UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA: CARIERE JURIDICE
ANUL I
GRUPA a II-a

Referat

Organizarea și exercitarea profesiilor

juridice

Coordonator:
Lect. univ. Popescu Viorica

Referent:
LUPU Ana-Maria Georgeta

Pitești
2015
Organizarea sistemului judiciar
în Italia
 Listă de abrevieri

 alin. – alineatul
 art. – articolul
 Ed. – Editura
 lit. – litera
 nr. – numărul
 op. cit. – opera citată
 p. – pagina
 pp. – paginile
 CSM – Consiliul Superior al Magistraturii
 C. proc. Civ – Codul de Procedură Civilă

3
 CUPRINS

CAPITOLUL I...............................................................................................................................5
CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMUL JUDICIAR ÎN ITALIA..........5
CAPITOLUL II.............................................................................................................................6
ORGANIZAREA JURISDICȚIILOR.........................................................................................6
II.1. Instanțe de prim grad de jurisdicție....................................................................................6
II.1.1. Judecătorii de pace.............................................................................................................6
II.1.2. Tribunalul............................................................................................................................7
II.1.3. Tribunalul pentru minori..................................................................................................7
II.1.4. Curtea de juri......................................................................................................................7
II.2. Instanțe în al doilea grad de jurisdicție...............................................................................8
II.2.1. Curtea de apel.....................................................................................................................8
II.3. Instanțe în al treilea grad de jurisdicție...............................................................................9
III.3.1. Curtea Supremă de Casație.............................................................................................9
II.4. Consiliul Superior al Magistraturii....................................................................................10
II.5. Personalul judiciar..............................................................................................................11
II.6. Consuetudinea în dreptul italian........................................................................................11
CAPITOLUL III..........................................................................................................................13
ÎNTREBĂRI PRIVIND APLICAREA DREPTULUI ITALIAN...........................................13
III.1. Ar trebui să mă adresez unei instanţe de drept comun sau unei instanţe specializate
(de exemplu unei instanţe cu competenţe în materie de litigii de muncă)?............................13
III.2. În cazul în care instanţele de drept comun sunt competente în materie (respectiv
acestea sunt instanţele care sunt responsabile de soluţionarea unor astfel de cauze) cum pot
şti cărei instanţe anume trebuie să mă adresez?.......................................................................13
III.3. În cazul în care o cauză este de competenţa unei instanţe specializate, cum pot afla
cărei instanţe trebuie să mă adresez?........................................................................................15
CONCLUZII................................................................................................................................16
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................17

4
 CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMUL JUDICIAR ÎN

ITALIA

Italia este o republică democratică în care justiția este așezată la locul care i
se cuvine. Legea fundamentală – Constituția din anul 1947 – consacră un Titlu
întreg – Titlul al IV-lea – magistraturii. Organizarea instanțelor judecătorești este
detaliată în legea nr. 12 din 30 ianuarie 1941.
Principalele instanțe judecătorești care funcționează în cadrul sistemului
judiciar italian sunt tribunalele, tribunalele pentru minori, curțile de apel și Curtea
de Casație. În materie civilă, legea recunoaște competența de soluționare a unor
litigii de mai redusă importanță și judecătorilor de pace. De asemenea, în materie
penală, au fost instituite și curțile cu juri, în vederea soluționării cauzelor ce
privesc infracțiuni de o anumită gravitate.1
Sistemul judiciar în Italia se bazează pe dreptul civil.
Funcția judiciară poate fi împărțită în următoarele domenii:
 Drept civil și penal;
 Administrativ;
 Contabil;
 Militar;
 Fiscal;
Jurisdicția în materie administrativă este exercitată de către instanțele
Administrative (Tribunali Amministrativi Regionali sau TAR) și de Consiliul de
Stat (Consiglio di Stato).
Jurisdicția în cauzele privind contabilitatea este exercitată de către Curtea de
Conturi a Italiei (Corte dei conti). Biroul procurorului general al acesteia se afla în
cadrul aceleiași instanțe.
Jurisdicția în materie fiscală este exercitată de către Comisiile Provinciale și
Comisiile Fiscale Regionale.
Jurisdicția în materie militară este exercitată de către instanțele militare,
curțile de apel militare, curțile de supraveghere militare, procurori militari din
cadrul instanțelor militare, procurori generali militari din cadrul curților de apel
militare și de către procurorul general militar din cadrul Curții de Casație.2

