Controlul exercitat asupra administratiei publice

Ratiunea controlului este aceea de a se verifica legalitatea desfasurarii unei

anumite activitati. Administratia publica este supusa unor forme de control,
multe dintre ele prevaute chiar de Constitutie, si anume:
activitatea Presedintelui este supusa controlului in ceea ce priveste actele pe
care acesta le emite, decretele Presedintelui in calitate de acte administrative
fiind supuse controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti, in
baza art. 52 si 126, alin. 6 din Constitutie, carora pt actele administratiei locale
art 123 alin. 5.
Guvernul, pe de o parte, este el insusi unei activitati de control, iar pe de alta
parte exercita forme de control asupra altor autoritati administrative. In baza
art. 102 din Constitutie, Guvernul exercita conducerea generala a intregii
administratii publice, functie din care rezulta prerogative de control asupra
celorlalte autoritati administrative. In ceea ce priveste autoritatile publice care
ii sunt subordonate, respectiv ministerele si celelalte organe ale administratiei
publice centrale de specialitate, controlul reprezinta o dimensiune a raportului
de subordonare ierarhica, in baza careia are inclusiv dreptul de a anula actele
ilegale ale acestora. In raporturile cu autoritatile autonome, cum sunt cele
deliberative si executive ale administratiei locale, Guvernul exercita controlul
prin intermediul reprezentantului sau in teritoriu, care este prefectul.
Inexistenta raportului de subordonare exclude prerogativa reprezentantului
Guvernului de a anula el insusi actele autoritatilor publice a caror legalitate o
controleaza, el neputand decat sa sesizeze autoritatea competenta sa faca
acest lucru, adica instanta judecatoreasca. In calitate de organ controlat,
Guvernul se supune ca orice alt organ administrativ unui contro, Parlamentar al
activitatii sale. Temeiul acestui control in reprezinta art 111, alin. 1 din
interpetarea caruia rezulta ca intreaga administratie publica, impreuna cu
Guvernul este supusa unui control parlamentar al activitatii sale. Acest control
parlamentar imbraca o forma traditionala si o forma moderna. Forma
traditionala semnifica faptul ca insusi Parlamentul, prin structurile sale,
respectiv presedintii camerelor, comisiile parlamentare (comune sau proprii
fiecarei camere), precum si fiecare membru in parte pot sa recurga la proceduri
prin care sa controleze direct administratia publica:adresarea de intrebari, de
interpelari, initierea de motiuni simple sau de cenzura, solicitarea si
prezentarea de rapoarte, comisii de ancheta. Controlul parlamentar modern se
realizeaza prin autoritati publice cu caracter autonom, care exercita forme
specializate de control asupra administratiei publice, cu privire la care prezinta
informatii, rapoarte Parlamentului. De regula este vorba de autoritati
autonome prevazute de Constitutie, care prin statutul lor exced sferei celor 3
puteri in stat, cum ar fi Curtea de Conturi sau Avocatul Poporului.
Tot o forma de control exercita Parlamentul si asupra unor acte pe care le
adopta Guvernul, respectiv ordonantele, simple sau de urgenta, atunci cand
Parlamentul aproba prin lege actele respective procedura parlamentara putand
duce la modificari ale continutului ordonantelor sau chiar respingeri ale
acestora.
Prin art 21 alin. 4 sunt recunoscute jurisdictiile administrative speciale, insa se
garanteaza caracterul lor facultativ si gratuit.
In concluzie, controlul, ca si institutie a dreptului administrativ, are o
recunostere constituitonala complexa atat dpdv al autoritatilor care exercita
controlul, acelora supuse controlului al formelor concrete in care se realizeaza,
inclusiv in anumite cazuri ale efectelor pe care le produce. Ex art 52 alin1,
consacrand un drept garantie regelmenteaza posibilitatea celor care se
considera vinovati de actele nelegale de a cere instantelor judecatoresti sa le
verifice legalitatea, activitate in urma careia se poate ajunge inclusiv la
anularea actului. Dpdv al caracterului controlului, in doctrina sunt recunoscute
doua mari forme de control, respectiv un control contencios, in urma careia se
genereaza o situatie litigioasa, care trebuie transata de un organ competent si
un control necontencios, cand nu se genereaza o asemenea situatie.
In categoria controlului contencios intra controlul de legalitate exercitat de
catre instantele judecatoresti de contencios administrativ asupra actelor
administrative ilegale si controlul administrativ-jurisdictional sau controlul
jurisdictional exercitat de alte autoritati cu atributii jurisdictionale decat cele
dministrative, cum este cel realizat de CCR. Pana in 2003 se regasea in sistemul
romanesc un control jurisdictional care se exercita de catre Curtea de Conturi,
care a fost insa suprimat prin legea de revizuire.
In afara celor forme de control, mai pot fi identificate utilizand diferite criterii
urmatoarele forme de control care se exercita asupura administratiei publice:
I. In functie de organul care exercita controlul, administratia publica
este supusa urmatoarelor tipuri de control:
 1. Controlul exercitat de Parlament, denumit parlamentar in cele
doua forme ale sale
2. Controlul exercitat de un alt organ administrativ decat cel
controlat, denumit generic control administrativ, care poate fi:
a) Un control administrativ extern atunci cand se exercita de un
organ administrativ din afara celui supus controlului
b) Un control administrativ intern exercitat de structuri
apartinatoare organului controlat
3. Un control judecatoresc exercitat in baza art 52 si 126 (6) de
instantele de contencios administrativ asupra actelor
administrative ale oricarei autoritati publice, inclusiv cele
administrative.
4. Control exercitat de alte autoritati publice, cum ar fi CCR, Avocatul
Poporului, Curtea de Conturi etc.

