Biserica Sfântul Nicolae Domnesc Din Iași - Wikipedia

Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Nicolae_Dom...
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din

Iași
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu confundați cu Biserica Sfântul Nicolae cel Sărac din Iași.
Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” din Biserica

Iași este o biserică ortodoxă din municipiul Iași, „Sfântul Nicolae Domnesc”
construită de Ștefan cel Mare în perioada
1491-1492 și refăcută în anii 1884-1904 de
arhitectul francez André Lecomte du Noüy, prin
demolare și reconstruire pe aceeași fundație și
aproximativ în forma sa inițială, înlăturându-se
adaosurile ulterioare. Este situată în centrul
orașului, pe Str. Anastasie Panu nr. 65, în preajma
vechii Curți Domnești, între Palatul Culturii și
Casa cu arcade (Casa Dosoftei).
Fiind situată în imediata vecinătate a vechii Curți

domnești și pentru faptul ca aici au fost unși
aproape toți domnii Moldovei, de la Despot Vodă Informații generale
până la Grigore Alexandru Ghica, bisericii i s-a Jurisdicție Arhiepiscopia Ortodoxă a
spus „Sfântul Nicolae-Domnesc”, spre a o deosebi religioasă Iașilor
de alte construcții cu același hram.[2] În a doua Țara România
jumătate a secolului al XVII-lea, pentru o Localitate Iași, Iași
perioadă de câțiva ani (1677-1682), Biserica „Sf. județ Iași
Nicolae Domnesc” a îndeplinit rolul de catedrală Coordonate 47°09′32″N 27°35′14″E
mitropolitană. Ctitor Ștefan cel Mare
Materiale Piatră brută și din piatră de talie
Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași a fost la colțuri, cărămidă aparentă
inclusă pe Lista monumentelor istorice din Istoric
județul Iași din anul 2015, având codul de Data
1492
clasificare IS-II-m-B-03962.[3] finalizării
Localizare
Monument istoric
Cuprins Adresa Str. Panu Anastasie 65,
municipiul Iași[1]
Istoric Clasificare
Ctitoria lui Ștefan cel Mare Cod LMI IS-II-m-B-03962
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?tit
Refacerile lui Antonie Ruset și cele
le=Biserica_Sf%C3%A2ntul_Nicolae_Domnesc_din_Ia%C
ulterioare 8%99i&action=edit&section=0)
Reconstruirea bisericii de către Lecomte du
Noüy
Istoricul bisericii după reconstruire
1 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Mănăstirea „Sf. Nicolae Domnesc” - focar de

cultură românească
Tiparnița mitropolitului Dosoftei
Școala de la Sf. Nicolae
Necropolă domnească
Descrierea bisericii
Arhitectura
Iconografia
Obiecte de patrimoniu
Imagini
Note
Bibliografie
Legături externe
Istoric
Ctitoria lui Ștefan cel Mare
Începând din secolul al XV-lea, domnitorii Moldovei au

construit curți domnești în principalele orașe ale țării.
Acolo locuia domnitorul când poposea la Iași. Curtea
domnească din Iași este menționată documentar pentru
prima dată într-un document din 8 octombrie 1434.[4]
Orașul Iași a început să se dezvolte în vremea domniei

lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a refăcut curțile și
a poruncit construirea unei biserici cu hramul „Sfântul
Nicolae”, în preajma curții domnești, înspre est.
Pisania din vremea lui Ștefan cel Mare
În zidul bisericii, în dreapta intrării, se află o placă cu
următoarea pisanie în limba slavonă:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Io Ștefan Voievod, din mila lui
Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul Domnului Bogdan Voievod, a voit a zidi
acest hram pentru pomenirea și ruga sfântului ierarh și făcător de minuni Nicolae și
pentru sufletele adormiților bunic, părinți și frați ai noștri și pentru sănătatea
domniei noastre și a copiilor noștri; pe care am și început a-l zidi în anul 6999
(1491) luna iunie 1, și s-a sfârșit în al 7000-lea (1492) luna august 10.”
În cronicile moldovenești există divergențe cu privire la anii construirii acestui lăcaș de cult.
Grigore Ureche scrie în letopisețul său că biserica ar fi fost clădită de Ștefan după lupta cu turcii
de la Cătlăbuga din 16 noiembrie 1485: Mai apoi, într-același an, Ștefan vodă, daca au scos
vrăjmașii săi din țară și daca au răcitu vrémea și caii turcilor au slăbitu, au lovit pre Malcociu
la Catlabuga, noemvrie 16, de au topit toată oastea turcească. Într-aceasta bucurie, daca s-au
întorsu Ștefan vodă, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iașiloru.[5].
Această afirmație este contrazisă de Axinte Uricariul, în aceeași cronică, cu câteva rânduri mai
jos, acesta trimițând cititorul la pisania de deasupra ușii de intrare în biserică, unde scrie că în
anul 1491 au început lucrările la această biserică: Vă leato 6999 (1491). Într-acesta an să știi
2 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
cetitoriule că au zidit Ștefan vodă bisérica lui sfeti Nicolae din târgul Iașii; de nu crezi, caută
la vă leatul ce scrie deasupra ușii biséricii, iară nu cum scrie înapoi.[6]
După mutarea la Iași a capitalei țării, în această biserică au fost miruiți, după stilul ungerii
împăraților bizantini, și încoronați aproape toți domnitorii Moldovei, fiind considerată ca
biserică domnească.[7] Dimitrie Cantemir descrie acest obicei în lucrarea sa monografică,
Descriptio Moldaviae (1714-1716). La o milă de Iași, alaiul domnitorului nou-ales era
întâmpinat de caimacamii puși de el, prin scrisoare de la Constantinopol, împreună cu boieri,
oșteni și târgoveți, după care intra cu pompă în oraș și se oprea în curtea Bisericii „Sf. Nicolae
Domnesc”, unde descăleca.[8] În fața ușii bisericii, mitropolitul îl întâmpina cu două lumânări
mari, îl tămâia cu o cățuie și îi dădea să sărute crucea și evanghelia, după care era condus în
biserică. Domnul pășea până la altar, îngenunchea în fața ușilor împărătești, iar mitropolitul îi
punea patrafirul pe cap și citea cu glas tare rugăciunea pentru înscăunarea domnilor drept-
credincioși, ungându-i fruntea cu Sfântul Mir. După această ceremonie, domnul se ridica în
picioare și intra în altar unde săruta Sfânta Masă și icoanele. Se ducea apoi în mijlocul bisericii
unde mitropolitul îi punea pe cap o coroană de aur împodobită cu pietre scumpe, în timp ce
psalții cântau „Axion estin” („Cuvine-se cu adevărat”), îl apuca de brațul drept, iar postelnicul de
brațul stâng și îl urcau pe tronul domnesc cu trei trepte, care se afla în partea dreaptă a bisericii.
În această vreme, în jurul cetății erau trase câteva salve de tun. Odată ce se sfârșea slujba
religioasă, domnitorul era înveșmântat în tinda bisericii cu straie domnești, după care ieșea din
biserică. Ajuns în curte, el încăleca pe cal și se ducea la curtea domnească, însoțit de mitropolit
și de boierii din Sfatul Domnesc, unde se urca pe tronul domnesc din sala sfatului, iar boierii se
așezau pe scaunele lor, după rânduială.[9]
Printre domnitorii care au fost unși în Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, cronicile îi amintesc pe
următorii: Gheorghe Ștefan (1653, 1653-1658) [10], Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711) [11],
Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748) [12] și Constantin
Mavrocordat (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749, 1769-1769) [13]. Ultimul domnitor care a fost
uns în acest lăcaș de cult a fost Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), la 2 octombrie 1849.
Înainte de a participa la alegerea mitropoliților Moldovei, membrii Sfatului Domnesc veneau
aici pentru a asculta liturghia.[7]
De asemenea, aici se desfășurau principale ceremonii religioase ale Curții domnești cu prilejul
sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou, Bobotează și Paști.[14]
În secolul al XVI-lea, probabil în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561,

