe (scurta \nt\lnire de la New York fiind, cu siguran]`,
insuficient` pentru a[a ceva). Vizibil [i invizibil [i Liber mecanic` ap`ruser` la
Paris la \nceputul anilor cincizeci, iar Guattari ar fi putut deprinde din ele
practicarea a ceea ce Trost numea o „transcriere [tiin]ific` a viselor“.
38. Deleuze era lector universitar la Facultatea din Lyon \n 1957. |n 1969,
l-a \nt\lnit pe Guattari [i a fost numit profesor la Universitatea Paris-VIII, al
c`rei sediu \nc` se mai afla la Vincennes (cf. Alberto Gualandi, Deleuze, Les
Belles Lettres, Paris, 1998, pp. 7-8).

118
AT H A N O R

\nt\lniri \n 1968 (a[adar, \naintea seminarului s`u de la Vincennes


[i de \nt\lnirea cu Guattari) [i s-a \mprietenit imediat cu Lebel.
C\nd acesta, care pe atunci \ncepea s`-i traduc` pe poe]ii din beat
generation, i-a dat s` citeasc` poemele lui Allen Ginsberg, Deleuze,
interesat deja de poezie, a avut un fel de revela]ie. Lebel i-a dat
apoi poemele lui Gherasim Luca, pe care Deleuze a dorit de \n-
dat` s`-l cunoasc`. A[adar, \nainte de a se cunoa[te \ntre ei,
Deleuze [i Guattari au \nt\lnit suprarealismul; [i, ca \n cea mai bun`
tradi]ie suprarealist`, numai prezen]a „unui al treilea element
[……] intervenind pe l\ng` celelalte dou` ca factor de unitate“39 le-a
deschis \n cele din urm` calea spre redactarea \n comun a volu-
mului Anti-Œdip – acest element manifest\ndu-se \n persoana lui
Gherasim Luca.

traducere de Dan Stanciu

Paolo Scopelliti, cercet`tor independent, tr`ie[te [i lucreaz` la Roma (Italia), unde


este profesor de limba [i civiliza]ia francez`. |n Fran]a, a publicat numeroase articole
despre suprarealism, precum [i un eseu despre Influen]a suprarealismului asupra psih-
analizei, ap`rut \n 2002. De asemenea, a \ngrijit edi]ia facsimilat` a manuscrisului
Imaculatei Concep]iuni de Breton [i Éluard, p`strat la Muzeul Picasso din Paris. |n
prezent, lucreaz` la un eseu despre Mitologiile suprarealismului [i ale modernit`]ii.

39. André Breton, „Lettre à A.R. de Renéville“, N.R.F., februarie 1932, in:
Œuvres complètes, ed. de Marguerite Bonnet, 2 vol., Pléiade, Gallimard, Paris,
1992, II, p. 330.

119
AT H A N O R

IULIAN T~NASE

T`cerea este un genunchi de aur


(despre filosofia poetic` a lui Gellu Naum)

Abrevieri ale c`r]ilor frecvent citate:

Anb – Xenofon, Anabasis, traducere, studiu introductiv, rezumate [i note de


Maria Marinescu-Himu, Editura {tiin]ific`, 1964;
AO-PP – Gellu Naum, Albul osului, \n Poetiza]i, poetiza]i…, Editura Eminescu,
1970;
C-A – Gellu Naum, Copacul-animal, Editura Eminescu, 1971;
CFO – Heinrich Cornelius Agrippa, Cartea Filosofiei Oculte, Vol. 2, traducere
de Alexandra Dalila Iosub, Editura Esoteris, Ia[i, 2005;
CO-PP – Gellu Naum, Castelul orbilor (1946), \n volumul Poetiza]i, poetiza]i…,
Editura Eminescu, 1970;
C{ – Gellu Naum, Calea {earpelui, edi]ie \ngrijit` [i prefa]` de Simona
Popescu, Editura Paralela 45, 2002;
DI-E – Despre interior-exterior, Gellu Naum \n dialog cu Sanda Ro[escu,
Editura Paralela 45, 2003;
DL – Diogenes Laertios, Despre vie]ile [i doctrinele filozofilor, traducere de C.I.
Balmu[, studiu introductiv [i comentarii de prof. Aram M. Frenkian, Editura
Academiei Republicii Populare Rom\ne, 1963;
FGP-1(respectiv FGP-2) – Filosofia greac` p\n` la Platon, Vol. I (Partea 1,
respectiv Partea a 2-a), redactori-coordonatori Adelina Piatkowski [i Ion Banu,
Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, Bucure[ti, 1979;
M-PP – Gellu Naum, Medium (1945), \n volumul Poetiza]i, poetiza]i…, Editura
Eminescu, 1970;
OIFG – W.K.C. Guthrie, O istorie a filosofiei grece[ti, Vol. 1, traducere de
Mihnea Moise [i Ioan Lucian Muntean, Editura Teora, 1999;

120
AT H A N O R

PMA – Jean Mallinger, Pitagora [i Misteriile Antichit`]ii, traducere de Cornelia


Dumitru, Editura Herald, 2006;
PP – Gellu Naum, Poetiza]i, poetiza]i…, Editura Eminescu, 1970;
TI – Gellu Naum, Teribilul interzis, Colec]ia suprarealist`, 1945;
Z – Gellu Naum, Zenobia, Editura Cartea Romåneasc`, 1985.

Cuv\nt introductiv

Ceea ce mi-am propus s` ar`t \n acest text este c` Gellu Naum


poate fi \n]eles mult mai bine dinspre filosofie (dec\t dinspre lite-
ratur`). De altfel, impresia mea este c`, p\n` acum, Gellu Naum
a fost receptat oarecum unilateral, mult prea literar [i destul de
confuz.
Textul de fa]` cuprinde doar c\teva fragmente dintr-un studiu
mai amplu despre rela]ia lui Gellu Naum cu anumi]i filosofi [i
anumite filosofii. Cercetarea pe care am \ntreprins-o aici este
bazat` pe o metod` pe care a[ numi-o a descoperirii [i a \n]elegerii.
Balan]a \ntre comentarii [i informa]ii este, cred, \nclinat` spre
acestea din urm`.
Chiar dac` filosofia (fie ea [i una poetic`) este prezent` peste
tot \n aceste pagini, adev`rurile acestui text nu s\nt de ordin
ra]ional. P\n` [i \n cazul anumitor deduc]ii, pe care le-am f`cut \n
conturarea c\torva concluzii, exist` o doz` inerent` de aproxi-
mare, pentru simplul motiv c` poezia se sustrage logicii, [i foarte
bine face c` se sustrage. Adev`rurile la care m` refer s\nt un fel de
[arpe Ouroboros pe ale c`rui cap [i coad` scrie „ipotez`“, respec-
tiv „concluzie“. (Este clar c` ipoteza \[i \nghite propria concluzie.)
Prin \ns`[i natura lor, aceste adev`ruri intuitive [i obiectiv-subiective
nu pot fi demonstrate riguros, ci doar argumentate. E ca [i cum
te-ai apuca s` demonstrezi validitatea certitudinilor eruptive, despre
care vorbe[te Gellu Naum \n Medium: de[i rela]ia lor cu adev`rul
este un fapt sigur, certitudinile eruptive s\nt dincolo (sau, mai
degrab`, dincoace) de demonstrabil.

121
AT H A N O R

A[ vrea s` mai spun ceva: eu am scris \n aceste pagini despre un


alt Gellu Naum dec\t cel despre care s-a tot scris p\n` acum. Este
vorba despre un Gellu Naum care, sper, chiar are leg`tur` cu
lucrurile pe care le-a scris.

R`zboiul de 2500 de ani

Gellu Naum are o rela]ie complicat` cu filosofia [i filosofii.


Este, poate, aceea[i rela]ie dificil` [i tensionat` pe care o au, de
mai bine de 2500 de ani, poezia [i filosofia. Nu fac obiectul aces-
tor pagini atentatele1 filosofiei la adresa poe]ilor [i a poeziei, sau
resentimentele – c\nd ucig`toare2 (la propriu), c\nd doar mali-
]ioase3 – ale poe]ilor fa]` de filosofi. Rela]ia dintre filosofie [i
poezie este lupta dintre ra]iune [i imagina]ie, dintre explica]ia
coercitiv` [i \n]elegerea eruptiv`, dintre g\ndirea care se g\nde[te
pe sine [i g\ndirea liber` de reguli [i a[a mai departe. Nu o dat`
filosofia [i poezia se \nt\lnesc4, [i ceea ce se na[te din aceast`
colaborare numai \n aparen]` imposibil` este un limbaj profetic
[i inspirat, cam \n genul a ceea ce ne-a r`mas de la orfici sau de la

1. Este bine cunoscut faptul c`, \n Republica, Platon \i d` afar` din cetate,
\ntr-o prim` faz`, pe poe]i. |i va reprimi mai apoi. Prea t\rziu, ar spune Gellu
Naum.
2. Principalul acuzator \n procesul de impietate [i corupere de tineri, care
i-a atras lui Socrate, \n anul 399 \.Chr., condamnarea la moarte, a fost numitul
Meletos, care a dat „cuv\nt du[m`niei poe]ilor“. (Platon, Ap`rarea lui Socrate,
traducere [i note de Francisca B`lt`ceanu, Humanitas, 1997, p. 113)
3. „|n Norii lui Aristofan, Socrate apare at\rnat \n v`zduh \ntr-un co[ [i
cercet\nd Soarele, t`g`duie[te zeii cet`]ii, rug\ndu-se \n schimb Cerului [i
norilor [i arat` o disput` \ntre ra]ionamentul drept [i cel str\mb, din care cel
str\mb iese \nving`tor, iar rezultatul \nv`]`turii sale este c` ucenicul,
Phidippides, \[i ia la b`taie tat`l care, exasperat, d` foc casei filozofului.“ (Nota
4 la Ap`rarea lui Socrate, citat` mai sus, p. 142) De asemenea, Diogenes Laertios
consemneaz` mai multe atacuri la Platon din partea unor poe]i comici. (DL,
III, 26-27, pp. 210-211)
4. „Poezia ad\nce[te r`nile pe care le face ra]iunea. Acesta este poate sin-
gurul lucru care-i justific` existen]a.“ (TI, p. 11)

122
AT H A N O R

Heraclit sau chiar de la Gellu Naum. {ansele de a \n]elege din-


spre literatur` sau dinspre poezia aceea \ncartiruit` \n regimentul
literaturii lucrurile pe care le-a comunicat Gellu Naum, acel
altceva despre care spunea c` vorbea, s\nt minime. |n schimb,
Gellu Naum devine mai limpede dac` este citit dinspre filosofie
sau, [i mai exact, dac` este citit dinspre poezia filosofiei – aceast`
afirma]ie va fi, cred, suficient argumentat` \n paginile acestui
studiu.
Oric\t de vehement ar respinge-o, ata[amentul lui Gellu Naum
fa]` de filosofie este vizibil. Lui Heraclit (care este, totu[i, un
filosof) \i face, [i nu o dat`, declara]ii de dragoste5. P\n` [i
violen]a [i mali]iozitatea cu care trateaz` at\t filosofia, c\t [i pe
filosofi s\nt semnul unui ata[ament cert, c`ci nu po]i nega sau
respinge ceea ce \]i este indiferent. S` privim mai \ndeaproape
modul \n care se raporteaz` Gellu Naum la filosofie.
|n Calea {earpelui ni se spune c` locul filosofiei este jos6, mai
exact, \n Cutia maladiei con[tientului. Cum \n aceast` cutie se face
dragoste, [i totul se petrece la modul con[tient7, este firesc s`
apar` „c\te unul felurit \n fiecare pe c\nd ceilal]i se p`r`seau / sau
\[i \nt\mpinau povara prostitu\ndu-se cu filozofii“8. {i, dup` ce te
prostituezi pu]in cu filosofii, nimeni nu te opre[te s`-i jigne[ti
„din p d v cultural“, mai ales pe aceia care s\nt doctori \n filosofie
(Ph D) sau doctori \n orice:

\i jigneam pe to]i cei peste patruzeci PH D conservatori ho-


noris
causa ; ai muzeelor ingineri electrici astrologi spe ;
ciali[ti \n [t ; in]e spa]iale atlantologi co ; lec]ionari de o
biecte precolumbiene generali de brigad` oceanografi is ;
torici

5. Rela]ia special` a lui Gellu Naum cu Heraclit va fi tratat` \ntr-un capitol


separat.
6. C{, p. 48.
7. Ibidem.
8. Despre identic [i felurit, \n volumul Malul albastru, Cartea Romåneasc`,
1990, p. 48.

123
AT H A N O R

cartografi spe ; ciali[ti ai r`zboiului psihologic cercet`tori pa


rapsihici biblioteci ale congresului [i ale universit`]ilor
birouri culturale arhive libr`rii educatori fo[ti pilo]i so
ciet`]i pentru investigarea inexplicabilului matematicieni
mitologi filologi colonei \n retragere [i al]ii ca
re ; parti
cipaser` prin sugestii directive [i corecturi la starea mea
actual` \i jigneam din p d v cultural9

Vorbind din interior10 despre filosofie [i filosofi, Gellu Naum


practic` o ironie, nu lipsit` de umor, la adresa „bolnavilor de
spinoz`“11, pe care i-a cunoscut personal pe vremea c\nd a avut
de-a face cu acei „atemporali temporali“, de pe urma c`rora
puteai s` cape]i chiar [i o adeverin]` care avea ([i \nc` mai are!)
darul de a te face „s` te sim]i inteligent chiar dac` e[ti cretin“:

ca [i cum ar putea s` ne mai intereseze cea mai formidabil`


exhibi]ie de la Thales [i Hippocrat din Chios p\n` \n zilele noas-
tre sau chiar [i mai \ncoace

[i Thales parc` nu-l [tiu eu sau chiar Hipocrat parc` nu-l [tiu
eu vream s` z\mbesc dac` a[a erau evenimentele [i ei \mi m`surau
\nc` de pe atunci unghiul de deschidere al maxilarului din Milet
(…)

[i eu n-aveam nimic comun cu ei ce pot avea comun cu ni[te


atemporali temporali sau cu un ipocrit ca Hipocrat pe un plan
sau pe altul ei vin la tine [i zic gata s`-]i explic uite a[a [i a[a sau
invers \]i dau adeverin]` te sim]i inteligent chiar dac` e[ti cretin12

9. Z, III, 20, p. 119.


10. |ntre 1933 [i 1937, Gellu Naum urmeaz` cursurile Universit`]ii din
Bucure[ti, studiind filozofia. |n 1938 pleac` la Paris unde \[i continu` studiile
de filozofie la Sorbona, preg`tind un doctorat despre Abélard (conform date-
lor biografice de pe www.gellunaum.ro). |n interiorul acestor detalii biografice
\[i are originea versul: „eu le vorbeam ca un profet cu studii“ (C-A, p. 19).
11. „Bolnavii de spinoz` se exprimau pe ei“ (C-A p. 29).
12. C-A, pp. 51-52.

124
AT H A N O R

Nici m`car Orfeu [i Heraclit, care fac parte dintre pu]inii


c`rora Gellu Naum nu are nimic s` le repro[eze, nu s\nt scuti]i de
ironii cu (de)tent` erotic` sau de mistific`ri onomastice:

cu ghearele \nfipte \n cearceafuri


prin v`g`uni iubisem o euridice dou`13

i-am mai vorbit despre un sculptor inexistent, numit He-


raclitoris, a c`rui bunic` locuia pe o vale ars` de soare14

Vechea Elad`15 este responsabil`, \n opinia lui Gellu Naum, de


„masculinizarea sacrului“16 [i de „matematizarea g\ndirii“17:

„Dragostea“, spunea Constantin, „constituie tema pre-


dilect` a convorbirilor noastre, la Percep]ie. Trebuie s` [tii
mai \nt\i c` B`tr\nul refuz` cu furie orice idee de succe-
siune18. Nimic nu curge, afirm` el, totul cade, aici [i acum,
\ncremenit pretutindeni [i din totdeauna. Sus]ine de ase-

13. C-A, p. 42.


14. Z, II, 20, p. 73.
15. Prin „vechea Elad`“ trebuie s` se \n]eleag` filosofia greac`.
16. „Masculinizarea sacrului“ ar putea fi \n]eleas` ca o cernere a teologiei
orfice (dar [i a doctrinelor pitagoreice) prin sita deas` a ra]iunii [i a „cuv\ntu-
lui g\ndit“. „Masculinizarea sacrului“ pare a fi o trimitere direct` la Platon.
Totu[i, a[a cum recunoa[te [i Gellu Naum, la Platon orfismul \nc` se simte:
„Ceea ce te induce \n eroare la Platon, ceea ce ]i-l poate face mai simpatic e
faptul c` nu a sc`pat total de ceea ce vrea s` distrug`, c` \n dualitatea lui se mai
simte m`car orfismul…“ (DI-E, p. 77)
17. „Matematizarea g\ndirii“ a \nceput, \n vechea Elad`, odat` cu Pitagora
[i a fost dus` mai departe de c`tre Platon. |n ciuda acestui fapt, admira]ia lui
Gellu Naum fa]` de Pitagora r`m\ne \ntr-o stare de func]ionare mult mai bun`
dec\t stima pe care vom vedea c` o p`streaz`, fie [i printre r\nduri, pentru
Platon: „Fiindc` veni vorba de filozofi, ai s`-mi repro[ezi poate stima pentru
Heraclit sau pentru Pitagora, [i pe bun` dreptate… Dac` te g\nde[ti bine,
matematizarea g\ndirii (probabil, forma con[tientului pe dou` mii de ani de
acum \nainte) \[i g`se[te un str`mo[ destul de activ \n Pitagora…“ (DI-E p. 77)
18. Despre „refuzul ideii de succesiune“ [i despre acest „totul cade“ vom dis-
cuta \n capitolul „C\nd orizontala timpului se ridic` \n picioare“.

125
AT H A N O R

menea c` asist`m de mii de ani, incon[tien]i [i neputincio[i,


la masculinizarea sacrului. N-am s` intru \n am`nunte
fiindc` nu prea i-am \n]eles teoria de[i \[i d` toat` silin]a s`
fie c\t mai clar. Cred c` e vorba de o molim` general` care
\[i schimb` din c\nd \n c\nd numai \nf`]i[area. Pe noi,
europenii, ne-a \mpu]it vechea Elad`, spune el. Dar exist` o
mare speran]` de schimbare, [i \nc` rapid`: cur\nd vom fi
total cretiniza]i prin media]ia perfid` a cuv\ntului vorbit,
scris [i mai ales g\ndit. P\n` atunci fiecare \[i d` silin]a s` se
cretinizeze19 singur cu ajutorul matematicilor…20

Scriind despre diagnosticul21 pe care unii i l-au pus lui Gérard


de Nerval, Gellu Naum situeaz` capacit`]ile ra]iunii, ca instru-
ment de cunoa[tere, mult sub cele ale schizofreniei:

{i am convingerea c`, m`car de data aceasta, schizofrenia a


f`cut, pentru o cunoa[tere obiectiv` a lumii, mult mai mult dec\t
ra]iunea con]inut` \n toate capetele timp de cinci secole. {i s\nt
convins c` nu e departe ziua c\nd, dincolo de aparentul ei subiec-
tivism, schizofrenia va deveni unul din principalele instrumente
de cunoa[tere a omului.22

Av\nd la \ndem\n` instrumentarul filosofiei, pe care [i l-a \nsu-


[it pe vremea c\nd se preg`tea s` devin` „un profet cu studii“,
Gellu Naum nu d` dou` parale pe cartezianism [i cu at\t mai pu-
]in pe piruetele filosofiei min]ii, ni[te t\mpenii solipsiste, pentru
care tot ceea ce exist` nu exist` dec\t ca fenomene ale min]ii
[i-at\t (adio realitate exterioar`! adio existen]` care n-ai avut

19. Acestei cretiniz`ri induse de matematici [i de „matematizarea g\ndirii“ i


s-ar putea opune, spre echilibrare, o cretinizare a limbajului, [tiut fiind c` \ntre
limbaj [i g\ndire exist` o str\ns` leg`tur`. „S` cretiniz`m langajul“ (TI, p. 20)
pare s` exprime lupta dialectic` dintre cuvinte [i idei: „Cuvintele desfigureaz`
ideile, ideile devoreaz` cuvintele. Nu trebuie s` ne oprim aici.“ (TI, p. 14)
20. Z, V. 16, p. 182.
21. Este vorba despre schizofrenie, „diagnosticul care \n fa]a unor anumi]i
domni \l elimin` dintr-o serie arz`toare de preocup`ri“. (M-PP, p. 144)
22. M-PP, p. 145.

126
AT H A N O R

inspira]ia de a locui, cu chirie, \n vreo cutie cranian` confort I,


sporit!):

„G\ndesc, deci nu exist“, \mi spun, [i r\d, pe bune. A[ r\de de


oricare alt` t\mpenie similar`. De pild`, dac` m-a[ g\ndi (scuza]i)
pe mine ca umbr` a unui g\nd str`in, realizat` \n afara oric`rei
existen]e fenomenale dar intrat` p\n` \n g\t \n tradi]ia con-
flictelor mentale… S\nt cel ce g\nde[te sau cel ce e g\ndit? Sau:
cine m` g\nde[te? {i a[a mai departe…23

C\nd cite[ti astfel de pasaje \n c`r]ile lui Gellu Naum, nu prea


\]i vine s` crezi c` poezia naumian` ar putea fi \n]eleas` mult mai
bine, totu[i, dinspre filosofie, a[a cum am spus mai sus. Cum ar
putea s` fie filosofia cheia \n]elegerii, o clavis care descuie poarta
c`tre partea cealalt`, c\nd Gellu Naum vorbe[te at\t de uh\t despre
filosofie?! |ns` Gellu Naum nu vorbe[te uh\t despre toat` filosofia
[i nici despre to]i filosofii. Sigur, cu unii nu vrea s` aib` de-a face,
cum spune [i aici:

M` [i amuz` c\nd rostesc c\te un nume de felul acestora. Auzi


aici: Pasteur, La Mettrie, Kant, Hegel, chiar Socrate… Cu pu]in`
bun`voin]` a[ fi putut s` \n[ir [i alte nume, mai contemporane, ca
s` par mai jalnic… S` [tii c` nici unul dintre cei pe care ]i i-am
\n[irat nu face parte din familia mea, nu este fratele meu…24

{i cu toate c` un Hegel sau un Socrate25 nu fac parte din


familia naumian`, Gellu Naum are de-a face [i cu unul, [i cu
cel`lalt. |n perioada26 c\nd scria Medium, Gellu Naum era foarte
hegelian27, [i hegelianismul acesta se simte din plin, mai ales \n

23. Z, IV, 1, p. 122.


24. DI-E, p. 103.
25. |n TI, p. 18, Gellu Naum spune: „Deficien]a eforturilor noastre este
urmarea necunoa[terii de sine (…).“, ceea ce sun` foarte apropiat de ceea ce
zicea Socrate (c` r`ul se na[te din ignoran]`, din necunoa[tere).
26. Octombrie 1940 – iunie 1941, cf. M-PP, p. 132.
27. A se vedea [i capitolul „Ce homan de Kierkegaard citea Gellu Naum?“.

