TURISMUL

Scurt istoric, concepte si definitii. Activitatea turistica se inscrie intre

fenomenele ce s-au impus in mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea
sa spectaculoasa constituind una dintre trasaturile caracteristice ale secolului al
XX-lea si in special a celei de a doua jumatati a acestuia. Ca mijloc de utilizare in
mod placut si in conditii de confort a timpului liber, turismul a devenit in zilele
noastre o activitate social-culturala si economica de mare importanta, in multe
cazuri fiind un factor esential in balanta de venituri a tarilor respective. De pilda, in
tari ca Spania, Elvetia, San Marino s.a., turismul constituie una dintre cele
mai importante ramuri economice, daca se au in vedere veniturile anuale, iar in
Italia, Franta, Austria, Danemarca veniturile obtinute din turism se situeaza
printre ramurile economice de frunte. Totodata, turismul ofera locuri de munca
pentru cei care se ocupa cu organizarea, transportul, cazarea si alte forme de
deservire a turistilor.

Asadar, prin turism se intelege, in primul rand, ansamblul activitatilor prin

care omul isi petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara pentm     

a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si imbogati

cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament
etc, iarinl al doilea rand, industria de bunuri si servicii creata pentru satisfacerea
dorinfeior, preferintelor sau motivatiilor solicitate de turisti in locul de destinatie.
Numarul turistilor internationali - deci care calatoresc intr-o alta tara decat cea in
care isi au domiciliul - a crescut de la 30 000 in 1880 la 285 milioane in 1980, in
prezent inregistrandu-se aproape 700 milioane (698,3 milioane in anul
2000). incasarile din turismul international, care se apropie de 500 miliarde de
dolari (476 miliarde $ in anul 2000) reprezinta intre 10-15% din exporturilor
mondiale si cel mai important capitol al comertului invizibil.
 Resurse turistice si forme de turism

Potentialul turistic mondial este asigurat atat de obiective naturale (forme de

relief, rauri si lacuri, tarmuri marine, vegetatie si fauna etc), cat si
antropice, realizate de om (monumente istorice, arhitectonice si de arta, muzee,
obiective etnografice si de folclor etc), de regula cele doua mari categorii
imbinandu-se armonios in anumite areale; exista insa si zone in care
precumpanesc, ca valoare turistica, si nu numai de acest fel, fie cele naturale, fie
cele antropice.

In functie de potentialul turistic si de baza de servire se cunosc diferite

forme de turism:

 turismul balneo-maritim, practicat pentru cura heliomarina, bai de mare

si uneori de namol terapeutic etc;
 turismul montan si pentru practicarea sporturilor de iarna,
cuprinzand: drumetia, turismul climateric, cel de sporturi de iarna etc;
 turismul de cura balneara, legat de statiunile cu izvoare
minerale, termominerale si termale cunoscute prin puterea tamaduitoare
a apelor;
 turismul de vanatoare si pescuit; o forma aparte o reprezinta safari, cu o
mai mare raspandire in Africa, in ultima vreme cu accent pe foto-safari,
cine-safari, respectiv vizitarea si fotografierea sau filmarea unor zone
bogate in vanat;
 turismul cultural (sau cultural-istoric), legat de vizitarea
monumentelor istorice, arhitectonice si de arta, a muzeelor si caselor
memoriale, a altor obiective realizate de om;
 turismul comercial - expozitional, legat de marile targuri si expozitii;
 turismul festivalier, legat de centrele in care au loc
festivalurile cultural-artistice, nationale si internationale;
  turismul 'sportiv', legat mai ales de manifestarile sportive de anvergura
(olimpiadele, atat de vara, cat si de iarna, campionatele mondiale sau
continentale din diferite sporturi);
 turismul de reuniuni si congrese, legat de marile manifestari
stiintifice, culturale, artistice etc;
 turismul de afaceri.

