Capitolul 4

Integrarea numerică a
funcţiilor

4.1 Formule de cuadratura de tip interpo-

lator
Fie F [a, b] spaţiul funţiilor reale definite şi integrabile pe [a, b] ⊂ R şi
 b
I : F [a, b] → R este operatorul de integrare definit astfel I[f ] = f (x)dx.
a

Definiţia 4.1.1 Se numeşte formulă de cuadratură sau formulă de

integrare numerică, următoarea formulă
 b 
m
(4.1) I[f ] = f (x)dx = Ai f (xi )+Rm[f ], f ∈ F [a, b],
a i=0

unde xi ∈ [a, b], respectiv Ai , i = 0, m sunt nodurile, respectiv coeficienţii

formulei de cuadratură, iar Rm [f ] este termenul rest.

Definiţia 4.1.2 O formulă de cuadratură are gradul de exactitate n,

dacă
Rm [e0 ] = 0 , Rm [e1 ] = 0 , · · · , Rm [en ] = 0,
unde ej (t) = tj . Mai mult, dacă

Rm [en+1 ] = 0,

atunci formula de quadratură are gradul de exactitate efectiv egal

cu n.

61
62 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Clasa formulelor de cuadratură de tip interpolator se obţine

prin integrarea formulelor de tip interpolator. De exemplu, formulele
de cuadratură de tip Newton-Cotes sunt formule de tip interpolator
şi sunt obţinute prin integrarea formulei de interpolare a lu Lagrange,
corespunzătoare funcţiei f : [a, b] → R.
Fie
(4.2) f (x) = L(x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) + Rm [f ; x],
formula de interpolare a lui Lagrange corespunzătoare funcţiei
b−a
f : [a, b] → R şi nodurilor echidistante xk = a + kh, k = 0, m, h = ,
m
unde

m
L(x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) = lk (x)f (xk )
k=0

este polinomul de interpolare al lui Lagrange de grad m,

(x−x0 )· · ·/· · ·(x−xm ) ωm (x)

(4.3) lk (x) = = ,
(xk −x0 )· · ·/· · ·(xk −xm ) (x−xk )ωm
 (x )
k


m
ωm (x) = (x − xk ),
k=0

şi
Rm [f ; x] = ωm (x)[x, x0 , x1 , . . . , xm ; f ]
este termenul rest.
Dacă formula de interpolare (4.2) se integrează pe intervalul [a, b] se
obţine următoarea formulă de cuadratură de tip Newton-Cotes:
 b 
m
(4.4) I[f ] = f (x)dx = Am,k f (xk ) + Rm [f ],
a k=0

unde  b
Ak = lk (x)dx , k = 0, m
 ba

Rm [f ] = Rm [f ; x]dx.
a

Teorema 4.1.1 Formula de cuadratură (4.1) cu nodurile distincte este

de tip interpolator dacă şi numai dacă are gradul de exactitate cel puţim
m.
4.1. Formule de cuadratura de tip interpolator 63

Demonstraţie. Dacă formula de cuadratură (4.1) este de tip interpo-

lator, rezultă că s-a obţinut prin integrarea formulei de interpolare a lui
Lagrange
f (x) = L(x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) + R[f ; x].
Gradul de exactitate al formulei de cuadratură (4.1) va fi cel puţin m,
deoarece L(x0 , x1 , . . . , xm ; p|x) = p, pentru orice polinom de grad cel
mult m.
Invers, dacă gradul de exactitate al formulei de cuadratură (4.1) este
cel puţin m, din condiţiile Rm [ek ] = 0, k = 0, m, obţinem
m  b
k
Ai xi = bk , bk = xk dx, i = 0, m.
i=0 a

Coeficienţii {Ai }i=0,m se determină rezolvând sistemul

(4.5) X · A = B, unde
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 1 ... 1 A0 b0
⎜ x0 x1 ... xm ⎟⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎜ A1 ⎟ ⎜ b1 ⎟
X=⎜ .. .. .. ⎟ , A = ⎜ .. ⎟, B = ⎜ .. ⎟.
⎝ . . ··· . ⎠ ⎝ . ⎠ ⎝ . ⎠
xm
0 xm
1 ... xmm
Am bm
Deoarece xi = xj , (∀) i, j = 0, m, rezultă că det(X) = 0 şi sistemul (4.5)
are soluţia unică A = X −1 B. În continuare dorim să determinăm inversa
matricei X = (xij )i,j=0,m , unde xij = xij .
Notăm
(k)
li (0)
cik = , i, k = 0, m, unde
k!
ω(x)
li (x) = , ω(x) = (x − x0 ) . . . (x − xm ).
(x − xi )ω (xi )
Se observă că li (xj ) = δij . Folosind formula lui Taylor putem scrie

m (k)
l (0) i
li (x) = xk .
k=0
k!


m (k)
l (0)i
Pentru x = xj avem li (xj ) = xkj = δij .
k=0
k!
Deoarece

m 
m (k)
l (0) i
cik xkj = xkj = δij ,
k!
k=0 k=0
64 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

avem X −1 = C, unde C = (cik )i,k=0,m,

Soluţia sistemului (4.5) este

m 
m (k)  b
l (0)
i
Ai = cik bk = xk dx
k=0 k=0
k! a
 bm (k)  b
li (0) k
= x dx = li (x)dx.
a k=0 k! a

Avem

m  b
m  b
Ai f (xi ) = li (x)f (xi )dx = L(x0 , x1 , . . . , xm ; f |x)dx,
i=0 a i=0 a

unde L(x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) este polinomul de interpolare al lui Lagrange.

Observaţia 4.1.1 În general, formulele de tip Newton-Cotes au gradul
de exactitate r = m dacă m este un număr impar şi r = m + 1 pentru m
par.

Dacă printre nodurile formulei de cuadratură se află şi extremităţile

intervalului de integrare, atunci aceste formule se numesc formule de
cuadratură de tip ı̂nchis. Vom enumera câteva formule de cuadratură
Newton-Cotes de tip ı̂nchis:
-formula de cuadratură a trapezului (m = 1)
 b
b−a (b − a)3 
f (x)dx = [f (a) + f (b)] − f (ξ), a < ξ < b,
a 2 12
-formula de cuadratură a lui Simpson (m = 2)
 b   
b−a a+b
f (x)dx = f (a) + 4f + f (b)
a 6 2
(b − a)5 (4)
− f (ξ), a < ξ < b,
2880
-formula de cuadratură a lui Newton-Simpson (m = 3)
 b     
b−a 2a+b a+2b
f (x)dx = f (a)+3f +3f +f (b)
a 8 3 3
(b − a)5 (4)
− f (ξ), a < ξ < b.
6480
4.1. Formule de cuadratura de tip interpolator 65

Exemplul 4.1.1 Vom arăta cum se obţine formula de cuadratură a

trapezului.

