Sunteți pe pagina 1din 38

CARTEA I.

SA INCEPEM DIZERTATIILE DESPRE VIATA SPIRITULUI

CARTEA I. SA INCEPEM DIZERTATIILE DESPRE VIATA SPIRITULUI 1

Capitolul I. Urmarea lui Dumnezeu si dispretuirea intregii vanitati din lume 1

Capitolul II. Umila constiinta de sine.........1

Capitolul III. Stapinirea adevarului...........2

Capitolul IV. Ponderatia in fapte...............3

Capitolul V. Lectura cartilor de devotament 3

Capitolul VI. Miscarile capricioase ale sufletului3

Capitolul VII. Pazeste-te de vanele sperante si fugi de ingimfare 4

Capitolul VIII. Evitarea excesivei familiaritati 4

Capitolul IX. Obedienta si supunerea........4

Capitolul X. Abtine-te de la discutii inutile5

Capitolul XI. Cucerirea pacii interioare si iubirea pentru progresul spiritual 5

Capitolul XII. Avantajele adversitatilor....6

Capitolul XIII. Rezistenta la orice tentatii.6

Capitolul XIV. Evitarea judecatilor temerare 7

Capitolul XV. Operele facute cu iubire......7

Capitolul XVI. A suporta defectele altora. 8

Capitolul XVII. Viata in manastiri.............8

Capitolul XVIII. Exemplele marilor Sfinti Parinti 8

Capitolul XIX. Cum trebuie sa se antreneze cel care este destinat Domnului 9

Capitolul XX. Indragirea singuratatii si a linistii10

Capitolul XXI. Farimarea inimii..............11

Capitolul XXII. Meditatie asupra mizeriei umane 12

Capitolul XXIII. Meditatia asupra mortii13

Capitolul XXIV. Judecata divina si pedepsirea pacatosilor 15

Capitolul XXV. Corijarea cu fervoare a intregii noastre vieti 16

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 1 din 38
CAPITOLUL I. URMAREA LUI DUMNEZEU SI DISPRETUIREA INTREGII
VANITATI DIN LUME

1. „Cine ma urmeaza nu va umbla prin tenebre” (Gv 8, 12), spune Domnul. Sunt
cuvintele lui Cristos, cel care ne indeamna sa imitam viata si purtarea sa, daca vrem sa
fim intradevar iluminati si eliberati de orice micime interioara. Deci, maxima noastra
preocupare va fi aceea de a medita asupra vietii lui Isus Cristos.

Caci invatatura lui Cristos este excelenta si superioara celei a tuturor sfintilor, iar cine
este puternic in spirit va gasi in ea o mana ascunsa.

Dar, se intimpla ca multi oameni sa nutreasca o dorinta pentru Evanghelii foarte


redusa, chiar daca le asculta de mai multe ori, intrucit ele priveaza de sensul lui
Cristos.

Intradevar, cei care vor sa inteleaga din plin si sa guste cuvintele lui Cristos trebuie sa
faca in asa mod incit intreaga lor viata sa se modeleze dupa Cristos.

La ce iti serveste sa stii sa discuti cu profunzime despre Sfinta Treime, daca nu esti
umil, si prin aceasta displaci Treimii? Intradevar, nu sunt dizertatiile profunde cele
care fac sfint si drept omul, ci este viata virtuoasa cea care il face drag lui Dumnezeu.
Prefer sa aud in inima sfarimarea, decit sa stiu sa dau definitii.

Fara iubirea pentru Dumnezeu si fara gratia Sa, la ce iti foloseste cunoaşterea pe
dinafara a intregii Biblii si a doctrinelor tuturor filozofilor? „Vanitatea vanitatilor,
totul este vanitate” (Qo 1, 2), cu exceptia iubirii pentru Dumnezeu si a servirii sale in
exclusivitate.

Aceasta este maxima intelepciune, sa tinzi spre regatul ceresc, dispreţuind această
lume.

2. Vanitate este deci cautarea bogatiilor destinate a se termina si sa punem in aceasta


speranta noastra.

Vanitate este chiar sa ai ambitii pentru onoruri si pentru a sui in pozitii inalte.
Vanitate este sa urmezi dorintele carnale si sa aspiri la lucruri pentru care vei fi apoi
aspru pedepsit.
/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 2 din 38
Vanitate este sa speri sa traiesti mult, şi astfel să gindesti rareori sa traiesti bine.
Vanitate este, deci, sa te ocupi doar de viata prezenta si sa nu privesti pina la urma in
viitor.

Vanitate este sa iubesti ceea ce trece cu toata rapiditatea si sa nu te grabesti acolo unde
dureaza bucuria eterna.

Aminteste – ti adeseori acel proverb: „ Nu se satura ochiul de a privi si nici urechea de


a auzi” (Qo 1, 8).

Fa, deci, ca inima ta sa fie degajata si eliberata de iubirea pentru lucrurile vizibile de
aici jos si ca tu sa fii purtat spre lucrurile de sus, care nu se vad. Ceea ce merge spre
propriile simturi pateaza propria constiinta si pierde gratia lui Dumnezeu.

CAPITOLUL II. UMILA CONSTIINTA DE SINE

1. Omul, prin natura sa, aspira sa stie; dar, ce conteaza stiinta, daca nu ai frica de
Dumnezeu? In mod sigur, un taran umil care serveste pe Dumnezeu este mai bine
apreciat decit un invatat care, suit in mindria sa, uita ceea ce este in realitate, si
studiaza miscarile cerului.

Cel care, se cunoaste cu profunzime stie ca valoreaza putin el insusi, si nu cauta


aprobarea oamenilor. In fata lui Dumnezeu, cel care ma va judeca pentru actiunile
mele, ce ma face fericit daca eu detin chiar intreaga stiinta din lume, dar nu am
iubirea?

Eliberati–va de agitatia excesiva a cunoasterii; in aceasta nu veti gasi decit


indepartarea si inselaciunea. Aceia care stiu, vor dori sa para a fi si sa fie numiti
intelepti.

Dar, exista multe lucruri, pentru care cunoasterea este putin utila chiar, sau nu
foloseste deloc sufletului. Si este orice altceva decit intelept acela care tinde la lucruri
diferite de acelea care servesc la salvarea sa.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 3 din 38
Discutiile numeroase nu produc valoare sufletului, ci din contra, o viata buna
reimprospateaza mintea si o constiinta pura cu incredere mare in Dumnezeu.

Cu cit mai mare si mai profunda este stiinta ta, cu atit mai sever vei fi judecat, chiar
plecind de la aceasta, cu atit mai putin cu cit nici mai mare nu va fi sfintenia vietii tale.

2. Sa nu vrei sa te mandresti, deci, de nici o arta sau stiinta pe care o posezi, ci mai ales,
sa ai frică de cunoaşterea care iti e data. Chiar daca ti se pare ca stii multe lucruri,
chiar daca ai o buna inteligenta, aminteşte - ţi ca sunt mai multe lucrurile pe care nu le
stii.

3. Să nu doreşti să pari profund (Rm 11, 20, 12, 16), arata mai cu seama cit de ignorant
esti. De ce vrei sa te pui inaintea altora, chiar daca se gasesc multi mai invatati decit
tine si mai experte capete sfinte? Daca vrei sa inveti si sa cunosti ceva, intr-un mod util
spiritului, incearca sa fii ignorat si sa fii considerat un nimeni. Aceasta e invatatura cea
mai profunda si mai utila, sa te cunosti cu adevarat si sa te dispretuiesti. Nu tine cu
tine in nici o imprejurare, si ai intotdeauna consideratie buna si inalta pentru altii; in
aceasta sta intelepciunea inalta si perfectiunea. Chiar daca tu vei vedea un altul sa
cada in mod vizibil in pacat, sau sa comita lucruri grave, pentru nici un motiv nu
trebuie sa te crezi mai bun decit el; intradevar, nu stii pentru cit timp tu vei putea
persista in bine. Toti suntem fragili; dar tu nu trebuie sa consideri pe cineva mai fragil
decit tine.

CAPITOLUL III. STAPINIREA ADEVARULUI

1. Fericit cel care reuseste sa stapineasca nemijlocit adevarul, asa cum este acesta si nu
prin intermediul imaginilor sau cuvintelor umane; pentru ca inteligenta si
sensibilitatea noastra ne inseala si sunt cu vedere scurta.

La ce serveste o discutie ampla si subtila, despre lucruri obscure si ascunse omului,


lucruri pentru care, chiar daca le-am ignorat, nu suntem responsabili la judecata
finala?

Mare este prostia [ignoranta] noastra; neglijam ceea ce este util, chiar necesar, si ne
dedicam lucrurilor care atrag curiozitatea noastra si pot fi cauza pacatuirii noastre.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 4 din 38
„Avem ochi si nu vedem” (Ger, 5, 21). Ce conteaza problema „genurilor si a speciilor”?
Cel care asculta cuvintul etern este liber de multiplele noastre discutii. Din ce cuvint
singur descind toate lucrurile si toate lucrurile proclama acel singur cuvint; acesta este
„principiul” care continua sa vorbeasca oamenilor (Gv 8, 25). Nimeni nu intelege,
nimeni nu judeca drept fara acel cuvint.

Doar cel care aude toate cuvintele ca un singur lucru si le vede in toata unitatea, poate
vedea linistea interioara si poate locui cu Dumnezeu in pace. O, Doamne, Tu care esti
adevarul insusi, fa ca eu sa fiu un singur lucru cu tine, intr-o iubire fara sfirsit.

Adesea, ma oboseste sa citesc multe lucruri, sau sa le ascult; ceea ce eu am este dorinta
de a sta cu Tine. Sa taca toti maestrii, sa taca toate creaturile, in fata ta; sa imi vorbesti
doar Tu.

2. Cu cit cineva este interior ferm si simplu, cu atit mai usor intelege multe si grave
lucruri, deoarece din inaltime, cu intelectul sau, el vede lumea.

Un spirit pur, simplu nu se pierde chiar daca serveste in multe afaceri, pentru ca in
toate face onoare lui Dumnezeu, fortindu-se sa se abtina de la orice cautare de sine. Ce
lucru te leaga si te distruge mai mult ca dorintele tale nemortificate? Omul drept si
devotat pregateste intii, interior, operele externe pe care trebuie sa le indeplineasca.
Astfel, el nu se va indulci cu acestea din cauza dorintelor indreptate spre rau, ci, din
contra, el se va realiza prin operele sale, prin alegerea facuta din dreapta ratiune.

Nimeni nu sustine o lupta mai dura decit cel care incearca sa se invinga pe sine insusi.
Aceasta fraza trebuie sa fie angajamentul nostru: sa ne invingem pe noi insine, sa ne
facem superiori noua insine si sa avansam cite putin spre bine.

3. In aceasta viata, fiecare opera a noastra, pe cit de buna, este inecata de o anumita
imperfectiune; orice rationament al nostru, pe cit de profund prezinta o anumita
obscuritate.

De aceea, prin urmare, a constata cit de jos esti, constituie o cale care conduce la
Dumnezeu mai sigur decit o cercetare filozofica docta. Nu pentru ca este o vina studiul,
si mai putin chiar ca este simpla cunoasterea lucrurilor, care este prin ea insasi un bine
si este dorita de Dumnezeu, dar, este un lucru mai bun o buna cunostinta de sine si o
viata virtuoasa.

