Sunteți pe pagina 1din 88

INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI

Obiectul juridic generic al infractiunilor contra persoanei este format din


ansamblul relatiilor sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate
de ocrotirea vietii, integritatii corporale, sanatatii, libertatii si demnitatii persoanei.
Obiectul juridic special relatiile sociale referitoare numai la unul din
drepturile absolute ale persoanei (dreptul la viata, la libertate fizica, la libertate
psihica).
Obiectul material in ipoteza in care relatiile sociale ocrotite de lege sunt
vatamate prin exercitarea activitatii incriminate asupra corpului unei persoane,
obiectul material este corpul persoanei.

1
Art. 174. – Omorul
Uciderea unei persoane se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.

obiect juridic special – viaţa unei persoane determinate şi relaţiile

sociale specifice
obiect material – corpul unei persoane în viaţă
subiect activ- orice persoană care răspunde penal
coautorat- când participanţii săvârşesc acte ce ţin de
acţiunea tipică, chiar dacă nu duc în mod direct la moartea victimei
instigare - DA
complicitate – DA

subiectul pasiv – ORICE PERSOANĂ ÎN VIAŢĂ

conţinutul constitutiv ACŢIUNE/INACŢIUNE


MIJLOACE DIRECTE/INDIRECTE
latura elementul COMISIVE/OMISIVE
obiectivă material
urmarea MOARTEA VICTIMEI IMEDIAT/ULTERIOR
imediată
legătura COMPONENTA OBLIGATORIE
de
cauzalitat INTENŢIA DIRECTĂ/INDIRECTĂ
e
latura forma de NU CONSTITUIE O CERINŢĂ
subiectivă vinovăţie
NU ARE VALOARE DE ELEMENT OBLIGATORIU
mobilul
scopul
infracţiuni
i
nu sunt incriminate, dar sunt posibile, putând
formele actele deveni acte de complicitate când sunt
infracţiuni preparatori săvârşite de altă persoană si au folosit
i i autorului. savarsite de autor pot constitui
componenta a premeditarii, devenind omor
calificat
tentativa întreruptă, perfectă, relativ improprie

consumare când s-a produs moartea victimei


a nu este susceptibilă de formă continuată
infracţiunii este o infracţiunea complexă, putând îngloba
alte infracţiuni

sancţionarea infracţiunii 10-20 ani+ interzicerea unor drepturi

2
Art. 175. - Omorul calificat
Omorul savârsit în vreuna din urmatoarele împrejurari:
a) cu premeditare (conditii: trecerea unui interval de timp in care faptuitorul sa
mediteze asupra rezultatului actiunii sale, interval de timp in care sa efectueze acte
de pregatire; premeditarea constituie o circumstanta personala si nu se rasfrange
asupra celorlalti participanti, devenind reala daca actele de pregatire au fost
efectuate impreuna cu participantii care au cunoscut scopul pregatirii);
b) din interes material (circumstanta personala care poate deveni reala in
conditiile expuse la punctul anterior);
c) asupra sotului sau unei rude apropiate (circumstanta personala);
d) profitând de starea de neputinta a victimei de a se apara necauzata de
faptuitor si preexistenta;
e) prin mijloace ce pun în pericol viata mai multor persoane = circumstanta
reala;
f) în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau
arestare, ori de la executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde savârsirea altei infractiuni;
i) în public (Fapta savarsita in public Art. 152
Fapta se considera savarsita "in public" atunci cand a fost comisa:
a) intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este
prezenta nici o persoana;
b) in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;
c) in loc neaccesibil publicului, cu intentia insa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat
s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;
d) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate
ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta
publicului.),
se pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.

3
obiect juridic special – viaţa unei persoane determinate şi relaţiile
sociale specifice
obiect material – corpul unei persoane în viaţă
subiect activ- orice persoană care răspunde penal
coautorat- când participanţii săvârşesc acte ce ţin de
acţiunea tipică, chiar dacă nu duc în mod direct la moartea victimei
instigare - DA
complicitate – DA

subiectul pasiv – ORICE PERSOANĂ ÎN VIAŢĂ


conţinutul constitutiv ACŢIUNE/INACŢIUNE
MIJLOACE DIRECTE/INDIRECTE
latura elementul COMISIVE/OMISIVE
obiectivă material
urmarea MOARTEA VICTIMEI IMEDIAT/ULTERIOR
imediată
legătura
de
cauzalitat INTENŢIA DIRECTĂ/INDIRECTĂ
e
latura forma de NU CONSTITUIE O CERINŢĂ
subiectivă vinovăţie
NU ARE VALOARE DE ELEMENT OBLIGATORIU
mobilul
scopul
infracţiuni
i
nu sunt incriminate, dar sunt posibile
formele actele
infracţiuni preparatori
i i este incriminată
tentativa
consumare când s-a produs moartea victimei
a
infracţiunii

sancţionarea infracţiunii 15-25 ani+ interzicerea unor drepturi

4
Omorul cu premeditare – asasinat
Condiţii: trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a
săvârşi omorul şi până în momentul executării infracţiunii; în acest interval de timp
făptuitorul să mediteze; să efectueze acte de pregătire. Există chiar dacă a fost
omorâtă altă persoană.
Omorul săvârşit din interes material – ex. dobândirea unei succesiuni,
stingerea unei datorii, încasarea preţului promis pentru săvârşirea omorului,
obţinerea unor sume de bani etc. Poate deveni o circumstanţă reală dacă toţi
participanţii au acţionat cu acelaşi mobil (interes material), în caz contrar fiind o
circumstanţă personală, netrasmisibilă participanţilor.
Omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate – este necesar să
se constate, în primul rând, că victima era o rudă apropiată şi că autorul cunoştea în
momentul comiterii acestuia calitatea de soţ sau rudă apropiată a acestuia.
(nu constituie circumstanţă agravantă împrejurarea pe care făptuitorul nu a
cunoscut-o în momentul comiterii faptei) Nu se mai aplică nici circumstanţele
agravante privind violenţele asupra membrilor familiei.
Omorul săvârşit în public : într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este
totdeauna accesibil publicului, respectiv dacă de faţă sunt mai multe persoane sau
într-un loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută,
într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, prin orice mijloace cu privire la
care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.

5
Art. 176. - Omorul deosebit de grav
Omorul savârsit în vreuna din urmatoarele împrejurari:
a) prin cruzimi;
b) asupra a doua sau mai multor persoane;
c) de catre o persoana care a mai savârsit un omor;
d) pentru a savârsi sau a ascunde savârsirea unei tâlharii sau piraterii;
e) asupra unei femei gravide;
f) asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau
în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,
g) de cãtre un judecãtor sau procuror, politist, jandarm sau militar, în timpul
sau în legãturã cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,
se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.

obiect juridic special – viaţa unei persoane determinate şi relaţiile


sociale specifice
obiect material – corpul unei persoane în viaţă
subiect activ- orice persoană care răspunde penal
coautorat- când participanţii săvârşesc acte ce ţin de acţiunea
tipică, chiar dacă nu duc în mod direct la moartea victimei
instigare - DA
complicitate – DA
subiectul pasiv – ORICE PERSOANĂ ÎN VIAŢĂ
conţinutul constitutiv ACŢIUNE/INACŢIUNE
latura elementul MIJLOACE DIRECTE/INDIRECTE
obiectivă material COMISIVE/OMISIVE
urmarea MOARTEA VICTIMEI IMEDIAT/ULTERIOR
imediată
legătura
de
cauzalitat INTENŢIA DIRECTĂ/INDIRECTĂ
e
latura forma de NU CONSTITUIE O CERINŢĂ
subiectivă vinovăţie
mobilul NU ARE VALOARE DE ELEMENT OBLIGATORIU
scopul
infracţiuni
i
nu sunt incriminate, dar sunt posibile, putând
formele actele deveni acte de complicitate când sunt
infracţiuni preparatori săvârşite de altă persoană
i i este incriminată- relativă, perfectă, relativ
tentativa impropie
consumare când s-a produs moartea victimei
a nu este susceptibilă de formă continuată
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii detenţiunea pe viaţă/15-25 ani+
6
interzicerea unor drepturi

Art. 177. – Pruncuciderea


Uciderea copilului nou-nascut, savârsita imediat dupa nastere de catre mama
aflata într-o stare de tulburare pricinuita de nastere, se pedepseste cu închisoare de
la 2 la 7 ani.

obiect juridic special- viaţa copilului nou-născut şi relaţiile sociale

create în jurul acestei valori

obiect material – corpul copilului nou-născut, victimă a infracţiunii

subiect activ- mama copilului nou-născut, care se află într-o stare


de tulburare pricinuită de naştere
NU ESTE SUSCEPTIBILĂ DE PARTICIPAŢIE PENALĂ
PARTICIPANŢII POT RĂSPUNDE PENTRU INSTIGARE, RESPECTIV
COMPLICITATE LA OMOR CALIFICAT SAU DEOSEBIT DE GRAV, DUPĂ
CAZ

subiectul pasiv- COPILUL NOU-NĂSCUT VIU, CHIAR DACĂ NU ŞI


VIABIL (10-14 ZILE)
conţinutul constitutiv acţiune/inactiune
latura elementul
obiectivă material
urmarea actiunea sau inactiunea sa aibă ca rezultat
imediată moartea copilului
legătura TREBUIE SĂ EXISTE
de
cauzalitat intentia directă sau indirectă grefată pe
e existenţa unei tulburări pricinuită de naştere
latura forma de -
subiectivă vinovăţie
mobilul -

scopul
infracţiuni
i

formele actele ACTE PREGĂTITOARE


infracţiuni preparatori posibile dar nu incriminate
i i TENTATIVA
tentativa CÂND SE PRODUCE REZULTATUL
consumare
a
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii – 2-7 ANI

7
Art. 178. - Uciderea din culpa
Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu închisoare de la unu la 5
ani.
Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor
de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei
anume activitati, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Când uciderea din culpa a unei persoane este savârsita de un conducator de
vehicul cu tractiune mecanica, având în sânge o îmbibatie alcoolica ce depaseste
limita legala sau care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5
la 15 ani.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta savârsita din culpa, de orice alta
persoana în exercitiul profesiei sau meseriei si care se afla în stare de ebrietate.
Daca prin fapta savârsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane,
la maximul pedepselor prevazute în alineatele precedente se poate adauga un spor
pâna la 3 ani.

obiect juridic special- RELAŢIILE SOCIALE PRIVIND DREPTUL LA

VIATĂ
obiect material - CORPUL VICTIMEI

subiect activ- ORICE PERSOANĂ CARE RĂSPUNDE PENAL


participatie impropie (instigare sau complicitate la infractiunea de
omor) sau participatie proprie (simpla, omogena, cand sunt mai
multi autori)
subiectul pasiv – ORICE PERSOANĂ FIZICĂ ÎN VIAŢĂ

conţinutul constitutiv ACTIUNE/INACTIUNE


latura elementul
obiectivă material
urmarea MOARTEA VICTIMEI
imediată
legătura cand fara actiunea/inactiunea faptuitorului
de moartea victimei nu s-ar fi produs
cauzalitat CULPA CU PREVEDERE SAU
e SIMPLĂ(NEGLIJENTĂ)
latura forma de -
subiectivă vinovăţie
mobilul -

scopul
infracţiuni
i

8
- DOAR ACTIUNE CONSUMATĂ, PRIN
formele actele MOARTEA SUBIECTULUI PASIV
infracţiuni preparatori
i i
tentativa
consumare
a
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE


- SECŢIILE UNITE -

DECIZIA Nr. I
din 15 ianuarie 2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 01/02/2008

Dosar nr. 17/2006


Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
încadrarea juridică a faptei de ucidere din culpă, săvârşită cu ocazia conducerii pe drumurile publice a unui
autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori
o concentraţie ce depăşeşte 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind
prezenţi 87 de judecători din totalul de 117 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul
Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut
recursul în interesul legii, cerând să fie admis, în sensul că faptele de conducere pe drumurile publice a unui
autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de
ucidere din culpă, cu această ocazie, a unei persoane constituie atât infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută la
art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, cât şi infracţiunea rutieră prevăzută la art. 79 alin. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în concurs real prevăzut
de art. 33 lit. a) din Codul penal.
Referindu-se la uciderea din culpă a unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător
având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice
alt mijloc de probă, a susţinut că această faptă constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă prevăzută la art.
178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal.
De asemenea, a cerut să se reţină că şi fapta de ucidere din culpă a unei persoane în atare împrejurare, comisă
de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin niciun alt
mijloc de probă starea de ebrietate, constituie infracţiunea unică, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin.
2 din Codul penal.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:


Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică a faptei de ucidere din
culpă, săvârşită cu ocazia conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care
are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 g/l alcool pur în
aerul expirat.
Astfel, unele instanţe au considerat că faptele menţionate constituie două infracţiuni distincte aflate în concurs
real, respectiv, atât infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 din Codul penal, cât şi în
infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o
9
îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, prevăzută la art. 87 alin. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că în astfel de cazuri faptele constituie o singură infracţiune, complexă,
prevăzută la art. 178 alin. 3 din Codul penal, care o absoarbe pe cea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Prin art. 178 alin. 3 din Codul penal se prevede că atunci "când uciderea din culpă a unei persoane este
săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte
limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani".
Pe de altă parte, la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, este
prevăzută ca infracţiune "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană
care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".
Ca urmare, din aceste prevederi reiese în mod vădit că infracţiunea de ucidere din culpă, reglementată în art.
178 alin. 3 din Codul penal, constă într-o acţiune ce cuprinde în ea însăşi şi trăsăturile distinctive ale infracţiunii
prevăzute la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, astfel că într-un
atare caz, în raport cu modalitatea concretă în care a fost comisă, cea de-a doua infracţiune îşi pierde autonomia
proprie de faptă penală, fiind absorbită în întregime sub formă de circumstanţă agravantă în conţinutul infracţiunii
de ucidere din culpă, devenind componentă a unei singure infracţiuni, complexă, în sensul prevederilor art. 41
alin. 3 din Codul penal.
În această privinţă este de observat că uciderea din culpă a unei persoane, săvârşită de un conducător auto
care conduce autovehiculul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală sau în stare de ebrietate, prezintă un
pericol social propriu, astfel că legiuitorul a înţeles să stabilească faptul că toate aceste acte, obiectiv strâns
legate între ele, se însumează unei singure infracţiuni, care se constituie într-o infracţiune complexă, pentru
săvârşirea căreia se prevede o pedeapsă al cărei maxim special, expresie a gradului de pericol social sporit, să
depăşească cuantumul pedepsei maxime aplicabile, potrivit art. 34 din Codul penal, pentru concursul de
infracţiuni.
Or, în raport cu voinţa expresă a legiuitorului de a crea din două infracţiuni autonome o singură entitate
infracţională, distinctă, şi de a stabili pentru săvârşirea ei o pedeapsă care să exprime pericolul social propriu al
unui atare ansamblu infracţional, considerat ca unitate complexă, care nu ar putea să se afle în concurs cu una
dintre părţile sale componente.
Mai mult, voinţa legiuitorului nu poate fi interpretată în sensul ca aceeaşi împrejurare - conducerea
autovehiculului cu o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală - să determine două agravări ale pedepsei, o
dată ca circumstanţă agravantă, prevăzută la art. 178 alin. 3 din Codul penal, iar a doua oară ca infracţiune
distinctă, prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, în concurs cu infracţiunea de ucidere
din culpă.
De aceea, se impune concluzia că în situaţiile în care conducătorul unui autovehicul ucide din culpă o persoană
în timp ce conduce pe drumurile publice un autoturism sau tramvai, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce
depăşeşte limita legală, fapta sa constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art.
178 alin. 3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Dacă, însă, uciderea din culpă a unei persoane în aceleaşi împrejurări este comisă de către un conducător auto
având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate, constatată clinic sau prin orice
alt mijloc de probă, fapta sa constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 teza a
II-a din Codul penal.
În acelaşi timp, uciderea din culpă a unei persoane în astfel de împrejurări, comisă de un conducător auto având
o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, în privinţa căruia nu s-a stabilit starea de ebrietate prin niciun mijloc de
probă, nu poate constitui decât infracţiunea unică de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 2 din Codul
penal, al cărei caracter calificat este imprimat de producerea consecinţei datorită nerespectării dispoziţiilor legale
ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul profesiei sau al unei activităţi ca şofer.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art.
4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul
considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie.
1. Stabilesc că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană
având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei
persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din
Codul penal, în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie
alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă,
constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal.
3. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie
alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituie
infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 din Codul penal.
10
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,


prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei

Art. 179. - Determinarea sau înlesnirea sinuciderii


Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, daca
sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseste cu închisoare de
la 2 la 7 ani.
Când fapta prevazuta în alineatul precedent s-a savârsit fata de un minor sau
fata de o persoana care nu era în stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi
stapâna pe actele sale, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

obiect juridic special- VIATA PERSOANEI UMANE

obiect material – CORPUL PERSOANEI CARE ESTE DETERMINATĂ

subiect activ –SĂ


SAU AJUTATĂ ORICE PERSOANĂ
SE SINUCIDĂ
PARTICIPATIA PENALĂ ESTE POSIBILĂ ÎN TOATE FORMELE
SALE

subiectul pasiv- O PERSOANĂ CARE A LUAT HOTĂRÂREA DE A SE

conţinutul
SINUCIDE constitutiv ACTIUNE/INACTIUNE
latura elementul
obiectivă material
urmarea fie sinuciderea fie incercarea de a se sinucide
imediată a unei persoane determinate sau ajutate sa
legătura se sinucida
de SA EXISTE
cauzalitat
INTENTIA DIRECTA SAU INDIRECTA
e
latura forma de
subiectivă vinovăţie NU CONSTITUIE CERINTA

mobilul NU CONSTITUIE CERINTA


scopul
infracţiuni
i
NU SUNT INCRIMINATE DAR SUNT POSIBILE

11
formele actele
infracţiuni preparatori
i i NU ESTE INCRIMINATA DAR ESTE POSIBILA
tentativa
cand sinuciderea sau incercarea de
consumare
sinucidere a avut loc
a
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii 2-7 SAU 3-10

Art. 180. - Lovirea sau alte violente


Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc
cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
(11) Faptele prevazute la alin. 1 savârsite asupra membrilor familiei se
pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru
vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amenda.
(21) Faptele prevazute la alin. 2 savârsite asupra membrilor familiei se
pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda.
Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei
vatamate. În cazul faptelor prevazute la alin. 11 si 21 actiunea penala se pune în
miscare si din oficiu.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala, producându-si efectele si în
cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.

Art. 1491 COD PENAL


Prin membru de familie se intelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma
locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul.

12
obiect juridic special – INTEGRITATEA FIZICĂ ŞI SĂNĂTATEA PERSOANEI UMANE

obiect material- CORPUL UNEI PERSOANE FIZICE ÎN VIAŢĂ


subiect activ – ORICE PERSOANĂ FIZICĂ
coautorat-DA
instigare-DA
complicitate-DA

subiectul pasiv – persoana faţă de care s-a exercitat violenta, alta decat

faptuitorul
conţinutul constitutiv ACTIUNEA (FAPTE COMISIVE SAU OMISIVE) DE LOVIRE
latura elementul SAU ALTE VIOLENTE, INACTIUNE
obiectivă material
CAUZAREA UNEI SUFERINTE FIZICE
urmarea
imediată
legătura de SA EXISTE
cauzalitate
latura forma de INTENTIA DIRECTA SAU INDIRECTA
subiectivă vinovăţie

NU ARE RELEVANTA DAR TREBUIE CUNOSCUT PENTRU


mobilul DOZAREA PEDEPSEI
scopul
infracţiunii nu prezinta importanta dar trebuie stabilit pentru ca
ajuta la dozarea pedepsei
formele actele NU SUNT INCRIMINATE
infracţiunii preparatorii
tentativa NU SE PEDEPSEŞTE
consumarea odata cu executarea elementului material si producerii
infracţiunii consecintelor prevazute de norma de incriminare
sancţionarea infracţiunii

13
Art. 181. - Vatamarea corporala
Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care
necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(11) Fapta prevazuta la alin. 1 savârsita asupra membrilor familiei se
pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei
vatamate. În cazul faptelor prevazute la alin. 1 actiunea penala se pune în miscare si
din oficiu.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala, producându-si efectele si în
cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.

obiect juridic special - INTEGRITATEA FIZICĂ ŞI SĂNĂTATEA PERSOANEI UMANE

obiect material – CORPUL IN VIATA AL UNEI ALTE PERSOANE


subiect activ- ORICE PERSOANA
coautorat-DA
instigare-DA
complicitate-DA

subiectul pasiv – ORICE PERSOANA


conţinutul constitutiv ACTIUNE/INACTIUNE
latura elementul
obiectivă material
VATAMARE CORPORALA CONFORM DEFINITIEI
urmarea
imediată
SA EXISTE

14
legătura de INTENTIA DIRECTA SAU INDIRECTA, PRAETERINTENTIA
cauzalitate
CUNOAŞTEREA LUI SE IMPUNE PENTRU DOZAREA
latura forma de
subiectivă vinovăţie PEDEPSEI
mobilul CUNOAŞTEREA SE IMPUNE PENTRU DOZAREA
PEDEPSEI
scopul
infracţiunii
ACTELE PREPARATORII SI TENTATIVA NU SUNT
formele actele PEDEPSITE
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumarea
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

Art. 182. - Vatamarea corporala grava


Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care
necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseste cu
închisoare de la 2 la 7 ani.
Daca fapta a produs vreuna din urmatoarele consecinte: pierderea unui simt
sau organ, încetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica,
slutirea, avortul, ori punerea în primejdie a vietii persoanei, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 10 ani.
Când fapta a fost savârsita în scopul producerii consecintelor prevazute la alin.
1 si 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Tentativa faptei prevazute în alin. 3 se pedepseste.

obiect juridic special- INTEGRITATEA FIZICĂ ŞI SĂNĂTATEA PERSOANEI UMANE

obiect material – CORPUL PERSOANEI AFLATE IN VIATA


subiect activ- ORICE PERSOANĂ CARE POATE RASPUNDE PENAL
instigare-DA
complicitate-DA

subiectul pasiv ORICE PERSOANA FIZICA AFLATA IN VIATA

conţinutul constitutiv ACTIUNE DIRECTA SAU INDIRECTA SAU INACTIUNE


latura elementul
obiectivă material
PRODUCEREA UNEI VATAMARI CONFORM DEFINITIEI
urmarea
imediată
legătura de SA EXISTE
cauzalitate
latura forma de INTENTIA INDIRECTA, PRAETERINTENTIE
subiectivă vinovăţie

15
mobilul doar pentru individualizare si se poate afla la intentia
indirecta sau la praeterintentie in ceea ce priveste
mobilul initial

scopul doar pentru individualizare si se poate afla la intentia


infracţiunii indirecta sau la praeterintentie in ceea ce priveste
scopul initial
o infractiune materiala, instantanee si de dauna.
formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa tentativa se pedepseste numai la a doua varianta
consumarea grava
infracţiunii
se consuma cand s-au produs consecintele enumerate
de lege
sancţionarea infracţiunii

Art. 183. - Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte


Daca vreuna dintre faptele prevazute în art. 180 - 182 a avut ca urmare
moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

obiect juridic special – OCROTIREA DREPTULUI LA VIATA

obiect material – CORPUL PERSOANEI ASUPRA CAREIA SE ACTIONEAZA

subiect activ- NUESTE CALIFICAT


coautorat- DA
instigare-DA
complicitate-DA
subiectul pasiv-ORICE PERSOANĂ AFLATĂ ÎN VIAŢĂ
conţinutul constitutiv ACTIVITATEA DE LOVIRE SAU VATAMARE SAU
latura elementul VATAMARE CORPORALA GRAVA
obiectivă material
urmarea MOARTEA VICTIMEI
imediată
legătura de SA EXISTE
cauzalitate
latura forma de PRAETERINTENTIE
subiectivă vinovăţie

mobilul

scopul
infracţiunii

16
NU ESTE SUSCEPTIBILA DE FORMA TENTATIVEI
formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumarea
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

Art. 184. - Vatamarea corporala din culpa


Fapta prevazuta la art. 180 alin. 2 si 21, care a pricinuit o vatamare ce necesita
pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si cea prevazuta la
art. 181, savârsite din culpa, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu
amenda.
Daca fapta a avut vreuna din urmarile prevazute la art. 182 alin. 1 sau 2,
pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Când savârsirea faptei prevazute în alin. 1 este urmarea nerespectarii
dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau
meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitati, pedeapsa este închisoarea de la
3 luni la 2 ani sau amenda.
Fapta prevazuta în alin. 2 daca este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale
sau a masurilor de prevedere aratate în alineatul precedent se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(41) Daca faptele prevazute la alin. 3 si 4 sunt savârsite de catre o persoana
care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în
cazul alin. 3, si închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.
Pentru faptele prevazute în alin. 1 si 3, actiunea penala se pune în miscare la
plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

obiect juridic special- RELATIILE SOCIALE REFERITOARE LA DREPTUL PERSOANEI


LA INTEGRITATE CORPORALĂ ŞI SĂNĂTATE
obiect material – CORPUL PERSOANEI IN VIATA
subiect activ- ORICE PERSOANA

IN PARTICIPATIE IMPROPRIE (alta persoana contribuie cu intentie la


savarsirea faptei de catre autor)

subiectul pasiv- ORICE PERSOANA IN VIATA


conţinutul constitutiv ACTIUNE/INACTIUNE
latura elementul

17
obiectivă material PRODUCEREA UNEI VATAMARI CONFORM DEFINITIEI
urmarea
imediată
SA EXISTE
legătura de
cauzalitate
latura forma de CULPA
subiectivă vinovăţie
mobilul NU
scopul NU
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii NU
tentativa
consumarea
infracţiunii MOMENTUL PRODUCERII DEFINITIVE A REZULTATULUI
sancţionarea infracţiunii

Art. 185. - Provocarea ilegala a avortului


Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, savârsita în vreuna dintre
urmatoarele împrejurari:
a) în afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest
scop;
b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate;
c) daca vârsta sarcinii a depasit patrusprezece saptamâni, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în orice conditii, fara consimtamântul
femeii însarcinate, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor
drepturi.
Daca prin faptele prevazute în alin. 1 si 2 s-a cauzat femeii însarcinate vreo
vatamare corporala grava, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea
unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa
este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
În cazul când fapta prevazuta în alin. 2 si 3 a fost savârsita de medic, pe lânga
pedeapsa închisorii, se va aplica si interdictia exercitarii profesiei de medic, potrivit
art. 64 lit. c).
Tentativa se pedepseste.
Nu se pedepseste întreruperea cursului sarcinii efectuata de medic:
a) daca întreruperea cursului sarcinii era necesara pentru a salva viata,
sanatatea sau integritatea corporala a femeii însarcinate de la un pericol grav si
iminent si care nu putea fi înlaturat altfel;
b) în cazul prevazut în alin. 1 lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se
impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale;
c) în cazul prevazut în alin. 2, când femeia însarcinata s-a aflat în imposibilitate
de a-si exprima vointa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive
terapeutice, potrivit dispozitiilor legale.

18
obiect juridic special- RELATIILE SOCIALE CU PRIVIRE LA INTRERUPEREA
CURSULUI SARCINII IN CONDITII DE SIGURANTA

obiect material – PRODUSUL CONCEPTIUNII (FĂTUL) CARE TREBUIE SA FIE VIU,


PRECUM SI CORPUL FEMEII INSARCINATE
subiect activ – ORICE PERSOANA
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv- FEMEIA INSARCINATA CAREIA I S-A PROVOCAT INTRERUPEREA


ILEGALA A SARCINII
conţinutul constitutiv ACTIUNE
latura elementul
obiectivă material
INTRERUPEREA CURSULUI SARCINII
urmarea
imediată
legătura de TREBUIE DOVEDITA
cauzalitate
latura forma de
INTENTIA DIRECTA
subiectivă vinovăţie

NU ARE RELEVANTA DAR POATE FI STABILIT PENTRU


mobilul DOZAREA PEDEPSEI

scopul
infracţiunii NU ARE RELEVANTA DAR POATE FI STABILIT PENTRU
DOZAREA PEDEPSEI
formele actele - POSIBILE DAR NU INCRIMINATE
infracţiunii preparatorii
tentativa - POSIBILA SI INCRIMINATA (INTRERUPTA, PERFECTA,
RELATIV IMPROPRIE)
consumarea
- CAND S-A PRODUS URMAREA IMEDIATA
infracţiunii

19
sancţionarea infracţiunii

Art. 189. - Lipsirea de libertate în mod ilegal


Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste cu închisoare
de la 3 la 10 ani.
În cazul în care fapta este savârsita prin simularea de calitati oficiale (functia in
atributiile careia intra dreptul de a lua masuri sau de a executa ordine privitoare la
libertatea persoanei, atributii de apartin organelor de urmarire penala, celor
insarcinate cu executarea mandatelor judiciare, anumitor unitati sanitare de
depistare a bolilor contagioase ori a unor unitati militare), prin rapire (cand victima
este luata,ridicata, din locul unde se afla si dusa in alt loc, fiind astfel lipsita de
libertate, fara voia sa), de o persoana înarmata (arma sa fie vizibila pentru victima),
de doua sau mai multe persoane împreuna sau daca în schimbul eliberarii se cere un
folos material sau orice alt avantaj (ABSOARBE INFRACTIUNEA DE SANTAJ), precum si
în cazul în care victima este minora sau este supusa unor suferinte ori sanatatea sau
viata îi este pusa în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sanctioneaza si lipsirea de libertate a
unei persoane savârsita în scopul de a o obliga la practicarea prostitutiei.
Daca pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoana
juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa
îndeplineasca sau sa nu îndeplineasca un anumit act, pedeapsa este închisoarea de
la 7 la 18 ani.
Daca faptele prevazute la alin. 1 - 4 se savârsesc de catre o persoana care face
parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul
alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 si 3, închisoarea de la 10 la 20 de
ani, în cazul alin. 4.
Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Tentativa faptelor prevazute la alin. 1 - 4 se pedepseste.
Constituie tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor
sau luarea de masuri în vederea comiterii faptei prevazute la alin. 4.