1564-1568), bisericii i-a fost adăugat un pridvor având deasupra sa o clopotniță de piatră.[15]
Călătorul rus Trifon Korobeinikov care a vizitat orașul Iași în 1593, consemna existența în oraș a
peste zece biserici de piatră și de lemn, dintre care de catedrală slujește biserica Sf. Neculai
făcătorul de minuni, mai mare și mai înaltă decât decât biserica Sf. Neculai-Gostuneanul [o
biserică din Moscova].[16] Tot el menționează existența pridvorului cu o clopotniță deasupra sa,
precum și faptul că biserica era pictată și în exterior. Specialiștii susțin că pictura exterioară pe
care a văzut-o călătorul rus se referă la sfinții pictați în ocnițele bisericii.[17]
În decursul timpului, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” a suferit avarii provocate de incendii și
cutremure, fiind reparată în mai multe rânduri. Unii cercetători presupun că prima reparație a
fost făcută după invazia turcilor din 1538, când este posibil ca lăcașul de cult să fi suferit ceva
stricăciuni.[18] Alte stricăciuni au fost provocate probabil de focul pus de tătari în 1650 [19],
când, după relatările lui Miron Costin, (...) au arsŭ atuncea tot orașul. Unde și unde au rămas
câte o dugheniță. Curtea cea domnească, casele boierilor și tot orașul într-o mică de ceas
cenușe au stătutŭ (...).[20]
Biserica a fost profanată în perioada 20-28 iulie 1672, cu prilejul trecerii prin Iași a sultanului
3 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Mehmed al IV-lea în drumul său spre Camenița, când a fost transformată temporar în moschee.
În următorii trei ani, lăcașul de cult a rămas închis până la urcarea pe tron a domnitorului
Antonie Ruset (1675-1678), când a fost resfințită. Cu privire la aceste evenimente, cronicarul Ion
Neculce a relatat următoarele: Dzic atunce să fie strigat și hogea în clopotniță la Sfete
Neculaiu, ș-au stătut beserica pecetluită păn’ la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă.[21]
Refacerile lui Antonie Ruset și cele ulterioare
În anul 1676, după ce fusese închisă timp de peste trei

ani, biserica era aproape cu totul ruinată [16], fiind
descoperită și având clopotnița stricată. În primăvara
acelui an, domnitorul Antonie Ruset, grec de origine,
fiindu bun și milostiv, s-au apucat a face lucruri
dumnedzăiești, beserici, să rămâie pomană. Au dires
clopotnița la Sfetei Neculaiu, o au șindilit pestetot și au
făcut zidǔ împregiur și au zugrăvitǔ pristolul, cum să
vede, și au adus și apă pe vale, păn-în zidul aceștii
beserici, carei pe urmă cu vremea s-au astupat,
Porțiune rămasă pe latura sudică din
netocmind-o nime.[22]
zidul construit de Antonie Ruset
A fost reparată clopotnița, au fost zugrăviți pereții
interiori ai bisericii, s-a reconstruit zidul din jurul bisericii în 1677 și a fost construită o cișmea
în zidul de incintă dinspre poarta cea mare a curții domnești. De asemenea, a construit o
gropniță pentru îngroparea sa.[23] Specialiștii presupun că tot atunci a fost demolat peretele
despărțitor dintre pronaos și naos și înlocuit cu două coloane care susțin trei arcade.[17] Tot
Antonie Ruset a dăruit bisericii două sfeșnice mari de bronz și mai multe vase liturgice de
argint.[19] Ca urmare a mazilirii lui Antonie Ruset, lucrările au fost continuate de Gheorghe
Duca (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683).[24] În primăvara anului 1679, s-a finalizat pictarea
pereților interiori de la ferestre în jos.[25]
Într-una dintre clădirile din jurul bisericii, domnitorul Antonie Ruset a mutat reședința
mitropolitului Moldovei. Într-un hrisov din 29 martie 1677, domnitorul sus-menționat
precizează că (...) i-am făcut zidu și chelii prinpregiur și o am făcut și aceasta scaon de
Mitropolie, să fie închinată scaunului celui vechiu, Mitropoliei de Suceavă (...) ca să hie
amândouă un scaun de Mitropolie nedespărțite a toată Țara Moldovei (...) în mâna părintelui
(...) Dosoftei, arhiepiscop și mitropolitul a toată țara.[25] Dan Bădărău și Ioan Caproșu justifică
transformarea Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc” în catedrală mitropolitană prin faptul că la acea
dată Biserica Albă era deteriorată și nu se putea sluji în ea.[26] Urmașii pe tron ai lui Antonie
Ruset s-au arătat probabil nemulțumiți de această soluție, iar spre sfârșitul secolului al XVII-
lea, prin 1682, Doamna Anastasia, soția lui Gheorghe Duca, a construit pe locul cimitirului
Bisericii Albe o biserică nouă cu hramul Stratenia (Întâmpinarea Domnului), care a preluat
rolul de catedrală mitropolitană.[26]
În anul 1680, mitropolitul Dosoftei Barilă (1671-1674, 1675-1686) a instalat o tiparniță într-o
clădire din incinta mănăstirii „Sf. Nicolae Domnesc”, aici fiind tipărite mai multe cărți în limba
română, printre care: Molitălvnic de-nțeles (1680); Viața și petrecerea sfinților în patru volume
(1682-1686); Parimiile preste an (1683); Dumnezeiasca Liturghie (ed. a II-a, 1683) și Octoihul
(1683).[27]
Cronicarul Ion Neculce consemnează niște reparații făcute la începutul secolului al XVIII-lea, în
perioada 1703-1705, de Doamna Ana, soția domnitorului Mihai Racoviță (1703-1705,
1707-1709, 1716-1726): Și doamna mării-sali încă s-au apucat de-u tocmit și-au șindilit
4 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Mitropolie ce vechi, cu toate cheltuieleli ce au trebuitu, de cînta sfînta leturghie și astădzii, că

era pustiită de mult.[28] Plecând de la această afirmație, unii autori (printre care Nicolae
Grigoraș și Constantin Cihodaru) au tras concluzia că Doamna Ana a reparat Biserica „Sf.
Nicolae Domnesc”, deoarece aceasta ar fi fost deteriorată.[18][24] Profesorii Dan Bădărău și Ioan
Caproșu au susținut că este vorba de Biserica Albă (care se afla în zona unde este astăzi
Catedrala Mitropolitană), care îndeplinise anterior rolul de catedrală, și nu de Biserica „Sf.
Nicolae Domnesc”, care îndeplinise pentru o scurtă perioadă rolul de catedrală.[26]
Aflat într-o vizită de trei zile la Iași, țarul Petru cel Mare
al Rusiei a vizitat la 26 iunie 1711 mănăstirile Trei
Ierarhi, Golia și Sf. Nicolae Domnesc. Această vizită
este consemnată de Nicolae Costin care scrie că de
acolo (de la Golia n.n.) învărtejindu-să au mărsu și la
sfetii Nicolae, și apoi la curte.[29] Ion Neculce
consemnează că împăratul rus a admirat mănăstirile
văzute: au umblat pren toate mănăstirile (...) și mult
lăuda împăratul lucrurile.[30]
În secolul al XVIII-lea [31][32], biserica a fost extinsă

Casa cu arcade, statuia mitropolitului
înspre vest, fiind construită o clădire masivă (cu o
Dosoftei, Hotelul Moldova și Biserica „Sf.
suprafață de peste 1,5 ori mai mare decât cea a bisericii
Nicolae Domnesc”
inițiale) cu două altare laterale, lipită de fațada vestică a
bisericii lui Ștefan cel Mare. Această clădire adăugată
ulterior avea două altare: unul închinat Sfântului Ștefan (pe latura de nord) și altul Sfintei
Varvara (pe latura de sud), între care se afla un pridvor.[24][33]
Unii autori (printre care N.A. Bogdan [16]) au susținut că acest adaos datează din vremea lui
Antonie Ruset, dar nu există mențiuni documentare în acest sens. Ținând cont de faptul că
prima atestare documentară a celor două altare ale clădirii adăugate ulterior a avut loc în anul
1786, unii cercetători (printre care Dan Bădărăru și Ioan Caproșu) și-au exprimat părerea că
acestea ar fi fost construite în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu intensificarea
legăturilor cu Rusia [31], iar alții (Constantin Cihodaru) au susținut că cele două altare ar data
din timpul domniei lui Ioan Teodor Callimachi (1758-1761).[18]
Biserica a ars la 20 aprilie 1723 [34][35], la 9 martie 1753 [36] și în 1784, fiind mereu reparată.[31]
Reparații generale s-au efectuat în 1790.[37] La începutul secolului al XIX-lea, ea a fost avariată
de cutremurul din 12 martie 1814, mitropolitul Veniamin Costachi însărcinându-l pe
arhimandritul Inochentie Burghele cu reparația bisericii. Focul din 1821, din vremea eteriștilor,
a produs stricăciuni bisericii și celor două altare, atunci arzând acoperișul. Biserica și cele două
altare au fost reparate, lucrările fiind finalizate la 29 martie 1826. Edificiul a fost afectat și de
incendiul din 19 iulie 1827 [37], precum și de cel din 1853.[38]
În fiecare altar se slujea în limbi diferite. Astfel dacă în altarul central se slujea în limba română,
în cel din stânga (al Sf. Ștefan) se slujea în limba slavonă și apoi în rusă, iar în cel din dreapta (al
Sf. Varvara) se slujea în limba greacă. În timp, se mai schimbau locurile unde se celebrau
slujbele în cele trei limbi.[39]
Altarul Sf. Ștefan avea condici matricole separate și o pecete proprie pe care era înscris anul
1676. În secolul al XIX-lea, aici se slujea în limba rusă, printre preoții slujitori fiind chiar etnici
ruși ca Gheorghe Banișewski (pe la 1865) sau ieromonahul Dorofte, care venise de la Muntele
Athos și a slujit aici prin 1870-1878, a participat la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 ca
voluntar la Crucea Roșie rusească și a continuat să slujească la Iași până la demolarea
bisericii.[33]
5 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Înainte de începerea lucrărilor de restaurare, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” avea cinci hramuri
și anume: Sf. Nicolae (6 decembrie) - hramul altarului principal, Sf. Varvara (4 decembrie) -
hramul altarului lateral sudic, Sf. Ștefan (27 decembrie) - hramul altarului lateral nordic, Sf.
Mina (11 martie) - care s-a serbat cât timp s-a aflat aici Icoana Sf. Mina, considerată făcătoare de
minuni, și Sf. Ecaterina (25 noiembrie).[33]
Reconstruirea bisericii de către Lecomte du Noüy
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, biserica era