Intradevar, multi merg adesea in afara caii bune si dau nici in rod, sau roade slabe de
bine, pentru ca doar se preocupa mai mult de stiinta lor decit de sfintenia vietii lor.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 5 din 38
Daca oamenii si-ar concentra atentia pe extirparea viciilor si cultivarea virtutilor, cit se
concentreaza pe sublinierea unor probleme filozofice subtile, nu ar fi atitea rele, si
atitea scandaluri intre oameni si in manastiri nu ar fi atita dezbinare. In mod sigur,
cind va fi aproape ziua judecatii, nu se va vedea la suprafata ce am studiat, ci mai
degraba ceea ce am facut; nici nu se va vedea atunci daca am stiut sa vorbim bine, ci
mai degraba, daca am stiut sa traim cu devotament.

Spune-mi unde se gasesc acum toti acei capi de scoala si acei maestrii, care erau bine
cunoscuti cind erau in viata, care straluceau prin studiile lor? Stralucitoarele lor pozitii
acum sunt ocupate de altii; si nu se poate spune ca acestia isi mai amintesc de ei. Cind
traiau, se parea ca erau mari personalitati, insa acum nu se mai vorbeste de ei.

Oh, cit de repede trece gloria acestei lumi! Si daca vrea cerul ca viata lor sa fie pusa la
inaltimea cunoasterii lor; in acest caz nu au studiat si invatat degeaba.

Cind oamenii se preocupa mai putin de a servi pe Dumnezeu, se pierd din cauza unei
cunosteri vane indreptata spre lume. Ei cauta pentru ei insisi viata pentru marirea lor,
spre deosebire de viata in umilinta; de aceea, mintea lor se disperseaza (Rm 1, 21).

Mare este, intradevar, cel care are o mare dragoste, cel care se mentine mic si nu tine
seama de onorurile cele mai mari.

Prudent este, intradevar, cel care considera de neglijat („sterco”) orice lucru
pamintesc, in scopul de a-L cistiga pe Cristos (Fil 3, 8). Doct, in sensul drept al
cuvintului, si intradevar, este cel care face vointa lui Dumnezeu, aruncind intr-un colt
propria dorinta.

CAPITOLUL IV. PONDERATIA IN FAPTE

Nu trebuie sa credem tot ceea ce auzim spunindu-se; nu trebuie sa ne incredem in orice


impuls al nostru. Din contra, orice lucru trebuie sa fie evaluat la valoarea dorintelor lui
Dumnezeu, cu atentie si marime a sufletului.

Din nefericire, despre altii vorbim si gindim mai usor rau decit bine; aceste mizeria
noastra.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 6 din 38
Cei care vor sa fie perfecti, nu cred cu stupiditate in primul care vorbeste, intrucit ei
cunosc slabiciunea umana, poarta a reavointei si prea usor spunind enormitati
[„blaterare”].

Mare intelepciune este sa nu fim preocipitati in actiuni si, pe de alta parte sa nu


raminem cu obstinatie la primele impresii. Mare intelepciune, deci, este sa nu mergi
dupa orice discutie a oamenilor si sa nu raspindesti repede la urechea altora ce ai auzit
si ai crezut. Trebuie sa preferi sa te conduci dupa unul mai bun decit tine, decit sa
mergi dupa fantasmele tale; inainte de a actiona, trebuie sa te sfatuiesti cu o persoana
inteleapta si cu constiinta dreapta. Intrucit viata virtuoasa care face omul intelept in
intelepciunea lui Dumnezeu e un bun judecator in multe probleme.

Cu cit este in interior umil si subiect al lui Dumnezeu, cu atit va fi mai intelept si calm
in orice lucru.

CAPITOLUL V. LECTURA CARTILOR DE DEVOTAMENT

In cartile de devotament trebuie sa se caute adevarul, nu frumusetea formei. Acestea trebuie


citite in spiritul in care au fost scrise; in ele sa cauti utilitatea spirituala, mai mult decit
eleganta cuvintelor.

De aceea trebuie sa citim chiar opere simple, dar devotate, cu aceeasi dorinta cu care citim
opere docte si profunde. Nu te lasa impresionat de numele scriitorului, de rezonanta sa
minora sau majora; ceea ce trebuie sa impinga spre lectura trebuie sa fie pura dragoste de
adevar.

Nu incerca sa afli cine a zis un lucru, ci fii atent ce anume a spus. Intradevar, oamenii trec,
„dimpotriva, adevarul Domnului ramine intotdeauna” (Sal 116, 2); si Dumnezeu vorbeste in
diverse moduri, „fara a tine seama de persoana” (1 Pt 1, 17).

Adesea, cind citim Scripturile, este un obstacol agitatia aceasta de a ancheta, pentru ca vrem
sa aprofundam si sa discutam acolo unde trebuie sa nu fie decit sa mergem inainte in
simplitatea spiritului.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 7 din 38
Daca vrei sa tragi un cistig, citeste cu sufletul umil si simplu, cu credinta si nu mai aspira la
forma studiosului, scolastica. Indrageste sa intrebi si sa asculti in liniste cuvintul sfintilor si sa
nu fii indiferent la cerintele superiorilor; acestea nu au fost rostite fara ratiune.

CAPITOLUL VI. MISCARILE CAPRICIOASE ALE SUFLETULUI

De fiecare data cind se doreste un lucru contra dorintei lui Dumnezeu, brusc devenim
nelinistiti interior. Cel mindru si avar nu are deloc liniste; din contra, cel sarac si umil la
suflet are plinatatea pacii.

Cel care nu e complet mort pentru sine insusi, cade cu usurinta in tentatie si devine in orice
lucru nul si de dispretuit.

Cel care este slab la spirit si intr-un mod oarecare, inca o fiinta de carne si minat de simturi,
cu dificultate se poate desprinde de tot ce este material, lumesc, si cind reuseste chiar sa se
sustraga de la aceste lucruri el primeste tristete.

Daca cineva ii pune un obstacol, cu usurinta se indigneaza; daca, in sfirsit, ajunge sa faca
pacate, imediat simte in constiinta greutatea vinei, pentru ca este insotit de pasiunea sa, din
cauza careia nu a gasit pacea pe care o cauta.

Intrucit, adevarata pace a inimii se gaseste rezistind la pasiuni si nu supunindu-te la acestea.


Nu deja in inima celui care e legat de carne, nu e deja in imul aplecat spre lucrurile exterioare
sta pacea, ci in inima celui care este plin de fervoare spirituala.

CAPITOLUL VII. PAZESTE-TE DE VANELE SPERANTE SI FUGI DE


INGIMFARE

Cel care isi pune increderea sa in oameni si in alte creaturi este un nejudecat. Nu te impotrivi
sa stai supus altora, pentru iubirea pentru Isus Cristos si de a pare un sarantoc in aceasta
lume. Nu te baza pe fortele tale, ci pune-ti speranta ta in Dumnezeu: daca vei face totul cit sta
in tine, Dumnezeu va accepta buna ta vointa.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 8 din 38
Nu te increde in cunoasterea ta sau in capacitatea unui om, oricare ar fi acela, ci mai mult in
gratia lui Dumnezeu, care sustine pe cei umili si atrage pe cei care nu sunt vanitosi.

Nu te lauda cu bogatii, daca le ai si nici cu prieteniile puternice; lauda ta va fi Dumnezeu, care


permite orice lucru, si ii place sa se dea pe el insusi, mai mult ca pe el insusi. Nu te ingimfa
pentru prestanta si frumusetea trupului tau; o cit de mica boala chiar te poate distruge si te
poate uriti. Nu te place pe tine insuti, din cauza abilitatii si a inteligentei tale; pentru ca tu sa
nu il dezolezi pe Dumnezeu caruia ii apartine tot ce este bun ceea ce a iesit din natura.

Nu te crede mai bun decit altii, pentru ca din intimplare, tu nu ai fost judecat mai rau in fata
lui Dumnezeu, care cunoaste bine ceea ce este in fiecare om (cfr. Gv 2, 25).

Nu te mindri cu operele tale bune, pentru ca judecata oamenilor e contrara celei a lui
Dumnezeu, caruia adesea nu ii place ceea ce le place oamenilor. Chiar daca ai ceva bun in
tine, gindeste-te ca altii au ceva mai bun, prin urmare pastreaza-ti umilinta. Nu e nimic rau
daca te pui mai prejos decit toti ceilalti, mult rau, din contra, daca tu te pui deasupra chiar a
unei persoane.

Pentru umil este o pace invincibila; in inima celui mindru sunt, din contra, continua neliniste
si agitatie.

CAPITOLUL VIII. EVITAREA EXCESIVEI FAMILIARITATI

„Nu deschide inima ta primului care intelege” (Sir 8, 22); problemele tale trateaza-le in
schimb cu cine are intelepciune si frica de Dumnezeu.

Incearca sa stai cit mai rar cu persoane naive si necunoscute; nu te asocia cu cei bogati pentru
a-i adula; nu te preocupa sa te vezi de bunavoie cu cei mari. Stai, in schimb, linga persoanele
umile, simple si devotate si de bune obiceiuri; si cu acestea trateaza lucrurile care duc la
sanctificarea ta.

Nu arata o familiaritate cu nici o femeie, dar recomanda lui Dumnezeu toate femeile demne.
Incearca sa fii intotdeauna unit cu Dumnezeu si cu ingerii sai, evitind orice curiozitate fata de
alti oameni. In timp ce trebuie sa ai dragoste pentru toti, familiaritatea nu este deloc necesara.
Intelege odata ca o persoana pe care nu o cunoastem straluceste de o faima excelenta, si ca
apoi, cind ea iti sta inainte, deranjeaza doar sa o vedem. Pe de alta parte, uneori, speram sa

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 9 din 38
placem cuiva, stind cu el, si din contra, incepem apoi sa nu ii placem, pentru ca acela vede in
noi ceva reprobabil.

CAPITOLUL IX. OBEDIENTA SI SUPUNEREA

1. A sta supus, a trai subiect unui superior si a nu dispune de sine este un lucru mare si
valid. Este mult mai sigur conditia de supus decit cea de comandant. Sunt multi cei
care stau supusi cu forta mai mult decit din iubire; de aici decurge suferinta si cu
usurinta ei se lamenteaza, astfel ca nu ajung la libertatea spiritului, daca supunerea lor
nu vine din adincul inimii lor si nu are radacinile in Dumnezeu.

Fugi, de asemenea, de aici si de acolo; nu vei gasi pace decit in umila supunere sub
indrumarea unui superior. Mersul visind locuri diferite, si trecerea de la unul la altul,
este pentru multi o mare inselatorie.

2. In mod sigur, fiecare prefera sa actioneze dupa talentul sau, si este in mod major
ghidat spre ce il indreapta ratiunea. Dar, daca Dumnezeu este in noi, trebuie totusi,
uneori sa lasam sa se piarda dorintele noastre, pentru iubirea de pace. Exista persoane
atit de intelepte care pot cunoaste in mod complet orice lucru? Prin urmare, nu trebuie
sa ai prea multa incredere in impresiile tale; trebuie sa asculti de buna voie chiar
parerea altora. Chiar daca ideea ta este cea justa, dar o abandonam pentru dragostea
de Dumnezeu, urmind ideea altora, din aceasta vei obtine multe cistiguri.

A sta si a asculta si accepta un consiliu – cum adesea am auzit spunindu-se, este lucrul
mai sigur decit a da sfaturi. Poate chiar sa se intimple ca ideea cuiva sa fie buna, dar
este intotdeauna semn de ingimfare si dispret de a nu voi sa te duci la altii, cind
ratiunea sau evidenta o cer.

