Partea I: Istoria Baletului

Edgar Degas-Balerine la repetiţii.

“ Dansul frumos se naşte din setea de dans, iar setea de dans cere ca toţi să
danseze - chiar şi cel ce joacă prost - căci altfel nu ar mai fi sete, ci o academie
împietrită şi spectacol fără semnificaţie" – Antoine de Saint Exupery ”.

3
 Roland Petit

Dansatorul şi coregraful francez Roland Petit se naşte la Villemomble în

1924. A intrat la opt ani la şcoala de dans a Operei din Paris, deja la vârsta de
cincisprezece ani este admis în ansamblul de balet iar la saisprezece devine solist.
Alături de Janine Charrat începe devreme instruirea sa ca viitor coregraf şi în anul
1947 crează prima lucrare coregrafică Les Forains. În acea perioadă şi până în
1947 coordonează Les Ballets des Champs Elysées pentru care realizează Le Jeune
Homme e la Mort (1949). În mod succesiv, din 1948, conduce Ballets de Paris. E
momentul când apare Carmen (1949), al cărei rol de protagonistă îi revine lui Zizi
Jeanmaire, cea care în 1954 va deveni soţia sa.
4
 Producţiile sale fac înconjurul lumii, iar in felul acesta se impune printre
coregrafii contemporani ca unul din cei mai inovatori si mai profesionisti. Între
timp, petrece şi o perioadă benefică la Hollywood care îl provoacă să creeze, la
începutul anilor ’50, coregrafiile unor filme de succes (Papucelul de sticla, Tata
PicioareLungi, Fabulosul Andersen).

În numeroasele sale creaţii, chiar şi-n cazul revizuirii baletelor istorice sau
de interpretare a textelor literare cunoscute, emană stilul unic al unui artist cu o
personalitate foarte puternică şi magnetică, capabil de a fonda în mod admirabil în
lucrările sale sex, sentiment, eleganţa şi un mare simţ al teatrului. Printre
producţiile cele mai însemnate sunt de menţionat: Les demoiselles de la nuit 1948;
Le Loup 1953; Cyrano de Bergerac 1959; Notre Dame de Paris 1965; Paradis
Lost 1967 şi, în perioada conducerii la Ballet National de Marseille din 1972 până
in 1998, La rose malade 1973; L’Arlesienne 1974; Coppelia 1975; La Chauve
souris 1979; L’Ange bleu 1985; Le chat botté 1985; Ma Pavlova 1986; Le Diable
amoureux 1989; Frumoasa din padurea adormită 1990; Le Guépard 1994; Chéri
1996; Les Lac des cygnes et ses maléfices 1998 până la cel mai recent Clavigo
1999.

Artişti celebri au colaborat la realizarea operelor sale: Yves Saint-Laurent şi

Christian Dior pentru costume; Pablo Picasso, Max Ernst şi Niki de Saint Phalle
pentru decoruri; Georges Simenon, Jacques Prévert, Jean Anouilh pentru librete;
Marcel Landowski, Gabriel Yared; Maurice Jarre, Henri Dutilleux pentru muzică.

5
 Principalele spectacole de balet ale lui Roland Petit

1943: Paul et Virginie – Muzica: Henri Sauguet

1944: Orphée et Eurydice – Muzica: César Franck

1945: Les Forains – Libretul: Boris Kochno – Muzica: Henri Sauguet

Les rendez-vous – Libretul: Jacques Prévert – Muzica: Joseph Kosma

1946: Le Jeune homme et la Mort1 – Libretul: Jean Cocteau – Muzica:

Johann Sebastian Bach orchestrata de Ottorino Respighi

Les amours de Jupiter – Muzica de Ibert

Le Bal de Blanchiusseuses – Libretul: Boris Kochno – Muzica:Vernon Duke

1948: Les Demoiselles de la nuit2 – Libretul: Jean Anouilh – Muzica: Jean

Français

1949: Carmen3 – Libretul: Roland Petit – Muzica: Georges Bizet

1950: La Croquese de diamants – Libretul: Raymond Queneau – Muzica:

Jean-Michel Damase

Ballabile – Muzica: Chabrier – Sadler’s Wells Ballet

1953: Deuil en 24 heures – Libretul: Roland Petit – Muzica: Maurice Thiriet

Le Loup – Libretul: Jean Anouilh şi Georges Neveux – Muzica: Henri

Dutileux

1
Balet creat pentru “Ballets des Champs-Elysées”
2
Balet creat pentru “Ballets de Paris”
3
Balet creat pentru “Ballets de Paris”

6
1955: La Chambre – Libretul: Georges Simenon – Muzica: Georges Auric

1959: Cyrano de Bergerac – Libretul: Roland Petit – Muzica: Marius

Rostand

1962: Le Chants de Maldoror – Libretul: Roland Petit – Muzica: Maurice

Jarre

Notre-dame de Paris – Libretul: Roland Petit – Muzica:Maurice Jarre

1966: L’éloge de la folie – Libretul: Jean Cau – Muzica: Marius Constant

1967: Paradis perdu – Libretul: Jean Clau din poemul “Paradise Lost” al lui
John Milton – Muzica: Marius Constant

1968: Turangalîla – Muzica: Olivier Messiaen

L’estasi – Muzica: Scrjabin – Prima reprezentaţie: Teatrul Scala din Milano

1969: Pelleas et Melisande – Muzica: Arnold Schoeberg

Kraanerg – Muzica: Xenakis – National Ballet of Canada

1972: Allumes les étoiles! – Libretul: Jean Ristat şi Roland Petit – Muzica:
Sergei Prokoviev, Dmitri Shostakovich, Modest Mussorgsky şi cantece folk
din Georgia

Pink Floyd Ballet – Muzica: “Improvisations” de la Pink Floyd

1973: La rose malate – (una din parţile baletului “Le jardin d’amour”)
inspirat din versurile şi desenele lui Willian Blake – Muzica: Gustav Mahler

1974: L’Arlésienne – Libretul: Roland Petit, inspirat din lucrarea lui

Alphonse Daudet – Muzica: Georges Bizet

7
 Proust, ou les Intermittences du couer - Inspirat din Marcel Proust – Muzica
lui Franck, Saint Saens, Debussy, Beethoven, Fauré, Wagner, Hahn

1975: La symphonie fantastique – Muzica: Hector Berlioz

Septentrion – Libretul: Yves Navarre – Muzica: Marius Constant

Coppélia 4– Nouă versiune bazata pe baletul lui Arthur Sant-Léon – Muzica:

Lèo Delibes

1976: Nana – Libretul de Edminde Charles Roux – Inspirat din nuvela lui
Emile Zola – Muzica: Marius Constant

1978: Casse-Noisette - Bazat pe libretul lui Marius Petipa – Muzica: Piotr

Ilici Ceaikovski şi Ernst Theodor Amadeus Hoffman

La Dame de Pique5 – Inspirat din povestea lui Aleksandr Pushkin – Muzica:

Piotr Ilici Ceaikovski

1979: La Chauve-souris – Muzica: Johann Strauss

Parisiana 25 – Muzica: Darizs Milhaud, Francio Poulenc, Maurice Ravel,

Erik Satie, Henri Sauguet, Igor Stravinsky, Georges Gershwin

1980: Le fantôme de l’Opèra – inpsirat din nuvela lui Gaston Leroux –

Muzica: Marce Landowski

1981: Les amours de Franz – Muzica: Franz Schubert – Libretul: Edmonde

Charles Roux

1982: Soirée Debussy: La Mer/Jeux/ L’après-midi d’un faune – Muzica:

Claude Debussy – Costume: Giorgio Coltellacci
4
Balet creat pentru “Ballet National de Marseille”
5
Balet creat pentru “Ballet National de Marseille”

8
 Les hauts de Hurlevent – inspirat din romanul “La răscruce de vânturi” de
Emily Bronte – Muzica: Marcel Landwsky – Laurent