în pericol de prăbușire, având nevoie urgentă de o
restaurare temeinică. În primăvara anului 1884, la
cererea unor deputați, s-a votat alocarea sumei de
100.000 lei pentru restaurarea Bisericii „Sf. Nicolae
Domnesc”. Ministerul Cultelor i-a cerut arhitectului
francez André Lecomte du Noüy, care lucra la
restaurarea Bisericii „Sf. Trei Ierarhi” din Iași, să
întocmească un raport cu privire la starea de
conservare a Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc” și a
lucrărilor de restaurare necesare, precum și un deviz de Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” văzută
dinspre vest
lucrări.[40] Au fost instalate schele și s-a trecut la
examinarea minuțioasă a zidăriei.
Arhitectul restaurator a constatat că piatra plesnise din cauza incendiilor, pereții erau crăpați
din cauza cutremurelor, iar la colțuri erau fisuri enorme de la temelie până la acoperiș; în plus,
lemnele care susțineau bolta putreziseră, iar aceasta se putea prăbuși la orice cutremur.[37]
După propriile sale cuvinte, adaosul din secolul al XVIII-lea se afla în cea mai proastă stare,
rău construit încă de la început, piatra plesnise de focuri, crăpături enorme se produseră de
cutremure, încât zidurile amenințau să cadă. Astfel, în rapoartele sale, el se pronunța pentru
demolarea în întregime a bisericii și reconstruirea sa din temelie, mai durabilă,[31] (la 4
noiembrie 1884) sau pentru demantelarea adaosului din secolul al XVIII-lea și restaurarea doar
a vechii biserici (la 21 aprilie 1885).[41] Cu supravegherea lucrărilor a fost însărcinat inspectorul
Nicolae Gabrielescu.
După începerea lucrărilor de restaurare la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, preotul paroh Gavriil
Ursu a amenajat un paraclis în Casa cu arcade, aducând aici Sfânta Masă, catapeteasma
altarului Sf. Ștefan (unul dintre cele trei altare a bisericii, aflat pe latura nordică) și icoana
Sfântului Mina Egipteanul, considerată a fi făcătoare de minuni.[42]
În mai 1885, Ministerul Cultelor l-a delegat pe Grigore Tocilescu pentru cercetarea
mormintelor, care au fost deschise în nartex. În morminte au fost găsite un inel sigilar de argint
cu o inscripție în slavonă, costume de mătase, fragmente de broderie de aur și argint etc.
Săpăturile arheologice au fost făcute defectuos, atrăgând critica mai multor specialiști, printre
care și V.A. Urechia. Unele pietre de mormânt s-au spart, iar altele au fost aruncate la
întâmplare, piesele arheologice au fost risipite, unele dintre acestea nemaigăsindu-se
ulterior.[41]
În vara anului 1885, adaosul din secolul al XVIII-lea a fost demolat, fără a se încerca
conservarea acestuia.[33] Lucrările au staționat până în 1887 din cauza epuizării fondurilor
alocate de guvern. Plecând într-o excursie de documentare la bisericile din Bucovina în iunie
1887, Lecomte du Noüy dădea dispoziție șefului lucrătorilor, George Valaca, să demanteleze și
biserica construită de Ștefan cel Mare. Demolarea lăcașului de cult a început în primele zile ale
lunii august, lucrătorii precizând că zidăria era șubredă. Cercetările arheologice efectuate aici au
6 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
dus la descoperirea în morminte a unor costume vechi de mătase, cu fir, un inel de aur,
smaralde, mărgăritare, câteva monede etc., care și ele au fost în mare parte risipite.[43] O parte
din inscripțiile de pe pietrele funerare au fost copiate de Teodor Burada.
Numeroși intelectuali ai vremii, printre care mitropolitul Iosif Naniescu și Mihail Kogălniceanu,
au susținut păstrarea adaosurilor valoroase din decursul timpului.[44] Lecomte du Noüy opta
pentru refacerea unei construcții de 219,71 m² (biserica lui Ștefan cel Mare) în locul celei
existente la anul 1884, de 568,40 m².[45]
Mihail Kogălniceanu se pronunța pentru păstrarea caracterului multilingvistic al acestei

biserici, pe motiv că la aceeaș oră, dinaintea acelorași ochi se oficia Sfânta Liturghie a
ortodoxiei în trei limbi; în trei capele la rând: în mijloc se serba în limba veche grecească, de o
parte în limba slavonă, de altă parte în limba română; cele trei limbi principale ale ortodoxiei
vorbeau deodată în lauda Domnului. (…) Eu în tinerețele mele am asistat la liturghie și am
văzut pe tus-trei preoții ridicând sântul potir și binecuvântând poporul în trei limbi.
Hotărârea de a se face serviciul într-o singură limbă e o mare durere și e despuierea pentru
orașul Iași de o tradițiune unică în felul său….[46]
În 1890, Comisiunea Monumentelor Istorice a hotărât să se reconstruiască numai biserica

înălțată de Ștefan cel Mare, aceasta fiind considerată singura demnă de a fi păstrată
posterității.[37] Această decizie a fost luată după o serie de dezbateri organizate de Comisie.
După ce, la 12 mai 1890, membrii Comisiei (cu excepția lui Grigore Tocilescu) se pronunțau
pentru refacerea bisericii cu trei altare, trei membri ai acestei instituții (Gheorghe I. Lahovary,
Dimitrie A. Sturdza și Grigore Tocilescu) s-au deplasat la Iași la 30 iunie și au examinat la fața
locului planurile de reconstrucție a monumentului istoric, optând pentru reconstrucția doar a
bisericii lui Ștefan cel Mare.
Raportul arhitectului francez Henri Révoil (1822-1900) din 20 iulie 1890 a fost favorabil
proiectului propus de Lecomte du Noüy, el declarând că soluțiile pentru conservarea bisericii nu
ar fi avut succes și conchizând că biserica lui Ștefan cel Mare este singura demnă de a fi păstrată
pentru posteritate.[47] Cu toate acestea, inspectorul Nicolae Gabrielescu a publicat un Răspuns
la raportul d-lui Révoil (Sinaia, 20 iulie 1890) (Iași, 1891, 60 p.) în care îl acuza pe arhitectul
francez de atitudine părtinitoare față de activitatea conaționalului său, susținând că refacerea
unei clădiri nu este restaurare, iar reproducerea unui monument nu are nici valoare istorică și
nici artistică, deoarece niciodată nu se poate imita stilul artistic în toate detaliile.[48]
Lecomte du Noüy a reconstruit biserica ținând cont de stilul bisericilor orășenești construite de
Ștefan cel Mare și după tabloul votiv rămas de la Antonie Ruset.[49] Înfățișarea actuală a
bisericii reconstruită de André Lecomte du Noüy este asemănătoare cu cea din timpul domniei
lui Ștefan cel Mare, existând unele diferențe față de aceasta și anume:[44]
zidurile edificiului au fost supraînălțate prin adăugarea unui al treilea rând de ocnițe, biserica
devenind astfel mai zveltă;
contraforturile din dreptul proscoomidiarului și al veșmântarului au fost înlăturate;
păstrarea arcadelor ce datează din perioada lui Antonie Ruset în locul peretelui ce
despărțea pronaosul de naos.
Cu ocazia reconstrucției bisericii, s-au efectuat și cercetări arheologice în jurul edificiului,

găsindu-se morminte vechi în care se aflau obiecte prețioase. Vasile Panopol își amintea că
văzuse, pe locul unde se reclădea biserica domnească, numeroase morminte răvășite și
mormane de pietre funerare azvârlite la întâmplare.[50]
Lucrările de reconstrucție au fost finalizate în anul 1904, cheltuielile ridicându-se la 645.000
7 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
lei.[51] Biserica a fost resfințită la 2 octombrie 1904 în prezența întregii familii regale, a mai
multor membri ai guvernului și a unui număr mare de demnitari.[52] Urma se construiască și o
clopotniță și un zid împrejmuitor, dar acestea nu s-au mai construit.[53]
Deasupra intrării în biserică de pe latura de vest, s-a

amplasat o placă de bronz cu următoarea inscripție:
+ Noi Carol I Domn și Rege al României