Coeficienţii formulei de cuadratură a trapezului:

 b
x−b b−a
A0 = dx = ,
a a−b 2
 b
x−a b−a
A1 = dx = .
a b−a 2

În continuare vom determina restul din formula de cuadratură a

trapezului  b
b−a
f (x)dx = (f (a) + f (b)) + R1 [f ].
a 2
Deoarece gradul de exactitate al formulei de cuadratură este 1, folosind
Teorema lui Peano, obţinem următoarea reprezentare a restului
 b
R1 [f ] = K1 (t)f  (t)dt, unde K1 (t) = R1 ((x − t)+ ).
a

Deoarece
 b
b−a
K1 (t) = ((a − t)+ + (b − t)+ )
(x − t)+ dx −
a 2
(b − t)2 b − a (b − t)(a − t)
= − (b − t) =
2 2 2
păstrează semn constant pe [a, b], pe baza formulei de medie se obţine


b
(b − a)3 
R1 [f ] = f (ξ) · K1 (t)dt = − f (ξ), ξ ∈ (a, b), f ∈ C 2 [a, b].
a 12
Prin integrarea formulei de interpolare a lui Lagrange corespunzătoare
funcţiei f : [a, b] → R şi nodurilor echidistante xk = a + kh,
b−a
k = 1, m − 1, h = se obţin formulele de cuadratură de tip
m
deschis. Vom enumera câteva formule de cuadratură Newton-Cotes de
tip deschis.
Formula de cuadratură a dreptunghiului se obţine pentru m = 2:
 b  
a+b (b − a)3 
f (x)dx = (b − a)f + f (ξ), a < ξ < b.
a 2 24
66 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Pentru m = 3 formula de cuadratură Newton-Cotes de tip deschis este:

 b     
b−a 2a + b a + 2b (b − a)3 
f (x)dx = f + + f (ξ), a < ξ < b,
a 2 3 3 36
iar pentru m = 4 avem:
 b       
b−a 3a + b a+b a + 3b
f (x)dx = 2f −f + 2f
a 3 4 2 4
5
7(b − a) (4)
+ f (ξ), a < ξ < b.
23040
Utilizarea practică a formulelor de cuadratură de tip Newton-Cotes
se bazează pe o procedură de divizare a intervalului de integrare şi apli-
carea unor astfel de formule de cuadratură pe fiecare subinterval, ceea ce
conduce la formule de cuadratură repetate.
Dacă avem funcţia f : [a, b] → R, considerăm o diviziune a intervalu-
b−a
lui [a, b] obţinută cu ajutorul punctelor xk = a+kh, k = 0, m, h = .
m
În acest fel descompunem integrala ce vrem să o aproximăm ı̂ntr-o sumă
de integrale
 b m  xk
 m
I[f ] = f (x)dx = f (x)dx = Ik ,
a k=1 xk−1 k=1

pentru fiecare integrală Ik , k = 1, m, urmând să se folosească, de regulă,

o aceeaşi formulă de cuadratură de tip Newton-Cotes.
De exemplu, formula de cuadratură repetată a trapezului este

 b
b−a  
m−1
b−a

(4.6) f (x)dx = f (a) + 2 f a+k + f (b)
a 2m k=1
m
(b − a)3 
− f (ξ), a < ξ < b,
12m2
pentru f ∈ C 2 [a, b].
Pentru f ∈ C 4 [a, b], formula de cuadratură repetată a lui Simpson
este

 b
b−a  
m−1
b−a

f (x)dx = f (a)+2 f a+k
a 6m m
k=1
m  
b−a (b−a)5 (4)
+4 f a+2k − 1 +f (b) − f (ξ), a < ξ < b.
2m 2880m4
k=1
4.2. Formule de cuadratură optimale 67

Pentru f ∈ C 2 [a, b], formula de cuadratură repetată a dreptunghiului

este
 b  
b−a
m
2k − 1 b − a (b − a)3 
f (x)dx = f a+ · + f (ξ), a < ξ < b.
a m k=1 2 m 24m2

4.2 Formule de cuadratură optimale

Fie H clasa funcţiilor f : [a, b] → R suficient de netede şi considerăm
următoarea formulă de cuadratură cu gradul de exactitate n − 1
 b 
m z
i −1

(4.7) f (x)dx = Aki f (k) (xi ) + Rn [f ],

a i=0 k=0

unde nodurile a ≤ x0 < x1 < · · · < xm ≤ b sunt de multiplicităţi

zi , 1 ≤ zi ≤ n.
Formula de cuadratură (4.7) se numeşte optimală ı̂n sensul lui
Sard ı̂n spaţiul H, dacă

Em,n (H, A) = sup |Rn [f ]|

f ∈H

m zi −1
atinge valoarea minimă ı̂n raport cu A, unde A = {Aki }i=0 k=0 sunt
coeficienţii formulei de cuadratură.
Formula de cuadratură (4.7) se numeşte optimală ı̂n sens Nikolski
ı̂n spaţiul H, dacă

Em,n (H, A, X) = sup |Rn [f ]|

f ∈H

ı̂şi atinge valorea minimă ı̂n raport cu A şi X, unde

m zi −1
A = {Aki }i=0 k=0 sunt coeficienţii şi X = (x0 , x1 , . . . , xm ) sunt nodurile
formulei de cuadratură.
Notăm
  (n)  
Wp [a, b] := f ∈ C [a, b], f
n n−1 (n−1)
abs. cont., f   <∞
p

cu
 b  p1
f p := |f (x)| dx , pentru 1 ≤ p < ∞,
p

a
f ∞ := sup |f (x)| .
x∈[a,b]
68 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Dacă f ∈ Wpn [a, b], folosind Teorema lui Peano, termenul rest se poate
scrie  b
Rn [f ] = Kn (t)f (n) (t)dt,
a
 n−1
(x − t)+
unde Kn (t) = Rn .
(n − 1)!
Pentru termenul rest avem următoarea evaloare
 1q
 1 b
(4.8) |Rn [f ]| ≤ Mn[p] [f ] p q
|Kn (t)| dt ,
a

unde  b  (n) p
Mn[p] [f ] = f (t) dt, 1 + 1 = 1,
a p q
cu observaţia că in cazurile p = 1 şi p = ∞ aceste evaluări sunt:

