Lucrul mecanic 

în termodinamică
Schimbul de energie dintre un sistem termodinamic închis şi mediul exterior poate avea
loc în două moduri: prin efectuare de lucru mecanic sau prin transfer de caldură.

Măsura energiei transferate sistemului în condiţiile interacţiunilor care au drept rezultat

o variaţie a parametrilor de poziţie sub acţiunea unor forţe, este lucrul mecanic.

L = pΔV

În cazul destinderii, gazul efectuează lucru mecanic asupra mediului exterior, deci L > 0,
(Vf > Vi), iar dacă în condiţii similare, gazul s-ar fi comprimat, atunci L < 0 (Vf < Vi).

Pentru o transformare izocoră, neexistând variaţie a volumului, gazul nu schimbă

energie sub formă de lucru mecanic cu mediul exterior: V = const. deci ΔV = 0 şi L = 0.

Lucrul mecanic este o măsură a variaţiei energiei sistemului prin mişcarea ordonată a
moleculelor într-un proces.

Căldura
O altă modalitate prin care un sistem termodinamic efectuează schimb de energie cu
mediul exterior se datorează ciocnirilor dintre molecule. Acestea se produc dacă există
contactul termic. Rezultatul observabil la nivel macroscopic este realizarea echilibrului
termic.

Forma de energie transferată între corpurile aflate în contact termic se

numeşte căldură.

Q = K · ΔT

unde factorul de proporţionalitate K este numit capacitate calorică.

Când un corp primeşte căldură, în general temperatura lui creşte deci Q > 0, iar când

cedează, temperatura scade şi Q < 0.

Pentru o transformare adiabatică, deşi ΔT este diferit de zero, sistemul nu primeşte şi

nu cedează căldură, deci Q = 0.
* Pentru orice corp, K > 0. Totuşi, în cazul adiabatic, Q = 0 deci K este nul; în alte situaţii
capacitatea calorică poate fi negativă.

Spre deosebire de lucrul mecanic, căldura este o măsură a variaţiei energiei sistemului

prin mişcări dezordonate ale moleculelor în cursul unui proces.

Caloria
Pentru măsurarea cantităţii de căldură se mai foloseşte încă din motive de tradiţie, o
unitate numită calorie.

Caloria reprezintă cantitatea de căldură necesară unui gram de apă pură, în condiţii

normale de temperatură şi presiune pentru a-i ridica temperatură cu un grad, de la 14,5
la 15,5° C.

1 cal15 = 4,182 J

Căldura specifică
Cantitatea de căldură necesară pentru a încălzi o unitate de masă dintr-o substanţă,
astfel încât temperatura ei să varieze cu un grad se numeşte căldură specifică.

c = Q/mΔT

[c]SI = J/kg·K

* Capacitatea calorică este o mărime ce caracterizează sistemul termodinamic.

* Căldura specifică este o mărime caracteristică substanţei.