20
obiect juridic special – RELATIILE SOCIALE A CAROR DESFASURARE NORMALA
ESTE CONDITIONATA DE APĂRAREA LIBERTATII FIZICE A PERSOANEI
obiect material – CORPUL PERSOANEI SECHESTRATE, RAPITE, EXPUSE PRIVARII
DE LIBERTATE FIZICA
subiect activ- ORICE PERSOANA
coautorat- DA
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv ORICE PERSOANA

conţinutul constitutiv ACTIUNE SAU INACTIUNE


latura elementul
obiectivă material
ESTE IN ACELASI TIMP UN REZULTAT (victima este
urmarea
lipsită de libertate fizica) SI O STARE
imediată
legătura de a se avea in vedere toate contributiile antrenate in
cauzalitate procesul cauzal de infaptuire a urmarii.
intentia directa ori indirecta
latura forma de
subiectivă vinovăţie

mobilul
pentru dozare

scopul pentru dozare


infracţiunii
formele actele sunt asimilate cu tentativa numai in varianta agravata
infracţiunii preparatorii in care lipsirea de libertate apare ca un act terorist,
avandu-se in vedere pericolul social deosebit al faptei
(art. 189 alin.4 Cp)
tentativa
se pedepseşte in toate variantele cu exceptia celei
unde fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea
victimei unde tentativa nu este posibila
consumarea are loc de indata ce s-a produs urmarea imediata,
infracţiunii adica subiectul pasiv este pus in situatia de a nu se
bucura de libertatea de mişcare
EPUIZAREA INFRACTIUNII – odata cu lipsirea de
libertate in mod ilegal a victimei. Aplicarea legii penale
se va face prin raportare la momentul epuizarii
infractiunii
sancţionarea infracţiunii

21
Art. 192. - Violarea de domiciliu
Patrunderea fara drept, în orice mod, într-o locuinta, încapere, dependinta sau
loc împrejmuit tinând de acestea, fara consimtamântul persoanei care le foloseste,
sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni
la 4 ani.
În cazul în care fapta se savârseste de
1. o persoana înarmata
2. de doua sau mai multe persoane împreuna
3. în timpul noptii
4. sau prin folosire de calitati mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la
10 ani.
Pentru fapta prevazuta în alin. 1, actiunea penala se pune în miscare la
plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea
penala.

obiect juridic special – relatiile sociale privind libertatea si inviolabilitatea

domiciliului
obiect material- domiciliul violat
subiect activ- nu este calificat, chiar si proprietarul imobilului
coautorat
instigare
complicitate

subiectul pasiv- persoana in posesia careia se află domiciliul violat


conţinutul constitutiv actiune de patrundere fara drept sau inactiune privind
latura elementul refuzul de a parasi
obiectivă material
urmarea crearea unei stari de incalcare a libertatii persoanei
imediată
legătura de
sa existe
cauzalitate

latura forma de intentia directa sau indirecta, culpa nu este


subiectivă vinovăţie incriminata
mobilul nu are relevanta decat pentru dozare

scopul nu are relevanta decat pentru dozare


infracţiunii

actele preparatorii si tentativa posibile dar nu


formele actele incriminate
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumarea consumarea are loc in momentul producerii urmarii
infracţiunii imediate
epuizarea are loc odata cu parasirea de catre faptuitor
a domiciliului violat
poate fi savarsita in concurs real cu infractiunea de
furt calificat sau talharie
sancţionarea infracţiunii

Art. 193. – Amenintarea


Fapta de a ameninta o persoanã cu sãvârsirea unei infractiuni sau a unei fapte pãgubitoare
îndreptate împotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, dacã este de naturã sã o alarmeze, se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã, fãrã ca pedeapsa aplicatã sã poatã
depãsi sanctiunea prevãzutã de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintãrii.
Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
22
obiect juridic special- relatiile sociale privitoare la libertatea psihica a persoanei
obiect material – nu are
subiect activ- orice persoana
coautorat -da
instigare -da
complicitate -da

subiectul pasiv- persoana amenintata


daca amenintarea este cunoscuta ulterior si de sot sau ruda apropiata impotriva
carora se indreapta, subiecti pasivi vor fi si acestia

conţinutul constitutiv actiune de amenintare cu savarsirea unei infractiuni


latura elementul sau a unei fapte pagubitoare, de natura a alarma
obiectivă material
urmarea producerea unei stari de alarmare
imediată
legătura de
se impune
cauzalitate

latura forma de intentia directa sau indirecta


subiectivă vinovăţie

mobilul doar pentru stabilirea pericolului social

scopul doar pentru stabilirea pericolului social


infracţiunii
actele pregatitoare si tentativa nu sunt sanctionate
formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumarea cand persoana a luat cunostinta de amenintare si s-a
infracţiunii produs starea de alarmare
epuizare la ultimul act de amenintare
sancţionarea infracţiunii

Art. 194. – Santajul


Constrângerea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa
nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobândi în mod injust un
folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când constrângerea consta în amenintarea cu darea în vileag a unei fapte reale
sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia
sau pentru o ruda apropiata, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

23
obiect juridic special- relatiile sociale ale caror existenta si normala
desfasurare sunt conditionate de manifestarea nestingherita a libertatii
spirituale, precum si in subsidiar relatii sociale de ordin patrimonial
obiect material- exista numai daca fapta s-a produs prin actiuni violente si il va
constitui corpul victimei asupra careia se actioneaza

subiect activ- nu este calificat


coautorat-DA
instigare-DA
complicitate-DA

subiectul pasiv- PERSOANA FATA DE CARE SE EXERCITA ACTIUNEA DE


CONSTRANGERE
conţinutul constitutiv ACTIUNE DE AMENINTARE SAU VIOLENTA SI
latura elementul CONSTRANGERE
obiectivă material
urmarea CREAREA UNEI STARI DE TEMERE A VICTIMEI
imediată
legătura de SA EXISTE
cauzalitate
latura forma de INTENTIA DIRECTA
subiectivă vinovăţie
mobilul NU PREZINTA IMPORTANTA

scopul
infracţiunii DOBANDIREA UNUI FOLOS ILICIT, ELEMENT
OBLIGATORIU
ACTELE PREPARATORII SI TENTATIVA DESI POSIBILE
formele actele NU SUNT INCRIMINATE
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumarea CONSUMAREA ARE LOC IN MOMENTUL IN CARE
infracţiunii EXECUTAREA ACTIUNII DE CONSTRANGERE A FOST
EFECTUATA COMPLET SI S-A PRODUS URMAREA
IMEDIATA
EPUIZARE CAND S-A SAVARSIT ULTIMUL ACT DE
CONSTRANGERE
sancţionarea infracţiunii

Art. 195. - Violarea secretului corespondentei


Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei
convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de
transmitere la distanta, fara drept, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza sustragerea, distrugerea sau retinerea
unei corespondente, precum si divulgarea continutului unei corespondente, chiar
atunci când a fost trimisa deschisa sau a fost deschisa din greseala, ori divulgarea
continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate, chiar în cazul în care
faptuitorul a luat cunostinta de acesta din greseala sau din întâmplare.

24
Daca faptele prevazute la alin. 1 si 2 au fost savarsite de un functionar care are
obligatia legala de a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la
care are acces, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 5 ani si interzicerea unor
drepturi.
Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei
vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

obiect juridic special – ANSAMBLUL DE RELATII SOCIALE A CAROR NORMALA


DESFASURARE NU AR FI POSIBILA FARA ASIGURAREA SI RESPECTAREA
LIBERTATII PERSOANEI DE A COMUNICA CU ALTII PRIN MIJLOACE LICITE DE
CORESPONDENTĂ
obiect material – CORESPONDENTA
subiect activ- ORICE PERSOANA RESPONSABILA PENAL
IN VARIANTELE ALIN. 1 SI 2 PARTICIPATIE POSIBILA IN TOATE
FORMELE, IAR IN VARIANTA AGRAVATA SUNT POSIBILE INSTIGAREA SI
COMPLICITATEA

subiectul pasiv- ORICE PERSOANA (EXPEDITORUL SI DESTINATARUL)


conţinutul constitutiv DOUA ACTIUNI ALTERNATIVE (deschiderea unei
latura elementul corespondente adresate altuia, interceptarea unei
obiectivă material convorbiri sau comunicari, fara drept)
urmarea stari contrare celei necesare pentru asigurarea
imediată secretului corespondentei
legătura de
rezulta implicit din insasi natura actiunilor care
cauzalitate
constituie elementul material al infractiunii

latura forma de intentia directa sau indirecta


subiectivă vinovăţie
mobilul nu are relevanta

scopul nu are relevanta


infracţiunii
nu sunt incriminate desi posibile
formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumarea in momentul in care s-a produs urmarea imediata,
infracţiunii adica atunci cand s-a creat pentru victima o stare
contrara celei prin care se asigura libertatea de a
comunica
in cazul actiunii de retinere fapta capata caracter de
infractiune continuă şi se epuizeaza in momentul in
care inceteaza retinerea
sancţionarea infracţiunii

Art. 196 - Divulgarea secretului profesional


Divulgarea, fara drept, a unor date, de catre acela caruia i-au fost încredintate,
sau de care a luat cunostinta în virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de

25
natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amenda.
Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei
vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

obiect juridic special- relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a


putea incredinta secrete altor persoane care exercita anumite profesii sau
functii, fara teama ca acestea vor fi divulgate
obiect material- lipseste
subiect activ- calificat, acea persoana care exercita o functie sau profesie care
implică obligatia de a păstra secretul
coautorat - NU
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv- persoana care a incredintat sau despre care s-au aflat anumite
date incredintate unei persoane in virtutea functiei sau profesiei pe care
aceasta o are si care apoi au fost divulgate
conţinutul constitutiv actiune de divulgare fara drept, de natura a aduce un
latura elementul prejudiciu
obiectivă material
urmarea o atingere adusa libertatii persoanei
imediată
legătura de este prezumata
cauzalitate

latura forma de intentia directa sau indirecta


subiectivă vinovăţie
mobilul nu are relevanta decat pentru dozarea pedepsei

scopul nu are relevanta decat pentru dozarea pedepsei


infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii nu cad sub incidenta legii penale
tentativa
consumarea in momentul in care s-a produs urmarea imediata
infracţiunii daca se repeta in conditiile art. 41 alin.2 C.p. de forma
continuata, momentul epuizarii coincide cu ultima
actiune de divulgare
sancţionarea infracţiunii

Art. 197. – Violul


Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin
constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima
vointa, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, daca:
a) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna;
b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul
faptuitorului;
b1) victima este membru al familiei;
26
c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii.
Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, daca
victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor
drepturi.
Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea
prealabila a persoanei vatamate.
Abrogat.

obiect juridic special – complex : principal – relatiile sociale care ocrotesc libertatea si
inviolabilitatea sexuala a persoanei
secundar – relatiile sociale referitoare la libertatea psihica sau fizica, sanatatea si
integritatea corporala a persoanei ce pot fi, deopotriva, lezate prin savarsirea acesteia
obiect material corpul persoanei in viata, supus unei agresiuni sexuale
subiect activ- orice persoana, indiferent de sex
coautorat – posibil cand nu este vorba despre actul sexual firesc intre persoane de sex diferit
instigare - DA
complicitate – DA
subiectul pasiv ORICE PERSOANA, NU MAI ESTE CIRCUMSTANTIAT
conţinutul constitutiv intretinerea unui act sexual, de orice natura,
latura obiectivă elementul
material
cu o persoana de sex diferit sau de acelasi
urmarea sex
imediată vatamarea relatiilor sociale privind libertatea
legătura de
cauzalitate
si inviolabilitatea sexuala a persoanei
latura forma de este prezumata
subiectivă vinovăţie intentia directa
mobilul
scopul nu are importanta
infracţiunii nu are importanta
au relevanta penala numai daca sunt executate de o altă persoana
formele actele decat autorul si au ajutat la savarsirea violului
infracţiunii preparatorii
este posibila si incriminata , putand sa apara numai in varianta
tentativa intrerupta, la varianta tip, la prima agravata si la a doua agravata
cand victima nu a implinit varsta de 15 ani, in celelalte forme
aflandu-ne in situatia praeterintentiei
in momentul in care este incalcata libertatea si inviolabilitatea
consumarea persoanei
infracţiunii EPUIZARE in momentul producerii definitive a rezultatelor la unele
forme agravate
poate cunoaste forma continuata, la care epuizarea coincide cu
ultima actiune din componenta infractiunii continuate
sancţionarea infracţiunii

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE


- SECŢIILE UNITE -

27
DECIZIA Nr. III
din 23 mai 2005

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 867 din 27/09/2005

Dosar nr. 3/2005


Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituită în Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor art. 23 lit. a) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, formulat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la înţelesul ce trebuie
atribuit actelor la care se referă art. 197 alin. 1 şi art. 198, precum şi art. 201 din Codul penal.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor legii, fiind prezenţi 83 de judecători din totalul de 111
în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul
Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut
recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că infracţiunea de viol are ca element
material raportul sexual între persoane de sex diferit, precum şi relaţiile homosexuale între bărbaţi sau între
femei, iar infracţiunea de perversiune sexuală are ca element material orice alte acte privind viaţa sexuală decât
raportul sexual sau relaţiile homosexuale.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:


În legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 1, art. 198 şi ale art. 201 din Codul penal, instanţele
judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit cu privire la înţelesul expresiei "act
sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex" în sensul prevederilor art. 197 alin. 1 şi
art. 198 din Codul penal, precum şi cu privire la înţelesul atribuit expresiei "acte de perversiune sexuală" prin art.
201 din Codul penal.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că prin "act sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit
sau de acelaşi sex" se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale, atât prin raport sexual cu o
persoană de sex diferit sau prin relaţii sexuale cu o persoană de acelaşi sex, cât şi prin orice alt act, susceptibil a fi
considerat chiar şi de perversiune sexuală, dacă a fost săvârşit prin constrângerea unei persoane sau profitând de
imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că prin "act sexual, de orice natură, cu o persoană de sex
diferit sau de acelaşi sex", în accepţiunea prevederilor art. 197 alin. 1 şi art. 198 din Codul penal, se înţelege orice
modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane
de sex diferit sau de acelaşi sex, evident prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei respective
de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
Aceste din urmă instanţe au procedat corect.
Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal, infracţiunea de viol constă în "Actul sexual, de orice natură, cu o
persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se
apăra ori de a-şi exprima voinţa".
Rezultă deci că, în înţelesul art. 197 alin. 1 din Codul penal, orice modalitate în care au loc raporturile sexuale
între persoane de sex diferit, precum şi relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex constituie act sexual.
Dar, spre deosebire de actul de perversiune sexuală, actul sexual înseamnă, în primul rând, penetraţia sexuală,
indiferent dacă se realizează prin conjuncţie corporală între agresor şi victimă sau prin folosirea unui corp străin,

28
iar dacă oricare dintre aceste acte are loc prin una dintre formele de constrângere menţionate în art. 197 alin. 1
din Codul penal, fapta constituie infracţiunea de viol.
În această privinţă, este de observat că, în cazul actelor sexuale săvârşite între persoane de acelaşi sex,
infracţiunea de viol se realizează prin constrângerea victimei la oricare dintre relaţiile ce se practică în acest scop
între bărbaţi sau între femei, cum sunt sodomia, felaţia sau cunilingusul, impunându-se sublinierea că, dacă
asemenea practici ar fi considerate doar acte de perversiune sexuală, nu s-ar mai justifica reglementarea de la
art. 197 alin. 1 din Codul penal, prin care s-a incriminat şi violul între bărbaţi sau între femei.
Tot astfel, mai este de observat că victima infracţiunii de viol, atât în cazul când are acelaşi sex cu agresorul,
cât şi atunci când este de sex diferit, poate fi obligată fie să suporte actul sexual din partea făptuitorului, fie să
îndeplinească ea însăşi actul sexual, sub constrângere, asupra acestuia.
Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte să producă orgasm şi, deci, nu pot fi considerate "acte
sexuale" în accepţiunea legii, constituie acte de perversiune sexuală, cum ar fi mângâierile obscene, fetişismul,
voyeurismul, exhibiţionismul şi bestialitatea.
Prin natura ei, perversiunea sexuală constă în practicarea de acte nefireşti privind viaţa sexuală, diferite de cele
cu caracter homosexual, concretizate în manifestări aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmăreşte
realizarea unui raport sexual, ci doar obţinerea excitaţiei sexuale nefinalizate.
În raport cu prevederile art. 201 din Codul penal, perversiunea sexuală viciu, care constă în practicarea de acte
lascive, obscene, de lubricitate, în tendinţa de a obţine satisfacţii ale instinctului sexual în afara a ceea ce este
admis ca firesc, este necesar să intervină reacţiunea penală numai atunci când actele de perversiune sexuală au
fost săvârşite în public sau au produs scandal public.
Spre deosebire de perversiunea sexuală viciu, perversiunea sexuală ca manifestare anormală, ţinând de
psihopatologia sexuală, poate duce la săvârşirea unor fapte deosebit de periculoase contra persoanei, ceea ce
face necesar un tratament penal diferenţiat şi eficient, care să îndeplinească şi rolul de a preveni astfel de
manifestări.
Între aceste forme de perversiune sexuală ce vizează în mod vădit anormalitatea s-au remarcat, prin frecvenţă
şi trăsături distinctive, următoarele: sadismul, care constă în provocarea excitaţiei sexuale prin producerea de
suferinţe victimei; masochismul, la care satisfacţia sexuală este determinată numai de suportarea de către subiect
a unei dureri fizice; vampirismul, la care excitaţia sexuală este produsă de vederea sângelui victimei; mixoscopia,
în cazul căreia excitaţia sexuală este provocată de vederea actului sexual practicat între alte persoane sau la
privirea nudităţii.
Asemenea manifestări, cu vădit caracter patologic, necesită nu numai alegerea celor mai adecvate măsuri de
coerciţiune penală, ci pun, nu rareori, problema verificării responsabilităţii persoanelor în cauză şi, evident, a
stabilirii măsurilor de siguranţă ce se impune a fi luate.
Aşa fiind, în raport cu considerentele sus-arătate, se impune concluzia că prin "act sexual de orice natură",
susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 din Codul penal şi, respectiv, în infracţiunea
prevăzută de art. 198 din acelaşi cod, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin
folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere
sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, iar prin "acte de perversiune
sexuală", în accepţiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se înţelege orice alte modalităţi de obţinere a unei
satisfacţii sexuale.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art.
4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul Legii declarat de procurorul general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a se decide în sensul concluziei menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

29
D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 1, cu referire la art. 198 şi 201 din Codul penal, stabilesc:
1. Prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 din Codul
penal, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând
asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea
persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
2. Prin acte de perversiune sexuală, în accepţiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se înţelege orice alte
modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale decât cele arătate la pct. 1.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 mai 2005.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,


prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Ioan Răileanu

Art. 198. - Actul sexual cu un minor


Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex
care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si
interzicerea unor drepturi.

