Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart a fost unul dintre cei mai influenți și talentați compozitori a
Clasicismului.
Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg, d. 5 decembrie 1791, Viena) a
fost un compozitor austriac, unul dintre cei mai prestigioși și talentați creatori în domeniul
muzicii clasice. Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist în orchestra de la curtea
prințului arhiepiscop din Salzburg, și era apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice. Anul
2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la
nașterea compozitorului, în Austria și Germania a
fost cunoscut ca „Anul Muzical Mozart”.
Johannes Chrystostomus Wolfgangus Theophilus
Mozart (1756–1791) a fost, fără îndoială, cel mai
talentat muzician din istoria muzicii clasice.
Inspirația sa este adesea descrisă drept „divină”.

Încă de mic copil, Wolfgang dă dovada geniului

său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a știi să
scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise
imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold
Mozart obține de la arhiepiscopul Schrattenbach un
concediu de trei săptămâni, pentru "a arăta lumii
acest miracol". Acest turneu va dura 9 ani. Prima apariție are loc la München, unde Wolfgang
execută muzică la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, după care familia Mozart
pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în fața familiei imperiale.

Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles.

Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria.
Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în
Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli au fost principalele stațiuni de concerte.
Peste tot publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.

Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și

pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784),
renumit pedagog în arta compoziției. La întoarcere este angajat ca maestru de concert
(Konzertmeister) de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de
150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămâne timp de
șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta tratându-l de
servitor și interzicându-i să părăsească orașul Salzburg. Nemaiputând suporta umilințele,
Wolfgang își dă demisia în 1777 și pleacă, însoțit de mama sa, la München, unde solicită un
angajament la curtea prințului elector Maximilian III. Acesta însă îl refuză. După o altă
tentativă nereușită la Mannheim, se hotărăște să-și încerce soarta la Paris, unde-în timpul
turneului din 1763 - avusese mult succes. Publicul parizian nu-și mai amintea însă de copilul
minune de atunci și Mozart se lovește de multe greutăți. La toate acestea se adaugă moartea
mamei, care îl însoțise peste tot.

Starea lui morală se ameliorează cu greu, compozițiile sale încep să fie apreciate la curțile
domnești. Lipsurile materiale îl constrâng totuși să părăsească Parisul și iată-l la 15 ianuarie
1779 din nou la Salzburg, unde rămâne doi ani. Între timp compune opera Idomeneo, cu care
înregistrează un mare succes. Se decide totuși în 1781 să plece la Viena, capitala imperiului.

Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se simte în sfârșit
independent și își creează un cerc de relații, conștient de faptul de a fi un virtuos fără egal al
pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși
împăratul Iosif II cu cuvintele: ”o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre”. Mozart dă
numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează
spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz. Redescoperă operele lui
Bach și Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez.

La 4 august1782 se căsătorește cu Constanze Weber. Ei au avut împreună 6 copii, însă doar

doi au supraviețuit. La 1785 este vizitat de tatăl său, Leopold, care - până atunci foarte reticent
- constată cu satisfacție reușita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn:
"Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut". La sfârșitul unui
concert în Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif,
prezent în sală, se ridică în picioare agitându-și pălăria și strigând "Bravo Mozart!". În această
perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele
cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais,
operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric, reușind să depășească dificultățile din
partea nobilimii

În timp ce Mozart termină compoziția operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăvește și
moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în educația muzicală a fiului său,
instruindu-l încă din copilărie și contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui
Mozart.

Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele
mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga și este
primită de public cu entuziasm. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puțin
succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul
Iosif II, care îl numise compozitor al curții imperiale.

În martie 1790 are ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595.
Compune opera Flautul fermecat, cu care obține un succes enorm. Începând din luna
noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv.

La 4 decembrie starea lui se ameliorează trecător, mai lucrează la compoziția Requiem-lui,

pe care nu va reuși să-l termine. Există mărturii că Requiemul a fost comandat compozitorului
de o persoană necunoscută, care i-a venit în vizită fiind îmbrăcată în straie de culoare neagră.

Persoana a fost mai târziu identificată. Acesta era un slujitor al unui conte vestit. Contele,
pe numele Welsegg, avea intenția de a se interpreta Requiem-ul compus de Mozart cu ocazia
încetării din viață a soției sale, reclamând creația drept o compoziție proprie. Despre această
întâmplare Mozart nu a mai aflat. El era convins că muzica și-o scrie pentru propria sa
moarte.

În ziua de 5 decembrie 1791, viața scurtă a lui Wolfgang Amadeus Mozart se stinge pentru
totdeauna.