1
I. Leș, Sisteme judiciare comparate, Ed. All Beck, București, 2002, p. 432.
2
https://www.giustizia.it/giustizia/, accesat în data de 13 ianuarie 2016, ora 20:30.

5
 CAPITOLUL II

ORGANIZAREA JURISDICȚIILOR

II.1. Instanțe de prim grad de jurisdicție

II.1.1. Judecătorii de pace

Judecărorii de pace au competența de a soluționa litigiile ce au ca obiect

bunuri mobile a căror valoare nu depașește suma de 5.000.000 de lire. De
asemenea, judecătorii de pace au căderea de a soluționa și litigiile privitoare la
pagubele pricinuite de autovehicule și ambarcațiuni, dacă valoarea acestor pagube
nu depășește suma de 30.000.000 de lire. În fine, judecătorii de pace au și
competența de a soluționa unele cereri, indiferent de valoare, cum sunt cele ce au
ca obiect nerespectarea legilor, regulamentelor ori cutumelor privitoare la distanța
de plantare a arborilor, celor privitoare la modalitatea de folosire a serviciilor în
coproprietate, precum și unele litigii referitoare la raporturile dintre proprietari sau
detentorii de bunuri.
Modul de recrutare a judecătorilor de pace este stabilit prin Legea nr. 374
din 21 noiembrie 1991. Ei sunt supuși acelorași obligații ca și judecătorii ordinari.
Hotărârile pronunțate de judecătorii de pace pot fi atacate cu apel în fața
tribunalului. Cele pronunțate în echitate pot fi atacate numai pe calea recursului în
casație.3
După un examen public deosebit de dificil, magistrații sunt repartizați pe
instanțe într-un anumit domeniu de competență, conform opțiunii personale a
acestora. Aceștia nu pot fi repartizați, promovați, revocați din funcție, transferați
sau pedepsiți fără deliberările Consiglio Superiore della Magistratura sau CSM
(consiliul superior al magistraturii) și cu garanții speciale de protecție.
Toate chestiunile privind magistrații trebuie să fie evaluate de către CSM
care protejează independența magistraților și a statutului acestora.
Președintele Republicii Italiene este și președintele CSM.4
II.1.2. Tribunalul

Tribunalul este o instanță de drept comun în materie civilă. El judecă toate

cauzele civile (cu excepția celor date în competența judecătorului de pace) și
penale. De regulă, la tribunal cauzele civile și penale se judecă de un singur

3
I. Leș, op. cit., p. 433.
4
https://e-justice.europa.eu/content_judicial_systems_in_member_states-16-it-ro.do?member=1, accesat în data de
13 ianuarie 2016, ora 20:40.

6
judecător. Doar în anumite cauze, strict determinate de lege, completul de judecată
este format din trei judecători.
În unele materii, tribunalului îî este recuoscută o competență exclusivă.
Aceste cauze sunt limitative prevăzute în art. 9, alin. (2) C. proc. Civ. Aceste cauze
vizează: litigiile privitoare la taxe și impozite, cele relative la starea și capacitatea
persoanei și la drepturile onorifice, declararea falsului, executarea silită și, în
general, orice cauză având o valoare nedeterminabilă.5

II.1.3. Tribunalul pentru minori

Este o jurisdicție separată, distinct de aceea a tribunalului de drept comun.

