Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
~Jurnal de Paris 1~
*Documentare:
● Arcul de Triumf a fost ridicat de catre Napoleon in 1806.
● Are o intaltime de 50 m si patru sculpturi masive pe fatada.
● Pe dinauntru scarile sau liftul va duc sus pe platforma de unde puteti avea o
vedere de 360 grade, asupra orasului.
● Pretul de intrare: 7-9 eu ( adult/student, senior, etc)
Ne continuam plimbarea pe Camps-Elysees.
E plin de magazine glossy (Louis Vuitton, Louis Pion, Hugo Boss, Versace, Hermes,
intelegeti voi ce vreau sa spun ) de buticuri cu suveniruri, cafenele chic si brutarii. Ni se unfunda
narile de mirosul de paine proaspata. Intram sa gustam si noi 'parizien' sau bagheta pariziana cum
i se zice pe la noi. Ne asezam la coada. Tragem cu ochiul la fursecurile si produsele de patiserie:
croasante, strudele, baghete, toate la preturi de 4-5 euro. Parca nu am da 10 euro pe doua
croasante. Iesim.
Grand Palais ( Palais de la Decouverte ).
Petit Palais, datorita usii din aur, lucrata foarte elaborat si care iti strarneste interesul de a afla
ce se ascunde dupa.
*Documentare:
Ambele au fost construite pentru Expozitia Universala din 1900.
In Grand Palais se afla muzeul de stiinta si un Planetariu ( pret intrare: 5-7 eu )
In Petit Palais se afla colectii de arta. (pret intrare: 4.5-9 eu)
Inchei aceasta fila de jurnal cu podul Alexandru al-III-lea . Masiv, lung, lat cat pentru toata
aglomeratia urbana, decorat cu modele in stil Art Nuveau realizat din otel si piatra alba.
Parerea mea ca e cel mai frumos din cele 33 de poduri care traverseaza Sena asa ca il
recomand ca Must see in Paris.
~Jurnal de Paris 2~
Louvre
15 Mai 2009 dupa-masa
Si-am ajuns in cea mai mare piata publica (8 ha ) din Paris : la Place de la Concorde . In
linie dreapta, in fata mea, vad gradinile Tuillers, iar undeva in departare imensul si grandiosul
muzeu Louvre. Dar sa nu uit de locul unde ma aflu, las curiozitatea deoparte si-mi propun
pentru a suta oara; sa fiu aici, acum, in momentul acesta! Partea proasta e ca nu ma concetra, e
plin de masini si de oameni, autobuze supretajate, autobuze turistice, nu sunt banci si nici nu stiu
cum e delimitata piata asta.
E destul
de aiurea, nu reusesc sa ma adun asa ca ma lasa dusa de val si-mi zic: fanatana
arteziana face tot decorul!
Inainte de a purcede spre Gradinile Tuillers ne-am oprit pentru o clatita imensa. Cost 4 euro.
Buna, mare, satioasa. In timp ce mancam ne-am dat seama ca gradina este inchisa. Erau inchise
usile insa credeam ca se deschide manual, dar nu, in zilele obisnuite portile raman larg deschise
pentru public, dar azi era o zi speciala pentru ceva oameni speciali. Asa ca ne-am continuat
drumul pe langa gradina, in dreapta se inalta un imens zid de piatra, destul cat sa nu poti sa vezi
nimic in gradina, pe partea stanga intalnesti ...... Un hotel si buticuri cu suveniruri ce se
ascund sub arcade, multe cladiri cu infatisare aristocrata
La muzeul Louvre
Coada nu e foarte mare si fiind cu copilul avem prioritate ( micile avantaje ). E vineri dupa-
masa (7 pm ) cand am aflat ca azi nu platesc tinerii pana in 26 de ani. Noroc maxim. Din pacate
nu am ajuns chiar la o ora potrivita pentru vizitarea muzeului, avand in vedere numarul de opere
de arta (30 000) pe care il are.
