Sunteți pe pagina 1din 7

 În concluzie, deficienţa poate determina o incapacitate care la rândul ei antrenează o stare de handicap

ce face ca persoana deficientă să suporte cu dificultate exigenţele mediului în care trăieşte, mediu ce
poate asimila, tolera sau respinge persoana cu o anumită deficienţa.
Termenul "dificultăţi de învăţare" semnifică întârzierile (retardul) în achiziţia unei / unor discipline
şcolare sau a ansamblului disciplinelor şcolare. El este utilizat atunci când un elev are performanţe şcolare
slabe, în pofida unui potenţial intelectual normal. Dificultăţile de învăţare se manifestă cu predilecţie în zona
capacităţilor instrumentale: vorbire, scris, citit, calcul. Ele îşi au originea în:
 disfuncţii uşoare perceptive şi psihomotorii;
 disfuncţii ale schemei corporale şi lateralităţii corporale;
 orientare spaţială deficitară;
 orientare temporală deficitară;
 deficit de atenţie şi motivaţie;
 retard în dezvoltarea limbajului (recepţie, înţelegere, producţie);

Dizabilităţi de învăţare
Scurtă descriere a dizabilităţilor de învăţare
Unele persoane se nasc cu anumite dificultăţi care le restricţionează sau reduce abilitatea lor de a învăţa,
înţelege sau comunica la fel de uşor ca ceilalţi. Dizabilităţile de învăţare nu sunt o boală, este o condiţie
permanentă care adesea nu poate fi tratată sau controlată prin medicamente sau alte terapii, alteori în unele
cazuri o boală poate fi asociată cu această condiţie. Unii oameni sunt mai profund afectaţi decât alţii; aceste
persoane necesită ajutor în cele mai multe aspecte ale vieţii de zi cu zi; pe când cei cu dizabilităţi slabe pot trăi
cu mai puţin suport dar necesită ajutor în probleme sociale sau emoţionale.
Descriere detaliată a dizabilităţilor de învăţare
Există tipuri diferite de dizabilităţi de învăţare – termenul cuprinde o arie largă de persoane cu diferite
abilităţi şi dificultăţi. Unele dizabilităţi de învăţare sunt foarte cunoscute şi uşor recunoscute, altele sunt mult
mai dificil de evaluat şi diagnosticat, şi multe pot rămâne neclasificate deoarece se cunosc prea puţine despre
ele. Categorisirea persoanelor cu dizabilităţi de învăţare numai prin măsurarea IQ nu ia în considerare cum îşi
coordonează activităţile de zi cu zi, nici nu  recunosc potenţialul lor. Toate nivelurile de abilităţi de învăţare sunt
bazele pentru un spectru cu o diviziune nu prea clară între ele, sau între persoanele cu slabe dizabilităţi de
învăţare şi populaţia în general. Unele persoane cu slabe dizabilităţi de învăţare nu vor fi niciodată diagnosticate
deoarece ei se pot adapta şi funcţiona bine social şi se pot descurca bine cu un suport
Cum dizabilităţile de învăţare au impact asupra învăţării, predării şi instruirii
Dizabilităţile de învăţare variază de la persoană la persoană; oricum strategiile pentru elevii cu
dizabilităţi de învăţare sunt receptive la diferenţele individuale. Profesorii trebuie să fie conştienţi de ce
presupuneri fac despre elevii cu dizabilităţi de învăţare deoarece ei au contact şi cu alte dizabilităţi sau factori
care contribuie şi le afectează învăţarea. Acest lucru include şi luarea în consideraţie a puterilor dar şi
slăbiciunilor lor.
Persoanele cu dizabilităţi de învăţare pot avea dificultăţi cu una sau mai multe din următoarele:
Înţelegerea informaţiei oferite oral
Elevii pot avea dificultăţi în procesarea informaţiei comunicate de profesor sau instructor sau într-o
discuţie în clasă.
Înţelegerea informaţiei oferite vizual
Persoana poate avea dificultate în distingerea diferenţelor subtile (ex. literele b şi d), în deciderea pe ce
imagini se concentrează atunci când sunt prezentate mai multe imagini şi poate omite cuvintele, sau secţiunile
repetate, atunci când citeşte sau judecă în profunzime sau la distanţă. Ei pot avea dificultăţi în procesarea
informaţiei comunicată prin proiector, video, în grafice şi diagrame, prin email sau prin cursuri web la distanţă.
Viteza cu care informaţia este procesată
Elevul poate procesa informaţia auditivă şi vizuală mult mai lent decât celelalte persoane. Ei pot citi mai
încet deoarece au nevoie de timp mai mult pentru a decodifica şi înţelege materialul scris.
Motiv abstract
Indivizii pot avea dificultăţi de înţelegere a unor anumite subiecte cum ar fi filosofia şi logica care
solicită anumite abilităţi de înţelegere de nivel înalt.
Memoria (pe termen lung, pe termen scurt)
Elevii pot avea dificultăţi cu acumularea sau reamintirea informaţiilor pe perioade scurte sau lungi de
timp.
Limbajul scris şi citit
Elevii pot avea probleme cu scrierea (ex. confundă litere) sau cu vorbirea (ex. inversează cuvintele sau
frazele).
Calcule matematice
Indivizii pot avea dificultăţi în manipularea numerelor, uneori le pot inversa, şi pot avea dificultăţi în
transformarea problemelor în expresii matematice.