(4.9) |Rn [f ]| ≤ Mn[1] [f ] sup |Kn (t)| ,

t∈[a,b]

 b
(4.10) |Rn [f ]| ≤ Mn∞ [f ] |Kn (t)| dt,
a

unde 
 (n)  b
[1]
Mn [f ] f (t) dt,
=
a  
Mn∞ [f ] = sup f (n) (t) .
t∈[a,b]

Problema obţinerii formulelor de cuadratură optimale a fost studiată

de mulţi autori. Primele rezultate au fost obţinute de A. Sard, L.S.
Meyers şi S.M. Nikolski.

4.3 Formule de cuadratură optimale ı̂n sens

Nikolski
În acest paragraf ne propunem să prezentăm o metodă interesantă de
obţinere a formulelor de cuadratură optimale ı̂n sens Nikolski folosind
funcţia ϕ. Această metodă a fost publicată de Teodora Cătinaş şi
Gheorghe Coman ı̂n lucrarea [18].
4.3. Formule de cuadratură optimale ı̂n sens Nikolski 69

4.3.1 Metoda funcţiei ϕ

Fie funcţia f ∈ C r [a, b] şi nodurile a = x0 < ... < xn = b. Pe fiecare
interval [xk−1 , xk ], k = 1, ..., n, considerăm funcţia ϕk , k = 1, ..., n, cu
proprietatea
(r)
(4.11) ϕk = 1, k = 1, ..., n.
Definim funcţia ϕ ı̂n felul următor:

(4.12) ϕ|[xk−1 ,xk ] = ϕk , k = 1, ..., n,

Folosind relaţia (4.11), putem scrie

 b n 
 xk
(r)
f (x)dx = ϕk (x)f (x)dx.
a k=1 xk−1

Aplicând formula de integrare prin părţi obţinem:

 b n '
 (r−1) (r−2)
f (x)dx = ϕk (x)f (x) − ϕk (x)f  (x) + · · ·
a k=1
 
 xk
+ (−1)r−1 ϕk (x)f (r−1) (x) |xxkk−1 + (−1)r ϕk (x)f (r) (x)dx
xk−1
' (
(r−1) (r−1) (r−1)
= −ϕ1 (x0 )f (x0 ) + ϕ1 (x1 ) − ϕ2 (x1 ) f (x1 ) + · · ·
' (
(r−1)
+ ϕn−1 (xn−1 ) − ϕn (xn−1 ) f (xn−1 ) + ϕn(r−1) (xn )f (xn )
(r−1)

 ' (
(r−2) (r−2) (r−2)
− −ϕ1 (x0 )f (x0 )+ ϕ1 (x1 )−ϕ2 (x1 ) f  (x1 )+· · ·
' ( 
(r−2)
+ ϕn−1 (xn−1 )−ϕ(r−2)
n (x n−1 ) f 
(xn−1 )+ϕ (r−2)
n (x n )f 
(xn ) +· · ·

+ (−1)r−1 −ϕ1 (x0 )f (r−1) (x0 )+[ϕ1 (x1 )−ϕ2 (x1 )] f (r−1) (x1 )+· · ·

+ [ϕn−1 (xn−1 ) − ϕn (xn−1 )] f (r−1) (xn−1 ) + ϕn (xn )f (r−1) (xn )
 b
+ (−1) r
ϕ(x)f (r) (x)dx.
a

Folosind următoarele notaţii

(r−j−1)
A0j = (−1)j+1 ϕ1 (x0 ),
(4.13) Akj = (−1) (ϕk −ϕk+1 )(r−j−1) (xk ), k = 1,. . . , n−1,
j
(r−j−1)
Anj = (−1)jϕn (xn ), j = 0, 1,. . . , r−1,
70 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

relaţia de mai sus se poate scrie

 b 
n 
r−1
(4.14) f (x)dx = Akj f (j) (xk )+Rn [f ],
a k=0 j=0

cu  b
(4.15) Rn [f ] = (−1) r
ϕ(x)f (r) (x)dx.
a

Observaţia 4.3.1 Cunoscând funcţia ϕ, putem găsi coeficienţii Akj ,

k = 0, . . . , n, j = 0, . . . , r − 1, şi nodurile xk , k = 1, . . . , n − 1, folosind
relaţiile (4.13). Această metodă de construire a formulelor de cuadratură
se numeşte metoda funcţiei ϕ şi a fost dată de D.V. Ionescu.

Observaţia 4.3.2 Din (4.15) rezultă că gradul de exactitate al formulei

de cuadratură (4.14) este cel puţin r − 1.

Vom considera că formula de cuadratură (4.14) are gradul de exacti-

tate r − 1. Din Teorema lui Peano se obţine
 b  r−1
(t − x)+
Rn [f ] = Rn f (r) (x)dx,
a (r − 1)!

unde
 r−1
(xn − x)r+  
n r−1
(t − x)+ (xk − x)+
r−j−1
Rn = − Akj .
(r − 1)! r! k=0 j=0
(r − j − 1)!

Deci

(t − x)+
r−1
(x − xn )r
(−1) Rnr
=
(r − 1)! r!
 n 
r−1
(xk − x)+
r−j−1
r+1
+ (−1) Akj .
k=0 j=0
(r − j − 1)!

Notăm  r−1
(t − x)+
ϕ(x) = (−1) Rn r
.
(r − 1)!
Deoarece
ϕi = ϕ|[xi−1 ,xi ] , i = 1, . . . , n,
4.3. Formule de cuadratură optimale ı̂n sens Nikolski 71

avem

(x − xn )r  n r−1
(xk − x)+
r−j−1
r+1
ϕi (x) = + (−1) Akj ,
r! k=i j=0
(r − j − 1)!