Marile zone turistice ale Terrei

In functie de o serie de criterii generale - intre care potentialul (natural si
cultural-istoric), echiparea tehnico-materiala a teritoriului, circulatia turistica,
pozitia geografica, calitatea mediului inconjurator, reteaua de asezari rurale si
urbane etc, - Organizatia Mondiala a Turismului a distins sase regiuni turistice,
care inglobeaza aproape toata suprafata Terrei, si anume: Europa, Americile, Asia
de Est si Pacific, Africa, Orientul Mijlociu, Asia de Sud.

Abordarea turismului prin prisma geografiei economice mondiale ne-a permis

identificarea, tot la nivelul planetei, de data aceasta cuprinzand intreaga ei
suprafata, a urmatoarelor 12 mari zone turistice (fiecare avand mai multe
subzone turistice).

Sursa:https://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism/TURISMUL-Resurse-turistice-si-
52.php

Resursele turistice reprezintă totalitatea componentelor, proceselor şi

fenomenelor naturale şi antropice ale unui teritoriu, care pot fi valorificate în
turism şi care constituie premisele dezvoltării acestuia. Aceste resurse presupun
existenţa unor arii cu atracţii turistice şi depind cu precădere de posibilităţile
tehnice ale societăţii.

Din punct de vedere al geografiei recreative (una dintre tinerele discipline

științifice), resursele turistice sunt unele artefacte de origine naturală sau antropică
care posedă o anumită valoare recreativă și turistică și pot fi folosite pentru
organizarea recreării, recreerii sau îmbogățirii culturale a oamenilor. În cazul în
care nu există resurse turistice, turismul pur și simplu nu se poate dezvolta. Cu
toate acestea, există puține astfel de teritorii pe planeta noastră, deși unii experți
susțin că nu există deloc, pentru că pe orice petic de pe glob puteți găsi ceva
interesant și demn pentru un turist.

Gradul de dezvoltare și dezvoltare a resurselor turistice pe un anumit teritoriu este

determinat în mare măsură de caracteristicile acestora. Acestea includ, în primul
rând, următoarele proprietăți:

 Atractivitatea (atractivitatea) resursei.

 Disponibilitate (în principal transport).
 Semnificația științifică, culturală și turistică.
 Rezerva potențială (capacitatea) unei resurse.
 Caracteristicile peisajului și mediului.
 Metode și intensitate de utilizare a resurselor.

Din punct de vedere geografic, noţiunea de ofertă turistică face referire la

potenţialul turistic amenajat, transformat în produs turistic. Acest concept face
distincţia dintre aspectele turistice legate de cei care deservesc domeniul şi cele
care se referă la consumatorii acestora [11, p.43]. Din perspectivă economică,
oferta turistică reprezintă totalitatea produselor şi serviciilor puse la dispoziţia
turiştilor. Din perspectiva agenţiilor de turism, oferta turistică reprezintă un
pachet de servicii care este propus unui anumit client, de regulă, la un preţ
competitiv. În concluzie, oferta turistică reprezintă ansamblul elementelor care
motivează deplasarea în scop turistic: resursele turistice naturale şi antropice,
echipamentele turistice, bunurile şi serviciile destinate consumului turistic,
infrastructura turistică, forţa de muncă implicată, condiţiile de comercializare
(preţuri, facilităţi etc.). Pentru a efectua o deplasare în scop turistic, persoanele
apelează adesea la serviciile unor agenţii (transportatori, tur-operatori, lanţuri
hoteliere, agenţii de voiaj, societăţi de alimentaţie publică şi de animaţie ş.a.).
Astfel încât, pentru a răspunde exigenţelor turiştilor, este necesară o
infrastructură complexă, diversificată, alcătuită din instituţii publice şi societăţi
private, care să organizeze în mod eficient piaţa turistică.