Cele mai cunoscute dizabilităţi de învăţare din şcoală


Ca profesori suntem interesaţi nu atât de definiţii, cât de a recunoaşte cu uşurinţă când copiii au
dizabilităţi de învăţare. Am ales să prezint un astfel de model de identificare a dizabilităţilor de învăţare a unei
profesoare din Anglia care are experienţa clasei şi face o generalizare foarte explicită.
tipurile de dizabilităţi de învăţare întâlnite cel mai adesea în şcoală sunt următoarele:
Dizabilităţi perceptiv vizuale
Acestea se referă la faptul că elevii văd literele şi cifrele în poziţii diferite faţă de cele în care sunt scrise.
Pot confunda dreapta cu stânga, şi au dificultăţi în a distinge obiectele de mediul înconjurător. Scapă cuvinte la
citit şi fac confuzii. Pot avea dificultăţi în coordonarea ochi-mână, ceea ce le creează probleme la activităţile
fizice. Pot citi invers sau incorect şi pot face confuzii de tipul s cu z, c cu g, b cu d sau f cu v (dislexia). Tot aici
se încadrează şi hiperlexia, când copiii pot citii, chiar foarte devreme, dar nu înţeleg sensul celor citite. De
obicei, aceşti copii au şi probleme de conversaţie şi în dezvoltarea socială. Hiperlexia se asociază deseori cu
autismul.
Dizabilităţi perceptiv auditive.
Elevii au dificultăţi în distingerea sunetelor şi chiar aud altceva decât s-a spus. De aceea, există
dificultăţi în a urma ordinele primite. Ei dau impresia ca nu sunt atenţi şi nu se pot concentra pe sunetele auzite.
Şi nici nu le pot discrimina din fondul sonor. De aceea, răspund mai greu într-o discuţie, căci durează până
înţeleg ceea ce se spune. Când sunt chemaţi, par de multe ori pierduţi căci le e greu să distingă dacă este
zgomot.
Dizabilităţi în învăţarea limbajului.
Elevii au dificultăţi în a comunica propriile gânduri sau nu pot vorbi, dar înţeleg. Unii pot avea
dificultăţi în înţelegerea celorlalţi. Problemele intervin când există dificultăţi în a plasa informaţia şi a o folosi
adecvat prin limbaj rostit.
Dizabilităţi perceptiv motorii
Pentru că au probleme de coordonare, elevii pot părea stângaci sau dezorientaţi în spaţiu. Pot face cu
greutate operaţii simple, cum ar fi tăierea sau colorarea unei suprafeţe.
Hiperactivitatea
Elevii au dificultăţi în controlul activităţilor motorii şi par în mişcare continuă. Încep mai multe lucruri
dar nu termină nimic. Sau continuă ceva ce le aduce succes, deşi trebuie să facă altceva.
Impulsivitatea
Elevii par să acţioneze fără să gândească. Se lasă în voia unor activităţi care le atrag atenţia, indiferent
care le este sarcina de lucru.
Distractibilitatea
Elevii nu pot discerne între ceea ce este şi ceea ce nu este important. Sunt dezorganizaţi pentru că nu pot
face ordine şi atenţia lor este atrasă de alţi stimuli.
Abstractizarea
Elevii au dificultăţi în a trece de la concret la abstract. Par să aibă probleme cu memoria de scurtă şi de
lungă durată şi că uită uşor ceea ce învaţă.
Copiii supradotaţi
În general şi elevii supradotaţi au probleme de învăţare, pentru că reacţionează altfel decât ne aşteptăm
de la elevii obişnuiţi.
Mulţi copii au probleme asemănătoare la şcoală la un anumit moment. Unii au probleme cu o temă alţii
cu adaptarea la un anume mod de predare-învăţare.
Câteodată, dizabilităţile de învăţare sunt privite ca lipsă de maturizare sau de motivare şi chiar ca
probleme de comportament. Dar cel mai bine ştim că pot fi dizabilităţi de învăţare când se împletesc problemele
în rostire cu cele de citire, scriere şi eventual cu matematica. La baza lor stă modul deficitar de funcţionare a
procesului de învăţare.
În esenţă: dizabilităţile de învăţare sunt tipice procesului de învăţare şi se referă la modul în care se
abordează învăţarea prin percepţii, coordonare motorie, spaţială şi temporală, orientare, limbaj şi comunicare.