CAPITOLUL X. ABTINE-TE DE LA DISCUTII INUTILE

1. Pe cit posibil, tine-te departe de agitatia facuta de oameni. Intradevar, chiar daca se
face cu puritatea si curatenia intentiilor, ocupatia cu lucrurile lumii este o mare
impietate, pentru ca pe cit de repede se face sa fii coplesit de vanitate si poti deveni
sclav.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 10 din 38
Mai mult de o data ai fi vrut sa ramii tacut, si sa nu fii mers in mijlocul lumii.

2. Dar, pentru ca mergem pentru a vorbi si palavragi atit de bucurosi cu ceilalti, dupa
aceea, uneori, cind ne reintoarcem la tacere, nu avem o oarecare mustrare pe
constiinta? Discutam atit de binevoitori deoarece cu aceste palavrageli incercam sa ne
consolam de vicisitudini si speram sa ridicam sufletul nostru oprimat de diferite
ginduri. Transmitem multe informatii ce dovedesc pareri si fantezii despre lucruri care
ne plac destul si pe care la dorim, sau despre cele care par deosebite. Dar, adesea, toate
acestea sunt vane si inutile, intrucit o asemenea consolare externa este mult departe de
cea interioara si divina.

3. Nu trebuie sa trecem timpul nostru cu distractii, ci cu veghe si rugaciuni sau oraţii, si


daca trebuie sa vorbim, sa spunem lucrui edificatoare. Intradevar, in timpul neglijarii
si slabirii progresului nostru spiritual, pentru a preveni aceasta, cu usurinta se poate
veghea limba noastra, aceasta ducind cu usurinta la un cistig interior, la o conversatie
devotata, intoarsa spre problemele spiritului, cu atit mai mult cu cit se poarta, in
numele lui Dumnezeu, cu persoane animate de o aceeasi spiritualitate.

CAPITOLUL XI. CUCERIREA PACII INTERIOARE SI IUBIREA PENTRU


PROGRESUL SPIRITUAL

1. Daca nu vrei sa te deranjeze ceea ce zic sau fac altii, sau unele lucruri care nu te
privesc, poti dobindi o mare liniste interioara. Cum e in realitate posibil ca cineva sa isi
mentina un timp indelungat sufletul linistit, daca se amesteca in afacerile altuia, daca
isi cauta in afara motive de preocupare, si rareori in intr-un mod superficial se aduna
in sine?

Fericiti si simpli, intrucit aveau o mare pace, de ce unii sfinti au fost atit de perfecti si
plini de spirit contemplativ? De ce se straduiau sa stinga in ei complet orice dorinta
terestra, astfel incit, eliberati si detasati de ei insisi, puteau sta totalmente uniti cu
Dumnezeu, cu tot sufletul lor.

Noi, din contra, suntem prea aproape de dorintele noastre infrinate, si prea preocupati
de lucrurile de aici jos; rareori reusim sa infringem defectele noastre, chiar si pe unul
din acestea, nu suntem inflacarati in a tinde la continua noastra imbunatatire, si astfel
raminem inerti si obositi.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 11 din 38
Daca am fi, din contra, complet morti pentru noi insine, si am avea o perfecta
simplitate interioara, am putea chiar sa avem cunostinta de lucrurile lui Dumnezeu, si
sa facem experienta intr-o oarecare masura a contemplarii celeste.

Adevaratul si cel mai mare obstacol consta in aceea ca nu suntem liberi de pasiuni si de
indemnuri, si ca nu ne straduim sa intram in viata in perfectiune, cum a fost viata
sfintilor; dimpotriva, la cea mai mica dificultate, chiar cu importanta mica, ne
permitem prea curind sa ne abatem si ne intoarcem spre consolari terestre.

2. Daca facem totul precum oamenii puternici, pentru a nu abandona batalia, poate
vedem ca vine la noi din ceruri ajutorul lui Domnului. El, care cu promptitudine ii
sustine pe cei care lupta cu credinta pentru gratia sa si isi creează ocazii de lupta doar
pentru a iesi victoriosi. Daca ceea ce facem pentru progresul spiritual s-ar manifesta
doar in anumite practici exterioare, atunci religia noastra ar fi moarta. Sa mergem mai
departe, punind toporul la radacina, si astfel, eliberati de pasiuni, sa dobindim pacea
spiritului.

Daca reusim sa indepartam un singur viciu pe an, vom deveni aproape perfecti.
Dimpotriva, adesea, constatam contrariul, gasind ca atunci cind am incredintat viata
noastra lui Dumnezeu eram mai buni si mai puri decit acum, dupa multi ani de viata
religioasa. Fervoarea si progresul spiritual trebuie sa creasca zi de zi; dimpotriva, deja
se considera o mare realizare daca cineva reuseste sa-si pastreze vie o particica din
fervoarea initiala.

3. Daca am face putina violenta asupra noastra insine, din principiu, am putea apoi face
orice lucru mai usor si cu bucurie. Intredevar, este dificil sa faci aceasta, cu exceptia
celor obisnuiti astfel; este inca mai dificil sa mergi in sens contrar propriei dorinte.
Dar, daca nu reusesti sa invingi acel lucruri mici, si cite putin, cum vei reusi pe cele
mai grave?

Rezista de la inceput la inclinarile tale; departeaza –te de obisnuinta, deoarece aceasta


te poarta putin cite putin intr-o stare de mica fervoare. Daca intelegi cita pace iti dai tie
insuti, si cita bucurie aduci altora traind o viata dedicata binelui, sunt sigur ca ai optat
pentru tinderea spre cistigul tau spiritual.

CAPITOLUL XII. AVANTAJELE ADVERSITATILOR

1. Este bine pentru noi ca intilnim citeodata dificultati si impotrivire; acestea, intredevar,
recheama omul spre el insusi, in profunzimea sa, pina cind el realizeaza ca aici jos el
/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 12 din 38
este in exil, si ca sa nu isi puna speranta in nici un fel in aceasta lume. Este bine cind
uneori suferim impotriviri si ca oamenii judeca rau si nedrept, chiar daca actiunile si
intentiile noastre sunt bune.

Toate acestea trebuie favorizeze umilinta si sa ne fereasca de gloria vana. Intradevar,


chiar cind oamenii din jurul nostru ne ofenseaza si ne discrediteaza, noi ne inarmam cu
o forta majora, data de martorul nostru interior, Dumnezeu.

2. Trebuie sa sadim in noi insine legatura cu Dumnezeu, si sa nu avem nici cea mai mica
nevoie sa mergem in cautarea confortului uman. Cind un om de buna credinta sufera
greutati si tentatii, sau e cuprins de ginduri rele, atunci el stie ca are nevoie majora de
Dumnezeu si nu poate face nimic bine fara El. Si atunci se intristeaza, plinge si se
roaga pentru raul pe care sufera; ii vine greu sa isi continue viata si spera ca sa ii vina
moartea (2 Cor 1, 8), astfel sa poata ajunge si el sa il intilneasca pe Cristos (Fil 1, 23).
Atunci el intelege ca lumea nu poate da o deplina serenitate si pace.

CAPITOLUL XIII. REZISTENTA LA ORICE TENTATII

1. Fiindca suntem in lume, nu putem sa nu avem slabiciuni si tentatii; intradevar, sta


scris in Cartea lui Giobbe ca viata omului pe pamint (Gb 7, 1) este in intregime o
tentatie.

Oricine trebuie, deci, sa fie atent la tentatii si sa pazeasca in rugaciune (1 Pt 4, 7)


pentru ca diavolul sa nu gaseasca punctul unde poate exercita inselaciunea sa; diavolul,
care niciodata nu se odihneste, ci da tircoale incercind sa gaseasca ceva pentru a
devora (1 Pt 5, 8).

Nimeni nu este atit de avansat in perfectiune si atit de sfint pentru a nu fi supus uneori
la tentatii. Sa fim complet exceptati nu se poate. Totusi, in acelasi timp, pentru cit sunt
de suparatoare si grave, tentatiile sunt deseori destul de utile, deoarece din cauza
tentatiilor, omul se afla umilit, purificat si mai pregatit.

Sfintii treceau toti prin multe nefericiri si tentatii, progresind; dimpotriva, cei care nu
stiau sa sustina si sa se impotriveasca tentatiilor se perverteau si tradau.

Nu exista o institutie atit de perfecta, sau un loc atit de ascuns in care sa nu gasim
tentatii si adversitate. Omul nu este absolut deloc exclus de la tentatii, atit timp cit
/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 13 din 38
traieste. Cauza tentatiilor noastre este inauntrul nostru, intrucit suntem nascuti cu
multiple slabiciuni.

Daca o tentatie sau o slabiciune dispare, o alta o inlocuieste si intotdeauna este ceva de
suportat, deoarece am pierdut binele fericirii noastre.

Multi incearca sa fuga din fata tentatiilor, dar cad apoi in acestea si mai grav. Nu
putem invinge tentatiile doar cu fuga, ci cu suportarea si cu adevarata umilinta putem
fi mai puternici decit orice inamic. Putin va progresa cel care se va indeparta in mod
neglijabil si superficial din fata tentatiilor, fara a le eradica: acestea se vor reintoarce si
va fi chiar mai rau. Vei invinge mai usor, putin cite putin, cu o rabdare generoasa si cu
ajutorul lui Dumnezeu; mai usor decit insistind disperat in stradania ta personala.
Primeste frecvent sfatul altora, cind esti tentat, nu fii aspru cu cel care este tentat, ci
da-i liniste, cum ai dori sa ti se faca tie.

2. Prima cauza a oricarei tentatii perverse este lipsa stabilitatii spirituale si fragilitatea
increderii in Dumnezeu; pentru ca, intocmai unei nave fara timona, ea este impinsa de
incolo si incoace de valuri si leganata, ca si aceasta, omul abandoneaza intentiile sale si
devine tentat in diverse moduri.

Cum focul ajuta la calirea fierului (Sir 31, 26), astfel tentatiile folosesc la calirea
sfinteniei unei persoane (Sir 27, 6). Cite posibilitati pot fi in puterea cuiva nu stim
adeseori, insa tentatia arata cu exactitatea cine suntem.

Intotdeauna avem nevoie sa ne pazim, in special la inceputurile tentatiei, deoarece


inamicul se invinge mai usor daca nu i se permite sub nici o forma sa depaseasca
portile mintii noastre si daca se i se bareaza calea acestuia de la pragul mintii, cel putin
nu este lovit.

Se spune „rezista la inceput; este prea tirziu cind se pregateste medicamentul” (Ovidiu,
Remediu amoris II, 91). Intradevar, de prima data vine in minte un gind simplu, apoi o
puternica imaginatie sau fantezie, apoi complacerea, un impuls negativ si infringerea.

Si astfel, lent, incet, incet, inamicul cel rau patrunde total, din simplul fapt ca nu i s-a
rezistat la inceput. Cind cineva a incetat cu turpitudine sa reziste, dusmanul este plecat
cu forte si mai mari impotriva acestuia.

3. Unii intimpina marile tentatii la initierea conversiei lor in Dumnezeu, altii, dimpotriva,
la final. Unii sunt puternic nelinistiti aproape intreaga lor viata; altii simt tentatiile mai
/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 14 din 38
curind in timpul dezvoltarii lor; mai apoi, cind dispun de intelepciunea si dreptatea lui
Dumnezeu, cele care cintaresc starea si meritele fiecaruia si ordoneaza orice lucru,
pentru salvarea celor alesi.