Ne-am petrecut toata dimineata aici. Gradina asta e altfel, nu e cu locuri de joaca pentru copii, nu
e cu fantani arteziene pompoase, nu are cine stie ce statui ce sa te dea pe spate, pana si vegetatia
e simpla in felul ei, adica nu sunt flori ( doar cativa Irisi ) iar arborii sunt comuni, insa Gradina
asta e relaxanta! E unul din locurile in care mi-ar placea sa revin, si daca as sta in Paris mi-ar
placea sa-mi termin ziua aici. Fantana gen lac, cu scaune in jurul ei, e locul potrivit pentru a citi o
carte, avand ca priveliste Turnul Eiffel si ratele ce se joaca pe apa. Liniste si pace in aer liber,
chiar in mijlocul Parisului! wow :)
*Documentatie:
-Grădinile Tuileries reprezintă cea mai importantă și cea mai veche grădină franceză
- din aceasta gradina a zburat pentru prima oara un om intr-un balon cu gaz. Astăzi, la
intrarea în grădină, în dreapta, găsim amplasată o plăcuță ce ne amintește de acest eveniment
~Jurnal de Paris 4~
Montmartre
16. Mai .2009
Shopping
Se facuse amiaz. Gradina Tuileries devenise rece, din cauza norilor gri si a ploii marunte ce
incepuse. Nu mai era loc de stat in parc, asa ca am luat-o la pas pe stradute. Ca sa ne ferim de
ploaie am luat la rand magazinele. Fancy, cu hainute pentru copii superbe, genti frumoase,
parfumuri puternice, preturi mari. Gigantice as spune. Dar daca cauti bine, te bagi si prin curti,
si pe stradute mai goale, mai putin aratoase, gasesti si preturi normale. Chiar si in centrul
Parisului. Asa am reusit sa imi iau 5 sticlute cu parfum (7 ml ) cu 15 euro. Un pret bun zic eu,
chiar de la parfumurie, chiar de la mama lor!
Cand n-am mai putut, de durere de picioare si stomac am luat metroul pana la statia: Gare du
Nord. Ni s-a spus ca acolo gasesti magazine cu produse din toate colturile lumii. Si cum sotul
meu cauta ceva ceai marocan, iar eu esarfe ne-am dus incolo. Cand am iesit din metro mi s-a
facut frica. Nu destul cat sa ezit si sa ma intorc; dar simteam in aer tensiunea: jandarmi cu caini,
sir de negri drogati, tinuti la zid pentru a fi inspectati de caini, fete destul de dubioase, toate
culorile Pamantului, dar intr-un sens negativ. Parca nu a fost chiar ce ma asteptam, nu in Paris!
Totusi cartierul era bland, linistit, cu fete zambarete. Nu, nu-l recomand daca sunteti tineri,
daca sunteti un grup de sex feminin, daca mergeti cu harta si ghidul in brate. Acolo se practica
furtul in cel mai jegos mod posibil ( am auzit multe cazuri, chiar si celor din familia noastra li s-a
intamplat ) dar noi nu stiam inainte sa mergem. Insa va repet, odata ce ne-am indepartat de statia
de metro, cartierul mi-a placut. E ieftin, este mancare cu specific international, evident, cu preturi
mici si portii generoase, multe, multe restaurant si multe, multe produse in multe magazine.
Magazinul T.A.T.I vinde marfa buna la preturi mici, si e mare, pe multe etaje ....chiar aveti de
unde alege! Tin minte ca am plecat cu burtile pline cu mancare turceasca ( 5 feluri de salate ca
aperitv, multa carne, cartofi prajiti si cus-cus prajit + salata, sosuri, suc - 7 euro ) si 3 plase pline
cu haine, esarfe, ceaiuri, suveniruri etcccc.
Dupa cele 7 ore de colindat strazile Parisului, mai mult ca sa vedem ce se vinde si sa identificam
obiectele traditionale (pe care nu le-am identificat) am luat metroul si ne-am dus cateva statii
aiurea.
Montmartre
Am coborat, am iesit din metro si urmandu-ne simtul interior am ajuns la acest targ si mini parc
de distractii pentru copii. Si tot din noroc am urcat si dealul abrupt, ajungand in Montmartre.
Pentru mine Montmartre a fost intrarea in casa artistilor. A fost singurul loc din lume in care
cladirile si functiile lor, strazile, masinile toate erau acolo dar nu le simteam, vedeam cafenele in
ceata, clare imi erau doar figurile oamenilor din cafenea, strazile aglomerate erau voie buna:
muzica la acordeon, la vioara, la chitara, nu mai reprezentau atingerea de piele si textile dintre
oameni, restaurantele nu mai erau preparate delicioase, erau muzica si artisti infometati, iar la
fiecare colt vedeai un pictor cu sevraletul in fata schitand: oameni, cadre, stari de spirit
(abstracte), caricaturi, pictau Parisul asa cum il visam eu. Acesta a fost singurul loc unde l-am si
gasit, Parisul meu, undeva pe un deal, cu artisti de toate felurile (dansatoare de cabaret,
arlechino, pictori, cantareti, violonisti, clovni, poeti, scriitori etc ) intr-un decor de basm alaturi
de catedrala Sacre Cour care sublineaza frumusetea locului. Si ca sa fie totul si mai frumos,
este un loc de belvedere, de unde in sus vezi Catedrala, de un alb mat imaculat, iar daca privesti
in jos ai tot Parisul la picioare!