CONCLUZII
Din punctul de vedere al educatorului identificam, ca principala problema a copilului cu dificultati de
invatare, lipsa unei achizitii complete si unitare a elementelor, a schemelor motorii si psihomotorii.
In munca de recuperare educatorul sau chiar parintele trebuie sa refaca etapa primei copilarii a stadiului
senzorio-motor; aceasta inseamna insusirea componentelor psihomotricitatii, fapt care se realizeaza prin si in
cadrul jocului exercitiu.
Dezvoltarea psiho-fizica a copilului se realizeaza prin interactiune, prin schimbul cu mediul
inconjurator. In acest schimb copilul se adapteaza dar si asimileaza; nu exista adaptare fara asimilare. In cadrul
interactiunii cu mediul exterior, a acomodarii si asimilarii, legatura informationala cea mai simpla a omului cu
realitatea este realizata prin intermediul senzatiilor.
Pentru copilul sanatos acest proces al asimilarii se petrece ca de la sine dar, pentru copilul cu dificultati
de invatare se ridica doua bariere: pe de o parte limitele impuse de dizabilitate, iar pe de alta parte izolarea sau
stimularea insuficienta, neadecvata, haotica.
Din punctul de vedere al educatorului identificam, asadar, ca principala problema a copilului cu
dificultati de invatare, lipsa unei achizitii complete si unitare a elementelor, a schemelor motorii si psihomotorii.
Daca aceasta problema nu este rezolvata nu se poate construi nimic mai departe.
Intelegem deci ca in munca de recuperare si reeducare a copilului cu dificultati de invatare educatorul
sau chiar parintele trebuie sa refaca etapa primei copilarii a stadiului senzorio-motor; aceasta inseamna insusirea
componentelor psihomotricitatii, fapt care se realizeaza prin si in cadrul jocului exercitiu.
 Cei cu dificultati de invatare au probleme cu achizitiile si progresul scolar. Discrepantele exista
intre potentialul unei persoane de a invata si ceea ce invata ea de fapt.
 Cel cu dificultati de invatare prezinta un model de dezvoltare inegal (dezvoltarea limbajului,
dezvoltarea fizica, dezvoltarea scolara si / sau perceptiva).
 Problemele de invatare nu sunt cauzate de factori de mediu.
 Problemele de invatare nu sunt cauzate de retardul mintal sau de tulburarile emotionale.
Care sunt cauzele deficientelor de invatare?
Pana in prezent nu se cunosc cauzele deficientelor de invatare. Totusi, unele observatii generale se pot
face:
 Unii copii se dezvolta si se maturizeaza intr-un ritm mai lent decat altii de aceeasi varsta. Prin
urmare, acestia nu pot fi in stare sa indeplineasca sarcinile cerute la scoala. Acest tip de deficienta in invatare se
numeste intarziere in dezvoltare.
 Unii copii cu vederea si auzul normale pot interpreta gresit imaginile si sunetele de zi cu zi din
cauza unor tulburari inexplicabile ale sistemului nervos.
 Problemele dinainte de nastere sau din copilaria timpurie pot influenta negativ capacitatea
ulterioara de invatare a copilului.
 Copiii nascuti prematur si copiii care au avut probleme medicale la scurt timp dupa nastere pot
avea deficiente de invatare.
 Problemele de invatare pot fi mostenite genetic.
 Deficientele de invatare sunt mai frecvente la baieti decat la fete, posibil pentru ca baietii au