Competența sa se extinde la nivelul circumscripției teritoriale a unei curți de apel.
Tribunalul este compus dintr-un judecător al curții de apel, în calitate de
președinte, dintr-un magistrat al tribunalului și doi experți (o femeie și un barbat).
Cei doi experți trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege și li se conferă
titlul de judecători onoranți (plătiți). Ei sunt numiți de Președintele Republicii, la
propunerea ministrului justiției, pe o perioadă de trei ani.
Competența materială a tribunalelor pentru minori este determinată de lege
în funcție de natura cauzelor. Înființarea unor asemenea tribunale a fost destinată
ocrotirii minorilor prin formarea unor instanțe specializate. Astfel, în materie
civilă, tribunalele pentru minori judecă cauzele privitoare la adopții, încredințarea
minorilor și exercitarea autorității părintești, la interdicția și incapacitatea
minorului. În materie penală, tribunalul este competent pentru toate infracțiunile
comise de către minori.
Deciziile tribunalului pentru minori pot fi atacate cu apel la o secție specială
a curții de apel.6

II.1.4. Curtea de juri

Curtea de juri este organizată pentru soluționarea unor cauze penale grave.
Ea se compune dintr-un magistrat al curții de apel, care are și calitatea de
președinte, un magistrat al tribunalului și din 6 jurați (judecători populari). Jurații
sunt aleși din rândul cetățenilor în vederea desfășurării acestei activități pentru
perioade scurte de timp, cooperării și reprezentării diverselor sectoare ale
societății.7
5
https://cristidanilet.files.wordpress.com/2013/04/sistemele-judiciare-din-statele-uniunii-europene.pdf, accesat în
data de 13 ianuarie 2016, ora 20:45.
6
I. Leș, op. cit., p. 434.
7
https://e-justice.europa.eu/content_judicial_systems_in_member_states-16-it-ro.do?member=1, accesat în data de
14 ianuarie 2016, ora 17:00.

7
 Participarea juraților la activitatea judiciară constituie, potrivit art. 102 alin.
(3) din Constituție, o formă de participare directă a poporului la înfăptuirea
justiției.
Curtea de juri are competența de a judeca infracțiunile pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii pe viață sau o pedeapsă cu închisoarea maximă de 24
de ani, delictele împotriva statului, precum și alte delicte expres prevăzute de art. 5
C. proc. pen.8
Hotărârile curții pot fi atacate cu apel la curtea cu juri a curții de apel.
Aceasta din urmă judecată tot într-un complet format din 8 membrii (un judecător
de la Curtea de Casație, un judecător de la curtea de apel și 6 jurați). Deciziile
curții de apel pot fi atacate cu recurs în casație.

II.2. Instanțe în al doilea grad de jurisdicție

II.2.1. Curtea de apel

Formează ceea ce denumim cel de-al doilea grad de jurisdicție. În fiecare

district este organizată câte o curte de apel, care în general are sediul în capitala
acelui district.
Funcția principală a curților de apel este aceea de a realiza judecata
apelurilor, în materie civilă și penală, îndreptate împotriva sentințelor pronunțate în
primă instanță de tribunal.9
Curtea de apel judecă cauzele date de lege în competența sa în complet
format din 3 judecători de carieră. Secția pentru minori este compusă însă din 5
membri, respective dintr-un judecător de la Curtea de Casație, în calitate de
președinte, doi judecători de la curtea de apel și doi experți.

II.3. Instanțe în al treilea grad de jurisdicție

III.3.1. Curtea Supremă de Casație

Este organul suprem al justiției și are sediul la Roma. Ea are jurisdicție pe

întreg teritoriul republicii.
Potrivit art. 65 din legea de organizare judecătorească, Curtea Supremă de
Casație asigură exacta aplicare și interpretare a legii, unitatea dreptului obiectiv
național, respectarea competențelor fiecărei jurisdicții, reglementează conflictele

8
M. Guțan, Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului comparat, Ed. Hamangiu, 2014,
p. 381.
9
Art 53, lit. a) din Legea nr. 12/1941.