Mai cu seama, este important sa nu ne lasam cuprinsi de disperare, cind suntem


tentati. Dimpotriva, trebuie sa ne rugam la Dumnezeu cu mai multa caldura, pentru a
fi demni de a fi ajutati in orice tentatie; El, care, intradevar, dupa cum spune Paul
(1Cor 10, 13), va face ca tentatia sa fie insotita de mijloacele pentru a putea fi
suportata.

Sa ne aplecam, deci, cu umilinta sufletul nostru sub mina lui Dumnezeu, cind suntem
tentati si slabiti, pentru ca Dumnezeu ii va salva pe cei umili in suflet si ii va inalta (1Pt
5, 6; Sal 33, 19).

Faptul ca cineva a progresat se demonstreaza in rezistenta la tentatii si in suferinta,


care constituie meritul sau major, in care apare cit mai clar virtutea sa. Nu e mare
lucru sa fii devotat si credincios cind nu ai dificultati; dimpotriva, sa stii sa te suporti
pe tine insuti in momentele de adversitate sa sperante intr-o mare avansare spirituala.

Se intimpla ca unii sunt la adapostul de marile tentatii, dar sunt intotdeauna infrinti de
micile tentatii de zi de zi, si astfel umiliti de fi doboriti de lucruri atit de minore, nu isi
mai pun speranta in ei insisi, in lucrurile mari.

CAPITOLUL XIV. EVITAREA JUDECATILOR TEMERARE

1. Intoarce-ti ochii catre tine insuti si fii precaut pentru a nu judeca ceea ce fac altii.

In judecatile tale nu dai roade; adesea gresesti si cu usurinta cazi in pacat. Dimpotriva,
judecata si critica de sine este o realizare adeseori fructuoasa.

Adesea judecam dupa conceptele noastre si astfel, din cauza atitudinii noastre
personale, pierdem criteriul adevarului.

Daca dorinta noastra ar proveni direct de la Dumnezeu, nu ne-am impacienta asa usor
din cauza rezistentei opuse de natura noastra umana. Mai mult, exista ceva ascuns,
latent in noi, care ne dirijeaza intr-o directie sau alta. Multi, in ceea ce fac, se cauta pe
/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 15 din 38
ei insisi, fara a putea vreodata sa se gaseasca. Par a fi intr-o perfecta pace atunci cind
lucrurile merg dupa dorintele si dupa gusturile lor; daca, dimpotriva, lucrurile merg
altfel, cu usurinta se agita si se intristeaza.

2. Se intimpla adesea sa se produca divergente intre prieteni sau concitadini, chiar intre
persoane pioase si devotate, din cauza adversitatii, in modul de a simti si a gindi.
Deoarece este greu sa te eliberezi de vechile pozitii, dobindite, nimeni nu permite a fi
indepartat usor de la propriul sau mod de vedere. Astfel, daca te bazezi pe propriile
tale rationamente si pe propria experienta, mai mult decit pe forta lui Isus Cristos,
arareori si fara prea mari sanse vei reusi sa fii un om iluminat; Dumnezeu vrea
intradevar, ca noi sa ne supunem Lui deplin, si sa trecem de orice rationament al
nostru, gratie unei iubiri ardente.

CAPITOLUL XV. OPERELE FACUTE CU IUBIRE

1. Nu trebuie sa faci nici un rau nici unui obiect din lume, nici prin delasare, nici din
gluma; din contra, pentru a fi util unuia care are nevoie, trebuie fara ezitare sa lasi un
lucru bun pe care il faci si sa il inlocuiesti cu unul si mai bun; in acest mod nu se
distruge o fapta buna, ci doar se transforma intr-un bine mai mare.

2. Nu serveste la nimic o actiune exterioara facuta fara iubire; din contra, orice lucru, pe
cit de mic si dispretuit ar fi, daca se face cu dragoste, devine in intregime plin de roade.
Intradevar, Dumnezeu nu tine seama de actiunea umana in sine si pentru sine, ci de
mobilul pe care aceasta il ascunde.

Lucreaza maret cel care are o mare iubire; lucreaza maret cel care actioneaza cu
dreptate; lucreaza glorios cel care se pune in serviciul comunitatii, mai mult decit in cel
al capriciilor sale. Se intimpla adesea ca iuibrea sa aiba mai mult o legatura carnala,
pentru ca arareori in actiunile noastre nu exista o inclinatie naturala, gusturile noastre
sau speranta unei recompense, dorinta pentru comoditatea noastra.

Cel care cu o iubire adevarata si perfecta nu se cauta pe sine insusi, in nici o actiune a
sa, ci doreste doar ca in orice lucru sa realizeze gloria lui Dumnezeu.

Pe nimeni nu e invidios cel care nu tinde la propria sa bunastare, nu vrea satisfactii


personale, dorind din toate bunurile sa aiba doar beatitudinea lui Dumnezeu. Acesta
nu atribuie binele la nimeni, ci raporteaza binele in totalitate lui Dumnezeu, din care
orice lucru porneste, ca de la sursa si in care, in final, toate cele sfinte intorc pacea. Oh,

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 16 din 38
cind va avea doar o singura scinteie de caritate, omul va intelege ca tot ce este in
aceasta lume este plin de vanitate.

CAPITOLUL XVI. A SUPORTA DEFECTELE ALTORA

1. Acele defecte ale noastre sau ale altora, pe care nu reusim sa le corijam, trebuie sa le
suportam cu rabdare, pina cind Dumnezeu nu va dispune altfel. Gindeste-te ca din
intimplare, aceasta indurare este lucrul cel mai util pentru tine, ca proba a rabdarii,
fara de care putin conteaza meritele tale.

In acelasi timp, in fata acestor dificultati trebuie sa crezi cu insistenta ca Dumnezeu se


va indura sa–ti vina in ajutor ca sa reusesti sa le suporti cu mai multa usurinta.

Daca cineva, pus la incercare o data si inca o data, nu se miniaza, inceteaza lupta cu el
insusi, isi pune in schimb orice speranta in Dumnezeu, deoarece prin noi toti, servitorii
sai se face vointa si gloria lui, transformindu-se astfel raul in bine.

Straduiti-va sa fiti linistiti si sa tolerati defectele si slabiciunile altora, oricare ar fi


acestea, pentru ca si tu chiar faci multe lucruri pe care altii trebuie sa le suporte.

2. Daca nu reusesti sa te transformi pe tine insuti, dupa ceea ce este chiar vointa ta, cum
vei putea pretinde altora sa se conformeze dorintei tale?

Vrem ca altii sa fie perfecti, insa noi nu ne corijam lipsurile noastre. Vrem ca altii sa se
corecteze cu rigoare, insa noi nu stim sa ne corectam pe noi insine.

Ne deranjeaza o prea mare libertate a altora, insa noi nu stim sa ne negam pe noi
insine sau pe dorintele noastre.

Vrem ca altii sa fie constrinsi intre anumite reguli, insa noi nu admitem sa fim un pic
mai infrinati.

In aceasta lume, deci, este clar faptul ca arareori masuram aproapele ca pe noi insine.
Daca am fi toti perfecti, ce anume am avea a patimi de la altii, pentru iubirea lui
Dumnezeu? Insa Dumnezeu hotaraste ca asa invatam sa purtam unii greutatie altora
(Gal 6, 2).
/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 17 din 38
Intradevar, nu e nimeni care sa nu aiba defecte sau laturi suparatoare; nu e nimeni
care sa isi fie insisi suficient, si care, din el insusi, as fie suficient de intelept. Este
nevoie, deci, ca sa suportam vicisitudinile, caci prin vicisitudini ne consolidam, ne
ajutam si ne punem in garda.

Cita virtute se ascunde in noi si va apare in momentele grele; acestea din urma nu sunt
ocaziicare fac omul fragil, ci ii demonstreaza acestuia cine este cu adevarat.

CAPITOLUL XVII. VIATA IN MANASTIRI

1. Daca vrei sa mentii pace si intelegere cu altii, trebuie sa inveti sa te invingi decis pe tine
insuti in multe lucruri. Nu e lucru usor sa stai intr-o manastire sau intr-un grup si sa
traiesti fara oarecare lamentari sau necazuri, mentinindu-te fidel pina la moarte
acestuia.

Fericit cel care va vedea in sfintenie si ce va petrece viata sa.

Daca vrei sa fii solid in datoria ta si sa inaintezi in bine, trebuie sa te consideri trecator
pe acest pamint. Pentru a conduce o viata cu piosenie, trebuie sa faci un scop („stolto”)
din iubirea de Cristos.

2. Putin conteaza hainele si tunsoarea; sunt transformarea vietii si mortificarea


pasiunilor cele care fac monahul. Cine tinde la altceva ce nu este doar Dumnezeu si
sanatatea inimii, nu va gasi decit suferinta si durere. Mai mult, nu va avea o pace
durabila cel care nu se staduieste sa fie cel mai mic, supus tuturor.

Caci tu ai venit aici pentru a servi, nu pentru a comanda. Aminteste-ti ca tu ai fost


chemat sa suporti si sa te obosesti, nu sa petreci timpul in distractii si glume.

Caci se incearca oamenii cum se incearca aurul in foc (cfr. Sir 27, 6). Caci nimeni nu va
putea sta o durata mai indelungata, daca nu se va uni in adincul inimii pentru iubirea
lui Dumnezeu.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 18 din 38
CAPITOLUL XVIII. EXEMPLELE MARILOR SFINTI PARINTI

1. Priveste exemplele luminoase ale marilor sfinti parinti, la care se aduna o piosenie
intradevar perfecta, si vei vedea cum este intradevar putin si aproape nul ceea ce
realizam noi. Ahime!, ce este viata noastra, comparata cu viata acelor sfinti!

Cu adevarat sfinti, si amici ai lui Cristos, acestia au servit pe Dumnezeu infometati si


insetati, in frig, fara a avea cu ce sa se acopere, in munca obositoare, in veghe si in
posturi, rugaciuni si meditatii, adesea in injurii si persecutii.

Cite suferinte si cit de grave chinuri au patit apostolii, martirii, martori ai credintei,
fecioarele si toti ceilalti care au vrut sa urmeze calea lui Cristos; ei intradevar au trait
in ura de sine in aceasta lume, pentru a poseda sufletul lor in viata eterna.

Ce viata riguroasa si plina de renuntari au dus acesti mari parinti in desert; cite lungi
si grele tentatii au trebuit sa suporte, cit de des au fost ametiti de diavol, cite rugaciuni
repetate si fierbinti au oferit lui Dumnezeu, cita abstinenta dura au stiut sa suporte.

Cit de mare a fost ardoarea si fervoarea cu care au vizat progresul lor spiritual; cum a
fost de curajoasa batalia ce au dus-o pentru a invinge vietile lor, cit de solida si dreapta
intentia lor, care a fost intotdeauna daruita lui Dumnezeu.

Ei lucrau toata ziua, iar noaptea o petreceau in continua rugaciune, insa nici chiar in
timpul lucrului nu venea in ei din interior uitarea. Tot timpul lor era ocupat util; si lor
li se parea prea scurta orice ora dedicata lui Dumnezeu; mai mult, pentru marea
placere a contemplatiei, uitau chiar necesitatea de intretinere a corpului.