Activitate muzicală
În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere
muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel
a clasificat și catalogat compozițiile lui Mozart, fiind numerotate cu mențiunea KV (Köchel-
Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creație, Requiem-ul, are numărul 626.
Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35
Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter.
A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră,
concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante,
divertismente, serenade.
 În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui
Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, trios pentru vioară, violoncel și pian,
cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc.
Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe
scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don
Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.
A mai compus 19 misse, cantate, motete pentru soprană și orchestră, oratoriul "Die
Schuldigkeit des ersten Gebots" și, în fine, "Requiem"-ul în re minor.

Lista audițiilor
1.Mozart: Die Entführung aus dem Serail – Ouvertüre ∙ hr-Sinfonieorchester ∙ Peter Eötvös
2. Adela Zaharia sings Konstanze - "Martern aller Arten"
3. Mozart: Die Entführung aus dem Serail, K.384 / Act 1 - Nr. 7 Terzett: "Marsch, marsch,
marsch!...
4. Mozart: Die Entführung aus dem Serail, K.384 / Act 3 - Nr. 21b Chor der Janitscharen
5. Young Famous Orchestra - Uvertura Nunta lui Figaro, Mozart
6. Mariusz Kwiecień performs Don Giovanni's Champagne Aria (The Royal Opera)
7. The Magic Flute - Mozart – The Royal Opera House

Flautul fermecat

Flautul fermecat (conform titlului original Die Zauberflöte) este o operă în două acte, a
cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart, pe un libret scris în limba
germană de Emanuel Schikaneder.
Premiera absolută a operei a avut loc la Viena, la
Burgtheater, la data de 30 septembrie 1791, sub
conducerea muzicală a compozitorului, la doar două
zile după finalizarea completă a lucrării.
Mozart a terminat aproape toată lucrarea ”Flautul
fermecat” în primăvara - începutul verii anului 1791
când, în iulie, a fost invitat să compună o operă pentru
deja mult-folosit libretul ”La clemenza di Tito” al lui
Metastasio, pentru festivitățile din jurul încoronării din Praga a Împăratul Leopold al II-lea ca
rege al Boemiei. A acceptat cu plăcere, intrând într-o perioadă de compoziție care a continuat
până în ajunul spectacolului, care a avut loc pe 6 septembrie. ”La clemenza di Tito” s-a
bucurat la început doar de o primire moderată, datorată în mare parte deficiențelor din
distribuție, dar publicului s-a încălzit treptat, iar performanța sa finală, pe 30 septembrie, a
fost un succes răsunător.
Mozart a trebuit să se bucure de acest suspans al unui triumf de la distanță, deoarece s-a
întors la Viena cu două săptămâni mai devreme pentru a supraveghea ultimele pregătiri pentru
premiera ”Flautului fermecat”. Această operă a marcat o nouă cale importantă pentru
compozitor. A fost prima lucrare scenică pe care a scris-o pentru teatrul comercial, până
atunci scriind astfel de lucrări doar la comanda unei curți aristocratice.
În elaborarea libretului pentru ”Flautul fermecat”, Schikaneder a adunat mai multe colecții
de povești și basme populare în Germania și Austria la acea vreme. Publicul său nu a
îmbrățișat imediat noua lucrare, dar curând a căzut în farmecul ei.
Dacă Mozart nu ar fi murit la mai puțin de două luni de la premieră, ”Flautul fermecat” i-ar
fi schimbat, fără îndoială, viața.
Din punctul meu de vedere, această operă prezintă o analiză a luptei dintre bine și rău, a
valorilor sau a nonvalorilor uneori dictate de societatea umană. Prin Tamino, care ar face
orice pentru dobândirea fericirii, Mozart aduce ca idee de bază purificarea iubirii dintre
îndrăgostiți. Compozitorul mai prezintă și fragilitatea firii umane, ca un complet înger și
demon cu asemănări și deosebiri. Chiar dacă această operă a fost scrisă în urmă cu mulți ani,
aceste întrebări încă sunt prezente în viața oamenilor, iar această piesă poate răspunde
problemelor societății contemporane.

"Dacă cereți unui profan să vă citeze pe cel mai mare muzician al lumii, el vă va răspunde
în mod sigur: Mozart, Mozart este legendar."
- George Enescu
Bibliografie

1. https://muzicaclasica.weebly.com/wolfgang-amadeus-mozart.html - ultima accesare

25.05.2021 ora: 17
2. https://www.classicfm.com/composers/mozart/ - ultima accesare 25.25.2021 ora:
17:30
3. https://www.sfsymphony.org/Data/Event-Data/Program-Notes/M/Mozart-Overture-to-
The-Magic-Flute - ultima accesare 26.05.2021, ora: 21