Îndemnat de dorința și de osârdia de a păstra și
ocroti locașurile credinței strămoșești, ridicat-am
din nou, pe temeliile celei vechi și întocmai după
cum era înainte, acest sfânt locaș de rugăciune,
în care să prăznuește sfântul Ierarh și Făcător de
minuni Nicolae.
Înnălțată a fost această sfântă biserică de Ștefan
Voevod cel Mare și Sfânt, Domnul Moldovei, între
anii 1491 și 1493, și s'a reînnoit de Antonie Ruset Pisania din vremea regelui Carol I
Voevod în anul 1676, iar acum în 2 octomvrie
1904, în al trei-zeci-și-nouălea an al Domniei noastre, când toată suflarea românească
prăznuește împlinirea a patru veacuri de la moartea marelui Voevod Ștefan, s'a sfințit din
nou, mitropolit al Moldovei și Sucevei fiind Partenie Clinceni, iar meșterul arhitect Andreiu
Lecomte du Noüy.
Închină-ți-se ție, Cerescule Părinte, acest lăcaș al păcei, ca în toată vremea să se adune
în el poporul românesc spre a te slăvi pre tine, amintindu-și vitejia strămoșească, prin
care s'a ridicat Regatul Român.
O altă inscripție a fost amplasată pe o placă de marmură, așezată în altar, în care se

menționează daniile făcute de rege acestei biserici:[51]
+ Noi Carol I Domn și Rege al României

Pătruns de evlavie și râvnă pentru drept-credincioasa biserică a lui Hristos, hărăzit-am în
anul mântuirii 1904 și al Domniei noastre al trei-zeci-și-optulea, catapeteasma, stranele și
odoarele din această sfântă biserică cu hramul sfântului Ierarh Nicolae ca prinos adus
Împăratului Ceresc pentru ocrotirea ce ne a dat în timp de pace și de războiu, spre a
întemeia Regatul Român.
Istoricul bisericii după reconstruire
După reconstruirea bisericii, s-a amplasat câte o troiță de piatră pe locurile unde s-au aflat cele
două altare laterale.[31] Într-un raport înaintat în 1905 către Primăria orașului Iași, Teodor
Burada arăta că pisania, sfărâmată la un colț, am găsit-o aruncată sub un nămol de pietre ce
se află în ograda din dosul sălii gotice a bisericii Trisfetitele, alături de alte piese arheologice
(pietre cu inscripții, discuri smălțuite etc.) păstrate în condiții necorespunzătoare. El cerea
depunerea obiectelor găsite într-un muzeu sau la Universitate, după efectuarea unui inventar
amănunțit, și efectuarea unei anchete pentru a se da de urma obiectelor dispărute. Burada se
opunea solicitării Ministerului Instrucțiunii și Cultelor de a se trimite pisania la Muzeul de
Antichități din București avându-se în vedere că biserica Sf. Neculai este terminată și nu se
poate strica pentru a introduce pisania cu inscripția de la Ștefan cel Mare, el cerând ca pisania
să fie încastrată în zidul bisericii.[54] Abia în anul 1929, Comisiunea Monumentelor Istorice a
încastrat pisania lui Ștefan cel Mare în zidul din dreapta intrării în biserică. Pe ancadramentul
de jos al plăcii s-a săpat următoarea inscripție: Vechea pisanie găsită în cvrtea bisericii s'a
așezat aici de Comisivnea Monvmentelor Istorice în anul 1929.
8 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Zidul de incintă construit de Antonie Ruset se păstrează pe mici porțiuni. La sud de biserică se
află o porțiune de zid care a fost consolidată în anii '70 ai secolului al XX-lea, iar la nord de
biserică se găsesc urme de zid de o parte și de alta a Casei cu arcade.[25]
Cutremurul din 4 martie 1977 a produs o rotire și o translație în plan orizontal a turnului
Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași, pilaștrii fiind forfecați și deplasați cu circa 1–3 cm din
poziția inițială la 1-1,5 m față de baza turnului.[55]
În perioada 1989-1993 s-au efectuat unele reparații și s-au spălat picturile, după care lăcașul de
cult a fost resfințit la 16 octombrie 1994 de mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și
Bucovinei, în prezența patriarhului Bartolomeu Arhontonis al Constantinopolului.
Începând din anii '90 ai secolului al XX-lea, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” funcționează ca
paraclis mitropolitan, sub administrarea Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi”.[56]
Mănăstirea „Sf. Nicolae Domnesc” - focar de cultură

românească
Tiparnița mitropolitului Dosoftei
Mitropolitul Dosoftei Barilă (1671-1674, 1675-1686) i-a

scris boierului Nicolae Milescu, aflat în slujba țarului
Feodor al III-lea, cerându-i să intervină pe lângă
patriarhul Ioachim Savelov al Moscovei pentru a-i
procura o mașină tipografică. La 15 august 1679, el îi
scria direct patriarhului, scrisoarea sa fiindu-i dusă de
boierul Ionașco Bilevici, agent al domnitorului pe lângă
țar. Ca urmare, la începutul anului 1680, Ionașco
Bilevici a dus în Moldova mașina tipografică, iar
mitropolitul Dosoftei a instalat-o într-o clădire din
incinta mănăstirii „Sf. Nicolae Domnesc”. În această Casa cu arcade unde s-a amenajat
tipografie au apărut cărți în limba română, printre secția de literatură veche a Muzeului
literaturii române din Iași
care:[27]
Molitălvnic de-nțeles (1680) având, după prefață, un Poem cronologic despre domnii
Moldovei, cu 136 versuri;
Viața și petrecerea sfinților în patru volume (1682-1686) - lucrare de compilație scrisă de
Dosoftei, după izvoare bizantine (Simeon Metafrast, Maxim Margunios) și slave;
Parimiile preste an (1683) - tradusă de Dosoftei;
Dumnezeiasca Liturghie (ed. a II-a, 1683);
Octoihul (1683).
Între anii 1687 și 1693 nu s-a mai tipărit aici nicio carte, dar în 1697 a apărut Tâlcuirea
evangheliei, în traducere românească realizată de Ieremia Cacavella, profesorul lui Dimitrie
Cantemir.[57]
Abia în anul 1753, mitropolitul Iacov Putneanul (1750-1760) a reînființat tipografia

mitropolitană, dar nu în incinta Mănăstirii „Sf. Nicolae Domnesc”, ci în clădirile din curtea
actualei mitropolii.[49]
9 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Școala de la Sf. Nicolae
În a treia domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749, 1769-1769),

mitropolitul Nechifor al Moldovei deschidea la 7 iulie 1749 școli românești cu un caracter
elementar pe lângă bisericile Sf. Nicolae, Sf. Vineri și Sf. Sava, puse, toate trei, sub
supravegherea unui preot. Aici puteau învăța și copiii orășenilor și, poate, ai unor țărani liberi,
școlile având un caracter religios.[58] Această școală a fost reorganizată de mitropolitul Iacov
Putneanul (1750-1760), devenind una dintre cele mai renumite instituții de învățământ din
Moldova [56], alături de școlile de la mănăstirile Neamț, Putna și Sf. Sava.[49]
Celelalte școli au fost reunite, după 1762, într-un local construit lângă Mitropolie [59], dar se
pare că școala de la Sf. Nicolae a continuat să funcționeze până în prima jumătate a secolului al
XIX-lea.
În 1776, domnitorul Grigore Ghica al III-lea (1764-1767, 1774-1777) a plasat școala

moldovenească de la „Sf. Nicolae Domnesc” sub controlul Epitropiei Școlilor, care urma să
plătească și salariile profesorilor. Aici au predat ca profesori Gheorghe Evloghie (care a redactat
în 1766 o trătadie ... cu osăbite regule asupra gramaticii în limba daco-română și a tradus un
mare număr de documente din limba slavonă în limba română) și Ion Alboteanu (fost elev al lui
Anton de Marki la școala preparandă din Cernăuți). După documente, în 1814 activau aici trei
profesori care predau scrisul, cititul, aritmetica, elemente de teologie și muzica bisericească.[60]
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, cărturarul Gheorghe Asachi scria că Școala de la