127
AT H A N O R

appendicele28 volumului Teribilul interzis. Chiar [i dup` treizeci de


ani29, \n discu]iile cu Sanda Ro[escu, Gellu Naum nu poate s` nu
salute grandoarea sistemului hegelian, chiar dac` unealta este
sup`r`tor de strident`:

C\nd ai s` revezi convorbirile noastre, ai s` vezi c` Hegel


revine… El se afl` acolo, undeva – am mai vorbit despre el.
Apreciam, cred, atunci, o redimensionare a con[tientului [i – prin
asta – o sc`pare de con[tient… Vorbeam, cred, despre o redi-
mensionare a con[tientului p\n` la delir, p\n` la sistematizarea
delirant` – lucru pe care l-a mai \ncercat mai apoi, m`runt-teo-
retic [i cumplit de artificial, Salvador Dalí…

Dac` nu m` \n[el, spuneam atunci c` la Hegel sistemul cap`t`


dimensiuni noi, c` Hegel redimensioneaz` tot ce eu, de obicei,
\njur (sisteme [i nu mai [tiu ce), c` el d` propor]ii monumentale
unui lucru extrem de periculos30 (…).

28. Este vorba despre Inventatorii banderolei (titlul e o ironie la adresa c`r]ii
lui Gherasim Luca Inventatorul iubirii), un text explicit polemic, \n care Gellu
Naum \l pune serios la treab` pe Hegel, cit\ndu-l copios, \n disputa sa (a lui
Gellu Naum, nu a lui Hegel!) cu Luca [i D. Trost. Iat` un fragment (care
p`streaz` grafia din original): „Aceast` «gre[eal` obi[nuit`» – cum o nume[te
Hegel – «de a reprezenta alt lucru de cåt cel despre care se vorbe[te [i de a
vorbi despre el ca [i cum ar fi lucrul despre care se vorbe[te» este cauza mul-
tor erori. Ea \l face pe d. G. L. s` ne prezinte o iubire care nu e iubire, o revolt`
care nu e revolt`, o dialectic` de asemenea fal[`.“ (TI, pp. 90-91)
29. Dialogul lui Gellu Naum cu Sanda Ro[escu (pe care Dan Stanciu l-a inti-
tulat Despre interior-exterior) a fost \nregistrat pe band` de magnetofon \n iarna
1975-1976.
30. Este posibil – dar nu este dec\t o presupunere – ca Gellu Naum s` fi avut
\n vedere aici doctrina hegelian` a statului („Statul este ideea divin` a[a cum
se \nf`]i[eaz` ea pe p`m\nt“ sau „R`zboiul are semnifica]ia mai \nalt` c` prin-
tr-\nsul se conserv` s`n`tatea etic` a popoarelor, indiferen]a lor fa]` de \n]epe-
nirea \n fixitatea determina]iilor finite“), despre care Bertrand Russell (un
filosof foarte pacifist) spune c` este „o doctrin` care, dac` e acceptat`, justific`
orice tiranie intern` [i orice agresiune extern` din c\te se pot imagina“. (B.
Russell, Istoria filozofiei occidentale, Vol. II, traducere de D. Stoianovici, Huma-
nitas, 2005. Citatele din Hegel s\nt din acela[i volum, pp. 251-252.)

128
AT H A N O R

Pe o treapt` intermediar`, exist` sistematizare [i la Paracelsus,


dar ea31 nu mai p`streaz` sentimentul c` lucrurile nu s\nt [i nu
pot fi dec\t par]ial exprimate… La Hegel, ca [i la Jung, mecanis-
mul anihileaz`, \ntr-o imens` m`sur`, produsul [i aceea care
vorbe[te este unealta32, de o for]` [i o grandoare pe care nu se
poate s` nu le salu]i, p\n` devine ea \ns`[i produs…33

Con[tient c` pronun]\nd un nume sau altul \[i va face o rud`


sau alta, Gellu Naum insist` c` ar fi o eroare dac` i s-ar pune vreo
etichet`, oricare ar fi aceasta: „Vai, ce cumplit te-ai \n[ela instal\n-
du-m` \ntr-o categorie filozofic` (\n oricare dintre ele)“34. Gellu
Naum refuz` instalarea \n orice categorie filosofic`, orice categorie
\nsemn\nd toate categoriile, chiar dac` are certe afinit`]i cu anu-
mi]i filosofi. Heraclit [i Pitagora nu s\nt singurii pe care Gellu
Naum \i admir`:

Despre Heraclit [i despre dialectic`35, s` nu mai vorbim… {tii,


apreciez faptul c` n-au l`sat scris mai nimic (m` refer, fire[te, la
Heraclit, pentru c` la Pitagora nici nu poate fi vorba…). Nu s\nt
nici primii, nici ultimii, demni de stima noastr`, ale c`ror scrieri,
nu [tiu cum, s-au pierdut. |n ilustra familie a oamenilor acestora,
mul]i n-au scris nimic, ferindu-ne de capcane… |i apreciez, apoi,

31. Pentru a nu se \n]elege, a[a cum s-ar putea \n]elege, c` sistematizarea


lui Paracelsus este aceea care „nu mai p`streaz` sentimentul c` lucrurile nu
s\nt [i nu pot fi dec\t par]ial exprimate“, aceast` fraz` trebuie citit` astfel: „Pe
o treapt` intermediar`, exist` sistematizare [i la Paracelsus, dar sistematizarea
la Hegel, spre deosebire de aceea a lui Paracelsus, nu mai p`streaz` sentimen-
tul c` lucrurile nu s\nt [i nu pot fi dec\t par]ial exprimate…“
32. Unealta este \ns`[i dialectica, pe care Hegel a aplicat-o, delirant, [i \n
filosofia istoriei, [i \n filosofia dreptului, [i \n filosofia religiei, [i \n estetic`, [i
\n logic`, [i \n filosofia spiritului etc. (De dragul lui Gellu Naum, care este sin-
gurul poet pe care \l iubesc, voi face abstrac]ie de sentimentele pe care le am eu
pentru Hegel, de[i recomand c`lduros paginile despre Georg Wilhelm Friedrich
scrise de Kierkegaard, Schopenhauer sau Popper.)
33. DI-E, p. 97.
34. Ibidem, p. 67.
35. |n armonia contrariilor a lui Heraclit se afl` germenii delirului dialec-
tic al lui Hegel.

129
AT H A N O R

pentru comportamentul lor str`lucit36, \n total acord cu doc-


trina… {i apoi, chiar declan[\nd ce au declan[at37 pentru o lume
de bolnavi, [i Heraclit [i Pitagora ne-au l`sat intact gustul mira-
colului – s` nu crezi c` Pitagora mai mult dec\t Heraclit… De rest,
nu [tiu dac` s\nt ei r`spunz`tori.38

Gellu Naum are o rela]ie ciudat` cu Platon, poate la fel de ciu-


dat` ca [i rela]ia pe care o are cu Agrippa39. Deoarece Platon [i-a
atras celebra etichet` de „filosof care d` poe]ii afar` din cetate“,
Gellu Naum nu \i poate trece cu vederea acest lucru:

Cum s` te fac s` nu-]i fug` din nou g\ndul la Platon? {tii,


Platon e du[manul40 de moarte al poe]ilor (nu numai al versifi-

36. Filosofia ca mod de via]` are, \ntr-adev`r, \n Pitagora [i, mai ales, \n
Heraclit doi reprezentan]i ai genului. Heraclit a renun]at la orice demnit`]i [i
onoruri publice, de[i era mo[tenitor de drept al func]iei de rege-basileu al
Efesului, pentru a se izola [i a se cerceta pe sine, iar despre Pitagora se spune
c` fidelitatea fa]` de propria doctrin` a fost aceea care i-a adus moartea
(deoarece a refuzat s` treac` printr-un c\mp cu bob, fiind, astfel, ucis de cei
care \l urm`reau, aceia[i care puseser` la cale incendiul [i masacrul din
Crotona, c`rora le-au c`zut victime to]i membrii Ordinului, cu excep]ia lui
Lysis [i Archippos). Detalii despre moartea enigmatic` a lui Pitagora: DL, VIII,
39-40, pp. 405-406; PMA, pp. 54-56.
37. Gellu Naum nu crede, [i pe bun` dreptate, c` Heraclit, de pild`, poate
fi f`cut r`spunz`tor pentru fragmentul: „R`zboiul este p`rintele tuturor, regele
tuturor; datorit` lui unii apar zei, al]ii oameni, pe unii \i face sclavi, pe al]ii
liberi.“ (fr. 53, \n FGP-2, p. 357), de care Hegel s-a folosit pentru a-[i construi
doctrina sa r`zboinic` (vezi nota 30). De asemenea, pitagoreicul din Gellu
Naum nu pare dispus s`-l fac` r`spunz`tor pe maestrul din Samos pentru
matematizarea excesiv` a g\ndirii. Mai degrab` pe Platon…
38. DI-E, pp. 77-78.
39. Vezi capitolul „Strania rela]ie a lui Gellu Naum cu Heinrich Cornelius
Agrippa“.
40. Capetele de acuzare pe care le ridic` Platon, \n Republica, \mpotriva
poe]ilor s\nt acestea: „vina de a nu exprima lumea «ideal`», accesibil` numai
filozofiei, ci umbra palid` a acesteia, care e realitatea \nconjur`toare; vina de a
p`c`tui \mpotriva religiei [i a moralei, \nf`]i[\nd pe zei \ntr-o lumin` defavora-
bil` [i pe unii muritori ferici]i \mpotriva drept`]ii [i a evlaviei; vina, \n sf\r[it, de
a se bizui pe partea cea mai pu]in ra]ional` a sufletului [i de a st\rni pasiunile

130
AT H A N O R

catorilor), e du[manul poeziei, al g\ndirii poetice. Platon tr`ie[te


momentul de pieire aproape total` a orfismului [i de maturizare
a filozofiei, de atunci [i de mai apoi… Du[man al poeziei? Foarte
bine, dac` sim]i limitele poeziei41 [i vrei s` treci dincolo de ele…
Numai c` e cumplit s` \ncerci asta folosind mijloacele con[tien-
tului (filozofia, de pild`) [i vezi unde s-a ajuns…
Ceea ce te induce \n eroare la Platon, ceea ce ]i-l poate face
mai simpatic e faptul c` nu a sc`pat total de ceea ce vrea s` dis-
trug`, c` \n dualitatea lui se mai simte m`car orfismul…42

|ntr-adev`r, \n Republica, Platon \i judec` pe poe]i dup` ni[te


criterii care nu au nici o leg`tur` cu poezia. Rostul poeziei nu e
acela de a exprima Adev`rul, cu majuscul`, sau de a face vizibile
Ideile Eterne, a[a cum [i-ar fi \nchipuit, poate, Platon; poeziei i se
f\lf\ie de zeii [i dumnezeii afla]i la mod`, fa]` de care Platon [i-ar
fi dorit ca poe]ii s` aib` un religios respect – poezia \[i are propria
teologie [i propriile credin]e, de[i nici m`car asta nu este obliga-
toriu; [i, \n fine, urm\nd firul acuzelor lui Platon, poezia lucreaz`
cu imagina]ia, cu inspira]ia, \n nici un caz cu explica]ia ra]ional`
– e ca [i cum i-ai cere cuiva s` nu viseze, \n somn, dec\t pove[ti
care respect` anumite reguli, ceea ce este, desigur, absurd. Platon
nu este, totu[i, „du[manul de moarte al poe]ilor“, c`ci poe]ii nu
s\nt executa]i, ci alunga]i. Nu to]i poe]ii s\nt alunga]i din cetatea
ideal` \nchipuit` de Platon, ci poe]ii care practic` imita]ia, liber-
tinii care batjocoresc zeii (Orfeu este primul care a f`cut asta),
precum [i poe]ii tragici, care fac „spectacolul nelegiuirii“, \m-
p`r]ind lacrimi \n dreapta [i-n st\nga. Nu trebuie s` fii poet (\ns`
Gellu Naum era [i este!) pentru a-]i da seama c` \n atitudinea
spartan` a lui Platon zac germenii unui totalitarism deloc poetic.

josnice legate de pl`cere [i durere“ (D.M. Pippidi, \n Studiu introductiv la


Aristotel, Poetica, Editura Academiei Republicii Populare Romåne, 1965, p. 14)
41. „Poe]ii au fost victimele mijloacelor lor. Cea mai mare parte dintre ei s-au
m`rginit, \n mod nenorocit, de a reproduce o lume sau alta.“ – \n acest pasaj
(din TI, p. 20) exist` aceea[i acuz`, ca aceea din Republica, la adresa poe]ilor
imitatori.
42. DI-E, p. 77.

131
AT H A N O R

|ns`, pe un alt plan [i av\nd \n inten]ie alte lucruri dec\t Platon,


nici Gellu Naum nu este mai amabil cu poe]ii [i poezia. {i, pentru
ceea ce scrie \n Teribilul interzis, dar [i \n alte locuri, n-ar fi exclus
s` se g`seasc`, \ntr-o zi, cineva care s` spun` c` Gellu Naum este
du[manul de moarte al poe]ilor:

Marea majoritate a poe]ilor n-au fost dec\t m\r[avi consolatori,


sini[tri profesori de pl\ns ai umanit`]ii. Ei au decretat iluzorii
dorin]ele, visele, \n profitul unei abjecte aparen]e43 de realitate.
Ei au garantat chiar iluzoriul dorin]elor, declar\ndu-le poetice,
gratific\nd visul cu efigia poeziei, confund\nd expresia cu un
aspect al ei, ideal, frumos. Poe]ii viitorului au ca punct de plecare
aceast` ne\ncredere \n poezie.44

S-a uitat prea adesea marea noastr` posibilitate de a g\ndi liber


[i chiar ceea ce era de exprimat – pentru formele exprim`rii.
Aceasta ne-ar \ndrept`]i s` ucidem poe]ii.45

Vanitatea poe]ilor, care este imens`, i-a \mpins mult` vreme s`


se instaleze \naintea unei dorin]e, \naintea unui co[mar, \naintea
unui text, ca \naintea unui zid, ca s` le poetizeze.

Ceea ce avem de distrus este poezia. Ceea ce avem de men-


]inut este poezia. Cum lesne se poate vedea, poezia este dou`
lucruri bine distincte.46

Gellu Naum nu pierde niciodat` ocazia de a pl`ti poli]e filo-


sofilor, ridiculiz\ndu-i, iar Platon, tocmai pentru c` este mult mai
important dec\t al]ii, nu poate face excep]ie. |n fragmentul de
mai jos este vorba despre ni[te p`duchi:

„Dumneavoastr` s\nte]i o femeie cult`“, am continuat eu, „[i


nu se poate s` nu [ti]i c` p\n` [i \n vechea Elad` existau cazuri

43. Aceasta pare s` fie [i una din acuzele lui Platon la adresa poe]ilor.
44. TI, p. 16.
45. Ibidem, p. 19.
46. Ibidem, p. 16.

132
AT H A N O R

asem`n`toare. C\]iva filozofi, altminteri destul de cura]i, au pierit


chiar, uci[i de boala numit` a p`duchilor47. Umblau pe ei, ca
ni[te cuvinte. S-ar p`rea c` p\n` [i Platon48…49

{i, totu[i, Gellu Naum este mult mai ata[at de Platon dec\t ar
da de \n]eles fragmentele de mai sus. Gellu Naum [tie c`, \ntr-un
fel, \i este \ndatorat50 lui Platon (asta se va vedea alt` dat`, c\nd
acest studiu va fi publicat \n variant` complet`, nu fragmentar,
precum aici). Exist` mai multe indicii care par s` confirme ata[a-
mentul [i simpatia pe care Gellu Naum i le poart`, \n chip oare-
cum paradoxal, lui Platon:

(1) CEALALT~ REALITATE. Este un indiciu important. Gellu


Naum evoc` \n repetate r\nduri, [i nu \nt\mpl`tor, alegoria
pe[terii, c`ci aici se afl` una dintre cheile \n]elegerii:

(…) m` g\ndesc c` Platon (…) a \ncercat s`-i fac` pe


ceilal]i s` simt` existen]a celeilalte (de fapt, singurei)
realit`]i stabilind un raport de iluzie [i neiluzie… |]i
aminte[ti alegoria pe[terii? Dar m` opresc…51

47. Unul dintre ace[ti filosofi „altminteri destul de cura]i“, despre care se
spune c` au murit de ftiriazis, „boala numit` a p`duchilor“ (care nu e sigur c`
\nseamn`, literalmente, a fi m\ncat de p`duchi), este orficul Pherekydes din
Syros: „Mai s\nt unii care povestesc c` a murit m\ncat de p`duchi.“ (DL, I, 118,
p. 152).
48. Sursa acestei „insinu`ri“ a lui Gellu Naum se afl`, desigur, \n urm`torul
pasaj: „Myronianos \ns`, \n cartea sa Asem`n`ri, declar` c` Philon citeaz` unele
proverbe care circulau despre p`duchii lui Platon, de unde reiese c` moartea
i-a venit de-aici.“ (DL, III, 40, p. 214)
49. Z, VI, 20, p. 225.
50. De[i are sentimente contradictorii fa]` de Platon (altfel nici nu s-ar
putea), de[i, \n anumite momente, \l respinge cu violen]`, Gellu Naum ([i asta
sigur va suna foarte ciudat) pare, nu de pu]ine ori, unul din entuzia[tii plato-
nismului. Fraza din Calea {earpelui „Nu exist` dec\t eternitatea (?) din care via]a
este o form`, un accident“ este destul de platonic` [i poate fi tradus` aici prin:
„Nu exist` dec\t ideile eterne, lucrurile nefiind dec\t accidente ale lor“.
51. DI-E, p. 76.

133
AT H A N O R

nu-i pl`cea al dracului s` i se vad` sufletul [i carnea jignite avea


zone [i limite al dracului [i am discutat apoi lini[ti]i despre alego-
ria pe[terii sau mai [tiu eu despre ce [i eu l-am pocnit peste bot [i
lui \i pl`cea52

(2) ORFEU, PITAGORA, HERACLIT. Spiritul acestor trei poe]i-fi-


losofi-profe]i, al`turi de g\ndirea lui Parmenide53, se reg`se[te \n
mai toate scrierile lui Platon. Acest lucru nu-i putea fi indiferent
lui Gellu Naum, de vreme ce era profund ata[at [i de Orfeu, [i de
Pitagora [i, mai ales, de Heraclit.

(3) CALUL PLATON. Acesta este un indiciu mai degrab` senti-


mental, dar nu lipsit de relevan]`. Este cunoscut acest detaliu:
Gellu Naum i-a dat numele Platon calului pe care \l primise, spre
\ngrijire, pe front. De ce ar fi f`cut asta, \ntr-un context nefavora-
bil, dac` Platon (filosoful, nu calul) nu ar fi fost situat \n zona
favorabilit`]ii?

Tot cam pe vremea coridorului a trebuit s` locuiesc vreo zece


zile \n alt` p`dure, mi se d`duse un cal54, \l ad`pam cu o g`leat`
de p\nz` de la izvorul din imediata apropiere, \l ]es`lam, \l
hr`neam dintr-un sac cu ov`z, m` culcam l\ng` el, noaptea era
frig, de multe ori m` trezeam cu capul pe gr`m`joara cald` de
b`legar, m\ncam din pu]inele merinde pe care le aveam, toate
acestea se petreceau pe un spa]iu de patru metri p`tra]i, dincolo
de care m` p\ndea moartea.55

(4) PHAIDON {I MUSA. Acesta este un indiciu foarte important


pentru ceea ce reprezint` Musa \n/din Calea {earpelui.

52. C-A, p. 54.


53. Printr-un ciudat mecanism al hazardului, Parmenide apare, de[i nenu-
mit, \n Tat`l meu obosit. A se vedea capitolul „Privirea care g\nde[te atunci c\nd
vede“.
54. „Uite, eu aveam un cal, Platon, [i, fiindc` veni vorba, m` g\ndesc c`
Platon, cel`lalt Platon, filozoful, a \ncercat (…).“ (DI-E, p. 76)
55. Z, III, 12, p. 104.

134
AT H A N O R

(5) M~SLINUL LUI PLATON. Una dintre [tirile poetice care apar
\n Zenobia este despre Platon. Faptul c` Platon este capabil, dup`
dou` milenii [i jum`tate, s` genereze o [tire poetic` nu este lipsit
de importan]`:

* A fost replantat la locul s`u faimosul m`slin al lui Platon care


fusese dezr`d`cinat de un autobuz. Speciali[tii au confirmat c`
v\rsta m`slinului dep`[e[te 2500 de ani.56

A[adar, dup` cum s-a v`zut [i se va mai vedea [i \n cele ce


urmeaz`, Gellu Naum are o rela]ie contradictorie cu filosofia.
Alte texte57, nu cele ale filosofilor, s\nt cele care l-au atras mai
mult pe Gellu Naum. A refuzat teoria58 (care stric` omenia) [i a
preferat faptele, care alc`tuiesc anumite moduri de via]`59. Altfel?
„Cred c` b`tr\nii \n]elep]i [i-ar rupe toiegele pe spin`rile filo-
zofilor `stora, altminteri destul de respectabili, cam ca Jung.“60

Ce homan de Kierkegaard citea Gellu Naum?


|ntr-o diminea]`, dup` ce mi-a atras din nou aten]ia asupra fap-
tului c` este extraordinar de curat`, doamna Gerda a mai
ad`ugat:
„S` [tii c` eu \]i s\nt ca o soh` pe cahe po]i conta, de[i s\nt

56. Z, III, 5, p. 91.


57. „Textele \n]elep]ilor m-au atras \ntotdeauna mai mult dec\t operele filo-
zofilor…“ (DI-E, p. 15)
58. „Pe mine nu m` intereseaz` maladiile vindecate de Paracelsus, nici teo-
ria lui, care poate fi foarte bun`… El este fratele meu pentru c` simte [i caut`
acela[i lucru pe care \l simt [i \l caut [i eu… Acela[i lucru care nu e atr`g`tor
numai prin côté-ul lui misterios (atrac]ia pentru mister poate fi bun` la \nceput,
poate deschide prin ea \ns`[i o cale care te poate duce unde trebuie, dac` o
dep`[e[ti, dup` cum te poate v\r\ \n noroi)…“ (DI-E, p. 88)
59. „|mi place Xenofon din Anabasis poate pentru o anumit` limpezime
moral` sau chiar pentru o anumit` retoric` devenit` mod de via]`. Mie, care
detest retorica…“ (DI-E, p. 40)
60. DI-E, p. 81.