30
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza actul sexual, de orice natura, cu o
persoana de sex diferit sau de acelasi sex între 15-18 ani, daca fapta este savârsita
de tutore sau curator ori de catre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau
educator, folosindu-se de calitatea sa, ori daca faptuitorul a abuzat de încrederea
victimei sau de autoritatea ori influenta sa asupra acesteia.
Daca actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi
sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de
bani ori alte foloase de catre fãptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
Daca faptele prevazute în alin. 1-3 au fost savârsite în scopul producerii de
materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea
unor drepturi, iar daca pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.
Când fapta prevazuta în alin. 1 a fost savârsita în împrejurarile prevazute în art.
197 alin. 2 lit. b) ori daca faptele prevazute în alin. 1-4 au avut urmarile prevazute în
art. 197 alin. 2 lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor
drepturi.
Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la libertatea sexuala a


minorului

31
obiect material – corpul minorului
subiect activ- orice persoana, indiferent de sex, sau calificat in cazul
variantei asimilate(tutore, curator etc)
coautorat
instigare
complicitate

subiectul pasiv-minor sub 15 ani, sau in cazul variantei asimilate 15-18 ani
conţinutul constitutiv efectuarea unui act sexual de orice natura cu
latura elementul un minor
obiectivă material
urmarea incalcarea libertatii si inviolabilitatii sexuale a
imediată victimei
legătura de este prezumata
cauzalitate
latura forma de intentia directa
subiectivă vinovăţie
mobilul nu prezinta importanta decat pentru dozare

scopul nu prezinta importanta decat pentru dozare


infracţiunii
desi posibile, nu incriminate
formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa se pedepseste si este posibila oricand
consumare
a in momentul in care s-a realizat actul sexual
infracţiunii
epuizare in momentul in care se realizeaza
ultimul act sexual
sancţionarea infracţiunii

- Art. 199. - Seductia


Fapta aceluia care, prin promisiuni de casatorie, determina o persoana de sex
feminin mai mica de 18 ani, de a avea cu el raport sexual, se pedepseste cu
închisoare de la 1 la 5 ani.
32
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

obiect juridic special – relatiile sociale referitoare la libertatea si


inviolabilitatea sexuala a persoanei de sex feminin care nu a implinit
varsta de 18 ani

obiect material – corpul persoanei de sex feminin care nu a implinit varsta

de 18 ani

subiect activ – un barbat care a atins varsta necesara casatoriei autor unic
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv- femeia sub 18 ani, dar daca este sub 15 ani, act sexual cu

un minor
conţinutul constitutiv raportul sexual realizat prin frauda
latura elementul
obiectivă material
urmarea vatamare a libertatii sexuale a persoanei si
imediată demnitatii minorei
legătura de rezulta din materialitatea faptei
cauzalitate
intentia (eroarea vinovatiei cu privire la
latura forma de
varsta victimei inlatura caracterul penal al
subiectivă vinovăţie
faptei)
mobilul
nu intereseaza
scopul
infracţiunii
element obligatoriu

formele actele
infracţiunii preparatorii desi posibile, nu incriminate
tentativa
consumare
a odata cu realizarea actului sexual si nu la
infracţiunii data la care s-a constatat ca promisiunea n-a
fost sau nu putea fi tinuta
sancţionarea infracţiunii

Art. 201.- Perversiunea sexuala


Actele de perversiune sexuala savârsite în public sau daca au produs scandal
public se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.
Actele de perversiune sexuala cu o persoana care nu a împlinit vârsta de 15 ani
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
33
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si actele de perversiune sexuala cu o
persoana între 15-18 ani, daca fapta este savârsita de tutore sau curator ori de catre
supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de
calitatea sa, ori daca fãptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori
influenta sa asupra acesteia.
Daca actele de perversiune sexuala cu o persoana care nu a împlinit vârsta de
18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de catre
faptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani si
interzicerea unor drepturi.
Dacã faptele prevazute în alin. 2, 3 si 31 au fost savârsite în scopul producerii de
materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea
unor drepturi, iar daca pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.
Actele de perversiune sexuala cu o persoana în imposibilitate de a se apara ori
de a-si exprima vointa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10
ani si interzicerea unor drepturi.
Daca fapta prevazuta în alin. 1 - 4 are ca urmare vatamarea grava a integritatii
corporale sau a sanatatii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea
unor drepturi, iar daca are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa
este închisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.

obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la viata sexuala a

persoanei
obiect material – corpul persoanei asupra careia se practica actele de
perversiune sexuala

34
subiect activ- o pluralitate naturala de infractori, unul cu rol activ si altul
cu rol pasiv, ambii raspund penal

subiectul pasiv- nu exista in varianta tip, daca fapta a fost savarsita cu

consimtamantul partenerilor
conţinutul constitutiv act nefiresc in legatura cu viata sexuala
latura elementul
obiectivă material
urmarea atingerea unor valori ca moralitatea publica,
imediată sentimentele de pudoare si de decenta in
relatiile sexuale
legătura de rezulta din materialitatea fapteila varianta tip
cauzalitate
latura forma de intentia
subiectivă vinovăţie
mobilul nu au importanta decat daca a fost savarsita
scopul fapta in scopul producerii scandalului public,
infracţiunii cand se va tine cont la individualizarea
pedepsei

formele actele
infracţiunii preparatorii

tentativa tentativa (care cunoaşte forma neterminata)


se pedepseste

consumare consumarea are loc odata cu executarea


a elementului material in public sau care a
infracţiunii produs scandal public
sancţionarea infracţiunii

Art. 202. – Coruptia sexuala


Actele cu caracter obscen savârsite asupra unui minor sau în prezenta unui
minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

35
Când actele prevãzute la alin. 1 se savârsesc în cadrul familiei, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 7 ani.
Daca faptele prevazute în alin. 1 si 2 au fost savârsite în scopul producerii de
materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majoreaza cu 2 ani.
Ademenirea unei persoane în vederea savârsirii de acte sexuale cu un minor de
sex diferit sau de acelasi sex se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

obiect juridic special – acele relatii privitoare la ocrotirea vietii sexuale a persoanei sub
aspectul asigurarii unui climat normal de dezvoltare a minorului, impotriva actelor cu
caracter obscen
obiect material -
subiect activ- orice persoana, inclusiv un minor care actioneaza cu discernamant
participatia penala este posibila

subiectul pasiv- un minor, indiferent de sex

conţinutul constitutiv savarsirea de acte cu caracter obscen, infractiune


latura elementul comisiva
obiectivă material
urmarea vatamarea relatiilor sociale care asigura ocrotirea
imediată minorului impotriva acelor fapte, gesturi, atitudini de
natura sa ultragieze sentimentul de pudoare si
moralitate sexuala
legătura de trebuie sa existe, dar constatarea sa nu implica o
cauzalitate preocupare speciala
intentia, eroarea asupra varstei minorului inlaturand
latura forma de infractiunea
subiectivă vinovăţie
mobilul nu intereseaza

scopul nu intereseaza
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa este susceptibila de tentativa in forma intrerupta sau
neterminata si se pedepseşte

consumarea consumarea are loc odata cu executarea actului cu


infracţiunii caracter obscen asupra minorului sau in prezenta
acestuia
epuizarea cand se savarseste in forma continuata
coincide cu savarsirea ultimului act obscen
sancţionarea infracţiunii

Art. 203. – Incestul


Raportul sexual între rude în linie directa sau între frati si surori se pedepseste
cu închisoare de la 2 la 7 ani.

obiect juridic special – relatiile sociale a caror desfasurare şi existenta


normala sunt conditionate de apărarea vietii sexuale a persoanei
obiect material – corpul persoanei cu rol pasiv

36
subiect activ – una cu rol pasiv si una cu rol activ, ambele persoane
raspunzand penal, daca nu exista pentru persoana pasiva vre-o clauza
care inlatura raspunderea penala, autori calificati, rude in linie directa sau
frate si sora, de sex diferit
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv- daca a fost victima celui cu rol activ


cand incestul este savarsit in concurs cu infractiunea de viol, sau cu actul
sexual cu un minor, persoana subiect pasiv a acestor infractiuni este
deopotriva subiect pasiv si al incestului
conţinutul constitutiv savarsirea unui raport sexual,
latura elementul
obiectivă material
urmarea atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de
imediată lege, care determina un pericol biologic si
moral pentru dezvoltarea persoanei
legătura de este prezumata
cauzalitate
latura forma de intentia
subiectivă vinovăţie
mobilul nu are relevanta

scopul nu are relevanta


infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa tentativa este posibila si incriminata, in forma
intrerupta sau neterminata
consumare
consumarea are loc odata cu realizarea
a
raportului sexual
infracţiunii
epuizarea cand se realizeaza ultimul raport
sexual
sancţionarea infracţiunii

Art. 2031. – Hartuirea sexuala


Hartuirea unei persoane prin amenintare sau constrângere, în scopul de a
obtine satisfactii de natura sexuala, de catre o persoana care abuzeaza de
autoritatea sau influenta pe care i-o confera functia îndeplinita la locul de munca se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

37
Art. 204. - Sanctionarea tentativei
Tentativa infractiunilor prevazute în art. 197, 198 si 201-203 se pedepseste.

obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la libertatea sexuala si

psihica
obiect material – corpul persoanei asupra careia sunt indreptate actele
incriminate
subiect activ – numai o persoana indiferent de sex, trebuie sa aiba
calitatea de salariat, deci sa existe un raport profesional intre el si victima
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate – DA

subiectul pasiv – orice persoana


conţinutul constitutiv actiunea de hartuire a unei persoane
latura elementul
obiectivă material
urmarea atingerea libertatii sexuale si a libertatii
imediată psihice
legătura de sa existe si rezulta din materialitatea faptei
cauzalitate
latura forma de intentia directa
subiectivă vinovăţie
mobilul nu intereseaza

scopul trebuie sa existe, este element obligatoriu al


infracţiunii laturii subiective
formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumare este incriminata numai in forma ei
a consumata, este o infractiune simplă, fiind
infracţiunii suficient pentru consumarea ei un singur act
sancţionarea infracţiunii

Art. 208. – Furtul


Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamântul
acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se pedepseste cu închisoare de la unu
la 12 ani.
Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica,
precum si înscrisurile.
Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine în întregime sau în parte
faptuitorului, dar în momentul savârsirii acel bun se gasea în posesia sau detinerea
legitima a altei persoane.

38
De asemenea, constituie furt luarea în conditiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul
de a-l folosi pe nedrept.

obiect juridic special- relatiile sociale de ordin patrimonial ale caror existenta sunt
conditionate de pastrarea situatiei fizice a bunurilor mobile si de impiedicarea luarii de
nedrept a acestor bunuri din patrimoniul privat sau public
obiect material – exista intotdeauna(un bun mobil care se află în posesia sau detentia
altuia şi care are o valoare pentru cel care il detine si nu o valoare in general)
subiect activ- orice persoana care poate raspunde penal si care nu are nici un drept
asupra bunului sustras din sfera de stapanire a altei persoane
coautorat - Nu (furt calificat daca sunt doua sau mai multe persoane)
instigare - DA
complicitate - DA
subiectul pasiv- orice persoana fizica sau juridica
conţinutul constitutiv actiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau
latura elementul detentia altei persoane fara consimtamantul celui
obiectivă material deposedat
urmarea scoaterea bunului din sfera de stăpânire a celui
imediată deposedat si lipsirea acestuia de posibilitatea de a mai
legătura de dispune de acel bun
cauzalitate
intentia, de regula intentia directa, dar poate exista si
latura forma de intentie indirecta ex. cand sustrage o sacosa cu
subiectivă vinovăţie alimente in care pot exista si acte de identitate
nu are importanta

mobilul
insusirea pe nedrept a bunului sustras (intentie
calificata prin scop)
scopul
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa Tentativa: in toate formele imperfecte ale infractiunii
Consumarea: cand actiunea de luare a bunului mobil a
fost dusa la capat
consumarea Epuizarea: odata cu incetarea actelor de prelungire a
infracţiunii activitatii infractionale
sancţionarea infracţiunii – daca valoarea pagubei produse prin furt nu depăşeşte 10 lei şi
sunt indeplinite si celelalte conditii prev. de art. 90 C.pen., instanta poate dispune
inlocuirea raspunderii penale cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter
administrativ.