Au renuntat la toate bogatiile, la sarcini, la indatoriri, la onoruri, la prieteni si la


parinti; nu vroiau sa aiba nimic din lucrurile din lume; mincau putin cit era necesar
vietii si se lamentau cind trebuia sa se supuna necesitatilor materiale.

2. Erau saraci in lucruri terestre, din contra, foarte bogati in gratie si virtuti; in exterior
mizeri, insa nelimitati in interior in gratie si consolare divina; indepartati de lume, dar
aproape de Dumnezeu, amici apropiati ai lui Dumnezeu; se straduiau a fi un nimic si
erau dispretuiti de oameni, dar erau pretiosi si dragi in ochii lui Dumnezeu.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 19 din 38
Traiau in sincera umilinta, traiau in supunere de sclav; umblau cu dragoste si
intelepciune; pentru aceasta progresau spiritual in fiecare zi si obtineau atit de multa
gratie de la Dumnezeu.

Ei s-au oferit ca exemplu pentru toti cei care si-au daruit viata pentru viata religioasa;
astfel trebuie sa se intareasca pentru avansarea in bine, mai mult pentru a nu ajunge la
relaxarea in care se indreapta persoanele putin hotarite.

3. Cu cit a fost mai mare ardoarea acestor oameni ai lui Dumnezeu, cu atit ei au condus
mai bine la inceput institutiile lor. Cit devotament in rugaciuni, cit elan in viata, cita
rigoare in vigoarea lor, cit respect si cita docilitate sub regula maestrului a inflorit in
ei.

Ramin inca sigure anumite rutine abandonate, pentru a demonstra ce au fost


intradevar acesti oameni sfinti si perfecti, care cu o lupta continua au zdrobit lumea.
Dimpotriva, astazi, cineva este considerat bun daca nu isi tradeaza credinta; daca
reuseste sa suporte cu rabdare pe cel care il atinge. Aceasta este conditia noastra
actuala de blindete neglijenta, ca stare in care am cazut din fervoarea initiala, mici si
obositi, astfel ajunsi la o viata obosita.

Vrea cerul ca in tine nu se vede sa se stinga de avansarea in virtute; in tine care


frecvent ai avut sub ochi exemplele marilor sfinti.

CAPITOLUL XIX. CUM TREBUIE SA SE ANTRENEZE CEL CARE ESTE


DESTINAT DOMNULUI

1. Viata celui care este destinat Domnului trebuie sa fie puternica in virtuti, atit cele care
sunt vizibile din exterior, pentru oameni, cit si cele interioare.

Dimpotriva, si pe buna dreptate, in interiorul vostru, trebuie sa fiti mult mai mult decit
apare in afata, intrucit noi suntem sub ochii lui Dumnezeu si Lui trebuie sa ii aratam
respectul, oriunde ne-am afla, lui Dumnezeu, in fata caruia trebuie sa trecem puri ca
ingerii.

In fiecare zi trebuie sa înnoim propunerea noastra si sa ne incurajam in fervoare, ca si


cum de abia am fi venit astazi in viata din manastire.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 20 din 38
Trebuie sa spunem: ajuta-ma Doamne, Dumnezeule in intentia mea buna si in sfintul
serviciu pe care ti l-am devotat; accepta azi sa reincep radical ca pentru tot ceea ce am
facut pina acum este nul.

Progresul nostru spiritual trece prin aceiasi pasi ca si intentia noastra.

De o mare vigilenta trebuie sa dea dovada cel care vrea sa avanseze in calea binelui;
caci, daca adeseori cade cel care are intentii puternice, ce se va alege de cel care doar
arareori isi propune ceva si are o slaba fermitate?

Sunt diverse modurile in care se intimpla sa abandoneze intentia noastra; chiar simpla
omitere a unui exercitiu de rugaciune duce astfel la o astfel de defectiune uneori.

Intradevar, fermitatea intentiei celor drepti depinde mai mult decit de intelepciunea
lor, de gratia lui Dumnezeu, in care ei isi pun increderea si credinta; astfel citeodata
doar jumatate reusesc sa ajunga, deoarece omul propune, dar cine dispune este
Dumnezeu, a carui vointa noi nu o cunoastem.

Daca uneori, pentru a face bine sau pentru a fi utile fratilor, se omite un exercitiu de
rugaciune obisnuita, acesta va putea cu usurinta recuperat mai tirziu; daca, din contra,
acestuia nu i se da atentie, sau se amina din cauza reavointei sau a neglijentei, aceasta
constituie o culpa si va fi simtita ca o pierdere.

2. Cu cit de multe intentii am avea, cu toata dorinta posibila, va fi mai usor sa cadem
insa, in diverse ocazii.

In acelasi timp, trebuie sa facem in continuu, sau citeodata o rezolutie precisa, in


special ca o contrapondere la ceea ce impiedica puternic profitul nostru spiritual.

Sunt anumite lucruri exterioare si lucruri interioare sunt necesare progresului nostru
spiritual, prin urmare atit unele cit si celelalte trebuie examinate atent si puse in
ordinea justa.

Daca nu reusesti sa stai mereu concentrat in tine insuti, reculege-te din cind in cind, cel
putin cite o data pe zi, dimineata sau seara; dimineata pentru a-ti face propunerile de
planuri, seara pentru a examina modul in care te-ai comportat, adica ce-ai facut, in
/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 21 din 38
vorbe, chiar in ginduri, cu care poate L-ai ofensat pe Dumnezeu si pe aproapele tau
mai adesea.

Inarmeaza-te ca un soldat contra perversitatilor diavolului. Tine in frina gura; astfel iti
vei infrina mai usor orice alta tendinta rea a corpului. Nu sta niciodata fara sa faci
nimic; fii tot timpul ocupat, cu cititul, cu scrisul, cu rugaciuni sau cu meditatii, sau sa
faci lucruri utile pentru toti.

Exercitiile corporale trebuie sa le executi separat; nu toti le pot executa la fel.

Daca nu sunt exercitii pentru toata comunitatea, nu trebuie executate de toti, intrucit
ceea ce este personal se face cu un profit major in secret.

In acelasi timp, ai grija sa nu intirzii la practicile comunitare; mai degraba poti sa


intirzii, dimpotriva, la cele proprii.

Cind ai terminat disciplinat si complet datoria impusa, daca timpul trece, te intorci la
tine, cum iti cere devotamentul tau personal.

Nu este posibil ca toti sa avem de facut acelasi exercitiu, intrucit la fiecare om este util
ceva anume. Si apoi, sunt adecvate exercitii diferite in functie de moment: unele sunt
mai apreciate in zile de sarbatoare, altele in zile obisnuite. In plus, in momentele de
tentatii, sau in momentele de liniste pacifica, avem nevoie de exercitii complet diferite.
In sfirsit, cind suntem tristi, ne place sa ne gindim la anumite lucruri; la altele,
dimpotriva, cind suntem in gratia Domnului.

3. In sarbatorile cele mai solemne trebuie sa innoim exercitiile de rugaciune si de


implorare cu fervoare a celui mai mare ajutor de la sfinti. Rezolutiile noastre trebuie
sa ajunga de la o festivitate la alta, intrucit, in acest mod, trebuie sa lasam aceasta lume
si sa ajungem la festivitatea eterna.

Pentru aceasta, in perioadele de devotiune speciala, trebuie sa ne pregatim cu post si sa


mentinem cea mai mare piosenie, sa indeplinim cu mai multa rigurozitate datoriile
noastre, aproape chiar fiind sa primim de la Dumnezeu premiul pentru truda noastra.

Cine va fi astfel, in primul rind, va fi trimis; trebuie sa ne convingem insa, ca suntem


pregatiti complet pentru asta si ca daca nu, nu suntem inca demni pentru gloria

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 22 din 38
imensa, care va fi relevata la timpul stabilit (Rm 8, 18) si trebuie sa facem in modul in
care sa ne pregatim mai bine pentru moarte.

„Binecuvintat, fericit este acel servitor – zice Evanghelistul Luca – pe care stapinul, la
sosirea sa, in gaseste treaz.

Intradevar, va zic voua, lui ii dau sa imi administreze toate bunurile.” (Lc 12, 44, cfr
Lc 12, 33).

CAPITOLUL XX. INDRAGIREA SINGURATATII SI A LINISTII

1. Cauta ca in toate momentele prielnice sa gindesti la tine insuti si reflecteaza frecvent la


binecuvintarile ce vin de la Dumnezeu.

Omite orice lucru atragator pentru oameni si mediteaza la argumente ce iti asigura o
sfarimare a spiritului, decit un mod oarecare de a te ocupa, o ocupatie oarecare.

Un timp suficient, convenabil pentru a dedica bunelor meditatii il vei gasi renuntind la
discutii inutile de divertisment si sa asculti palavrageli despre evenimentele zilei. Cei
mai mari sfinti evitau pe cit posibil sa stea cu oameni si preferau sa stea separat, in
slujba lui Dumnezeu.

Se spune: de fiecare data mergi intre oameni te intorci mai putin decit inainte (Seneca
VII, 3). Si facem adesea experienta, cind stam mult de vorba cu altii. Tacerea completa
este mai usoara decit evitarea contradictiilor din discutii, cum e mau usor sa stai inchis
in casa decit sa stii convenabil sa exerciti controlul in afara casei. Prin urmare, cel care
vrea sa ajunga la spiritualitatea interioara, impreuna cu Isus, sa se retraga dintre
oameni.

Doar cel care iubeste ascunzatoare sta in mijlocul oamenilor fara greseasca; doar cel
care iubeste linistea vorbeste fara sa delireze; doar cel care iubeste supunerea
exceleaza fara a gresi; doar cel care iubeste sa asculte comanda fara eroare; doar cel
care e sigur de constiinta lui curata detine bucuria perfecta.

2. Astfel, chiar la sfinti, acest sens al sigurantei are teama de Dumnezeu. Ei straluceau de
virtuti extraordinare si gratie, dar nu pentru aceasta aveau mai putina fervoare si erau
in mod intim umili.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 23 din 38
Simtul sigurantei al celor rai distruge, din contra, din cauza orgoliului si al sfidarii, si
in fine, se inhameaza la sinele la greseala.

Nu spera sa ai siguranta in aceasta lume, chiar daca esti un bun monah, sau devotat
pustnic; adesea, intradevar, cei care par excelenti in ochii oamenilor sunt pusi in cele
mai grave situatii.

Pentru numerosi oameni e mai bine deci sa nu fie deloc supusi la tentatii si sa aibă
adeseori de luptat contra acestora, in scopul de a nu fi prea siguri de ei, sa nu aibe in
nici un caz posibilitatea sa isi arate mindria sau chiar sa vrea fara frine sa aibă parte
de bucuriile terestre.

Ce buna constiinta isi mentine cel care nu tinde deloc sa caute bucuriile trecatoare si se
lasa rupt de lume!

Ce mare pace, ce serenitate, are cel care stie sa rupa orice gind rau, meditind doar la
ceea ce tine de Dumnezeu si la sanatatea sufletului si punindu-si orice speranta a sa in
Dumnezeu!

Nimeni nu va fi demn de spatiul celest, daca nu va fi supus cu rabdare pe el insusi la


purificare spirituala.

Acum, daca vrei sa simti cu adevarat in adincul inimii aceasta purificare a inimii, sa te
retragi in camera ta,, lasind in urma, in afara tumultul lumii, cum este scrie: izolati-va
insasi in camerele voastre (Sal 4, 4).