135
AT H A N O R

sup`hat` pe dumneata penthu c` te-am v`zut iehi descul], pe


sthad`; de ce umbli descul]?“
„Doamn`“, i-am spus, „discu]iile acestea matinale, aici, pe cori-
dor, m` \nnobileaz`, de aceea am s` v` explic: \mi d`dusem san-
dalele la reparat.“
„Bine, bine“, a spus ea, „dah tot iehi ai l`sat u[a deschis` [i ehai
gol, de ce stai gol cu u[a deschis`, nu-i fhumos.“
„Citeam o carte, doamn`, de unul Kierkegaard, dac` vre]i v-o
\mprumut [i dumneavoastr`.“
„Mehsi, mi-a spus ea, „deocamdat` citesc alt homan.“61

Oare ce homan de Kierkegaard citea, pe vremea aceea, Gellu


Naum? M` bucur` g\ndul c` nu [tiu62, s-ar putea r`spunde, a[a c`,
de dragul jocului, am putea \ncerca s` afl`m. Pentru asta va tre-
bui s` urm`m anumite semne. {i, cum c`r]ile lui Gellu Naum s\nt
pline de semne, misiunea nu va fi nici complicat`, nici simpl`.
Pentru a ajunge la o concluzie inevitabil ipotetic`, al c`rei singur
merit ar fi doar acela de a ne apropia mai mult sau mai pu]in de
homanul pe care \l citea \n realitate Gellu Naum, va trebui s` ne
folosim de c\teva indicii. Cercetarea se va situa pe domeniul
descriptiv al descoperirilor [i compara]iei.
Pe vremea c\nd citea acea carte de Kierkegaard, Gellu Naum a
locuit „un timp, singur, pe un coridor destul de lung pe care \l
str`b`team totdeauna \n fug`, niciodat` la pas, (…), aflat la etajul
cel mai de sus al unui bloc, pe Calea Mo[ilor col] cu bulevardul
Domni]ei“63. Aici avea o od`i]` \n care „locuiam [i primeam une-
ori vizitele unor fiin]e cu m\ini luminoase [i fe]e str`vezii“64.
A[adar, avem deja un prim indiciu: un coridor destul de lung. Unde
mai apare acest coridor? |nainte de a formula un posibil r`spuns,
este important s` avem \n vedere \ntrebarea doamnei Gerda („Ce
shii?“):

61. Z, III, 6, p. 92.


62. M-PP, p. 147.
63. Z, III, 5, p. 89.
64. Ibidem, pp. 89-90.

136
AT H A N O R

Iar dup` ce a v`rsat oli]a \n chiuvet` [i a cl`tit demonstrativ


usturoiul, doamna Gerda s-a \ntors spre mine [optindu-mi ca pe
o tain`:
„Am auzit c` [i dumneata shii…“
„Da, doamn`“, i-am m`rturisit, „scriu de m` rup.“
„Ce shii?“ m-a \ntrebat ea, „[i de ce shii?“
„E o infirmitate, doamn`, e din na[tere65, m` apuc` a[a“, i-am
spus.66

Am putea fi tenta]i s` spunem c` Gellu Naum lucra, pe vremea


acelui coridor, adic` pe vremea c\nd citea acel homan, la Medium,
c`ci \n Medium g`sim aceast` propozi]ie: „|n coridoarele lungi ne
purt`m umbra \n bra]e ca pe un bolnav“67. Tenta]ia noastr` ar
putea fi subminat` de un pasaj din Zenobia, unde apare umbra
vestei lui Marat68:

Pe vremea coridorului se \nt\mpla uneori s` vizitez [i c\te un


prieten, b`team la u[`, intram, d`deam ocol mesei [i plecam ime-
diat sau r`m\neam (…). Fire[te, vizitam [i fete, n-am s` insist, am
s` spun doar c` la atelierul Mariei petreceam ore decente, \n fa]a
ei monologam despre orice, despre c\t e de r`u pe lume, despre
dragoste [i despre libertate, \mi aminteam adeseori deviza ]esut`
pe vesta lui Marat: „Vivre libre ou mourir!“.69

65. Aluzie, poate, la faptul c` tat`l lui Gellu Naum, Andrei Naum, a fost
poet.
66. Z, III, 6, pp. 92-93
67. M-PP, p. 147.
68. Jean-Paul Marat (24 mai 1743 – 13 iulie 1793) a fost una dintre figurile
ilustre ale Revolu]iei Franceze. La moartea sa, marchizul de Sade a scris pen-
tru Marat un discurs funerar de omagiere. Scriitorul [i pictorul german Peter
Weiss a publicat \n 1963 o pies` de teatru intitulat` Die Verfolgung und
Ermordung Jean Paul Marats dargestellt durch die Schauspielgruppe des Hospizes zu
Charenton unter Anleitung des Herrn de Sade, care a fost regizat` at\t pentru scen`,
c\t [i pentru marele ecran de Peter Brook. {i piesa de teatru, [i filmul s\nt
cunoscute sub titlul Marat/Sade (sursa: http://en.wikipedia.org). Gellu Naum
a tradus \n romåne[te piesa lui Peter Weiss, c\teva fragmente din traducere
fiind publicate \n Secolul 20 nr. 1-2-3 [121-122-123]/1971, pp. 221-248.
69. Z, III, 13, p. 105.

137
AT H A N O R

Apari]ia lui Marat are darul de a pune sub semnul \ntreb`rii


ipoteza c`, atunci c\nd citea acel homan de Kierkegaard, Gellu
Naum scria Medium. De ce? Pentru c` Marat nu apare \n Medium,
ci \n Castelul orbilor:

Pe atunci, purtam faimoasa vest` a lui Marat.


F`ceam dragoste \mbr`cat \n aceast` vest` (…)70

Destul de greu duceam cu mine cadavrul lui Marat, g`sit \n


mijlocul p`durii.71

Desigur, port ciorapi albi, lungi, p\n` la coapse, prin[i \n ele-


gante jartiere, am pierdut o m`nu[` alerg\nd prin ]inutul acesta,
s`rut buzele reci ale lui Marat [i [tiu s`-i apreciez t`cerea.72

Deocamdat` nu [tim dec\t c`, atunci c\nd shia [i citea o carte


de Kierkegaard, Gellu Naum scria fie Medium, fie Castelul orbilor.
Prin urmare, trebuie s` cercet`m mai departe. Medium este scris
\n intervalul octombrie 1940 – iunie 1941 [i publicat \n 1945, iar
Castelul orbilor, \n perioada iunie – octombrie 1946 (publicat \n
acela[i an 1946). Foarte important este c`, pe vremea c\nd era
vecin cu doamna Gerda, Gellu Naum a \nceput s` presimt` exis-
ten]a Zenobiei:

Pe atunci, cu pu]in \nainte de plecarea mea \n mla[tini, am


\nceput s` presimt existen]a Zenobiei (n-o cunoa[tem \nc`, nu
[tiam nici m`car cum se va numi), ea venea voalat` printre ceilal]i
vizitatori care \mi populau odaia de pe coridor, nu scotea o vorb`,
ceilal]i se retr`geau, nu-i vedeam fa]a, nu-i distingeam tr`s`turile,
m` \nv`luia \n c`ldura ei, \i spunea Isis sau altfel, nici nu con-
teaz`.73

70. CO-PP, p. 49.


71. Ibidem, p. 52.
72. Ibidem, p. 53.
73. Z, III, 19, p. 114.

138
AT H A N O R

Despre invoca]iile mele [i despre apari]iile Zenobiei am avut


pe atunci chiar naivitatea s` scriu un fel de carte pres`rat` pe
alocuri cu mici teorii, m` rog, era de la bun \nceput sortit` e[ecu-
lui, poate de asta am [i scris-o: \n ciuda c\torva pl`cute fragmente
litherare [i a c\torva sentin]e culthurale, esen]ialul refuza s` se
exprime altfel dec\t \n fapte simple care p`reau, dup` obiceiul
lor, cam trase de p`r, a[a cum par [i acum, ce s`-i faci…74

Faptul c` aceast` carte „pres`rat` pe alocuri cu mici teorii“ este


Medium are de partea sa urm`toarele argumente:

(1) Paragrafele din Despre interior-exterior \n care Gellu Naum


vorbe[te despre Medium:

Era \n perioada \n care scriam Medium. Cartea aceasta, pe


alocuri \mbibat` de literatur`, \ncerca s` adune, foarte rudimen-
tar, unele date ale existen]ei mele.75

Medium erau convorbirile mele cu o fantom` vie, cu iubita mea


care, eram sigur, exista undeva pe lume [i a c`rei \nt\lnire c`utam
s` o gr`besc c\t mai mult. Eram sigur c` [i iubita, f`r` s` m` cu-
noasc`, f`r` s`-mi b`nuiasc` existen]a, f`cea, de partea ei, acelea[i
eforturi… Pe Lygia am cunoscut-o atunci, dar n-am recunoscut-o
imediat, din cauza dresajului la care s\ntem supu[i \n permanen]`,
a con[tientului care (de[i \ncepusem de mult s` m` eliberez) \[i
mai p`stra for]a de suprafa]` prin standardele de frumuse]e, cul-
tur`, spectaculozitate [i a[a mai departe pe care mi le impunea…76

(2) Fragmentele din Medium unde s\nt evocate apari]iile


Zenobiei:

Acum s\nt pur [i simplu pe un mare bulevard [i nici nu [tiu


m`car unde m` duc. Am tot timpul senza]ia vag` c` \mi voi \nt\lni
iubita.77

74. Ibidem, p. 115.


75. DI-E, p. 51.
76. Ibidem, p. 53.
77. M-PP, p. 138.

139
AT H A N O R

|n adev`r, \n camera mea locuia o umbr`, o fantom` pe care,


noapte de noapte, spre orele patru, timp de luni \ntregi, am v`-
zut-o ap`r\nd al`turi de perdelele lungi, albastre, care \mi acope-
r` fereastra \n spatele mesei mele de lucru. Umbra aceasta, sesi-
zat` de doamna A., e aceea pe care o caut, aceea care m` \ndeam-
n` s` \ncerc toate mijloacele ca s`-i for]ez apari]ia, aceea care m-a
\ntov`r`[it, s\nt sigur, \n c`l`toria spre or`[elul B., dar a l`sat
amprente destul de vizibile pentru sensibilitatea unui medium.78

(3) Faptul c` Zenobia nu apare, cu acest nume, nic`ieri \n


Medium. Numele „Zenobia“ apare, pentru prima oar` \n opera lui
Gellu Naum, \n Castelul orbilor. Asta dovede[te c` \n perioada c\nd
scria Medium [i \[i invoca iubita, care ap`rea mai mult \n calitate
de umbr`, Gellu Naum nu o recuno[tea (de[i o cuno[tea79) pe
Zenobia. A recunoscut-o dup` ce a scris Medium.
A[adar, [tim cu certitudine (nu eruptiv`, ci comparativ-demon-
strativ`) c` ceea ce scria Gellu Naum pe vremea c\nd citea acel
homan de Kierkegaard este Medium. Dar \n Medium nu e nici ]ipe-
nie de Kierkegaard. Am putea crede c` ne afl`m \ntr-un mare
impas dac` nu am [ti de existen]a lui Hegel \n paginile din Medium:

Dac` ceea ce numim element coincide cu locul hegelian,


moment al realit`]ii \n care timpul, succesiunea [i spa]iul, \n sens
de contiguitate, formeaz` o identitate pentru for]area apari]iei
emblemei, a semnului, a obiectului, s-ar putea vorbi de o minera-
logie a celuilalt element al \nt\lnirei, a elementului care se neag`
pe sine pentru a se realiza \n obiect, prin accep]ia ei violet` [i
grea. Aderarea aceasta, de o fenomenal` plasticitate [i duritate,
exuberant` [i impulsiv` \n acela[i timp, reclam` o mineralogie
care s` ]in` seama de succesiunea [i de contiguitatea formelor
cristalului exterior. Ceea ce face posibil` o asemenea cunoa[tere
a elementului \naintea obiectiv`rii, \n faza care ne intereseaz` pen-

78. Ibidem, p. 140.


79. Lygia (pe atunci Alexandrescu) [i Gellu Naum s-au cunoscut \n 1941 [i
s-au recunoscut \n vara lui 1944. Despre aceast` \nt\lnire am scris un text intitu-
lat Poveste adev`rat` despre re\ntregirea androginului Naum. Toate detaliile acestei
\nt\lniri & recunoa[teri mi le-a povestit doamna Lygia Naum.

140
AT H A N O R

tru a realiza for]area apari]iei obiectului80, \n etapa de cristalizare


mineral` \n care elementul \[i duce via]a lui de afirmare separat`
[i de c`utare, este dorin]a de a-l \nt\lni, chinul g`sirii elementului,
prezent \n toat` evolu]ia dorin]ei, din chiar secunda na[terii ei.
Dorin]a \[i caut` continuu materialul pe care s` se proiecteze.
C`utarea aceasta chinuitoare ne for]eaz` s` facem acte a c`ror
ira]ionalitate ne uime[te; ea ne conduce cu o precizie delirant` la
locul cel mai nea[teptat, cel mai pu]in cunoscut, loc magnific al
apari]iei obiectului pe de o parte, loc favorabil rezolv`rii \n forma
cea mai violent` [i mai adev`rat` a dorin]elor, pe de alt` parte.81

Sublinierile cuvintelor dorin]a [i ira]ionalitate \mi apar]in.


Exist` c\teva motive care ne-ar \ndrept`]i s` presupunem c`
Gellu Naum citea o carte de Kierkegaard \n care apare ([i) Hegel:
(a) Kierkegaard este (al`turi de Arthur Schopenhauer [i Karl
R. Popper) unul dintre cei mai vehemen]i critici ai lui Hegel.
(b) Gellu Naum a fost sedus, \ntr-o vreme, de dialectica hege-
lian`, motiv pentru care Hegel este foarte prezent \n c\teva din
c`r]ile sale de tinere]e.
(c) |ntr-o carte de Françoise Bonardel82 am g`sit urm`torul
pasaj (sublinierile cuvintelor dorin]a [i suprara]ional \mi apar]in,
de asemenea):

Kierkegaard vede \n dorin]a hegelian` de transformare «ceva


suprara]ional, asemenea alchimi[tilor [i vr`jitorilor, \n straiele lor
fantastice» (…).83

80. „Ac]ionarea spiritului este de natur` esen]ial`, prin urmare el se realizeaz`


pe sine ca ceea ce este \n sine, ca act al s`u, ca crea]ie a sa; astfel, el \[i devine
obiect.“ – G.W.F. Hegel, Prelegeri de filozofie a istoriei, Editura Academiei
Republicii Socialiste Romånia, traducere de D.D. Ro[ca, 1968, p. 74.
81. M-PP, p. 154.
82. Am c`utat \n biblioteca lui Gellu Naum urma vreunei c`r]i de
Kierkegaard, dar f`r` succes. |n schimb, am g`sit dou` volume de Françoise
Bonardel: Philosopher par le Feu. Anthologie de textes alchimiques occidentaux, Édi-
tions du Seuil, 1995 [i Hermetismul, traducere de Beatrice Stanciu, Editura de
Vest, 1992.
83. Françoise Bonardel, Filosofia alchimiei. Marea Oper` [i modernitatea, tra-
ducere de Irina B`descu [i Ana Vancu, Polirom, 2000, p. 43.

141
AT H A N O R

Citatul kierkegaardian este din volumul Post-scriptum definitiv [i


non-[tiin]ific la „R`m`[i]ele filosofice“84.
Poate c` melancolicul Søren Kierkegaard n-a fost dec\t un pre-
text pentru a transmite, printre r\ndurile acestui joc al c`ut`rii
[i-al mir`rii, un altceva, care nu are leg`tur` nici cu alchimia, nici
cu filosofia, nici m`car cu mama lui Hegel (presupun\nd, desigur,
prin absurd, c` Hegel ar putea avea o alt` mam` dec\t propria sa
dialectic`).

Privirea care g\nde[te atunci c\nd vede

„Tat`l meu obosit folosea privirea-g\ndire“ este un \nceput me-


morabil de poem. Poemul, care este un pohem, este chiar Tat`l meu
obosit. Pesemne c` mul]i din cei care au citit Tat`l meu obosit s-au
\ntrebat de unde vine aceast` „privire-g\ndire“ [i cum ar putea fi
ea \n]eleas`. |nt\mpl`tor sau nu, am descoperit un posibil r`spuns
la \ntrebarea „De unde vine privirea-g\ndire?“ la un filosof pe care,
din c\te cunosc, Gellu Naum nu \l pomene[te niciodat`. Este unul
dintre filosofii c`rora Platon (filosoful, nu calul!) le este profund
\ndatorat. Misteriosul filosof, \n ale c`rui fragmente am dat peste
„privirea-g\ndire“, este Parmenide din Elea, unul dintre cei mai
importan]i filosofi presocratici. C\teva cuvinte despre Parmenide.
Este cel care a pus bazele ontologiei tari, enun]\nd, r`spicat, \n-
tr-o frazare care seam`n` foarte bine cu aceea din Calea {earpelui,
semnele [i hotarele Fiin]ei. Practic, ontologia lui Platon este de
extrac]ie parmenidian`. Intransigen]a, coeren]a [i radicalismul
lui Parmenide este posibil s`-i fi fost pe plac lui Gellu Naum, care
cu siguran]` l-a studiat pe Parmenide \n facultate. Exist` comen-
tatori85 care sus]in c` Parmenide ar fi intrat \n polemos (r`zboi) cu

84. Dac` acesta este homanul de Kierkegaard pe care Gellu Naum s-a oferit
s` i-l \mprumute doamnei Gerda, e foarte probabil c` Gellu Naum a avut acces
la edi]ia francez`: Post-scriptum définitif et non scientifique aux miettes philosophiques
par Johannes Climacus, publié par Søren Kierkegaard (1846).
85. OIFG, nota 7 la „Heraclit“, p. 368.

142
AT H A N O R

Heraclit (poate cel mai naumian dintre filosofi), pe care \l mustr`


c` „identific` contrariile“86. Parmenide a avut \n persoana lui Em-
pedocle (un alt filosof prezent \n scrierile lui Gellu Naum) un
emul [i un imitator87, a[a cum confirm` [i Simplicius: „Empe-
docles din Agrigent, care a tr`it nu mult dup` Anaxagoras, a fost
emulul [i apropiatul lui Parmenides, [i \nc` [i mai mult al
pythagoreilor“88.
Iat` fragmentul din Parmenide unde apare, limpede, privirea-
g\ndire:

„Prive[te (…), pentru c` cine sper`, ca [i cine crede, vede cu


g\ndul (subl. m.) lucrurile inteligibile [i viitoare (…). Prive[te cu
g\ndul (subl. m.) cum lucrurile dep`rtate s\nt totu[i cu adev`rat
apropiate (…).“89

A privi sau a vedea cu g\ndul, a[a cum \ndeamn` Parmenide \n


poemul s`u90, nu se poate spune c` ar fi altceva dec\t privirea-g\n-
dire, pe care o folosea tat`l meu obosit, care „izbea cu pr`jina \n
ceva solid [i se \ntorcea spre mine cu un aer triumf`tor“91.

Elogiu lui Heraclit

1. Heraclit este singurul filosof naumian al c`rui nume d` titlul


unui ciclu de poeme92 scrise de Gellu Naum.

86. FGP-2, p. 233.


87. DL, VIII, 55, p. 410.
88. FGP-2, p. 217.
89. Ibidem, p. 232.
90. Intitulat Despre natur` (Perì physeos). Empedocle \[i intituleaz` la fel unul
dintre cele dou` poeme ale sale – cel`lalt este Purific`ri (Katharmoi).
91. Gellu Naum, Tat`l meu obosit, Editura Cartea Romåneasc`, 1972, p. 9.
|nc` o observa]ie: de[i Tat`l meu obosit are un motto din Heraclit (…iat` o ap`
foarte pur` [i foarte impur`), Gellu Naum nu uit` nici aici s`-[i ia cuvenita dis-
tan]` fa]` de filosofie: „Catastrofa rezultase din sfatul filozofilor“ (p. 69).
92. Heraclit (1958), publicat \n volumul Athanor (1968).