(x − xn )r n  r−1
(xk − x)+
r−j−1
r+1
ϕi+1 (x) = + (−1) Akj ,
r! k=i+1 j=0
(r − j − 1)!

şi

r−1
(xi − x)+
r−j−1
(ϕi − ϕi+1 )(x) = (−1) r+1
Aij .
j=0
(r − j − 1)!

Mai mult,


r−1
(xi − x)+
(ν−j)
(r−ν−1)
(ϕi − ϕi+1 ) (x) = (−1) ν
Aij ,
j=0
(ν − j)!

(ϕi − ϕi+1 )(r−ν−1) (xi ) = (−1)ν Aiν .

Din relaţiile de mai sus se obţin următoarele valori pentru coeficienţii
formulei de cuadratură
(r−ν−1)
A0ν = (−1)ν+1 ϕ1 (x0 ),
Aiν = (−1) (ϕi − ϕi+1 )(r−ν−1) (xi ), i = 1, . . . , n − 1,
ν
(r−ν−1)
Anν = ϕn (xn ), ν = 0, 1, . . . , r − 1.

4.3.2 Metoda funcţiei ϕ ı̂n obţinerea formulelor de

cuadratură optimale
Pentru f ∈ W2r [a, b], termenul rest (4.15) al formulei de cuadratură
admite următoarea reprezentare
 1/2
  b
|Rn (f )| ≤ f (r) 2 2
ϕ (x)dx .
a

Parametrii A şi X ai formulei de cuadratură (4.14) se determină astfel

ı̂ncât  b
F (A, X) = ϕ2 (x)dx
a

să atingă valoarea minimă.

72 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Observaţia 4.3.3 Folosind proprietatea de minim a normei pe L2w [a, b],

funcţia F (A, X) ia valoarea minimă când ϕ este un polinom ortogonal
pe [a, b], ı̂n raport cu ponderea w.
Deci parametrii unei formule de cuadratură optimală se pot obţine
identificând funcţiile ϕk = ϕ|[xk−1,xk ] cu polinomele ortogonale pe [xk−1 , xk ],
k = 1, . . . , n.
De exemplu, vom arăta cum se determină nodurile şi coeficienţii
următoarei formule de cuadratură optimală ı̂n sens Nikolski
 1 
n
(4.16) f (x)dx = Ak f (xk ) + Rn [f ], f ∈ W21 [0, 1], unde
0 k=0
 1
Rn [f ] = ϕ(x)f  (x)dx.
0

În acest caz relaţiile (4.13) devin

A0 = −ϕ1 (0),
(4.17) Ak = ϕk (xk ) − ϕk+1(xk ), k = 1, . . . , n − 1,
An = ϕn (1),

iar proprietatea (4.11) a funcţiilor ϕk , se scrie

(4.18) ϕk = 1, k = 1, . . . , n.

Din relaţiile (4.17) şi (4.18) rezultă

ϕ1 (x) = x − A0 ,
ϕ2 (x) = x − A0 − A1 ,
...
ϕk (x) = x − A0 − A1 − . . . − Ak−1 ,
...
ϕn (x) = x − A0 − A1 − . . . − An−2 − An−1 .

Deoarece formula de cuadratură (4.16) are gradul de exactitate zero,

adică Rn [e0 ] = 0 avem

A0 + . . . + An = 1.

Pentru funcţia ϕn obţinem

ϕn (x) = x − 1 + An .
4.3. Formule de cuadratură optimale ı̂n sens Nikolski 73

Coeficienţii Ak , k = 0, . . . , n şi nodurile xk , k = 1, . . . , n − 1 se obţin

minimizând funcţia
 1 n 
 xk
2
F1 (A, X) = ϕ (x)dx = ϕ2k (x)dx.
0 k=1 xk−1

 xk
Funcţia ϕ2k (x)dx ı̂şi atinge valoarea minimă dacă ϕk este polinomul
xk−1
lui Legendre de grad 1, pe intervalul [xk−1 , xk ], adică

xk−1 + xk
ϕk (x) = x −
2

şi
 xk
(xk − xk−1 )3
ϕ2k (x)dx = .
xk−1 12

Rezultă că

k−1
xk−1 + xk
(4.19) Ai =
i=0
2

şi
 1
1 
n
2
ϕ (x)dx = (xk − xk−1 )3 .
0 12 k=1

1 
n
Notăm F̃1 (X) := min F1 (A, X) = (xk − xk−1 )3 . Nodurile formulei
A 12 k=1
de cuadratură optimală reprezintă soluţia sistemului

∂ F̃1 (X) 1 
= (xk − xk−1 )2 − (xk+1 − xk )2 ,
∂xk 4

adică

xk − xk−1 = xk+1 − xk , k = 1, . . . , n − 1, cu x0 = 0, xn = 1.

Soluţia sistemului este

k
(4.20) x∗k = , k = 0, . . . , n
n
74 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

1
şi F̃1 (X ∗ ) = . Din relaţiile (4.19) şi (4.20) se obţin coeficienţii for-
12n2
mulei de cuadratură optimală
1
A∗0 = ,
2n
1
A∗1 = . . . = A∗n−1 = ,
n
1
A∗n = .
2n

4.4 Formule de cuadratură de tip Gauss

Fie dλ o măsură nenegativă pe R cu suportul compact sau infinit, pentru
care toate momentele

μk = tk dλ(t), k = 0, 1, . . .
R

există şi sunt finite şi μ0 > 0. Considerăm [a, b] suportul măsurii nene-
gative dλ(t) = w(t)dt, unde w(t) este funcţia pondere.

Definiţia 4.4.1 Un şir polinomial (ϕm )m≥0 este ortogonal relativ la o

pondere w pe [a, b], dacă

(4.21) ϕj , ϕk  = δjk , j, k = 0, 1, . . .

unde  b
f, g = f (t)g(t)w(t)dt,
 a
0, j = k ,
δjk =
1, j = k.

Teorema 4.4.1 Dacă (ϕm )m≥0 este un şir polinomial ortogonal pe [a, b],
atunci rădăcinile lui ϕm sunt distincte şi situate ı̂n (a, b).

