Părțile de propoziție și întrebările la care

răspund

SUBIECT – Cine? (pentru ființe) Ce? (pentru lucruri) întrebarea se pune la verb.

PREDICAT – Cine este subiectul?  Ce este subiectul? Cum este subiectul? Ce se

spune despre subiect?

ATRIBUT – Care? Ce fel de? A, al, ai, ale cui?  Câți, câte?

COMPLEMENT DIRECT – Pe cine? Ce?

COMPLEMENT INDIRECT – Cui? La cine? La ce? Cu cine? Cu ce? Despre cine?

Despre ce? Pentru cine? Pentru ce?

COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ – Din ce cauză? Din ce pricină?

COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL CONDIȚIONAL – Cu ce condiție?

COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE LOC – Unde? Încotro?

COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE MOD – Cum?

COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP – Când?

COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE SCOP – În ce scop? Cu ce scop?

COMPLEMENT DE AGENT – De cine? De ce?

 Analiza morfologică
SUBSTANTIVUL
1. Funcția sintactică;
2. Felul: comun/propriu; simplu/compus;
3. Genul: masculin/feminin/neutru. Pentru substantive nume de
ființă se specifică m o b i l (forme diferite de gen leu/leoaică ) sau
e p i c e n (aceeași formă pentru ambele genuri – veveriță);
4. Numărul: singular/plural. Se precizează și cazurile de substantive
cu formă doar de singular singularia tantum sau doar formă de
plural pluralia tantum.
5. Cazul: Nominativ (subiectul și numele predicativ), Acuzativ
(atributul substantival prepozițional, complementul direct,
complementul indirect cu prepoziții – de, la, despre, din,
complementul circumstanțial de loc/mod/timp), Genitiv (atributul
substantival genitival), Dativ (complementul indirect), Vocativ (n-
are funcție sintactică);
6. Felul articulării: articulat cu articol hotărât/nehotărât sau
nearticulat.
Ex.Când  fata  a intrat în cameră, toți au întors  privirile  spre ea.
fata – Sb, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, numărul
singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotărât feminin enclitic –
a.
privirile – CD, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin,
numărul plural, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotărât –le
ARTICOLUL
1. Felul, după funcție: hotărât, nehotărât, posesiv (sau genitival),
demonstrativ (sau adjectival);
2. Felul, după poziție: enclitic/proclitic;
O  frunză dansa în bătaia vântului.
o  = articol nehotărât, feminin, singular, proclitic
 ADJECTIVUL
1. Funcția sintactică;
2. Felul: simplu/compus, variabil, cu două terminații (frumos,
frumoasă)/variabil cu o terminație (mare)/invariabil; cu
patru/trei/două/o formă flexionară;
3. Genul: masculin/feminin/neutru;
4. Numărul: singular/plural;
5. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ/vocativ;
6. Gradul de comparație – se precizează numai dacă adjectivul
prezintă o însușire care poate fi comparată.
Ioan era  cel mai înalt  băiat.
cel mai înalt = atribut adjectival, exprimat prin adjectiv simplu, variabil, cu
două terminații, masculin, singular, nominativ, grad de comparație
superlativ absolut
ADJECTIVUL PRONOMINAL
1. Funcția sintactică;
2. Felul: de întărire, posesiv, demonstrativ (de apropiere, de
depărtare sau de identitate), nehotărât, negativ, interogativ sau
relativ;
3. Persoana la adjectivele pronominale de întărire sau posesive;
4. Genul;
5. Numărul;
6. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ/vocativ.
Nu știu ce-au făcut  ceilalți copii.
ceilalți – At adjectival, exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de
depărtare, masculin, plural, nominativ
PRONUMELE PERSONAL
1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume personal;
3. Persoana;
 4. Numărul;
5. Cazul: nominativ/ acuzativ/ genitiv/dativ/vocativ (doar la
persoana a II-a)
6. Genul;
7. Forma: accentuată/neaccentuată.
Unii nu-i  contestă adevăratele sale merite.
i = CI, exprimat prin pronume personal, persoana a III-a, singular, dativ,
forma atonă
PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE
1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronumele de întărire;
3. Persoana;
4. Numărul;
5. Genul;
6. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ/vocativ.
Este folosit doar cu valoare adjectivală.