II. In functie de obiectivele urmarite prin control, poate fi un control

general, prin care se verifica activitatea in ansamblu a unui organ
administrativ si un control de specialitate, atunci cand se verifica
anumite segmente ale acestei activitati (ex. Controlul exercitat de
Agentia Nationala a Functionarilor Publici asupra respectarii de catre
autoritatile publice a legislatiei privind functionarii publici).

III. Criteriul modului de declansare a controlului, putand fi un control

care se realizeaza din oficiu, in baza unor reglementari ale organului
care exercita controlul (ex. Planificarea autoritatilor publice supuse
controlului anual sau multianual realizata de anumite organe de
control, cum este Ministerul Finantelor Publice, Curtea de Conturi) si
control la sesizarea unor subiecte de drept.

IV. In functie de consecintele pe care le determina activitatea de control,

poate fi vorba despre controlul care atrage aplicarea unor sanctiuni cu
privire la acte si personal, in contextul identificarii unor nereguli si
control care nu atrage astfel de consecinte.
Jurisdictia administrativa si actul administrativ
jurisdictional

Notiunea de jurisdictie, cu etimologia ei juris dictio (spun dreptul) evoca o

activitate de solutionare a unui litigiu, izvorand in sfera vietii publice sau
private. El nu este sinonim cu cel de justitie, intre cei doi termeni existand o
relatie de la intreg la parte. Justitia reprezinta jurisdictia judiciara si se
infaptuieste potrivit art 126 (1) de catre ICCJ si de celelalte instante
judecatoresti prevazute de lege. In functie de organul care o exercita, in afara
jurisdictiei judiciare mai putem identifica:
-o jurisdictie constitutionala, care se exercita de catre CCR, garantul
suprematiei Constitutiei, care reprezinta potrivit legii sale organice, singura
autoritate speciala si specializata de jurisdictie constitutionala din Romania.
-o jurisdictie electorala, savarsita sau concretizata prin atributiile de solutionare
a contestatiilor pe care le au birourile sau structurile care gestioneaza procesul
electoral.
-o jurisdictie administrativa, care se exercita de catre autoritati publice, care
sunt investite prin lege cu prerogative de a solutiona litigii intervenite in
anumite segmente ale administratiei active. Constitutia vorbeste in art 21 (4)
despre jurisdictii speciale administrative, sintagmna care permite identificarea
unor subcategorii de jurisdictii, in functie de domeniul pe care il vizeaza.
Regasim astfel:
-jurisdictii administrativ-fiscale;
-jurisdictii in materia achizitiilor publice, care implica un organ tipic
administrativ-jurisdictional, care este Consiliul National de Solutionare a
Contestatiilor;
-jurisdictii administrative in alte domenii (ex. In domeniul savarsirii unor fapte
de discriminare, competenta revenindu-i Consiliului National pt Combaterea
Discriminarii)
Reglementari privind jurisdictia administrativa si actul administrativ-
jurisdictional regasim in legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, din
continutul careia rezulta urmatoarele:
 in ceea ce priveste jurisdictia administrativa, aceasta reprezinta o
activitate de solutionare a unui litigiu aparut in sfera administratiei de
catre un organ administrativ careia legea ii confera prerogative, care
actioneaza dupa proceduri specifice activitatii judecatoresti, in care se
regasesc contradictorialitatea, asigurarea dreptului la aparare,
independenta organului care solutioneaza litigiul si pronuntarea in final a
unei hotarari motivate in fapt si in drept, denumita generic act
administrativ-jurisdictional, iar concret, hotarare, decizie sau alta
denumire. Actul administrativ-jurisdictional este o categorie de act
administrativ, care prezinta anumite particularitati, determinate de
faptul ca el este rezultatul derularii unei proceduri administrativ-
jurisdictionale, astfel:
a) este obligatorie motivarea in fapt si in drept a sa
b) se bucura de o anumita stabilitate, care il excepteaza de la
revocare, fara a beneficia insa de autoritatea de lucru judecat,
care este specifica hotararilor judecatoresti
c) in calitatea lui de act administrativ, el poate fi supus
cenzurii/controlului instantelor de contencios administrativ.
Regulile procedurale sunt cuprinse in actuala lege a
contenciosului administrativ. Declararea prin Constitutie a
caracterului facultativ al jurisdictiilor administrative atrage
consecinta ca persoana care poate apela la o cale de atac
administrativ-jurisdictionala nu este obligata sa o faca, iar daca a
sesizat un organ administrativ, poate sa renunte la procedura
declansata si sa se adreseze instantei judecatoresti in virtutea
liberului acces la justitie. Anumite particularitati prezinta
jurisdictiile administrative in materia achizitiilor publice, sub
aspectul procedurii al platii unor cautiuni si al regimului juridic al
actelor adoptate de Consiliul National pt Solutionare a
Contestatiilor. Nu trebuie sa se confunde jurisdictiile
administrative cu existenta unor proceduri prealabile
administrative, care trebuie sa fie exercitate inainte de
declansarea unor litigii in fata instantelor judecatoresti. CCR s-a
pronuntat astfel in sensul ca recunoasterea prin Constitutie a
jurisdictiilor administrative si declararea caracterului lor
facultativ nu inlatura posibilitatea ca legea sa prevada
obligativitatea unor proceduri administrative prealabile celor
judiciare. Insasi legea contenciosului administrativ
 reglementeaza in art. 7 procedura prealabila care imbraca forme
ale recursului administrativ. Aceasta notiune semnifica o cale de
atac in fata organului administrativ de la care emana actul
vatamator sau cel care ii este suporaordonat ierarhic acestuia.