Oamenii nu calatoresc pe distante prea mari si nu-si irosesc timpul sau banii
pentru a merge intr-un loc care nu le ofera ceva deosebit. Impartirea inegala a
turismului, in jurul lumii, este o dovada in acest sens. Intre dorinta oamenilor de a
calatori si atractia lor pentru o anumita destinatie exista o stransa si complexa
interdependenta. Aceasta o reprezinta atractiile unei destinatii turistice, care
incurajeaza oamenii pentru a merge acolo. Deci, lipsa unor astfel de atractii
inseamna lipsa turismului. Un obiectiv turistic trebuie sa aiba insa ceva mai mult
decat atractii, trebuie sa aiba amenajari si facilitati, care reprezinta fie
infrastructura generala, fie infrastructura specifica.

Infrastructura generala cuprinde sosele, aeroporturi si porturi navale, gari,

prestari de servicii, comunicatii si alte facilitati asemanatoare care inlesnesc
turistilor gasirea si folosirea unui obiectiv.

Infrastructura specifica cuprinde amenajari s i facilitati precum: locuri de

cazare, servicii de alimentatie publica, magazine, puncte de recreere, distractie s.a.

Infrastructura generala este, de regula, dirijata de autoritatile publice centrale

(guvernele), folosindu-se pentru aceasta veniturile din impozite, taxe, accize etc.
Spre deosebire, infrastructura specifica este dirijata si administrata mai ales de
intreprinzatorii particulari, ajutati fiind, in mica masura si numai in anumite
perioade, de subventii provenite de la guvern.

Infrastructurile generale si specifice, combinate cu punctele de atractie,

diferentiaza destinatiile turistice cu succes de cele cu mai putin succes.

Altcineva ar putea grupa resursele in urmatoarele categorii: 1) atractii;

 2) infrastructura si facilitati (incluzand facilitatile turistice). Aceste
componente globale si generale pot fi subInpartite in mai multe subdiviziuni
detaliate:

I. Resursele (atractiile) naturale, spre exemplu, sunt cele create de natura, fara
interventia omului cuprinzand: pamant, topografie, cursuri de apa (inclusiv apele
termale s i minerale), clima, flora, fauna.

II. Resursele concepute si dezvoltate de oameni (elementele umane ale ofertei),

cum ar fi:

1) oamenii si cultura lor, folclorul, obiceiurile, religia etc.;

2) atractiile culturale, istorice, arhitecturale (muzee, catedrale, teatre, monumente,

festivaluri,arta etc.);

3) infrastructura, insemnand cam acelasi lucru cu facilitatile.

Aceasta clasificare a resurselor turistice va constitui structura discutiilor

noastre din acest capitol. Retinem insa ca, nu exista o delimitare neta intre
elementele umane si cele naturale ale ofertei (de exemplu, cazul unui parc urban).
Dar, faptul ca resursele difera una de alta, isi conserva individualitatea, pe de o
parte, si se sustin reciproc, sunt complementare, pe de alta parte, explica validitatea
conceptuala a acestei clasificari, chiar daca, in contrast cu alte tipologii, trasarea
unei linii de demarcatie la nivel operational poate fi imposibila.

Dupa relatiile (legaturile) lor cu turismul/recreerea distingem

urmatoarele categorii de resurse:

1) primare sau inerente - cele ce n-au in esenta lor relatii directe cu turismul
si recreerea. Turismul este unic in aceea ca el singur poate transforma intr-un folos
productiv multe din aceste aparent 'fara folos' resurse naturale si create de om.
Unele din aceste resurse pot constitui chiar obstacole pentru alte activitati
economice, cum ar fi unele masive muntoase. Alte resurse, ca arhitectura excesiva
din trecut (cu costuri foarte mari si fara posibilitate economica de recuperare la
vremea respectiva) pot numai acum - datorita turismului sa devina surse de venituri
considerabile;

2) secundare sau derivate - cele ce de la originile lor sunt conectate cu

turismul si recreerea.

Artificial create de oameni pentru nevoile de odihna si recreere ale acestora,

ele se evidentiaza prin parcurile urbane sau cele de distractii ('Disney World', de
pilda).