Ceea ce in afara, vei pierde, vei gasi in celula ta, acolo viata devine pur si simplu mai
draga, in timp ce produce oboseala doar la cei ce o inima rea.

Daca, de la inceputul venirii tale in manastire stai in celula ta, tu iti pastrezi buna
dispozitie a sufletului; aceasta va deveni pentru tine un amic fidel si un confort foarte
apreciat.

3. in liniste si in calm, sufletul progreseaza in devotament si invata semnificatia ascunsa a


Scripturilor; in linistea si in calm gaseste riuri de lacrimi pentru a inota si a se purifica

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 24 din 38
in orice noapte si devine cu atit mai intim creatorului sau, cu cit mai departe este de
orice agitatie lumeasca.

Daca, asadar, se departeaza de cunostinta si amici pentru a se face apropiat Domnului,


ca si ingerii sfinti. Este un lucru mai bun sa stai indepartat si sa vindeci prin
perfectionare decit sa faci miracole, uitindu-te pe tine insuti. Un lucru laudabil, pentru
cel care traieste in manastire, este sa plece departe rar din casa, sa uite sa apara, sa
evite oamenii.

De ce mai vrei sa vezi ce nu poti avea?

„Lumea trece si trec dorintele sale” (1 Gv 2, 17).

Dorintele simturilor duc la greselile mintii; dar, dupa trecerea momentului, ce ne


aduce altceva decit o greutate pe constiinta si o profunda risipire?

O iesire plina de bucurie aduce deseori o intoarcere plina de tristete; o veghe plina de
bucurie aduce o zi plina de amaraciune; orice bucurie a carnii patrunde cu dulceata,
dar la final musca si ucide.

Ce poti sa vezi in afara manastirii ce aici nu poti vedea? Aici ai si cerul si pamintul si
toate elementele din care sunt facute toate lucrurile.

Ce poti vedea in alta parte ce poate dura mult sub acest soare?

Poate crezi ca te poti satura din plin, dar la asta nu vei ajunge. Ce, daca vezi chiar
toate lucrurile de pe aceasta lume, ce va fi aceasta decit un somn fara consistenta?

Ridica-ti ochii in inaltimi, la Dumnezeu si roaga-te pentru pacatele tale si pentru


lipsurile tale. Lasa vanitatile oamenilor vani si tu tinde intradevar la ceea ce ti-a
comandat Dumnezeu.

Inchide dupa tine usa ta, cheama-l la tine pe Isus si ramii cu el in celula; o asa mare
pace in alta parte nu vei gasi.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 25 din 38
Daca tu iesi si nu simti nimic din agitatia lumeasca, vei ramine mai usor intr-o pace
perfecta. Si ca citeodata vei auzi lucruri noi care aduc placere, trebuie ca tu sa stii sa
suporti agitatia sufletului ce urmeza acestora.

CAPITOLUL XXI. FARIMAREA INIMII

1. Daca vrei sa faci vreun progres pastreaza-te cu frica lui Dumnezeu, fara a avea ambitie
la o oarecare libertate; din contra, mentine legate in friu simturile tale, fara a lasa sa
mearga spre o delasare facila.

Abandoneaza-te in sfarimarea inimii si vei obtine adevaratul devotament.

Farimarea face intrdevar sa se nasca multe lucruri bune, care, cu usurinta inimii pot
sa se disperseze facil.

Este minunat cind cineva poate intr-un anumit fel sa gaseasca deplina placere in viata
terestra si considera ca aceasta constituie un exil si reflecta la atitea pericole, dar
reflecta la atitea pericole pe care sufletul lui le poate intilni.

Din usurinta inimii si nevindecarea defectelor noastre, adesea, nu ne dam seama de


oboseala sufletului nostru; din contra, adesea ridem cu nepasare cind de fapt ar trebui
sa plingem. De fapt, nu exista adevarata libertate nici sfinta binecuvintare, daca nu in
frica lui Dumnezeu si in corectitudinea constiintei.

Fericit cel care reuseste sa se elbereze de orice jena datorata dispersarii spiritului,
concentrindu-se complet in sine insusi, intr-o perfecta sfarimare.

Fericit cel care se departeaza de tot ceea ce poate murdari sau ingreuna spiritul sau.

Tu trebuie sa te separi fata de oameni; obisnuinta se infringe cu obisnuinta. Daca inveti


sa nu te apropii de oameni, aceasta te va lasa sa te intilnesti in tacere cu tine insuti. Nu
purta in cugetul tau afacerile altora, nu iti fa probleme de ceea ce fac persoanele mai in
vedere; mai degraba fii atent in primul rind la tine, si adreseaza-te cu observatiile tale
in primul rind catre tine, decit la alte persoane, chiar dragi.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 26 din 38
Nu te intrista daca nu primesti favorurile oamenilor; ceea ce trebuie sa iti pese este
constatarea de a nu fi deloc si in mod sigur pe drumul binelui, cum trebuie pentru un
servitor al lui Dumnezeu si la un monah plin de devotament.

2. Este foarte util pentru noi si da siguranta spiritului sa nu primim multe bucurii in
aceasta viata, in special bucurii materiale. In tot cazul, e vina noastra daca nu primim
consolari divine sau o dovedim rar; deoarece nu incercam zdrobirea inimii si nu
respingem complet vanele consolari care vin dinafara.

Recunoaste, deci, ca esti nedemn de consolare divina si meriti multe suferinte.

Cind cineva este complet distrus in sine, orice lucru din aceasta lume ii apare greu si
amar. Omul drept gaseste usor motiv de plingere dureroasa. Fie ca reflecta la el insusi,
sau ca vede gindind la altii, el intelege ca nimeni nu traieste aici jos fara suparari si cit
de sever se judeca, cu atit mai mult se intristeaza.

Sunt pacatele noastre si viciile noastre care furnizeaza materia de justa durere si de
profunda mustrare; pacatele si viciile celor de care suntem atit de orbiti si zdrobiti
incit nu reusim sa privim lucrurile ceresti.

Daca gindul nostru se duce frecvent la moarte, mai mult ca la lungimea vietii, fara
indoiala ca ne transformam cu mai multa fervoare. Mai mult, daca reflectam din
adincul sufletului la suferintele viitoare din infern si din purgatoriu, vom accepta cu
siguranta oboseala si durerea si nu vom avea frica de o judecata dura.

Din contra, daca aceste lucruri nu penetreaza sufletul nostru; de aceea raminem legati
de dulci minciuni, raminem reci si lenesi. Adesea, intradevar, e o saracie spirituala care
cu usurinta invadeaza corpul nostru mizer. Roaga deci umil pe Domnul sa iti dea
spiritul Remuscarii si spune ca si profetul: hraneste-ma Doamne „cu piinea lacrimilor,
da-mi in lacrimi bautura copioasa”. (Sal 79, 6).

CAPITOLUL XXII. MEDITATIE ASUPRA MIZERIEI UMANE

1. Oriunde esti si oriunde te intorci, esti intotdeauna lucru mizer, cu exceptia cind nu
te intorci cu totul la Dumnezeu.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 27 din 38
De ce ramii turbat cind lucrurile nu merg dupa vointa ta si dorinta ta? Cine este cel
care are totul dupa placerea sa? Nu eu, nu tu, si nimeni altul de pe acest pamint. Nu
e persoana pe lume, chiar daca e un rege sau un papa, care sa nu aiba vreo
neplacere sau durere.

Si cine e deci acela care are partea cea mai buna? Fara indoiala cel care e capabil
sa suporte un oarecare rau pentru iubirea pentru Dumnezeu.

Multi oameni spun, slabi si bolnavi la spirit: iata ce viata minunata duce unul sau
altul; cum e de mare si bogat, cit de puternic si cum este ridicat in inaltimi! Dar,
daca isi pune mintea la binele etern, vei vedea ca toate aceste lucruri sunt
trecatoare si un nimic, din contra, ceva foarte nesigur si in special apasator,
deoarece lucrurile temporare nu se pot avea fara preocupare si frica.

Pentru ca fericirea nu apare cind omul poseda bunuri pamintesti: in


supraabundenta; e de ajuns sa ai o cantitate mica, intrucit viata de aici jos e
intredevar un lucru mizer.

Cu cit mai mult cineva doreste sa se inalte spiritual, cu atit mai mult viata prezenta
ii apare amara, pentru ca constata din plin deficientele datorate coruptei naturi
umane. Intradevar, sa maninci, sa bei, sa stai treaza, sa dormi, sa te odihnesti, sa
muncesti si sa fie necesar sa te supui altor necesitati care se impun prin natura
noastra, toate acestea, in realitate, sunt o mare mizerie si o durere pentru omul
religios; el, caruia ii place sa fie dezlegat si liber de orice pacat.

Intradevar, omul care traieste interior se simte strivit ca sub o greutate de


exigentele materiale ale acestei lumi; si din cauza asta profetul se roaga cu fervoare
sa fie eliberat, spunind: „Doamne, ia-mi aceste necesitati.” (Sal 24, 17).

2. Suparare este pentru cei care nu recunosc mizeria lor. Suparare, dezastru este mai
mare, pentru cei carora le place aceasta viata mizerabila si destinata sa se termine;
o viata la care in acelasi timp, anumiti oameni – chiar daca, lucrind sau cersind,
pun impreuna cel putin necesarul – se tirasc, cum se poate, dealtfel, ramine aici jos
in etern, fara a avea nici un gind la regatul lui Dumnezeu.

Oamenii prosti, interior lipsiti de credinta, oameni supusi la lucrurile pamintesti,


doar sa guste ceea ce este material.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 28 din 38
In sfirsit, totusi, constatam, cu durere, cit de putina valoare au – contra, chiar fiind
un nimic – lucrurile pe care le-am iubit.

In cu totul alt mod, sfintii pentru Dumnezeu si toti prietenii devotati ai lui Cristos;
acestia nu urmareau placerile corpului sau ceea ce face ca viata trecatoare a cuiva
sa fie infloritoare. Tensiunea care ii calauzea pe acestia si toata speranta lor era in
bunurile eterne; dorinta lor era sa nu fie trasi in jos de legatura cu lucrurile de aici
jos si se ridicau interior la lucrurile invizibile, care nu valoreaza mai putin.

O frate, nu pierde speranta de a progresa spiritual; iata, ai timpul si momentul. De


ce, deci, vrei sa amini pe miine intentia ta? Inalta-te si incepe imediat, zicind: acesta
e momentul de a actiona; acesta e momentul de lupta; acesta e momentul drept
pentru a te corecta.

Cind ai dureri si suparari, atunci e momentul sa iti atribui merite. Intrucit, trebuie
sa treci prin „focul si apa” inainte de a ajunge la inghet (Sal 65, 12) si daca nu iti
aplici violenta tie insuti, nu iti vei invinge viciile.

Atit timp cit purtam acest corp fragil nu putem sa fim scosi ca scutiti de pacate, nici
sa traim fara suparari si dureri.

Mult am vrea sa avem scutire de orice mizerie, dar am pierdut din cauza pacatului
inocenta noastra, aici jos, am pierdut chiar adevarata fericire.

Prin urmare, e necesar sa mentinem in noi o ferma rabdare, in asteptarea milei


divine, „pina la disparitie murdariei din aceasta lume” (Sal 5, 6, 2) si lucrurile
mortale „sa fie angajate in viata eterna” (2 Cor 5, 4).