Biserica Sf. Nicolae Domnesc, tupilată sub zidul ce înconjura biserica, era singura școală
românească din Iași și se susținea din milostenie.[49]
Necropolă domnească
În interior, lângă paraclisul Sf. Varvara, se afla mormântul pregătit pentru sine de domnitorul
Antonie Ruset (1675-1678).[61] Acesta nu a putut fi înmormântat acolo, deoarece a murit la
Constantinopol.[24]
În anul 1693, domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693) a fost înmormântat în gropnița pe

care și-o pregătise Antonie Ruset în această biserică, slujba religioasă fiind celebrată de
patriarhii Ierusalimului, Antiohiei și Alexandriei și de un reprezentant al Patriarhiei
Constantinopolului.[62] Acest eveniment este consemnat în cronica lui Ion Neculce: Scos-au
oasăle lui Cantemir-vodă, boiarii cei mari, afară, supt cortu, în ogrăjoara cea mică la curte
domnească. Și l-au ținut trei dzile, pîn’ l-au grijit, ș-apoi l-au dus la Sfete Neculaiu de l-au
îngropat în gropnița lui Antonie-vodă. Și s-au tîmplat atunce la prohodul lui 4 patrierhi, unul
de Erusalim și altul de Antiohie și altul de Alicsăndrie și unul mazîl de Țarigrad, Iacob. Ș-au
domnit puțin, nu deplin 8 anii, și ș-au plătit și el datorie după obiceiul acestei lumii.[63]
În perioada 1705-1706, în timpul celei de-a doua domnii, Antioh Cantemir (1695-1700,
1705-1707) a refăcut Mănăstirea Mera (astăzi în județul Vrancea) [64], ctitoria tatălui său din
1686, după care a mutat acolo osemintele lui Constantin Cantemir.[32]
Descrierea bisericii
Arhitectura
10 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași face parte din

grupul bisericilor orășenești construite de Ștefan cel
Mare [4], caracterizate prin mărirea pronaosului prin
lărgirea acestuia (Biserica Sfântul Ioan din Vaslui -
1490, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Bacău -
1490-1491, Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi - 1495
și Biserica Sfântul Nicolae - Popăuți din Botoșani -
1496) sau prin lungirea lui (Biserica Sfântul Gheorghe
din Hârlău - 1492).[65] Acestea sunt mai încăpătoare
decât bisericile sătești.[66]
Latura sudică
Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași a fost construită
din piatră brută și din piatră de talie la colțuri, având
șiruri de cărămidă aparentă care încadrează arcadele oarbe și ocnițele și șiruri de discuri
smălțuite de diferite culori sub cornișă.[61]
Într-o broșură publicată în 1904, se află un releveu realizat de arhitectul André Lecomte du
Noüy în care se observă înfățișarea bisericii de dinaintea reconstruirii sale. Pe lângă desen,
restauratorul descrie biserica din punct de vedere arhitectonic.[53] Lecomte du Noüy constata
că, spre deosebire de Biserica „Sf. Trei Ierarhi” care impresionează prin bogăția, profunzimea și
diversitatea ornamentațiilor exterioare, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” se remarcă prin
simplitatea construcției.
Biserica avea plan treflat, cu abside semicirculare și cu pronaos supralărgit. Deasupra naosului
se afla o turlă octogonală cu acoperiș țuguiat, așezată pe o bază octogonală. Zidul era susținut de
contraforturi înalte în dreptul proscomidiarului și al veșmântarului.[44] Pe absidele laterale se
aflau arcade oarbe. Fațada bisericii ștefaniene era înconjurată deasupra ferestrelor de două
rânduri de ocnițe, cele de jos fiind mai mari, iar cele de sus mai mici și mai numeroase.[61]
În interior, biserica este compartimentată în pronaos, naos și altar. În biserică se intră printr-o
ușă având un ancadrament cu muluri gotice. Pronaosul are formă dreptunghiulară, având
deasupra o cupolă sprijinită pe pandantivi. Între pronaos și naos se afla un peretele despărțitor,
care a fost demolat în vremea lui Antonie Ruset și înlocuit cu trei arcade susținute de două
coloane. Deasupra naosului se află turla sprijinită pe arce mari.
Biserica reconstruită de André Lecomte du Noüy diferă de biserica construită de Ștefan cel Mare
în următoarele aspecte:[44]
zidurile edificiului au fost supraînălțate prin adăugarea unui al treilea rând de ocnițe, biserica
devenind astfel mai zveltă;
contraforturile din dreptul proscomidiarului și al veșmântarului au fost înlăturate;
ridicarea turlei pe două baze (pătrată și octogonală) în loc de o singură bază (octogonală)
existentă anterior;[67]
păstrarea arcadelor ce datează din perioada lui Antonie Ruset în locul peretelui ce
despărțea pronaosul de naos.
Mobilierul bisericii (catapeteasma, stranele) din stejar aurit, precum și policandrele, sfeșnicele
și candelele de bronz au fost dăruite de regele Carol I al României și sunt din epoca
reconstrucției clădirii.[51]
Iconografia
11 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Biserica a fost pictată în vremea lui Ștefan cel Mare.

Trifon Korobeinikov, care a călătorit în Moldova în
1593, relata că pe pereții bisericii erau zugrăvite
praznicele împărătești și proorocii, iar altarul era
zugrăvit pe dinafară, dinspre curte.[16] Specialiștii
susțin că pictura exterioară pe care a văzut-o călătorul
rus se referă la sfinții pictați în ocnițele bisericii.[17]
Lăcașul de cult a fost repictat în perioada 1677-1679.

Pictarea bisericii a început în timpul lui Antonie Ruset,
dar cum acesta a fost mazilit, finalizarea picturii de la
Tabloul votiv actual din biserică,
ferestre în jos a fost finalizată de urmașul său pe tron,
reprezentându-l pe Ștefan cel Mare cu
Gheorghe Duca.[25] Fiind afectată de incendii care au
membri ai familiei sale.
deteriorat pictura, biserica a fost repictată în timpul
domniei lui Ioan N. Mavrocordat (1743-1747).
Singura descriere a iconografiei bisericii de dinainte de reconstruire este făcută în 1885 de

episcopul Melchisedec Ștefănescu (1823-1892). Pe peretele vestic al bisericii construite de
Ștefan cel Mare, în stânga, se afla un tablou votiv în care erau pictați voievodul ctitor, Doamna
Evdochia și Bogdan Voievod. Cum la momentul construirii bisericii, Doamna Evdochia murise
de mult (în 1467), iar soția lui Ștefan cel Mare era Maria Voichița, episcopul Melchisedec
presupune că tabloul votiv fusese repictat în timpul lui Antonie Ruset.[68]
Între Doamna Evdochia și Bogdan Voievod era pictată o inscripție în versuri în limba greacă, pe
care Melchisedec o găsea parțial ștearsă și care a fost tradusă de profesorul Constantin
Erbiceanu (1838-1913) de la Seminarul de la Socola astfel:[37][68]
"Mai fericită este casa voastră decât a lui So(lomon)

Câți cu sfârșit bun ați părăsit viața (aceasta).
Întrebat de Domnul a zis (...)
De la aceștia statul a devenit o unitate, și pe Bogdan
Domnul cel glorios al Moldaviei laud,
Carele din ei s'a născut, patria sa a stăpânit-o,
Și a domnit cu cucernicie și foarte liber,
Pentru care și după moarte ești fericit."
În partea dreaptă a peretelui vestic al bisericii lui Ștefan

cel Mare se aflau pictați membrii familiei lui Antonie
Ruset și cei ai lui Gheorghe Duca (domnitorul, Doamna
Anastasia și fiul lor, Constantin Duca Voievod), în
timpul cărora s-au repictat pereții interiori ai
bisericii.[61] Și pe acest tablou se afla o inscripție în
limba greacă, în care era lăudat domnitorul Gheorghe
Duca, din care s-a putut citi doar: O prea glorioasă fală
(...) și primul principe al Moldovei, și ilustră fală a
ortodoxiei și cea mai fericită mărire a virtuții, deși
domnești (...).
Tabloul votiv al regelui Carol I cu soția și
fiica lor, și al principelui moștenitor
Pe peretele estic al adaosului bisericii se afla zugrăvită
Ferdinand, cu soția și primii doi copii.
Judecata de Apoi și chinurile iadului, iar pe peretele
vestic se afla următoarea inscripție în limba greacă:
Văzând omule starea cea goală și dumnezeiasca judecată, tribunalul cel înfricoșat și pe
Dumnezeu judecător, îi ia de mijlocitori către Domnul, pentru păcatele cele lipsite de
desvinovățire, pe îngerii ce bine stau ca niște păzitori. Vezi flacăra cuptorului și înțelepțindu-
12 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
te, primește această judecată.[33]
Un număr de 25 de fresce aflate pe pereții bisericii înainte de reconstrucția acesteia au fost