Din punctul de vedere al caracterului atractiilor ce compun resursele turistice,

distingem urmatoarele structuri:

1) sistemul atractiilor

PRIMARE                                SECUNDARE

NATURALE UMANE NATURALE UMANE

2) evenimentul atractiilor

PRIMARE                                   SECUNDARE

NATURALE   UMANE UMANE

ex.: eclipse solare,                      ex.: festivaluri ex.: festivaluri, aniversari,

eruptii vulcanice,                         religioase ceremonii religioase, etc.

aurore boreale

sursa:

RESURSE TURISTICE - Turism

https://www.scritub.com ›
CLASIFICAREA RESURSELOR TURISTICE

În geografia modernă, clasificarea propusă de economistul polonez M. Truasa în 1963

este larg utilizată. El identifică trei categorii de resurse turistice:

1. Resurse turistice naturale (climă, relief, peisaje, obiecte hidrologice, păduri, parcuri, zone de

plajă, arii protejate, monumente naturale etc.).

2. Resurse istorice și culturale (structuri arhitecturale, ansambluri de palat, cetăți, muzee,

monumente sculpturale, necropole istorice, opere de artă etc.).

3. Resurse socio-economice sau de infrastructură (hoteluri, cafenele și restaurante, birouri de

excursii, campinguri, moteluri, complexe de divertisment etc.).

În plus, sunt alocate următoarele tipuri de resurse turistice:

 Directe (sau directe) sunt obiecte naturale și istorico-culturale care sunt utilizate direct în
organizarea activităților turistice.
 Indirecte (suplimentare) - resurse materiale, financiare, de muncă și informații care sunt
implicate în dezvoltarea resurselor turistice directe.

În continuare, vom examina mai detaliat principalele și cele mai populare grupuri de
resurse recreative și turistice, și anume balneologice, climatice, peisaj, plajă, istorice,
culturale și de evenimente.

RESURSE BALNEOLOGICE

Resursele balneologice includ apă minerală potabilă, noroi vindecător cu substanțe

medicinale naturale, precum și ozokerită. Sunt utilizate atât în scop de tratament, cât și
pentru vindecarea generală a organismului. Dintre apele minerale, oamenii de știință
disting câteva zeci de grupuri balneologice, inclusiv feriginoase, hidrogen sulfurate,
hidrogen carbonat, radon și altele.
Poate cea mai cunoscută stațiune balneologică de pe planetă este celebra Marea
Moartă. Aici, trei factori medicali acționează simultan asupra corpului uman: apa de
mare sărată în sine (concentrația sărurilor și mineralelor atinge 33%), noroiul mineral,
precum și aerul curat și saturat cu multe substanțe utile. A doua cea mai populară și
intensă utilizare a centrului balneologic poate fi numită stațiunea „Secheni” din Ungaria.
Aici, în apropiere de Budapesta, peste 500 de izvoare minerale izbucnesc de pe sol.

RESURSE CLIMATICE

Clima este un aspect important al dezvoltării cu succes a facilităților de agrement și

stațiune. În unele cazuri, condițiile climatice din regiune afectează direct specializarea
stațiunii sale. Așadar, de exemplu, aerul vindecător al coastei de sud a Crimeei, infuzat
cu fitonide ale vegetației locale, este ideal pentru tratarea bolilor sistemului respirator
uman. Este demn de remarcat faptul că resursele climatice din aceeași zonă pot fi
contraindicate pentru unii oameni, dar în același timp sunt ideali pentru alții.

RESURSE DE PEISAJ

Oamenii de știință au dovedit mult timp că peisajul din jur afectează starea mentală și
mentală a unei persoane și poate contribui, de asemenea, la recuperarea și recuperarea
corpului după o lungă boală.

Printre resursele de turism peisagistic, zonele montane ies în evidență. La urma urmei,
creează condițiile pentru dezvoltarea celor mai diverse tipuri de activități recreative și
turistice - de la sporturi extreme la tratament balnear. Liderul absolut în această privință
este regiunea montană alpină. Cel puțin 150 de milioane de turiști și turiști îl vizitează
anual.
RESURSE DE PLAJĂ

Un loc important în lista resurselor recreative și turistice îl ocupă resursele de plajă.