3. Cit de fragila e natura umana care este agatata doar spre viciu. Tu acuzi azi
pacatele tale si miine comiti din nou chiar ceea ce ai acuzat. Intentiile tale, astazi
sunt sa te tii departe de rau, si dupa o ora actionezi ca si cum nu ti-ai propus nimic.

Mai rational este, prin urmare, sa putem sa ne umilim; sa putem sa nu avem nici o
opinie buna despre noi insine, pentru ca suntem atit de slabi si instabili.

In plus, poti ajunge rapid sa pierzi din neglijenta ceea ce ai cistigat cu multa truda,
in sfirsit atunci am obtinut gratia lui Dumnezeu.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 29 din 38
Si ce va fi de noi, daca pretindem sa ne odihnim in liniste, ca si cum am fi obtinut
pacea si speranta, in timp ce in viata noastra nu se vede nici un indiciu al sfinteniei.

Se intimpla ca noi sa fim din nou modelati, intr-un bun noviciat la o viata greu de
trait. In acest mod putem spera ajunge la o anumita ameliorare si de a ajunge la un
profit spiritual major.

CAPITOLUL XXIII. MEDITATIA ASUPRA MORTII

1. Chiar in curind moartea va fi aici, aproape de tine. Considera, din toate, conditia
ta: omul azi este si miine dispare; si cind e retras din viata, rapid iese chiar din
memorie.

Cit de mari sunt slabiciunea si duritatea inimii omului: el gindeste doar la lucrurile
de azi si nu, mai ales, la lucrurile din viitor. In orice actiune, in orice gind, trebuie
sa te comporti ca si cum trebuie sa mori chiar azi; ca, daca ai constiinta dreapta, nu
vei avea multa frica de moarte.

Va fi mai bine sa stai departe de pacat decit sa fugi de moarte. Daca azi nu esti
pregatit de moarte, cum vei fi miine? Miine este un lucru nesigur: cum stii tu daca
vei avea un miine?

La ce iti serveste sa traiesti mult, daca te corijezi atit de putin pe tine insuti? Din
nefericire, nu doar o viata lunga corijeaza defectele; din contra, chiar creste major
vinile. Putem sa trecem sfinti doar cu o singura zi de sfintenie in aceasta lume.

Multi fac socoteala anilor scursi in conversatia lor cu Dumnezeu, dar, modest si rar
este fructul transformarii lor. In mod sigur, a muri este un lucru care produce
frica; dar, e mai periculos sa traiesti mult.

Fericit este cel care are tot timpul in fata ochilor ceasul mortii sale si e gata in orice
zi sa moara. Daca uneori ai vazut pe cineva murind, gindeste- te ca si tu chiar va
trebui sa treci pe aceeasi strada.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 30 din 38
Dimineata, fa-ti planul de a nu mai sosi seara; apoi, cind se face seara, nu indrazni
sa speri la ziua de miine. Fii, deci, intotdeauna gata si traieste astfel incit, in orice
moment, moartea sa nu te gaseasca nepregatit.

2. Sunt multi cei care mor intr-un moment neasteptat; intrucit „Fiul omului va vedea
in ceasul in care nu gindeste, ce i se poate intimpla” (Mt 24, 44; Lc 12, 40). Cind va
fi sosit acel moment extrem, vei incepe sa judeci foarte diferit intrega ta viata traita
si mult iti vei regreta ca ai fost atit de neglijent sau atit de slab.

Cit de intelept si prudent e omul care de-a lungul vietii se straduieste sa fie ceea ce
doresta a fi, cind ii va sosi in momentul mortii. Astfel, o incredere deplina intr-o
moarte cu sfintenie rezulta din dorinta arzatoare de a progresa in virtute, dorinta
de sacrificiu, fervoarea in penintenta, renuntarea de sine si stiinta de a suporta
orice adversitate pentru iubirea pentru Cristos.

Cit timp ai o buna sanatate, multe poti lucra spre bine; nu este la fel, din contra,
ceea ce poti face cind esti bolnav. Intrucit, sunt putini cei care, pentru faptul de a fi
bolnavi, devin mai buni; la fel, cum sunt mai buni cei care, pentru a merge mai
putin frecvent in pelerinaj, devin mai sfinti.

Nu crede ca poti amina pentru un timp din viitor salvarea ta; facind marturisiri de
curtoazie amicilor si parintilor. Toti acestia te vor uita mai repede decit vei crede.
De aceea, mai curind decit a spera in ajutorul altora, este bine sa de ocupi acum, cit
mai ai timp, facind de acum inainte mai bine.

Pentru ca daca nu te vindeci pe tine acum, cine poate avea grija de tine? Acest timp
e intradevar pretios. Acestea sunt zilele salvarii. Acesta e timpul pe care Dumnezeu
il apreciaza (2 Cor 6, 2).

Cu toate acestea, din contra, acest timp nu il petreci util cu lucruri meritorii pentru
viata eterna. Vei vedea, momentul in care vei cere cel putin o zi sau o ora pentru a
modifica ceva, si nu o vei obtine. Iata, deci, dragul meu, de ce pericol te va putea
elibera, daca vei fi intotdeauna cu frica lui Dumnezeu in vederea mortii.

Incearca sa traiesti acum in asa fel incit, in ceasul mortii, tu sa poti avea liniste,
nicidecum frica; invata sa mori pentru lume, pentru ca astfel sa incepi sa traiesti
pentru Cristos; invata acum sa dispretuiesti orice lucru, pentru ca tu sa poti sa
mergi liber la Cristos; mortifica acum corpul tau cu penitenta pentru ca tu sa poti
atunci sa fii plin de credinta.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 31 din 38
3. Este ciudat ca adesea, ti se intimpla sa gindesti ca vei trai mult timp, desi, nu esti
sigur ca vei trai nici macar o zi. Cite persoane s-au inselat pe neasteptate, privind
aceasta viata! De cite ori ai auzit spunindu-se ca cineva a murit in urma unor rani,
sau altcineva a murit inecat; ca unul cazind de la inaltime si-a spart capul; ca unul
s-a sufocat in timp ce minca si alticineva a murit in timp ce se juca? Cine moare de
foc, cine de sabie, cine de ciuma, cine in urma unui asalt al hotilor? In sfirsit,
fiecare destin este caracterizat de moarte si viata omulu trece rapid ca o umbra.

Cine isi va aminti de tine dupa ce vei fi disparut si cine se va ruga pentru tine? Fa,
dragul meu, fa acum, tot ceea ce este de datoria ta sa faci, pentru ca nu stii ziua
mortii tale; nu stii ceea ce se va intimpla cu tine dupa aceea. Stringe acum bogatii
eterne, in timpul tau. Nu te gindi la nimic altceva decit la salvarea ta; preocupa – te
doar de lucrurile lui Dumnezeu. Fa-ti acum prieteni care venereaza sfinti si pe
Dumnezeu, si imitindd actiunile lor, „pentru ca tu sa primesti locurile eterne cind
vei lasa aceasta viata” (Lc 16, 9).

Mentine-te pe acest pamint, ca unul care este in trecere; ca un oaspete, care nu are
in comun cu afacerile aceste lumi. Mentine libera inima ta si indreptata spre cer,
pentru ca nu ai o atragere stabila aici jos (Eb 13, 14). Sa indrepti rugaciuni
continue, suspine si lacrimi, pentru ca dupa moarte, sufletul tau sa fie demn de o
trecere fericita la Domnul. Amen.

CAPITOLUL XXIV. JUDECATA DIVINA SI PEDEPSIREA PACATOSILOR

1. In orice lucru tine-ti privirea indreptata spre termenul final; tine-ti ochiul, pentru ca,
la felul cum vei aparea in fata judecatorului suprem, al judecatorului care vede totul,
care nu se lasa induplecat cu daruri, nu accepta scuze si judeca dupa dreptate (cfr. Is
11, 4).

Oh! pacatosule slab si supus greselilor, cum vei putea raspunde lui Dumnezeu, cel care
cunoaste tot raul pe care l-ai facut, tu care tremuri citeodata la vederea doar a fetei
unui simplu om?

De ce nu gindesti la ceea ce se va intimpla cu tine in ziua judecatii, cind nimeni nu va


putea fi ascuns sau aparat de altii si fiecare va constitui pentru el insusi chiar o
greutate mai mare?

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 32 din 38
Si acum se poate ca truda ta sa fie productiva; acum e momentul cind plinsul si
suspinele pot placea Domnului si pot fi indeplinite; acum e momentul cind durerea ta
poate plati raul facut si te poate face pur.

2. Un purgatoriu mare si salutar il are cel care stie sa suporte. Acesta, suferind
nedreptatile, ii displace rautatea altuia, mai mult decit raul suferit; este gata sa se
roage pentru acei care se opun lor si iarta din inima vina lor; nu ezita sa ceara iertare
altora; este mai inclinat sa aiba compasiune decit sa condamne; face violenta adesea
impotriva sa si se straduieste sa subordoneze integral carnea spiritului.

Sa spargi acum viciile si sa te cureti acum de pacate, este mai bine decit sa lasi
purgatoriul pentru viitor. Intradevar, noi ne inselam pe noi insine iubind lucrurile
carnale, contrar ordinii stabilite de Dumnezeu. Ce altceva va devora acel foc, daca nu
pacatele tale?

De aceea, cu cit mai mult iti permiti tu insuti aici jos, urmind carnea, cu atit mai mult
si indelungat vei plati apoi, pregatind pina la sfirsit materiale mai consistente pentru
acele flacari.

Fiecare va fi mai grav pedepsit in ceea ce ii place sa pacatuiasca. Pentru ca acolo cei
lenesi vor fi hartuiti cu ace inrosite si cei lacomi vor fi istoviti prin mare sete si foame.

Acolo, cei luxosi si aceia iubitori de placeri vor fi aruncati intr-o mare de smoala
arzind si in sulf fetid; iar cei invidiosi de atita durere vor urla ca niste ciini turbati.

Nu este viciu care nu va avea chinul sau special. Acolo, cei mindri vor fi plini de
infinita smerenie si cei avari vor si orimati de o ingrozitoare mizerie.

O ora scursa acolo in durere va fi mai grava decit o suta de ani petrecuti in penitenta
dura. Nici o suspendare de pedeapsa nu va fi acolo, nici un confort pentru cei
pedepsiti; cum este aici cind, citeodata pedepsitul se detaseaza uneori din oboseala,
pentru a profita de mingiierea prietenilor.

3. Trebuie sa iti dai seama acum ce ai de facut si sa plingi pacatele tale, pentru a putea fi
fara ginduri in ziua judecatii.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 33 din 38
In acea zi, intradevar, cei drepti vor fi intr-o liniste deplina, in fata celor care l-au
oprimat (Sap 5, 1) si ii vor calca in picioare. Va fi judecator cel care acum se supune
umil judecatii oamenilor.

In acea zi, o mare speranta va avea vel sarac si umil si va fi plin de frica cel mindru; va
fi cel intelept in aceasta lume cel care a stiut sa fie umil si dispretuit pentru iubirea de
Isus.

In acea zi, va fi draga si scumpa orice suferinta care a fost indurata cu rabdare, si
„orice nedreptate va inchide gura” (Sal 106, 42); omul ca fi in bucurie, in timp ce va fi
in durere, cu piosenie cel care a fost vazut cel fara credinta.