Controlul de legalitate asupra activitatii administratiei.

Contenctionsul administrativ
Exercitarea controlului de legalitate asupra activitatii administratiei publice s-a
exercitat de-a lungul timpului in mod diferit, conturandu-se 3 mari sisteme.
Primul sistem a fost sistemul administratorului judecator, in care litigiile erau
solutionate de catre structuri care proveneau din sfera administratiei publice.
Al doilea sistem, sistemul anglo-saxon in care litigiile generate de activitatea
administratiei sunt solutionate de aceleasi instante judecatoresti competente
sa solutioneze si litigiile dintre particulari dupa aceleasi reguli.
Al treilea sistem, sistemul francofon care presupune existenta unor organe de
jurisdictie administrativa care solutioneaza litigiile cu administratia dupa reguli
speciale, altele decat cele care se aplica litigiilor dintre particulari. In fruntea
acestor organe de jurisdictie administrativa se afla un organ suprem denumit
Consiliul de Stat, care exercita pe langa atributiile de natura jurisdictionala si
alte atributii precum consilierea Guvernului in aspectele care tin de
administratie sau avizarea actelor normative aplicabile administratiei. In Franta
si in sistemul francofon in general, jurisdictia administrativa este
despartita/separata de jurisdictia judiciara, ele reprezinta doua ordine
jurisdictionale distincte. Jurisprudenta autoritatilor de jurisdictie administrativa
din acest sistem are un rol deosebit in crearea dreptului administrativ,
recunoscandu-se in aceste state natura sau originea/sorgintea jurisdictionala a
dreptului administrativ. Un asemenea model s-a aplicat si in Romania,
infiintandu-se in 1864 un Consiliu de Stat dupa model francez care era condus
de domnitor si avea prerogative similare celui existent in Franta, insa el a fiintat
numai 2 ani , iar prin legea din 1866 care l-a desfiintat se interzicea crearea
vreodata in Romania a unor autoritati de acest tip. Litigiile cu administratia
cuprinse in ceea ce evoca notiunea de contencios administrativ au continuat sa
existe, fiind solutionate de-a lungul timpului ca regula de instanta de drept
comun, prin sectii specializate. Notiunea de contencios administrativ, prin
etimologia ei (contendo, contendere – infruntare) este utilizata in legislatie si in
practica intr-o dubla acceptiune. In sens larg (lato sensu) ea evoca totalitatea
litigiilor generate de activitatea administrativa/ cu administratia, indiferent de
cine le solutioneaza. In sens restrans, prin contencios administrativ se inteleg
litigiile dintre administratie si cei administrati, care sunt solutionate de
instantele judecatoresti de contencios administrativ. Desi legea organica face
trimitere la tribunale administrativ-fiscale, in prezent, prin instante de
contencios administrativ intelegem sectiile specializate de contencios
administrativ si fiscal din cadrul tribunalelor, Curtilor de Apel si ICCJ