Polinoamele ortogonale clasice sunt:

(α,β)
Jm -polinomul lui Jacobi,
(α)
Lm -polinomul lui Laguerre,
Hm -polinomul lui Hermite.
Aceste şiruri polinomiale sunt ortogonale pe [a, b] relativ la ponderea
w, unde intervalul de ortogonalitate şi ponderile corespunzătoare sunt
menţionate ı̂n următorul tabel:
4.4. Formule de cuadratură de tip Gauss 75

polinomul [a, b] w(t)

(α,β)
Jm [−1, 1] (1−t) (1+t) , α > −1, β > −1
α β
(α)
Lm [0, ∞) e−t tα , α > −1
2
Hm (−∞, +∞) e−t

Definiţia 4.4.2 Polinomul

πm (t) = tm + am−1 tm−1 + · · · + a1 t + a0 ,

care satisface condiţia de ortogonalitate


(4.22) [πm (t)]2s+1 tk dλ(t) = 0, k = 0, 1, . . . , m − 1,
R

se numeşte polinom s-ortogonal relativ la măsura dλ(t).

Observaţia 4.4.1 Pentru s=0 avem cazul polinoamelor ortogonale.

Un algoritm iterativ pentru calculul coeficienţilor polinoamelor s-ortogo-

nale ı̂n cazul când [a, b] este simetric ı̂n raport cu originea şi funcţia
pondere w (ı̂n cazul ı̂n care dλ(t) = w(t)dt pe [a, b]) este o funcţie pară, a
fost propus de G. Vincenti [83]. El aplică acest algoritm ı̂n cazul ponderii
Legendre.
Fie m ∈ N şi σ = (s1 , s2 , . . . , sm ) un şir de ı̂ntregi nenegativi. Să
presupunem că avem nodurile

(4.23) x1 < x2 < . . . < xm , xk ∈ supp(dλ), k = 1, m,

de multiplicităţi 2s1 + 1, 2s2 + 1, . . . , 2sm + 1, respectiv.

Definiţia 4.4.3 Polinomul


m
πm,σ (t) = (t − xk ),
k=1

care satisface condiţia de ortogonalitate

 
m
(4.24) (t − xi )2si +1 tk dλ(t) = 0, k = 0, 1, . . . , m − 1,
R i=1

se numeşte polinom σ-ortogonal relativ la măsura dλ(t).

76 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Observaţia 4.4.2 Dacă σ = (s,s,. . . ,s), atunci polinoamele σ-ortogonale

devin polinoame s-ortogonale.

În anul 1816 C.F. Gauss publică rezolvarea următoarei probleme: să
se determine nodurile xk şi coeficienţii Am,k pentru k ∈ {0, 1, . . . , m} ast-
fel ı̂ncât dacă w : (a, b) → [ 0, ∞ ) este o pondere , formula de cuadratură
 b 
m
(4.25) f (x)w(x)dx = Am,k f (xk ) + Rm [f ]
a k=0

să aibă grad maxim de exactitate.

Lema 4.4.1 Dacă (4.25) are gradul de exactitate r, atunci r ≤ 2m + 1.

Demonstraţie. Presupunem prin absurd că r ≥ 2m + 2. Pentru funcţia


m  b
˜ 2 ˜ ˜ ˜
f (x) = (x − xk ) avem R[f ] = 0, dar Rm [f ] = f(x)w(x)dx > 0.
k=0 a

În concluzie r ≤ 2m + 1.

Teorema 4.4.2 Există o singură formulă de cuadratură (4.25) care are

gradul de exactitate 2m + 1.

Demonstraţie. Deoarece R[p] = 0 (∀) p ∈ Π2m+1 , atunci Rm [p] =

0 (∀) p ∈ Πm , adică formula de cuadratura (4.25) este de tip interpolator,
iar coeficienţii acestei formule sunt
 b
1 ω(x)
Am,k =  w(x)dx, pentru k = 0, m,
ω (xk ) a (x − xk )

m
unde ω(x) = (x − xk ).
k=0
Vom demonstra că nodurile formulei de cuadratură se determină ı̂n
mod unic. Considerând ı̂n (4.25)

f (x) = ω(x) · p(x), p ∈ Πm ,

obţinem  b
ω(x)p(x)w(x)dx = 0 (∀) p ∈ Πm ,
a
adică ω este polinomul ortogonal de grad m + 1 relativ la ponderea w şi
intervalul (a, b).
4.4. Formule de cuadratură de tip Gauss 77

Definiţia 4.4.4 Spunem că formula de cuadratură (4.25) ce are gradul

de exactitate r = 2m + 1 este formulă de cuadratură de tip Gauss
(cu grad maxim de exactitate).

Teorema 4.4.3 Formula de cuadratură (4.25) are gradul de exactitate

r = 2m + 1 dacă şi numai dacă nodurile sunt rădăcinile polinomului
ortogonal de grad m + 1 relativ la ponderea w şi intervalul (a, b).

Teorema 4.4.4 Formula de cuadratură de tip Gauss (4.25) are coefi-

cienţii daţi de formula
 b  b
Pm+1 (x)
Am,k = w(x)lk (x)dx = w(x) 
dx,
a a (x − xk )Pm+1 (xk )

unde lk , k = 0, m sunt polinoamele fundamentale de interpolare ale lui

Lagrange relativ la nodurile xk , k = 0, m, iar Pm+1 este polinomul
ortogonal de grad m + 1 relativ la ponderea w şi intervalul (a, b).

Teorema 4.4.5 Termenul rest ı̂n formula de cuadratură de tip Gauss

(4.25) are reprezentarea, cu ajutorul diferenţei divizate de ordinul 2m + 2
cu nodurile duble xk , k = 0, m, relativă la funcţia f , dată prin
 b
2
Rm [f ] = w(x)ωm (x) [x, x0 , x0 , . . . , xm , xm ; f ] dx,
a

iar dacă f ∈ C 2m+2 [a, b], atunci


f (2m+2) (ξ) b
2
Rm [f ] = w(x)ωm (x)dx, a < ξ < b.
(2m + 2)! a

Demonstraţie. Se consideră formula de interpolare a lui Hermite cu

nodurile duble xk , k = 0, m

(4.26) f (x) = H2m+1[f ; x]+ω 2(x)[x, x0 , x0 , . . . , xm , xm ; f ].