1984: Le quatre saisons – Muzica: Antonio Vivaldi

1985: L’Ange bleu – Inspirat din povestirea lui Henrich Mann – Muzica:
Marius Constant

Le Mariage du ciel et l’enfer – Muzica: Art Zoyd

Le Chat botté – Inspirat din povestirea lui Charles Perrault – Muzica: Piotr
Ilici Ceaikoski

1988: Ma Pavlova

Tout Satie – Muzica: Erik Satie

1989: Le Diable amoreux : inspirat din povestea lui Jacques Cazotte –

Muzica: Gabriel Yared

1990: La Belle au bois dormant – inspirat din baletul lui Marius Petipa –
Muzica: Piotr Ilici Ceaikoski

1991: Mozart et la danse6 – Muzica: Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig

van Beethoven, Piotr Ilici Ceaikowski

Charlot danse avec nous – Muzica: Charles Chaplin, Fiorenzo Carpi, Johann
Sebastian Bach

1992: La Valse triste ou le Retour des cygnes 7 – Libretul: Pierre Combescot

– Muzica: Jean Sibelius

6
Balet creat pentru “Ballet de Monte Carlo”
7
Balet creat pentru ansamblul de balet al Operei din Roma

9
1993: Dix order Eros und Tod – Inspirat din lucrarea artistului Otto Dix –
Muzica: Alban Berg, Paul Hindemith, Arnold Schönberg, Igor Strawinsky,
Kurt Weill, Zimmermann

1994: Passacaille/Rythme de valses/Camera obscură – Muzica: Anton

Webern, Johann Strauss, Arnold Schönberg – Balet creat “Opéra de Paris”

1995: Le Guèpard – Inspirat din romanul lui Tomasso de Lampedusa –

Muzica: Vincenzo Bellini, Luigi Cherubini, Giacomo Puccini, Ottorino
Respighi, Gioacchiuo Rossini, Giuseppe Verdi, Ermanno Wolf-Ferrari

Chéri - Inspirat din romanul lui Colette – Muzica: Francis Poulenc

Le bolerò – Muzica: Ludwig van Beethoven, Hector Berlioz, Carl Maria

Weber, Frédérick Chopin, Claude Debussy, Moritz Moszkowski, Maurice
Ravel

1998: Le lac des cignes et ses malèfices – Muzica: Piotr Ilici Ceaikoski,
Edgar Kosma

1999: Clavigo – Bazat pe drama romantica a lui Johann Wolfgang von

Goethe – Muzica: Gabriel Yared

2004: Les Chemins de la création – Muzică diversă

Carmen

10
 Balet în cinci
tablouri; Muzica de
Georges Bizet; libretul
şi coregrafia de Roland
Petit; scenografia de
Antoni Clavé.

Prima reprezentaţie: Londra, Prince’s Theatre 21 februarie 1949 la opera

Ballet de l’Opéra de Paris cu interpreţii: Zizi Jeanmaire, Roland Petit, Gordon
Hamilton, Serge Perault.

Baletul ne-o prezintă pe vânzătoare de ţigări Carmen care, arestată dupa o

ceartă, îl face pe brigadierul Don Josè să se îndragostească de ea, căruia îi da
întâlnire la tavernă înainte de a scăpa cu ajutorul unui complice. După ce l-a cucerit
definitiv, Carmen îşi convinge amantul să se unească cu ea pentru a pune la cale o
crimă iar, din dragoste pentru femeia sa, Josè ucide un bărbat în timp ce ea şi
complicii săi fug cu prada. Abandonat şi trădat de Carmen, care în vremea asta

11
cucerise un toreador, Don Josè o întalneşte în afara arenei unde era în plină
desfaşurare corida şi, disperat o ucide.