decapate, fiind păstrate o perioadă în Muzeul de artă religioasă de la Biserica Sfântul Gheorghe -
Mitropolia Veche din Iași [69], iar în prezent sunt expuse în Sala Gotică din curtea Mănăstirii
„Sf. Trei Ierarhi”. Printre acestea se află chipuri din tabloul votiv al celor doi ctitori (Antonie
Ruset și Gheorghe Duca) din secolul al XVII-lea, figuri de sfinți, scene de luptă etc.[25]
Odată cu reconstruirea bisericii în 1884-1904, pereții și bolțile au fost repictate în frescă, pe

fond albastru, de către francezii Boris Bernard, Emile Picot și P. Mauretal.[17] André Lecomte du
Noüy a afirmat că pictura nouă a păstrat fondul albastru de la pictura veche, din cauza căruia
biserica este destul de întunecoasă în interior, lucru amplificat și de ferestrele înguste. Armonia
severă a acestei decorațiuni religioase este estompată de nimburile aurite ale sfinților.[53]
Pe peretele vestic al bisericii este reprezentată familia lui Ștefan cel Mare (în stânga intrării) și
familia regelui Carol I (în dreapta intrării). În fresca din stânga intrării sunt pictați Ștefan cel
Mare, Doamna Maria Voichița, Doamna Evdochia de Kiev (numele său este ortografiat greșit ca
Eudoxie Doamna) [69], Bogdan al III-lea, Doamna Anastasia și vornicul Ioan Tăutu.
În fresca din dreapta intrării sunt pictați regele Carol I, regina Elisabeta, principesa Maria,
principele moștenitor Ferdinand (viitorul rege Ferdinand I), principesa Maria (viitoarea regină
Maria), principesa Elisabeta și principele Carol (viitorul rege Carol al II-lea). Copiii regali poartă
costume populare românești.
În ocnițele și firidele bisericii sunt pictate în frescă 282 de figuri.[17] Pe lângă figuri de sfinți și
de personaje biblice sunt reprezentați și filosofi sau scriitori din perioada precreștină cum ar fi:
Sofocle, Tucidide, Platon, Aristotel, Filon, Apolonie etc. Lecomte du Noüy afirmă că procedeul
pictural folosit duce la o conservare a frescelor pe o perioadă îndelungată, acestea fiind
considerate aproape inalterabile.[53]
Obiecte de patrimoniu
Fiind biserică domnească, ea a fost înzestrată în decursul
timpului cu multe obiecte de cult valoroase. Toate cărțile și
obiectele de cult dăruite de Ștefan cel Mare s-au pierdut.[37]
Printre obiectele de valoare care s-au aflat în patrimoniul
bisericii sunt de menționat următoarele:
o Evanghelie scrisă de mână pe pergament și îmbrăcată în

argint. Aceasta a fost donată în 1502 de Ștefan cel Mare
Bisericii "Sf. Ioan" din Piatra Neamț. Pe una din pagini se
află o notă în limba slavonă tradusă de arhiereul Filaret
Scriban astfel: Binecredinciosul Ștefan Voievod, cu mila lui
Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod,
din dragoste către cuvântul lui Iisus Hristos, din râvnă și
sârguință, au dat de s-au scris și s-au ferecat acest
Tetraevanghel. Și l-au dat pentru pomenirea sa și a Troiță amplasată pe locul unde
doamnei sale Maria, și a fiilor lor, la biserica curții lor, care s-a aflat altarul „Sf. Varvara”.
este pe Bistrița, unde este hramul Nașterea cinstitului și
slăvitului prooroc Ioan. În anul domniei noastre al 46-lea.
Și s-au săvârșit cu mâna mult păcătosului ieromonah Spiridon din Mănăstirea Putna, anul
7010 aprilie 23.[7] Această evanghelie este păstrată în prezent la Muzeul Național de Artă al
României.[37]
13 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
două sfeșnice de bronz masiv, înalte de 1,72 m, donate de Antonie Ruset. Acestea sunt
decorate în stilul Renașterii italiene, având stema Moldovei pe bulbul din mijloc și în jurul ei
următoarea inscripție: Antonie Ruset voevoda i gospodzu.[70]
un chivot de argint aurit, de forma unei bisericuțe cu trei turnulețe, având sculptată pe el
stema Moldovei. Acest obiect a fost dăruit de Antonie Ruset în 1678, având următoarea
inscripție în limba română cu caractere chirilice: Acest sfânt chivot l-au făcut Io Antonie
Ruset Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei. Și l-a dat la Sfânta Mitropolie
unde este hramul Sfântul Nicolae, în Iași (veleat) 7186 și de la Hristos 1678.[70]
o cristelniță de argint donată de Antonie Ruset în 1678, având sculptată pe ea stema
Moldovei, precum și următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Această
cristelniță datu-o-au Antonie Ruset Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țări Moldovei,
la Sfânta Mitropolie unde iaste hramul Sti. Nicolae, în Iași, pentru pomana sa. V(ă)leat 7186,
iar de la Hristos 1678, luna martie 24 zile.[33] Cristelnița este păstrată în prezent la Muzeul
Național de Artă al României.[70]
un panaghiar lucrat în lemn și ferecat în argint aurit, dăruit de Antonie Ruset la 8 aprilie
1678. Pe îmbrăcămintea metalică se află săpată următoarea inscripție în limba slavonă:
Cinstitorului și de Hristos iubitorului Io Antonie Ruset Voievod, în anul 7186 luna aprilie 8.
un aer din catifea brodat cu fire de aur
o coroană de argint aurit de la o icoană a Maicii Domnului, cu o inscripție în limba română:
Această coroană la chipul Maicii Domnului au făcut-o Andrei și Ilie, fii lui Neculaiu cupețu și
cu maica lor Ștefana, întru a lor pomenire și a neamului lor, v(ă)l(ea)t 7258 fev(ruarie) 3.
o coroană de argint aurit cu următoarea inscripție: Această sfântă coroană a făcut-o Anton
Zlătaru pentru pomenirea sufletului său și a soției lui Catrina, l(ea)t 7270 oc 5 dni.
un fragment din îmbrăcămintea unei icoane de argint, cu următoarele litere săpate: l(ea)t
7269 martu 17, Anton, Catrina.
un vas de marmură, găurit la fund, unde se turna apa după botez, care a fost donat de
geambașul Dima. El a fost văzut de episcopul Melchisedec în altarul „Sf. Ștefan”; înaltul
ierarh a notat două inscripții cu caractere chirilice amplasate pe laturi diferite ale acestui
vas: Leat 6984 (=1476), a bisericei lui Sfeti Neculai, ce sau făcut de Ștefan Vodă și Leat
1770 Mart 23, Dima Geambaș.[33] În anii '70 ai secolului al XX-lea, Nicolae Grigoraș scria
că acest vas a fost distrus.[49]
o icoană a Sf. Mina, considerată făcătoare de minuni, la care se rugau mulți credincioși
ieșeni pentru vindecarea de boli și izbăvirea de necazuri. După începerea lucrărilor de
restaurare la biserică, această icoană a fost dusă de preotul paroh Gavriil Ursu în Casa cu
arcade, unde fusese amenajat un paraclis.[71] După restaurarea bisericii, icoana a fost
mutată la Biserica „Sf. Constantin și Elena” (filială a Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc”) și apoi
la Biserica „Sf. Andrei”.[33][49]
două clopote vechi care au fost turnate din nou în anul 1817 se află acum în curtea
Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi”. Pe clopotul mai mare se află următoarea inscripție cu caractere
chirilice: Acest clopot a besearicii sfântului ierarh Nicolae cel Mare din Iași sau înnoit de
Preasfințitul Mitropolit Gavriil Calimachi, la anul 1774, iară acum stricândusă sau prefăcut
de iznoavă în zilele Preasfințitului Mitropolit al Moldaviei Kirio Kirio Veniamin Costachi, prin
oserdiia și agiutoriul Preacuviosului protosinghe(l) Kir Isaia și altor pravoslavnici creștini. Și
sau lucrat în Sfânta Mitropolie, la anul 1817, oct(ombrie) 13 zile. Veniamin, mitropolit
Moldaviei. Sfintul Ierarh Nicolae., la care s-a adăugat ulterior o inscripție cu caractere latine:
Adus de la Iași de Patriarhul Justinian în anul 1954. Pe clopotul mai mic se află o altă
inscripție cu caractere chirilice și anume: Acest clopot sau făcut din nou în zilile Prea
Înălțatului Domn Io Scarlat Alecsandru Calimah V(oie)vod și a Prea osfințitului Mitropolit
Kirio Kirio Veniamin Costachi, cu agiutoriul pravoslavnicilor creștini, întru cinst(irea) sfintului
ierarh Nicolae, ce au fost Mitropolia veache, iar acum metoh. La anii dela H(risto)s 1817
iunie 30.[49]
14 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Imagini
Biserica „Sf. Nicolae Biserica „Sf. Nicolae Detaliu pictura Detaliu pictura
Domnesc” Iași Domnesc” exterioară exterioară
Detaliu pictura Detaliu pictura Detaliu pictura Detaliu pictura