8
de competență și de atribuții și îndeplinește orice alte atribuții ce-i sunt conferite de
lege.
Curtea Supremă de Casație este costituită din secții și este condusă de către
un prim președinte. Membrii Curții Supreme de Casație poartă denumirea de
consilieri. În prezent, la Curtea Supremă de Casație există 6 secții penale, 3 secții
civile și o secție pentru dreptul muncii. Secțiile judecă în complet format din 5
membri. Legea acordă și secțiilor reunite competența de a soluționa recursurile
care se referă la probleme de competență, la o chestiune de drept care a primit
soluții diferite din partea secțiilor sesizate sau la o problemă de principiu deosebit
de importantă. Secțiile reunite sunt compuse din 9 membri cu vot deliberativ.10

Ierarhizarea instanțelor11:

Jurisdicție Jurisdicție
Instanță pentru Jurisdicție
civilă penalăminori penală
Prim grad Oficiul penal/
Judecătorul de Judecătorul de Tribunalul
de Tribunalul
pace pace pentru minori
jurisdicție penal
Tribunalul Tribunalul
Secție
Al doilea Tribunalul
specializată a
grad de Curtea de Apel Curtea de Apel penal
Curții de Apel
jurisdicție
Curtea Supremă Curtea Supremă Curtea Supremă Curtea Supremă
Încălcarea
(sau Curtea de (sau Curtea de (sau Curtea de (sau Curtea de
legii
Casație) Casație) Casație) Casație)

În Italia, jurisdicțiile administrative sunt mult mai reduse ca număr și ca

importanță față de cele din Franța și Germania. O atare situație a fost impusă de
Constituția din 27 noiembrie 1947, care a instituit un principiu fundamental, anume
acela al competenței generale a instanțelor judecătorești. Mai mult, potrivit art. 102
alin. (2) din Constituția Italiei nu se pot institui jurisdicții extraordinare și speciale;
se pot organiza doar pe lângă instanțele ordinare secții specializate pentru diferite
materii, chiar și cu personae competente din afara magistraturii.
Textele constituționale menționate au fost interpretate și aplicate constant în
sensul interdicției de organizare a unor instanțe speciale și specializate în afara
sistemului judiciar. Scopul legii fundamentale a fost, astfel cum remarcă un reputat
procedurist, acela de a realiza unitatea justiției.
10
I. Leș, Organizarea sistemului judiciar în dreptul comparat, Ed. All Back, București, 2005, p. 270.
11
https://e-justice.europa.eu/content_judicial_systems_in_member_states-16-it-ro.do?member=1, accesat în data de
14 ianuarie 2016, ora 17:15.

9
 II.4. Consiliul Superior al Magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii este și în Italia un organism de maximă

importanță în garantarea independenței magistraturii și a imparțialității membrilor
ce o compun. De aceea, legiuitorul constituțional a acordat importanța cuvenită
însăși modului de constituire a acestui veritabil guvern al magistraturii.
CSM este prezidat de Președintele Republicii. Primul președinte și
Procurorul general al Curții Supreme de Casație fac parte de drept din Consiliul
Superior al Magistraturii. Ceilalți 30 de membru ai CSM sunt aleși, în proporție de
două treimi, dintre magistrații de toate categoriile, iar o treime de către Parlament,
întrunit în ședință comună, dintre profesorii de științe juridice titulari și dintre
avocații cu peste 15 ani vechime în profesie. 12
Autoguvernarea magistraturii nu poate fi realizată, în exclusivitate din
persoane din cadrul profesiei, căci o atare structurare a unui asemenea organism
poate conduce la constituirea unui mecanism de castă, refractar chiar la acțiunile de
responsabilizare disciplinară a acelor membri care comit abateri grave,
incomplatibile cu statutul de magistrat.
CSM este împărțit în mai multe comisii care sunt însărcinate cu rezolvarea
diferitelor probleme ce intră în componența acestui organism. Orice deliberare și
hotărâre adoptată de Consiliu presupune, în principiu, un examen în cadrul
comisiei competente în materia respectivă.
Activitatea de tragere la răspundere disciplinară se realizează de o secție
specială – secția disciplinară – care este compusă din 9 membri ai CSM și aleși de
către acesta. Secția disciplinară este prezidată de vice-președintele CSM. Ea este
considerată ca un organ de natură jurisdicțională. Deciziile acestei secții pot fi
atacate pe calea recursului în fața Curții de Casație. Recursul poate fi exercitat de
magistratul acuzat, de ministrul justiției sau de procurorul general.13