La final trebuie sa va spun ca pentru mine Montmartre nu e un loc, e o stare de spirit, cea mai
frumoasa pe care am trait-o in cele 7 zile din Paris!
~Jurnal de Paris 5~
Versailles
Nu se putea sa ajungem la Paris si sa nu vedem cel mai celebru palat din lume, si-ar fi fost
pacat sa nu il vad acum cand am ocazia de a intra gratuit ( fiindca am intre 18-25 ani si sunt
dintr-o tara EU ). Altfel biletul e destul de piperat,18 euro (bilet combinat cu care puteti vizita
intreg ansamblul ) sau pe bucati, pret intre 6-15 euro. Insa in fiecare dumineca a lunii e gratuita
intrarea pentru toata lumea intre lunile: noiembrie-martie.
*Documentatie
-In 1661 Ludovic al XIV-lea a decis sa construiasca la Versailles (17 km de Paris) resedinta
regala suprema.
-Cei mai buni artisti ai momentului au lucrat timp de 50 de ani pentru realizarea lui.
-In timpul revolutiei castelul a fost abandonat si doar in 1837 Ludovic Filip s-a intors si l-a
transformat intr-un muzeu de istorie a Frantei.
Intregul ansamblu de la Versailles are in jur de 7000 ha, si include: Castelul ( Camerele
regale, “Sala Oglinzilor”, Capela, Opera Regala si Muzeul de Istorie a Frantei) Marele si
Micul Trianon, si Gradinile (care au nu mai putin de 815 ha) . Domeniul a fost inclus in
Patrimoniul UNESCO in 1979.
17 Mai 2009
Stiind toate acestea am pornit devreme sa apucam sa vedem cat mai mult. Am luat RER-ul (linia
C) care te duce destul de repede in afara Parisului la Palat.
Odata ajunsi in fata lui am ramas muti : stiam ca e mare, dar ceea ce se intindea in fata noastra
era IMENS!
Noroc ca totul este bine exemplificat asa ca te poti orienta si fara harta. Cuprinzand cu privirea
toate complexele, intreg ansamblu e coplesitor atat ca dimensiune cat si ca design. E incarcat cu
aur, cu statui si sculpturi. Parca prea mult!
Eu intram gratuit cu copilul, dar sotul nu, asa ca s-a pus la coada dupa bilet. L-am asteptat cel
putin 30 de minute. Asta cu toate ca era duminica dimineata, zi mohorata cu multi nori cenusii.
Cand a venit cu biletul, am primit vestea bomba: nu ne vor lasa cu caruciorul inauntru pe motiv
de securitate; ''Hello guys are you crazy??? Voi stiti ce inseamna un copil de 10 kg care se misca,
te trage de par, etc ??? No, no, no, nu se poate madame''. Deci inchipuiti-va un castel cu mii de
camere, cu mii de exponate, cu mii de vizitatori si blituri si noi cu copilul in brate. Se prevestea a
fi horror. Insa nu a fost chiar asa, fiindca lui Kari chiar i-a placut, cei drept ne-am miscat repede
pe langa exponate si ne-am ocupat si de el pe scaunele special plasate pentru vizitatori.
Interiorul e somptuos, extravagant, incarcat! Exact asa cum va inchipuiti un palat de printi
si printese! Dus la extrem.
Parerea mea: e inutil de mare (mai ales daca duci copilul in brate :) ), cu obiecte exagerat de
scumpe, (ne-am vinde casa in cazul in care ar trage ceva pe jos) cu exponate extrem de mari si
greoaie, pe mine toate aceste 'frumuseti' m-au coplesit. Luate individual, atat exponatele cat si
camerele mi-au placut. Mai ales Sala Oglinzilor, care e intradevar deosebita, desprinsa din
basmele ce imi amintesc de balul Cenusaresei. Imi si imaginam o rochie lunga, alba, un print in
frac, oferindu-ne un vals pe o muzica lenta, pentru spectacol. Bineneteles astea doar in
imaginatia mea, fiindca la fata locului e om langa om, iar pentru a face o poza trebuia sa astept
15 minute sa traca valul de turisti in grupuri.
