6.

MĂSURĂRI ASUPRA FORMEI

SEMNALELOR

6.1. MĂSURĂRI ÎN DOMENIUL TIMP -MĂSURĂRI ÎN

DOMENIUL FRECVENŢĂ

În funcţie de caracteristicile lor semnalele se clasifică în (Fig. 6.1):

 semnale deterministe
 semnale stocastice.

Semnal

Determinist Stocastic

Periodic Neperiodic Staţionar Nestaţionar

Sinu- Nesinu- Cvasi- Tranzi-

Ergodic Neergodic
soidal soidal periodic toriu

Fig. 6.1. Clasificarea semnalelor în funcţie de caracteristici

Semnale deterministe sunt semnalele care pot fi descrise prin funcţii

matematice sau grafic şi astfel evoluţia lor în timp este previzibilă. În această
categorie intră şi semnalele de test (sinusoidal, dreptunghiular, funcţia treaptă,
funcţia impuls, etc), ce sunt utilzate, de exemplu, în măsurări.
Semnalele stocastice sunt mult mai complexe (au un conţinut de informaţii
mult mai mare), fiind constituite dintr-o infinitate de colecţii sau realizări (Fig.
6.2), adică dintr-un ansamblu de funcţii eşantion, s1(t); s2(t);...; sj(t);..., obţinute
prin repetarea observărilor/măsurărilor.
Deoarece eşantioanele diferă între ele, măsurarea în mod individual a uneia sau
alteia dintre valori aparţinând unei funcţii eşantion nu prezintă utilitate decât dacă
se dă probabilitatea de apariţie a valorii respective.
Astfel, semnalele stocastice nu sunt previzibile, deci nu pot fi descrise exact ca cele
deterministe, ci în termeni de probabilitate pe întreg ansamblul [Bronzino 2000].
1-2 MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ŞI NEELECTRICE II

s1(t)
s1(t1) s1(t2)

t Funcţia eşantion 1
t1 t2
s2(t)
s2(t1) s2(t2)
Funcţia eşantion 2
t
t1
=t2-t1 t2

sj(t)
s3(t1) s3(t2)

t Funcţia eşantion j
t2
t1

Fig. 6.2. Semnal stocastic (ansamblu de funcţii eşantion)

Semnalele pot avea o prezenţă continuă în timp (semnale permanente)

sau o apariţie singulară, de scurtă durată (semnale tranzitorii).
Instrumentaţia şi metodele de măsurare diferă mult în cazul celor două
tipuri de semnale. Se fac, în general, măsurări în domeniul frecvenţă pentru
primul caz şi măsurări în domeniul timp pentru al doilea.
Dacă pentru semnalele cu prezenţă continuă, pe lângă măsurările în
domeniul timp frecvenţă se pot face şi măsurări în domeniul frecvenţă, pentru
semnalele cu apariţie singulară este posibilă doar înregistrarea formei variaţiei lor
în timp, din care se poate face („off line”) un studiu/reprezentare în domeniul
frecvenţă.
O reprezentare în domeniul timp şi în domeniul frecvenţă a unui semnal
este dată în Fig. 6.3. În această figură se arată doar caracteristica de amplitudine
U(f), caracteristica de fază (f) fiind sugerată prin timpii t1 = 1T1/2, t2,…tn, care
sunt diferiţi de la o sinusoidă la alta.
MĂSURĂRI ASUPRA FORMEI SEMNALELOR 1-3

f
u(t) U(f) 3T3/2

2T2/2

1T1/2
Domeniul
t frecvenţă

u(t) U(f) f
Domeniul
timp f3
f2
f1
T1 t

Fig. 6.3. Analiză în domeniul timp - analiză în domeniul frecvenţă.

În tabelul 6.1 se face o comparaţie între cele două moduri de măsurare,

notând cu (+) avantajele şi cu (-) dezavantajele.

Tabelul 6.1
Comparaţie între măsurările în domeniul frecvenţă şi măsurările în domeniul timp.