Art. 209. - Furtul calificat


al.1 Furtul savârsit în urmatoarele împrejurari:
a) de doua sau mai multe persoane împreuna;
b) de o persoana având asupra sa o arma sau o substanta narcotica;
c) de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita;
d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a
se apara; (daca aceasta stare a fost provocata de autor sau complice, infractiunea va
fi calificata drept talharie)
e) într-un loc public;

39
f) într-un mijloc de transport în comun(nu taxiuri şi nu mijloace de
transport in comun care, in momentul savarsirii faptei nu era folosit in acest
scop);
g) în timpul noptii (nu operează agravanta in cazul furtului comis intre
rude apropiate, de minor fata de tutore, ori de cel care locuieşte cu
persoana vatamata sau este gazduita de aceasta, starea de fapt fiind
aceeasi atat noaptea, cat si ziua);
h) în timpul unei calamitati;
i) prin efractie (inlaturarea violenta a oricaror obiecte sau dispozitive ce
se interpun intre faptuitor si bunul ce se urmareste a fi sustras : rupere,
spargere, demontare a dispozitivelor de incheiere), escaladare (trecerea
peste un obstacol intalnit de faptuitor si care il separa pe acesta de bunul
mobil a carui sustragere o urmareste, nu dupa ce s-a realizat luarea bunului
mobil) sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase,
se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani.
al.2 Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si furtul privind:
a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) un act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau
identificare.
al.3 Furtul privind urmatoarele categorii de bunuri:
a) titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse
petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;
b) componente ale sistemelor de irigatii;
c) componente ale retelelor electrice (numai daca in momentul sustragerii,
acestea erau efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii
aflat sau nu in functiune);
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de
incendiu sau alte situatii de urgenta publica;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la
accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;
f) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si
componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport
aferente;
g) bunuri prin însusirea carora se pune în pericol siguranta traficului si a
persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii,
precum si componente de comunicatii se pedepseste cu închisoare de la 4 la 18 ani.
al.4 Furtul care a produs consecinte deosebit de grave (o paguba
materiala mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a
activitatii) se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor
drepturi.
al.5 În cazul prevazut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativa si
efectuarea de sapaturi pe terenul aflat în zona de protectie a conductei de transport
al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse
petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea, în acele locuri sau în apropierea
depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau oricaror
altor dispozitive de prindere ori perforare.

obiect juridic special-


obiect material
subiect activ
coautorat
instigare

40
complicitate

subiectul pasiv

conţinutul constitutiv

latura elementul
obiectivă material
urmarea
imediată
legătura
de
cauzalitat
e
latura forma de
subiectivă vinovăţie
mobilul
scopul
infracţiuni
i
actele pregătitoare la furtul calificat nu sunt
formele actele incriminate, cu exceptia cazului prev. de art.
infracţiuni preparatori 209 alin.3 lit.a C.p., cand acestea sunt
i i asimilate tentativei
tentativa (neterminata sau relativ
tentativa improprie) se pedepseşte

consumare Consumarea are loc odata cu indeplinirea


a conditiilor esentiale prevăzute în art. 208
infracţiunii C.p., cat si a celor circumstantiale descrise in
art. 209 C.p.
Cand se savarseste in forma continuata
exista si un moment al epuizarii.
sancţionarea infracţiunii

Art. 210. - Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabila


Furtul savârsit intre soti ori între rude apropiate, sau de catre un minor în
paguba tutorelui sau, ori de catre cel care locuieste împreuna cu persoana vatamata
sau este gazduit de aceasta, se urmareste numai la plângerea prealabila a persoanei
vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

41
(Art. 149 "Rude apropiate" sunt ascendentii si descendentii, fratii si
surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin infiere, potrivit
legii, astfel de rude.
Dispozitiile din legea penala privitoare la rude apropiate, in limitele
prevazute de alineatul precedent, se aplica in caz de infiere cu efecte
depline, persoanei infiate cat si descendentilor acesteia si in raport cu
rudele firesti, iar in caz de infiere cu efecte restranse, infiatului cat si
descendentilor acestuia si in raport cu rudele infietorului.)

obiect juridic special

obiect material
subiect activ
coautorat
instigare
complicitate
subiectul pasiv

conţinutul constitutiv

latura elementul
obiectivă material
urmarea
imediată
legătura
de
cauzalitat
e
latura forma de
subiectivă vinovăţie
mobilul
scopul
infracţiuni
i

formele actele
infracţiuni preparatori
i i
tentativa
consumare
a
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

Art. 211. – Tâlharia


42
Furtul savârsit prin întrebuintare de violente sau amenintari ori prin punerea
victimei în stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat
de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru
înlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea, se
pedepseste cu închisoare de la 3 la 18 ani.
Tâlharia savârsita în urmatoarele împrejurari:
a) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;
b) în timpul noptii;
c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport (chiar si taxi),
se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani.

(21) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, daca tâlharia a fost


savârsita:
a) de doua sau mai multe persoane împreuna;
b) de o persoana având asupra sa o arma, o substanta narcotica ori paralizanta
(nu trebuie sa fie si folosite la savarsirea infractiunii);
c) într-o locuinta sau în dependinte ale acesteia;
d) în timpul unei calamitati;
e) a avut vreuna din urmarile aratate în art. 182.
Tâlharia care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare
moartea victimei se pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.

43
obiect juridic special- complex, constituit dintr-un obiect juridic special principal,
relatiile sociale referitoare la patrimoniu si a caror dezvoltare este conditionata de
mentinerea pozitiei fizice a bunului impotriva faptelor de sustragere si dintr-un obiect
juridic adiacent, relatiile sociale referitoare la apărarea persoanelor.
obiect material- un bun mobil aflat in posesia sau detentia altuia, asupra caruia se
executa actiunea de luare.
obiect material adiacent corpul persoanei impotriva careia se indreaptă activitatea
secundarăa faptuitorului sau impotriva bunurilor aflate asupra corpului, daca
faptuitorul distruge hainele, ori a bunurilor aflate la dispozitia acesteia
subiect activ- orice persoana care poate raspunde penal, chiar daca aceasta
va avea un drept asupra bunului sustras
coautorat nu
instigare-DA
complicitate-DA

subiectul pasiv- orice persoană faţă de care s-a săvârşit tâlhăria


conţinutul constitutiv două actiuni conjugate: actiunea de furt si actiunea de
latura elementul constrangere
obiectivă material
urmarea trecerea bunului din stăpânirea de fapt a posesorului
imediată sau detentorului in cea a faptuitorului
legătura sa existe sub ambele aspecte
de
cauzalitat intentie directa cu privire la ambele aspecte
e
latura forma de
subiectivă vinovăţie latura subiectiva a talhariei include, in sfera scopului
mobilul specific furtului si scopul folosirii violentei (intentia
scopul calificata prin scop)
infracţiuni
i

formele actele posibile sub ambele aspecte dar nu incriminate


infracţiuni preparatori
i i
este posibilă (intrerupta sau improprie) si sanctionata
tentativa
consumare cand executarea actiunii principale (furtul) s-a
a desfăşurat complet
infracţiunii Epuizarea_ cand au incetat actele succesive actiunii
principale sau cand este posibila o amplificare a
urmarilor actiunilor adiacente, atunci cand acestea au
incetat definitiv
sancţionarea infracţiunii

44
Art. 213. - Abuzul de încredere
Însusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest
bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 4
ani sau cu amenda.
Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului când acesta este în
întregime sau în parte al statului, actiunea penala se pune în miscare la plângerea
prealabila a persoanei vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

obiect juridic special- relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror


dezvoltare implică o anumită încredere
obiect material- bunul mobil al altuia, deţinut cu orice titlu de către
făptuitor şi pe care, prin intervertirea titlului, acesta şi l-a însuşit ori a
dispus de el sau banii obtinuti din vanzarea inscrisurilor incredintate

subiect activ . persoana care deţine cu orice titlu un bun mobil al altuia şi
transformă în mod abuziv calitatea de deţinător al bunului în cea de
proprietar
coautorat - DA
instigare_DA
complicitate-DA

subiectul pasiv – persoana fizică/juridică, privată/publică


conţinutul constitutiv acţiuni de însuşire, dispunere pe nedrept,
latura elementul refuzul de restituire
obiectivă material
urmarea modificarea situaţiei bunului şi crearea unei
imediată situaţii contrare
legătura de rezultă implicit
cauzalitate
latura forma de
intenţia directă/indirectă
subiectivă vinovăţie
mobilul
nu au relevanţă decât pentru individualizarea
scopul pedepsei
infracţiunii
formele actele
infracţiunii preparatorii posibile dar nu incriminate
tentativa
consumarea odata cu executarea în întregime a oricărei
infracţiunii forme
poate fi şi continuată- epuizarea are loc odată
cu săvârşirea ultimului act
sancţionarea infracţiunii

45
Art. 214. - Gestiunea frauduloasa
Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii
sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija
administrarii sau conservarii acelor bunuri, se edepseste cu închisoare de la 6 luni la
5 ani.
Gestiunea frauduloasa savârsita în scopul de a dobândi un folos material se
pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai
grava.
Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului când acesta este în
întregime sau în parte proprietatea statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta
în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

obiect juridic special – relaţiile sociale privitoare la patrimoniu

obiect material – orice bun mobil/imobil ce aparţine altei persoane


şi care a fost dat făptuitorului pentru a-l administra/conserva
subiect activ – persoana care are sarcina de a administra sau
conserva bunurile unei alte persoane
coautorat- DA
instigare - DA
complicitate – DA

subiectul pasiv – persoana fizică/juridică căreia îi aparţine bunul


conţinutul constitutiv acţiune/inacţiune păgubitoare
latura elementul
obiectivă material
urmarea crearea unei situaţii de fapt păgubitoare
imediată
legătura să existe, dar de regulă rezultă din
de materialitatea faptei
cauzalitat intenţia (cu rea-credinţă)
e
latura forma de
subiectivă vinovăţie
mobilul intentie calificata prin scop la varianta
agravata
scopul
infracţiuni
i

formele actele
infracţiuni preparatori posibile dar nu incriminate
i i
tentativa odata cu executarea actelor ce constituie
consumare elementul material
a poate fi si continuată – epuizare odata cu
infracţiunii savarsirea ultimei actiuni sau inactiuni
sancţionarea infracţiunii

46
Art. 215. – Înselaciunea
Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte
mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru
sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba, se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înselaciunea savârsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul
fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de
infractiuni.
Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau
executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu
ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctioneaza cu
pedeapsa prevazuta în alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.
(inselaciune in conventii)
Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca
pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de
a retrage, dupa emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a
plati înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul aratat în alin. 1, daca s-
a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în
alin. 2. (inselaciune prin emiterea de cecuri fara acoperire)
Înselaciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu
închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

ATENTIE : situatie distincta ptr. biletul la ordin, comparativ cu cecul, dar poate constitui
inselaciune, conform pag.287-288 curs.

47
obiect juridic special – relaţiile sociale de ordin patrimonial ale căror
naştere şi dezvoltare sunt condiţionate de buna-credinţă şi încredere ce
trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecţi

obiect material- bunuri mobile, înscrisurile cu valoare patrimonială,


bunurile imobile asupra cărora poartă manevrele frauduloase

subiect activ – orice persoană care răspunde penal


dacă este funcţionar fapta constituie abuz în serviciu
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate – DA

subiectul pasiv persoana fizică/juridică


conţinutul constitutiv acţiunea frauduloasă de amăgire/inducere în
latura elementul eroare a victimei
obiectivă material
urmarea crearea unei situaţii de fapt contrarie aceleia
imediată care trebuie să existe – paguba este o
conditie esentiala
legătura de să existe
cauzalitate
latura forma de intenţia
subiectivă vinovăţie
mobilul

scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un


infracţiunii folos material injust

formele actele posibile dar nu incriminate


infracţiunii preparatorii
tentativa pedepsită: perfectă, imperfectă, relativ
improprie

consumare în momentul în care s-a produs situaţia


a păgubitoare pentru victimă
infracţiunii poate fi şi în formă continuată
sancţionarea infracţiunii

48
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -

DECIZIA Nr. IX
din 24 octombrie 2005

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 123 din 09/02/2006

Dosar nr. 7/2005


Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în raport cu reglementarea dată, prin art. 215
alin. 4 din Codul penal, faptelor de înşelăciune săvârşite în legătură cu emiterea unui cec.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor prevăzute în art. 34 din Legea nr. 304/2004,
republicată, fiind prezenţi 74 de judecători din totalul de 111 judecători în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul
Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut
recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că emiterea unei
file cec fără să existe la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia constituie infracţiunea prevăzută în art. 84
alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, atunci când situaţia este cunoscută şi acceptată de beneficiar, iar în cazul
când s-a făcut prin inducerea lui în eroare, în scopul obţinerii unui fals material injust, constituie infracţiunea de
înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal, dacă s-a produs o pagubă beneficiarului cecului.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii de faţă, constată următoarele:


În aplicarea dispoziţiilor art. 215 din Codul penal, instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar,
constatându-se că au fost pronunţate soluţii diferite în legătură cu încadrarea juridică a faptei de emitere a unui
cec, fără acoperirea necesară, în cazul când situaţia este cunoscută şi acceptată de beneficiar, precum şi a faptei
de emitere a cecului, fără acoperirea necesară, în scopul inducerii în eroare a beneficiarului, cu consecinţa
păgubirii acestuia.
Astfel, unele instanţe au considerat că fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra
unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, constituie infracţiunea
de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal, dacă s-a produs o pagubă beneficiarului cecului, atât
în cazul în care beneficiarul nu a avut cunoştinţă că, în momentul emiterii, nu exista disponibilul necesar acoperirii
cecului, cât şi în cazul în care beneficiarul a avut cunoştinţă de această situaţie.
În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că lipsa intenţiei de inducere în eroare, dedusă din
cunoaşterea şi aceptarea de către beneficiar a completării cecului fără acoperirea necesară, nu justifică

49
încadrarea unei atari fapte în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cât timp a avut
ca urmare producerea unui prejudiciu.
Alte instanţe au încadrat faptele, în ambele modalităţi de săvârşire, în infracţiunea de înşelăciune prevăzută în
art. 215 alin. 4 din Codul penal, considerând că art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 a fost implicit abrogat la
data intrării în vigoare a Codului penal adoptat în anul 1936, prin reglementarea în art. 553 a infracţiunii de
înşelăciune în legătură cu emiterea de cecuri, precum şi ca urmare a încriminării aceleiaşi fapte prin alin. 4 al art.
215 din actualul Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
Au fost şi instanţe care au încadrat fapta, în ambele ipoteze, numai în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1
pct. 2 din Legea nr. 59/1934, apreciind că această încadrare juridică, fiind prevăzută într-o lege specială, este
singura ce se impune a fi adoptată.
În fine, alte instanţe au încadrat distinct cele două fapte în raport cu împrejurarea dacă beneficiarul a cunoscut
şi a acceptat completarea cecului fără ca acesta să aibă acoperirea necesară.
Aceste din urmă instanţe au considerat că fapta de emitere a unui cec, ştiind că pentru valorificarea lui nu
există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte,
ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru
sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă beneficiarului cecului, constituie
infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal.
Tot aceste instanţe au ajuns la concluzia că, dacă beneficiarul a avut cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu
exista disponibilul necesar acoperirii cecului, fapta trebuie încadrată în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct.
2 din Legea nr. 59/1934.
Ultimele instanţe au procedat corect.
Într-adevăr, prin art. 84 din Legea nr. 59/1934 au fost indicate faptele care constituie infracţiuni comise în
legătură cu emiterea cecurilor, prevăzându-se, între altele, la alin. 1 pct. 2, că se pedepseşte cu sancţiunea
stabilită în acest text de lege "oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul
şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel în total sau în parte de disponibilul
avut".
Este de observat că legiuitorul, referindu-se la faptele pe care le-a incriminat, a precizat că pedeapsa prevăzută
în textul de lege menţionat este aplicabilă "afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o
pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă".
Rezultă deci că prin însăşi această lege specială a fost reafirmat principiul potrivit căruia incriminarea era
determinată de dispoziţia care prevedea pedeapsa cea mai grea, ceea ce corespundea şi reglementării date în
acea perioadă cumulului ideal de infracţiuni, preluată ulterior în art. 103 din Codul penal adoptat în anul 1936.
Ca urmare, faţă de incriminarea faptei la care se referă art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi prin art.
553 din Codul penal menţionat, erau aplicabile aceste din urmă dispoziţii, care prevedeau pedeapsa cea mai grea.
În actualul Cod penal, dându-se un nou cuprins articolului 215 prin Legea nr. 140/1996, s-a prevăzut, în alin. 4 al
acestui articol, că "emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru
valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia,
în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul
arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin.
2".
În acest fel, legiuitorul a incriminat ca infracţiune de înşelăciune, prin actualul alin. 4 al art. 215 din Codul penal,
atât fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui
nu există provizia sau acoperirea necesară, cât şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte,
ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru
sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului.
Rezultă deci că prejudicierea beneficiarului cecului emis, prin săvârşirea oricăreia dintre faptele de inducere în
eroare arătate mai sus, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, constituie
infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal.

