Dealul Mitropoliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Dealul Mitropoliei, Dealul Patriarhiei sau Colina Bucuriei este o colină din București,
un punct istoric, cultural, arhitectonic, confesional, turistic important pe harta capitalei
Românei. Din punct de vedere confesional, Dealul Mitropoliei este un reper pentru
ortodoxismul din România, aici fiind în prezent sediul Patriarhiei Române și
reședința Patriarhului.
O serie de evenimente din istoria Românei sunt strâns legate de acest loc deoarece
până în anul 1997, în Palatul Camerei Deputaților din complexul Patriarhiei - astăzi
Palatul Patriarhiei, a fost sediul Camerei Deputaților, respectiv sediul Adunării
Deputaților. Tot aici, în clădirea în care se întrunea Divanul Domnesc, Alexandru Ioan
Cuza a fost ales domn al Moldovei și al Țării Românești.

Dealul Mitropoliei - de la stânga la dreapta Palatul Camerei Deputaților, Biserica Patriarhiei, Palatul Patriarhiei
(în plan îndepărtat în spatele bisericii)

Cuprins

 1Istoric
 2Obiective
o 2.1Biserica Patriarhiei
o 2.2Paraclisul Palatului Patriarhal
o 2.3Clopotnița din Dealul Patriarhiei
o 2.4Palatul Patriarhal
o 2.5Palatul Camerei Deputaților
 3Statuia lui Alexandru Ioan Cuza
 4Ceasornicul de soare
 5Alte monumente
 6Note
 7Bibliografie
 8Legături externe
Istoric

Bucureștiul la începutul secolului al XIX-lea, în centrul desenului este reprezentat Dealul Mitropoliei, la
stânga Curtea Arsă, la dreapta Mănăstirea Radu Vodă (desen R. Bielitz)

În 1650 dealul era acoperit de viță de vie aflată în proprietatea voievozilor țării.
Complexul mănăstiresc era încojurat cu ziduri, precum o cetate, începând
cu 1698 accesul în curtea mănăstirii se făcea prin clopotnița construită de Constantin
Brâncoveanu. În interiorul curții existau 3 cruci de piatră: una sculptată în
amintirea Mitropolitului Teodosie, alta în cinstea generalului Miloradovici, iar alta care
amintește de răscoala semenilor din 1652, în timpul lui Constantin Șerban, împotriva
boierilor. Semenii era un regiment format din 2000 de soldați străini doar pentru a lupta
în războaie, întemeiat de Matei Basarab. În timpul acestei răscoale a fost omorât Papa
Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Brâncoveanu. Bunicul lui Constantin Brâncoveanu,
Preda, asasinat mai târziu de Radu Mihnea, ridică pe locul în care a fost asasinat fiul
său Papa Brâncoveanu o cruce de lemn în memoria acestuia. Mai târziu, unul din fiii lui
Constantin Brâncoveanu, Constantin Beizadea, a înlocuit crucea cu una de piatră care,
conform înscripției de pe ea, a fost construită în 20 iulie 1713. Crucea a dispărut în anii
'80. De ea mai amintește o cruce așezată în acest loc în anii '90.
În 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești, a
fost primită cu bucurie de locuitorii celor două provincii. Cu toate acestea în Țara
Românească exista o mișcare conservatoare care se opunea victoriei alesului partidei
naționale. Deoarece partea conservatoarea avea o majoritate în Adunarea electivă,
mișcarea unionistă a hotărât adunarea unei mulțimi la ședințele din 22-24 ianuarie
1859. Cei peste 30 000 de oameni strânși pe Dealul Mitropoliei erau locuitori ai
Bucureștiului și ai împrejurimilor, veniți pentru a-l susține pe Alexandru Ioan Cuza și
pentru a ține sub presiune ședințele forului legislativ. [1] Încercând să elibereze
adunarea electivă de presiunea maselor, caimacamia Țării Românești a dispus mutarea
a două batalioane de soldați în mijlocul mulțimii de pe Dealul Mitropoliei și folosirea
forței pentru a-i dispersa pe aceștia. Datorită presiunii maselor și din dorința de a evita o
baie de sânge, generalul Vlădoianu se vede nevoit să ceară trupelor să se retragă în
cazărmi. În seara de 23 ianuarie forțele conservatoare observând că nu se poate conta
pe oștire își schimbă poziția inițială, astfel încât în 24 ianuarie Adunarea electivă din
București votează în unanimitate propunerea lui Vasile Boerescu, Alexandru Ioan Cuza
domn al Țării Româneși și al Moldovei.