Măsurări în domeniul frecvenţă Măsurări în domeniul timp

Se reprezintă spectrul semnalelor Se reprezintă amplitudinea semnalului

permanente. Spectrul semnalului are două
componente (amplitudinea şi faza)
(-) Domeniul de aplicaţie restrâns (semnale
periodice)
(+) Aparatura necesară este disponibilă în
multe laboratoare
- analizoare de spectru (Hz - peste 100
GHz)
- receptoare de perturbaţii
electromagnetice (Hz - zeci de GHz)
(+) Standardele, normele şi modul de
utilizare al rezultatului sunt bine puse la
funcţie de timp.
(+) Domeniul de aplicaţie mult mai mare
(orice fel de semnale)
(-) Aparatura necesară este mai complexă:
- osciloscoape (cu banda de trecere în timp
real - câţiva GHz)
- înregistratoare numerice de formă de
undă
(-) Experienţa în domeniul acestui tip de
măsurări este mai redusă.
1-4 MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ŞI NEELECTRICE II

punct (datorită “vechimii” acestui mod de

măsurare).
(-) Nu este totdeauna posibilă efectuarea
măsurărilor de fază şi deci nu se poate
trece din domeniul frecvenţă în domeniul
timp.
(+) Utilizarea unor filtre foarte selective
permite:
- raport semnal - zgomot mare
- domeniu dinamic mare 80 - 120 dB
(-) Aceste măsurări se efectuează într-un
timp mare, rezultând astfel un cost ridicat
(+) Furnizează rapid o informaţie globală,
există posibilitatea de a trece prin calcul în
domeniul frecvenţă şi posibilitatea
deducerii răspunsului la alte tipuri de
excitaţie.
Au aplicabilitate în domeniul cercetării,
studiului şi modelării.
(-) Datorită lărgimii mari de bandă,
zgomotul termic, zgomotul de eşantionare
şi numerizare limitează domeniul dinamic
la 40 - 60 dB.
De aceea nu se pot calcula, de exemplu,
amplitudinile frecvenţelor înalte din
spectru, care sunt adesea înecate în
zgomot.
(+) Permit reducerea timpului de măsurare
cu aproximativ un ordin de mărime faţă de
cele din domeniul frecvenţă

Trecerea dintr-un domeniu în altul se poate face utilizând transformata

Fourier directă şi indirectă:

 j t
F ( )   f (t )  e dt (6.1)


1 j t
f (t ) 
2  F ( )  e d

În ultima perioadă, măsurările în domeniul timp cunosc o continuă
extindere. Schema bloc simplificată a unui sistem de măsurare se reprezintă în Fig.
6.4 [Miller 1986].

Condiţionare
Sistem de Înregistrator de Afişare
Senzori analogică de
transmisie formă de undă semnal
semnal

Sursă de Unitate de Sistem de

Memorare prelucrare date
semnal control

Date pentru utilizatori

Fig 6.4. Sistem de măsurare în domeniul timp.

MĂSURĂRI ASUPRA FORMEI SEMNALELOR 1-5

Cu toate că sunt mai greu de realizat (mai complexe), măsurările în

domeniul timp au avantajul trecerii în domeniul frecvenţă şi deci a prelucrării
suplimentare în acest domeniu (obţinerea informaţiilor şi din domeniul frecvenţă).
Uneori se efectuează ambele tipuri de măsurări pentru verificare sau
pentru efectuarea unor corecţii (Fig.6.5 ):

Receptor de GPIB
Senzori măsură
Măs. în dom. frecvenţă Sistem de
calcul
Măs. în dom. timp
Filtru trece GPIB
Preamplificator jos Osciloscop
(antialiasing)

Fig 6.5. Măsurări comparative în domeniul frecvenţă - domeniul timp.

6.2. REPREZENTAREA SEMNALELOR ÎN DOMENIUL

TIMP-REPREZENTAREA ÎN DOMENIUL FRECVENŢĂ
Reprezentarea/analiza semnalelor poate fi făcută în domeniul timp, în
domeniul frecvenţă, în domeniul timp-frecvenţă.
În Fig. 6.6 este reprezentat, atât în domeniul timp cât şi în domeniul
frecvenţă, unul dintre cele mai simple şi cunoscute semnale, anume semnalul
sinusoidal, de exemplu o tensiune, a cărui amplitudine variază în timp după
expresia:
u (t )  U v  sin(t   ) (6.2)
1
unde Uv este valoarea de vârf,  este pulsaţia (   2f  2 , f fiind frecvenţa, iar
T
T perioada) şi  defazajul. Astfel semnalul sinusoidal, u(t) este caracterizat
(determinat) prin aceste 3 valori independente (Uv, f, ).
1-6 MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ŞI NEELECTRICE II

u(t) =0 1 IU(f)I

f=1/T f
t

a) b)
Fig. 6.6. Semnalul sinusoidal reprezentat în domeniul timp şi în domeniul
frecvenţă.