50
În cazul în care beneficiarul are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii
cecului la tras, fapta nu mai poate constitui însă infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul
penal, deoarece îi lipseşte un element constitutiv esenţial, respectiv inducerea în eroare, condiţie cerută fără
echivoc prin alin. 1 al aceluiaşi articol.
Dar o atare faptă este susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934,
potrivit căruia săvârşeşte infracţiunea prevăzută în acest text de lege "oricine emite un cec fără a avea la tras
disponibilul suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare,
dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut".
În această privinţă este de reţinut că prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, nefiind abrogate
prin Legea nr. 140/1996, ca urmare a introducerii alin. 4 în art. 215 din Codul penal, şi nici prin dispoziţii
anterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare, ele producându-şi efectele.
De aceea, ori de câte ori beneficiarul are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar
acoperirii cecului la tras, astfel că lipseşte elementul constitutiv al inducerii în eroare cerut prin art. 215 alin. 1 din
Codul penal, fapta constituie infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar nu
infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se
stabili că fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru
valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia,
în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul
de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului,
constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal, iar dacă beneficiarul a avut
cunoştinţă, în momentul emiterii cecului, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta
constituie infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 215 din Codul penal, stabilesc:
1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru
valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia,
în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul
de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului,
constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal.
2. Dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii
acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,


prof. univ. dr. NICOLAE POPA

51
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Răileanu

Art. 2151. – Delapidarea


Însusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, în interesul sau ori
pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le
administreaza, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

obiect juridic special- relaţiile sociale patrimoniale+ relaţiile sociale care


asigură desfăşurarea normală şi corectă a serviciului unităţii
obiect material – bani sau alte valori sau bunuri din patrimoniul public sau
privat pe care făptuitorul le gestionează sau administrează
subiect activ – un funcţionar public sau un funcţionar care gestionează sau
administrează bunurile unei unităţi publice sau private (dublă calificare)
coautorat _DA
instigare _DA
complicitate _DA

subiectul pasiv – instituţia publică sau orice altă persoană juridică (unde
lucrează subiectul activ)
conţinutul constitutiv o acţiune de sustragere definitivă sau
latura elementul temporară a unui bun din patrimoniul unei
obiectivă material persoane juridice
urmarea scoaterea bunului din sfera patrimonială în
imediată care se găsea
legătura de să existe
cauzalitate
latura forma de intenţie, cel mai adesea directă
subiectivă vinovăţie
mobilul
nu are importanţă

scopul
infracţiunii

formele actele posibile, dar nu incriminate


infracţiunii preparatorii
tentativa pedepsită
consumare
a poate fi şi continuă şi continuată, precum şi
infracţiunii progresivă
epuizare – încetarea activităţii infracţionale
sancţionarea infracţiunii

52
Art. 220. - Tulburarea de posesie
Ocuparea, în întregime sau în parte, fara drept, a unui imobil aflat în posesia
altuia, fara consimtamântul acestuia sau fara aprobare prealabila primita în conditiile
legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseste cu închisoare de la 1
la 5 ani.
Daca fapta prevazuta în alin. 1 se savârseste prin violenta sau amenintare ori
prin desfiintarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.
Daca fapta prevazuta în alin. 2 se savârseste de doua sau mai multe persoane
împreuna, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

obiect juridic special – asigurarea unei paşnice şi netulburate posesii de fapt a


bunurilor imobile
obiect material – orice imobil sau parte din imobil

subiect activ – orice persoană, chiar şi proprietarul imobilului


coautorat – DA (ptr. alin.1)
instigare - DA
complicitate - DA
subiectul pasiv – persoana fizică/juridică în posesia căreia se află imobilul (pot fi
si doi subiecti pasivi proprietarul si posesorul)
conţinutul constitutiv acţiune de ocupare sau refuz de eliberare
latura elementul
obiectivă material
urmarea schimbarea ilicită a stării de fapt
imediată
legătura de
să existe
cauzalitate
latura forma de intenţia directă/indirectă
subiectivă vinovăţie

mobilul nu are importanţă

scopul nu are importanţă


infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii posibile, dar nu incriminate
tentativa

consumarea nu se consumă instantaneu, trebuie să dureze


infracţiunii suficient
- poate lua forma continuă : epuizare la părăsire sau la
pronunţarea hotărârii de condamnare
sancţionarea infracţiunii

53
Art. 221. – Tainuirea
Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificarii
acestuia, cunoscând ca bunul provine din savârsirea unei fapte prevazute de legea
penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui
folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fara ca sanctiunea
aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea din care
provine bunul tainuit.
Tainuirea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

Art. 222. - Sanctionarea tentativei


Tentativa infractiunilor prevazute în art. 208 - 212, 215, 2151, 217 si 218 se
pedepseste.

obiect juridic special – complex, constând în relaţiile sociale de ordin patrimonial


a căror ocrotire este asigurată prin apărarea patrimoniului împotriva faptei de
tăinuire
obiect material – bunul/bunurile (mobil/mobile) provenit/e din săvârşirea unei
fapte
subiect activ – orice persoană, chiar şi proprietarul bunului, dar niciodata autorul
sau participantul faptei din care provine bunul
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate -DA
subiectul pasiv – persoana fizică/juridică faţă de care s-a comis infracţiunea din
care provine

conţinutul constitutiv primirea,dobândirea, transformarea, înlesnirea


latura elementul valorificării
obiectivă material
urmarea schimbarea situaţiei de fapt a bunului
imediată
legătura de să existe
cauzalitate
latura forma de intenţia calificată
subiectivă vinovăţie
mobilul
?

scopul obţinerea unui folos material pentru sine sau


infracţiunii pentru altul

formele actele
infracţiunii preparatorii Nu sunt incriminate
tentativa
consumarea În momentul executării cu intenţie a oricărei din
infracţiunii acţiunile specifice
- poate fi continuată
sancţionarea infracţiunii

54
TITLUL V
INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII

Art. 239. – Ultrajul


Amenintarea sãvârsitã nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directã
contra unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul
autoritãtii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul
functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.
Lovirea sau orice acte de violentã, sãvârsite împotriva unui functionar public
care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul
functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
Vãtãmarea corporalã, sãvârsitã împotriva unui functionar public care
îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul
functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vãtãmarea corporalã gravã, sãvârsitã împotriva unui functionar public care
îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul
functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu
închisoare de la 3 la 12 ani.

Art. 2391. – Cazuri speciale de pedepsire


În cazul infractiunilor prevãzute în art. 180–182, art. 189 si 193, sãvârsite
împotriva sotului, copiilor sau pãrintilor unui judecator, procuror, politist, jandarm ori
miltar, în scop de intimidare sau de rãzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în
exercitiul functiunii, maximul pedepsei se majoreazã cu 2 ani.

55
obiect juridic special – complex: respectul datorat autorităţii de stat +
libertatea psihică a persoanei
obiect material – în varianta tip nu există

subiect activ – nu este calificat


coautorat - DA
instigare - DA
complicitate -DA

subiectul pasiv – principal – organul care îndeplineşte autoritatea de stat


- secundar - un funcţionar public

conţinutul constitutiv identic cu cel de la ameninţare


latura elementul
obiectivă material
urmarea stare de pericol pentru autoritatea
imediată statului+atingerea adusa libertatii psihice a
persoanei
legătura de rezultă ex re
cauzalitate
latura forma de intenţia
subiectivă vinovăţie
mobilul pentru dozarea pedepsei

scopul pentru dozarea pedepsei


infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii nu sunt incriminate
tentativa
consumare
a odată cu producerea definitivă a
infracţiunii consecinţelor
sancţionarea infracţiunii

56
TITLUL VI
INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITATI DE INTERES
PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE

Capitolul I
Infractiuni de serviciu sau în legatura cu serviciul

Art. 147
Prin "functionar public" se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu
orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul
unei unitati dintre cele la care se refera art. 145.
Prin "functionar" se intelege persoana mentionata in alin. 1, precum si orice salariat
care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.
Art. 246. - Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu
stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta
cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.

obiect juridic special – relaţiile sociale privitoare la asigurarea bunului mers al


unităţilor prevăzute de art. 145 C.p. şi apărarea intereselor legale ale
persoanelor.
obiect material – de regulă lipseşte. poate fi constituit din bunuri, obiecte, valori,
înscrisuri, când fapta s-a săvârşit asupra acestora (exemplu sechestru)
subiect activ – funcţionar public sau funcţionar
coautorat - DA calificat
instigare – DA chiar necalificat
complicitate– DA chiar necalificat

subiectul pasiv- general – statul


special – persoana fizică
conţinutul constitutiv neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui în mod
latura elementul defectuos
obiectivă material
urmarea atingerea adusă calităţii relaţiilor de serviciu
imediată
legătura de se impune constatarea ei, fiind infractiune de
cauzalitate rezultat
latura forma de intenţia directă sau indirectă
subiectivă vinovăţie
mobilul fără relevanţă

scopul fără relevanţă


infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii neincriminate
tentativa
consumarea
infracţiunii când s-a produs vătămarea intereselor legale ale
unei persoane
sancţionarea infracţiunii

57
Art. 247. - Abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi
Îngrãdirea, de cãtre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului
drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situatii de inferioritate pe
temei de rasã, nationalitate, etnie, limbã, religie, gen, orientare sexualã, opinie,
apartenentã politicã, convingeri, avere, origine socialã, vârstã, dizabilitate, boalã
cronicã necontagioasã sau infectie HIV/SIDA, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni
la 5 ani.

obiect juridic special – relaţiile sociale care asigură interesele legale ale
cetăţenilor
obiect material – de regulă lipseşte
subiect activ - calificat
coautorat
instigare - DA
complicitate – DA

subiectul pasiv – persoana căreia I s-au îngrădit drepturile


conţinutul constitutiv
latura elementul acţiuni
obiectivă material
urmarea lezarea unui drept
imediată
legătura de implicită, nu se pune problema aflării
cauzalitate
latura forma de
subiectivă vinovăţie intenţia directă
mobilul
- cerinţă esenţială
scopul
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii pot exista dar neincriminate
tentativa
consumare când s-a realizat acţiunea incriminată şi s-a
a produs urmarea imediată
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

58
Art. 248. - Abuzul în serviciu contra intereselor publice
Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu
stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta
cauzeaza o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de
stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba
patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

obiect juridic special – relaţiile sociale privind corecta îndeplinire a


atribuţiilor de serviciu
obiect material – de regulă lipseşte
subiect activ - calificat
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate – DA

subiectul pasiv instituţia sau o unitate prev. de art. 145 C.p.


conţinutul constitutiv
latura elementul acţiune/ inacţiune
obiectivă material
urmarea
imediată tulburare a bunului mers, pagubă
legătura de să existe
cauzalitate
latura forma de intenţie directă/indirectă
subiectivă vinovăţie
mobilul doar pentru dozarea pedepsei
scopul
infracţiunii

formele actele posibile, neincriminate


infracţiunii preparatorii
tentativa
consumare
a în momentul săvârşirii conduitei abuzive
infracţiunii poate fi continuată
sancţionarea infracţiunii

59
Art. 249. - Neglijenta în serviciu
Încalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei îndatoriri de serviciu,
prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o
tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei
alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori
o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu
închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Fapta prevazuta în alin. 1, daca a avut consecinte deosebit de grave, se
pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani.

obiect juridic special –asigurarea îndeplinirii corecte a atribuţiilor de


serviciu
obiect material – de regulă lipseşte
subiect activ – calificat
participatia nu este posibilă decât, eventual, participaţia
improprie (altă infracţiune)

subiectul pasiv – instituţia


conţinutul constitutiv
latura elementul încălcarea unei îndatoriri de serviciu
obiectivă material
urmarea tulburare, pagubă, vătămare, consecinţe
imediată grave
legătura de
cauzalitate să existe
latura forma de
subiectivă vinovăţie
mobilul culpa (uşurinţă, neglijenţă)
scopul
infracţiunii NU
NU
formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumare când s-a executat acţiunea incriminată
a
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

60
Art. 250. - Purtarea abuziva
Întrebuintarea de expresii jignitoare fatã de o persoanã, de cãtre un functionar
public în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la
un an sau cu amendã.
Amenintarea sãvârsitã de cãtre un functionar public, în conditiile alin. 1, se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
Lovirea sau alte acte de violentã sãvârsite de cãtre un functionar public, în
conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
Vãtãmarea corporalã sãvârsitã de cãtre un functionar public, în conditiile alin. 1,
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vãtãmarea corporalã gravã sãvârsitã de cãtre un functionar public, în conditiile
alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

obiect juridic special – comportare corectă şi cuviincioasă a funcţionarului


public
obiect material la varianta tip nu există
subiect activ - calificat
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate – DA

subiectul pasiv – orice persoană


conţinutul constitutiv acţiune
latura elementul
obiectivă material
urmarea crearea unei stări care aduce atingere
imediată prestigiului şi bunei desfăşurări a activităţii
instituţiei de stat
legătura de
cauzalitate să existe
latura forma de
subiectivă vinovăţie intenţia directă/indirectă
mobilul
scopul fără relevanţă
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa tentativa posibilă, nu incriminată
consumare
a
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

61
Art. 254 - Luarea de mita
Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte
foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o
respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act
privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
Fapta prevazuta în alin. 1, daca a fost savârsita de un functionar cu atributii de
control, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se
confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata
echivalentului lor în bani.

obiect juridic special – asigurarea exercitării cu probitate de către


funcţionari a atribuţiilor de serviciu
obiect material – nu are
subiect activ - calificat
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate – DA

subiectul pasiv – autoritatea publică, instituţia unde făptuitorul


îndeplineşte atribuţiile si mituitorul, cand este constrans
conţinutul constitutiv
latura elementul acţiune/inacţiune
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de nu necesită probare
cauzalitate
latura forma de
subiectivă vinovăţie intenţia directă
mobilul
există dorinţa de a obţine câştiguri fără
muncă
scopul
infracţiunii intentia calificata prin scop

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa tentativa posibilă dar nu incriminată
consumare
a poate fi şi continuată dacă banii se primesc în
infracţiunii rate
sancţionarea infracţiunii

62
Art. 255 - Darea de mita
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile si scopurile
aratate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevazuta în alineatul precedent nu constituie infractiune atunci când
mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.
Mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai înainte ca
organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune.
Dispozitiile art. 254 alin. 3 se aplica în mod corespunzator, chiar daca oferta nu
a fost urmata de acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în
cazurile aratate în alin. 2 si 3.

obiect juridic special – combaterea acţiunilor de corupţie


obiect material – nu există
subiect activ - nedeterminat
coautorat
instigare – poate exista şi absoarbe calitatea de complice
complicitate

subiectul pasiv orice unitate prev. de art. 145 C.p. sau o persoană juridică
privată
conţinutul constitutiv
latura elementul acţiune
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de nu trebuie probată
cauzalitate
latura forma de intenţia directă
subiectivă vinovăţie
mobilul să existe
scopul
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii o infracţiune de consumare anticipată,
tentativa tentativa fiind asimilată faptei consumate
consumare
a poate fi continuată
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

63
Art. 256 - Primirea de foloase necuvenite
Primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase,
dupa ce a îndeplinit un act în virtutea functiei sale si la care era obligat în temeiul
acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se
gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

obiect juridic special – comportament cinstit, corect al

funcţionarilor
obiect material – nu există
subiect activ - calificat
coautorat DA
instigare - DA
complicitate – coautorul necalificat e complice

subiectul pasiv autoritatea publică, instituţia de stat


conţinutul constitutiv
latura elementul acţiunea de primire
obiectivă material
urmarea
imediată stare de pericol
legătura
de nu se pune problema stabilirii
cauzalitat
e intenţia directă
latura forma de
subiectivă vinovăţie
mobilul
scopul
infracţiuni
i

formele actele
infracţiuni preparatori
i i tentativa posibilă dar neincriminată
tentativa
consumare când primeşte
a poate fi în formă continuată
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

64
Art. 257. - Traficul de influenta
Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni,
de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savârsita de catre o
persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui
functionar pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra în atributiile sale
de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Dispozitiile art. 256 alin. 2 se aplica în mod corespunzator.