Dacă se integrează membru cu membru relaţia (4.26) se obţine

 b  b
(4.27) w(x)f (x)dx = w(x)H2m+1 [f ; x]dx
a a
 b
+ w(x)ω 2 (x)[x, x0 , x0 , . . . , xm , xm ; f ]dx.
a
78 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Deoarece formula de cuadratură are gradul de exactitate 2m + 1 şi

H2m+1 [f ; xk ] = f (xk ), obţinem ı̂nlocuind ı̂n (4.25) pe f cu H2m+1 [f ; x]
următoarea relaţie
 b 
m 
m
w(x)H2m+1 [f ; x]dx = Am,k H2m+1 [f ; xk ] = Am,k f (xk ).
a k=0 k=0

Formula (4.27) se scrie

 b 
m
w(x)f (x)dx = Am,k f (xk )
a k=0
 b
+ w(x)ω 2(x)[x, x0 , x0 , . . . , xm , xm ; f ]dx,
a

de unde se obţine restul formulei de cuadratură

 b
(4.28) Rm [f ] = w(x)ω 2 (x)[x, x0 , x0 , . . . , xm , xm ; f ]dx.
a

Dacă aplicăm formula de medie pentru integrala din (4.28)şi apoi formula
de medie pentru diferenţa divizata, obţinem:
 b
R[f ] = [η, x0 , x0 , . . . , xm , xm ; f ] w(x)ω 2 (x)dx
a

f (2m+2) (ξ) b
= w(x)ω 2 (x)dx, a < ξ < b.
(2m + 2)! a

O formulă de cuadratură de forma

 m  2s
(i)
(4.29) f (t)dλ(t) = ik f (xk ) + Rm [f ]
AG
R k=1 i=0

care este exactă pentru orice polinom de grad cel mult 2(s + 1)m − 1 a
fost considerată mai ı̂ntâi de P. Turán ı̂n 1950, ı̂n cazul dλ(t) = dt pe
[−1, 1]. Cazul ı̂n care dλ(t) = w(t)dt pe intervalul [a, b] a fost considerat
de matematicienii italieni A. Ossicini, A. Ghizzetti, Guerra şi Rosati şi
de asemenea de Chakalov, Stroud, D.D. Stancu, D.V. Ionescu, Pavel.
Formula de cuadratură (4.29) numită şi formula de cuadratură
Gauss-Turán, are gradul maxim de exactitate r = 2(s + 1)m − 1 dacă şi
numai dacă nodurile xk , k = 1, m sunt rădăcinile polinomului s-ortogonal
de grad m relativ la măsura dλ(t).
4.4. Formule de cuadratură de tip Gauss 79

G.V. Milovanović, ı̂n [44] prezintă o metodă de calcul pentru nodurile

xk , k = 1, m, ale formulei de cuadratură (4.29), iar ı̂n [37], W. Gautschi şi
 m 2s
G.V. Milovanović dau o metodă de calcul pentru coeficienţii AG ik k=1 i=0
ai formulei de cuadratură (4.29). Alte metode de calcul al coeficienţilor
şi nodurilor formulei de cuadratură (4.29) au fost propuse de G. Golub,
J. Kautsky, A.H. Stroud, D.D. Stancu, G.V. Milovanović, M.M. Spalević
ı̂n lucrările [38], [78], [45], [71].
Fie m ∈ N şi σ = (s1 , s2 , . . . , sm ) un şir de ı̂ntregi nene-
gativi. O generalizare a formulei de cuadratură Gauss-Turán (4.29),
având nodurile de multiplicităţi oarecare, a fost dată independent, de
L. Chakalov [19] şi T. Popoviciu [58].
Să presupunem că avem nodurile
x1 < x2 < · · · < xm , xk ∈ supp(dλ), k = 1, m,
de multiplicităti 2s1 + 1, 2s2 + 1, . . . , 2sm + 1, respectiv.
Formula de cuadratură
 m  2sk
(i)
(4.30) f (t)dλ(t) = AGik f (xk ) + Rm [f ]
R k=1 i=0


m
are gradul maxim de exactitate r = 2 sk + 2m − 1 dacă şi numai dacă
k=1
xk , k = 1, m sunt rădăcinile polinomului σ-ortogonal de grad m relativ
la măsura dλ(t). Formula de cuadratură (4.30) se numeşte formula de
cuadratură Chakalov-Popoviciu.
În [46], G.V. Milovanović şi M.M. Spalević, pornind de la metodele
pentru calculul coeficienţilor formulei de cuadratură (4.29), prezentate ı̂n
 m 2sk
lucrările [37], [45], dau o metodă de calcul pentru coeficienţii AG ik k=1 i=0
ai formulei de cuadratură (4.30). O metodă pentru calculul nodurilor
{xk }m k=1 din formula de cuadratură (4.30) a fost considerată de G.V.
Milovanović şi M.M. Spalević ı̂n lucrarea [47].
În continuare vom considera formule de cuadratură care au o parte din
noduri fixe, iar altă parte de noduri libere, ce urmează a fi determinate
ı̂n aşa fel ı̂ncât gradul de exactitate al formulei să fie maxim. Formulele
de cuadratură de acest tip sunt denumite formule de cuadratură de
tip Gauss cu noduri fixe.
Fie [a, b] suportul măsurii nenegative dλ(t) = w(t)dt, unde w(t) este
funcţia pondere. Considerăm formula de cuadratură cu noduri fixe
 b m 2sk q

pk
(i)
(4.31) f (t)dλ(t) = Aik f (xk )+ αik f (i) (yk )+Rm,q [f ],
a k=1 i=0 k=1 i=0
80 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

unde yk ∈ R \ (a, b), k = 1, q, sunt nodurile fixe şi distincte, iar nodurile
xk ∈ (a, b), k = 1, m urmează a fi determinate astfel ca formula de
cuadratură (4.31) să aibă gradul maxim de exactitate.
Se observă că funcţia integrată trebuie să fie definită pe punctele din
exteriorul intervalului (a, b).
Formulele de cuadratură Gauss-Radau sunt formulele de cuadra-
tură de tip Gauss cu un nod fix, acesta fiind una din extremităţile inter-
valului de integrare (a, b), adică y1 = a sau y2 = b. Când y1 = a, atunci
intervalul de integrare poate fi şi nemărginit, adică (a, +∞). Analog,
când y1 = b se poate considera şi intervalul nemărginit (−∞, b).
Formulele de cuadratură
 b  p
m  2sk
(i)
(4.32) f (t)dλ(t) = αi1 f (a) + AR (i) R
ik f (xk ) + Rm,p [f ],
a i=0 k=1 i=0