Din Fig. 6.6 se observă că două semnale sinusoidale cu aceeaşi

amplitudine şi frecvenţă, dar cu faze diferite, au aceeaşi reprezentare în domeniul
frecvenţă.
Se poate spune că informaţia de fază este pierdută la reprezentarea amplitudinii în
domeniul frecvenţă şi astfel pentru trecerea din domeniul frecvenţă în domeniul
timp, pe lângă caracteristica de amplitudine (amplitudinea funcţie de frecvenţă,
Fig.6.6b), este necesară şi caracteristica de fază (faza funcţie de frecvenţă).
Reprezentarea în domeniul timp a unui semnal poate fi realizată de către un
osciloscop cu posibilitatea de determinare a valorii de vârf şi a perioadei/frecvenţei
în cazul unui semnal sinusoidal sau, în general, a unui semnal periodic
nesinusoidal.
De asemenea, pentru semnalul sinusoilal şi în general pentru semnalele
periodice se poate determina valoarea de vârf a semnalului cu ajutorul unui
voltmetru electronic de valoare de vârf.
Voltmetrul de valoare de vârf este alcătuit dintr-un voltmetru de curent
continuu (analogic sau numeric) şi un detector de valoare de vârf [Antoniu 2001].
Un voltmetrul de curent continu poate fi constituit dintr-un amplificator, de
exemplu, un amplificator neinversor (§3.2.4, Fig. 5.12) la ieşirea căruia se
conectează un voltmetru electromecanic cu un mecanism de tip magnetoelectric.
Detectoarele de vârf se realizează cu diode foarte rapide, în vederea
creşterii frecvenţei superioare a voltmetrelor. Aceste detectore au rolul de a
efectua conversia unei tensiuni alternative cu perioada T şi valoarea de vârf, U v,
într-o tensiune continuă de valoare, Uv.
În Fig. 6.7 sunt date două configuraţii de detectoare de vârf, anume
detectorul serie şi detectorul paralel.
MĂSURĂRI ASUPRA FORMEI SEMNALELOR 1-7

D C
R1

u(t)=Uvsinωt R U u(t)=Uvsinωt D R C1 U

FTJ
u(t) U ΔU

T
a) b)
Fig. 6.7. Detectoare de vârf: a) Detectorul serie şi formele de undă
intrare/ieşire. b) Detectorul paralel, urmat de un filtru trece jos.

La detectorul serie (Fig. 2.5a) se dau şi formele de undă de la intrarea,

u(t)=Uvsinωt şi de la ieşirea lui, tensiunea continuă, U  U v .
Aşa cum se observă în Fig. 6.7a există o mică abatere, ΔU, a tensiunii continue U,
faţă de valoarea de vârf, Uv, datorată descărcării condensatorului C pe rezistenţa R,
abatere care poate fi minimizată, dacă:
T  RC
La ieşirea detectorului paralel (Fig. 6.7b pe lângă tensiunea continuă,
U  U v , apare şi tensiunea alternativă de intrare (u(t)=Uvsinωt), de aceea se
introduce un filtru trece jos (FTJ), format din elementele R1 şi C1, care permite
trecerea doar a tensiunii continue, U  U v .
Chiar dacă voltmetrul de vârf măsoară valoarea de vârf indiferent de forma
Uv
de variaţie în timp a semnalului periodic de la intrarea lui, el afişează valoare ,
2
care reprezintă valoarea efectivă a semnalului sinusoidal.
Deoarece detecţia valorii de vârf se face chiar la locul de măsurare cu
detectoare bazate pe diode foarte rapide, obţinându-se astfel o tensiune continuă,
voltmetrele de valoare de vârf au un domeniu de frecvenţă foarte mare (frecvenţă
superioară ridicată, ea fiind dată doar de detector).
1-8 MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ŞI NEELECTRICE II

6.2.1. MEDIILE TEMPORALE. VALOAREA MEDIE, VALOAREA

EFECTIVĂ
Semnalele reprezentate în domeniul timp, s(t) pot fi caracterizate prin
mediile temporale de ordinul n.
Pentru semnale periodice, media temporală de ordinul n este conform
relaţiei (6.3) şi pentru semnalele neperiodice media temporală este dată de (6.4)
[Sydenham 1982]:
T
1
s n (t )  s (6.3)
n
(t ) dt
2T T

T
1
s n (t )  limT  s (6.4)
n
(t )dt
2T T

Pentru n egal cu unu, se obţine media temporală de ordinul 1, cunoscută

mai ales sub denumirea de valoarea medie a semnalului, s (t ) , care poate fi
interpretată ca şi componenta continuă a semnalului.
T
1
s (t ) 
2T T
 s(t )dt (6.5)

De exemplu, se poate determina valoarea medie a unui semnal sinusoidal simetric

T
1
pe două perioade ( s (t ) 
2T  s(t )dt )
T
conform (6.5), sau pe o perioada
T
1
T 0
( s (t )  s (t )dt ).