In acea zi, corpul chinuit va valora mai mult decit cel care a fost hranit cu delicii; va
straluci haina grosolana si cea fina va fi umbrita; o cocioaba mizerabila va fi mai
admirata decit un palat aurit.

In acea zi o rabdare care nu a mai fost intrerupta, se va bucura mai mult decit toata
puterea de pe pamint; obedienta manifestata va fi glorificata mai mult ca orice viclenie
din lume.

In acea zi, constiinta curata si dreapta vor da mai multa bucurie decit doctrina
erudita; dispretul pentru bogatii va valora mai mult decit comorile tuturor oamenilor.

In acea zi vei avea o bucurie majora de la o rugaciune cu fervoare, mai mult decit
pentru o masa servita; vei obtine mai multa bucurie in liniste decit daca o vei avea intr-
o lunga conversatie. In acea zi, operel bune vor valora mai mult decit cuvintele
numeroase. O viata riguroasa si o penitenta dura iti vor fi mai dragi decit orice placere
de pe acest pamint.

4. Invata sa suporti putin acum, pentru ca atunci sa poti fi eliberat de patanii majore.
Dovedeste-ti tie insuti mai intii, aici jos, ca stii de ce lucruri esti capabil sa suporti
atunci. Daca acum stii atit de putin sa suporti, cum vei putea suporta chinurile eterne?
Daca acum un mic chin te face atit de incapabil sa suporti, cum te va face gheena?

Iata, intradevar, nu poti avea pe toate doua, aceste bucurii: sa petreci in aceasta viata
si apoi sa domnesti cu Cristos. Ce iti foloseste daca, pina azi ai fost vazut intotdeauna
in onoruri si placeri, si acum ti se intimpla sa mori pe neasteptate?

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 34 din 38
Totul e vanitate, in afara de a iubi pe Dumnezeu si a ii servi doar Lui. Este pentru
aceasta, cel care Il iubeste pe Dumnezeu cu toata inima sa nu are frica de moarte, nici
de condamnari, nici de judecata, nici de infern. O iubire perfecta duce cu toata
siguranta la Dumnezeu; cel care, din contra, continua sa iubeasca pacatul ii e frica si –
aceasta nu face minuni – de moarte si de judecata.

Daca poti sa nu ai inca o iubire suficienta pentru a sta departe de rau, e bine ca cel
putin frica de infern sa te retina; intradevar, cel care nu tine cont just de frica de
Dumnezeu nu va reusi sa se mentina mult timp in viata in bine si va cadea curind in
latul diavolului.

CAPITOLUL XXV. CORIJAREA CU FERVOARE A INTREGII NOASTRE


VIETI

1. Sa fii atent si precis in serviciul Domnului; gindeste – te adesea la motivele pentru care
ai venit aici, lasind lumea. Nu este poate pentru a trai pentru Dumnezeu si pentru a te
face in intregime spirit?

Sa fii atunci, deci, cu fervoare, pentru ca in scurta vreme vei fi platit pentru eforturile
tale; nu vei avea in orizontul tau nici o frica sau durere.

Te vei obosi aici putin si apoi vei gasi o mare pace, chiar bucurie perpetua. Daca vei fi
constant in credinta si cu fervoare in actiuni, Dumnezeu, fara indoiala, va fi drept si
generos in recompense.

Sa iti mentii sfinta speranta de a ajunge la intrare, chiar daca nu e bine ca tu sa ai vreo
siguranta, pentru a nu cadea in starea de toropeala sua de siguranta de sine. O data,
cineva, astfel, cu remuscari interioare, in frica, cu speranta, sfirsit de durere, s-a
prosternat intr-o biserica in fata unui altar, zicind catre sine: „Oh! De as sti cum sa pot
persevera!” si deodata, dinauntru aude un raspuns, care venea de la Dumnezeu: „De ce
vrei sa stii daca poti persevera, ce anume vrei sa faci? Fa-o acum ceea ce vrei sa faci si
vei fi complet linistit.” Atunci, plin de serenitate si confort, poti sa te increzi in vointa
lui Dumnezeu si este terminata in el acea incertitudine angoasanta; atunci nu vei mai
vrea sa incerci sa stii care va fi starea ta in viitor si te vei dedica mai ales sa cauti „care
ar fi vointa Domnului” (Rm 12, 2) pentru a intreprinde si a purta spre indeplinire orice
opera buna.

Spune profetul: „Spera in Dumnezeu si fa binele; locuieste pe pamint si hraneste-te cu


bogatiile lui” (Sal 36, 3).
/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 35 din 38
2. Un singur este cauza care abate pe multi oameni de la progresul spititual si de la
stradania plina de fervoare, pentru a se corecta: frica de a faca fata obstacolelor si
asprimea acestei lupte. Intradevar, vor avansa in virtute vei care se straduiesc sa
depaseasca cu curaj si barbatie ceea ce este mai greu si ceea ce li se impotriveste mai
mult; deoarece chiar acolo trebuie sa te invingi pe tine insuti, motificindu-ti spiritul
mai mult se cistiga obtinindu-se o gratie majora.

Este adevarat ca nu toti oamenii au forte egale pentru a se invinge pe sine insisi si
pentru a se mortifica. In acelasi timp, cineva care are tenacitate si bunavointa, chiar
daca pasiunile sale sunt mari si violente, va reusi sa progeseze mai mult decit altul, mai
bun, dar cu mai putina fervoare in a tinde catre virtute.

Doua lucruri sunt utile in special pentru a ajunge la o totala transformare a sinelui:
violenta impotriva ta insuti, pentru a te indeparta de raul spre care fiecare este purtat
prin natura sa, si cererea insistenta pentru binele spiritual, pentru care care fiecare are
o nevoie majora.

In plus, trebuie sa faci astfel incit sa eviti mai mult decit orice lucrurile pe care cel mai
des le gasesti urit in altii.

Din orice parte trebuie sa gasesti un motiv pentru a trage un cistig spiritual. Astfel,
daca ti se intimpla sa vezi sau sa asculti exemple bune, trebuie sa arzi de dorinta de le
imita; daca, din contra, ti se pare ca ceva pare demn de a fi reprobabil, trebuie sa te
pazesti de a face astfel; daca uneori o faci, incearca sa te schimbi.

Asa cum ochiul tau judeca pe altii, astfel, la rindul tau, vei fi tu judecat de altii. Ce
bucurie si ce dulceata este sa vezi pe fratii plini de fervoare si devotament, sfinti in
viata interioara, dar si in conduita lor; ce tristete, dimpotriva, si ce durere, sa vezi pe
unii frati, care vin de acolo, sau de dincolo, dezordonati, lasindu-se si abandonind sa
practice ceea ce au fost chemati sa practice!

Multi declara abandonul, uitind de promisiunile privind propria vocatie, intorcindu-si


dorintele catre lucruri diferite de cele pentru care au venit si i-au fost ordonate.

3. Aminteste-ti de decizia pe care ai luat-o si pune in fata ochilor tai figura crucifixului.
Reflectind la viata lui Isus Cristos vei avea intrebari prin care te vei rusina ca nu ai
incercat inca sa te faci mai asemanator Lui si pentru a nu fi incercat sa stai mai mult
timp in viata lui Dumnezeu. Monahul care se antreneaza cu intens devotament in viata
sfinta si in pasiunea pentru Dumnezeu va gasi din abundenta tot ceea ce poate fi util si
/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 36 din 38
necesar; nu va trebui sa incerce nimic mai bun in afara lui Isus. Oh, cum vom fi dintr-
o data din plin indoctrinati daca am avea in inima noastra pe Isus crucificat!

Monahul plin de fervoare va suporta orice lucru cu sfintenie si va accepta ceea ce vine
impus; din contra, cel neglijent si slab va gasi o suferinta dupa alta si este angoasat de
orice vers, pentru ii lipseste consolarea interioara si cea exterioara care vine de la sine.

Monahul care traieste in afara regulei va ajunge la o ruina completa. Intradevar, cel
care tinde la o conditie mai cu seama libera decit disciplinata, va fi totdeauna in
incertitudine, pentru ca acum nu ii va merge un lucru, apoi un altul.

Cum fac alti monahi, atit de numerosi si care traiesc bine disciplinati in regula
manastirii? Ei ies rareori, si traiesc liber de orice lucru; maninca destul de saracacios,
si poarta haine din materiale grosolane; muncesc mult si vorbesc putin; vegheaza pina
la ore tirzii si se trezesc la timp; se roaga mult si citesc adesea si se comporta corect
dupa reguli.

Priveste Certosinii si Cestercensii si monahii si monahele din alte Ordine, cum se


trezesc in fiecare noapte pentru a imita imnurile lui Dumnezeu.

Astfel, vei fi invidios pe cei care sunt atit de meritorii, daca tu te lasi cuprins lene, in
timp ce un numar mare de monahi incep cintecele lor de bucurie, in uniune cu
Dumnezeu.

O, daca noi nu am mai avea altceva de facut decit sa laudam pe Domnul, Dumnezeul
nostru, cu toata inima noastra, si toata vocea noastra!

O, daca tu nu ai mai avea nevoie sa maninci, sa bei, sa dormi; de ai putea, dimpotriva,


sa lauzi in continuu pe Domnul si sa te ocupi doar de lucrurile spiritului! Atunci ai fi
mult mai fericit decit acum, cind esti in serviciul corpului tau pentru diferite necesitati.
Si daca ar fi vrut cerul sa nu fi fost aceste necesitati, si daca ar fi fost doar odihnile
spirituale ale sufletului, pe care insa, cu toate acestea le gustam atit de rar.

4. Cind cineva este aproape de a nu cauta propriul confort in nici o creatura, atunci el va
incepe sa guste perfect pe Dumnezeu; atunci va accepta de buna voie orice lucru care
ar putea urma; atunci nu se va felicita, nu se va intrista, pentru putinul sau multul pe
care il va poseda.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 37 din 38
Daca se va pune in intregime si cu toata increderea in Dumnezeu, care pentru el va
insemna totul, in orice circumstanta, in slujba lui Dumnezeu, in ochii caruia nimic nu
se misca fara vreun sens si nu este pierdut, si pentru care orice lucru traieste servind
fara ezitare sub comanda sa.

Ai intotdeauna in vedere faptul ca totul se termina si ca timpul pierdut nu se va


intoarce. Nu vei ajunge sa posezi forta spirituala, daca nu vei avea solicitudine si
diligenta. Daca vei incepe sa ai o anumita slabiciune, imediat vei incepe sa fii spiritual
bolnav. Daca, din contra, vei da totul fervorii, vei gasi o mare pace, si nu vei mai simti
usor oboseala, pentru gratia lui Dumnezeu, si pentru forta Iubirii. Totul va putea omul
cu fervoare si diligenta. Este cea mai recomandata sudoarea oboselii pentru scopul de a
invinge viciile si de a rezista tensiunilor. Si cel care nu stie sa evite micile lipsuri cade
putin cite putin in vicii majore. Vei fi intotdeauna fericit seara daca vei fi petrecut ziua
fructuos. Vegheaza asupra ta, scuturind si punindu-te in garda de ceea ce fac altii si nu
uita niciodata de tine. Progresul tau spiritual va fi egal cu violenta pe care o vei pune
impotriva ta. Amen.

Aici se incheie dizertatiile utile pentru viata spiritului.

/conversion/tmp/activity_task_scratch/539382856.doc

Pagina 38 din 38

S-ar putea să vă placă și