Curs VIII, Psihoterapie 11.04.

2008

CURS 8 Psihoterapia centrată pe trauma produsă de abuzul fizic şi/sau sexual.

Program de intervenţie scurtă

Pentru valenţele sale didactice se va exemplifica modulul lui F. Mcnab, al carui scop este:
- reducerea timpului suferinţei;
- stabilizarea reechilibrării;
- conştientizarea simptomelor;
- creşterea controlului asupra simptomelor.
Modulul este format , de asemenea din 6 sesiuni.
Premisele teoretice în abordarea cazului: criza este precipitată de “invazia” unei alte
persoane;victimele violului recunosc 4 faze ale raspunsului psihologic:
a. în timp ce invazia/asaltul are loc;
b. imediat după aceea;
c. în diverse momente , pe o perioada lungă de timp, după comiterea violului;
d. amintiri, asumpţii şi conştientizari despre ceea ce era înainte de criza comparativ cu
percepţia de sine după criza.
Victima este adesea victimizată în trei situaţii:
1. în timpul actului;
2. de către poliţie şi de către sistemul medical;
3. teama ofenselor din partea prietenilor; anxietăţi şi ruminaţii care persistă în timp.
Factori care fac victima de o vulnerabilitate particulară:
- locuieşte singură şi nu are sistem de siguranţă adecvat al locuinţei;
- lucrează până noaptea târziu şi se întoarce singură într-o casă pustie;
- lipsa resurselor personale, a unei bune percepţii şi a gândirii practice/concrete.
Vulnerabilitatea operează la câteva niveluri:
a. Lipsa unei protecţii adecvate – lipsa mijloacelor/banilor.
b. Vulnerabilitatea psihologică;
c. Reacţii exagerate.
Revenirea, vindecarea, trebiue să contracareze blamul de sine, autocriticismul si autodiscriminarea.
Este necesar să se prevină instalarea unor efecte patologice: lipsa dorinţei sexuale, depresia, retragerea
socială, etc.
Program de intervenţie scurtă
Derularea procesului terapeutic al traumei produsă de abuzul fizic şi/sau sexual.
Sesiunea I
În această sesiune esenţiala este stabilirea scopurilor terapeutice, pornind de la evaluarea atentă a
victimei :
- caracteristici ale personalităţii înainte de criză: capacităţile de a depăşi o criză,
prezenţa unor atitudini şi comportamente nevrotice, psihotice,alcoolism,abuz de
drog,handicap mental;
- caracteristici ale personalităţii în timpul crizei: imagine de sine, vulnerabilităţi, resurse
psihice(atitudine,filosofie);
- stresori de viaţă: stres economic,dezorganizare familială, evenimente de viaţă nedorite
şi stresante, schimbări de viaţă;
- suport social: diponibilitatea şi calitatea relaţiilor, reacţiile acestora în interiorul
reţelei de sprijin, percepţia sistemelor de suport social;
- factori demografici: vârsta, rasa, status marital, religiozitate, şomaj, status social, locul
rezidenţei,stil de viaţă.