Se consideră o tensiune alternativă sinusoidală ( u (t ) U v sin t ) şi se determină

media pe o perioadă:
t T
sin t
T T
1 1 U
u (t )   u (t )dt   U v  sin t  dt  v   d (t )
T 0 T 0 T t 0 
t T
Uv U

t T
sin t  d (t )  v  ( cos t ) t 0  0
u (t ) 
T   t 0 T 
Rezultă astfel, că valoarea medie a unui semnal sinusoidat este zero.
Din acest motiv, pentru semnalul sinusoidal, se consideră valoarea medie pe o
semiperioadă, cu relaţia:
T
2
1
T 0
u (t ) T  u (t )dt (6.6)
2

2
MĂSURĂRI ASUPRA FORMEI SEMNALELOR 1-9

T T T
t
2 2 2
1 1 2U v
T 0
u (t )dt   U v  sin t dt 
T   t 0
u (t ) T   sin t  d (t )
2 T 0
2 2
2U v t
T
2U v
u (t ) T   ( cos t ) t 02   [(cos   cos 0)]
2 T  T  (2    f )
Astfel valoarea medie pe jumătate de perioadă a semnalului sinusoidal, u (t ) T sau
2

cu notaţia U T este:
med ,
2

2
u (t ) T  U
U  (6.7)
 v
2 med ,
T
2

Din acest motiv, la volmetrele de valoare medie [Antoniu 2001] se face o

redresare folosind o punte cu 4 diode şi obţinându-se un semnal de perioadă T/2, ce
conţine doar pulsuri pozitive pentru care se face medierea, aşa cum se arată în Fig.
6.8.

D1 μA D2 iμA

R Imed, T/2

D4 D3 t
T/2

ID2 ID1
u(t)
_
A
+
u(t) t
T
a) b)

Fig. 6.8. Voltmetru de valoare medie: a) Schema electrică elementară; b)

Tensiunea la intrare şi curentul prin microampermetru.

Puntea formată din diodele D1, D2, D3, D4 realizează redresarea, iar
microampermetrul (μA) face medierea pulsurilor de curent ce au perioada T/2.
Valoarea medie a curentului i (t ) T sau cu notaţia I T este:
med ,
2 2

U T
med ,
I T  2

R1 med ,
2

Indicaţia aparatul electromecanic (mecanism magnetoelectric), α, este:

1-10 MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ŞI NEELECTRICE II

S A S A
  S A  I T  U T 
 (1,11  U T )  SVEM  U ef
R1
med ,
2 1,11  R1
med ,
2
med ,
2

unde SμA este sensibilitatea microampermetrului, SVEM este sensibilitatea

voltmetrului de valoare medie, iar Uef este valoarea efectivă a semnalului
sinusoidal.
Din cele prezentate şi relaţia lui α se observă că acest voltmetru măsoară
valoarea medie şi afişează valoare medie multiplicată cu un coeficient „ k  1,11 ”,
care reprezintă valoarea efectivă în regim sinusoidal.
Voltmetrul de valoare medie se caracterizează prin simplitate, dar are
banda de frecvenţă relativ redusă, datorită capacităţii cablului de legătură şi, în
general, a capacităţilor parazite.
El este utilizat în aplicaţii în care interesează valorile medii ale semnalelor,
precum şi la voltmetrele selective, când se măsoară pe rând câte o componentă de
fecvenţă (fiecare sinusoidă).
Media temporală de ordinul doi este de forma:
T
1
2T T
s 2 (t )  s 2 (t )dt (6.8)

Această medie are ca semnificaţie fizică valoarea efectivă („root mean

square – rms”), Sef, a semnalului la puterea a doua, anume:
T
1
S ef  s 2 (t )   s (t )dt
2
(6.9)
2T T

Se poate calcula valoarea efectivă a unui semnal sinusoidal (de exemplu,

tensiune, u (t ) U v sin t ), considerând valoarea efectivă, Uef, pentru o singură
perioadă (asimetric).
U v2 1  cos( 2t )
T T T
1 2 1
T 0 T 0 T 0

2
U ef  u 2 (t )  u (t ) dt  U v  sin 2
( t )  dt   dt
2
T T T
U v2 U2 U v2 T U v2
  dt  v   cos(2t )  dt 
2T (2 ) 0
S ef  t 0   cos(2t )  d (2t )
2T 0 2T 0 2T

