GRĂDINIŢA CU PROGRAM

PRELUNGIT NR 26, « JUNIOR »

BRAŞOV

Programa activităţii opţionale

„POVEŞTILE TERAPEUTICE
VIN SĂ NE ÎNVEŢE”

Prof.înv.preşc. Dan Florina

Prof.înv.preşc. Bărdaş Ana
DENUMIREA OPŢIONALULUI: Poveştile terapeutice vin să ne înveţe
TIPUL OPŢIONALULUI: opţional ca temă integratoare la nivelul mai multor arii
curriculare (consiliere şi orientare, om şi societate, limbă şi comunicare)
GRUPA: mare A
DURATA: an şcolar 2017-2018
NUMĂR ACTIVITĂŢI PE SĂPTĂMÂNĂ: 1
PROFESORI: Dan Florina – profesor învăţământ preşcolar
Bărdaş Ana – profesor învăţământ preşcolar
INSTITUŢIA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Grădiniţa cu PP nr 26 „Junior”, Braşov

ARGUMENT
Obiceiul străvechi de a spune poveşti este o metodă potrivită pentru copii de a explora
realitatea. Povestea este accesibilă la orice vârstă şi nu este nevoie de niciun „echipament”
special pentru crearea imaginii artistice, poate doar cu excepţia imaginaţiei şi a abilităţilor de a
vorbi şi/ sau asculta. Poveştile funcţionează ca un mijoc de divertisment şi educare prin care se
prezintă ascultătorului credinţele şi tradiţiile unui grup de oameni. Cu toate acestea, în centrul
tuturor poveştilor stă alegerea, conceptul fundamental al oricărei poveşti, care ne leagă
automat de incertitudinea sau necunoaşterea consecinţelor. Aceste două calităţi ale poveştilor-
construirea unei relaţii cu ceilalţi şi necesitatea de a face o alegere fără a-i cunoaşte
consecinţele - leagă literatura, naraţiunea, de etică şi moralitate. Elementul fantastic din
poveşti permite copiilor să privească mai clar experienţele reale, prin intermediul experienţelor
imaginare. Donaldson (1978, în Fisher, R., 1996) argumenta că cel mai bine pentru copii,
poate explica realitatea un conţinut care nu este foarte rupt de realitatea lor, de experienţele
lor. Poveştile, atunci când sunt înţelese de copil au avantajul de a fi privite ca probleme cu
care se confruntă personal, cum ar fi persoane, personaje, evenimente, experienţe, dar totodată
şi ca modalităţi de a se “rupe” de viaţa lor personală. Devin capabili să se privească pe sine
uitându-se la alţii, gândind ca alţii (din perspectiva altora). Din toate aceste considerente
activităţile prezentului opţional au utilizat ca principală metodă povestea terapeutică.
Remarcăm faptul că, în ultimele decenii,emoţiile şi comportamentele dezadaptative,
manifestate prematur la preşcolari, au cunoscut o creştere semnificativă. Copiii generaţiilor