II.5. Personalul judiciar

Magistratura italiană este compusă din judecători și procurori. Ei se bucură

de un statut asemănător, cu particularitatea că procurorii nu beneficiază de o
inamovibilitate egală cu aceea a judecătorilor.
Judecătorii onorari ai tribunalelor sunt numiți prin decret al ministrului
justiției, la propunerea CSM. Calitatea de judecător poate fi dobândită numai de
persoanele care au cetățenia italiană, au exercițiul drepturilor civile și politice,
posedă aptitudini fizice și psihice pentru exercitarea profesiei, au vârsta între 25 și

12
I. Leș, op.cit., p. 439
13
https://e-justice.europa.eu/content_judicial_systems_in_member_states-16-it-ro.do?member=1, accesat în data de
14 ianuarie 2016, ora 17:20.

10
69 de ani, au reședința într-o localitate din raza teritorială a instanței la care
urmează să fie numite, au licența în drept și nu au suferit condamnări penale.
Numirea acestor magistrați se face doar pe o durată de trei ani.
Condițiile de recrutare a judecătorilor de pace sunt asemănătoare cu cele
indicate mai sus. Consiliile judiciare locale organizează însă periodic cursuri de
perfecționare profesională a judecătorilor de pace.
Recrutarea celorlalți magistrați se face prin intermediul CSM și pe bază de
concurs. În prezent, numarul total al magistraților (judecători și procurori), în
Italia, este de peste 9000.
Avocatura este și ea organizată pe baza unor principii asemănătoare cu cele
ce funcționează în alte țări democratice. Și în Italia reprezentarea și asistarea
părților se realizează prin intermediul avocaților, care sunt organizați pe baze
liberare. În mod tradițional, și în Italia s-a făcut distincție între funcția de
reprezentare a părților în îndeplinirea actelor de procedură și asistarea părții în fața
instanței de judecată. Reprezentarea în îndeplinirea actelor de procedură se făcea
prin procuratori (procuratori-apărători, reprezentant), iar asistarea prin avocați.
Prin Legea nr. 27 din 24 februarie 1997, cele două funcții au fost
reunite într-una singură, care este exercitată de la această dată de către avocați. În
dreptul procesual civil italian, participarea părții în proces printr-un avocat este
obligatorie în fața Curții de Casație, în fața curților de apel și în fața tribunalelor. În
fața tribunalelor de pace, participarea printr-un avocat este cerută de lege, ca regulă
generală, numai în cauzele a căror valoare depășește suma de un milion de lire.14

II.6. Consuetudinea în dreptul italian

Aproape în toate reglementările juridice codificate, consuetudinea are o

importanță mult inferioară celei întâlnite astăzi, în dreptul canonic. Este suficient
să examinăm reglementarea italiană, care, în art. 15 al Dispozițiilor generale ale
legii prin care începe Codul civil, prevede că ”Legile nu sunt abrogate decât de legi
ulterioare, prin declarația expresă a legislatorului, sau în caz de incomplatibilitate
între noile dispoziții și cele precedente, sau pentru că noua lege reorganizează
întreaga materie, deja reglementată prin legile anterioare”. Întâietatea legii este
apoi confirmată de art. 8, c.1: ”În domeniile fixate de lege și de Regulamente,
obiceiurile au eficacitate doar în ceea ce le privește”. În consecință, consuetudinea
va putea fi utilizată fie în domeniile nerestricționate prin legi scrise, fie numai în
cazurile în care ea este integrată în conținutul unei norme sau facilitează
înțelegerea unei norme. De exemplu, raportul de muncă domestic este reglementat
de norme prevăzute în cap. II, art IV, ” ori chiar mai favorabil pentru cel care