Jurnal de Paris 6~
17 Mai 2009
Era duminica dupa ora 2 pm, cand am vazut ca s-au inchis casele de taxat ale gradinii.
Super! Deci practic intra toata lumea gratuit. Era ca un parc public. Am si vazut multi,
probabil locuitori ai Parisului care veneau pur si simplu sa se plimbe fara harti si aparat foto. Nu
stiu daca asa se face in fiecare dumineca dar atunci asa s-a intamplat. Insa ceea ce nu stiam era
faptul ca nici trenuletul care face un traseu prestabilit prin gradina, in asa fel incat sa vezi cam tot
ce e mai interesant, si nici masinile electrice nu mai functioneau. Lucru destul de deranjant avand
in vedere faptul ca gradinile au 800 ha, dimensiune deloc neglijabila.
N-am avut ce face decat sa o luam la pas. Norii anuntau o ploaie mocaneasca, asa ca ne-am
grabit sa vedem Orangeria. Orice ar fi macar aia sa o vedem, in caz ca ploua nu stiu unde ne-am
putea adaposti, si fiind cu copilul cred ca faceam cale intoarsa spre centru, insa am avut noroc si
norii sa-u imprastiat repede, pe cand admiram mai cu zor Orangeria a iesit si soarele.
Si mie mi-ar fi placut mai multe date tehnice, dar asta e, am uitat sa ne luam brosura, poate am fi
gasit
Ne-am intors in fata Palatului pentru a ne continua plimbarea prin fata lui.
Gradina mi-a placut foarte mult, in primul rand fiindca nu erau asa multi oameni, adica erau dar
avand in vedere dimensiunea gradinii, oamenii sunt ca niste furnici ce se pierd in decor. In plus
aleile sunt late, bine marcate, cu multe banci si multe elemente decorative impresionante.
Noi nu ne-am dus pe aleea princiala ci ne-am dus prin lateral, urmand sa ne intoarcem pe
principala. E bine sa mergeti pe aleile secundare fiindca de cele mai multe ori nici nu stii de unde
iti iese in cale o statuie, un pavilion etc .... totdeauna ramai surprins crezand ca e o simpla alee
adiacenta. Ideea e ca aceste alei sunt marginite de un gard viu unalt care iti da senzatia de labirint
fiindca nu vezi nimic doar inainte, si sunt cu multe curbe. Dupa curba, intotdeauna apare ceva.
De aceea nu poti sa te plictisesti, cel putin nu de vazut.
Insa te poti satura de umblat. Noi am luat-o usurel, am facut poze, ne-am jucat cu Kari, i-am dat
sa manance, ne-am mai jucat putin, aerul proaspat nu poate decat sa ne faca bine. E un bun loc de
relaxare daca ai timp sa o faci. Altfel daca vrei sa o vezi in fuga, fii sigur ca vei avea ce fugi!
Daca veniti cu un tur organizat, sau oricum nu aveti mult timp pentru gradina, axati-va pe
fantanile arteziene. Ele sunt light-motivul gradinii, sunt mari si frumoase decorate cu statui
din mitologia greaca.
Deasemenea un alt sfat ar fi sa nu faceti febra musculara fiindca oricum nu veti vedea tot, nici
noi nu am vazut in 5 ore. Dupa cum vedeti si in poza de mai sus ne-am dus pana la jumatatea
gradinii. Ne-am fi dus si pe canalul acela lat din fata daca ar fi functionat barcutele. Cica in alte
zile se pot inchiria. Dar noi ne-am dus in ziua aceea in care nu functiona nimic pentru turisti.
Si cand ceasul a batut ora 5 am urcat inapoi spre Palat, iar seara ne-am terminat-o in Paris, pe
Sena intr-un vaporas micut si ieftin ( 11 euro ) care ne-a plimbat aproape o ora si din care ni s-
a descris malul Senei cu Muzeul Orsay.
19 Mai 2009
Penultima zi la Paris! Eram fericiti fiindca in mare am reusit sa vedem tot ce ne-am propus :
Champs elysees, muzeul Louvre, Palatul si Gradinile Versailles, Disneyland! Stiti probabil cum
e sentimentul acela cand iti doresti ceva foarte mult, si ti-e frica fiindca desi esti acolo, aproape
de el intotdeauna se poate intampla ceva si sa nu reusesti sa il vezi! Avand lista bifata ....
decidem sa luam Parisul la pasi marunti, si sa ne continuam vacanta intr-un ritm mai lejer mai
ales fiindca ne-a cam ajuns oboseala dupa ultimele 2 zile.