Baletul “Carmen” a fost mai apoi reluat de multe ori chiar şi de diferite
companii şi a fost filmat pentru cinema şi televiziune. O altă importantă versiune a
baletului, devenită celebră datorită interpretării nemaipomenite a lui Maja
Plisetykaja, este cea coregrafată de
Alberro Alfonso la Moscova în 1967.
Chiar şi John Cranko realizează o
versiune a sa, la Stoccarda în 1971 şi
Mats Ek, una foarte particulară în 1992.
În cele din urmă, apare şi o versiune
italiană a lui Amedeo Amodio pentru
l’Aterballetto ( Regiunea Emilia-
Romagna, Teatrul Ramolo Valli,
1995).

Un spectacol de balet cu acelaşi

subiect, intitulat Carmen şi toreadorul
săi , era pus în scenă la Madrid de
către Marius Petipa în anul 1875.

Les Demoiselles De La Nuit

12
 Balet într-un act şi trei scene; muzica de Jean Français, libretul de Jean
Anouilh; coregrafia de Roland Petit; scenografia de Léonor Fini.

Prima reprezentaţie: Paris, Théâtre Marigny, 22 mai 1948 pentru “Ballet de

Paris” şi cu interpreţii: Margot Fonteyn, Roland Petit, Gordon Hamilton, Joan
Sheldon.

În acest balet, un tînar muzician se îndragosteşte de pisicuţa Agathe care nu

reuşeşte să reziste miorlăitulului de dragoste al pisicilor din stradă şi decide să se
întoarcă să fie liberă. Când iubitul ei moare căzînd de pe acoperiş, unde se
urcase ca s-o ia înapoi, ea îl urmează in gol.

Le Jeune Homme Et la
Mort
13
 Rudolf Nureyev şi Zizi Jeanmaire repetând Le jeune homme et la mort

Libretul de Jean Cocteau; coregrafia de Roland Petit; muzica de Johann

Sebastian Bach (orchestrată de O.Respighi) ; decorurile de Georges Wakhevitch;
costume: Christian Berard realizate de Karinska.

Prima reprezentaţie: Paris, Théâtre des Champs-Elysées, 25 iunie 1946, cu

interpreţii: Jean Babilée şi Natalie Philippart.

14
 Baletul, compus pe Passacaglia8 in do minor de Bach, ilustrează un pictor tînar
parizian ce o aşteaptă pe femeia pe care o iubeşte în podul său. Ajunsă acolo, îşi
bate joc de el atât de tare încât acesta este constrâns de a se sinucide. Când moare,
fata îi aplică pe faţa o mască care reprezintă moartea şi îl duce departe pe
acoperişurile oraşului.

8
Passacaglia – termenul derivă din limba spaniolă… pasar (a merge) şi calle (stradă). Zeci de compozitori
şi-au numit astfel opere din secolul 17 încoace

15
 Mikhail Baryshnikov, dansând în Le jeune homme et la mort.

Roland Petit şi Zizi Jeanmaire - “Un patrimoine pour la danse”

16
 Zizi şi Roland în Carmen

Ca şi-n viaţa de zi cu zi, Zizi Jeanmaire şi Roland Petit sunt uniţi de aceeşi
pasiune şi exigenţă: dansul. Pentru prima dată, întreaga arhivă personală a
cuplului este publicată, alături de 600 documente de o mare diversitate:
tablouri, cărţi, fotografii, costume, etc. Zizi Jeanmaire şi Roland Petit s-au
implicat împreună în acest manifest artistic.

Parcurgând aproape 200 de spectacole, această carte plină de ilustraţii,

prezintă pentru prima dată patrimoniul acestor personalităţi de excepţie în

totalitatea sa. Ei eu reuşit să atragă cele mai extravagante talente şi au

colaborat cu unii din artiştii cei mai remarcanţi ai secolului XX.

17
 Traversînd acest intinerariu artistic şi amoros, această
carte e, de asemenea o panoramare excepţională a creaţiei
existente pe scenă.

Jeanmaire şi Petit sunt unele din acele cupluri mitice care nu mai au
nevoie de nicio prezentare. Zizi rămâne pentru mulţi interpreta din “Mon truc
en plume”. Din aceste motive, cartea e una din cele mai surprinzătoare şi cele
mai didactice. Căci daca Zizi Jeanmaire şi Roland Petit sunt uniţi prin
căsătorie, ei sunt legaţi şi de dragostea pentru dans.