14
I. Leș, op. cit., pp. 442-443.

11
prestează o muncă conform convenției și obiceiurilor”. În acest caz, individul poate
alege dacă să urmeze legea ori obiceiurile.
Împământenirea uzanțelor se face prin intermediul selecțiilor și culegerilor
oficiale. Obiceiurile invocate sau descrise au valoare ”până la proba contrară”.
Individualizarea consuetudinilor este deci mai puțin sigură decât aceea a legilor, în
timp ce un text de lege publicat în Monitorul Oficial (Gazzetta Ufficiale) este
unicul valabil până în momentul în care este înlocuit de o normă modificată, textul
unei consuetudini culese de Ministerul de industrie și comerț sau de o Cameră de
Comerț poate fi nerelevant din punct de vedere juridic pe baza precedentelor
jurisprudențiale, a părerilor persoanelor publice sau a mărturiilor individuale. În
consecință, nu toate obiceiurile sunt conținute de culegerile oficiale și invers, nu
toate obiceiurile înscrise acolo sunt valide.
Consuetudinea, chiar dacă relevantă în dreptul privat, nu se limitează doar la
acesta. Sistemele juridice moderne prevăd faptul că materia penală poate să fie
clasificată doar de legile formale, adică nici un comportament nu poate fi declarat
incriminatoriu, dacă nu este supus unei verificări formale a legii (nullum crimen,
nulla poena sine lege). În pofida acestei rezerve a legii, consuetudinea își găsește
aplicabilitate chiar și în dreptul penal, în privința ”exercițiului/exercitării unui
drept”, iar un drept subiectiv se poate fonda atât pe o normă, cât și pe o
consuetudine.15

CAPITOLUL III

ÎNTREBĂRI PRIVIND APLICAREA DREPTULUI ITALIAN

15
M. G. Lossano, Marile sisteme juridice. Introducere în dreptul european și extraeuropean, Ed. All Beck,
București, 2005, pp. 334-335.

12
 III.1. Ar trebui să mă adresez unei instanţe de drept comun sau unei
instanţe specializate (de exemplu unei instanţe cu competenţe în materie de
litigii de muncă)?

Anumite litigii în materie civilă trebuie aduse în fața instanțelor specializate.

Litigiile în domeniul agricol sunt soluționate de secțiile specializate din cadrul
instanțelor judiciare de drept comun și litigiile în domeniul comercial și corporatist
sunt soluționate de tribunalul comercial (tribunale delle imprese). Alte instanțe
judiciare specializate sunt tribunalul pentru minori și tribunalul cu competență în
cauzele privind apele publice. În toate celelalte cazuri, acțiunile legale de drept
civil sunt audiate de instanțele judiciare de drept comun, care pot, totuși, să urmeze
proceduri speciale, de exemplu în cazul conflictelor de muncă și al celor legate de
închirieri.

III.2. În cazul în care instanţele de drept comun sunt competente în

materie (respectiv acestea sunt instanţele care sunt responsabile de
soluţionarea unor astfel de cauze) cum pot şti cărei instanţe anume trebuie să
mă adresez?

Instanța competentă se identifică pe baza competenței teritoriale — „forumul

ordinar pentru persoanele fizice” (foro generale delle persone fisiche) fiind
instanța în a cărui rază de competență teritorială intră domiciliul pârâtului, sau pe
baza valorii pretenției, în conformitate cu care pretenția va fi audiată fie de către
judecătorul de pace (giudice di pace), fie de un tribunal (tribunale), sau pe baza
obiectului litigiului, anumite cauze urmând a fi judecate de instanțe speciale,
indiferent de valoarea în litigiu: de exemplu, cererile de anulare a căsătoriei vor fi
evaluate de către un tribunal, cu un complet de judecători.16

 Există o diferenţă între instanţele de drept comun „inferioare” şi

„superioare” (de exemplu instanţe districtuale considerate instanţe
inferioare şi instanţe regionale considerate instanţe superioare) şi, dacă
există, care este instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei mele?