U v2 U v2 T U v2
U ef    sin( 2t ) 0  0
2 4T 2
Rezultă astfel valoarea efectivă a unui semnal sinusoidal, Uef, funcţie de valoarea
lui de vârf, Uv:
U
U ef  v (6.10)
2
Din (6.10) şi (6.7) rezultă relaţia dintre valoarea efectivă şi valoarea medie
pe o semiperioadă a unui semnal sinusoidat, anume:
MĂSURĂRI ASUPRA FORMEI SEMNALELOR 1-11


U ef   U T  1,11  U T (6.11)
2  2 med , 2 med ,
2

Aşa cum s-a menţionat relaţiile (6.10) şi (6.11) sunt utilizate la scalarea
voltmetrelor de valoare de vârf, respectiv voltmetrelor de valoare medie, care
afişează valoarea efectivă, doar pentru semnalul perfect sinusoidal. Deci aceste
două voltmetre măsoară valoarea de vârf, respectiv, valoarea medie a semnalului,
dar ambele afişeză echivalentul valorii efective pentru semnal sinusoidat.
Voltmetrele de valoare efectivă sunt denumite voltmetre de valoare
efectivă adevărată („true rms”) deoarece el măsoară valoare efectivă, Uef, şi
afişează tot valoare efectivă, Uef, indiferent de forma semnalului, diferenţiindu-se
astfel de celelalte două voltmetre de curent alternativ (valoare de vârf, respectiv,
valoare medie).
Există mai multe tipuri de voltmetre de valoare efectivă, în funcţie de
modul în care se efectuează operaţiile din relaţia de definire a valorii efective (2.9).
În Fig. 6.9 se prezintă un voltmetrul de transfer cu termocuple care, pe
baza unei metode de transfer din curent alternativ în curent continu, permite
determinarea valorii efective [Antoniu 2001].
_
A
+
R R

T1 T2
u(t) Uc Voltmetru
Rf1 E1 E2 Rf2 de cc.

i(t) Ic

Fig. 6.9. Voltmetru de valoare efectivă cu transfer curent

alterantiv- curent continu cu termocuple

Termocuplurile T1 şi T2 sunt identice (rezistenţele filamentelor egale

Rf1=Rf2 şi constantele, de asemenea egale k1=k2), iar A este un amplificator cu
câştigul foarte mare (G>106).
Fie tensiunea u(t) a căreri valoare efectivă trebuie determinată. Curentul
i(t) generat de această tensiune străbate filamentul termocuplului T1, determinând
apariţia unei tensiuii continue, E1, la bornele reci ale firelor ce formează joncţiunea
termocuplului.
2
 U ef 
E1  k1  I ef2  k1    (6.12)
RR 
 f1 
1-12 MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ŞI NEELECTRICE II

Această tensiune conectată, E1, de la intrarea amplificatorului A, dă naştere

la o tensiune continuă la ieşirea acestuia şi deci la un curent continu, Ic, prin
rezistenţa filamentului termocuplului T2 care determină, tensiunea continuă E2, la
bornele reci ale firelor ce formează joncţiunea lui T2.
2
 Uc 
E2  k 2  I  k 2  2
 (6.13)
RR 
c
 f 2 
Întrucât câştigul amplificatorului este foarte mare (G>106), rezultă că
tensiunea diferenţială,U+-, de la intrarea amplificatorului A este aproape zero,
oricum ea este mai mică de 1 μV.
U
U   E1  E2  c  0 (6.14)
G
Prin introducerea valorilor lui E1 şi E2, în (6.14), unde s-a considerat un
câştig G al amplificatorului foarte mare şi presupunând că cele două termistoare
sunt perfect identice, rezultă:
U ef  U c
Astfel valoarea efectivă,Uef a lui u(t) este egală şi se reduce la măsurarea
tensiunii continue Uc, obţinută prin transferul ca-cc.

Tot în cadrul mediilor temporale de ordinul doi se pot aminti funcţiile de

autocorelaţie, ss(), (6.15) şi funcţiile de intercorelaţie, sg(), (6.16), care
presupun multiplicarea unei funcţii cu ea însăşi, respectiv cu o altă funcţie
deplasată în timp cu valoarea .
T
1
 ss ( )  limT 
2T  s(t )s(t   )dt  s(t )s(t   )
T
(6.15)
T
1
 sg ( )  limT 
2T  s(t ) g (t   )dt  s(t ) g (t   )
T
(6.16)