Asa ca azi, desi ideea era sa ne trezim pe la 9-10, ajungem sa ne ridicam efectiv din pat la 12.
Kari e demult treaz si se joaca cu jucariile pe langa noi, mai chicoteste, ne mai trage de par, dar e
linistit. Ne imbracam, facem `bagajul` de drum, ne mai invartim dupa jucarii, paturica si alte
maruntisuri cand Kari incepe o criza, fara motiv. Se poate ca ii era somn, sau foame, sau n-
aveam pur si simplu chef de iesit. Si cu toata dorinta noastra de al calma, el nu si nu, se
incapataneaza sa trezeasca si cel mai lenes vecin. Pana la urma cu greu adoarme, si-l lasam sa se
odihneasca pana dupa-masa, cand din nou, intr-un ritm lenes facem bagajul si
iesim.
Azi am luat directia Gradinile Luxmbourg. Suntem in continuare fara ghid, fara harta. Doar
cu cunostintele ce le-am acumulat inainte de a porni spre Paris :
Documentare: Grădina se întinde pe 23 de hectare, fiind însufleţită de rândurile de flori şi de
sculpturi. Important loc de întâlnire al parizienilor, studenţilor sau al celor care doresc sa se
plimbe.
Intr-un fel seamana cu gradinile Tuilleries, e aceeasie liniste, din nou alei late, din nou statui si
statuete pierdute in decor, din nou o fantana arteziana mare, gen lac. Intre cele doua mi-ar fi greu
sa spun care e mai frumoasa. Insa e usor de remarcat faptul ca aici, studentii predomina, nu
turistii.
-Palatul Luxenbourg-
Dupa clasicele fotografii, si joaca, si rasete .... pornim din nou, pe strazi, in nestire. Ne incredem
mai mult in instinct cand o luam in fata, apoi la dreapta, la stanga, pe langa cafenele chic si
restaurante cu meniu scump. La o interesectie vedem si Pantheonul, asa ca ne indreptam spre el.
Alta strada cu cafenele si restaurante, apoi multe grupuri de studenti, probabil la seminarul de
seara, stau pe trotuar si mananca si povestesc. Pantheonul e inchis (cum altfel? ) la ora asta, asa
ca sunt putin suparata.
Am descoperit ca eram chiar langa facultatea de drept, care afiseaza mare :
Ne continuam plimbarea in jos spre Cartierul Latin, unde desi sunt adepta stradutelor inguste si
a magazinelor si restaurantelor in miniatura, astea nu. Mi s-a parut sufocant de aglomerat. Am
vrut sa ne asezam la un restaurant/terasa unde nu stiu daca ma credeti dar nu te puteai misca
printre scaune , erau lipte spatar de spatar, ma si intreb oare cum s-o fi asezat oamenii ce erau
deja acolo. Chelnerii specific locurilor turistice te imbie intr-un mod agasant in restaurantul lor,
suvenirurile sunt prezente, uneori la oferte de 1+1 sau 2+1, dar chiar si asa raman scumpe fata
de restul locurilor.
Am iesit, ne-am dus spre P-ta San Michele, unde din nou puhoi de oameni, a trebuit sa asteptam
sa imi pot face poza :), si destul de nemultumita, dar cu o experienta in plus traita la Paris ne-
am indreptat spre Sena cea frumos curgatoare si apoi spre casa.
Jurnal de Paris(9)
Dupa masa am petrecut-o pe Champ de Mars sub uriasul Turn Eiffel. Eu nu il vad nici frumos,
nici interesant, in nici un fel, insa gandindu-ma la toata multimea de oameni care statea la 4 cozi
imense ca sa urce pe el, imi dau seama ca altii il vad altfel...
E simbolul Parisului ce te urmareste in oras precum o umbra, il vezi rasarind dupa cladiri, de pe
o strada, din parc ... Asa ca ne-am dus si noi sa il vedem, l-am lasat ultimul sa fie cireasa de pe
tort, fiindca stiam ca daca nu ajung chiar sub el, oricum l-am vazut din departare destul zilele
astea. Nu am urcat fiindca nu puteam cu copilul, panorama de 360 de grade trebuie sa fie
frumoasa, mai ales ca se zice ca in zilele insorite poti sa vezi la 72 km distanta .... Oricum noi nu
ne-am dus intr-o zi insorita ..... deci nu imi pare rau chiar deloc ca nu am urcat. :)
Gradina de sub turn e frumoasa cu multe tufe, flori, un mic lac cu rate ..... tipic parizian!
Turnul Eiffel