Amândoi au simţit vocaţia dansului în sânge încă din timpul copilăriei şi

şi-au dedicat viaţa acesteia. În sprijinul documentelor de epocă, precum şi
pozele sau schiţele, cititorul e invitat să descopere intinerariul parcurs de
aceste 2 celebrităţi în lumea dansului. Apoi vine întâlnirea, uniunea şi mai
presus de toate, o viaţă consacrată artei scenice.

Un cuplu contemporan cu unele din cele mai mari personalităţi ale

timpului, cum ar fi Cocteau,
Dior sau Nureyev. Pentru cei
mai tineri, este dificil de
imaginat în ce punct a devenit
această pereche o senzaţie la
nivel mondial, însă această
carte ajută cititorul în acest
sens.

Partea a II-a: Dansul

Contemporan

18
 “ Mişcarea liberă în dans produce – atât pentru dansator cât şi pentru
spectator – iluzia înfrângerii gravitaţiei. ”

Copeland & Cohen

Introducere în dansul contemporan

19
 Dansul contemporan a apărut în a doua jumătate a secolului al XX-lea având
la bază dansul modern şi post modern.

Dansul modern a apărut ca o reacţie la tehnica de balet clasic, ca o luptă

împotriva regulilor stricte, împotriva ideii de a sfida gravitaţia, adesea
întâlnită în concepţia clasică. Astfel în dansul modern întalnim improvizaţii
pe tema echilibrului, utilizarea podelei nu numai ca punct de sprijin ci şi ca
element care oferă energie dansului. Dansul contemporan a cunoscut foarte
multe curente şi nume de seamă începând cu dansul liber al Isadorei Duncan,
până la expresionismul şcolii germane care punea accent pe trăirile transmise
prin intermediul dansului, de la mişcarea pur abstractă şi non-lineară a lui
Merce Cunningham până la cea care a desăvarşit specia numită teatru-dans,
coregrafa Pina Bausch. Dansul postmodern a apărut în anii ’70 în SUA, odată
cu Judson Theater folosind mişcări cotidiene pe scenă.

Dansul contemporan s-a născut având în spate această istorie şi dezvoltând

mai departe diferite tehnici de mişcare. Printre acestea putem enumera tehnica
de Contact Improvisation (Steve Paxton) care se bazează pe contactul dintre
două sau mai multe corpuri folosind legile fizicii şi ajungându-se adesea la
prize spectaculoase. Tot în Contact Improvisation avem de-a face cu o
mişcare foarte fluidă şi naturală. O altă tehnică de bază este Axis Syllabus
(Frey Faust) care armonizează mişcările. Folosind propria constituţie înveţi să
transferi greutatea în corp pentru a te mişca cu minimum de efort. Axis
Syllabus, prin faptul că eliberează încheieturile şi foloseşte mai mult scheletul
decât forţa musculară oferă corpului un stil sănătos, natural şi extrem de fluid
în mişcare. Alte metode de nantrenament sunt: Feldenkreis, metoda
Alexander adesea folsite de dansatori pentru mai multa uşurinţă în mişcare.

20
 Un dans în plină evoluţie – Când este vorba despre dans contemporan
trebuie să intrăm imediat în optica de evoluţie a mişcării. Rădăcinile sale cu
siguranţă stau la baza baletului clasic, dar este nevoie să menţionăm chiar şi
influenţele derivate de la alte stiluri ale dansului modern.

Laurel Keen de la Lines Contemporary Ballet din New York

Dansul contemporan experimentează, caută şi transmite prin intermediul

mişcărilor tot ceea ce ce trece de formele impuse şi tehnicile tradiţionale ale
dansului clasic academic.

Dansul contemporan este aşadar o avangardă culturală şi căreia i se dedica

mai ales acei balerine care, neavând o vocaţie “clasică” , sunt în căutarea altor
spaţii unde să se poată exprima şi a unor coregrafi care să le îmbogăţească cât
mai mult câmpurile lor de experimantaţie şi de creaţie.