143
AT H A N O R

2. Heraclit este titlul unui desen, din 1944, f`cut de Gellu


Naum.
3. Heraclit este cel ales s` scrie motto-ul la Tat`l meu obosit:
„…iat` o ap` foarte pur` [i foarte impur`…“93.
4. Heraclit este cel ce nu poate fi desp`r]it de „imaginea
prezent` \n minte“:

S\nii femeii cad Seva copacilor dispare becurile se sparg oste-


nite metalul curge Heraclit
O cas` se pr`bu[e[te s\ngele pleac` imaginea prezent` \n
minte
Plecarea copacului94

5. Heraclit este unul dintre cei foarte pu]ini care nu l-au


dezam`git niciodat` pe Gellu Naum ([i e pu]in probabil ca asta s`
se \nt\mple \n viitor):

Eu, de pild`, am avut \ntr-o vreme o mare admira]ie pentru


Cornelius Agrippa [i apoi o mare deziluzie c\nd, citindu-i cores-
ponden]a, am v`zut \n ce m`sur` mai r`m`sese artificier… Asta
nu mi se poate \nt\mpla cu Heraclit sau cu vreun vechi \n]elept de
prin p`r]ile noastre sau din Orientul foarte \ndep`rtat. Poate pen-
tru c` de la ei nu ne-a r`mas coresponden]`…95

6. Heraclit este primul din lista nemul]umi]ilor96 pentru tot-


deauna:

Dup` acest criteriu \mi aleg c`r]ile [i prietenii: cel mai nemul-
]umit, mai iremediabil nemul]umit, m` atrage cu o irezistibil`

93. Fragmentul complet este acesta: „Marea: iat` o ap` foarte pur` [i foarte
impur`; bun` de b`ut pentru pe[ti, ea le asigur` via]a; de neb`ut pentru
oameni, ea \i ucide.“ (fr. 61, \n FGP-2, p. 358)
94. Gellu Naum, L’image présente à l’esprit (Imaginea prezent` \n minte), 1939,
traducere de Dan Stanciu, \n Athanor. Caietele Funda]iei „Gellu Naum“, 1/2004,
p. 68.
95. DI-E, p. 89.
96. „El este un izolat, exprim\nd probabil, \n variate prilejuri, doar nemul-
]umiri.“ (Not` introductiv` la Heraclit, FGP-2, p. 321)

144
AT H A N O R

putere de fascina]ie. V`d un om instalat \n catifeaua celui mai


confortabil fotoliu; prin fa]a lui trec obiectele cele mai rare, fe-
meile cele mai frumoase, tablourile cele mai fascinante, un \ntreg
cortegiu din ceea ce umanitatea a putut s` fac` de-a lungul seco-
lelor ca frumos, ur\t, perfect, bun, r`u, inutil, extrem de util; \l
v`d refuz\nd cu o plictisit` \nc`p`]\nare tot, aleg\nd ici, colo, du-
p` criterii de obiectivitate, mereu nemul]umit, mereu dorind
altceva. Omul acesta, v` asigur, e prietenul meu, e Heraclit,
Hegel, Lautréamont, Jarry, Sade, Breton, e ceea ce Brisset97 nu-
me[te un inteligent, ceea ce Breton nume[te un indezirabil, e mai
mult ca oricare: un nemul]umit.
|mi bazez preferin]a aceasta pe simpla mea certitudine c`, ase-
meni femeilor frumoase, nemul]umi]ii pe totdeauna, mai pu]in
numero[i dec\t ele, au existat din toate timpurile [i c`, lucru ciu-
dat, ei au avut \ntotdeauna dreptate.98

7. Heraclit \i [opte[te lui Gellu Naum la ureche pove[ti reale


despre sculptori inexisten]i:

i-am mai vorbit despre un sculptor inexistent, numit


Heraclitoris, a c`rui bunic` locuia pe o vale ars` de soare99

8. Heraclit este cel mai suprarealist100 dintre vechii filosofi. El a


fost cel dint\i101 care a dereglat102 semnificativ limbajul, iar punc-

97. Exist` un loc \n Medium unde Gellu Naum face referire la Brisset [i la o
scriere a acestuia: „M` aflam \n vizit` la ni[te prieteni. Se f`cuse noapte, t\rziu.
Vorbeam despre Brisset, despre «Gramatica Logic`» pe care o citisem \n ziua
aceea.“ (M-PP, p. 174)
98. M-PP, pp. 146-147.
99. Z, II, 20, p. 73.
100. Jocurile de cuvinte erau ceva firesc pentru Heraclit, iar lumea ca dicteu
automat pare a-[i g`si \n Enigmaticul, Obscurul [i Melancolicul din Efes un
admirabil precursor: „Cea mai frumoas` lume este ca o gr`mad` aruncat` la
\nt\mplare.“ (fr. 124, FGP-2, p. 366)
101. Cratylos, considerat discipol al lui Heraclit, sus]inea c` „vorbirea este
inutil` \n procesul comunic`rii“ (FGP-2, p. 377). Despre Cratylos, Aristotel scrie
c` „fluier` tare [i d` din m\ini“ (FGP-2, p. 375), acestea fiind semnalele prin
care prefera Cratylos s` comunice.
102. „S` cretiniz`m langajul.“ (TI, p. 20)

145
AT H A N O R

tua]ia lui Heraclit (sau mai degrab` lipsa ei) \l aducea la disperare
pe bietul Aristotel:

Trebuie neap`rat ca ceea ce scriem s` se poat` citi [i rosti cu


u[urin]`, ceea ce \n fond este unul [i acela[i lucru. Aceast` calitate
<o au> textele cu multe cuvinte de leg`tur` [i nu apare (\n textele
cu pu]ine cuvinte de leg`tur`) [i nici \n cele \n care punctua]ia
este greu de stabilit, cum este, de pild`, opera lui Heraclit. A sta-
bili punctua]ia la scrierile lui Heraclit e o adev`rat` trud`; n-ai
cum s` te l`mure[ti c`ruia din cuvinte \i este ata[at un altul, celui
urm`tor sau celui din fa]`?103

9. Heraclit, cu limbajul s`u profetic104, este unul dintre cei


care sigur l-au determinat pe Gellu Naum s` suporte mai bine
filosofia (pe care, de altfel, o respingea):

Pentru asta am s` vorbesc despre tine oarecare, despre tine


PROFETUL.
Privindu-m` pe mine.105

eu le vorbeam ca un profet cu studii106

10. Heraclit este principalul responsabil pentru subminarea


„g\ndirii lui DA-NU“107.

103. Aristotel, Retorica, III, 5, 1407 b, \n FGP-2, p. 329.


104. „Unul din pu]inii oameni la care <Heraclit> se refer` f`r` dispre] este
Sibyla, pentru «gura ei delirant`» [i vorbele «f`r` mireasm` [i podoabe» (fr.
92). {i mai interesant este ceea ce spune despre Apollo de la Delfi (fr. 93):
«Domnul care st`p\ne[te oracolul de la Delfi nici nu vorbe[te, nici nu
t`inuie[te \n]elesul, ci \l sugereaz` prin semn». Este, adic`, o tr`s`tur` a stilu-
lui oracular s` sugereze un lucru printr-o imagine dec\t s`-l numeasc` direct.“
(OIFG, p. 277) |n acest stil oracular [i \n sugerarea a ceva prin altceva se afl`,
cred, [i cheia de \n]elegere a ceea ce spune Gellu Naum c\nd insist` s` spun`
c` vorbe[te mereu despre altceva.
105. C{, p. 24.
106. C-A, p. 19.
107. „(…) oamenii de [tiin]` [i \n special cei care lucreaz` \n fizic` sau
\n [tiin]ele naturale continu` s`-[i \nc`lzeasc` bra]ele la ruinele fumeg\nde ale

146
AT H A N O R

Cred doar c` at\ta se poate spune, c` nimic nu e definitiv… Nu


cumva s` tragi concluzia c` nimic nu e definitiv: definitiv [i nede-
finitiv – iat` \nc` o mizerie ca da [i nu, bine [i r`u, pentru [i contra
etc… Abia c\nd vom trece dincolo de ele vom g`si zona care m`
intereseaz` [i \n care ele nu mai func]ioneaz` c` atare…108

Gellu Naum insist` c` opusul con[tientului nu este incon[tien-


tul, c` binele [i r`ul nu se afl` \n rela]ie de contrarietate, c` atunci
c\nd nu e[ti pentru nu \nseamn` c` e[ti contra. Pentru a \n]elege
cum este posibil ca ceva s` poat` fi, \n acela[i timp, [i altceva109,
f`r` ca, astfel, s` se afle \n opozi]ie cu contrariul s`u aparent, tre-
buie s` ne \ntoarcem (sau, \n varianta \n care timpul este dispus
pe vertical`, s` cobor\m vreo 2500 de ani) p\n` la Heraclit, care
este descoperitorul contradic]iei ca dedublare a unitarului:

Heraclit a sus]inut c` orice armonie dintre elementele \n con-


trast implic` \n mod necesar [i \ntotdeauna o tensiune sau vrajb`
\ntre contrariile din care s\nt alc`tuite. Tensiunea nu este nicio-
dat` rezolvat`. Pacea [i r`zboiul nu se succed reciproc: \n lume
totdeauna exist` at\t pace, c\t [i r`zboi. |ncetarea luptei ar
\nsemna dispari]ia lumii.110

g\ndirii lui DA-NU, r\z\nd de nedumerire p\n` la pipi, ne[tiind ce fac,


juc\ndu-se ca ni[te copii sub privirile severe [i maternale ale ma[inilor, pe care
cred c` le st`p\nesc f`r` s` [tie cum (…)“ (AO-PP, p. 97)
108. DI-E, p. 20.
109. Cum e posibil ca prin ceva s` se \n]eleag` altceva? Cum e posibil ca
verdele, de exemplu, s` fie [i altceva dec\t verde, f`r` a \nceta vreo clip` s` fie
verde? S` ne imagin`m un copac. Copacul este un copac (structurile g\ndirii
ne \mping, asta e, la tautologiile acestea, pe care Gellu Naum le detesta at\t de
mult), dar copacul mai este [i alte lucruri, care s\nt altceva dec\t copacul.
Copacul este [i nu este fluturele care st` pe o frunz`; copacul este [i nu este
pas`rea care [i-a f`cut cuib pe o creang`; copacul este [i nu este [irul indian de
furnici care urc` pe trunchiul s`u; copacul este [i nu este vulpea care locuie[te
\n scorbura lui. (Acesta este un posibil \n]eles al titlului Copacul-animal.) {i apoi
mai exist` [i p`r]ile invizibile ale copacului, r`d`cinile s` zicem, care s\nt parte
a copacului, chiar dac` noi nu le vedem. |mi place s` cred c` atunci c\nd privea
un copac, Gellu Naum vedea [i r`d`cinile.
110. OIFG, pp. 291-292.

147
AT H A N O R

Pe Aristotel l-a bulversat nu doar punctua]ia lui Heraclit, ci [i


aceast` armonie a contrariilor („Drumul \n sus [i drumul \n jos s\nt
unul [i acela[i.“):

Cutezan]a lui Heraclit a fost prea mare chiar [i pentru


Aristotel, puterile sale excep]ionale de a g\ndi limpede [i logic111
au reprezentat pentru el \ntr-adev`r un obstacol pentru \n]e-
legerea unui adev`r at\t de poetic [i oracular. Heraclit p`rea c`
\ncalc`112 legea contradic]iei (…)113

11. Heraclit este acel b`tr\n, din Copacul-animal, care „[edea


mort pe b`legar \n groapa lui contemplativ`“ [i „nu spunea
nimic“, ci „sc\ncea ca un copil \ntr-un s\mbure“114. Iat` c\teva va-
riante ale mor]ii lui Heraclit (relatate de Diogenes Laertios,
Hermippos [i Neanthes din Cyzic):

|n cele din urm`, plin de ur` pentru semenii s`i, se duse de


unul singur \n mun]i unde \ncepu s`-[i petreac` via]a hr`nindu-se
cu ierburi [i cu r`d`cini. Dar, cum dup` un astfel de trai s-a \mbol-
n`vit de hydropisie115, cobor\ spre ora[ [i ispiti medicii prin enig-
ma dac` s\nt \n stare dintr-un potop s` fac` uscat; doctorii \ns` nu
l-au \n]eles [i atunci s-a \nfundat \ntr-un grajd cu n`dejdea c` prin
c`ldura b`legarului apa se va evapora. Neizbutind nimic pe
aceast` cale, s-a sf\r[it din via]` \n v\rst` de [aizeci [i unu de ani.116

Hermippos, pe de alt` parte, sus]ine c` Heraclit a \ntrebat


medicii dac` cineva poate s`-i scoat` apa prin golirea intestinelor.

111. Cred c` tocmai g\ndirea aceasta „limpede [i logic`“ a f`cut ca pe Gellu


Naum s`-l lase rece Aristotel. Ceea ce nu se poate spune [i despre orfico-
pitagoreicul Platon.
112. Heraclit nu p`rea c` \ncalc`, ci chiar a \nc`lcat legea contradic]iei, [i
asta \nainte ca aceast` lege s` fi fost inventat` de Aristotel.
113. OIFG, p. 292.
114. Poemul „B`tr\nul [edea mort“, C-A, pp. 45-47.
115. Hidropizie: acumulare de lichid \ntr-o cavitate a corpului sau \ntr-un
]esut.
116. FGP-2, p. 323.

148
AT H A N O R

Medicii au r`spuns negativ. Atunci el se a[ez` la soare [i porunci


unor copii s`-l acopere cu b`legar. Astfel \ntins la p`m\nt s-a sf\r[it
\n ziua urm`toare [i a fost \nmorm\ntat \n Agora.117

Neanthes din Cyzic afirm` \ns` c` \n neputin]` de a \mpr`[tia


singur b`legarul, Heraclit a r`mas \ngropat sub el, [i – de nere-
cunoscut prin schimbarea ce o suferise – a fost sf\[iat de c\ini.118

Exist` \n poemul „Visam peisaje“, din ciclul intitulat „Heraclit“,


un vers care pare s` fac` referire direct` la enigmaticul nemul]umit
pentru totdeauna:

Afar`, soarele \mi ocrotea comorile de b`legar.

Strania rela]ie a lui Gellu Naum


cu Heinrich Cornelius Agrippa119

Ceea ce scrie Gellu Naum \n Zenobia despre Cornelius Agrippa


este paradoxal. Este paradoxal \n raport cu statutul pe care Gellu
Naum i-l acord`, \n Calea {earpelui, aceluia „pe care \l numesc
Agrippa“120. Un lucru para-doxal este ceea ce vine \n contradic]ie
cu ceva ce ]ine de eviden]`. Situa]ia lumei din Calea {earpelui pre-
zint` un scenariu grafic de purificare, un fel de anabasis121 (adic`
o mi[care de jos \n sus), ai c`rei poli extremi s\nt Cutia maladiei

117. Ibidem, pp. 323-324.


118. Ibidem, p. 324.
119. Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim s-a n`scut pe 14 septem-
brie 1486 la Köln [i a murit pe 18 februarie 1535 la Grenoble. Spirit enciclo-
pedic, Agrippa a fost teolog, jurist, medic, magician, ocultist, astrolog, alchi-
mist [i filosof. Opera sa de c`p`t\i este De occulta philosophia, scris` \ntre 1509 [i
1510, c\nd Agrippa avea 23 de ani. De occulta philosophia a fost publicat` abia \n
1533, \ntr-o variant` substan]ial modificat`.
120. C{, p. 48.
121. Anabasis este [i titlul unei c`r]i de Xenofon, la care se refer` Gellu
Naum \n dialogul cu Sanda Ro[escu Despre interior-exterior.

149
AT H A N O R

con[tientului122 [i CENTRUL LUMEI, situa]i, [i unul, [i cel`lalt, \n


MUSA, care „cuprinde [i determin` tot“123. Pe acest traseu ini]ia-
tic al eliber`rii de con[tient, Agrippa este situat pe treapta cea mai
de sus. Urmeaz`, ca \ntr-un fel de katabasis (adic` o mi[care de sus
\n jos): „Ligioara [i eu / Novalis [i Gérard de Nerval / Emerson [i
R.B. / Flamel [i V.B. / Eckhardt“. Prin urmare, eviden]a de care
pomeneam const` \n aceasta: dintre to]i cei ini]ia]i cu care intrase
\n contact p\n` la v\rsta de 33 de ani, Gellu Naum a crezut de
cuviin]` s`-l a[eze pe Cornelius Agrippa pe treapta cea mai \nalt`
a unei anume evolu]ii spirituale.
Gellu Naum a scris Calea {earpelui \n 1948, iar Zenobia \ntre anii
1980 [i 1985. Pentru a \n]elege de ce avem de-a face cu un para-
dox, trebuie s` vedem ce scrie Gellu Naum \n Zenobia „despre
acela pe care \l numesc Agrippa“. Paradoxul este, de fapt, dublu,
av\nd \n vedere c` Zenobia a fost publicat` \n 1985, iar Calea
{earpelui \n 2002. Cei care vor fi citit mai \nt\i Zenobia [i apoi Calea
{earpelui se vor fi \ntrebat, poate: cum se face c` acest artificier
nenorocit a ajuns s` fie pozi]ionat cel mai aproape de CENTRUL
LUMEI?, pe c\nd cei care fie vor fi citit mai \nt\i Calea {earpelui [i
apoi Zenobia, fie pur [i simplu prefer` s` ]in` cont de evolu]ia per-
sonal`, strict cronologic`, a lui Gellu Naum, s-ar putea \ntreba:
cum e posibil ca Agrippa, tocmai el, s` decad` din CENTRUL
LUMEI pe o treapt` at\t de jos, \nc\t s` fie asimilat cu un c\ine,
[tiut fiind c` locul c\inilor, \n Calea {earpelui, este \n Cutia maladiei
con[tientului, adic` la polul opus CENTRULUI LUMEI?

122. „Aici locuiesc oamenii [i cåinii. Alte animale: hiene etc. P`s`ri:
bufni]ele. Plante nu, minerale nu. Trage concluziile. Dar to]i se conduc dup`
determin`rile zonei libere. Oamenii-cåini, la fund. Aici se face istorie. Aici se
face dragoste. Totul con[tient. Aici sunt r`ii [i inteligen]ii. Nu au \ns` nici o
putere. Nu-i sup`ra. Nu te l`sa turburat de ei. Fii milos cu ei. Deasupra sunt
jum`t`]ile, apoi sferturile, pentru c` reziduuri con[tiente se pot p`stra p\n`
sus, \n zona liber`, dac` nu sunt complect p`r`site (vreau s` spun c` pot reveni,
cu mai mult` for]` \nc` [i trag \napoi). Ace[tia sunt favorabilii, dar pot oric\nd
redeveni cåini.
Cei puri \ncep s` scape, \ntr-un fel sau altul.“ (C{, p. 48)
123. Ibidem.

150
AT H A N O R

Urmeaz` fragmentele din Zenobia care fac referire la artificierul


nenorocit Agrippa. Majoritatea observa]iilor [i comentariilor pe
marginea acestor fragmente le voi face \n subsolul paginilor.

Totu[i, \n una din zilele acelea, pe care a[ numi-o vineri, m-am


pomenit din nou umbl\nd pe str`zi. Vroiam s`-l \nt\lnesc pe
Cornélis Agrippa, \n leg`tur` cu o ulcic` de lut. Pentru Agrippa,
a c`rui coresponden]`124 de artificier125 nenorocit (m` refer \n
special la scrisorile126 lui c`tre abatele Tritheim127) mi-a c`zut \n
m\ini mult mai t\rziu128 f`c\nd s`-i p`leasc` nimbul [i a[a destul
de ofilit, nutream pe atunci o oarecare simpatie: latina mea rudi-
mentar` ad`uga latinei sale nu prea str`lucite129 c\teva tainice

124. Henri Cornélis Agrippa – Sa Vie et son Œuvre – d’après sa Correspondance


(1486-1535), par Joseph Orsier, Paris, Librairie Générale des Sciences Occultes,
Bibliothèque Chacornac, 1911. La \nceputul anilor ’70, Dan Stanciu i-a \mpru-
mutat lui Gellu Naum acest volum. Urm`rile acestei lecturi se v`d mai ales \n
Zenobia.
125. Gellu Naum face, pesemne, referire la faptul c` Agrippa a fost, pentru
o vreme, mercenar \n serviciul |mp`ratului Maximilian I de Habsburg.
126. Era o cutum` pe vremea lui Agrippa ca scriitorii oculti[ti, mai ales ei,
s`-[i ia toate m`surile de precau]ie \nainte de a publica vreo carte. Riscul era
acela de a fi acuza]i de c`tre Biseric` de colaborare cu Satanitatea. |n acest
sens, ei trimiteau manuscrisul c`r]ii, \nso]it de o scrisoare, unui posibil protec-
tor, care era fie vreun nobil de la curtea pe l\ng` care alchimi[tii \[i practicau
meseria, fie maestrul/mae[trii care \i ini]iaser` \n ocultism. Aici, Gellu Naum
pare s` aib` o problem` cu scrisorile lui Agrippa c`tre Tritheim.
127. Tritheim este mai cunoscut sub numele s`u latinizat Johannes
Trithemius. Principala sa lucrare este „Steganographia sau arta de a comunica,
prin intermediul unei scrieri secrete, cu g\ndurile unei persoane absente“.
Urmare a public`rii acestei lucr`ri, Trithemius „a fost acuzat de necroman]ie
[i comer] cu demonii“. Citatele s\nt din William Godwin, Vie]ile necroman]ilor,
traducere de Ioana Wenger, Editura Esoteris, 2005.
128. Acest „mult mai t\rziu“ pare s` indice faptul c` Gellu Naum regret`
statutul privilegiat pe care i l-a acordat, cu ani \n urm` (\n Calea {earpelui), lui
Agrippa.
129. |ntr-adev`r, De occulta philosophia este scris` \ntr-o limb` latin` plin` de
gre[eli. At\t edi]ia \n limba englez`, disponibil` pe Internet, c\t [i aceea \n
limba romån`, citat` \n acest studiu, p`streaz` aceste gre[eli. De pild`, Sf\ntul
Augustin este numit de Agrippa c\nd Augustin, c\nd Austin. {i acesta este doar
un exemplu minor.