Art. 258. - Fapte savârsite de alti functionari


Dispozitiile art. 246 - 250 privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti
functionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

obiect juridic special -


obiect material – nu există
subiect activ – orice persoană
coautorat
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv – organul de stat, instituţia de stat


conţinutul constitutiv acţiune
latura elementul
obiectivă material
urmarea starea de pericol
imediată
legătura de rezultă din materialitatea faptei
cauzalitate
latura forma de
subiectivă vinovăţie intenţia directă calificată prin scop
mobilul
scopul
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa posibilă, neincriminată
consumare
a
infracţiunii ?continuată?
sancţionarea infracţiunii

65
Capitolul II
Infractiuni care împiedica înfaptuirea justitiei

Art. 259. - Denuntarea calomnioasa


Învinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plângere, cu privire la savârsirea
unei infractiuni de catre o anume persoana, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani.
Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte,
se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
Daca cel care a savârsit fapta declara mai înainte de punerea în miscare a
actiunii penale fata de persoana în contra careia s-a facut denuntul sau plângerea, ori
împotriva careia s-au produs probele, ca denuntul, plângerea sau probele sunt
mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.

obiect juridic special- complex: relaţiile sociale specifice înfăptuirii justiţiei;


relaţiile sociale privitoare la demnitatea şi libertatea persoanei căreia I se pune,
pe nedrept, în sarcină săvârşirea unei infracţiuni
obiect material - ?
subiect activ – nu este calificat
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate - DA
subiectul pasiv – principal – statul
secundar – persoana învinuită în mod mincinos
conţinutul constitutiv
latura elementul acţiunea de învinuire
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de
cauzalitate rezultă dinmaterialitatea faptei
latura forma de
subiectivă vinovăţie intenţie directă/indirectă
mobilul
scopul nu interesează
infracţiunii

formele actele posibile, dar nu incriminate


infracţiunii preparatorii
tentativa posibilă, dar nu incriminată
consumarea infracţiune instantanee, se consumă în momentul
infracţiunii în care s-a săvârşit acţiunea
epuizare când apare forma continuată, când se
produc sau se ticluiesc, în continuare, alte probe
mincinoase
sancţionarea infracţiunii
66
Art. 260. - Marturia mincinoasa
Fapta martorului care într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta
cauza în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie
privitor la împrejurarile esentiale asupra carora a fost întrebat, se pedepseste cu
închisoare de la unu la 5 ani.
Fapta prevazuta în alineatul precedent nu se pedepseste daca, în cauzele
penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai
înainte de a se fi pronuntat o hotarâre sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a
marturiei mincinoase, martorul îsi retrage marturia.
Daca retragerea marturiei a intervenit în cauzele penale dupa ce s-a produs
arestarea inculpatului sau în toate cauzele dupa ce s-a pronuntat o hotarâre sau dupa
ce s-a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce
pedeapsa potrivit art. 76.
Dispozitiile alin. 1 - 3 se aplica în mod corespunzator si expertului sau
interpretului.

obiect juridic special – complex: activitatea de stabilire a adevărului; relaţiile sociale


privitoare la unele din atributele persoanei (libertate, demnitate, patrimoniu)
obiect material – nu există
subiect activ – numai un martor, expert, interpret
autor unic în cazul martorilor
coautorat posibil în cazul experţilor
instigare şi complicitate pot exista

subiectul pasiv – statul (principal)


persoana fizică (secundar)
conţinutul constitutiv
latura elementul material acţiune sau omisiune de a spune tot ce
obiectivă urmarea imediată stie
legătura de stare de pericol
cauzalitate rezultă ex re
latura forma de vinovăţie
subiectivă mobilul intenţia directă/indirectă
scopul infracţiunii
nu au relevanţă decât pentru dozarea
pedepsei

formele actele
infracţiunii preparatorii posibile, dar nu incriminate
tentativa
consumare
a diferă in functie de comportamentul care
infracţiunii constituie elementul material
posibilă formă continuată

67
sancţionarea infracţiunii

Art. 261. - Încercarea de a determina marturia mincinoasa


Încercarea de a determina o persoana prin constrângere ori corupere sa dea
declaratii mincinoase într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în
care se asculta martori, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amenda.
Dispozitiile din alineatul precedent se aplica si în cazul în care fapta este
savârsita fata de un expert sau de un interpret.

obiect juridic special – apărarea activităţii de normală înfăptuire a justiţiei


obiect material – doar când s-a făcut prin constrângere fizică (corpul
persoanei)
subiect activ – nu este determinat
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate – DA

subiectul pasiv principal statul, adiacent persoana asupra căreia s-a


săvârşit infracţiunea
conţinutul constitutiv
latura elementul
obiectivă material acţiune
urmarea
imediată stare de pericol
legătura de
cauzalitate rezultă implicit
latura forma de
subiectivă vinovăţie intenţia directă
mobilul
scopul nu interesează decât pentru dozarea
infracţiunii pedepsei

formele actele
infracţiunii preparatorii instantanee
tentativa
consumare
a este posibilă forma continuată
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

68
Art. 262. - Nedenuntarea unor infractiuni
Omisiunea de a denunta de îndata savârsirea vreuneia dintre infractiunile
prevazute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 2151 , 217 alin. 2 - 4, art. 218 alin. 1 si art.
276 alin. 3 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Fapta prevazuta în alin. 1, savârsita de sot sau de o ruda apropiata, nu se
pedepseste.
Nu se pedepseste persoana care, mai înainte de a se fi început urmarirea
penala pentru infractiunea nedenuntata, încunostinteaza autoritatile competente
despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a început urmarirea penala ori dupa
ce vinovatii au fost descoperiti, a înlesnit arestarea acestora.

obiect juridic special – relaţiile sociale care asigură prompta realizare a


justiţiei penale prin denunţarea de îndată a anumitor infracţiuni
obiect material – nu are, decât cel al infracţiunii nedenunţate
subiect activ – orice persoană, cu excepţia autorilor

instigare - doar

subiectul pasiv - statul


conţinutul constitutiv
latura elementul omisiune
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de nu trebuie dovedită
cauzalitate
latura forma de
subiectivă vinovăţie intenţie sau culpă
mobilul
scopul irelevante
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii nu pot exista
tentativa
consumare
a poate fi continuă sau continuată
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

69
Art. 264. - Favorizarea infractorului
Ajutorul dat unui infractor fara o întelegere stabilita înainte sau în timpul
savârsirii infractiunii, pentru a îngreuia sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau
executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii,
se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.
Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa
prevazuta de lege pentru autor.
Favorizarea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

obiect juridic special – relaţiile sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei


obiect material – există numai în varianta favorizării reale( când ajutorul
dat asigură infractorului folosul sau produsul infractiunii) şi constă în
bunurile produse
subiect activ- orice persoană care răspunde penal
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv- statul, poate exista si unul secundarin ipoteza in care se


efectueaza pentru a asigura folosul sau produsul infractiunii, persoana
vatamata
conţinutul constitutiv
latura elementul actiune
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de rezulta din efectuarea elementului material al
cauzalitate faptei
latura forma de
subiectivă vinovăţie intenţia directă/indirectă
mobilul
scopul nu are relevantă
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii nu sunt incriminate
tentativa
consumare
a cand actiunea a fost executata
infracţiunii poate fi continua sau continuata

70
sancţionarea infracţiunii

Art. 266. - Arestarea nelegala si cercetarea abuziva


Retinerea sau arestarea nelegala, ori supunerea unei persoane la executarea
unei pedepse, masuri de siguranta sau educative, în alt mod decât cel prevazut prin
dispozitiile legale, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente împotriva unei persoane
aflate în curs de cercetare, ancheta penala ori de judecata, pentru obtinerea de
declaratii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si întrebuintarea de promisiuni,
amenintari sau violente fata de un martor, expert sau interpret.

obiect juridic special – complex _ relatiile sociale privitoare la infaptuirea


justitiei şi relatiile sociale privitoare la garantarea libertatii individuale
obiect material – corpul persoanei
subiect activ – functionar public sau, in a doua varianta, persoana ce
desfasoara o activitate in unitatile in care se executa pedeapsa, masura
de siguranta sau masura educativa

subiectul pasiv- prima varianta orice persoana


a doua varianta – o persoana condamnata sau fata de
care s-a luat o masura de siguranta
conţinutul constitutiv actiuni/inactiuni
latura elementul
obiectivă material
urmarea
imediată stare de pericol
legătura de
cauzalitate rezulta inevitabil
latura forma de
subiectivă vinovăţie intentia directa/indirecta
mobilul
scopul nu au relevanta decat pentru dozare
infracţiunii

formele actele posibile, dar nu incriminate


infracţiunii preparatorii
tentativa
consumare odata cu savarsirea actiunilor incriminate
a arestarea nelegala are caracter de infractiune
infracţiunii continua
cercetarea abuziva poate fi savarsita in forma
71
continuata
sancţionarea infracţiunii

Art. 267. - Supunerea la rele tratamente


Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de retinere,
detinere ori în executarea unei masuri de siguranta sau educative, se pedepseste cu
închisoare de la unu la 5 ani.

obiect juridic special – complex: relatiile sociale privitoare la infaptuirea


justitiei+ relatiile sociale referitoare la ocrotirea integritatii corporale
obiect material – corpul persoanei
subiect activ – un functionar
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv – persoana supusa la rele tratamente este subiect pasiv


secundar

conţinutul constitutiv
latura elementul actiune/inactiune
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de rezulta ex re ; daca s-au produs urmarile de
cauzalitate la art. 181, 182, 183 C.p., exista concurs intre
infractiuni
latura forma de
subiectivă vinovăţie intentia
mobilul
scopul doar pentru individualizare
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii posibile, dar nu incriminate
tentativa
consumare cand s-a realizat actiunea
a continua sau continuata poate fi
infracţiunii

72
sancţionarea infracţiunii

Art. 268. - Represiunea nedreapta


Fapta de a pune în miscare actiunea penala, de a dispune arestarea, de a
trimite în judecata sau de a condamna pe o persoana, stiind ca este nevinovata, se
pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

obiect juridic special – complex: relatiile sociale privitoare la infaptuirea


justitiei+ relatiile sociale referitoare la apărarea libertăţii şi demnităţii
persoanei

obiect material – corpul persoanei


subiect activ- calificat
coautorat – doar pentru arestare sau condamnare de catre un
complet de judecată
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv – secundar persoana faţă de care s-a efectuat un act de


represiune nedreaptă

conţinutul constitutiv actiuni


latura elementul
obiectivă material
urmarea complex: stare de pericol pentru
imediată desfăsurarea justitiei precum si fata de
legătura de atributele persoanei
cauzalitate
latura forma de ___rezulta implicit
subiectivă vinovăţie
mobilul intentia
scopul
infracţiunii nu constituie elemente obligatorii

73
posibile, dar nu incriminate
formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumare --- in momentul savarsirii actiunii
a --- continuata
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

Art. 269. – Evadarea


Evadarea din starea legala de retinere sau de detinere se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani.
Daca fapta este savârsita prin folosire de violente, de arme sau de alte
instrumente ori de catre doua sau mai multe persoane împreuna, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 8 ani.
Pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare se adauga la pedeapsa ce se
executa, fara a se putea depasi maximul general al închisorii. (doar dacă era
condamnat si nu daca era arestat preventiv sau retinut, cand pedepsele se
contopesc)
Tentativa se pedepseste.

obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la autoritatea actelor


judiciare şi la respectarea stării legale de retinere sau detinere la care o
persoană este supusă în baza lor
obiect material – nu are
subiect activ - calificat
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv – statul?


conţinutul constitutiv actiune, comisiva
latura elementul
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de este vadita
cauzalitate
latura forma de intentia directa sau indirecta
subiectivă vinovăţie
mobilul nu au relevanta
scopul
74
infracţiunii

tentativa se pedepseste
formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumare cand actiunea de evadare este savarsita
a efectiv
infracţiunii NU poate fi continua sau continuata
sancţionarea infracţiunii

Art. 270. - Înlesnirea evadarii


Înlesnirea prin orice mijloace a evadarii se pedepseste cu închisoare de la unu
la 5 ani, iar daca fapta s-a savârsit de catre o persoana care avea îndatorirea de a
pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Înlesnirea evadarii în conditiile art. 269 alin. 2 se pedepseste cu închisoare de la
2 la 8 ani, iar daca fapta este savârsita de o persoana care avea îndatorirea de a pazi
pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Înlesnirea evadarii unei persoane retinute, arestate sau condamnate pentru o
infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, se pedepseste
cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar daca fapta este savârsita de o persoana care avea
îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12
ani.
Înlesnirea evadarii savârsita din culpa, de catre o persoana care avea
îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la
2 ani.
Tentativa la faptele prevazute în alin. 1, 2 si 3 se pedepseste.

obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la autoritatea actelor


judiciare şi la respectarea stării legale de retinere sau detinere la care o
persoană este supusă în baza lor
obiect material – nu are de regula; în varianta agravata de la alin.2 cu
referire la art. 169 alin.2, are obiect material, care poate fi corpul unei
persoane sau un bun+ subiect pasiv adiacent, persoana careia i s-au creat
75
pagube materiale
subiect activ – orice persoana
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv - statul


conţinutul constitutiv actiune

latura elementul
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată rezulta
legătura de
cauzalitate intentia directa sau indirecta
latura forma de
subiectivă vinovăţie nu intereseaza
mobilul
scopul
infracţiunii

formele actele posibile, dar nu incriminate


infracţiunii preparatorii
tentativa incriminata(intrerupta, fara efect)
consumare
a in momentul in care s-a consumat efectiv
infracţiunii activitatea de inlesnire si a avut ca efect
tentativa de evadare
sancţionarea infracţiunii

Art. 271. - Nerespectarea hotarârilor judecatoresti


Împotrivirea la executarea unei hotãrâri judecãtoresti, prin amenintare fatã de
organul de executare, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacã fapta
a fost sãvârsitã prin acte de violentã, pedeapsa este de la unu la 5 ani.
Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte dintr-o locuinta sau
imobil, detinute în baza unei hotarâri judecatoresti, se pedepseste cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Daca fapta prevazuta în alin. 2 se savârseste prin amenintare, pedeapsa este
închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar daca fapta a fost savârsita prin acte de violenta,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Nerespectarea hotãrârilor judecãtoresti, prin sustragerea de la executarea
mãsurilor de sigurantã prevãzute în art. 112 lit. c), d) si g), se pedepseste cu
închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu amendã.
Nerespectarea hotãrârilor judecãtoresti, prin neexecutarea, cu rea-credintã, a
pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice, prevãzute în art. 714 si art.
715 alin. 2, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.

obiect juridic special – complex: relatiile sociale privitoare la apărarea persoanei fizice

76
reprezentanta a organului de executare a hotararii judecatoresti impotriva amenintarii, cat
si relatiile sociale privitoare la drepturile persoanelor
obiect material – la varianta tip nu are, la varianta agravata nerespectarea interdictiilor
vizate de art. 271 alin.5 C.p.
subiect activ – orice persoană, iar la variantele specie, este calificat
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv adiacent– persoana fizica reprezentanta a organului de executare a


hotararii judecatoresti
conţinutul constitutiv
latura elementul actiune
obiectivă material
urmarea
imediată stare de pericol
legătura de
cauzalitate nu trebuie dovedita
latura forma de
subiectivă vinovăţie intentia directa sau indirecta
mobilul
scopul nu au relevanta
infracţiunii
posibile, dar nu pedepsite
formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa
consumarea poate fi continuata sau chiar continua
infracţiunii
sancţionarea infracţiunii