6.2.2. DETERMINAREA DISTORSIUNILOR, ANALIZĂ ARMONICĂ

În Fig. 6.6 a fost considerat un semnal perfect sinusoidal,
u (t )  U v  sin(t   ) .
De cele mai multe ori semalele sinusoidale, pe lângă frecvenţa
fundamentalei f, mai conţin şi alte componente de frecvenţă denumite armonici, a
căror amplitudine nu poate fi neglijată şi astfel semnalul este deformat.
În Fig. 6.10 se prezintă atât în domeniul timp, cât şi în domeniul frecvenţă
un semnal sinusoidat deformat sau distorsionat, a cărui variaţie în domeniul timp
este dată de relaţia:

u (t )  U 1 sin 1 t   U n sin( n1 t   n ) (6.17)
n2

unde:
MĂSURĂRI ASUPRA FORMEI SEMNALELOR 1-13

 U1, ω1 sunt amplitudinea şi pulsaţia/frecvenţa fundamentalei ( 1  2f1 iar

1
f1  );
T1
 U n , n 1 ,  n (cu n  2, 3, 4,.... ) sunt amplitudinile, pulsaţiile, respectiv
fazele armonicilor.

u(t) IU(f)I

f1=1/T1 f2 f3 f4
t f

T1 Fundamentala Armonici

b)
a)
Fig. 6.10. Semnalul sinusoidat distorsionat în domeniul timp şi în
domeniul frecvenţă.

Evaluarea distorsionării unui semnal sinusoidal (sau a neliniarităţii

sistemului prin care acesta a trecut), se face prin gradul de distorsiune  care
poate fi definit ca:
1
 n 2 2
 U i 
valoarea efectiva a armonicilor
   i 2  1
valoarea efectiva a semnalului total (6.18)
 n 2 2
 U i 
 i 1 

Dacă valoarea efectivă a armonicilor este mică, ea poate fi neglijată faţă de

valoarea efectivă a fundamentalei, U1, fapt ce se întâmplă în cazul distorsiunilor
reduse, atunci:
1
 n 2 2
 U i 
valoarea efectiva a armonicilor
   i 2  
U1 valoarea efectiva a fundamentului

De obicei gradul de distorsiune se exprimă în procente:

1-14 MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ŞI NEELECTRICE II

1
 n 2 2
 U i 
 [%]   i2  1 100
 n 2 2
 U i 
 i 1 
Măsurarea distorsiunilor se face:
 utilizând distorsiometre cu filtre pentru eliminarea (rejectarea) frecvenţei
fundamentalei;
 prin măsurarea pe rând a fundamentalei şi armonicilor urmată de calcul
analitic.

6.2.2.1. DISTORSIOMETRE CU FILTRE

Determinarea gradului (coeficientul) de distorsiune se poate face prin
efectuarea a două măsurări şi anume determinând valoarea efectivă a întregului
semnal şi valoarea efectivă a armonicilor separate, cu ajutorul unui filtru ce elimină
fundamentala.
U efectiv totală

Filtru pentru
rejecţia U efectiv armonici VEF
fundamentalei

U ieş/U int
U ieş/U int

Min 60÷80 dB
f f
FTS FOB
Fig. 6.11. Schema bloc a distorsiometrului cu filtru.

După cum se observă din Fig. 6.11, distorsiometru lucrează în două etape:
a) Cu comutatorul K pe poziţia Uefectiv total se reglează potenţiometrul până ce
indicaţia voltmetrului ajunge la o valoare fixată  c (de exemplu, capătul de scară al
dispozitivului de măsurare):
 c  S U efectiv total (6.19)
unde S este sensibilitatea voltmetrului electronic de valoare efectivă (VEF).
Din relaţia (6.19) rezultă:
MĂSURĂRI ASUPRA FORMEI SEMNALELOR 1-15

c
U efectiv total   const.  k1 (6.20)
S
1
 n 2
unde valoarea efectivă a semnalului total este U efectiv total   U i2 
 i 1 
b) Când comutatorul K este pe poziţia Uefectiv armonici, frecvenţa fundamentală este
rejectată de filtru, măsurându-se astfel valoarea efectivă a armonicilor, iar indicaţia
voltmetrului, , este mai mică:
  S U efectiv armonici  S   U efectiv total   c   (6.21)
Astfel voltmetrul, care trebuie să fie un voltmetru de valoare efectivă, este
gradat direct în valori ale gradului de distorsiune.
Filtrul pentru rejecţia fundamentului poate fi de tipul filtru trece sus (FTS)
sau filtru opreşte bandă (FOB).
Filtrul de tip trece sus, FTS, opreşte complet fundamentala precum şi toate
frecvenţele mai mici, dar are dezavantajul de a lucra pe o singură frecvenţă de
tăiere, deci gama de frecvenţe în care poate lucra este mică.
FOB nu rejectează decât o bandă îngustă în jurul fundamentului, dar poate
să-şi modifice, între anumite limite, frecvenţa pe care o suprimă.
În ambele situaţii, atenuarea introdusă de filtru trebuie să fie mai mare de
60 ÷ 80 dB.
Există distorsiometre cu posibilitatea acordării automate a circuitului
selectiv pentru rejecţia fundamentalei. Circuitul de acord automat poate fi format
dintr-o punte Wien şi două detectoare sensibili la fază.