151
AT H A N O R

sub\n]elesuri \n stare s`-mi declan[eze anumite resorturi imagi-


native. Un criteriu asem`n`tor m` \ndemna, de pild`, s` prefer
textele magistrului Eckhart textelor lui Jacob Boehme sau, pe alt
plan, s`-mi plac` lectura lui Raymond Roussel \n timp ce Joyce130
m` f`cea s` vomit. (Z, V, 10, pp. 169-170)

Pe Agrippa \l \nt\lnisem de c\teva ori \n \mprejur`ri [i localit`]i


diferite (C`l`ra[i, Jibou, C\mpulung-Muscel, Bucure[ti), totdeau-
na sub \nf`]i[area aceluia[i c\ine r`p`nos [i negru131, cu ochi
l`crimo[i, extrem de expresivi, [i cu un r\njet pe bot, cumplit de
uman. (Z, V, 10, p. 170)

Agrippa nu f`cea parte dintre vechii mei vizitatori132 ai primu-


lui meu coridor. |l \nt\lneam numai pe str`zi, vagabond\nd, [i de

130. Este interesant tot acest sistem de leg`turi invizibile care exist` \ntre cei
pe care \i pomene[te Gellu Naum \n c`r]ile sale. La o prim` vedere, ce leg`tur`
ar putea fi \ntre Agrippa [i Joyce? Totu[i, am descoperit \n James Joyce, la p. 173
a c`r]ii A Portrait Of The Artist As A Young Man (Wordsworth Editions Limited,
1993), urm`torul paragraf: „|i zbur` prin minte o fraz` din Cornelius Agrippa [i
apoi \i zburar` \ncolo [i \ncoace prin minte g\nduri f`r` de form` din Swedenborg
despre coresponden]a dintre p`s`ri [i cele ce ]in de intelect, [i spusele lui, cum
c` f`pturile v`zduhului \[i au cunoa[terea lor, \[i [tiu timpurile [i anotimpurile,
pentru c` au r`mas statornice \n rostul vie]ii lor, nu ca omul, pentru c` ele nu
[i-au pervertit acel rost prin ra]iune.“ (\n romåne[te de Frida Papadache)
131. Dup` moartea lui Agrippa, au circulat zvonuri despre faptul c` el ar fi
conjurat demoni. Unul dintre cele mai faimoase este c`, pe patul de moarte,
Agrippa ar fi dat drumul unui c\ine negru care \i fusese apropiat. C\inele
negru reapare [i \n numeroase legende despre Faust, iar \n versiunea lui
Goethe a devenit Mefistofel schwarze Pudel. (en.wikipedia.org/wiki/Heinrich_
Cornelius_Agrippa) |ntr-o scrisoare c`tre Victor Brauner, din 27 iunie 1946,
Gellu Naum \i relateaz` bunului s`u prieten o \nt\mplare al c`rei personaj este
c\inele Agrippa: „Drag` Victor, sunt \n permanen]` urm`rit de un cåine. Sunt
sigur c` e Cornelius Agrippa de Nettesheim. |]i trimet fotografia lui luat` \ntr’o
gar`, pe Valea Arie[ului, råzånd \n hohote. |nainte de a fi fotografiat atr`sese
aten]ia c`l`torilor prin tot felul de manevre ciudate. |n privin]a identific`rii nu
poate fi nici un fel de \ndoial`. Cuno[ti am`nuntele mor]ii? {i pasagiul: «SUNT
|N |NTREGIME METAMORFOZAT |N CÅINE»…“
132. Ipoteza mea este c` Gellu Naum vorbe[te despre „vizitatorii“ aceia care
apar ca personaje \n Medium, pe care a scris-o \n vremea „primului meu cori-
dor“. Din c\te cunosc, nu exist` nici o referire la Agrippa \n Medium. Dintre

152
AT H A N O R

fiecare dat` vorbeam din priviri, n-a[ putea spune \n ce limb`


omeneasc` sau c\ineasc` dar se \nt\mpla chiar a[a [i nu altfel. (Z,
V, 10, p. 171)

Am umblat mult, ostenisem. Pe Agrippa nu l-am \nt\lnit. A[ fi


vrut s` fiu cu Zenobia, s` dau vina pe ea, s` spun c` numai din
cauza ei…
Spre sear` am intrat \ntr-o antic`rie, o dughean`, \n care nu
mai intrasem de c\nd g`sisem plo[ni]e \n cotorul unei c`r]i133
cump`rate de acolo. „N-ai mai trecut de mult pe la noi“, spunea
anticarul. Nu i-am r`spuns, m-am dus direct la raftul din dreapta,
ceva m` atr`gea acolo ca un magnet, am scos din raft un tom
vechi, \mbr`cat \n piele ro[cat`, jupuit`: Cornélis Agrippa, „De
Occulta Philosophia“ – o edi]ie princeps. N-aveam bani, am pus
cartea la loc [i am plecat. (Z, V, 11, p. 171)

A[ vrea acum s` \n]elegem mai bine cum a fost posibil ca


admira]ia lui Gellu Naum pentru „acela pe care \l numesc
Agrippa“ s` sufere transform`ri at\t de drastice. Acesta este [i
motivul pentru care reproducem aici c\teva fragmente dintr-o
scrisoare134 a lui Agrippa c`tre abatele Tritheim. Ipoteza mea este
c` nu coresponden]a \n sine este incriminatoare (fragmentele de
mai jos par c\t se poate de corecte), ci alte lucruri, care pot sau nu
s` aib` leg`tur` cu aceast` coresponden]`, s\nt adev`ra]ii germeni
ai dezam`girii.

(|n primul fragment, Agrippa \ncearc` s` \n]eleag` de ce magia,


c\ndva o [tiin]` de c`p`t\i, a ajuns o \ndeletnicire detestabil` [i con-
damnabil`:)

„vechii vizitatori“, cei mai vizibili s\nt: Gérard de Nerval, Lautréamont, Sade,
Rimbaud, Jarry, Breton, Hegel [i Heraclit. Ace[tia, dup` toate aparen]ele, s\nt
vizitatorii favorabili. O descriere a celui de-al doilea coridor, situat \n Pia]a
Roman`, apare \n Z, IV, 2, pp. 123-124.
133. Este vorba de cartea lui James Joyce, Ulise. Dan Stanciu mi-a povestit c`
Gellu Naum n-a putut s`-l mai sufere pe Joyce dup` ce Ulise, pe care o
cump`rase dintr-un anticariat, i-a umplut biblioteca de plo[ni]e.
134. Publicat` la \nceputul primei c`r]i a De occulta philosophia (edi]ia \n
limba englez` din 1651, traducere de J.F.)

153
AT H A N O R

C\nd \n ultima vreme, prea-venerat P`rinte, am conversat


pu]in cu domnia voastr` \n a voastr` M`n`stire din Herbipolis,
am vorbit \mpreun` de unele lucruri legate de chimie, magie [i
cabala, precum [i de alte lucruri, care \nc` mai s\nt ascunse \n
[tiin]ele [i artele secrete; iar apoi s-a pus o \ntrebare mai \nsem-
nat` dec\t celelalte, [i anume, de ce magia, \n timp ce este socotit`
de to]i vechii filosofi ca [tiin]` de c`p`t\i [i era venerat` de \n]e-
lep]ii din trecut, a ajuns \n ultima vreme, dup` \nceputurile
Bisericii Catolice, s` fie mereu ur\t` de aceasta [i suspectat` [i
apoi atacat` de sfin]ii p`rin]i [i condamnat` de Canoanele Sacre
[i \n plus interzis` de toate legile [i decretele. Acum cauza, a[a
cum mi-o \nchipui eu, nu este alta dec\t c`, din cauza unei fatale
dec`deri a vremurilor [i a oamenilor, mul]i filosofi fal[i s-au stre-
curat \n`untrul acesteia, iar ace[tia, sub numele de magicieni,
\ngr`m`dind la un loc prin numeroase feluri de r`t`ciri [i fac]iuni
de false religii, multe supersti]ii blestemate [i rituri periculoase [i
sacrilegii p`c`toase, r`t`cite de la religia cea dreapt` [i \mpotriva
naturii [i spre pierzania oamenilor [i \mpotriva lui Dumnezeu, au
\ntocmit foarte multe c`r]i p`c`toase [i ilegale, a[a cum vedem \n
zilele noastre, pe care au pus prin furt preacinstitul nume [i titlu
de Magie.
A[adar, prin acest titlu sacru de Magie, ei au sperat s`
dob\ndeasc` merit pentru neroziile lor blestemate [i detestabile.
Prin urmare, chiar acest nume de Magie, \nainte vreme onorabil,
a devenit \n zilele noastre cel mai odios pentru oamenii buni [i
cinsti]i, [i este socotit drept o crim` capital` dac` cineva \ndr`z-
ne[te s` se declare pe sine magician, fie prin doctrin` sau prin
fapte, \n afar` de vreo b`tr\n` nenorocit` [i senil` de la ]ar`, de-
spre care se crede c` ar fi priceput` [i c` ar avea puterea divin`
(a[a cum spune Apuleius) de a pr`bu[i cerul, de a ridica p`m\n-
tul, de a \mpietri pu]urile, de a d`r\ma mun]ii, de a chema duhu-
rile, de a-i distruge pe zei, de a stinge stelele, de a face lumin` \n
iad (…).

(Agrippa \[i declar` rezervele fa]` de ni[te scriitori mai vechi sau mai
noi:)

A[adar, aceste lucruri, pe care Lucan le poveste[te despre


Thessala Magiciana [i Homer despre atotputernicia lui Circe, din

154
AT H A N O R

care eu m`rturisesc c` multe s\nt \n egal` m`sura p`reri gre[ite,


credin]e supersti]ioase [i fapte d`un`toare, atunci c\nd nu s\nt
arte p`c`toase, ele cred totu[i c` se pot acoperi cu venerabilul
titlu de Magie. Av\nd \n vedere c` lucrurile stau astfel, m-am \ntre-
bat mult [i nu am fost mai pu]in sup`rat c` nu s-a g`sit nimeni
care s` condamne aceast` disciplin` sublim` [i sacr` drept impie-
tate, sau s` ne-o \nf`]i[eze curat [i cinstit, deoarece am v`zut c`
scriitorii no[tri noi, ca Roger Bacon, Robert (de York,) un englez,
Peter Apponus (adic` Peter de Abano), Albertus (Magnus) Teu-
tonul, Arnoldas de Villa Nova, Anselme Parmensianul, Picatrix
Spaniolul, Cicclus Asculus din Floren]a [i mul]i al]ii cu nume mai
pu]in cunoscute, c\nd au promis s` se ocupe de magie, nu au pro-
dus dec\t amuzamente ira]ionale [i supersti]ii nedemne de oa-
menii cinsti]i.

(De[i erau foarte \n spiritul epocii, reveren]ele pe care Agrippa i le face


aici lui Tritheim nu au fost pe placul lui Gellu Naum:)

Dup` ce am ales p`rerile filosofilor demni de \ncredere [i i-am


exclus pe cei r`i (care au recomandat cu f`]`rnicie [i [tiin]` con-
traf`cut` ca tradi]iile magicienilor s` fie \nv`]ate din c`r]ile foarte
imorale ale \ntunericului ca [i cum ar fi institu]ii de fapte minu-
nate) [i sco]\nd tot \ntunericul, am \ntocmit \n sf\r[it trei c`r]i
compendii despre Magie [i le-am numit Despre Filosofia Ocult`,
care este un titlu mai pu]in sup`r`tor, care c`r]i vi le trimit (dom-
nia voastr` excel\nd \n cunoa[terea acestor lucruri) ca s` le
corecta]i [i cenzura]i; dac` am scris ceva care poate fi de natur`
ultragioas`, nepl`cut` lui Dumnezeu sau o insult` la adresa
religiei, pute]i s` condamna]i eroarea; dar dac` scandalul
impiet`]ii poate fi rezolvat [i \nl`turat, pute]i s` ap`ra]i tradi]ia
adev`rului; iar dac` face]i astfel cu aceste c`r]i [i cu Magia \ns`[i,
ca nimic s` nu fie ascuns din ce poate fi de folos [i nimic aprobat
care s` poat` face r`u, dac` aceste trei c`r]i vor fi trecut acest exa-
men cu bine, ele pot fi considerate demne de a fi publicate [i f`r`
fric` de a fi judecate de posteritate.

Vom \ncerca acum s` tragem c\teva concluzii clarificatoare:

155
AT H A N O R

(1) C\nd a scris Calea {earpelui, lui Gellu Naum \i erau necunos-
cute multe detalii despre Agrippa, dovad` c` Situa]ia lumei din
1948 ne arat` un Agrippa situat cel mai aproape de CENTRUL
LUMEI.
(2) Gellu Naum descoper`, la \nceputul anilor ’70, c` Agrippa
a fost, de fapt, un artificier nenorocit, adic` un soldat pl`tit, un mer-
cenar, lucru inacceptabil pentru un poet care, \n r`zboi, a refuzat
s` trag` cu arma. Acest am`nunt ar fi fost suficient, poate, pentru
ca Gellu Naum s` regrete imensa admira]ie pe care o avusese cu
ani \n urm` pentru magicianul din Köln.
(3) Probabil c`, mai mult dec\t con]inutul manifest al scriso-
rilor lui Agrippa c`tre Tritheim, ceea ce i-a produs o mare deza-
m`gire lui Gellu Naum a fost faptul c` Agrippa \i scrie, plin de
umilitate, unui pop` care s-a \ndeletnicit cu magia neagr`.
Interesant este [i faptul c` abatele Tritheim a fost at\t mentorul
lui Agrippa, c\t [i al lui Paracelsus, \ns` admira]ia lui Gellu Naum
a r`mas intact` doar fa]` de Paracelsus, despre care spune: „El
este fratele meu pentru c` simte [i caut` acela[i lucru pe care \l
simt [i \l caut [i eu…“135
(4) La des`v\r[irea procesului de ofilire a nimbului lui Agrippa
a pus um`rul, f`r` doar [i poate, [i legenda cu acel c\ine agrip-
pian, mare [i negru, care – fapt intolerabil pentru Gellu Naum –
apare \n Faust al lui Goethe, sub numele [i \nf`]i[area lui Mefis-
tofel. Gellu Naum \l numea pe Goethe „du[manul meu personal“
– iat` fragmentul (din Z, VII, 11, p. 250): „Priveam peisajul: mai
lipseau doar luntrea, pescarul mul]umit [i c\teva r`]u[te, eventual
s`lbatice, plus leb`da [i v\n`torul cu pu[ca [i c\inele fidel [i
moara, ca s` m` simt ca \ntr-o poezioar` a du[manului meu per-
sonal Johann Wolfgang Goethe (wurde im Jahre siebzehnhun-
dertneunundvierzig zu Frankfurt am Main geboren. Seine Eltern
waren… [i a[a mai departe.)“
(5) Dac`, \n Calea {earpelui, Agrippa este unul dintre asem`-
n`torii favorabili elibera]i de con[tient, \n Zenobia lucrurile stau toc-

135. DI-E, p. 88.

156
AT H A N O R

mai invers: \nt\lnirile cu Agrippa [i evocarea acestor \nt\lniri \l


aduc pe Gellu Naum \n preajma fie a unui Joyce, care „m` f`cea
s` vomit“, fie a unui Iason136, unul dintre nefavorabilii care apar
constant \n Zenobia.

Ca simplu cititor m-am \ntrebat de ce Gellu Naum nu a dorit


s`-[i vad` Calea {earpelui publicat`. Dou` observa]ii \n leg`tur` cu
acest lucru:
(a) Este limpede c` Gellu Naum nu a vrut s` publice Calea
{earpelui. Dac` ar fi dorit s` o publice, ar fi putut s` fac` asta
oric\nd dup` 1989.
(b) Dac` ar fi dorit s` publice Calea {earpelui, Gellu Naum ar fi
rescris mare parte din paginile care, pe alocuri, r`m`seser` \n sta-
diu de ciorn`137. {i, mai ales, l-ar fi revizuit serios pe Agrippa. De
altfel, dac` ar fi s` numim un singur motiv pentru care Gellu
Naum nu a vrut s`-[i vad` Calea {earpelui publicat`, acest motiv ar
fi, probabil, Agrippa.

136. „Mai \nt\i Agrippa, cu gluma lui echivoc`. Semn al e[ecului, nesigur ca
toate semnele dar suficient ca s` clatine toate trestiile crescute \n mine. Apoi,
ca din \nt\mplare, Iason.“ (Z, V, 18, p. 188) Oare ce se ascunde dedesubtul aces-
tui „semn al e[ecului“? Nu este deplasat s` presupunem c` Gellu Naum avea \n
vedere admira]ia pe care o avusese \n trecut fa]` de Agrippa, admira]ie care,
\ntre timp, se transformase \ntr-un e[ec cert. „Trestiile crescute \n mine“ s\nt,
poate, acele certitudini eruptive pe care le tr`ia Gellu Naum pe vremea c\nd scria
Calea {earpelui.
137. C\nd spun c` exist` pagini din Calea {earpelui care par a se afla \n sta-
diul de ciorn`, am \n vedere c\teva indicatoare: 1) semne de \ntrebare, care apar,
\ntre paranteze, dup` cuvinte care necesit` clarific`ri suplimentare: „Nu exist`
dec\t eternitatea (?) din care via]a este o form`, un accident“ sau „(…) la
gradul acesta de libertate, libertatea ei \nseamn` mai ales emanciparea de acest
determinism [i, \ntr-o egal` m`sur`, supunerea (?) lui“; 2) paranteze c\nd
interogative, c\nd autoexplicative: „Punct de plecare: nevoie de echilibru,
probabil. [fizic? spiritual (adic` for]e)?]“ sau „Violen]a e o form` a timpului,
ferocitatea la fel. (Timpuri de regnuri, bine\n]eles.)“; 3) alte nota]ii personale,
cum este acest „exprim prost“ din: „Musa celui care a murit \n locul meu s-a alipit
formei mele sau alteia sau nu e nevoie de a[a ceva – exprim prost“.

157
AT H A N O R

Calea {earpelui [i Albul osului: asem`n`ri de familie

C\nd a scris Calea {earpelui, \n 1948, Gellu Naum [tia c` publi-


carea acestui jurnal personal al ne-muririi n-ar fi fost posibil`. Cu
numai un an \n urm`, cenzura comunist` blocase publicarea
Albului osului, o serie de proze scrise \n 1947 [i pe care Gellu
Naum ar fi dorit s` le publice \n acela[i an. Aceste proze vor
ap`rea \n volumul Poetiza]i, poetiza]i…, 23 de ani mai t\rziu. Nu
\nt\mpl`tor am pus Calea {earpelui \n rela]ie cu Albul osului. Cum
anul 1947138 este destul de apropiat de anul 1948, este lesne de
\n]eles cum se face c` Albul osului con]ine, de[i \ntr-o frazare [i o
a[ezare \n pagin` diferite139, majoritatea simbolurilor-cheie din
Calea {earpelui: „clipirea senil` a ochiului bufni]ei-vultur“, „umbra
lung` a C\inelui“, „sinistra umbr` a C\inelui“, „maladia mortal`
care Ne roade“, „puterea hienelor asupra umbrei umane“, „vul-
turul ple[uv acoperind oceanul“, „impasibilul Vultur, singurul
care nu doarme (…), \ntors pe partea cealalt` netezind norii cu
aripa lui uria[`“, „a[teptarea Miracolului“, „Mercurul, de culoarea
[i consisten]a fl`c`rilor“, „mama [erpilor“, „[erpi[orul meu de
sulf“, „mitul lui Van Helmont“ [i, dac` toate acestea nu s\nt sufi-
ciente, iat` \nc` un fragment din Albul osului (care, pe planul
acelui altceva pe care vrea s`-l comunice Gellu Naum, este un fel

138. Totu[i, Gellu Naum a publicat dou` c`r]i-manifest \n acest an: L’infra-
noir (\n colaborare cu Gherasim Luca, Paul P`un, Virgil Teodorescu [i D.
Trost) [i Éloge de Malombra. Cerne de l’amour absolu (\mpreun` cu Gherasim
Luca, Paul P`un, Virgil Teodorescu [i D. Trost). De asemenea, \n catalogul
Suprarealismul \n 1947, Expozi]ie Interna]ional` a Suprarealismului prezentat`
de André Breton [i Marcel Duchamp (Editura Pierre à Feu, Paris, 1947), a
ap`rut textul Le sable nocturne (scris de Luca, Naum, P`un, Teodorescu [i
Trost). La sugestia lui Dan Stanciu, care le-a [i tradus \n romåne[te, Gellu
Naum a publicat aceste trei texte din 1947 (Infra-negrul. Preliminarii la o inter-
ven]ie supra-taumaturgic` \n cucerirea dezirabilului, Elogiu Malombrei. Cerc al iubirii
absolute [i Nisipul nocturn) \n antologia |ntreb`torul, Editura Eminescu, 1996.
Albul osului este prima carte a lui Gellu Naum refuzat` de cenzur` [i cea care a
dat semnalul unei lungi perioade de t`cere.
139. Formal, Albul osului [i Calea {earpelui nu au nici o leg`tur`. Ele comu-
nic` numai pe planul st`rilor [i al simbolurilor.

158
AT H A N O R

de Calea Albului Osului sau de Albul Osului {earpelui): „nu s\nt


[arpe dac` Ne frec pieptul de p`m\nt, exist` un [arpe pe care-l
cunosc foarte bine, [arpele mut care p`r`se[te din c\nd \n c\nd
grota ca s` urle la pietre“140. Se poate spune, cred, c` Albul osului
con]ine germenii ne-muririi din Calea {earpelui.
i) |n Calea {earpelui este vorba \n primul r\nd despre „libertatea
de a nu muri“141. |n Albul osului se afirm` (la p. 104, \n AO-PP):
„Dorim s` \nviem f`r` a muri \n prealabil“.
ii) |ntocmai ca \ntr-un tablou142 de Victor Brauner (\n care vedem
un om st\nd de vorb` cu un vultur a[ezat \ntr-un jil] (omul, v` mai
aminti]i, ]ine \n m\na st\ng` o lun` [i un soare, legate \ntre ele),
\n Calea {earpelui, \ntr-un text datat 29 septembrie 1948, Gellu
Naum scria: „|n visul de acum c\teva nop]i, soarele se unise cu
luna. Erau apoi eclipse, eclipse…“. 29 septembrie este ziua \n care
Gellu Naum a renun]at la form` pentru a se dedica \n \ntregime
Musei, este ziua pe care a [tiut-o sau m`car a presim]it-o, este ziua
pe care, \n Calea {earpelui, nu a numit-o143, prefer\nd s`-i al`ture
c\teva puncte de suspensie. |n Albul osului, legat de aceast` con-
junctio144 a soarelui cu luna (o coincidentia oppositorum), se spun
lucruri asem`n`toare, dar ceva mai grave: „[i la pr\nz am s`-]i
spun: e mereu noapte145, [i la miezul nop]ii [i la opt, p\n` la ora

140. AO-PP, p. 100.


141. „Elixirul de via]` lung` nu este o utopie. / Via]a ve[nic` este o reali-
tate.“ (C{, p. 21)
142. „|ndr`gosti]ii“ (subintitulat „Mesagerii num`rului“), din 1943.
143. „Un oarecare determinism, teribil de important, cere ca forma mea s`
ia sf\r[it pe ziua de…“ (C{, p. 21)
144. „Conjunctio – Nunt` chimic` (nuptiae chymicae) celebrat` de Rege [i
Regin` (Soare [i Lun`, Ro[u [i Alb, Sulf [i Mercur) simboliz\nd unirea prin-
cipiilor Masculin [i Feminin, care \n retorta alchimistului \nseamn` aducerea
\n stadiul de simpatie sau afinitate a dou` (sau mai multe) substan]e, ref`c\nd
unitatea [i plenitudinea |nceputului.“ (Theophrastus Ph. Paracelsus, Ars
Alchimica, traducere [i \ngriire edi]ie: Ilie Iliescu, Herald, 2005, p. 233)
145. „|n diminea]a asta care e poate \nceputul nop]ii / la ora c\nd m` t\r\i
plin de scaie]i [i mort / peste \ntinderile nes`pate ale lumii / sau c\nd stau gol
[i nemi[cat \n fa]a magazinului cu articole foto / \n diminea]a asta cu soare [i
cu lun` / cu arhiduci asasina]i \n limuzine de culoarea s\ngelui / aud cum
f\lf\ie t`cut` / aripa corbului“ (Orb la corb)

159
AT H A N O R

2001146 (subl. m.) c\nd vei \nghi]i dintr-o singur` mi[care ful-
gerul (…)“. Ce-ar putea \nsemna aceast` „or` 2001“, c\nd noi
[tim c` musa Gellu Naum a p`r`sit forma Gellu Naum \n ziua de 29
septembrie 2001? |n 1948, Gellu Naum scria, \n Calea {earpelui, c`
[tie147. |n 1947, \n Albul osului, scria acela[i lucru.

