CONSTITUŢIA ROMÂNIEI *** Republicată

EMITENT: ADUNAREA CONSTITUANTĂ

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 31 octombrie 2003

ART. 44
Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.
Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de
proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din
aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la
care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin
lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în
proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase,
politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul
oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru
daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune
imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord
cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia
mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini
care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se
prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii
pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
ART. 56
Contribuţii financiare
(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile
publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor
fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii
excepţionale.
 ORDONANŢĂ Nr. 21/2007 din 31 ianuarie 2007
privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi
desfăşurarea activităţii de impresariat artistic

ART. 4
(1) Instituţiile de spectacole sau concerte se înfiinţează, se organizează şi
funcţionează în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.
(2) Instituţiile de spectacole sau concerte elaborează propriile regulamente de
organizare şi funcţionare, care se aprobă, potrivit legii, de autorităţile în subordinea
cărora se află.
(3) Instituţiile de spectacole sau concerte au deplină autonomie în stabilirea şi
realizarea programelor proprii, în consens cu politicile culturale ale autorităţilor
centrale sau locale, concepute pentru a răspunde nevoilor comunităţii.
ART. 12
(1) Funcţionarea instituţiilor de spectacole sau concerte se asigură de către
personalul artistic, tehnic şi administrativ, care îşi desfăşoară activitatea în baza
contractelor individuale de muncă, a celor încheiate potrivit prevederilor legale
privind dreptul de autor şi drepturile conexe sau în baza unor contracte
reglementate de Codul civil.
(1^1) Durata contractelor încheiate potrivit prevederilor legale privind dreptul
de autor şi drepturile conexe şi a celor reglementate de Codul civil poate fi
stabilită inclusiv pe stagiune ori pe program, proiect sau acţiune culturală şi poate
fi prelungită prin acordul părţilor.
ART. 13
(1) Pentru personalul instituţiilor de spectacole sau concerte, contractul
individual de muncă se încheie pe perioadă nedeterminată sau pe durata
determinată, inclusiv pe stagiune ori pe producţie artistică, în conformitate cu
dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi art. 83 lit. h) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
#M1
(2) Încadrarea personalului din instituţiile de spectacole sau concerte potrivit
alin. (1) se face pe bază de concurs ori de examen, organizat în condiţiile legii.
(3) În cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe durată determinată,
angajarea se poate face şi în mod direct, prin acordul părţilor.
#M4
(4) Datorită specificului activităţii, încheierea contractelor individuale de
muncă pe durată determinată se poate face şi prin derogare de la prevederile art.
82 alin. (3) - (5) şi ale art. 84 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Contractele individuale de muncă încheiate pe durată nedeterminată pot fi
modificate, prin acordul părţilor, în contracte pe durată determinată.

HOTĂRÂRE Nr. 90/2010 din 10 februarie 2010

privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii

ART. 5
(1) În vederea îndeplinirii rolului şi a obiectivelor sale generale, Ministerul
Culturii are următoarele atribuţii principale:
1. asigură gestionarea eficientă a sistemului său instituţional specific, cuprinzând
inclusiv instituţiile subordonate şi serviciile publice deconcentrate;
11. elaborează, potrivit legii, norme, regulamente şi metodologii pentru
domeniile sale de activitate, acestea având caracter obligatoriu pentru derularea
activităţilor din toate instituţiile şi aşezămintele culturale, indiferent de
subordonarea acestora;

LEGE Nr. 53/2003 din 24 ianuarie 2003 *** Republicată

Codul muncii

ART. 3
(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate
fi îngrădit.
(2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei,
meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit
loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) - (3)
este nul de drept.
 ART. 17
(1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă,
angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori,
după caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le
înscrie în contract sau să le modifice.
(2) Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a
salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării
contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz.
(3) Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi
informată cu privire la cel puţin următoarele elemente:
d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din
România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea
atribuţiilor postului;
(4) Elementele din informarea prevăzută la alin. (3) trebuie să se regăsească
şi în conţinutul contractului individual de muncă.

Cod penal

ART. 175*)
Funcţionar public
(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu
permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul
realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
#M3
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii
autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital
integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate
al acesteia.
#B
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale,
persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de
autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu
privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
#CIN
 *) 1. Conform art. 38 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, în
exercitarea profesiei, avocaţii sunt parteneri indispensabili ai justiţiei, ocrotiţi de
lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarilor publici, cu excepţia situaţiilor în care
atestă identitatea părţilor, a conţinutului sau datei unui act.
2. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2014, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că expertul
tehnic judiciar este funcţionar public în conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin.
(2) teza întâi din Codul penal.
3. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26/2014, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că medicul
angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de
sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175
alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
4. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8/2017, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că profesorul
din învăţământul preuniversitar de stat are calitatea de funcţionar public în
accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
5. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 18/2017, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că, în sensul
legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital
integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a
României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din
Codul penal.

Comentariu
Legislaţie anterioară

Reglementări anterioare:
- art. 147 alin. 1 din vechiul Cod penal

#B
ART. 176
Public
Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile
publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile
proprietate publică.