6.2.2.2. ANALIZĂ ARMONICĂ

Aşa cum s-a menţionat un semnal electric poate fi reprezentat:
 în domeniul timp (variaţia amplitudinii în funcţie de timp);
 în domeniul frecvenţă (amplitudinile şi fazele armonicilor care intră în
componenţa semnalului în funcţie de frecvenţă).
Dacă pentru măsurători în domeniul timp (amplitudine, frecvenţă, fază
pentru un semnal sinusoidal şi timp de creştere, timp de scădere, durata palierului
pentru impulsuri) se utilizează osciloscopul, pentru măsurători în domeniul
frecvenţă (amplitudinile, frecvenţele şi fazele diferitelor componente armonice) se
utilizează analizorul.
Analizoarele pot fi:
 analizoare de armonice (analizoare de undă), care sunt de fapt voltmetre
selective cu filtru acordabil şi determină amplitudinile tensiunilor
componentelor unui semnal;
 analizoare spectrale.
1-16 MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ŞI NEELECTRICE II

VOLTMETRE ELECTRONICE SELECTIVE

La un voltmetru electronic selectiv, un filtru trece bandă este „centrat”
chiar pe frecvenţa tensiunii de interes permiţând măsurarea acestei tensiuni.
Calitatea principală a a acestui voltmetru electronic este selectivitatea, care
este dată de către caracteristica de transfer a unui filtru trece bandă (FTB).
După tipul filtrului trece bandă, voltmetrele electronice selective pot fi:
 voltmetre electronice selective cu filtre acordabile, Fig. 6.12;
 voltmetre electronice selective de tip heterodină, Fig. 6.13.

a) Voltmetru electronic selectiv cu filtru acordabil.

Cum se poate observa din Fig. 6.12, unde este dată schema bloc a acestui
voltmetru, filtrul trece bandă este acordat pe frecvenţa a cărei amplitudine
interesează, iar prin acordări succesive se pot determina amplitudinile principalelor
componente de frecvenţă (de exemplu fundamentala si armonicile semnificative).
Game amplitudine Game frecvenţă f0=fx

Divizor Ux(f)
Ux Voltmetru
Preamplificator de Ux(f 0 ) 3dB electronic
tensiune de valoare
f
medie
f0 f
Filtru trece bandă

Fig. 6.12. Voltmetru electronic selectiv cu filtru acordabil

b) Voltmetru electronic selectiv de tip heterodină.

K1
  mU x
DT Mixer Filtru fL-fx Filtru trece
U x(fx) (fx) fL+fx
trece bandă VEM
A fL-fx jos
f0 fx  fL  f0
fL

Game fL Oscilator K 1 Acord fin fL

local
K3
Fig. 1.13. Voltmetru electronic selectiv tip heterodină

Din Fig. 6.13. rezultă că se pot schimba gamele de amplitudine prin

modificarea raportului de divizarea a divizorului de tensiune (DT) sau a câştigului
amplificatorului de bandă largă (A) ca şi în cazul precedent.
MĂSURĂRI ASUPRA FORMEI SEMNALELOR 1-17

Se observă că la acest VES, filtru trece bandă este acordat pe o singură

frecvenţă (ceea ce permite performanţe ridicate pentru filtru).
În acest sensla VES tip hererodină apar trei blocuri noi:
 oscilatorul local capabil de a genera semnale sinusoidale de frecvenţe
reglabilă;
 un circuit de amestec (mixer) care generează la ieşire semnale de frecvenţe
egale cu suma, respectiv diferenţa semnalelor de intrare;
 un filtru trece bandă ce permite trecerea spre voltmetru doar a semnalului
de frecvenţă fixă egală cu cea a filtrului trece bandă f  f L  f x .
De această dată se reglează frecvenţele fL a oscilatorului local până ce
voltmetrul electronic de valoare medie (VEM) arată deviaţia maximă, situaţie în
care pe scara lui se citeşte amplitudinea componentei de frecvenţă, fx, adică
amplitudinea, Ux. Astfel modificând valoarea frecvenţei fL se obţin succesiv
componentele de frecvenţă f1, f2, f3,..., adică fundamentala şi armonicele
semnalului de interes Ux(fx).
Se observă că, dacă în cazul distorsiometrului unde se măsoară pe rând
valoarea efectivă a semnalului total şi valoarea efectivă a armonicilor este necesară
utilizarea unui voltmetru de valoare efectivă, în cazul voltmetrelor selectiv la care
se măsoară doar amplitudinea unei singure componente de frecvenţă se poate
utiliza un voltmetru de valoare electronic de valoare medie, care este mai simplu.