Nu există o relație ierarhică între instanțe: există numai instanțe cu

competențe judiciare diferite. În conformitate cu valoarea pretenției, cauza va fi
audiată în primă instanță de către judecătorul de pace sau de către tribunal.
Tribunalul audiază cauza în sesiune cu judecător unic sau cu un complet de
judecători, în funcție de obiectul cauzei. Căile de atac împotriva hotărârilor
judecătorești sunt audiate de obicei de către curțile de apel (corti d’appello).
16
http://www.giustizia.it/, accesat în data de 14 ianuarie 2016, ora 17:40.

13
 Totuși, în unele cauze, acțiunile legale trebuie inițiate la curtea de apel
[cauzele în care curtea de apel are competență „materială” (competenza
funzionale), de exemplu în cererile de anulare a unei decizii de arbitraj]. Ca regulă
generală, o cauză va fi instrumentată de tribunalul de primă instanță de la locul de
reședință al pârâtului.17

 Regula în materie de competenţă teritorială

În cazul persoanelor fizice, instanța cu competență judiciară este, de obicei,

aceea în a cărei rază teritorială intră locul de reședință (residenza), de domiciliu
(domicilio) sau, dacă ambele sunt necunoscute, de ședere (dimora) al pârâtului.
Dacă pârâtul nu are niciun loc de reședință, domiciliu sau ședere în Italia,
sau dacă locul de ședere nu este cunoscut, instanța cu competență judiciară este
aceea în a cărei rază teritorială intră locul de reședință al reclamantului.
În cazul persoanelor juridice, instanța cu competență judiciară este aceea în a
cărei rază teritorială intră locul în care acestea își au sediile sau (la alegerea
reclamantului) o instituție și un reprezentant autorizat să acționeze în numele lor.
Parteneriatele fără personalitate juridică, asociațiile și comisiile își au sediul la
locul în care își desfășoară în mod obișnuit activitățile.

 Reglementări particulare
Excepțiile de la norma de forum ordinar sunt acele instanțe care au
competență judiciară exclusivă, de exemplu în cauzele în materie de drept al
consumatorilor, în care instanța cu competență judiciară este aceea în a cărei rază
de competență teritorială intră locul de reședință al consumatorului.

 Când pot alege între instanţa din raza teritorială în care pârâtul îşi are
domiciliul (instanţa determinată prin aplicarea regulii de bază) şi o altă
instanţă?
În unele cauze, există opțiunea de a alege între forumul ordinar și unul
alternativ. De exemplu, alături de forumul ordinar pentru persoane fizice sau
juridice, reclamantul poate să aleagă să intenteze acțiune într-o altă instanță
prevăzută în mod opțional pentru cauzele care presupun drepturi împotriva unor
persoane specificate (diritti di obbligazione): în astfel de cauze, reclamantul poate
opta pentru forumul ordinar sau se poate adresa instanței în a cărei rază teritorială
intră locul unde a apărut obligația (evenimentul care o generează poate fi de natură
contractuală sau necontractuală) sau instanței în a cărei rază teritorială intră locul
în care trebuie să fie realizată obligația18.
17
https://e-justice.europa.eu/content_jurisdiction-85-it-ro.do, accesat în data de 14 ianuarie 2016, ora 18:00.
18
Art. 20 din Codul de Procedură Civilă italian.

14
  Când am obligaţia să aleg o instanţă diferită de cea din raza teritorială
în care pârâtul îşi are domiciliul (instanţă determinată prin aplicarea
regulii de bază)?

Aceasta se întâmplă atunci când instanța are competență judiciară exclusivă.

Un exemplu îl reprezintă instanța cu competență teritorială asupra locului unde este
amplasat bunul imobil, în cauzele legate de evacuare sau în litigiile privind
drepturile de proprietate; un alt exemplu este cel al litigiilor în materie de consum,
în care instanța competentă este întotdeauna cea cu competență teritorială asupra
locului de reședință al consumatorului.