exterioară exterioară exterioară exterioară
Picturi în firidele Picturi în firidele Portalul de intrare în Portalul de intrare în

absidei laterale absidei laterale - biserică biserică
detaliu cu regele
Tulis al Egiptului și
cu filosoful Apolonie
15 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Peretele interior Ruinele zidului de Ruinele zidului de Ruinele zidului de

vestic al bisericii incintă de pe latura incintă de pe latura incintă de pe latura
sudică sudică sudică
Clopotul mai mare Clopotul mai mic

aflat în curtea aflat în curtea
Mănăstirii „Sf. Trei Mănăstirii „Sf. Trei
Ierarhi” Ierarhi”
Note
1. ^ Monuments database (https://tools.wmflabs.org/heritage/api/api.php?action=search&form
at=json&srcountry=ro&srlang=ro&srid=IS-II-m-B-03962), 7 noiembrie 2017
2. ^ Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - Istoria orașului Iași, vol. I (Ed. Junimea, Iași,
1980), p. 77
3. ^ Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 (http://patrimoniu.gov.ro/images/l
mi-2015/LMI-IS.pdf)
4. ^ a b Mitropolia Moldovei și Sucevei - Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei
și Sucevei (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 77
5. ^ Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul
anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă, în Elvira
Sorohan (red.) - Cartea cronicilor (Ed. Junimea, Iași, 1986), p. 169-170
6. ^ Grigore Ureche - Letopisețul Țării Moldovei, ediție îngrijită de P.P. Panaitescu (Ed. de stat
pentru literatură și artă, București, 1956), p. 99
7. ^ a b c N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la Ed.
Tehnopress, Iași, 2004), p. 192
8. ^ Dimitrie Cantemir - Descrierea Moldovei (Ed. Minerva, București, 1981), p. 103-104
9. ^ Dimitrie Cantemir - Descrierea Moldovei (Ed. Minerva, București, 1981), p. 84-85
16 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
10. ^ Deci, după obiceiŭ, au mărsŭ Ștefan Gheorghie logofătul cu câteva gloate de țară la
beséreca lui Svetii Nicolai și i-au cetit molitva de domnie Ghedeon episcopul de Huși, fiindŭ
mitropolitul Varlaam ieșit la munte, la mănăstirea Sacul. Au stătutŭ domnŭ Gheorghie
Ștefan-vodă în anul 7161 (=1653). - Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron
Vodă încoace, cap. 17, al. 63
11. ^ Turcul aga, vădzind că strîgă cu toții într-un cuvînt, au luat un căftan ș-au pus în spateli lui
Dumitrasco beizădeoa. Și beizădeoa au îmbrăcat pe turc c-un contăș cu soboli. Ș-au ședzut
amîndoi în scaone. Ș-au început a da din pușci și a dzice surlele, și toți boierii și slujitorii,
căpeteniile, cineș după rîndul său, au purces a săruta poala turcului ș-a lui Dumitrașco
beizădè. Și dup-aceea au încălicat cu alaiu ș-au purces la Sfetei Neculaiu, de i-au cetit
molitfeli de domnie dup-obiceiu. - Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei (Ed. Minerva,
București, 1986), p. 120
12. ^ Așijderea și din Iași eșitu-i-au înainte căimăcamii cu slujitorime și cu orășeni și i-au băgat
cu mare cinste în Sfetii Nicolae, timpinîndu-l și arhiereii cu tot clirosul bisericii. Și l-au
încununat spre domniie părintele Gheorghie mitropolitul. - Ion Neculce - Letopisețul Țării
Moldovei (Ed. Minerva, București, 1986), p. 318
13. ^ Și agiungînd aproape de scaon, eșitu-i-au înainte caimacamii cu toți boerii și slujitorii și cu
alți orășeni tocma la Valea Adincă, de s-au împreonat după obiceaiu, aducîndu-l cu
frumoasă politie pîn'la Sfetîi Nicolae, unde l-au întîmpinat mitropolitul țărîi chir Antonie cu alți
episcopi și cu tot clirosul besericii. Și intrînd în beserică, l-au blagoslovit spre domniia
Moldovii, și eșind din beserică cu tot senatul, au întrat în curțile domnești și au șădzut în
scaon. - Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei (Ed. Minerva, București, 1986), p. 337
14. ^ Sorin Iftimi - Contribuții privitoare la istoria bisericilor ieșene (Ed. Trinitas, Iași, 2008), p. 11
15. ^ Dan Bădărău, Ioan Caproșu - Iașii vechilor zidiri (ed. a II-a revăzută, Casa Editorială
Demiurg, Iași, 2007), p. 46
16. ^ a b c d N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la Ed.
17. ^ a b c d e Dan Bădărău, Ioan Caproșu - Iașii vechilor zidiri (ed. a II-a revăzută, Casa
Editorială Demiurg, Iași, 2007), p. 52
18. ^ a b c Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - Istoria orașului Iași, vol. I (Ed. Junimea,
Iași, 1980), p. 78
19. ^ a b Mitropolia Moldovei și Sucevei - Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei
și Sucevei (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 78
20. ^ Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace, cap. 17, al. 30
21. ^ Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei (Ed. Minerva, București, 1986), p. 47
22. ^ Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei (Ed. Minerva, București, 1986), p. 64-65
23. ^ N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la Ed.
Tehnopress, Iași, 2004), p. 191-192
24. ^ a b c d Mitropolia Moldovei și Sucevei - Monumente istorice bisericești din Mitropolia
Moldovei și Sucevei (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 79
26. ^ a b c Dan Bădărău, Ioan Caproșu - Iașii vechilor zidiri (ed. a II-a revăzută, Casa Editorială
Demiurg, Iași, 2007), p. 92
27. ^ a b Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - Istoria orașului Iași, vol. I (Ed. Junimea,
Iași, 1980), p. 282-283
29. ^ Nicolae Costin - Letopisețul Țării Moldovei (1709-1711), în Scrieri, vol. I (Ed. Hyperion,
Chișinău, 1990), p. 384
17 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
32. ^ a b Sorin Iftimi - Contribuții privitoare la istoria bisericilor ieșene (Ed. Trinitas, Iași, 2008), p.
283
33. ^ a b c d e f g h N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la
Ed. Tehnopress, Iași, 2004), p. 194
1980), p. 175
35. ^ În Cronica Ghiculeștilor se menționează că incendiul a pornit dinspre partea cărămidarilor
și a ajuns într-un ceas la Curtea domnească arzând partea dreaptă a pieții boierești și
biserica Sfântu Nicolae. Citatul se găsește în Dan Bădărău, Ioan Caproșu - Iașii vechilor
zidiri (ed. a II-a revăzută, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007), p. 126.
1980), p. 176
37. ^ a b c d e f g Mitropolia Moldovei și Sucevei - Monumente istorice bisericești din Mitropolia
39. ^ Ion Mitican – Ulița Mare din demult uitate vremuri (Ed. Tehnopress, Iași, 2005), p. 158
13
42. ^ Mitropolia Moldovei și Bucovinei – Pelerin în Iași (Ed. Trinitas, Iași, 2000), p. 28
44. ^ a b c d Dan Bădărău, Ioan Caproșu - Iașii vechilor zidiri (ed. a II-a revăzută, Casa
46. ^ Ion Mitican – Ulița Mare din demult uitate vremuri (Ed. Tehnopress, Iași, 2005), p. 157-158
47. ^ Sorin Iftimi - Contribuții privitoare la istoria bisericilor ieșene (Ed. Trinitas, Iași, 2008), p.
16-18
48. ^ Sorin Iftimi - Contribuții privitoare la istoria bisericilor ieșene (Ed. Trinitas, Iași, 2008), p.
19-20
49. ^ a b c d e f g Mitropolia Moldovei și Sucevei - Monumente istorice bisericești din Mitropolia
50. ^ Vasile Panopol – Pe ulițele Iașului (Ed. Allfa, București, 2000), p. 22
51. ^ a b c N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la Ed.
52. ^ N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la Ed.
53. ^ a b c d N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la Ed.
54. ^ Sorin Iftimi - Contribuții privitoare la istoria bisericilor ieșene (Ed. Trinitas, Iași, 2008), pp.
14-15.
55. ^ INCERC - Experiența comportării unor clădiri, dotări și spații publice cu mari aglomerări de
persoane la cutremurele precedente din România (http://inforisx.incerc2004.ro/experienta_c
omportarii.htm)
56. ^ a b Mitropolia Moldovei și Bucovinei - Pelerin în Iași (Ed. Trinitas, Iași, 2000), p. 27.
18 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
1980), p. 284
58. ^ Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - "Istoria orașului Iași", vol. I (Ed. Junimea,
Iași, 1980), p. 299
1980), p. 294
1980), p. 590
61. ^ a b c d Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - Istoria orașului Iași, vol. I (Ed.
Junimea, Iași, 1980), p. 79
1980), p. 233
65. ^ Dan Bădărău, Ioan Caproșu - Iașii vechilor zidiri (ed. a II-a revăzută, Casa Editorială
Demiurg, Iași, 2007), p. 49-50
66. ^ Mitropolia Moldovei și Bucovinei - Pelerin în Iași (Ed. Trinitas, Iași, 2000), p. 26
1980), p. 80
68. ^ a b N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la Ed.
293
70. ^ a b c Mitropolia Moldovei și Sucevei - Monumente istorice bisericești din Mitropolia
Moldovei și Sucevei (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 82.
71. ^ Mitropolia Moldovei și Bucovinei – Pelerin în Iași (Ed. Trinitas, Iași, 2000), p. 28.
Bibliografie
Dan Bădărău, Ioan Caproșu - Iașii vechilor zidiri (ed. a II-a revăzută, Casa Editorială
Demiurg, Iași, 2007), p. 45-53
N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la Ed.
Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - Istoria orașului Iași, vol. I (Ed. Junimea, Iași,
1980), p. 77-80
Viorel Erhan - Mănăstiri și biserici din orașul Iași (Ed. Tehnopress, Iași, 2003)
Nicolae Grigoraș - „Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași”, în Mitropolia Moldovei și
Sucevei, anul XXXVII (1961), nr. 3-4 (martie-aprilie), p. 213-235
Nicolae Grigoraș - „Știri noi despre biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași”, în Mitropolia
Moldovei și Sucevei, anul XLIII (1967), nr. 3-4 (martie-aprilie), p. 308-310
Nicolae Grigoraș - „Pisania bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iași”, în Mitropolia Moldovei și
Sucevei, anul XLIII (1967), nr. 7-8 (iulie-august), p. 545
Sorin Iftimi - „Restaurarea Bisericii «Sfântul Nicolae Domnesc» (1884-1904)”, în vol.
Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieșene (Ed. Trinitas, Iași, 2008), p. 11-27
Alexandru Lapedatu, André Lecomte du Noüy - Cîteva cuvinte asupra bisericilor Sf. Nicolae-
Domnesc și Trei Ierarhi din Iași (Administrația Casei Bisericii, București, 1904), 59 p. + 8 pl.
Pr. Mihai Mănucă - „Cele trei altare ale bisericii Sf. Nicolae-Domnesc din Iași”, în Mitropolia
Moldovei și Sucevei, anul XLV (1969), nr. 7-9 (iulie-septembrie), p. 468-478
19 of 20 9/2/2021, 9:17 AM
Mitropolia Moldovei și Bucovinei - Pelerin în Iași (Ed. Trinitas, Iași, 2000), p. 25-27
Mitropolia Moldovei și Sucevei - Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și
Sucevei (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 77-83
Legături externe
Lista bisericilor din Romania - Site BISERICI.org (http://www.biserici.org/index.php?menu=B
IIS&code=22)
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc (http://www.iasi.com/obiective_turistice/Biserica_Sfantul_
Nicolae_Domnesc/) prezentare detaliată, Iasi.com
Biserica Sfantul Nicolae Domnesc (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sf
antul-nicolae-domnesc-67887.html), 15 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro
Amprente ale spiritualității noastre (http://www.revistamagazin.ro/content/view/3210/7/), 26
ianuarie 2005, Revista Magazin
Biserica voievozilor din Moldova (http://ziarullumina.ro/documentar/biserica-voievozilor-din-
moldova), 24 octombrie 2007, Narcisa Elena Balaban, Ziarul Lumina
„Sfântul Nicolae“ din Iași - biserica în care erau unși domnii Moldovei (http://ziarullumina.ro/
memoria-bisericii/sfantul-nicolae-din-iasi-biserica-care-erau-unsi-domnii-moldovei), 2 august
2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc pe harta orașului Iași (http://www.hartaiasului.ro/turism-sp
ort-divertisment-c19/turism-religios-sc324/biserica-sf-nicolae-domnesc-id1132.html)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Biserica_Sfântul_Nicolae_Domnesc_din_Iași&
oldid=14078009
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 2 aprilie 2021, ora 00:10.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
20 of 20 9/2/2021, 9:17 AM

