Politici și programe la nivelul Comisiei Europene sau

la nivelul unor țări membre

 În prezent se înregistrează o cerere tot mai acentuată pentru educația adulților în
lume. Locul de muncă poate constitui și reprezintă cu adevărat în multe locuri un excelent mediu
educațional. Pe de altă parte creșterea timpului liber al oamenilor, ca urmare a reducerii timpului
de munca (efect al dezvoltării industriale și postindustriale) ar trebui să fie însoțită de o creștere a
timpului alocat educației.
            Educația pentru adulți îmbracă diverse forme in lume (raportul UNESCO, 1996):
-        Învățământul elementar în afara cadrului instituțional al școlii
-        Cursurile fără frecvență în învățământul superior
-        Cursurile de limbi moderne
-        Pregătirea profesională și recalificarea (reconversia)
-        Cursurile organizate de diferite asociații sau sindicate
-        Învățământul (educația) la distanță…etc

În țări ca Suedia si Japonia circa 50% din populație este implicată într-o formă sau alta în
educația pentru adulți.

            În Suedia răspândirea largă a educației pentru adulți se bazează pe o tradiție îndelungată,

care se realizează în mai multe forme.

v    Educația (formala) a adulților la nivel municipal  urmărește să umple anumite

goluri educaționale la nivel social și/sau să satisfacă nevoia indivizilor de
aprofundare a studiului. Instruirea de acest fel este gratuită, organizată în sistemul
cursurilor individuale. Studenții sunt cei care decid singuri numarul și combinația
de obiecte de studiu precum și ritmul de instruire, ca atare ei pot îmbina studiile cu
profesia.

v    Educația populară (nonformală) a adulților are ca obiectiv dezvoltarea în cadrul

societății a valorilor democratice elementare. Activitațile de acest fel sunt și ele
finanțate în mare măsură de stat, dar organizatorii (asociații, sindicate sau chiar
autorități locale) au libertate deplină în alegerea activitătilor dorite. Educația
populară a adulților include și studii urmate în colegii de renume sau în cercuri de
studii,  realizate sub egida unor asociații educaționale de voluntari. Aceste cercuri
implica circa 25% din populația adultă a Suediei (UNESCO, 1996).

În Suedia : „Studiu privind motivarea de participare la cursurile școlii populare de artă”, care
încurajează tinerii aflați în căutarea unui loc de muncă să-și continue studiile, a obținut rezultate
foarte bune. După terminarea cursului, circa 40% dintre participanți au continuat fiecare să
studieze, peste două treimi s-au simțit motivați să studieze și sunt convinși că educația este calea
de acces spre un loc de muncă. Cursurile școlii populare de artă dedicate sprijinirii integrării
imigranților în societatea suedeză și cercuri de studiu pentru refugiați, care sunt în căutarea de
azil, se desfășoară peste tot în Suedia. Aceste eforturi deosebite sunt posibile deoarece sunt
bazate pe competențele existente și organizațiile în cadrul unei structuri naționale de educație a
adulților, finanțată în mod regulat de stat. Un model sustenabil pentru învățarea în rândul
adulților, care este, de asemenea flexibil în a răspunde noilor nevoi și provocări din societate.

Educația adulților contribuie la:

• strategii europene pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

• Valorile în centrul strategiei europene ca echitatea, coeziunea socială, cetățenia activă și, de
asemenea, creativitatea și inovarea.

• Creșterea ratei de angajabilitate în Europa prin aducerea oamenilor înapoi la muncă, prin
validarea și/sau îmbunătățirea aptitudinilor și competențelor deținute.

• Eforturile de a reduce numărul mare de oameni - 80 de milioane - cu competențe de bază reduse

care beneficiază mai puțin de învățarea continuă decât persoanele mai educate: educația adulților
desfășoară actiuni de identificare și responsabilizare în acest sens.

• Obiectivul UE de a reduce cu cel puțin 20 de milioane numărul celor aflați în risc de sărăcie și
excluziune socială prin accesul la educație care să le permită să câștige încredere în sine și să
găsească modalități pentru a fi incluși social și să-și găsească un loc de muncă (sau un loc de
munca mai bun). De la locuri de muncă și creștere economică a pieței unice digitale, de la
schimbările climatice la piața internă, de la emigrație la problemele globale și schimbările
democratice, educația adulților contribuie atât la agenda UE 2020 și cea a lui Juncker. În plus,
educația adulților este un instrument-cheie pentru realizarea Agendei ONU în 2030 și a
Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (SDG). Pentru a trece la o Europă coezivă, prosperă,
pașnică, care este capabilă să facă față provocărilor viitorului într-un mod pozitiv, educația
adulților este esențială.