1
Curs VIII, Psihoterapie 11.04. 2008
Există şi câţiva factori care pot împiedica o refacere/vindecare rapidă a stării de sănătate a victimei :
stres financiar, gradul violenţei suferite, asalturi multiple, complicaţii medicale, alte probleme cu
poliţia, lipsa suportului social adecvat,etc.
1. Întâlnire – observare atentă.
2. Empatie.
3. Angajare – sensibilitatea şi stabilitatea sunt vitale în a asigura persoana că mediul este sigur pt.
a dezvălui criza.
4. Explorare.
a. persoana este încurajată să relateze detaliile asaltului.
b. Evaluarile persoanei referitor la violenţa implicată, modul în care percepe agresiunea
c. Persoana descrie orice acţiune care a avut loc după asalt (poliţie, sist. medical, familie,
agenţii sociali).
d. Persoana este încurajată să evalueze dacă şi cum asaltul ar fi putut fi prevenit.
e. Persoana este încurajată să evalueze: stresul , resursele, stima de sine, filozofia proprie,
valorile personale, grupuri de suport disponibile, relaţionări securizante, atitudini.
f. Capacităţile ei de a face faţă statutului de victimă – factori: maritali, sociali,
profesionali, educativi, religioşi, etc.
g. O inventariere a statusului psihosocial al persoanei - anterior crizei;după criză; în
contextul altor factori stresori din trecut şi actuali.
h. Prin ce modalităţi încearcă să facă fată stresului (fumat, alcool, droguri, excese
alimentare, somn, relaxare, valori, religie, etc.)
i. Identificarea simptomelor (panică, coşmaruri, facies care exprimă disperarea, etc).
Natura, durata, frecvenţa, cum se fac anunţate, evaluarea condiţiilor secundare)
5. Intervenţia terapeutică.
Se face distincţia dintre criză şi informaţiile stocate sub forma de amintiri.
Distincţia dintre ceea ce s-a întâmplat, ceea ce putea să se întâmple sau ceea ce ar putea să se
întâmple. Persoana se poate obişnui treptat cu evenimentul, care va fi “activat” în mod spontan în
diverse momente, fără să fie sub control, încă. Proceduri simple pot ajuta la stabilirea echilibrului, de
exemplu se poate asculta muzică terapeutică înainte de culcare.
Implicarea responsabilă şi participativă :
- persoana este încurajată să recunoască şi să accepte faptul că terapia este un proces
colaborativ de declanşare a resurselor interioare pt. realizarea stabilizării;
- terapia este un proces de redobândire a controlului - va continua şi după încheierea
terapiei.
Sesiunea II
Aceasta sesiune ajuta persoana să clarifice câteva sentimente şi să recunoască modalităţile de a
beneficia de pe urma stabilizării situaţiei de control a sentimentelor. Momentele de bază ale sesiunii
sunt:
1. Întâlnire – empatie – angajare.
2. Evaluare prin identificarea
a. reacţiilor la sesiunea trecută;
b. nivelurilor de control;
c. progresului din prima sesiune.
3. Tranziţia la lucrul asupra anxietăţii.
- managementul tipurilor de temeri;
- procesul de obţinere a controlului supra anxietăţii şi
comportamentului.
4. Terapia – terapeutul poate ajuta persoana să recunoască diferite categorii de
frici care o afectează şi să recunoască anxietatea care le înconjoară.
5. Continuarea muncii terapeutice – recunoaşterea modalităţilor de control a
2
Curs VIII, Psihoterapie 11.04. 2008
anxietăţii (intensitate, modalităţi de generalizare, şi intervenţiile asupra ei).
6.Dobândirea controlului asupra Sinelui, data de reasigurarea în legătură
cu colaborarea în terapie.
Sesiunea III
Accentul principal al sesiunii se va pune pe stabilitatea emoţională şi pe dobândirea controlului.
1. Întalnire – empatie – angajare.
2. Identificarea elementelor de progres şi a reacţiilor la sesiunea anterioară.
3. Tranziţia: “Astăzi vreau sa vorbeşti despre sentimentele tale, sentimentele din tine însuţi;
sentimentele faţă de tine, faţă de alţii, faţă de atacator, faţă de lume.”
4. Terapia
- identificarea tuturor sentimentelor; relaţia persoanei cu sentimentele dinaintea crizei;
- cum îşi imaginează persoana viitorul în relaţie cu sentimentele ei
- lucrul cu evenimentele trecute
- incurajarea obţinerii controlului şi reconstrucţia Sinelui.
5. Continuarea muncii terapeutice.
Se foloseste ca adjuvant o procedura de relaxare cu auto- hipnoza
Sesiunea IV
Aceasta sesiune se ocupă cu reorganizarea cognitivă şi reconstrucţia.
1. Întâlnire – empatie – angajare.
2. Identificarea: monitorizarea progresului făcut prin relaxare, autosugestie şi imagerie.
3. Tranziţia la reconstrucţie şi reorganizare. Este important a se face distincţia dintre ceea
ce este evenimentul şi înţelesul pe care continuă să i-l acorde. Victima , de cele mai multe ori, acordă o
semnificaţie distorsionată evenimentului.
4. Terapia – implicarea învăţării directe, distincţii şi modalităţi diferite de a percepe,
reconstrucţia şi conştientizarea.
5. Continuarea muncii terapeutice şi acasă - autorelaxare, imagerie, reconstrucţie
cognitivaă, jurnal.
6. Acordarea asigurărilor adecvate.
Sesiunea V
Aceasta sesiune se axează asupra amintirilor dureroase, efectul acestora asupra comportamentului şi
simptomatologia rezultată.
1. Întâlnire – empatie – înscriere.
2. Identificare: evaluarea progresului realizat în reorganizarea cognitivă şi reconstrucţie;
3. Tranziţia la managementul distresului si distorsionarilor cognitive. Se analizează
sentimentele provocate de trauma. Scopul nostru este de a reduce puterea memoriei negative.
Reorganizarea şi rearanjarea amintirilor legate de eveniment.
4. Terapia – Într-o stare relaxată, de transă simplă, persoana este rugată să retraverseze
memoria. Apoi este incurajată să vadă memoria ca o mobilă într-o cameră, copacii într-un parc, etc.
Este încurajată să-şi rearanjeze memoria, să o plaseze într-un context diferit. Se apeleaza la expresii
sugestive de genul “ Vei vedea cum toate acestea se vor fixa puternic in mintea ta".
5. Continuarea muncii terapeutice si acasa.
6. Se dau asigurarile adecvate.
Sesiunea VI
Se focalizează pe resursele personalităţii persoanei, resurse din partea grupurilor de suport, resurse
culturale,
1. Întâlnire – empatie – inscriere.
2. Identificarea progreselor
3. Tranziţie: Conştientizarea modului în care resursele pot fi mobilizate. Preocuparea pt.
folosire altor resurse.
4. Derularea terapiei:
3
Curs VIII, Psihoterapie 11.04. 2008
 Identificarea resurselor interioare, conştientizarea puterii psihice disponibile pentru o perioadă
de timp.
 Identificarea şi evaluarea relaţiilor importante şi a grupurilor de suprt;
 Reevaluarea resurselor în contextul experienţelor trecute, circumstanţelor prezente şi
perspectivelor viitorului,filosofia de viaţă şi viziunea asupra lumii;
 Identificarea semnelor, resurselor si strategiilor unui automanagement mult mai eficient;
5.Continuarea muncii terapeutice:
 Stabilirea a ceea ce s-a învăţat prin parcurgerea acestui modul;
 Încurajarea resurselor şi a mediului să fie mult mai suportiv;
 Reorganizarea nevoilor reîntoarcerii la terapie din când în când sau atunci când resursele
interioare şi exterioare sunt depăşite de revenirea simptomelor;
 Acceptantă – cooperarea cu nevoia de a primi suport psihoterapeutic în mod regulat.
6. Reasigurari – interpretarea rolului terapeutic şi a relaţionării terapeutice în timpul celor 6
sesiuni ale modulului si natura rolului şi relationarii din viitoarele întâlniri.
7. Concluziile de final – “Rămas bun ...”