De ce Clava [i Musa nu s\nt cuvinte naumiene

Inten]ionam s` divulg \n acest capitol (pe care \l intitulasem


„Clavis c`tre Musa“) ceea ce (cred c`) \nseamn` Musa din Calea
{earpelui. Am renun]at la aceast` inten]ie. M` voi rezuma \n acest
loc s` fac doar c\teva preciz`ri \n leg`tur` cu aceste dou` cuvinte:
Clava [i Musa.
Primul apare \ntr-un vis148 din Medium, [i semnifica]ia sa, la
care se ajunge pe c`i ne-con[tiente (ceea ce ar putea \nsemna o
garan]ie suplimentar`), este aceea de cuv\nt magic al poeziei:

Ajung pe o strad`. E o mare mul]ime de oameni. |i opresc [i le


spun: Clava. Acesta e cuvåntul magic al poeziei, sunt sigur, [i sunt
måndru c` l-am descoperit. Imediat oamenii \ncep s` spun` poe-
me lungi, interminabile. Ora[ul tot e populat de mii de oameni
care merg declam\nd la nesf\r[it. Sunt terorizat [i mul]umit.
Terorizat fiindc` am s` fiu ucis pentru c` am spus cuv\ntul magic,
mul]umit pentru c` acum toat` lumea e poet`. |ncep s` alerg, am
s` fiu ucis, mai sunt [i al]ii care fug. Sar garduri, str`bat cåmpuri.

146. |n poemul (n)Aum \n ploaie vine din nou vorba despre secunda c\nd
soarele se une[te cu luna: „[i ei s` ne conduc` t`cu]i spre ve[nicie / c\nd vul-
turul \ncepe retragerea spre stele \n memorabila secund` \n care soarele [i
luna se reunesc \n forma lor lichid` [i \[i continu` subtila deplasare spre un
teren al ereziei \n mijlocul spiralei / ne\ntrecuta curgere lunar` pl`cuta ei
p`m\ntenire / doar m\inile pot trece pe deasupra curcubeului [i r`d`cinile ne
cresc pe limb` / iar hrana lor e apa [i e focul / [i ei s` ne conduc` t`cu]i spre
ve[nicie“.
147. „Musa mea [tie <c` un oarecare determinism, teribil de important,
cere ca forma mea s` ia sf\r[it pe ziua de…> [i nu este de acord.“ (C{, p. 21)
148. „Al patrulea vis“.

160
AT H A N O R

Cei care au s` m` ucid`, poe]ii, sunt aici. |i v`d sub un arbore, la


\ntuneric. Arborele e luminos [i eu m` urc \n el ca s` m` ascund.
Sunt sigur c` n-au s` m` vad` pentru c` eu sunt \n lumin` [i ei \n
\ntuneric. Dar ei m` descoper` imediat [i m` dau jos. Arborele a
disp`rut, lång` gard arde un foc. Cei care fugiser` odat` cu mine
sunt ar[i la foc, \ntin[i pe p`månt, bine lega]i. To]i sunt mor]i.
Pentru mine se caut` un fel de moarte deosebit`. A[tept cu
ner`bdare, pentru c` sunt sigur c` au s` g`seasc` ceva frumos. M`
intereseaz` at\t de mult \nc\t propun [i eu, entuziasmat, o me-
tod`. Ei cer s` fiu t`iat \n buc`]i cu un satår. Asta mi se pare prea
simplist [i m` nemul]ume[te. |ncep s` fiu t`iat felii, felii,
\ncepånd de la degetele måinilor pe care le ]in \ntinse, p\n` la
picioare. Cånd lucrul e terminat, focul arde mai tare. Eu sunt
mereu nemul]umit [i \ncep s` alerg, s` alerg.149

Despre Clava s-a spus150 c` ar fi un cuv\nt sut` la sut` „nau-


mian“. M`rturisesc c` nu am \n]eles rostul ghilimelelor care flan-
cheaz`, \n propozi]ia citat`, cuv\ntul naumian. Ghilimelele „nau-
miene“ ar putea s` \nsemne cel pu]in trei lucruri: 1) fie c` avem
de-a face cu un citat151 (dar atunci se pune \ntrebarea cui \i apar-
]ine paternitatea cuv\ntului naumian?); 2) fie c` ele exprim` o
ironie152 la adresa celor care folosesc cuv\ntul naumian; 3) fie c`
ni se atrage aten]ia153 asupra acelui cuv\nt [i a importan]ei extra-
ordinare care i se acord` cuv\ntului \ncadrat de ghilimele.

149. Gellu Naum, Medium, \n |ntreb`torul, Editura Eminescu, 1996, pp. 264-265.
150. „Clava“ este (ca [i MUSA din Calea {earpelui) un cuv\nt sut` la sut` „nau-
mian“. – Simona Popescu, \n Clava. Critific]iune cu Gellu Naum, Editura Paralela
45, 2004, p. 5.
151. „Semnele cit`rii sau ghilimelele („…“ ori «…») s\nt semne grafice care
se \ntrebuin]eaz` atunci c\nd reproducem \ntocmai un text spus sau scris de
cineva.“ (§ 268, p. 72), \n |ndreptar ortografic, ortoepic [i de punctua]ie, Institutul
de Lingvistic` din Bucure[ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romånia,
1965.
152. „Semnele cit`rii pot exprima ironia fa]` de cel care folose[te cuv\ntul
sau grupul de cuvinte reprodus.“ (§ 271, p. 74), \n op. cit.
153. „Se pot \nchide \ntre semnele cit`rii cuvintele asupra c`rora vorbitorul
vrea s` insiste, s` atrag` aten]ia \n mod deosebit sau s` le dea o mai mare
importan]` dec\t au \n realitate.“ (§ 272, p. 74), ibidem.

161
AT H A N O R

|ns` Clava nu este un cuv\nt naumian, a[a cum s-a spus. Clava
nu este un cuv\nt descoperit sau construit sau deturnat sau inven-
tat de c`tre Gellu Naum, ci este doar unul dintre acele cuvinte
preexistente c`rora Gellu Naum le acord`, \n anumite locuri,
ni[te semnifica]ii speciale. |n aceast` situa]ie, pe l\ng` Clava, se
mai afl` [i Zenobia154, [i Musa, [i pohet155. (Cuvintele \ntr-adev`r
naumiene s\nt acestea: moahte, fihin]`, dhragoste, homan, nathur`,
pentru simplul motiv c` Gellu Naum, chiar dac` se folose[te \n
construc]ia lor de h-ul subversiv al lui Jacques Vaché, le imprim`
acestor cuvinte o form` distinct` [i un substrat foarte personal.)
Clava se g`se[te \n toate dic]ionarele latine[ti, [i toate aceste
dic]ionare cad de acord asupra a ceea ce \nseamn`156 clava
(clavae, s.f.): „b`] noduros, m`ciuc`“. Clava este confundat adesea
cu clavis (care \nseamn`, \n primul r\nd, cheie.) A spune despre
Clava (ca [i despre Musa) c` este un cuv\nt sut` la sut` naumian e

154. Exist` mul]i autori \n c`r]ile c`rora Zenobia, regina Palmyrului, apare
ca personaj. Printre ace[tia: Geoffrey Chaucer, Nathaniel Hawthorne, William
Golding. Zenobia a exercitat de-a lungul timpului o fascina]ie at\t de mare,
\nc\t numele ei apare nu doar \n opere literare, ci [i \n opere muzicale sau \n
filme (unul dintre acestea, intitulat chiar Zenobia, este o comedie din 1939 \n
care joac` Oliver „Bran“ Hardy!); exist` [i un gen de plante care \i poart`
numele, [i chiar [i o forma]ie de heavy metal, \n Spania, care se nume[te
Zenobia.
155. Cuvintele „naumiene“, neap`rat cu ghilimele, pohet, pohem [i pohezie \i
s\nt \ndatorate \n mod evident lui Jacques Vaché. |n Lettres de guerre, de Jacques
Vaché, avec un dessin de l’auteur et une introduction par André Breton, Paris, Au Sans
Pareil, 1919, cuv\ntul „pohète“ apare la pp. 16 [i 19. Mai exist`, la p. 27, forma
„poëme“. |n plus, Vaché submineaz` hamical (p. 7) nu doar cuv\ntul „poète“
ad`ug\ndu-i un h, ci [i cuv\ntul „humour“, dezbr`c\ndu-l de h-ul ini]ial [i
echival\ndu-l cu forme precum: „umour“, „umore“, „umoreau“.
156. Dic]ionarele pe care le-am consultat s\nt acestea: Dic]ionar latin-romån,
Editura {tiin]ific`, Bucure[ti, 1962; Gh. Gu]u, Dic]ionar latin-romån, edi]ie
rev`zut` [i ad`ugit`, Editura {tiin]ific`, 1993; Ioan N`dejde [i Amelia N`dejde-
Gesticone, Dic]ionar latin-romån (complet pentru licee, seminarii [i universit`]i; lucrat
dup` cei mai buni lexicografi, ca: BREAL, Quicherat, Mühlman etc.), Editura
Na]ional` MECU S.A. |n primele dou`, semnifica]ia cuv\ntului clava este
aceea[i („b`] noduros, m`ciuc`“), \n al treilea (la p. 100), clava este acreditat
cu urm`toarele sensuri: „ciomag noduros, m`ciuc`, toropal`“.

162
AT H A N O R

ca [i cum am spune despre logos c` este un cuv\nt sut` la sut` he-


raclitean. W.K.C. Guthrie arat` limpede, pe c\teva pagini, ceea ce
a \nsemnat logos \n vorbirea curent`157 a grecilor \nainte ca
Heraclit s`-i dea sensul de „lege universal` a devenirii“158 sau de
„principiu guvernator al Universului“159.
Musa nu este, nici el, un cuv\nt naumian. Semnifica]iile pe care
le-am descoperit pentru acest cuv\nt s\nt multe [i dintre cele mai
diverse, ceea ce arat` c` Gellu Naum a ales acest cuv\nt, sim]ind
c` Musa \i poate servi cel mai bine pentru ceea ce voia s` comu-
nice \n Calea {earpelui. Cum Gellu Naum nu era complet str`in de
limba latin`160, este foarte rezonabil s` presupunem c` pohetul a
sim]it \n Musa (despre care sigur [tia c` \nseamn`: 1. muz`; 2.
c\nt, poezie161) acele „tainice sub\n]elesuri“ la care se refer` \n
Zenobia.
|mi propun \n cele ce urmeaz` s` schi]ez o geografie aleatorie
a Musei, pentru a face mai limpede faptul c` nici acest cuv\nt nu
este, \n sine, naumian, ci, poate, urmare a unui transfer de
sens/sensuri, a devenit naumian, dar nici m`car \ntru totul, c`ci
asta ar \nsemna s` anul`m, arbitrar, toate celelalte semnifica]ii ne-
naumiene ale sale. Reperele acestui museion mai mult sau mai
pu]in \nt\mpl`tor nu au nici o leg`tur` cu ceea ce \nseamn` Musa
pentru Gellu Naum. A[adar, [i este absolut necesar s` insist, a nu
se \n]elege c`, enumer\nd diverse accep]iuni ale cuv\ntului Musa,
altele dec\t aceea din Calea {earpelui, a[ vrea s` induc ideea c`

157. OIFG, p. 280: „C\nd el spune c` «toate se petrec pe m`sura acestui


Logos» (fr. 1), sau vorbe[te de «Logos-ul care guverneaz` toate lucrurile» (fr.
72), se pare c` utilizeaz` termenul \ntr-un sens special. Pe de alt` parte logos a
fost un cuv\nt obi[nuit, care \n utilizarea curent` acoperea un c\mp larg de
\n]elesuri (…)“.
158. Ibidem, p. 285.
159. Ibidem, p. 286.
160. Vorbind despre latina lui Agrippa, Gellu Naum spune: „latina mea ru-
dimentar` ad`uga latinei sale nu prea str`lucite c\teva tainice sub\n]elesuri \n
stare s`-mi declan[eze anumite resorturi imaginative“. (Z, V, 10, p. 170)
161. Gh. Gu]u, Dic]ionar latin-romån, edi]ie rev`zut` [i ad`ugit`, Editura
{tiin]ific`, 1993, p. 264.

163
AT H A N O R

aceste semnifica]ii ar avea vreo leg`tur` cu felul \n care \n]elegea


Gellu Naum Musa. C` unele dintre aceste semnifica]ii ar putea
avea leg`tur`, \n vreun fel sau altul, pe vreun plan sau altul, cu
mitologia personal` a lui Gellu Naum, acest lucru este, desigur,
numai meritul hazardului. Iat` c\teva Muse:

(1) MUSA LUI MOISE: Musa este numele lui Moise \n limba arab`.
(2) MUSA-REGINA: Musa a fost regina Partei (c. 2 \.Chr. – 4
d.Chr.). Numit` Thermusa de Josephus, ea a fost o sclav` italian`
oferit` drept concubin` de \mp`ratul roman Augustus (27 d.Chr.
– 14 d.Chr.) regelui Phraates IV al Partei (37 \.Chr. – 2 d.Chr.) ca
r`splat` pentru returnarea vulturilor pierdu]i de Marcus Licinius
Crassus \n b`t`lia de la Carrhae, \n 53 d.Chr. Musa a devenit
favorita lui Phraates IV, iar el a f`cut-o so]ia lui legitim`, numind-o
„zei]a Musa“.162
(3) MUSA-|MP~RATUL: |mp`rat (mansa) al Imperiului Mali vest-
african, \ncep\nd cu 1307 (sau 1312), Musa a l`sat \n urm` un
teritoriu remarcabil prin suprafa]` [i bog`]ii (el a fost acela care a
cl`dit Marea Moschee din Timbuktu). Dar Musa este pomenit
mai ales pentru fastul pelerinajului s`u la Mecca (din 1324), care
a atras aten]ia lumii asupra extraordinarei bog`]ii a imperiului
Mali.163
(4) MUSA-ALIMENTUL, MUSA-MEDICAMENTUL, MUSA-|MBR~C~-
MINTEA ETC.: Musa, o familie de plante de o importan]` extrem de
mare pentru societ`]ile umane, produce actualmente un aliment
cotat al patrulea ca importan]` \n \ntreaga lume (dup` orez, gr\u
[i porumb): banane [i banane plantain. Specia Musa cre[te \ntr-o
mare varietate de medii [i este folosit` \n diferite feluri, de la
bananele [i bananele plantain comestibile de la Tropice, p\n` la
plantele fibroase [i ornamentale din regiunile mai reci. Musa este
o surs` [i pentru b`uturi, zaharuri fermentabile, medicamente,

162. http://en.wikipedia.org/wiki/Musa_of_Parthia
163. http://www.britannica.com/ebc/article-9372859

164
AT H A N O R

arome, dar poate fi folosit` [i ca material de construc]ii sau ca


materie prim` \n industria textil`; din Musa se fac [i fr\nghii, dar
Musa se poate [i fuma, fiind utilizat` \n numeroase practici cere-
moniale [i religioase.164
(5) MUSA-PISICA: Exist` o plant` decorativ`, care se comercia-
lizeaz` [i \n Romånia, a c`rei denumire este Musa japonica. Lui
Gellu Naum sigur i-ar fi pl`cut aceast` plant` cu suflet de
felin`165.
(6) MUSA-FILMUL: Pentru mitologia personal` a lui Gellu
Naum nu este lipsit de importan]` c` pe 7 septembrie 2001, cu
c\teva s`pt`m\ni \nainte de 29 septembrie 2001, a fost lansat filmul
sud-coreean Musa (un western asiatic, \n regia lui Sung-su Kim).
Interesant este [i c`, pe parcursul film`rilor din China, actorul \n
rolul principal Woo-sung Jung s-a r`nit la un genunchi \n timpul
unei scene de lupt`.
(7) MUSA-VILLAGE {I MUSA-RESTAURANTUL: Musa este numele
unui or`[el din Pakistan, iar unul dintre restaurantele din Aber-
deen (Sco]ia) se nume[te Musa.

164. „Musa species (banana and plantain)“, Authors: Scott C. Nelson,


Randy C. Ploetz and Angela Kay Kepler, Publisher: Permanent Agriculture
Resources, August 2006, www. agroforestry.net.
165. „Eu vorbesc ca om [i, vorbind ca om, m` uit la pisicu]a mea Japonica…
A[ dori din tot sufletul nu s` tr`iesc ca ea, ci s` am demnitatea ei, care apar]ine
felinelor, \n genere… A[ dori din tot sufletul s` fiu aristocrat ca Japonica…
Vezi, exist` ni[te calit`]i umane, care nu s\nt numai umane [i pe care, \n mod
ciudat, nu le-am v`zut la nici un om at\t de \mplinite ca la Japonica… Mul]i trec
pe l\ng` ele [i nici nu le b`nuiesc m`car… Dar ele exist`, [i atunci… {i eu mi
le doresc, adic` la mine s\nt mai ales \n starea de dorin]e, pe c\nd la ea s\nt
realit`]i depline… |ntre noi fie vorba, pentru mine Japonica nici nu e pisic`,
dec\t \ntr-o prezen]` accidental` a principiului… Eu [tiu foarte bine asta, [i ea
[tie la fel de bine… {i ea [tie c` eu [tiu, [i eu [tiu c` ea [tie… Iar \n unele
momente de intens` admira]ie din partea mea, c\nd simt c` s\nt foarte
aproape de ea, \i spun: m`i, Japonica, nu mai face pe nebuna cu mine… Hai,
vorbe[te-mi… |]i spuneam, \ntr-o zi, c` Japonica e \nger. S` [tii c` nu glumeam.
Un \nger-pisic`. {i ea r`m\ne pisic` numai ca s` m` conving` pe mine c` e
numai pisic` [i prin asta m` convinge, din ce \n ce mai mult, c` nu e numai
pisic`…“ (DI-E, p. 86)

165
AT H A N O R

Except\nd Musa-pisica [i Musa-filmul, nici una dintre celelalte


Muse enumerate mai sus nu pare s` aib` vreo leg`tur` cu Musa
din Calea {earpelui.
(Despre ce \nseamn` Musa lui Gellu Naum n-am s` mai spun
nimic \n aceste pagini, de[i am o b`nuial` foarte exact` \n privin-
]a naturii lui. B`nuiala aceasta – [i asta e tot ce voi spune despre
Musa naumian`, deocamdat` – are r`d`cini \nalte [i umbre ad\nci
\n imediata apropiere a lui Pitagora, Paracelsus, Agrippa [i – cul-
mea! – Platon.)

Experimentul „Apollonios din Tyana“


(sau cum se face c`, plec\nd din Tyana, ajungem \n Comana)

F`r` nimic [i f`r` nic`ieri iubisem c\teva lucruri derizorii


c\nd m` n`[team \mi punea m\na pe frunte
vreun Apollonios de Thyane P`trundeam \mpreun`
\n abisuri concrete

A[a \ncepe un poem166 al lui Gellu Naum [i tot a[a, dar nu


\nainte de a ne tatua pe retine versurile de mai sus, va \ncepe [i
experimentul nostru. Pe parcursul lui, pe m`sur` ce vom
p`trunde \n tot felul de abisuri concrete, \ncerc\nd s`-i lu`m urma
lui Apollonios din Tyana, vom ajunge, poate, \ntr-un cerc cu cen-
trul pretutindeni. Punctul de fixa]ie al experimentului, care va
ar`ta cu prisosin]`, sper, c` lucrurile se leag` de parc` niciodat`
nu ar fi fost desp`r]ite, va fi \nsu[i Apollonios din Tyana. Nu
\nt\mpl`tor Gellu Naum [i-l imagineaz` pe acest Apollonios
pun\ndu-i m\na pe frunte, atunci c\nd se n`[tea. Originar din
Tyana, ora[ situat \n provincia roman` a Capadociei din Asia Mic`
(\n partea central-sudic` a Turciei de ast`zi), Apollonios a fost
ascet [i filosof de extrac]ie pitagoreic`, despre care se spune c` ar
fi f`cut nu doar filosofie, ci [i minuni. A tr`it aproximativ \ntre
anii 40-120 d.Chr., timp suficient pentru ca faptele sale s` fie

166. F`r` nimic [i f`r`, \n C-A, p. 9.

166
AT H A N O R

\nv`luite \ntr-o aur` care rezist` [i \n zilele noastre167. Fidel doc-


trinei pitagoreice, Apollonios din Tyana era \mpotriva sacrific`rii
animalelor. Dieta sa era una simpl`, strict vegetarian`. A [i scris o
carte, Despre sacrificii (asupra c`reia comentatorii au c`zut de
acord c`, foarte probabil, este autentic`), \n care \[i exprim`
punctul de vedere asupra lui Dumnezeu, despre care spune c`
este cea mai frumoas` fiin]`. Dumnezeu „nu poate fi influen]at de
rug`ciuni sau sacrificii [i nu are nici o dorin]` de a fi r`spl`tit de
oameni, \n schimb, el poate fi atins prin demersuri spirituale care
implic` nous-ul (intelectul – n.m.), deoarece el \nsu[i este nous
pur [i tot nous este, de asemenea, cea mai m`rea]` facultate a unei
fiin]e umane“168. A[adar, punctul de fixa]ie „Apollonios din
Tyana“ s-a deplasat pu]in spre un altul, de asemenea naumian,
numit „Pitagora“. Vom \n]elege mai departe de ce punctul acela de
fixa]ie ar trebui [ters fiindc` nici el nu e fixat nic`ieri (Era o epoc`). |ntre
a nu fi fixat nic`ieri [i a fi fixat pretutindeni poate c` nu e nici o
diferen]` pe acest plan al coinciden]elor, dar s` revenim la
Apollonios din Tyana care, de pe la \nceputul secolului al 16-lea,
a trezit un mare interes \n Europa. P\n` \n Secolul Luminilor,
Apollonios din Tyana a fost catalogat drept un magician demonic,
iar Biserica l-a declarat du[man al cre[tinismului. {i avea [i de ce
s` se team` Biserica, de vreme ce „compara]iile \ntre Apollonios
[i Christos au devenit un loc comun \n secolele 17 [i 18, \n con-
textul polemicii despre cre[tinism“169. Ajungem acum la a doua
deplasare a punctului de fixa]ie: \n Dialog \ntre un preot [i un muri-
bund, Marchizul de Sade, prin gura muribundului, \l compar` pe
Iisus cu Apollonios170. Marchizul de Sade? Parc` am mai auzit