unde xk ∈ (a, b), k = 1, m, −∞ < a < +∞, p ∈ N, cu

RR m
m,p [f ] = 0, pentru f ∈ P2( k=1 sk +m)+p

şi
 b 
p
 2sk
m 
R
(4.33) f (t)dλ(t) = α̃i1 f (i) (b) + A˜ik f (i) (x˜k ) + R̃R
m,p [f ],
a i=0 k=1 i=0

unde x˜k ∈ (a, b), k = 1, m, −∞ < b < +∞, p ∈ N, cu

R̃R m
m,p [f ] = 0, pentru f ∈ P2( k=1 sk +m)+p ,

se numesc formule de cuadratură Chakalov-Popoviciu de tip

Radau.
Formulele de cuadratură Gauss-Lobatto sunt formulele de
cuadratură de tip Gauss cu două noduri fixe, acestea fiind extremităţile
intervalului mărginit de integrare (a, b), adică y1 = a şi y2 = b.
Formula de cuadratură
 b p1
p2
(i)
(4.34) f (t)dλ(t) = αi1 f (a) + αi2 f (i) (b)
a i=0 i=0
m 2sk
+ ALik f (i) (xk ) + RLm,p1 ,p2 [f ],
k=1 i=0

unde xk ∈ (a, b), k = 1, m, −∞ < a < b < +∞, p1 , p2 ∈ N, cu

RLm,p1 ,p2 [f ] = 0 pentru f ∈ P2(m
k=1 sk +m)+p1 +p2 +1
,
4.5. Inegalităţi integrale 81

se numeşte formula de cuadratură Chakalov-Popoviciu de tip

Lobatto.
O contribuţie deosebită ı̂n studiul formulelor de cuadratură de tip
Gauss a fost adusă de matematicianul român D.D. Stancu (a se vedea
lucrările [72], [73], [74], [75], [77]).

4.5 Inegalităţi integrale

4.5.1 Inegalităţi pentru termenul rest din formulele
de cuadratură de tip Newton-Cotes
În ultimii ani numeroşi autori au obţinut estimări ale termenului rest
pentru formule de cuadratură de tip Newton-Cotes.
Recent, P. Cerone şi S.S. Dragomir stabilesc marginea inferioară şi
superioară a erorii pentru formula de cuadratură a dreptunghiului.

Teorema 4.5.1 [15] Dacă f : [a, b] → R este o funcţie diferenţiabilă de

două ori pe (a, b) şi presupunem că γ ≤ f  (t) ≤ Γ, (∀) t ∈ (a, b), atunci
 b  
γ(b − a)2 1 a+b Γ(b − a)2
≤ f (t)dt − f ≤ .
24 b−a a 2 24

În lucrarea [16] aceeaşi autori demonstrează următorul rezultat

pentru formula de cuadratură a trapezului.

Teorema 4.5.2 [15] Dacă f : [a, b] → R este o funcţie diferenţiabilă de

două ori pe (a, b) şi presupunem că γ ≤ f  (t) ≤ Γ, (∀) t ∈ (a, b), atunci

γ(b − a)2 f (a) + f (b) 1 b
Γ(b − a)2
≤ − f (t)dt ≤ .
12 2 b−a a 12

4.5.2 Inegalităţi de tip Ostrowski

În 1938 Ostrowski obţine următoarea inegalitate
  b 
 1  (x − a)2 + (b − x)2
(4.35) f (x) − f (t)dt ≤ · f  ∞ ,
b−a a 2(b − a)

unde f ∈ C 1 [a, b], x ∈ [a, b].

În 1995, G. Anastassiou publică ı̂n lucrarea [6] o demonstraţie diferită
de demontraţia iniţială a lui Ostrowski:
82 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Teorema 4.5.3 [6] Fie f ∈ C 1 [a, b], x ∈ [a, b]. Atunci

  b 
 1  (x − a)2 + (b − x)2

(4.36) f (x) − f (t)dt ≤ · f  ∞ .
b−a a 2(b − a)

Inegalitatea (4.36) este exactă, iar funcţia optimă este

(4.37) f˜(y) := |y − x|α (b − a), α > 1.

Demonstraţie. Se observă că

  b   b 
 1  1  
 f (y)dy − f (x) =  (f (y) − f (x))dy 
b − a  b−a 
a a
 b  b
1 1
≤ |f (y) − f (x)|dy ≤ f  ∞ · |y − x|dy
b−a a b−a a
f  ∞  
= (x − a)2 + (b − x)2 .
2(b − a)

Funcţia f˜ verifică

f˜ (y) = α · |y − x|α−1 · sign(y − x) · (b − a),

deci
|f˜ (y)| = α · |y − x|α−1 · (b − a)
şi
f˜ ∞ = α · (b − a)(max(b − x, x − a))α−1 .
De asemenea observăm că f˜(x) = 0. Pentru funcţia f˜ avem:
  b   b
 1 
 ˜
lim f (x) − ˜ 
f(t)dt = lim |y − x|α dy
α→1  b−a a α→1 a

(x − a)α+1 + (b − x)α+1 (x − a)2 + (b − x)2

= lim = .
α→1 α+1 2

(x − a)2 + (b − x)2   

lim · f˜ 
α→1 2(b − a) ∞
2 2
(x − a) + (b − x)
= lim · α · (max(b − x, x − a))α−1
α→1 2
(x − a)2 + (b − x)2
= .
2
4.5. Inegalităţi integrale 83

Deoarece pentru funcţia f˜ membrul din stanga al inegalităţii (4.36) este

egal cu membrul din dreapta, putem spune ca inegalitatea (4.36) este
exactă.
Inegalitatea (4.36) a atras un deosebit interes, mulţi matematicieni
dând generalizări ale acestei inegalităţi. Câteva din aceste rezultate vor
fi menţionate mai jos.
Fie I = [a, b]. Notăm

LipαM := {f : I → R| |f (x1 ) − f (x2 )| ≤ M |x1 − x2 |α , x1 , x2 ∈ I} ,

M > 0, α ∈ (0, 1], mulţimea funcţiilor Lipschitz de ordin α, având con-

stanta Lipschitz M.
În [35], S.S. Dragomir obţine următorul rezultat pentru funcţii
Lipschitz:

Teorema 4.5.4 Fie f : [a, b] → R, f ∈ Lip1M . Atunci avem inegalitatea

  b 
  2 2
(4.38) f (x) − 1
f (t)dt ≤ M · (x − a) + (b − x) ,
 b−a a  2(b − a)

(∀) x ∈ [a, b].