Conform statisticilor, peste 50% din toți turiștii din lume își asociază cumva vacanța cu
faptul că se află pe malul mării, pe ocean sau pe alt corp de apă. Nu este un secret
faptul că a sta pe plajă este deosebit de benefic pentru organismul uman. Într-adevăr, în
acest caz, afectează simultan trei factori naturali simultan: apa, soarele și aerul.

Cea mai populară zonă de recreere pe plajă de pe planetă este Coasta de Azur. Este
situat în Franța și se întinde la 180 de kilometri de la Toulon la Monaco. O vacanță
magnifică la plajă este de asemenea renumită pentru țări precum Italia, Spania,
Bulgaria, Malta, Cipru, Tunisia, Turcia.

RESURSE CULTURALE ȘI ISTORICE

Diverse monumente culturale de istorie, arhitectură și artă sunt clasificate drept resurse
culturale și turistice. Acestea includ ansambluri de palat și parc, castele, cetăți,
fortificații antice, situri arheologice, complexe memoriale, lăcașuri de cult, mănăstiri,
muzee, galerii de artă, necropole antice, fragmente conservate din clădiri istorice din

orașe etc.

Ce țări au cele mai mari resurse de turism istoric și cultural? Fanii arhitecturii și
muzeelor magnifice ar trebui să meargă în Italia, Franța sau Austria, fani ai castelelor
medievale - în Germania sau Marea Britanie, admiratori ai antichităților - în Egipt, Turcia,
Grecia. Dacă sunteți atrași de arhitectura exotică - nu ezitați să mergeți într-una din
țările Asiei de Est.

RESURSE DE TURISM DE EVENIMENTE

Așa-numitul turism de evenimente a câștigat recent din ce în ce mai multă popularitate

în întreaga lume. Scopul unei astfel de călătorii turistice este dedicat oricărui eveniment
- un festival sau o sărbătoare națională. Multe agenții de turism oferă clienților lor tururi
speciale care combină relaxarea tradițională, precum și participarea la cele mai

spectaculoase evenimente.

Resursele de eveniment pot fi împărțite în mai multe grupuri tematice:

 Sărbătorile și paradele naționale.

 Spectacole teatrale.
 Festivaluri de film.
 Festivaluri gastronomice (inclusiv vin și bere).
 Festivaluri muzicale, literare și teatrale.
 Spectacole de modă.
 Licitatii.
 Evenimente sportive.

TURISMUL ÎN LUMEA MODERNĂ

Turismul este astăzi unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei globale. În
multe țări, se dezvoltă într-un ritm incredibil de rapid. În primul rând, merită evidențiat
Italia, Franța, Austria, Republica Cehă, Spania, Thailanda, Turcia, Egipt, Emiratele Arabe
Unite. Aceste state sunt lideri în industria turismului modern. Anual, venitul total al
tuturor țărilor lumii din turism este de aproximativ 800-900 miliarde de dolari SUA.

Conceptul de „industrie turistică” înseamnă o combinație de diverse subiecte ale

turismului și activităților din stațiunile de sănătate, oferind cazare și servicii pentru
turiști și turiști. Acestea includ următoarele întreprinderi și instituții:

 hoteluri, campinguri, pensiuni, complexe turistice;

 organizatori de turism (agenții de turism, agenții, birouri de excursii);
 servicii de transport și transportatori privați;
 centre sportive și de sănătate;
 unități de catering;
  centre și instituții de divertisment;
 companii bancare și de asigurări;
 servicii de informare.

Un operator turistic este o entitate economică care îndeplinește funcții de intermediar

între un producător și un consumator al unui produs turistic. Complexul de servicii
turistice include de obicei:

 servicii hoteliere și restaurante;

 servicii de agenții de turism;
 servicii de turism și ghiduri private;
 alte servicii.

Surse; https://zizuhotel.ru/ro/blog/rekreacionnyi-turizm-eto-chto-takoe-vidy-i-razvitie-
rekreacionnogo/