167. Apollonios din Tyana apare ca personaj \n romanul-fantasy The Circus


of Dr. Lao (1935), de Charles G. Finney, precum [i \n serialul de televiziune, din
1977, Fantastic Journey.
168. Maria Dzielska, Apollonius of Tyana in Legend and History, Rome,
L’Erma’di Bretschneider, 1986, pp. 139-141.
169. Ibidem, pp. 204-209.
170. Am avut acces la edi]ia \n limba englez`: „Dialogue between a Priest and
a Dying Man“, By the Marquis de Sade. Muribundul \i spune Preotului: „Iisus al
t`u niciodat` nu s-a descurcat \n vreo privin]` mai minunat dec\t Apollonios din
Tyana, [i nu i-a trecut nim`nui prin cap s` sus]in` c` el a fost un zeu.“

167
AT H A N O R

undeva de el, [i vocea ne este c\t se poate de cunoscut`: „{tii, pen-


tru mine Sade era unul din steagurile atitudinii umane \ntr-un
moment de mi[care a lumii, un steag necesar tocmai din cauza a
ceea ce \n mod obi[nuit e privit ca violen]`… Pe planul desf`-
[ur`rii mentalului, continui s`-l privesc tot a[a… {i nu-i accept pe
cei de pe o pozi]ie invers`, dac` nu s\nt la fel de str`lucitori…“171
A[adar, punctul de fixa]ie „Apollonios din Tyana“ s-a deplasat,
deocamdat`, c`tre „Pitagora“ [i „Marchizul de Sade“. S` mai
facem \nc` un pas. A[a cum am ar`tat mai sus, Cornelius Agrippa
este o prezen]` constant`, de[i controversat`, \n bestiarum-ul ono-
mastic al lui Gellu Naum. De aceea nu m-am mirat s` g`sesc \n
Cartea filosofiei oculte c\teva referiri la personajul central al acestei
cauzalit`]i poetice, iat` dou` exemple: „{i despre Apollonios din
Tyana se spune c` a \nviat o t\n`r` fat`“172, respectiv „Philostratus
vorbe[te despre felul \n care a reu[it Apollonios din Tyana s`
alunge ciuma din Efes“173.
Ca [i cum te-ai apuca s` cercetezi m`runtaiele str`lucitoare ale
vreunui copac-animal, a c`rui spiral` te poate duce din Asia Mic`
p\n` prin jude]ul Giurgiu – cam a[a te sim]i atunci c\nd \ncepi s`
experimentezi virtu]ile cascadelor onomastice, care nu se fixeaz`
nic`ieri, tocmai pentru c` ele se fixeaz` peste tot. |ncerc\nd s`
deslu[esc cine este acest Apollonios din Tyana [i de ce tocmai el
i-ar pune m\na pe frunte lui Gellu Naum, m-am mirat [i nu m-am
mirat c`, din aproape \n departe, am fost condus pe c`i cunoscute
[i necunoscute \n egal` m`sur`. A[a am ajuns \n locul unde Gellu
Naum spune urm`toarele: „Nu m-am g\ndit bine ce m` atrage at\t
de mult la aventura din Anabasis, la Xenofon care cerceteaz`
m`runtaiele p`s`rilor \nainte de a lua decizii grave, dar cu sigu-
ran]` c` nu am`nuntul acesta magnific“174. Xenofon? Ce leg`tur`
are el cu Apollonios din Tyana? |n spiritul unei cronologii orto-
doxe, cei doi nu au nici o leg`tur`, \ns`, atunci c\nd orizontala tim-

171. DI-E, pp. 82-83. Sade este pomenit, cu admira]ie, [i \n Medium.


172. CFO, p. 91.
173. Ibidem, p. 128
174. DI-E, p.40.

168
AT H A N O R

pului se ridic` \n picioare, ei se pot \nt\lni f`r` nici o problem`.


N-am s` intru \n detaliile expedi]iei lui Cirus cel T\n`r \ntreprinse
\mpotriva fratelui s`u Artaxerxe, al c`rei martor activ175 a fost
Xenofon. Ele nu s\nt importante pentru ce ne-am propus aici. |n
Cartea \nt\i din Anabasis, spre sf\r[itul capitolului al doilea, d`m
peste urm`torul pasaj: „Cirus cu armata str`b`tu Capadocia,
f`c\nd dou`zeci [i cinci de parasange \n patru etape, ajung\nd la
Dana, ora[ mare [i \nfloritor. St`tu aici trei zile (…)“176. Dintr-o
not` (75, p. 296) afl`m c` Dana, numit [i Thoana, este „cunoscut
mai mult sub numele de Tyana, azi Kilissahissar, ora[ la poalele
Mun]ilor Taurus“. Dintr-o alt` not` (106, p. 345) afl`m lucruri
uimitoare despre un loc numit Comania: „fort`rea]` men]ionat`
de Xenofon. Poate aceea[i cu unul dintre cele dou` ora[e cu
numele de Comana din Asia Mic`: Comana Cappadociae, azi El-
Bostan, \n Cataonia, \n sudul Capadociei la poalele Mun]ilor
Antitaurus, [i Comana Pontica, azi Ghiumenet, pe r\ul Iris, \n inte-
riorul regiunii Pontus Galaticus“. A[adar, cine [i-ar fi imaginat c`
din Tyana vom ajunge \n Comana, chiar dac` nu \n Comana din
jude]ul Giurgiu?! Orice punct care i s-ar pune unui asemenea
traseu pe care \l str`bate un „punct de fixa]ie“ nu poate fi dec\t
arbitrar. C`l`toria punctului de fixa]ie, cum ar spune Gellu Naum,
nu se realizeaz` nici \ntr-o singur` zi nici \ntr-o singur` via]`.

O sonoritate mai pu]in poetic` a hazardului obiectiv

Exist` multe \nt\mpl`ri biografice, chiar autobiografice, pe


care Gellu Naum le relateaz` at\t \n Despre interior-exterior, c\t [i \n
Zenobia. Ele ar merita un studiu separat [i detaliat, pentru simplul
motiv c` aceste pove[ti sufer` transform`ri semnificative [i intere-
sante, \n func]ie de momentul evoc`rii [i de canalele prin care au
fost ele comunicate: fie verbal, fie \n scris. (Exist` chiar o poveste

175. Dup` moartea lui Cirus, \n b`t`lia de la Cunaxa, Xenofon a fost cel
care a preluat comanda armatei de mercenari greci.
176. Anb, p. 56.

169
AT H A N O R

real` care apare [i \n Albul osului, [i \n Despre interior-exterior, [i \n


Zenobia. Formele acestei pove[ti s\nt, de la un caz la celelalte,
foarte diferite.) Las \ns` \n seama speciali[tilor acest posibil
studiu comparativ. Personal, m` voi limita aici doar la una dintre
aceste \nt\mpl`ri, deoarece evocarea ei (cea din Zenobia) ascunde,
cred, printre r\nduri, unul dintre mecanismele subtile prin care
se manifest` hazardul obiectiv. |nt\mplarea aceasta mai este rele-
vant` [i pentru modul \n care faptele [i cuvintele genereaz` st`ri,
concomitent cu st`rile (acelea[i) care genereaz` acelea[i fapte [i
cuvinte. Nu este vorba de cauzalitate, c`ci „s\ntem \n alt domeniu
dec\t cel al cauzalit`]ii“177. |n Despre interior-exterior, Gellu Naum
nu ofer` prea multe detalii despre experien]a „cartofilor fier]i, f`r`
sare, f`r` nimic“:

Un timp a trebuit s` stau \ntr-un sat, pe l\ng` Baia Mare, pe


unde se mai g`seau cartofi [i, aproape [ase luni, nu am m\ncat
dec\t cartofi fier]i, f`r` sare, f`r` nimic. Asta se \nt\mpla prin
1945, c\nd veneam \n Bucure[ti doar ca s`-mi v`d pu]inii prie-
teni, pentru manifest`rile178 noastre colective. Pe atunci se pare
c` mai eram \nc` foarte agresiv…179

Aceast` experien]` este descris`, mai \n am`nunt, \n Zenobia:

Tot cam pe-atunci am locuit, temporar, \ntr-un sat pe malul


Some[ului, eram cumplit de bolnav, m` t\ram pe uli]e sprijinin-
du-m` de garduri, m\ncam numai cartofi f`r` sare, nimic altceva,
v` rog s` re]ine]i am`nuntul acesta, nu vorbeam cu nimeni, local-
nicii m` priveau ca pe o ar`tare.
Peste c\teva s`pt`m\ni, c\nd \ncepusem s` m` refac, a venit s`
m` vad` o domni[oar` de la catedra de Filologie Clasic` a
Universit`]ii din Bucure[ti, ]inea la mine, m-a g`sit ultrajeg`rit, cu
burta umflat` de cartofi, am ie[it am\ndoi la plimbare, pe c\mp,

177. DI-E, p. 15.


178. Una din aceste manifest`ri colective este chiar manifestul Critica mize-
riei, scris de Gellu Naum \mpreun` cu Paul P`un [i Virgil Teodorescu
(Bucure[ti, 1945).
179. DI-E, p. 54.

170
AT H A N O R

printre margarete [i maci, p\n` la iarba at\t de verde \nc\t p`rea


ud`, discutam despre una [i despre alta, chestiuni mai mult cla-
sice, \mi adusese ni[te c`r]i de citit, abia m` ]ineam pe picioare
dar conversam ca un inteligent [i ]an]o[, \mi exprimam opiniile
\n leg`tur` cu Theodor cyrenaicul180, supranumit Ateul181 [i mai
pe urm` Zeul182, [i cu Hipparchia din Maronea183, aveam chiar
unele rezerve, m` \ntristau c\teva am`nunte ale vie]ii lor, gre[eli
de comportament184, stai s` vezi; a[a e c\nd descoperi virtu]ile
salivei, domni[oara n-avea nici o vin`.185

180. Theodor a fost discipol al lui Anniceris (cyrenaic din Alexandria,


aprox. 300 \.Chr., a c`rui orientare hedonist` era ceva mai moderat` dec\t
altele) [i al lui Dionysos dialecticianul (despre care nu se cunosc am`nunte).
Theodor „considera bucuria [i durerea ca scopul suprem, cea dint\i fiind pro-
dus` de \n]elepciune, a doua de prostie“. (DL, II, 98, p. 185; vezi [i notele 288-
299, pp. 554-555)
181. „Theodor era un om care respingea pe fa]` credin]a \n zei. O carte a lui
intitulat` Despre zei, care mi-a c`zut \n m\n`, nu-i de dispre]uit.“ (DL, II, 97, p. 184)
182. „Se pare c-a fost numit «Zeul» \n urma \ntreb`rilor urm`toare, ce i-au
fost adresate de Stilpon. «Theodor, e[ti cu adev`rat ceea ce singur declari c`
e[ti?» Theodor d\nd r`spuns afirmativ, Stilpon continu`: «Oare spui c` e[ti
zeu?» A confirmat [i aceasta. «Atunci urmeaz` c` e[ti zeu». Theodor \ncuviin]`
[i-i spuse lui Stilpon sur\z\nd: «Dar bine, tic`losule, \n cazul acesta vei
recunoa[te [i tu c` e[ti cioar` [i multe altele de acest fel».“ (DL, II, 100, p. 185)
183. Hipparchia din Maronea este singura femeie-filosof c`reia Diogenes
Laertios \i dedic` un capitol (chiar dac` destul de s`rac \n detalii) \n cartea sa
Despre vie]ile [i doctrinele filosofilor. S-a n`scut la Maronea, „ora[ pe coasta de sud
a Traciei, vestit pentru vi]ele de vii cultivate acolo“ (DL, VI, nota 280, p. 652),
a f`cut o pasiune pentru Crates cinicul, cu care s-a [i c`s`torit, \n ciuda
opozi]iei p`rin]ilor. Hipparchia a adoptat modul de via]` simplu al lui Crates.
Potrivit enciclopediei Suda, Hipparchia ar fi scris o serie de tratate filosofice.
Nici unul dintre ele nu s-a p`strat.
184. Dou` dintre gre[elile de comportament la care face referire Gellu
Naum ar putea fi acestea: 1) faptul c` despre Hipparchia [i Crates se spune c`
ar fi obi[nuit s` fac` dragoste \n locuri publice, la lumina zilei (Apuleius,
Florida, 14); 2) \nt\mplarea relatat` de Diogenes Laertios: l`sat f`r` replic` de
un sofism f`cut de Hipparchia la un banchet, Theodor Ateul „nu g`si nici un
r`spuns la argumentarea ei, dar \i ridic` \n sus rochia. Hipparchia nu d`du nici
un semn de tulburare, lucru ce ar fi fost firesc la o femeie.“ (DL, VI, 97, p. 325)
185. Z, III, 15, pp. 107-108.

171
AT H A N O R

A[ vrea s` atrag aten]ia c` \n cele ce urmeaz` avem de-a face cu


Theodor Ateul [i Hipparchia din Maronea. Mai ales prezen]a
Hipparchiei este important` aici, vom vedea \ndat` de ce. A[adar,
\n pasajul de mai sus, Gellu Naum converseaz` inteligent cu o
domni[oar` de la Filologie Clasic`, pe un c\mp cu margarete [i
maci, despre Theodor Ateul [i Hipparchia din Maronea. Totul se
petrece pe fondul unei nutri]ii unilaterale, doar cu cartofi fier]i, f`r`
sare, f`r` nimic, de care Gellu Naum avusese parte vreme de c\teva
s`pt`m\ni. Nutri]ia aceasta – vom \n]elege imediat – reprezint`
doar un context agravant, dar nimic mai mult, pe fondul c`ruia se
manifest` hazardul obiectiv. |ntre conversa]ia despre Theodor [i
Hipparchia [i „gazele datorate nutri]iei mele purificatoare“ mai exist`
ceva, un ceva care, de[i invizibil, exist` [i se manifest` printre
r\ndurile scrise de Gellu Naum:

{i iat` c`, deodat`, gazele datorate nutri]iei mele purificatoare


dar unilaterale au \nceput s`-mi apese vezica; sim]eam c` mor, c`
\nnebunesc de ru[ine, ar fi existat dou` solu]ii de salvare, una
const\nd din evacuarea urgent` a lichidului din vezic`, cealalt`,
sonor`, legat` de \mpr`[tierea la fel de urgent` a gazelor, ambele
de neconceput \n fa]a unei fete de la catedra de Filologie Clasic`.
Cur\nd, am sim]it c` nu mai pot, m-am tr\ntit cu fa]a la p`m\nt,
izbeam cu pumnii iarba, gemeam c\t puteam de tare pentru c`,
neav\nd \ncotro, alesesem solu]ia sonor`, infam` [i degradant`,
pe care gemetele mele nu izbuteau s-o acopere; domni[oara se
uita uluit` la mine, se speriase.
„S` nu confunzi“, strigam, „dac` vorbesc despre Theodor am
\n vedere numai modul lui de via]` [i m` refer la st`ri, nu la
idei186; nu m` amesteca \n tagma lui sau a altuia, nu m` amesteca

186. Acest Theodor, mai mult Ateu dec\t Zeu, avea ni[te idei care nu cred
c` puteau fi pe gustul lui Gellu Naum. Theodor Ateul respingea prietenia,
deoarece „aceasta nu exist`, nici \ntre pro[ti, nici \ntre \n]elep]i; la cei dint\i,
prietenia dispare \ndat` ce utilitatea e \nl`turat`, iar \n]eleptul, fiind \ndestu-
lat cu sine \nsu[i, nu are nevoie de prieteni“. (DL, II, 98, p. 185) |n schimb,
Theodor propov`duia patimile amoroase [i adulterul: „|n]eleptul va da drum
liber, pe fa]`, patimilor sale amoroase, f`r` a ]ine c\tu[i de pu]in seama de
b`nuieli.“ Argumentul lui Theodor era acesta: adulterul este ceva firesc, at\ta

172
AT H A N O R

\n nici o tagm`, nu uita“, strigam (inutil, pentru c` nu izbuteam


s` acop`r totul), „s` nu-mi pui etichete, m` sufoc, dac` rostesc un
nume din c`r]ile nenorocite pe care mi le aduci \mi [i g`se[ti o
etichet`; s` [tii c` eu citesc ca s` recunosc [i nu ca s` cunosc; s`
[tii c` nu tr`iesc pentru [i contra, ca \n capcana voastr`“ (strigam
din ce \n ce mai furios). „S` [tii c` eu s\nt \n afar` [i s` te cari
de-aici, c\t po]i de repede; du-te la gar`, las`-m`…“
Domni[oara \ncerca s` m` ajute, nu [tia cum, dar mi-a trecut
cur\nd [i ne-am continuat plimbarea ca [i cum nu s-ar fi \nt\mplat
nimic, ba chiar cred c` i s-au p`rut pl`cute acele ore petrecute cu
un pohet, pe un c\mp cu margarete [i maci.187

Acel ceva care lipse[te din scenariul vizibil al relat`rii de mai sus
este o \nt\mplare care \l are ca personaj central pe Metrocle din
Maronea, fratele Hipparchiei, care a fost elev mai \nt\i al lui
Theofrast, peripateticianul, apoi al lui Crates Cinicul, so]ul (de o
fermec`toare ur\]enie) al Hipparchiei. Despre Metrocle g`sim \n
cartea lui Diogenes Laertios o relatare cu un parfum asem`n`tor:

Era a[a de intimidat, \nc\t, sc`p\nd un v\nt \n timpul unui


exerci]iu de [coal`, \l cuprinse o dezn`dejde at\t de mare, \nc\t se
\nchise \n cas` cu g\ndul de a se l`sa s` moar` de foame. Auzind
acestea, Crates veni s`-l vad`, chemat fiind, [i, dup` ce m\nc` mai
\nainte \n mod inten]ionat o m\ncare de bob, \l convinse \n fapt,
[i logic, c` n-a comis nici o necuviin]`. C`ci ar fi comis un fapt te-
ratologic dac` n-ar fi produs gaze \n mod natural. La sf\r[it, d\nd
[i Crates drumul la un v\nt, \l \nzdr`veni pe Metrocle, consol\n-
du-l prin asem`narea faptelor. De-atunci \ncolo Metrocle fu ele-
vul lui [i deveni foarte priceput la filozofie.188

„V` rog s` recapitula]i aceste sumare date“189, cum ar spune

vreme c\t cel care \l comite nu face dec\t s` uzeze de frumuse]e, \n m`sura \n
care frumuse]ea este folositoare. (DL, II, 99, p. 185) De remarcat, totu[i, c`
amorul liber, pe care unii suprareali[ti l-au adoptat [i cultivat, a avut \n per-
soana lui Theodor Ateul un teoretician [i un practicant asiduu.
187. Z, III, 15, pp. 108-109.
188. DL, VI, 94, p. 323.
189. Z, I, 17, p. 38.

173
AT H A N O R

Gellu Naum, privitoare la disponibilitatea hazardului de a se


manifesta chiar [i \n momente st\njenitoare, de[i c\t se poate de
obiective. Pe un anumit plan, este foarte posibil ca adev`ratul
responsabil pentru declan[area gazelor datorate nutri]iei mele purifi-
catoare s` fie Metrocle, fratele Hipparchiei, iar nu invocata nu-
tri]ie unilateral`. Asem`narea faptelor pare s` confirme o aseme-
nea ipotez`. Oricum, chiar dac` aceast` ipotez` ar p`rea (sau
chiar este) mai degrab` fantezist`, r`m\nem, totu[i, cu sur\sul pe
care ni-l induce polifonia acestei coinciden]e.

T`cerea este un genunchi de aur

Gellu Naum este un pitagoreic, \ns`, din motive obiective, nu


vom face aici dec\t s` suger`m unul dintre planurile pe care se
manifest` pitagorismul naumian. Mai \nt\i, v` invit s` citi]i cu
aten]ie poemul Vulturi \n vacan]`190:

|n august c\nd cerul se umple de tauri


un vultur coboar` \n vecin`tate
[i m` anun]` de la primul telefon c` vine s` m` vad`

Admirabil piroman b\ntuit de incendii


cu o senin`tate neagr` peste pene
el vine tulburat de prevestirea unor fl`c`ri sigure
vultur cartezian trecut prin clasele unor aspre colegii
el se \mpac` greu cu t`cerile mele
dar [tie c` purt`m acela[i semn sub pleoap`
[i simte pe genunchi acela[i aur

Noi om [i pas`re pe dou` jil]uri


st`m \ndelung de vorb`
pe c\nd iubita mea cu gesturi lini[tite re\nvie
reconfortantul archetip al nop]ii

190. Gellu Naum, Athanor, Editura Pentru Literatur`, 1968, pp. 59-60.

174
AT H A N O R

Fire[te a[ putea s`-i spun c` am \nfipt un par \n cea]`


c` vidra m-a strigat din nou azi-noapte
a[ putea s`-i ar`t al patrulea semn al c\rti]ei [i r`spunsul lucid
al urzicilor
dar locurile mele poate c` i se par o insul` necunoscut`
de aceea mi[c` lent o arip` aprins`
[i se refugiaz` \n geometria strict` a nelini[tei

Noi am\ndoi pe dou` jil]uri st`m \ndelung de vorb`


afar` noaptea \mi rugine[te c\inii

A]i remarcat, desigur, \n leg`tur` cu Pitagora, versurile „dar


[tie c` purt`m acela[i semn sub pleoap` / [i simte pe genunchi
acela[i aur“. De remarcat, apropo de Pitagora, era mai ales acest
„[i simte pe genunchi acela[i aur“. C` aurul acestui genunchi este
c\t se poate de pitagoreic o dovede[te urm`toarea poveste relatat`
de Iamblichos:

|ntr-o zi a venit la Crotona un misionar ciudat. Era un scit cu


p`rul ro[cat; se numea Abaris [i era preot al lui Apollon
Hiperboreanul. Tr`gea dup` el greaua s`geat` a Zeului [i mergea,
din poart` \n poart`, s` cear` un obol pentru Templul s`u.
Str\nsese deja mult aur.
C\nd a p`truns \n locuin]a Maestrului, a strigat tare [i s-a
prosternat cu fruntea la p`m\nt atunci c\nd l-a v`zut:
– Dar e[ti Tu, Zeul pe care \l slujesc, a murmurat el cu respect.
{i a depus la picioarele lui s`geata magic` [i sacul de aur pe
care \l ducea.
Pitagora l-a ridicat \ncet, i-a dat s`rutul p`cii [i i-a spus:
– Nu te-ai \n[elat, fiule. Am cobor\t pe p`m\nt pentru a-i
lumina pe oameni [i a-i vindeca de relele lor. Am luat \nf`]i[are
omeneasc` ca s` nu-i sperii pe muritori. Pentru a-]i dovedi f`r`
putin]` de t`gad` adev`rata mea \nsu[ire, \]i voi \ng`dui s`-mi vezi
genunchiul. {i-a ridicat mantia [i Abaris a v`zut c` genunchiul
Maestrului era de aur, a[a cum este divina lumin` a soarelui.191

191. PMA, pp. 31-32.

175
AT H A N O R

Porphyr confirm` povestea aceasta, doar c`, \n loc de genunchi,


g`sim o coaps` de aur:

Iar despre cum [i-a ar`tat coapsa de aur lui Abaris hiperboreul,
care v`zuse \n el pe (zeul) Apollon al hiperboreilor al c`rui preot
era Abaris [i care se punea cheza[ c` fapta era adev`rat`, este o
poveste r`s[tiut`.192

{i pentru c` este vorba [i despre vulturi, nu doar despre


genunchi, iat` \nc` un fragment (dintr-un fragment) din
Porphyr:

La Olympia, un vultur se rotea deasupra capului s`u, \n vreme


ce Pitagora vorbea cu cei apropia]i despre prevestiri, despre sim-
boluri, despre semnele venite de la Zeus, spun\nd c` toate acestea
s\nt ve[ti [i voci pentru cei \ndr`gi]i de zei; din c\te se spun, el a
f`cut pas`rea s` coboare [i, dup` ce a m\ng\iat-o, a slobozit-o.193

Despre Abaris Hiperboreanul, cel c`ruia Pitagora i-a ar`tat


genunchiul (sau coapsa) de aur, exist` tot felul de legende incre-
dibile:

Abaris Scitul, cunoscut pentru vizita sa \n Grecia, era din toate


punctele de vedere un mare magician.
Herodot spune c` a traversat toat` lumea cu o s`geat`,
nem\nc\nd nimic \n timpul c`l`toriei sale. Al]i autori povestesc c`
aceast` s`geat` \i fusese d`ruit` de c`tre Apollo [i c`l`rea pe ea
prin aer, peste ]inuturi [i m`ri, \n toate locurile inaccesibile.
Timpul \n care a tr`it este foarte nesigur, unii reprezent\ndu-l
ca fiind constructorul m`re]ului Palladium care, at\t c\t a durat, a
\mpiedicat c`derea Troiei \n m\inile du[manilor s`i, iar al]ii
afirm` c` se cuno[tea cu Pitagora, care a tr`it [ase sute de ani mai
t\rziu, [i c` era admis printre apropia]ii s`i de \ncredere.