Eu  însămi l-am susținut cu toate forțele.

însămi  = At adjectival, exprimat prin adjectiv pronominal de întărire,
persoana I, singular, feminin, nominativ.
PRONUMELE REFLEXIV
1. Felul: pronumele reflexiv;
2. Persoana;
3. Numărul;
4. Cazul: dativ/acuzativ.
5. Forma: accentuată/neaccentuată.
6. Se menționează, dacă este cazul, că pronumele reflexiv este
marcă a diatezei reflexive sau pasive.
Cei doi abia  își cărau desagii grei.
își = fără funcție sintactică, pronume reflexiv, persoana a III-a plural,
forma accentuată, contribuie la formarea diatezei reflexive  a verbului  a
căra
PRONUMELE POSESIV
1. Funcția sintactică;
2. Felul: un posesor – un obiect posedat/un posesor – mai multe
obiecte posedate/mai mulți posesori – un singur obiect
posedat/mai mulți posesori – mai multe obiecte posedate;
3. Persoana;
4. Genul;
5. Numărul;
6. Cazul: nominativ/ acuzativ/ genitiv/ dativ/vocativ.
Din partea mea, puteți pleca orIcând
din partea mea  – CC de relație, exprimat prin adjectiv pronominal posesiv,
un posesor un obiect posedat, persoana I, acuzativ, precedat de
locuțiunea prepozițională  din partea.
PRONUMELE DEMONSTRATIV
1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume demonstrativ de apropiere/de depărtare/de
identitate;
3. Genul: masculin/feminin/neutru;
4. Numărul: singular/plural;
5. Cazul: nominativ/ acuzativ/ genitiv/ dativ/vocativ;
Asta m-a intrigat extrem de mult
asta = Sb, pronume demonstrativ de apropiere, deși are formă feminină
are sens neutru, fiind o formă populară, singular, nominativ
PRONUMELE RELATIV
1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume relativ
3. Genul: masculin/feminin (numai la pronumele care la genitiv și
dativ – căruia – căreia);
4. Cazul: nominativ/ acuzativ/ genitiv/ dativ.
Nu știu  ce-au făcut ceilalți.
ce – CD, exprimat prin pronume relativ, acuzativ
PRONUMELE INTEROGATIV
1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume interogativ;
3. Genul: masculin/feminin (numai la pronumele care la genitiv și
dativ – căruia – căreia);
4. Cazul: nominativ/ acuzativ/ genitiv/ dativ.
Pe  cine ai sunat?
cine  = CD, exprimat prin pronume interogativ, Acuzativ, precedat de
prepoziția  pe
PRONUMELE NEHOTĂRÂT
1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume nehotărât;
3. Genul: masculin/feminin (doar la unul, altul, vreunul la toate
cazurile și fiecare, oricare, orișicare la genitiv/dativ);
4. Numărul: singular/plural (doar la unul, altul, vreunul);
5. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ.
Unii nu-i contestă adevăratele sale merite.
unii  = Sb, exprimat prin pronume nehotărât, masculin, plural, nominativ.
PRONUMELE NEGATIV
1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume negativ;
3. Genul: masculin/feminin/neutru (numai la
pronumele niciunul, niciuna);
4. Numărul: singular/plural (numai la
pronumele niciunul, niciuna);
5. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ.
N-a dat cărți  niciunuia.
niciunuia  = CI, exprimat prin pronume negativ, masculin, singular, caz
dativ
NUMERALUL
 1. Felul: cardinal propriu-zis (simplu/compus)/cardinal
colectiv/cardinal multiplicativ/cardinal adverbial/cardinal
distributiv/ordinal;
2. Genul: masculin/feminin (numai dacă are forme speciale de
gen un, una, doi, două);
3. Numărul: singular/plural (numai dacă are forme flexionare care
indică numărul);
4. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ.
Cele dintâi  flori se iveau în grădină.
cele dintâi  – Atribut adjectival, exprimat prin numeral ordinal precedat de
articolul adjectival, nominativ
VERBUL
1. Funcția sintactică: predicat verbal/predicat nominal;
2. Felul: personal/nepersonal , predicativ/copulativ
3. Conjugarea: I (-a)/ a II-a (-ea)/ a III-a (-e)/ a IV-a (-i sau -î);
4. Modul: indicativ/conjunctiv/condițional optativ/ imperativ/
prezumtiv/ infinitiv/ gerunziu/participiu/ supin;
5. Timpul;
6. Persoana: I, a II-a, a III-a (unipersonal, dacă este cazul);
7. Numărul;
8. Diateza: activă/activă pronominală (când pronumele reflexiv are
funcție sintactică)/ pasivă/reflexivă;
9. Tranzitivitatea: tranzitiv/intranzitiv;
10. Tipul de flexiune: regulat/ neregulat
Problema  era  dacă ei doreau să se înscrie la cursuri.
era = PN, exprimat prin verb copulativ  a fi,  conjugarea a IV-a, indicativ,
imperfect, persoana a III-a, singular, diateza activă, intranzitiv,
neregulat.