Obiective
Având ca reper biserica patriarhiei, aflată în centrul pieței de pe Dealul Patriarhiei,
celelalte construcții sunt amplasate astfel: la Vest vechile chilii, transformate ulterior în
birourile Patriarhiei, la sud-est Palatul Patriarhal, la est Paraclisul și Camera Deputaților,
iar la nord Clopotnița. Ansamblul este clasat ca monument istoric, cod LMI B-II-a-A-
18571.

Biserica Patriarhiei

Biserica Patriarhiei
Articol principal: Catedrala Patriarhală din București.
Biserica, purtând hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost construită între
anii 1654-1658 de Constantin Șerban Basarab și soția acestuia Bălașa, și sfințită în
timpul domniei lui Mihnea al III-lea în 1658. Imediat după sfințire biserica a fost
transformată în Mitropolia țării. După primul război mondial Mitropolia este transformată
în Patriarhie.
Numele meșterului care s-a ocupat de construcția acestuia este necunoscut, ca la mai
toate bisericile de pe teritoriul României, în schimb sunt cunoscuți dregătorii care au
supravegheat construcția edificiului, logăfătul Radu Dudescu și Gheorghe Sufariu.
Ca aspect general biserica este o copie a bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș, turlele
fiind asemănătoare cu biserica lui Neagoe Basarab. Biserica a fost restaurată de mai
multe ori, în 1792-1799, 1834-1839, 1850, 1886, 1932-1935, motiv pentru care în
prezent construcția nu mai păstrează forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-
se diverse completări și ajustări.
Biserica adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate
într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la 13 iulie 1774.
Paraclisul Palatului Patriarhal
Articol principal: Paraclisul Palatului Patriarhal.
Paraclisul bisericii este piesa cea mai valoroasă din tot ansamblul mănăstiresc de pe
Dealul Mitropoliei.[2] Clădit în secolul al XVII-lea împreună cu palatul, paraclisul este
refăcut 1723.[3] Amintirea acestui moment se regăsește pe inscripția grecească din
interiorul edificiului, pictată deasupra ușii. Inscripția este în versuri și reprezintă opera
poetului Dimitrie Notara. Inscripția prezintă un aspect inexact și anume Nicolae
Mavrocordat și mitropolitul Daniil Topoloveanu (1719-1731) sunt prezentați ca fiind ctitrii
lăcașului de cult, ei de fapt fiind restauratorii acestuia. [4]
Clopotnița

Clopotnița din Dealul Patriarhiei

La momentul zidirii clopotniței complexul mănăstiresc era înconjurat de ziduri,
construcțiile mănăstirești fiind amplasate în interiorul curții delimitate de aceste ziduri. În
anul 1698 Constantin Brâncoveanu dispune construirea unei porți de intrare în interiorul
mănăstirii conform tradiției, adică sub forma unei clopotnițe.
Clopotnița a fost restaurată între anii 1956-1958.
Sub această clopotniță este împușcat în 8 iunie 1862 ora 17, Barbu Catargiu, venit în
Dealul Mitropoliei pentru a ține un discurs în ședința Adunării Deputaților desfășurată în
incinta Camerei Deputaților din complexul de pe Dealul Mitropoliei.
Palatul Patriarhal
Articol principal: Palatul Patriarhal.
Clădirea care astăzi reprezintă Palatul Patriarhal a fost construită pe timpul lui
Constantin Șerban Cârnul cu scopul de a fi locuință pentru starețul mănăstirii. După
1668, când Radu Leon numește mănăstirea ca noul sediu al mitropoliei țării, vechiul
palat este refăcut și i se aduc diverse adăugiri, de-a lungul timpului, palatului îi sunt
construite corpuri noi. Între 1932-1935 arhitectul Gheorghe Simotta adaugă un corp
palatului, astăzi corpul principal al palatului, format din sala mare a Tronului, cancelariile
Patriarhiei, apartamentul Patriarhului și alte câteva încăperi.
Pereții palatului prezintă o serie de picturi în care sunt reprezentate câteva momente ale
istoriei mănăstirii, dar și episoade din istoria României. Camerele sunt înfrumusețate cu
tablouri și sculpturi înfățișindu-i pe câțiva din capii Patriarhiei Române. În interiorul
palatului sunt expuse în vitrine veșminte scumpe și obiecte bisericești folosite în
efectuarea servciului religios.
Palatul Camerei Deputaților