1
prezente prezintă mult mai multe probleme emoţionale decât în trecut, sunt mai singuri şi mai
deprimaţi, mai furioşi şi mai nestăpâniţi, mai impulsivi şi mai agresivi, fiind vădit înclinaţi să
devină anxioşi în mai toate condiţiile competiţionale.
Aşadar, născut din nevoile psihologice, personale ale copilului, aceast nou opţional îşi
propune să stimuleze, să exerseze, să amplifice abilităţile cognitive, emoţionale, relaţionale ale
copilului, dar şi să identifice eventualele întârzieri în dezvoltare, blocajele de comunicare şi
emoţionale şi să introducă o notă recuperatorie şi puternic antrenată în universul interior al
copilului preşcolar. (Golu şi Ioniţă, 2009) Activităţile acestui opţional sunt dedicate dezvoltării
capacităţii preşcolarului de a se autocunoaşte şi de a-şi exprima într-o manieră pozitivă
interesele, aptitudinile, trăirile personale, abilităţile de relaţionare şi comunicare, reflecţiile cu
privire la învăţare şi socializare. De asemenea, activităţile din cadrul acestui opţional permit
conştientizarea procesului de transformare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor în
compotramente aplicabile în viaţa reală, cu finalitate pozitivă pentru sine şi societate. Aceast
opţional poate fi considerat unul de pre-consiliere din punctul de vedere al metodelor utilizate
şi al complexităţii situaţiilor abordate.
Fiind vorba despre o serie de concepte mai puţin utilizate în activitatea didactică la
grupă, ar putea exista tendinţa ca obiectivele propuse să fie considerate realizate de la sine în
grădiniţă sau confundate cu alte aspecte din viaţa cotidiană a copiilor ceea ce duce la
diminuarea semnificaţiei ei didactice. Conştientizând faptul că există mai puţine materiale
curriculare legate de consilierea psiho-pedagogică şi educaţia socio-emoţională la preşcolari şi
pornind de la elementele sugerate de curriculum preşcolar, sperăm ca programa noastră să
servească la ameliorarea curriculară a programei preşcolare, în special a sugestiilor privind
conţinuturile.
Am centrat aşadar acest opţional în jurul educaţiei socio-emoţionale a preşcolarilor,
deoarece aceasta reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare în care sunt implicaţi aceştia în
vederea asigurării premiselor şi condiţiilor de formare a competenţelor sociale şi emoţionale
dezirabile la această vârstă. Ne referim aici la dobândirea abilităţilor emoţionale (de a înţelege,
a exprima şi a- şi regla emoţiile) şi a celor sociale, precum cele de iniţierea şi menţinerea unei
relaţii pozitive şi de integrare într-un grup (altruismul, toleranţa, întrajutorarea etc.). Toate
acestea vor reprezenta fundamentul comportamentelor lor sociale şi emoţionale viitoare,
precum şi al conduitei lor sociale şi emoţionale.

2
OBIECTIVE CADRU
 Formarea şi dezvoltarea unor mecanisme de recunoaştere, acceptare şi autoreglare
emoţională ca fundament al abilităţilor sociale;
 Formarea şi dezvoltarea comportamentelor prosociale la preşcolari prin asimilarea
unor concepte specifice educaţiei raţional-emotive;
 Educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter şi formarea unei atitudini pozitive
faţă de sine şi faţă de ceilalţi;
 Dezvoltarea abilităţilor intra- şi interpersonale care să faciliteze reuşita în viaţă;
 Dezvoltarea abilităţii de recunoaştere, acceptare şi respect al diversităţii;
 Îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresii specifice educaţiei socioemoţionale,
 Însuşirea unor noţiuni şi concepte despre personalitate;
 Utilizarea unor norme şi principii specifice educării caracterului.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
 Să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei, activităţii personale
şi/sau a relaţiilor cu ceilalţi;
 Să-şi adapteze comportamentul propriu la cerinţele grupului în care trăieşte;
 Să-şi formeze şi dezvolte comportamentele prosociale (a oferi ajutor,, a-si accepta si
tolera colegii, a colabora, a ierta, a-si cere iertare, a adresa laude, a se încuraja reciproc,
a consola, a se împrieteni);
 Să-şi dezvolte empatia faţă de colegii de grupă;
 Să participe la decizii comune;
 Să stabilească şi să menţină relaţii pozitive în grupul de copii;
 Să adopte strategii adecvate de rezolvare a conflictelor
 Să-şi dezvolte atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi;
 Să accepte calităţile şi defectele proprii şi ale celorlalţi;
 Să-şi îmbunătăţească exprimarea verbală şi comunicarea cu ceilalţi

3
  Să aprecieze în situaţii concrete unele comportamente, în raport cu normele prestabilite
şi cunoscute,
 Să-şi îmbogăţească cunoştinţele legate de relaţiile sociale şi trăirile emoţionale
desprinse din lectura textelor cu conţinut specific;
 Să-şi formeze capacitatea de a stabili relaţii corecte între faptele fiecăruia şi
consecinţele lor;
 Să-şi dezvolte capacitatea de a povesti întâmplări reale sau imaginare cu caracter
socioemoţional.