tendinta sa se maturizeze mai lent.
 Unele dificultati de invatare par sa fie legate de problemele de ortografie, pronuntie sau structura
limbii.
Care sunt primele semne ale deficientelor de invatare?
Copiii cu deficiente de invatare prezinta o gama larga de simptome. Acestea includ probleme de citire,
matematica, intelegere, scris, vorbire sau abilitati cognitive. Hiperactivitatea, lipsa de concentrare si de
coordonare a atentiei pot fi, de asemenea, asociate cu tulburari de invatare, dar nu sunt dizabilitati de invatare
propriu-zise. Principala caracteristica a deficientei de invatare este o diferenta semnificativa intre achizitiile
copilului in unele domenii si inteligenta lui in ansamblu. Deficientele de invatare afecteaza de obicei cinci
domenii generale:
 Vorbire: intarzieri, tulburari, precum si abaterile de la ascultare si vorbire.
 Scris: dificultati de citit, scris si de ortografie.
 Aritmetica: dificultati in efectuarea operatiunilor aritmetice sau in intelegerea conceptelor de
baza.
 Cognitie: dificultati in organizarea si integrarea gandurilor.
 Memorie: dificultati in amintirea informatiilor si instructiunilor.
Printre simptomele legate de obicei de deficientele de invatare se afla:
 performantele slabe la testele de grup;
 dificultatea discriminarii marimii, formei, culorii;
 dificultate in interpretarea conceptelor temporale;
 imagine de sine distorsionata;
 inversari in scris si citit;
 neindemanare generala;
 slaba coordonare vizual-motor;
 hiperactivitate;
 dificultate in a copia cu exactitate dupa un model;
 lentoare in indeplinirea sarcinilor;
 aptitudini organizatorice sarace;
 usor derutat de instructiuni;
 dificultate cu rationamentul abstract si / sau cu rezolvarea problemelor;
 gandire dezorganizata;
 de multe ori ramane fixat pe un subiect sau o idee;
 memoria de scurta durata si de lunga durata deficitara;
 comportament impulsiv;
 lipsa de reflectare asupra consecintelor actiunilor;
 toleranta redusa la frustrare;
 agitatie in timpul somnului;
 slaba interactiune cu cei de aceeasi varsta;
 excesiv de agitat in timpul jocului de grup;
 judecata morala deficitara;
 aratarea afectiunii in mod inadecvat, neselectiv si adesea excesiv;
 intarziere in etapele de dezvoltare (ex.: motricitate, limbaj)
 comportament deseori indecvat situatiei;
 excesiv de credul; usor de manipulat de colegi;
 instabilitate in starea de spirit si incapacitatea de reactie;
 se adapteaza greu la schimbarile de mediu;
 usor de distras; dificultati de concentrare;
 dificultate in luarea deciziilor;
 lipsa de dominanta  a unei maini sau ambidextru;
 dificultate cu sarcini care necesita secventiere.
Cand analizam  aceste simptome, este important sa ramanem constienti de:
 Nimeni nu va avea toate aceste simptome.
 In randul populatiei cu deficiente de invatare, unele simptome sunt mai frecvente decat altele.
 Toti oamenii au cel putin doua sau trei dintre aceste probleme intr-o anumita masura.
 Numarul de simptome observate la un copil nu ofera o indicatie clara daca problema este usoara
sau severa. Este important sa se ia in considerare cazul in care comportamentele sunt cronice si apar in grupuri.

S-ar putea să vă placă și