CONTRACTUL COMERCIAL DE TRANSPORT

Prin contractul de transport se intelege conventia prin care o parte, carausul,

profesionist se obliga in schimbul unei remuneratii sa efectueze o deplasare de persoane sau de
bunuri pe o anumita distanta cu un vehicul corespunzator.

Caractere juridice
a) este un contract bilateral sau sinalagmatic ceea ce denota ca obligatiile
expeditorului si carausului sunt independente si reciproce fiecare
avandu-si cauza juridica in cealalta
b) caracterul oneros al contractului de transport presupune obtinerea de
catre fiecare parte a unui echivalent, a unei contraprestatii in schimbul
obligatiei ce ii revin
c) este un contract comutativ – de la incheierea contractului, drepturile si
obligatiile partilor au existenta certa cat si o intindere determinata
d) contractul este in principiu consensual incheidu-se valabil prin simplul
consimtamant al partilor
e) contractul are un caracter real, respectiv nu poate lua nastere decat prin
remiterea efectiva a marfurilor catre caraus
f) contractul este unul de adeziune

CARACTERUL AUTONOM SI CEL COMERCIAL AL CONTRACTULUI DE

TRANSPORT

Caracterul autonom si cel comercial al contractului de transport trebuie

intelese ca trasaturi indispensabile pt executarea obligatiilor expeditorului fata de
destinatar, obligatii cer isi au izvorul intr-un raport juridic preexistent contractului de
transport izvorand de cele mai multe ori din vanzarea marfurilor respective catre un
anumit cumparator cu sediul diferit de cel al producatorului.
Autonomia contractului de transport este evidentiata si in cazul litigiilor,
partea care reclama daune de la caraus in baza unui contract de transport trebuie sa
faca dovada calitatii sale de parte contractanta, iar nu un titlu de proprietate asupra
lucrului predat pt transport, proprietarul lucrului predat neavand calitatea de a figura
ca parte in proces.
Caracterul comercial al contractului de transport rezulta din calitatea de
comerciant al transportului.

PARTILE CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Carausul – este persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa

transporte sau sa faca sa se transporte un obiect oarecare. Denumirea de caraus
este data in doua acceptiuni: prima – de intreprindere de transport care isi asuma
obligatia de a executa deplasarea de bunuri sau persoane in nume propriu: a doua –
de intreprindere care face sa se transporte marfuri sau persoane, se refera atat la
marfurile succesive si la asa zisii comisionari. Comisionarul este considerat ca fiind
un intermediar care se interpune intre proprietarul sau posesorul marfurilor si
transportator, in temeiul contractului de expeditie. Contractul de expeditie imbraca
forma unui contract de comision sau forma unui contract de mandat. In baza
contractului de expeditie, comisionarul – expeditor se obliga, in schimbul unui
comision sa incheie in nume propriu dar pe seama comitentului unul sau mai multe
contracte de transport, si sa efectueze anumite operatii materiale specifice
transportului de marfuri.
Calatorul – intervine ca parte in contractul de transport de persoane. Calitatea sa
de profesionist sau neprofesionist nu intereseaza sub nici o forma deoarece acesta
nu influenteaza natura raporturilor juridice in contractul de transport de persoane.
Expeditorul – poate fi orice persoane fizice sau juridice ale carei interese se refera
la incheierea unui contract de transport de marfuri si bagaje. Expeditorul la data
incheierii contractului de transport detine facultatea sa nominalizeze in documentul
de transport persoana beneficiaruluirespectiv persoana careia ii va fi eliberata marfa
la capatul calatoriei. Pot avea calitatea de expeditor persoanele juridice de drept
public si privat .
Destinatarul – este aceea persoana fizica sau juridica careia transportatorul ii va
elibera marfa la locul stipulat in contract. In ceea ce priveste pozitia destinatarului in
contractul de transport se poate afirma ca desii nu participa efectiv la incheierea
contractului de transport, dobandeste anumite drepturi si obligatii decurgand din
contractul incheiat anterior intre expeditor si caraus devenind un asa zis tert
beneficiar.

CONDITIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI

DE TRANSPORT

a) Capacitatea partilor contractante – se refera la aptitudinea de a avea

capacitate deplina de exercitu, adica de a exercita drepturile si obligatiile
prin acte juridice incheiate in nume propriu. Alaturi de conditia capacitatii
carausului si numai acestuia I se impune calitatea de comerciant in
conditiile codului comercial. Prin comerciant se intelege aceea persoana
fizica sau juridica care savarseste in nume propriu si in baza specializarii
sale fapte de comert.
b) Consimtamantul – reprezinta manifestarea de vointa a hotararii de a
incheia contractul de transport, consimtamant care trebuiesa
indeplineasca anumite conditii: sa provina de la o persoana cu
discernamant, sa fie exteriorizat cu intentia de a produce efecte juridice ,
sa nu fie alterat de vreun viciu.
c) Obiectul – consta in obligatiile la care se indatoreaza partile. In
contractul de transport principala obligatie a unitatii de transport este de
a transporta marfa, pasagerii sau bagajele, iar pt expeditor ori pasager,
obligatia de plata a tarifului de transport. Si obiectul material al prestatiei
carausului trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa existe, sa fie
determinat sau determinabil, sa se afle in circuitul civil, sa fie posibil, sa
fie licit.
d) Cauza – se refera la scopul in vederea caruia s-a incheiat contractul de
transport. Pt caraus – obtinerea pretului transportului in care este inclus
profitul sau, iar pt expeditor – deplasarea in spatiu a marfurilor, bagajelor
conform unor interese.
e) Conditiile de forma – fiind un contract consensual acesta se incheie
prin simplul acord de vointa a partilor, insa dovada existentei lui se face
printr-un inscris, denumit document de transport sau scrisoare de
trasura, bilet sau legitimatie de calatorie. Fiin un contract real nu se
incheie valabil decat prin predarea efectiva a marfurilor.
f) Documente de transport nominative, la ordin sau la purtator –
documentul de transport in cazul transportului de persoane se prezinta
sub forma unui titlu la purtator. La transportul de marfuri contractul se
intocmeste sub forma unui inscris nominativ. Contractul de transport
nominativ infatiseaza partile contractante prin elemente de identificare
cum ar fi: numele, denumirea, domiciliul, sediu, etc. contractul de
transport la ordin se particularizeaza prin faptul ca transmiterea
drepturilor catre terte persoane se realizeaza prin gir adica prin inserarea
 unei anumite formule prin care se exprima vointa posesorului actual de a
efectua transmisiunea si remiterea titlului catre un nou posesor.
Documentul de transport la purtator este transferabil catre terti prin
simpla predare materiala, transferul operand prin remiterea inscrisului de
catre posesorul actual unei alte persoane.
g) Cuprinsul documentului de transport – in contractul de transport se
disting clauze cu caracter obligatoriu de cele facultative: data incheierii
contractului, partile contractului, identificarea bunurilor transportate,
obligatiile carausului si plata pretului transportului, semnatura si sigiliul
partilor. Daca bunurile sunt ambalate in lazi, saci, butoaie, trebuie
stipulata calitatea, numarul, marcile si sigiliile aplicate acestora.
Termenul de executare a contractului este unul de decadere si curge de
la data cand lucrul a fost predat carausuluide catre expeditor. Pretul se
stabileste in functie de felul transportului, distanta, natura, dimensiunea,
greutatea si volumul marfii. Documentul de transport trebuie sa fie
semnat de ambele parti contractante.

OBLIGATIILE PARTILOR IZVORATE DIN CONTRACTUL DE TRANSPORT

Obligatiile partilor in contractul de transport trebuie analizate in functie de cele trei

faze : locul de pornire, itinerariul propriu-zis si destinatia.

1. Obligatiile partilor la locul de pornire

A. Obligatia expeditorului – aceasta faza se refera la: alegerea si
verificarea mijlocului de transport, predarea marfurilor destinate
transportului, incarcarea acestora,colaborarea la intocmirea
documentului de transport, plata pretului aferent transportatorului.
a) Alegerea si verificarea mijlocului de transport – daca marfurile
supuse transportului se incadreaza in categoria marfurilor alterabile,
expeditorul va solicita mijloace de transport dotate cu instalatii frigorifice,
in transportul petrolier sunt necesare vagoane sau autocamioane
cisterna. Atunci cand expeditorul sesizeaza ca mijlocul de transport nu
corespunde efectuarii deplasarii in spatiu a marfii el va fi obligat sa
anunte carausul prin obiectii in cuprinsul scrisorii de trasura.
b) Obligatia expeditorului de predare a marfii – este o sarcina care
trebuie executata la locul convenit, la termenul fixat, si respectand
conditiile cantitative, calitative precum si cea de ambalare a marfurilor.
Datarea predarii marfii este o obligatie ce trebuie precizata si respectata
cu strictete de catre partile contractante deoarece din momentul predarii
marfurilor de catre expeditor carausului, acesta devine posesorul
marfurilor respective si din acest moment se naste raspunderea sa.
Aplicarea de etichete exterioare in cazul transportului unor expeditii de
coletarie sau mesagerie este o obligatie ce trebuie realizata cu deosebita
atentie pt ca marfurile sa nu fie confundate, rasturnate, casate.
c) Incarcarea marfii - incarcarea propriu-zisa se realizeaza tinand cont
de capacitatea mijlocului de transport ales, expeditorul avand obligatia
de a folosi integral spatiu de incarcare a mijlocului de transport. Asezarea
marfurilor se realizeaza prin urmatoarele operatiuni: stivuire,
consolidarea marfii cu diferite tehnici de fixare, nivelarea, indreptarea
marfurilor, invelirea marfurilor si legarea ambalajului cu sarma.
Expeditorul este obligat ca odata cu predarea marfurilor catre caraus sa
aplice pe sistemul de inchidere a mijloacelor de transport inchise sigiile
proprii.
d) Colaborarea expeditorului la intocmirea documentului de
transport – expeditorul este dator sa ofere carausului toate datele si
informatiile reale privitoare la marfa ce urmeaza a fi transportata,
itinerariul ce va fi parcurs.
e) Plata pretului transportului – momentul in care se realizeaza obligatia
de plata a pretului este stabilit prin acordul partilor contractante. Atunci
cand expeditorul intarzie sa plateasca pretul transportului carausul poate
ridica exceptia de neexecutare a contractului.