Sunteți pe pagina 1din 2

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE 1

INSTRUCTAJ
PRACTICA PROFESIONALĂ DE SPECIALITATE

– PSIHOLOGIE –

Specificul şi scopul practicii.

Conform standardelor de educaţie şi formare profesională, pregătirea pentru profesia de


psiholog cuprinde două mari componente:
 Însuşirea cunostinţelor teoretice de bază necesare in activitatea de psiholog.
 Formarea şi dezvoltatrea deprinderilor necesare pentru exercitarea profesiei de psiholog şi
aplicarea în practică a cunostinţelor teoretice dobândite.
Spre a se putea adapta exigenţelor actuale pe piaţa muncii, psihologul debutant/în supervizare
trebuie:
- să manifeste preocupări constante spre a dobândi informaţii legate de cele mai valide
concepţii teoretice din domeniul său de activitate;
- să participe la cercetări care au tangenţă cu preocupările sale profesionale;
- să însuşească şi să experimeneteze noi metode si strategii care să îl facă eficient şi
competitiv în sfera sa de competentă.
Perioada de practică, din anul II, are ca menire să acomodeze studenţii la partea practică şi
aplicativă a profesiei de psiholog, din toate specializările, permiţând dobândirea deprinderilor
necesare în profesia de psiholog practicant de mai târziu.
Absenţa acestei perioade de practică de specialitate ar putea genera situaţii în care studenţii
bine pregătiţi teoretic să nu se poate descurca în momentul angajării, să nu poată să aplice
cunoştinţele dobândite.

Rolul practicii.

Stagiul de practică permite studenţilor:


 Să se familiarizeze cu mediul profesional de exercitare a profesiei de psiholog;
 Să se edifice asupra condiţiilor instituţionale specifice în care îşi pot valorifica
cunoştinţele teoretice şi pot dezvolta deprinderi de socializare, de aplicare şi utilizare a
probelor psihologice.
Cerinţe faţă de studenţii care desfăşoară practica profesională de specialitate:
 Desfăşurarea numărului de ore de practică efectivă.
 Participarea la discuţii de grup privind activitatea la locul de practică, conform înţelegerii
cu îndrumătorul de practică.
 Participarea la activităţi de evaluare psihologică şi justificarea probelor aplicate, inclusiv
la activităţi de evaluare vizând avizul psihogic pentru şcolile de şofer şi permis de armă.
 Discutarea activităţilor desfăşurate cu îndumătorul de practică.
 Completarea caietului de practică în care sunt consemnate, în detaliu, activităţile zilnice
desfăşurate.
La finalul caietului vor fi descrise rezultatele şi concluziile activităţilor efectuate şi se formulează
sintetic, contribuţia personală la buna desfăşurare a activitaţilor unităţii/instituţiei unde a avut loc
practica psihologică.

Practica de specialitate are ca obiective operaţionale:


 Observarea instrumentelor calitative şi cantitative folosite la locul de practică, precum şi
studiul documentelor folosite de către psihologul practician.Analiza comportamentului
specialiştilor în timpul aplicării probelor psihologice de către psihologii practicieni.
 Discuţii între studenţi şi psihologii practicieni de la locurile de practică unde au fost
repartizaţi.
 Argumentarea, în scris, a scopului perioadei de practică şi a importanţei domeniului/
specializării unde au efectuat practica psihologică.
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE 2

 Fiecare student va discuta cu psihologul practician, care îl îndrumă, cum să


aleagă probele psihologice, cum să se adreseze pacienţilor (subiecţilor) prezenţi la
examinarea psihologică desfăşurată pe perioada de practică.
 Studentul nu se va implica, pe perioada practicii, în activităţi de alt tip decât dacă aceste
activităţi îi sunt utile la practica psihologică la care a fost repartizat.
 Studenţii sunt obligaţi să aştepte psihologul îndrumător şi să nu înceapă examinările
psihologice în absenţa acestuia sau fără deplina cunoştinţă a acestuia.
Practica se va finaliza sub forma unui colocviu în care studenţii vor prezenta caietul de
practică şi un raport sintetic profesorului îndrumător de practică.
Semnificaţia practicii psihologice pentru studenţii la ciclul de licenţă de trei ani:
 Reprezintă o perioadă de cunoaştere şi adaptare la locul unde se desfăşoară practica şi
permite formarea unor relaţii cu ceilalţi participanţi la practică, cu coordonatorii, dar şi cu
persoanele care vin la examinarea psihologică.
 Desfăşurarea practicii în diverse specializări (clinică, consiliere psihologică, psihoterapie,
educaţională, muncii şi organizaţională, transporturilor, psihopedagogie specială, securitate
naţională – militară şi ordine publică) prezintă avantajul prin faptul că se crează oportunităţi,
prin care studenţii beneficiază de un supervizor/îndrumător care îi ajută să elaboreze
modalităţi proprii de a se face utili în profesia de psiholog.
 În decursul perioadei de practică studenţii îşi vor fixa obiective şi vor presta activităţi
specifice locului unde se desfăşoară practica psihologică şi îşi vor putea valorifica
următoarele competenţe.
 De planificare şi organizare a propriilor activităţi;
 De relaţionare şi de comunicare cu personalul şi cu persoanele examinate la
locul de practică;
 De informare a personalului cabinetelor unde se desfaşoară practica cu
privire la situaţii şi comportamente anormale privind subiecţii/clienţii/pacienţii
examinaţi.
 De însuşire şi promovare a prevederilor legale stipulate în legea psihologului
şi a principiilor codului deontologic.
Studenţii, pe parcursul practicii, trebuie să aibă o atitudine activă, să nu se mulţumească cu
soluţii rutiniere, să pună întrebări, să caute soluţii noi, să observe comportamentul profesionist al
specialiştilor care lucrează în cabinetele şi locurile de muncă unde au fost repartizaţi la practică.
Analizaţi, întrebaţi, verificaţi, comparaţi, argumentaţi. Fiţi autodidacţi!
La finalul practicii, studenţii vor completa, în mod obligatoriu, fişa de evaluare şi
autoevaluare a practicii.
Scopul evaluării practicii:
 Sistematizarea informaţiilor obţinute.
 Relevarea importanţei acestor informaţii pentru formarea profesională în profesia de
psiholog practician.
 Dezvoltarea aptitudinii de expunere a propriului punct de vedere şi a deprinderii de
a veni cu sugestii, în scopul perfecţionării profesionale.