Art. 272. - Retinerea sau distrugerea de înscrisuri


Retinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmarire penala, de
o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie, ori împiedicarea în orice mod
ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-aratate sa ajunga la acesta, când
astfel de înscrisuri sunt necesare solutionarii unei cauze, se pedepseste cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani.

obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la activitatea de infaptuire


a justitiei
obiect material – înscrisurile
subiect activ – orice persoană
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv secundar – orice persoana


conţinutul constitutiv actiuni
latura elementul
obiectivă material
urmarea

77
imediată stare de pericol
legătura de
cauzalitate nu trebuie dovedita
latura forma de
subiectivă vinovăţie intentia directa sau indirecta
mobilul
scopul nu intereseaza
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa posibile, dar nu incriminate
consumare
a consumarea infractiunii se produce
infracţiunii instantaneu
poate fi savarsita in forma continuata, dar nu
continua
sancţionarea infracţiunii

TITLUL VII
INFRACTIUNI DE FALS
Capitolul III
FALSURI ÎN ÎNSCRISURI
Art. 288. - Falsul material în înscrisuri oficiale
Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau
prin alterarea lui în orice mod, de naturã sã producã consecinte juridice, se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Falsul prevãzut în alineatul precedent, sãvârsit de un functionar în exercitiul
atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate
producãtoare de consecinte juridice.
Tentativa se pedepseste.
"Inscris oficial" este orice inscris care emana de la o unitate din cele la care se refera art. 145
sau care apartine unei asemenea unitati.

obiect juridic special – relatiile sociale privind increderea publica acordata


inscrisurilor oficiale
obiect material – înscrisul alterat preexistent
subiect activ- orice persoana, mai putin un functionar pentru varianta tip,
incadrandu-se la varianta agravata
coautorat - DA
78
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv – unitatea careia I se atribuie in mod mincinos inscrisul


oficial falsificat si persoana fizica careia i s-au cauzat prejudicii morale sau
materiale
conţinutul constitutiv
latura elementul actiune de falsificare
obiectivă material
urmarea
imediată stare de pericol
legătura de
cauzalitate să existe
latura forma de intentia directa sau indirecta
subiectivă vinovăţie
mobilul
scopul nu sunt relevante
infracţiunii

formele actele posibile si necesare, dar neincriminate


infracţiunii preparatorii
tentativa este incriminata si poate exista in oricare din
modalitati

consumare cand actiunea a fost desavarsita si s-a produs


a urmarea imediata, prin crearea stării de
infracţiunii pericol
sancţionarea infracţiunii

Art. 289. – Falsul intelectual


Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un
functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau
împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu stiintã de a insera
unele date sau împrejurãri, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseste.
obiect juridic special – identic cu cel al falsului material in inscrisuri oficiale
obiect material – înscrisul oficial falsificat care devine in parte si produsul
infractiunii
subiect activ – un functionar care savarseste fapta in exercitiul atributiilor
de serviciu
coautorat - - Da
instigare - - DA
complicitate - - DA
participatie improprie – Da

subiectul pasiv – unitatea in cadrul careia s-a comis falsul


conţinutul constitutiv actiune
latura elementul
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de trebuie sa existe
79
cauzalitate
latura forma de
subiectivă vinovăţie intentia directa
mobilul actiune(comisiune)/inactiune(omisiune)
scopul
infracţiunii doar pentru individualizare

formele actele posibile, dar nu incriminate


infracţiunii preparatorii
tentativa incriminata in toate formele
consumare
a nu are importanta daca inscrisul fals a fost ori
infracţiunii nu folosit

sancţionarea infracţiunii

Art. 290. - Falsul în înscrisuri sub semnãturã privatã


Falsificarea unui înscris sub semnãturã privatã prin vreunul din modurile arãtate
în art. 288, dacã fãptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl încredinteazã altei
persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
Tentativa se pedepseste.

obiect juridic special – relatiile sociale referitoare la increderea publica


acordata inscrisurilor sub semnatura privata
obiect material – inscrisul sub semnatura privata falsificat care constituie
si produsul infractiunii
subiect activ – orice persoana
coautorat - Da
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv – persoana fizica sau juridica


conţinutul constitutiv doua actiuni succesive: falsificarea inscrisului
latura elementul si folosirea inscrisului falsificat ori
obiectivă material incredintarea lui spre folosire altei persoane
urmarea
imediată stare de pericol
legătura de
cauzalitate sa existe
80
latura forma de
subiectivă vinovăţie intentia cu privire la ambele actiuni ce intra
in componenta elementului material
mobilul
scopul nu sunt relevante pentru existenta infractiunii
infracţiunii
desi posibile, nu sunt incriminate
formele actele
infracţiunii preparatorii
este pedepsita si nu poate exista decat dupa
tentativa inceperea actiunii subsecvente de folosire
sau de incredintare a inscrisului spre folosire,
imprejurarea ca faptuitorul nu l-a folosit si
nici nu l-a incredintat altuia spre folosire
echivaland cu o desistare voluntara de la
activitatea infractionala. Exista tentativa si
atunci cand faptuitorul a incercat sa se
foloseasca de inscris dar nu a reusit, sau
cand a incercat sa-l incredinteze unei alte
persoane, dar aceasta l-a refuzat ori l-a
denuntat.
consumare
a de indata ce s-a creat urmarea imediata
infracţiunii datorita savarsirii actiunii subsecvente de
folosire de catre faptuitor a inscrisului fals in
vederea producerii unei consecinte juridice,
sau de incredintare a inscrisului unei alte
persoane spre folosire in vederea aceleiasi
finalitati
sancţionarea infracţiunii
Art. 291. - Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnãturã privatã, cunoscând cã este fals,
în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3
luni la 3 ani când înscrisul este oficial, si cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendã când înscrisul este sub semnãturã privatã.

obiect juridic special – diferă după cum este vorba despre un inscris oficial
sau sub semnătură privată, corespunzător infractiunilor de fals analizate
mai-sus
obiect material – înscrisul fals
subiect activ- orice persoană, în afara de falsificatorul inscrisului sub
semnatura privata (uzul de fals absorbit)
coautorat -
instigare
complicitate

subiectul pasiv – persoana fizica sau juridica ale carei interese au fost sau
ar putea fi lezate prin folosirea înscrisului falsificat
conţinutul constitutiv actiunea de folosire a înscrisului fals care
latura elementul trebuie să fie susceptibil de a produce
obiectivă material consecinţe juridice
stare de pericol

81
urmarea rezulta in principiu din materialitatea faptei
imediată
legătura de intentia + să urmărească producerea unor
cauzalitate consecinţe juridice, adică scop imediat
latura forma de nu prezinta relevanta decat pentru dozare
subiectivă vinovăţie nu prezinta relevanta decat pentru dozare
mobilul
scopul
infracţiunii
formele actele posibile, dar nu incriminate
infracţiunii preparatorii
tentativa posibile, dar nu incriminate

are loc atunci cand executarea actiunii de


consumare
folosire a inscrisului fals a fost dusa pana la
a
capat si s-a produs urmarea imediata, fara a
infracţiunii
interesa daca s-a produs consecinta juridica
pe care faptuitorul a avut-o in vedere la
folosirea inscrisului

poate fi continuata, epuizare cand inceteaza


actiunea de folosire a inscrisului fals
sancţionarea infracţiunii

Art. 292. - Falsul în declaratii


Declararea necorespunzãtoare adevãrului, fãcutã unui organ sau institutii de
stat ori unei alte unitãti dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii
unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori
împrejurãrilor, declaratia fãcutã serveste pentru producerea acelei consecinte, se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.

obiect juridic special – relatiile sociale care privesc încrederea publică în


declaraţiile făcute de către persoanele fizice în faţa autorităţilor sau altor unităţi
prev. de art. 145 C.p.
obiect material – dacă este în scris, declaraţia
subiect activ – orice persoană responsabilă penal şi care are capacitatea de a face
declaraţii
coautorat - - NU
complicitate - - DA
subiectul pasiv – persoana fizică sau juridică care suportă consecinţele juridice ale
actului întocmit

82
conţinutul constitutiv acţiunea de a face o declaratie necorespunzãtoare
latura elementul adevãrului scris sau oral, in fata unei institutii de stat
obiectivă material sau a unei unitati din cele prevazute la art. 145 C.p.
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de nu trebuie dovedita
cauzalitate
latura forma de
intentia directa
subiectivă vinovăţie
mobilul
nu are relevanta pentru realizarea continutului infr.
scopul
infracţiunii nu are relevanta pentru realizarea continutului infr.

formele actele
infracţiunii preparatorii nu sunt sanctionate, desi posibile
tentativa
consumare
a consumare in functie de modalitatea faptică în care
infracţiunii se realizează declaraţia: dacă este făcută oral, în
momentul consemnării într-un înscris apt să producă
consecinţe juridice; dacă se face printr-un înscris
care emană de la făptuitor, în momentul în care
înscrisul este prezentat, analizat şi înregistrat de
către funcţionarul care reprezintă unitatea prev. de
art. 145 C.p., abilitată să dea eficienţă declaraţiei
respective
sancţionarea infracţiunii

Art. 293. - Falsul privind identitatea


Prezentarea sub o identitate falsã ori atribuirea unei asemenea identitãti altei
persoane, pentru a induce sau a mentine în eroare un organ sau o institutie de stat
sau o altã unitate dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii unei
consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu închisoare de la 3
luni la 3 ani.
Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã încredintarea unui înscris care serveste
pentru dovedirea stãrii civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit fãrã
drept.

obiect juridic special – relatiile sociale referitoare la increderea publica acordata


constatarilor facute de autoritatile si institutiile competente, cu privire la
identitatea persoanelor
obiect material – la varianta tip, de regula lipseşte, cu exceptia cazului cand se
prezinta inscrisuri false
in varianta asimilata, inscrisul
subiect activ- orice persoana
coautorat – DA, cand persoana a cărei identitate este atribuită de autor,
83
confirmă sustinerile acestuia
instigare
complicitate - DA cadn persoana a carei identitate este atribuita de
autor, lipseste, dar si-a dat acordul

subiectul pasiv – institutia de stat


conţinutul constitutiv actiuni alternative conform definitiei
latura elementul
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de rezulta din materialitatea faptelor
cauzalitate
latura forma de
intentia directa
subiectivă vinovăţie
mobilul
are relevanta pentru pedeapsa

scopul are relevanta pentru pedeapsa


infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa nu sunt incriminate, desi posibile
consumare
a in momentul in care faptuitorul s-a prezentat sub o
infracţiunii identitate falsa sau a atribuit o astfel de identitate
altei persoane, respectiv in momentul incredintarii
inscrisului care serveste la dovedirea starii civile,
pentru identificare sau legitimare, unei alte
persoane spre a-l folosi in mod ilegal

forma continuata posibila, epuizare odata cu


executarea ultimului act din activitatea
infractionala
sancţionarea infracţiunii
TITLUL IX
INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA
SOCIALÃ

Capitolul I
INFRACTIUNI CONTRA FAMILIEI

Art. 305. - Abandonul de familie


Sãvârsirea de cãtre persoana care are obligatia legalã de a întretine, fatã de cel
îndreptãtit la întretinere, a uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, expunându-l la suferinte fizice
sau morale;
b) neîndeplinirea cu rea-credintã a obligatiei de întretinere prevãzute de lege;
c) neplata cu rea-credintã, timp de 2 luni, a pensiei de întretinere stabilitã pe
cale judecãtoreascã, se pedepseste, în cazurile prevãzute la lit. a) si b) cu închisoare

84
de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã, iar în cazul prevãzut la lit. c), cu închisoare de la
unu la 3 ani sau cu amendã.
Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei
vãtãmate.
Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã.
Dacã pãrtile nu s-au împãcat, dar în cursul judecãtii inculpatul îsi îndeplineste
obligatiile, instanta, în cazul când stabileste vinovãtia pronuntã împotriva inculpatului
o condamnare cu suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei, chiar dacã nu sunt
îndeplinite conditiile prevãzute în art. 81.
Revocarea suspendãrii conditionate nu are loc decât în cazul când, în cursul
termenului de încercare, condamnatul sãvârseste din nou infractiunea de abandon de
familie.

obiect juridic special – relatiile care privesc convietuirea sociala intre membrii de
familie
obiect material – nu are
subiect activ- circumstantiat – persoana obligata la intretinere
coautorat -
instigare - DA
complicitate - DA

subiectul pasiv – persoana indreptatita la intretinere


conţinutul constitutiv actiuni şi inactiuni
latura elementul

85
obiectivă material stare de pericol
urmarea
imediată
sa existe
legătura de
cauzalitate intentia directa sau indirecta pentru lit.a, reaua-
latura forma de credinta (intentia prin omisiune) pentru lit.b-c
subiectivă vinovăţie
mobilul
scopul
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa nu sunt incriminate, desi posibile la lit.a
consumare
a in varianta prev. la lit.a se consuma in momentul in
infracţiunii care victima este alungata, parasita sau lasata fara
ajutor, fiind astfel expusă la suferinte fizice sau
morale

lit.b numai in forma continua

sancţionarea infracţiunii

Art. 306. - Relele tratamente aplicate minorului


Punerea în primejdie gravã, prin mãsuri sau tratamente de orice fel, a
dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de cãtre pãrinti sau de orice
persoanã cãreia minorul i-a fost încredintat spre crestere si educare, se pedepseste
cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

obiect juridic special – relatiile sociale care privesc convietuirea sociala in familie
obiect material – corpul minorului
subiect activ- circumstantiat prin disp. art. 306 C.p.
coautorat - DA
instigare - DA
complicitate - DA
86
subiectul pasiv – minorul
conţinutul constitutiv actiuni sau inactiuni
latura elementul
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de sa existe
cauzalitate
latura forma de
subiectivă vinovăţie
mobilul

scopul
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa nu sunt incriminate, desi posibile
consumare
a de indata ce starea de pericol s-a produs
infracţiunii
forma continua sau continuata posibila in cele mai
multe cazuri, cazuri in care epuizarea are loc la
incetarea definitiva a activitatii infractionale
sancţionarea infracţiunii

Art. 307. - Nerespectarea mãsurilor privind încredintarea minorului


Retinerea de cãtre un pãrinte a copilului sãu minor, fãrã consimtãmântul
celuilalt pãrinte sau al persoanei cãreia i-a fost încredintat minorul potrivit legii, se
pedepseste cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu amendã.
Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã fapta persoanei cãreia i s-a încredintat
minorul prin hotãrâre judecãtoreascã, spre crestere si educare, de a împiedica în mod
repetat pe oricare dintre pãrinti sã aibã legãturi personale cu minorul, în conditiile
stabilite de pãrti sau de cãtre organul competent.
Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei
vãtãmate.
Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã.

obiect juridic special – relatiile sociale care privesc un anumit segment al relaţiilor
de familie, referitor la creşterea şi educarea copiilor
87
obiect material – daca e prin actiune, corpul copilului, daca e prin inactiune, nu
exista
subiect activ- circumstantiat – parinte al copilului minor sau persoana careia i s-a
incredintat copilul prin hotarare judecatorească

subiectul pasiv – minorul şi părintele împiedicat să-şi realizeze obligaţiile morale ori
alte drepturi părinteşti
conţinutul constitutiv actiuni sau inactiuni
latura elementul
obiectivă material
urmarea stare de pericol
imediată
legătura de rezulta din materialitatea faptelor
cauzalitate
latura forma de
subiectivă vinovăţie
mobilul

scopul
infracţiunii

formele actele
infracţiunii preparatorii
tentativa nu sunt incriminate, desi posibile
consumare
a in momentul cand copilul nu este dat spre crestere si
infracţiunii educare parintelui caruia i-a fost incredintat acesta,
termen stabilit prin intelegere intre parti sau prin
hotarare judecatoreasca

forma continuata posibila la alin.2


sancţionarea infracţiunii

88