Educația adulților a reprezentat sursă educației permanente: “educația permanentă s-a născut din
practica educației adulților și din problemele pe care ea le-a pus, ca unul din eforturile de a
răspunde la cererea crescută de educație” conceptul „permanent” fiind identificat cu o revoluție în
educație: “prin incidentele lui, conceptul  „educație permanentă” este comparabil cu o revoluție
coperniceană, constituind unul din evenimentele cele mai marcante ale istoriei educației.”

R. H. Dave (1991) afirmă: 'Educația permanentă este un proces de perfecționare a dezvoltării

personale, sociale și profesionale pe durata întregii vieți a indivizilor în scopul îmbunătățirii
calității vieții, atât a indivizilor, cât și a colectivității lor. Aceasta este o idee comprehensivă și
unificatoare care include învățarea formală, nonformală și informală pentru dobândirea și
îmbogățăirea unui orizont de cunoastere care să permită atingerea celui mai înalt nivel de
dezvoltare posibil în diferite stadii și domenii ale vieții.
Conceptul „educație permanentă” este în mod funcțional, bazat pe ideea că învățarea permanentă
poate fi dobândită de către indivizi și societăți în moduri diferite și că aceste modalități
alternative sunt în stare să conducă spre atingerea celui mai înalt și celui mai bun nivel al calității
vieții de către toți.

Educația permanentă este cauza și principiul educației: “Conceptul de educație permanentă se

ivește dintr-o criză în continuă creștere a civilizației contemporane; educației permanente i se
cere să satisfacă nevoia omului contemporan de a controla, adapta și crea tehnologia și
organizarea socială relevante pentru o nouă calitate a vieții și pentru o căutare semnificativă a
valorilor mai eficace și mai adecvate ale spiritului. În același timp, educația permanentă își
datorează propria sa existența realizărilor umane și tehnologice ale unei civilizații globale.

Conceptualizarea termenului „permanent” în educație a dus la reevaluarea și a altor concepte,

inclusiv a „educației adulților: “educația adulților va aparea de acum inainte una dintre conditiile
dreptului la educație”

La Conferința Globală asupra Educației permanente de la Roma (1994) noțiunea „educație

permanentă” a fost privită ca un “continuu proces de instruire și dezvoltare a potențialului uman,
care stimulează și instrumentează individul pentru a achiziționa valori, cunoștințe, deprinderi și
înțelegând necesitatea îmbunătățirii lor de-a lungul întregii sale vieți, să le aplice cu încredere,
creativitate și siguranță în toate rolurile, circumstanțele si mediile.”

Conceptul „educație permanenta” tinde să fie preluat de „învățarea continuă”. Această tendință
este susținută de sloganuri, precum: „lifelong learning for all” (învațare continuă pentru toți),
„from education to learning” (de la educație la învațare), „more learning, less teaching” (mai
multă învațare, mai putină predare).

Constructiviștii privesc învațarea permanentă într-o perspectivă fundamentată pe următoarele

principii

- transformarea instruirii alternative in “învațare permanentă”; accentuarea perspectivei

biografice și continuitatea învățării din copilarie, până la vârsta a treia;

- extinderea considerabilă a sferei conceptului de învațare; învățarea nu se mai referă doar la

învățarea școlară organizată, ea cuprinde o multitudine de activități formale și informale;
conceptul de învățare este legat de cel al “organizării înțelepte a vieții” și de dezvoltarea
integrală, conform Raportului Delors către UNESCO, din 1996: a învăța să știi, a învăța să faci, a
învăța regulile conviețuirii, a învăța să fii;

- deplasarea de accent dinspre predare către consiliere; rolurile educatorului se rafinează,

vorbindu-se tot mai mult de roluri de facilitator, mediator, antrenor, consilier în activitatea de
învățare; Rolf Arnold conceptualizează o “didactică de realizare a posibilităților”, în locul
tradiționalei “didactici a predării”;

- conceptul calificării se înlocuiește cu teza dezvoltării competențelor; compețentele sociale,

personale și metacognitive sunt mai complexe decât calificările obținute în urma însușirii unor
cunoștințe; competențele se realizează în contexte autentice, școlare, sociale și profesionale, prin
valorificarea experienței; individul este capabil să învețe și este responsabil pentru succesele sau
insuccesele în preocesul de învatare.