COMPETENŢE GENERALE ŞI SPECIFICE

Competenţe socio-emoţionale dezvoltate în perioada preşcolară

Competenţa specifică
Recunoaşterea emoţiilor
Exprimarea emoţiilor
Înţelegerea emoţiilor
Reglarea/autoreglarea emoţiilor
Iniţierea şi menţinerea unei relaţii
(relaţionarea socială)
Integrarea în grupul de prieteni
(comportamentul prosocial)
Exemple de comportamente.
- identifică propriile emoţii şi pe ale altora în diverse
situaţii;
- identifică emoţiile asociate unui context specific;
- identifică emoţiile pe baza componentei nonverbale:
expresia facială şi postura.
- transmit verbal şi nonverbal mesajele afective;
- numesc situaţii în care apar diferenţe între starea
emoţională,
- exprimă empatie faţă de alte persoane;
- exprimă emoţii complexe precum ruşine, vinovăţie,
mândrie;
- ţin cont de particularităţile fiecărei persoane în cadrul
interacţinilor sociale.
- identifică cauza emoţiilor;
- numesc consecinţele emoţiilor într-o anumită situaţie
- folosesc strategii de reglare/autoreglare emoţională
- iniţiază şi menţine o interacţiune cu un alt copil;
- ascultă activ;
- împarte obiecte şi împărtăşeşte experienţe;
- oferă şi primeşte complimente;
- invită alţi copii să se joace împreună;
- rezolvă în mod eficient conflictele apărute.
- cooperează cu ceilalţi când se joacă;
- cooperează cu ceilalţi în rezolvarea unei sarcini;
- oferă şi cere ajutorul atunci când are nevoie;
- are grijă de jucăriile celorlalţi;

4
 - are grijă de colegii mai mici ca vârstă sau care
prezintă diverse dizabilităţi;
- ajută în diferite contexte (de ex. împărţirea
rechizitelor, împărţirea gustărilor).
- iartă şi îşi cere iertare atunci când greşeşte;
- încurajează colegii în diverse situaţii dificile;
- tolerează greşelile colegilor mai mici ca vârstă sau cu
diverse dizabilităţi;

METODE DE PREDARE
Opţionalul propus se concretizează în plan acţional prin selectarea şi îmbinarea
armonioasă a unui set de metode şi tehnici didactice specifice, în rândul cărora povestea
terapeutică ocupă un loc central:
 Povestirea
 Explicaţia
 Conversaţia
 Observaţia
 Exerciţiul
 Jocul de rol
 Dramatizarea
 Studiul de caz
 Metode activ-participative: explozia stelară, ciorchinele, cubul, piramida, metoda
pălăriilor gânditoare, acvariul.

METODE DE EVALUARE
 Observarea curentă a comportamentelor,
 Aprecieri verbale
 Autoevaluare
 Repovestiri
 Concursuri
 Portofolii individuale si de grup

5
BIBLIOGRAFIE
1. Balaci Mihaela (coord), Călătorie în lumea sentimentelor – culegere de poveşti, Ed.
Emia, Deva, 2011;
2. Burns, G.W: 101 Poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi, Editura Trei,
Bucureşti, 2011;
3. Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), 2008;
4. Cherechianu Ioana (coord): Poveştile terapeutice vin să ne înveţe, Ed Diana, 2010,
Piteşti;
5. Cherechianu Ioana, Natalia Coroiu: Colecţia ABC-ul poveştilor terapeutice, Editura
Diana, 2016, Piteşti;
6. Dan Florina, Culegere de poveşti terapeutice pentru activitatea opţională „Poveştile
terapeutice vin să ne înveţe”, Ed. educatoarea.ro, Braşov. 2016;
7. Filipoi, S: Basme terapeutice pentru copii şi părinţi, Editura Fundaţia Culturală Forum,
Cluj-Napoca, 1998;
8. Konkoly, Mariana : Poveşti pentru inimă şi suflet – poveşti terapeutice, Ed. Aquila
Logistic, 2013, Oradea;
9. Paşca Maria Dorina: Povestea terapeutică, Ed Adealul, 2004, Biblioteca de psihologie;
10. Pânişoara G, Pânişoara I.O, Cele 7 medalii ale succesului (vol I, II, III), Editura
Polirom, 2012
11. Paola Santagostino: Cum să te vindeci cu o poveste, Editura Humanistas, 2008,
Bucureşti.
12. Program de formare: Dezvoltarea socio-emoţională a copiilor prin programul EREC,
Consult Plus si Asociaţia de Ştiinţe Cognitive din România,
13. Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7
ani
14. Ştefan, A.C; Eva Kallay: Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la
preşcolari – ghid practic pentru educatori, ASCRED, Cluj Napoca, 2010;
15. Virginia Waters: Poveşti raţionale pentru copii – recomandări pentru părinţi şi
educatori, Ed. ASCR, 2003, Cluj-Napoca