Palatul Camerei Deputaților

Articol principal: Palatul Camerei Deputaților.
Palatul a fost construit în 1907 după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, pe locul
unde era Divanul Domnesc, la rândului fiind construit pe locul unor vechi construcții
mănăstirești. Palatul este construit în stil neoclasic, fața acestuia are 80 m, iar în partea
centrală a acesteia prezintă un peristil, în componența căruia intră 6 coloane ionice. În
interiorul palatului sunt amplaste busturi, în bronz, marmură și picturi, ale marilor figuri
politice din istoria României. Palatul conține și o bibliotecă cu peste 11.000 texte ale
unor dezbateri parlamentare, monitoare oficiale, etc și peste 7.000 de cărți. [5]
Clădirea a fost sediul Camerei Deputaților până în anul 1997, an în care sediul
camerei Parlamentului a fost mutat alături de Senatul României în Palatul
Parlamentului. Începând cu anul 1997 palatul se află în administrarea Patriarhiei
Române.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza

Statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost dezvelită în data de 20 martie 2004. Statuia a
fost dezvelită de președintele României Ion Iliescu în prezența unor oficilități române,
printre care premierul României, Adrian Năstase și Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, Teoctist.[6] Statuia, inaugurată la 184 de ani de la nașterea domnitorului
român, a fost sculptată de Paul Vasilescu. Oficialitățile române au privit amplasarea
statuii în București ca pe o reparare morală și istorică, întrucât capitala României nu
avea nicio statuie a primului domnitor al României moderne. [7] Patriarhul Teoctist a ținut
să precizeze că amplasarea statuii în dealul Patriarhiei nu a fost întâmplătoare, aici fiind
locul în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al României. [7]

Ceasornicul de soare[modificare | modificare sursă]

Ceasornicul de soare sau Tunul meridian este un monument dispărut din ansamblul de
pe Dealul Mitropoliei. Locul în care era amplasat nu este bine cunoscut, dar se știe că
se afla în apropierea clopotniței. A fost amplasat pe Dealul Mitropoliei în 1845 și a
funcționat până în 1848, fiind distrus de populația nemulțumită a Bucureștiului odată cu
arderea Regulamentului Organic.[8]
Ceasul era format dintr-un mecanism destul de simplu, dar ingenios. Pe un soclu de
marmură era așezat un cadran solar, un sistem bazat pe lentile și o țeavă de tun. Din
construcție lentilele și tunul erau în așa fel așezate încât razele solare să focalize pe
lentile, iar energia solară rezultată era pusă în contact cu praful de pușcă al tunului.
Bubuitura de tun care urma se auzea în tot Bucureștiul, vestindu-le locuitorilor că este
amiază.

Alte monumente
Casa de la numărul 19 face parte din patrimoniul arhitectural al României.

Note
1. ^ http://www.actrus.ro/buletin/2_2003/b1.pdf
2. ^ Grigore Ionescu, p. 252
3. ^ Paraclisul patriarhal „Sfântul Gheorghe“ din București în perioada interbelică, 30 aprilie 2011, Ziarul
Lumina, accesat la 22 iulie 2013
4. ^ Grigore Ionescu, p. 253
5. ^ Statistica este valabilă pentru anul 1938, conform Grigore Ionescu, p. 256
6. ^ Timisoara. Stiri timisoara, stiri timis. Poli Timisoara. Harta Timisoara. Model CV. FC Timisoara. Timis
online
7. ^ a b http://ziua.ro/mail.php?id=142514&data=2004-03-22
8. ^ Hram - Schitul Darvari
 Bibliografie
Grigore Ionescu. București. Ghid istoric și artistic. București: Fundația pentru literatură
și artă, Regele Carol II, 1938

 Site oficial Patriarhia Română

 Site oficial BOR
 Harta Monumentelor Istorice din București
 Vedere spre Mitropolie, 16 mai 2008, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
 Pe Dealul Mitropoliei la 1831, 11 ian 2008, Emanuel Bădescu, Ziarul de
Duminică
 Lucrari la Dealul Mitropoliei, 18 aug 2006, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
 Străzile Bucureștilor – mică istorie sentimentală în imagini (LI). Dealul Patriarhiei.
GALERIE FOTO, 14 decembrie 2012, Dr. Alexandru Popescu, Ziarul de Duminică
 Refacerea Dealului Mitropoliei din București în perioada interbelică , 7 iulie 2011,
Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
 Povestea crucilor-surori de la Patriarhie, 24 noiembrie 2010, Raluca
Brodner, Ziarul Lumina
 Cum s-a transformat o insulă din București în Dealul Mitropoliei, locul în care a
fost ucis Barbu Catargiu, 30 martie 2014, Cristina Răduță, Adevărul
 Vechiul tun meridian de pe Dealul Mitropoliei din București
Categorii: 
 Sector 4
 Dealuri ale Bucureștiului
 Monumente istorice arheologice din București