192. Porphyr, Via]a lui Pitagora (fr. 28), traducere de Radu Duma, Herald,
2006, pp. 27-28.
193. Ibidem, fr. 25, p. 26.

176
AT H A N O R

Se spune c` poseda facultatea de a prezice cutremurele,


potolea furtunile [i alunga epidemiile; \mp`r]ea predic]ii oriunde
mergea; [i este descris drept un desc\nt`tor, profes\nd vindecarea
bolilor prin virtutea anumitor cuvinte pe care le pronun]a dea-
supra celor bolnavi.194

C\nd orizontala timpului se ridic` \n picioare

Este dificil de spus ce semnifica]ie acorda Gellu Naum refuzului


oric`rei idei de succesiune.

„Dragostea“, spunea Constantin, „constituie tema predilect` a


convorbirilor noastre, la Percep]ie. Trebuie s` [tii mai \nt\i c`
B`tr\nul refuz` cu furie orice idee de succesiune. Nimic nu curge,
afirm` el, totul cade, aici [i acum, \ncremenit pretutindeni [i din
totdeauna.195

Sun` foarte ne-heraclitean – [i a nu se \n]elege cumva c` ar fi


trebuit s` NU sune ne-heraclitean – acest nimic nu curge, totul cade,
aici [i acum, \ncremenit pretutindeni [i din totdeauna. E ca [i cum
ne-am pomeni cu un fluviu (pe care \l [tiam a[ezat la locul lui,
\ntr-o orizontal` instalat` confortabil \n propria sa curgere) c`,
f`r` vreun motiv anume, se-nal]`, deodat`, \n picioare. Specta-
colul ar fi, \ntr-adev`r, uimitor [i de ne\n]eles: s` vezi un fluviu
\ntreg cum se ridic`-n aer, cu t`lpile ad\nc \nfipte fie-n amonte,
fie \n aval, cum, dup` c\teva secunde de ezit`ri lichide, se pr`bu-
[e[te \n el \nsu[i, cu tot ce con]ine \n ad\nc sau mai la fa]a supra-
fe]ei. Numai c`, aici, acest prezumtiv fluviu este \nsu[i timpul,
c`ruia Gellu Naum \i refuz`, iat`, dreptul la o succesiune ortodox`.

Ipoteza mea este c` ideea acestui refuz al oric`rei idei de succe-


siune face parte dintr-un scenariu al nemuririi. Trebuie f`cut` pre-

194. William Godwin, op. cit., p. 51. (Sursele lui Godwin s\nt Herodot,
Iamblichos, Iulius Firmicus [i al]ii.)
195. Z, V, 16, p. 182.

177
AT H A N O R

cizarea c`, pentru Gellu Naum, nemurirea nu este o nemurire


oarecare, ci o ne-murire196. Numai \ntr-un scenariu al ne-muririi, pe
aceast` vertical` a timpului, din \naltul sau din ad\ncul c`reia totul
cade, \ncremenit pretutindeni [i din totdeauna, s\nt posibile – [i Gellu
Naum crede c` s\nt foarte posibile – \nt\lnirile cu Empedocle,
Heraclit, Pitagora, Sade, Paracelsus sau Xenofon, evocate fie \n
Despre interior-exterior, fie \n Zenobia:

Mi se pare c\t se poate de real ca acolo, \n locul pisicu]ei mele


Japonica, nu \n locul ei, ci l\ng` ea, s`-l vezi, real, pe Pitagora,
acolo pe Heraclit, dincolo pe Paracelsus, sau pe Sade… {i, st\nd
de vorb` pe un astfel de timp vertical, ai putea vedea c` s\ntem
acolo unde nu intereseaz` epocile [i cu at\t mai pu]in genera]iile.
Ai vedea c` fiecare dintre noi are v\rsta pe care dore[te s` o
reprezinte. Dac` Pitagora ar veni \n v\rst` de 4 ani, sigur c` s-ar
juca cu mingea; dac` ar fi de 44 de ani, ar fi lini[tit [i ne-ar vorbi
despre importan]a actului de a m\nca sau de a nu m\nca bob, [i
a[a mai departe… Ai vedea c` ei exist` [i pe vertical`, [i pe ori-
zontal`, simultan [i desf`[ura]i; [i ai lua momentul-cheie al fie-
c`ruia dintre ei, momentul propriu al fiec`ruia, pe care fiecare
dintre ei \l reprezint` pentru noi [i \n noi…197

St`team cu capul pe mas`, peste pohemele mele, c\nd u[a s-a


deschis bi-ni-[or, credeam c` e Zenobia, [i a intrat un copil de
vreo trei-patru ani, firav [i palid.
Nu [tiu de ce m-am g\ndit c` ar putea fi Empedocle-copil [i
mi-a venit s` r\d pentru c` anticii `[tia, c\nd vin, s\nt totdeauna
solemni, n-ar z\mbi nici \n ruptul capului, [i mai s\nt [i politico[i
(am mai p`]it-o odat` cu Empedocle, ]inea mor]i[ s`-mi dea sfa-
turi, eu m` uitam cu jind la sandaua lui de bronz, cea l`sat` la
gura vulcanului, \mi pl`cea modelul, i-a[ fi cerut-o s-o port [i eu
c\teva ore, i-a[ fi f`cut s` crape de invidie pe b`ie]ii de pe strada
Leonida unde locuiam pe atunci cu mama [i cu cele patru surori

196. „Via]a ve[nic` este o realitate“ sau „Exist`, dac` po]i s` \n]elege prin
inverse (nu prin contrarii) posibilitatea de a-mi p`stra via]a \n m`sura \n care
oricine o are pe aceea de a [i-o lua.“ (C{, p. 21)
197. DI-E, pp. 39-40.

178
AT H A N O R

ale mele pe c\nd fratele meu mai mare, Andrei, r`t`cea pe undeva
prin provincie; dar Empedocle m` b`tea la cap: „trebuie s` \nve]i
s` g\nde[ti cu m\inile“, i-a[ fi spus s` tac` dracului din guri]a lui
minunat` pentru c` pe mine \ncepuser` s` m` doar` m\inile de
at\ta g\ndire…)
B`ie]elul p`rea c` nu m` vede, nu-mi d`dea nici o aten]ie, se
uita spre Drago[, m` [i g\ndeam s`-l \ntreb, \n ipoteza c` ar fi fost
Empedocle, cum naiba de gre[ise \n privin]a modului de
moarte198; a[ fi p`l`vr`git un pic cu el despre asta dar \mi era prea
somn, abia izbuteam s`-mi ]in pleoapele ridicate.199

Nu m-am g\ndit bine ce m` atrage at\t de mult la aventura din


Anabasis, la Xenofon care cerceteaz` m`runtaiele p`s`rilor
\nainte de a lua decizii grave, dar cu siguran]` c` nu am`nuntul
acesta magnific. Dac` am s` stau de vorb` cu el, ceea ce e foarte
posibil, [i am s`-i spun c`-l socotesc, prin intermediul unei anu-
mite st`ri, fratele meu, cred c` [i el mi-ar vedea limitele, ar vedea
c\t pot [i c\t nu pot, ar sim]i dac` \i s\nt frate sau nu; mai mult nu
l-ar interesa; adic` nu s-ar uita c` eu port bluejeansii `[tia am`r\]i
[i el tog`, nu l-ar interesa c` el a fost retoric, iar eu am detestat
retorica, nu i-ar p`sa c` el, poate, a fost bl\nd, iar eu violent sau
viceversa. Toate astea n-au nici o importan]`…200

Scenariul ne-muririi, dedus cu necesitate din realitatea acestor


\nt\lniri, presupune existen]a concomitent` a c\torva premise:

(1) LINI{TEA: Eu te \nv`] esen]a miracolului, lini[tea. / Perfec]iunea


este starea noastr` natural`. / Starea ta natural` este lini[tea. / Musa
198. Este bine cunoscut` povestea modului de moarte pe care Empedocle [i
l-a pus \n practic`: „Hermippos poveste[te c` Empedocles a vindecat-o pe
Pantheia din Agrigent, pe care medicii o abandonaser` ca incurabil` [i c` de
aceea a adus el acel sacrificiu, la care num`rul invita]ilor era de optzeci. Iar
Hippobotos afirm` c` Empedocles, c\nd s-a sculat de la mas`, s-a \ndreptat spre
Etna [i, ajung\nd acolo, s-a aruncat \n craterul de foc [i a disp`rut \n dorin]a
de-a adeveri zvonul c` s-a preschimbat \n zeu. Mai t\rziu s-a aflat adev`rul, din
cauz` c` una din sandalele lui a fost aruncat` afar` de fl`c`rile vulcanului, c`ci
avea obiceiul s` poarte sandale de bronz.“ (FGP-2, pp. 428-429)
199. Z, II, 22, pp. 76-77.
200. DI-E, p. 40.

179
AT H A N O R

cunoa[te ceva asem`n`tor adora]iei, dar mai ad\nc, mai lini[tit. /


Lini[te[te-te, reia-]i cu mai mult` d\rzenie libertatea, zdrobe[te f`r` mil`
f`r\mele de con[tient (…).201
(2) LIBERTATEA: Este sinonim` cu eliberarea202 de con[tient
(care nu este opusul incon[tientului, cum insist` Gellu Naum, \n
at\tea r\nduri, s` atrag` aten]ia).
(3) FAVORABILITATEA: |nt\lnirile \ntre muse sau \ntre formele cor-
porale ale acestora s\nt posibile numai la un anume grad de favora-
bilitate. (La fel, unirea muselor are drept condi]ie iubirea. Diferen-
]a dintre iubire [i favorabilitate este de grad203.) Foarte impor-
tant: to]i cei cu care Gellu Naum st` sau poate sta de vorb`, pe un
astfel de timp vertical, s\nt numai favorabili: „|ntre muse, \n liber-
tate, nu domne[te dec\t simpatia“204. Favorabilitatea este motivul
pentru care, pe verticala timpului, Gellu Naum se poate \nt\lni cu
Heraclit sau Paracelsus, iar nu cu Cezar Bolliac sau Ion Budai-
Deleanu.

A[adar, pe acest plan „al necesit`]ii de a fi [i a nu fi \n acela[i


timp“, ca [i pe oricare plan de acela[i fel, s\nt posibile [i reale aceste
\nt\lniri. Ar mai fi de observat c\teva lucruri:

(A) La un grad mare de libertate [i favorabilitate, asem`n`torii


exist` „[i pe vertical`, [i pe orizontal`, simultan [i desf`[ura]i“.
Oare ce vrea s` spun` aici Gellu Naum? „E mai simplu [i mai com-
plicat totodat`“, ne-ar r`spunde. Dar Einstein? Ce caut`, oare,
Einstein \n Calea {earpelui? S-a \ntrebat cineva cum se explic`
apari]ia lui Einstein \ntr-un jurnal personal al ne-muririi?

201. C{, pp. 27-31.


202. „Con[tientul t`u se agit` pe problema mor]ii inevitabile at\ta timp c\t nu
e[ti liber. |nl`tur\ndu-l, c\[tigi nemurirea“ sau „Schimb`-]i pieile care au
\mb`tr\nit. Aceasta e posibil c\nd e[ti liber, la un \nalt grad.“ (C{, p. 25)
203. Vezi C{, p. 25.
204. C{, p. 22.

180
AT H A N O R

Aceasta este [i nu este. Trebuie s` \n]elegi necesitatea de a fi [i


a nu fi \n acela[i timp, ca s` po]i pricepe ceva.
Einstein dibuie.
E mai simplu [i mai complicat totodat`.205

Este posibil – [i asta reprezint`, desigur, tot o ipotez` – s` ne


afl`m \n plin` teorie general` a relativit`]ii. (Da, e-adev`rat, lui
Gellu Naum nu-i pl`cea teoria!) Pe ce m` bazez c\nd spun asta?
Numai \ntr-un spa]iu-timp curbat, care nu se supune gravita]iei,
ci, dimpotriv`, gravita]ia este la dispozi]ia spa]iu-timpului, s\nt
posibile: i) refuzul oric`rei idei de succesiune; ii) acest totul cade, aici
[i acum; iii) existen]a „[i pe vertical`, [i pe orizontal`, simultan [i
desf`[ura]i“; iv) insolita apari]ie a lui Einstein \n Calea {earpelui, la
pagina 25.
Este doar o coinciden]` c` Einstein [i-a f`cut cunoscut` teoria
general` a relativit`]ii \n 1915, anul c\nd s-a n`scut Gellu Naum:

Einstein e emis ipoteza revolu]ionar` c` gravita]ia nu este o


for]` ca celelalte for]e, ci este o consecin]` a faptului c` spa]iu-
timpul nu este plan, a[a cum s-a presupus anterior; el este curbat,
sau „\nf`[urat“, de distribu]ia masei [i energiei \n el.206

|nainte de 1915, spa]iul [i timpul au fost considerate ca o aren`


fix` \n care au loc evenimentele, dar care nu este afectat` de ceea
ce se \nt\mpl` \n ea. (…) Totu[i, \n teoria general` a relativit`]ii
situa]ia este destul de diferit`. Spa]iul [i timpul s\nt acum m`rimi
dinamice: atunci c\nd un corp se mi[c`, sau o for]` ac]ioneaz`,
aceasta afecteaz` curbarea spa]iului [i timpului – [i la r\ndul s`u
structura spa]iu-timpului afecteaz` modul \n care corpurile se
mi[c` [i for]ele ac]ioneaz`. Spa]iul [i timpul nu numai c`
afecteaz`, dar s\nt afectate de orice se \nt\mpl` \n univers.207

205. Ibidem, p. 25.


206. Stephen W. Hawking, Scurt` istorie a timpului. De la Big Bang la g`urile
negre, traducere de Michaela Ciodaru, Humanitas, 2005, p. 46.
207. Ibidem, pp. 50-51.

181
AT H A N O R

(B) Legat de aceste \nt\lniri pe verticala orizontal` a timpului,


Gellu Naum spune un lucru straniu: „ Ai vedea c` fiecare dintre
noi are v\rsta pe care dore[te s` o reprezinte“. Propun, deocam-
dat`, s` consider`m aceast` fraz` ca fiind o axiom`.

(C) |n str\ns` rela]ie cu axioma de mai sus, este interesant c`


at\t Empedocle (\n Zenobia), c\t [i Pitagora (\ntr-una dintre ipos-
taze, \n Despre interior-exterior) vin la aceste \nt\lniri \n calitate de
copii. Fiind vorba despre timp, am putea pune acest detaliu \n
leg`tur` cu ceea ce spune Heraclit despre timp: „Timpul este un
copil care se joac`, mut\nd mereu pietrele de joc; este domnia
unui copil“208.

208. FGP-2 (Heraclit, fr. 52), p. 357.

182
AT H A N O R

Bibliografie
• Heinrich Cornelius Agrippa, Cartea Filosofiei Oculte, Vol. 2, traducere de
Alexandra Dalila Iosub, Editura Esoteris, Ia[i, 2005;
• Aristotel, Poetica, traducere [i studiu introductiv de D.M. Pippidi, Editura
Academiei Republicii Populare Romåne, 1965;
• Françoise Bonardel, Filosofia alchimiei. Marea Oper` [i modernitatea, tradu-
cere de Irina B`descu [i Ana Vancu, Polirom, 2000;
• Dic]ionar latin-romån, Editura {tiin]ific`, Bucure[ti, 1962;
• Filosofia greac` p\n` la Platon, Vol. I (Partea 1, respectiv Partea a 2-a), redac-
tori-coordonatori Adelina Piatkowski [i Ion Banu, Editura {tiin]ific` [i
Enciclopedic`, Bucure[ti, 1979;
• William Godwin, Vie]ile necroman]ilor, traducere de Ioana Wenger, Editura
Esoteris, 2005;
• W.K.C. Guthrie, O istorie a filosofiei grece[ti, Vol. 1, traducere de Mihnea
Moise [i Ioan Lucian Muntean, Editura Teora, 1999;
• Gh. Gu]u, Dic]ionar latin-romån, edi]ie rev`zut` [i ad`ugit`, Editura
{tiin]ific`, 1993;
• Stephen W. Hawking, Scurt` istorie a timpului. De la Big Bang la g`urile negre,
traducere de Michaela Ciodaru, Humanitas, 2005;
• G.W.F. Hegel, Prelegeri de filozofie a istoriei, Editura Academiei Republicii
Socialiste Romånia, traducere de D.D. Ro[ca, 1968;
• Institutul de Lingvistic` din Bucure[ti, |ndreptar ortografic, ortoepic [i de
punctua]ie, Editura Academiei Republicii Socialiste Romånia, 1965;
• James Joyce, A Portrait Of The Artist As A Young Man, Wordsworth Editions
Limited, 1993;
• Diogenes Laertios, Despre vie]ile [i doctrinele filozofilor, traducere de C.I.
Balmu[, studiu introductiv [i comentarii de prof. Aram M. Frenkian, Editura
Academiei Republicii Populare Rom\ne, 1963;
• Jean Mallinger, Pitagora [i Misteriile Antichit`]ii, traducere de Cornelia
Dumitru, Editura Herald, 2006;
• Gellu Naum, L’image présente à l’esprit (Imaginea prezent` \n minte), 1939, tra-
ducere de Dan Stanciu, \n Athanor. Caietele Funda]iei „Gellu Naum“, 1/2004;
• Gellu Naum, Medium, Bucure[ti, 1945;
• Gellu Naum, Teribilul interzis, Colec]ia suprarealist`, 1945;
• Gellu Naum, Calea {earpelui, edi]ie \ngrijit` [i prefa]` de Simona Popescu,
Editura Paralela 45, 2002;
• Gellu Naum, Athanor, Editura Pentru Literatur`, 1968;
• Gellu Naum, Poetiza]i, poetiza]i…, Editura Eminescu, 1970;
• Gellu Naum, Copacul-animal, Editura Eminescu, 1971;
• Gellu Naum, Tat`l meu obosit (pohem), Editura Cartea Romåneasc`, 1972;

183
AT H A N O R

• Gellu Naum (\n dialog cu Sanda Ro[escu), Despre interior-exterior, Editura


Paralela 45, 2003;
• Gellu Naum, |ntreb`torul, Editura Eminescu, 1996;
• Gellu Naum, Zenobia, Editura Cartea Romåneasc`, 1985;
• Gellu Naum, Malul albastru, Cartea Romåneasc`, 1990;
• Ioan N`dejde [i Amelia N`dejde-Gesticone, Dic]ionar latin-romån (complet
pentru licee, seminarii [i universit`]i; lucrat dup` cei mai buni lexicografi, ca: BREAL,
Quicherat, Mühlman etc.), Editura Na]ional` MECU S.A.;
• Joseph Orsier, Henri Cornélis Agrippa – Sa Vie et son Œuvre – d’après sa
Correspondance (1486-1535), Paris, Librairie Générale des Sciences Occultes,
Bibliothèque Chacornac, 1911;
• Theophrastus Ph. Paracelsus, Ars Alchimica, traducere [i \ngrijire edi]ie:
Ilie Iliescu, Herald, 2005;
• Simona Popescu, Clava. Critific]iune cu Gellu Naum, Editura Paralela 45,
2004;
• Porphyr, Via]a lui Pitagora, traducere de Radu Duma, Herald, 2006;
• Platon, Ap`rarea lui Socrate, traducere [i note de Francisca B`lt`ceanu,
Humanitas, 1997;
• Platon, Phaidon, traducere de Petru Cre]ia, l`muriri preliminare [i note
de Manuela Tecu[an, Humanitas, 1994;
• Platon, Republica, traducere de Andrei Cornea, Editura {tiin]ific` [i
Enciclopedic`, 1986;
• Bertrand Russell, Istoria filozofiei occidentale, Vol. II, traducere de D.
Stoianovici, Humanitas, 2005;
• Jacques Vaché, Lettres de guerre, avec un dessin de l’auteur et une introduction
par André Breton, Paris, Au Sans Pareil, 1919;
• Xenofon, Anabasis, traducere, studiu introductiv, rezumate [i note de
Maria Marinescu-Himu, Editura {tiin]ific`, 1964.

Urm`toarele surse au fost consultate \n variant` electronic`:


• Apuleius: Florida;
• Maria Dzielska: Apollonius of Tyana in Legend and History;
• Marquis de Sade: Dialogue between a Priest and a Dying Man.

Alte surse:
• www.agroforestry.net;
• www.britannica.org;
• www.gellunaum.ro;
• www.gutenberg.org;
• www.imdb.com;
• www.wikipedia.org.

184