Aceste orientări ale educației permanente conduc la dezvoltarea unor noi forme și rețele de
educație, care să asigure învățarea în perspectiva nou creată.

Prin „Memorandumul privind învățarea permanentă” (document elaborat de Comisia

Europeană, Bruxelles, octombrie 2000), învățarea permanentă primește următoarea definiție de
lucru: “activitatea deliberată și neîntreruptă de învățare în scopul îmbogățirii cunoștințelor,
deprinderilor si priceperilor”

Transpunerea în practică a învățării permanente impune ca toți să muncească împreună cu

eficacitate, atât ca persoane particulare, cât și în forme organizate.

Cadrul conceptual al învățării permanente este orientat de anumite teme, rezultat al experienței
acumulate la nivel european:

Noi competențe de bază pentru toți: se specifică faptul că stăpânirea deprinderilor de bază și
capacitatea de reînnoire a acestora asigură participarea activă la societatea cunoașterii.

OBIECTIVE ALE EDUCAȚIEI ADULȚILOR

Educația adulților vine să asigure: compensarea unei educații inițiale insuficiente;

completarea cunoștințelor generale; formarea profesională continuă; înlocuiește educația
preprimară pentru o mare parte a adulților; completează educația elementară sau profesională
pentru multe persoane care au beneficiat de un învățământ incomplet; prelungeste educația celor
pe care îi ajută să facă față cerințelor noi ale mediului înconjurător; perfecționează educația celor
care au un nivel înalt de pregătire; constituie pentru toți o modalitate de dezvoltare a personalității

Raportul asupra educației adulților și mutațiilor sociale precizează următoarele obiective

pedagogice ale educației adulților:

- identificarea indicatorilor de restructurare personală;

- a face din cel format centrul acțiunii (trecerea de la o educație centrată pe conținuturi la o
educație centrată pe cel ce învață);

- construirea motivației; individul trebuie să aibă o anumită conștiință a motivației, să o exprime

ca o cerere de educație, iar educatorii să poată să o decodifice, să o înțeleagă; noțiunea de proiect
pare a fi răspunsul instrumental ce permite transformarea unei cereri fluide, multiforme, într-un
obiectiv concret, operațional;

- a pleca de la practică; adulții se formează pentru a face față problemelor practice;

- educația comprehensivă a adulților impune favorizarea învățaării mijloacelor intelectuale
necesare; a ancora acțiunea educativă pe problemele vieții practice implică a ține seamă, nu
numai de preachizițiile teoretice, ci și de preachizițiile sociale;

- a privilegia învățarea mai mult decât învățământul (a învăța adulții să învețe, să-și elaboreze
scheme de acțiune pe baza înțelegerii evoluției împrejurărilor);

- încurajarea unei pedagogii a descoperirii și responsabilității (a reda încrederea în sine,

capacitatea de acțiune, conștiința colectivă, dezvoltarea proiectelor sociale);

- a da timp de învățare (ritmurile proprii sunt esențiale);

- a stimula valorile grupului (ele operează mediațiile între conținuturi abstracte și situații
concrete; ele joacă un rol structurant asupra percepțiilor individuale, ordonându-le sub forma unei
grile de lectură; ele permit indivizilor să se ajute reciproc).

În acest sens, educația apare ca practică a libertatii.

Educația adulților acoperă preocupări variate ale individului și promoveazș conceptul de societate
care învață („learning society”). Contribuie la dezvoltarea unei societăți bazate pe anumite
trăsături esențiale:

- învățarea continuă pe tot parcursul vieții;

- formarea individului responsabil față de profesie și față de evoluția societății;
- evaluarea centrată pe confirmarea progreselor și nu pe constatarea eșecului;
- participarea civică și munca de echipă;
- parteneriat social.

Educația adulților a dezvoltat o serie de componente: formarea profesională continuă; educația

recurentă; educația compensatorie (sau educația celei de-a doua șanse); alfabetizarea; educația
pentru timpul liber; educația antreprenorială; educația pentru cetățenia democratică; educația
pentru munca de calitate; educația pentru viața privată etc.

Activitatea educației adulților se adresează diferitelor categorii de persoane: lucrători ce urmăresc

calificarea/recalificarea profesională; șomerilor ce doresc reorientarea profesională sau a celor în
curs de disponibilizare; persoane în situație de schimbare (activități de consiliere) și este deschisa
tuturor categoriilor sociale.

În concluzie, învățarea permanentă și educarea adulților sunt în stransă legatură deoarece

ajută la dezvoltarea lor și cum este și vorba din bătrâni “ Omul cât trăiește învață”.