21
 Limbajul său – Dansul contemporan se bazează pe nişte concepţii
universale precum spaţiul, timpul, liniile, curbele iar noua sa limbă se
exprimă cu ajutorul semnelor corpului. Prin intermediul corpului se încearcă
de a da glas emoţiilor şi a sentimentelor celor mai apropiate a vremurilor în
care trăim: gesturi, mişcări, figuri şi împletituri desenează în spaţiu o
alternanţă de incertitudini şi de temeri care fac parte din cotidianul nostru.
Pentru acest tip de dans, coregraful se dedică înainte de toate unei cercetări
interioare: rezultatul este acela al unui dans foarte “intelectual” şi este
necesar aşadar ca artiştii să o aibe achiziţionată în interior.

Legăturile cu dansul clasic – Sunt destule companii care se dedică dansului

contemporan, dar pentru un balerin care are dorinţa de a se dedica acestei
tehnici este absolut necesar să treacă prin studiul dansului clasic: numai cu

22
bazele baletului este posibil să clasificăm diversele genuri pentru a întelege
care este cel mai apropiat condiţiilor si a firii noastre.

Multe companii au o programare mixtă şi repertoriul lor anual propune

reprezentaţii moderne-contemporane alături de baletele clasice, care uneori
sunt “reelaborate” în versiune contemporană.

Continua evoluţie, creativitatea, originalitatea şi vitalitatea dansului din

zilele noastre sunt semnele pozitive că această minunată artă continuă să
daruiască şi de aceea nu va avea niciodata sfârşit.

23
 Martha Graham

“Dansul este limbajul ascuns al sufletului...”

Desemnată de revista Times, în 1988, drept

cea mai bună dansatoare a secolului XX,
Martha Graham este una dintre cele mai
însemnate inovatoare ale dansului modern,
căreia i se datorează atât o tehnică specială
care a devenit un ritual practicat de marile şcoli de dans din lume, cât şi o
filosofie despre dans. Stilul său inconfundabil reflectă arta timpului în care a
trăit, Martha Graham lasând amprente uriaşe pe tărâmul dansului modern. A
creat aproape două sute de spectacole şi a colaborat cu artişti pe cât de iluştri,
pe atât de diferiţi precum Merce Cunningham9, Bette Davis, Kirk Douglas şi
Madonna. Cu toate că era o fiinţă fragilă atunci când se urca pe scenă părea
întotdeauna impunătoare, iar chipul său inconfundabil împrumuta adesea din
nuanţele expresive ale măştilor kabuki10. Artistă completă, complexă şi
scrupuloasă, Martha a fost pasionată nu numai de sferele necunoscute ale
cosmosului coregrafic, ci în paralel şi-a aprofundat preocuparea pentru
crearea costumelor şi a muzicii spectacolelor sale. În istoria dansului modern,
Martha Graham reprezintă o epocă distinctă susţinută de o filosofie aparte şi

9
Mercier “Merce ” Philip Cunningham, (n. 16 aprilie 1919, Centralia, Washington – d. 26 iulie 2009, New York City)
dansator şi coregraf american care a fost în prim-planul curentului de avangardă mai bine de cincizeci de ani.
10
este una din cele trei mari stiluri de teatru japonez (împreună cu nō şi bunraku), jucată în prezent doar de actori.
Durata medie a unei piese kabuki este de 5 ore (incluzând pauzele).