Biserica Sfântul Nicolae Domnesc Din Iași - Wikipedia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biserica Sfântul Nicolae Domnesc Din Iași - Wikipedia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Nicolae_Dom...

Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din

Nu confundați cu Biserica Sfântul Nicolae cel Sărac din Iași.

Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” din Biserica

Fiind situată în imediata vecinătate a vechii Curți

Mănăstirea „Sf. Nicolae Domnesc” - focar de

Ctitoria lui Ștefan cel Mare

Începând din secolul al XV-lea, domnitorii Moldovei au

Orașul Iași a început să se dezvolte în vremea domniei

În secolul al XVI-lea, probabil în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561,

Refacerile lui Antonie Ruset și cele ulterioare

În anul 1676, după ce fusese închisă timp de peste trei

Mitropolie ce vechi, cu toate cheltuieleli ce au trebuitu, de cînta sfînta leturghie și astădzii, că

În secolul al XVIII-lea [31][32], biserica a fost extinsă

Reconstruirea bisericii de către Lecomte du Noüy

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, biserica era

Mihail Kogălniceanu se pronunța pentru păstrarea caracterului multilingvistic al acestei

În 1890, Comisiunea Monumentelor Istorice a hotărât să se reconstruiască numai biserica

Cu ocazia reconstrucției bisericii, s-au efectuat și cercetări arheologice în jurul edificiului,

Lucrările de reconstrucție au fost finalizate în anul 1904, cheltuielile ridicându-se la 645.000

Deasupra intrării în biserică de pe latura de vest, s-a

+ Noi Carol I Domn și Rege al României

O altă inscripție a fost amplasată pe o placă de marmură, așezată în altar, în care se

+ Noi Carol I Domn și Rege al României

Istoricul bisericii după reconstruire

Mănăstirea „Sf. Nicolae Domnesc” - focar de cultură

Tiparnița mitropolitului Dosoftei

Mitropolitul Dosoftei Barilă (1671-1674, 1675-1686) i-a

Abia în anul 1753, mitropolitul Iacov Putneanul (1750-1760) a reînființat tipografia

Școala de la Sf. Nicolae

În a treia domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749, 1769-1769),

În 1776, domnitorul Grigore Ghica al III-lea (1764-1767, 1774-1777) a plasat școala

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, cărturarul Gheorghe Asachi scria că Școala de la

În anul 1693, domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693) a fost înmormântat în gropnița pe

Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași face parte din

Biserica a fost pictată în vremea lui Ștefan cel Mare.

Lăcașul de cult a fost repictat în perioada 1677-1679.

Singura descriere a iconografiei bisericii de dinainte de reconstruire este făcută în 1885 de

"Mai fericită este casa voastră decât a lui So(lomon)

În partea dreaptă a peretelui vestic al bisericii lui Ștefan

te, primește această judecată.[33]

Un număr de 25 de fresce aflate pe pereții bisericii înainte de reconstrucția acesteia au fost

Odată cu reconstruirea bisericii în 1884-1904, pereții și bolțile au fost repictate în frescă, pe

o Evanghelie scrisă de mână pe pergament și îmbrăcată în

Detaliu pictura Detaliu pictura Detaliu pictura Detaliu pictura

Picturi în firidele Picturi în firidele Portalul de intrare în Portalul de intrare în

Peretele interior Ruinele zidului de Ruinele zidului de Ruinele zidului de

Clopotul mai mare Clopotul mai mic

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 2 aprilie 2021, ora 00:10.

S-ar putea să vă placă și