 Pot părţile însele să atribuie competenţă unei instanţe care altfel nu ar fi

competentă?
Cu excepția situației în care există competență judiciară obligatorie (de
exemplu, competență judiciară teritorială în cauzele privind bunul imobil), părțile
pot să convină împreună asupra unui forum diferit (articolul 20 din Codul de
Procedură Civilă).

III.3. În cazul în care o cauză este de competenţa unei instanţe

specializate, cum pot afla cărei instanţe trebuie să mă adresez?

În conformitate cu natura litigiului, competența judiciară revine instanțelor

ordinare, care judecă cauzele privind drepturile și beneficiile personale, sau
instanțelor speciale, care instrumentează interesele legitime în relațiile cu
autoritățile publice sau alte aspecte specifice (de exemplu, o instanță
administrativă, o curte de conturi sau o instanță fiscală).
În cadrul sistemului judiciar ordinar, obiectul unui litigiu va stabili dacă
respectiva cauză se va prezenta în fața unei secții specializate sau a unui judecător
specializat. De exemplu, litigiile referitoare la societăți comerciale sunt judecate de
un tribunal comercial.19

CONCLUZII

19
http://www.giustizia.it/, accesat în data de 14 ianuarie 2016, ora 18:10.

15
 Principalele instanțe judecătorești care funcționează în cadrul sistemului
judiciar italian sunt tribunalele, tribunalele pentru minori, curțile de apel și Curtea
de Casație. În materie civilă, legea recunoaște competența de soluționare a unor
litigii de mai redusă importanță și judecătoriilor de pace. De asemenea, în materie
penală, au fost instituite și curțile cu juri, în vederea soluționării cauzelor ce
privesc infracțiuni de o anumită gravitate.
Comparativ cu România, Italia, recunoscută pentru inflaţia legislativă care îi
afectează sistemul legislativ, nu se apropie de cifrele atinse în sistemul nostru, în
condiţiile în care numărul actelor normative care intră în vigoare anual în republică
este puţin peste 200. Sistemul juridic român este marcat de o importantă
instabilitate legislativă, dublată de o inflaţie legislativă. Statistica activităţii
legislative a Parlamentului şi a Guvernului din ultimii cinci ani confirmă aceste
concluzii. Astfel, în 2010 au fost adoptate 223 de legi şi 122 de ordonanţe ale
Guvernului, în 2009 au fost adoptate 391 de legi şi 138 de ordonanţe.
Ministerul Justiției își îndeplinește funcțiile administrative și organizatorice
la două niveluri:
 în cadrul structurilor centrale (dipartimenti), în principal în Roma și, în cazul
domeniilor speciale de competență, și în secțiile locale;
 în cadrul birourilor judiciare, tribunalelor, instanțelor etc.
La nivelul superior al instanțelor (sau al birourilor procurorilor publici) sunt:
 un magistrat principal, care conduce corpul magistraților și are ultimul
cuvânt în deciziile biroului;
 un manager al instanțelor (dirigente) care se dedică organizării serviciilor
judiciare pentru asistența publică și internă pentru judecători și procurori.
Dirigente este poziția cea mai înaltă în ierarhia personalului administrativ.

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, cursuri, articole publicate în reviste de specialitate

16
  GUȚAN Manuel, Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria
generală a dreptului comparat, Ed. Hamangiu, 2014

 LEȘ Ioan, Sisteme judiciare comparate, Ed. All Beck, București, 2002

 LEȘ Ioan, Organizarea sistemului judiciar în dreptul comparat, Ed.

All Back, București, 2005

 Lossano Mario G., Marile sisteme juridice. Introducere în dreptul

european și extraeuropean, Ed. All Beck, București, 2005

II. Norme de drept italian

 Codul de Procedură Civilă italian
 Legea nr. 12/1941

III. Surse internet

 www.giustizia.it/giustizia/
 www.e-justice.europa.eu/
 www.cristidanilet.files.wordpress.com

17