24
 de o teorie prin care coregrafa americană a revoluţionat arta respiraţiei prin
dans…

O fărâma de biografie

Dansatoare şi coregrafă, Martha Graham s-a născut pe 11 mai 1894 şi s-a

înălţat imperceptibil spre stele pe 1aprilie 1991. La 22 de ani, Martha decide
să devină o dansatoare profesionistă, iar cinci ani mai târziu, o regăsim
profesoară la Eastman School of Music and Theater din Rochester. În 1926
îşi fondează propria companie, Martha Graham Dance Company, o trupă
exclusiv feminină, alături de care tânăra coregrafă inventează un nou stil de
dans inspirându-se din arta modernă şi din mitologie, alunecând sinuos şi prin
psihanaliză. Chiar dacă prin educaţie a urmat liniile dansului clasic, Martha
renunţă la poveştile cu zâne şi abordează, într-o manieră modernistă şi
inovatoare, subiecte contemporane, sociale şi psihologice. Depărtându-se de
rigorile şi formele, uneori superficiale ale baletului clasic, păşind pe urmele
Isadorei Duncan11, toată viaţa Martha Graham va predica libertatea de
mişcare.“ Pentru mine dansul este o adevărată filosofie pentru că
simbolizează însăşi viaţa.” ; iar viaţa ei a fost însuşi dansul, Martha Graham
sfidând legile naturii cu dezinvoltura unei zeiţe. De-a lungul uneia dintre cele
mai longevive cariere artistice din lume, în peste şapte decenii dedicate artei
dansului, coregrafa americană a creat roluri de balet pentru Margot Fonteyn,
Rudolf Nureyev şi Mikhail Barîşnikov, a colaborat cu Donna Karan şi Calvin
Klein şi i-a iniţiat în tainele mişcării scenice pe Bette Davis, Kirk Douglas,
Lizya Minnelli, Gregory Peck, Joanne Woodward şi Madonna, elevi celebri
care au învăţat sa-şi folosească trupul ca instrument inepuizabil de expresie.

11
Isadora Duncan (n. 27 mai 1877, San Francisco, d. 14 septembrei 1927, Nisa) a fost dansatoare americană,
creatoare a unui stil expresiv în arta dansului, inspirat din dansul antic grecesc, care a influenţat coregrafia
modernă a secolului al XX-lea.

25
Schematizând opera coregrafică a Marthei Graham distingem trei etape al
căror conţinut semantic necesită un studiu de sine stătător. În muzeul
coregrafic imaginar al distinsei doamne Graham au rămas drept mărturii
piesele din anii ’30 (un fel de cronici ale acelor vremuri de profunde
transformări sociale şi artistice), fructuoasa perioadă greacă sau reînvierea
eroinelor mitologice Clitemenestra, Iocasta, Fedra, Medeea şi Ioana D’Arc ţi,
nu în ultimă instanţă, baletele de maturitate. Supranumită la chef de troupe,
în ciuda zecilor de ani înghesuiţi în memoria trupului, Martha şi-a urmat
dansatorii peste tot în America, dar şi în jurul lumii pentru a le (supra)veghea
munca. Iar munca ei înseamnă fix 181 de piese coregrafice, cele mai
importante spectacole întipărite în cartea universală a dansului modern fiind
Three Poems of the East, Valse Caprice, Poems of 1917 (1928), Prelude to a
Dance (1930), Every Soul is a Circus (1939), Lamentation (1930), Cave of
the Heart (1946), The Triumph of Saint Joan (1951), The Lady of the House
26
of Sleep (1968), The Rite of Spring (1984), Persephone (1987) şi Maple Leaf
Rag (1990). Spectacolul The Eyes of the Goddess din anul 1991 a rămas
neterminat...