În cazul locuțiunilor verbale se specifică elementele din care sunt compuse

și se face o analiză morfologică a acestora.
ADVERBUL
1. Funcția sintactică;
2. Felul: adverb/locuțiune adverbială – de loc/de timp/de
mod/relativ/ interogativ/ negativ:
3. Gradul de comparație.
Copii scriau și citeau  corect.
corect = CCM, exprimat printr-un adverb de mod, grad de comparație
pozitiv.
PREPOZIȚIA
1. Felul: după formă simplu/compus, locuțiune prepozițională;
2. Cazul cu care se construiește: acuzativ/genitiv/dativ.
Copiii  de la  școala noastră sunt implicați în acțiuni de voluntariat.
de la  = prepoziție compusă, cazul acuzativ, însoțește atributul
substantival prepozițional  școală cu care se analizează
CONJUNCȚIA
1. Felul: după formă simplu/compus, locuțiune prepozițională;
2. Felul după relația pe care o exprimă: coordonare (copulativă,
adversativă, disjunctivă sau conclusivă)/ subordonare.
S-au gândit să plece la munte,  dar nu au mai avut timp.
dar = conjuncție simplă, coordonatoare adversativă
INTERJECȚIA
1. Felul după origine: propriu zisă, provenită din altă parte de
vorbire sau onomatopee;
2. Felul după sens: interjecție care redă o senzație fizică sau o stare
sufletească, manifestarea unei voințe sau dorințe.
  Și  gogâlț!,  gogâlț!, bău toată apa.
gogâlț  = CCM, exprimat prin interjecție, provenită din onomatopee
 ANALIZĂ SINTACTICĂ
Etapele analizei sintactice:
1. citirea cu atenție a textului pentru a înțelege sensul frazei
2. identificarea predicatelor (se subliniază cu linie – a plecat)
3. identificarea elementelor relaționale (se face prin marcarea cu
portocaliu a elementului relațional)
4. stabilirea limitelor dintre propoziții și numerotarea lor (se
marchează cu /)
5. clasificarea propozițiilor și stabilirea raporturilor sintactice
6. alcătuirea schemei
Clasificarea propozițiilor
1. analizabilă / neanalizabilă
2. simplă/ dezvoltată
3. afirmativă/ negativă
4. enunțiativă     →    propriu-zisă

                                                   →       
optativă                                                                                                        exclamativă

                                                                                                    →             
potențială                                                                                              neexclamativă

                                                                          →         dubitativă

                                                                                →        imperativă

5. Principală     —      independentă
                                                            —      coordonată cu alte propoziții

                                                                  —      regentă

                  Secundară            —    subordonată

                                                                  —     regentă

Raporturi – realizate prin elemente relaționale (conjuncții

coordonatoare și subordonatoare)
 Coordonare      juxtapunere  (alăturare)
                                                            joncțiune      copulative    și , nici, nu numai
                                                                                                                adversative      dar, iar însă,
ci, totuși  – înaintea lor se pune   ,

                                                                                                                      disjunctive    sau, ori

                                                                                                                          concluzive            deci,
așadar, prin urmare    – înaintea lor se pune   ,
Subordonare                        flexiune
                                                                            joncțiune
Interdependență  (doar la nivel de frază)