ANALIZORUL DE SPECTRU
Analizoarele de spectru permit măsurarea conţinutului în armonici al unui
semnal electric sau, altfel spus, puterea fiecăreia din componentele spectrale.
Ele afişează amplitudinea semnalelor în funcţie de frecvenţă (măsurări în domeniul
frecvenţă), fiind complementare osciloscoapelor, care afişează amplitudinea
semnalelor în funcţie de timp (măsurări în domeniul timp).
Analizoarele de spectru permit afişarea rapidă şi completă a spectrului
semnalului şi de aceea s-au impus in diverse domenii, precum telecomunicaţii,
măsurarea perturbţiilor (interferenţelor electromagnetice, sau - EMI,
electromagnetic interference)
Există mai multe tipuri de analizoare de spectru:
 Analizor superheterodină cu baleiere în frecvenţă.
 Analizor cu filtre în paralel (permite analiză spectrală în timp real pentru
semnale nerepetitive).
 Analizor cu captare numerică a semnalului şi calculul transformatei
Fourier sau calculul funcţiei de autocorelaţie a semnalului (utilizate, în
general, pentru frecvenţe mai mici decât câţva zeci de MHz).
În Fig. 6.14 este reprezentată schema bloc a unui analizor superheterodină cu
baleiere în frecvenţă. Acesta este asemănător cu voltmetru electronic selectiv de tip
heterodină, având, în plus, generatorul de baleiaj, şi afişajul cu modulele de
1-18 MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ŞI NEELECTRICE II

detecţie şi filtele asociate, care permit afişarea pe ecran a tuturor componentelor de

frecvenţă sau doar a anumitor evenimente.
Atenuator Amplificator
RF Mixer Amplificator Filtre FI logaritmic Detector
Senzori FI

Sursă de Nivel de Lăţime bandă

calibrare referinţă rezoluţie Filtru video
Lăţime
bandă video

Oscilator Generator
local baleiaj
Afişaj

Fig. 6.14 Schema bloc a analizorului de spectru

Intrarea analizorului de spectru poate fi comutată între senzori de la intrare

şi sursele interne folosite la calibrarea în frecvenţă şi amplitudine.
Deoarece lăţimea de bandă de la intrare este mare, analizorul de spectru
este expus la compresie şi suprasarcină.
Atenuatorul reglabil de la intrare creşte domeniul dinamic şi poate fi
utilizat la verificarea compresiei.
Scara orizontală a instrumentului (axa X a afişajului) este comandată de un
generator de baleiaj, care de asemenea controlează oscilatorul local comandat în
tensiune (OL) producând o variaţie liniară a frecvenţei.
Generatorul de baleiaj determină viteza de baleiaj şi alegerea lăţimilor
(domeniilor) de frecvenţă.
De pe panoul frontal al analizorului de spectru se pot controla: domeniul de
frecvenţă (Frequency span); timpul de explorare (Sweep time); lăţimea benzii de
rezoluţie (Resolution bandwidth); lăţimea de bandă video (Video bandwidth),
nivele de referinţă (Reference levels).
Lăţimea benzii de rezoluţie, denumită şi lăţime de bandă FI, poate
determina raportul semnal/zgomot (cu cât este mai îngustă banda de rezoluţie cu
atât mai scăzut nivelul de zgomot), selectivitatea şi timpul de explorare.
Lăţimea de bandă a instrumentului de măsurare este folosită pentru
definirea şi discernerea între emisiunile de bandă largă şi bandă îngustă.
Avantajele analizorului de spectru sunt date de:
MĂSURĂRI ASUPRA FORMEI SEMNALELOR 1-19

 domeniul frecvenţei de intrare extrem de larg (tipic de la 10 kHz la 1,3 GHz, dar
poate fi şi de la 100 Hz la sute de GHz), cu un cost mult mai mic pe octava
acoperită faţă de receptorul de măsurare a perturbaţiilor;
 modul de afişare (afişajul pe tub catodic - CRT este adesea superior celui folosit
de receptoarele EMI);
 posibilitatea de afişare a unei mari părţi din spectru într-o scurtă durată de
explorare, deci vizualizare aproape în timp real (schimbările rapide ale
amplitudinii sunt mai uşor sesizabile);
 adaptabilitate la o gamă largă de aplicaţii;
 natura compactă.