Teoria respiraţiei

Mişcarea nu minte niciodată. Corpul dezvăluie ceea ce vrem să

ascundem...Cu această profesiune de credinţă, Martha Graham a bulversat
dansul tradiţional deschizând porţile uriaşe ale unui nou stil – dansul modern,
fiind iniţiatoarea unui limbaj coregrafic bazat pe respiraţie, contracţie şi
relaxarea corpului.Influenţată de psihanaliză, coregrafa a vorbit neobosit prin
dans despre dorinţele feminine şi maniera proprie prin care sunt exteriorizate.
Deloc întâmplător, timp de 15 ani, compania ei de dans
a fost exclusiv feminină, Merce Cunningham şi Erick
Hawkins fiind doar câteva nume ilustre care au deprins
arta dansului în spiritul Marthei Graham. Iar Martha s-
a numărat printre pionerii dansului modern elaborând o
tehnică coregrafică care a tuluburat pentru totdeauna
universul intim al dansatorului. Bazată pe contracţii
succesive şi relaxarea bazinului considerat ca centru al tuturor impulsurilor,
tehnica coregrafei americane se caracterizează printr-o vigoare şi
decontractare simultane, ceea ce permite mişcării să ţâşnească şi în curcubee
poetice, dar şi să se transforme din exerciţii academice în pastişe amuzante. În
spiritul epocii marilor tensiuni politice, sociale şi industriale în care a trăit,
Martha Graham a zguduit din temelii clasicismul unei arte în care trupul era
frumos încătuşat în formule elegante de dans. Prin această nouă tehnică de
filtrare a mişcării corporale dublate de o respiraţie atotcuprinzătoare, Martha a
stabilit fundamentele dansului modern. Toti marii coregrafi ai lumii, de la

27
William Forsythe la Maurice Béjart s-au inspirat din pulsaţiile intime şi
mişcările organice generate de această indescriptibilă tehnică a respiraţiei.

În arta Marthei Graham regăsim geneza ansamblurilor coregrafice

contemporane, dar mai ales acel adevăr pelvian care oferea dansatoarelor sale
o expresie sălbatică recognoscibilă. Rigoare şi precizie în compoziţiile de
grup, graţie şi supleţe în partiturile solistice, între umor şi dramatism, limbajul
coregrafic al Marthei Graham a fost fundamentat pe insolenta combinaţie
dintre spontaneitatea naturală a mişcării şi graţia dobândită în urma unei
serioase educaţii corporale. Neobosită în cercetările sale teoretice, Martha
Graham a dezbătut pe larg perspectiva dansului clasic şi reprezentarea
acestuia în spaţiul scenic. În general schema narativă a pieselor sale era
clasică iar corpul de balet purta amprente vizibil matriarhale. În perioada
exclusiv feminină, dansatoarele sale erau fie înlănţuite asemeni flăcarilor
dansului flamenco, fie se topeau în duete misterioase situate la graniţa cu un
erotism obscur. Spectacolele din perioada mitologică au rămas mărturii
coregrafice care au însufleţit timpuri trecute, baletele sale esenţiale
constituind un corpus cultural care necesită o cunoaştere profundă. Martha
Graham este un mit al dansului modern a cărui soliditate teoretică şi
coregrafică nu permite acuza nici celei mai mărunte sau nevinovate
imperfecţiuni.

Trupul, o îmbrăcăminte sacră

În istoria lumii dansul are o vârstă magică pentru că este un simbol ar artelor
vii...spunea Martha Graham sedusă de dualitatea trupului uman văzut ca un
instrument viu prin care curge viaţa, dar şi prin care dansul vorbeşte. Ca
autoare a unei filosofii despre arta dansului. Martha a expus în mod amănunţit

28
calea unui dansator spre paradisul împlinirii. Cu toate că a dansa pare un lucru
uşor şi încâtător, în realitatea interioară a fiinţei supusă acestei arte se petrec
fenomene mistice. Martha Graham obişnuia să spună că trupul, în calitate de
depozitar al amintirilor vieţii, morţii şi ale iubirii, este copleşit uneori de o
oboseală atât de profundă încât plânge chiar şi în somn. Clipele de frustrare
totală, alunecările în braţele eşecului şi amprentele dureroase pe care le lasă în
corp, efortul repetivităţii zilnice de antrenament sunt momente sisifice în
cariera unui dansator.Topind obstacolele care-i ies în cale, prin tenacitate,
credinţă, curiozitate şi consideraţie pentru această profesie aparte şi
remarcabilă, dansatorul merge însă mai departe. Prima lege din codul
moralocoregrafic al distinsei doamne Graham rămâne clară: mişcarea nu
minte niciodată fiind unicul barometru care ne măsoară şi ne reflectă
adevărata stare de spirit. Iar pentru Martha Graham a dansa a fost
dintotdeauna o iluminare, o profeţie şi o împlinire a unei dorinţe divine...

29