În 2005 B.G. Pachpatte [52] stabileşte următoarea generalizare.

Teorema 4.5.5 Fie f, g : [a, b] → R funcţii continue pe [a, b] şi diferen-

ţiabile pe (a, b), ale căror derivate f  , g  : (a, b) → R sunt mărginite pe
(a, b). Atunci
   b  b 
 1 
(4.39) f (x)g(x) − g(x) f (t)dt + f (x) g(t)dt 
 2(b − a) a
 2
a

1   (x − a) + (b − x)2
≤ {|g(x)| f ∞ + |f (x)| g ∞ } ,
2 2(b − a)

(∀) x ∈ [a, b].

În 2001 Cheng [20] obţine o modificare a inegalităţii lui Ostrowski

introducând funcţionala
 b
1
Bx (f ) := [(x − a)f (a) + (b − a)f (x) + (b − x)f (b)] − f (t)dt.
2 a
84 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Teorema 4.5.6 Fie f : I → R, unde I ⊂ R este un interval, o funcţie

diferenţiabilă ı̂n interiorul lui I, şi fie a, b ∈ IntI, a < b. Dacă f  este
integrabilă şi γ ≤ f  (t) ≤ Γ, (∀) t ∈ [a, b] şi γ, Γ ∈ R, atunci
1 
|Bx (f )| ≤ (x − a)2 + (b − x)2 (Γ − γ)
8
(∀) x ∈ [a, b].
Observaţia 4.5.1 Dacă ı̂n Teorema lui Cheng, f ∈ C 2 [a, b],
γ = inf f  (t), Γ = sup f  (t), atunci
a≤t≤b a≤t≤b

Γ = f  (t0 ), γ = f  (t1 ), t0 , t1 ∈ [a, b].

Deci
Γ − γ = |f  (t0 ) − f  (t1 )| ≤ (b − a) · ||f ||,
şi ı̂n acest caz inegalitatea se scrie
b−a
|Bx (f )| ≤ [(x − a)2 + (b − x)2 ] · ||f ||.
8

4.5.3 Inegalităţi de tip Ostrowski şi modulul de con-

tinuitate
Scopul acestui paragraf este de a extinde valabilitatea inegalităţilor
menţionate, pentru funcţii din C(I), folosind modulul de continuitate.
Definiţia 4.5.1 Fie f ∈ C[a, b]. Dacă pentru t ∈ [0, ∞) cantitatea
ω(f ; t) = sup {|f (x) − f (y)| , |x − y| ≤ t}
este modulul de continuitate, atunci
 
(t − x)ω(f ; y) + (y − t)ω(f ; x)
ω̃(f ; t) = sup ; 0 ≤x≤t≤y ≤b−a
y−x
este cea mai bună aproximare concavă a modulului de continuitate.
Fie I un interval mărginit al axei reale şi f ∈ C(I). În [66] a fost
demonstrat următorul rezultat pentru cea mai buna aproximare concavă
a modulului de continuitate:
 
t  1
(4.40) inf1 f − g∞ + g ∞ = ω̃(f ; t), t ≥ 0.
g∈C (I) 2 2
În lucrarea [3] s-a demonstrat următoarea generalizare a inegalităţii
lui Ostrowski pentru f ∈ C[a, b].
4.5. Inegalităţi integrale 85

Teorema 4.5.7 [3] Fie L : C[a, b] → C[a, b] un operator nenul, liniar

şi mărginit, astfel ı̂ncât L : C 1 [a, b] → C 1 [a, b] cu ||(Lg) || ≤ cL · ||g ||,
pentru orice g ∈ C 1 [a, b]. Atunci pentru orice f ∈ C[a, b] şi x ∈ [a, b]
avem
  b   
 1  c (x − a) 2
+ (b − x) 2
Lf (x) − Lf (t)dt ≤ ||L|| · ω̃ f ;
L
· .
 b−a a ||L|| 2(b − a)
Demonstraţie. Ax : C[a, b] → R, dată prin
 b
1
Ax (f ) := f (x) − f (t)dt
b−a a
este o funcţională mărginită, cu ||Ax || ≤ 2. Avem
 b
1
|Ax (Lf )| ≤ |Lf (x)| + |Lf (t)|dt ≤ 2 · ||L|| · ||f ||∞.
b−a a
Considerăm g ∈ C 1 [a, b] şi folosind inegalitatea lui Ostrowski, obţinem
  b 
 1 
|Ax (Lg)| = Lg(x) − Lg(t)dt
b−a a
(x − a)2 + (b − x)2
≤ · ||(Lg)||∞
2(b − a)
(x − a)2 + (b − x)2
≤ cL · · ||g ||∞ .
2(b − a)
Din relaţia de mai sus avem
|Ax (Lf )| = |(Ax ◦ L)(f − g + g)|

≤ |(Ax ◦ L)(f − g)| + |Ax (Lg)|

(x − a)2 + (b − x)2 
≤ 2 · ||L|| · ||f − g||∞ + cL · ||g ||∞ .
2(b − a)
Folosind relaţia (4.40) obţinem
 
cL (x−a)2 +(b−x)2 
|Ax (Lf )| ≤ 2 · ||L|| inf ||f −g||∞ + · ·||g ||∞
g∈C 1 [a,b] 2||L|| 2(b−a)
 
cL (x − a)2 + (b − x)2
= ||L|| · ω̃ f ; · .
||L|| 2(b − a)
Dacă L = Id este operatorul identitate pe C[a, b], atunci ||L|| = cL =
1, şi ı̂n acest caz avem următorul rezultat:
86 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Corolarul 4.5.1 Pentru f ∈ C[a, b] avem

    
 1 b  (x − a)2 + (b − x)2
(4.41) f (x) − 
f (t)dt ≤ ω̃ f ; .
 b−a 2(b − a)
a

Pentru f ∈ LipαM avem

    α
 1 b  (x − a)2 + (b − x)2
(4.42) f (x) − 
f (t)dt ≤ M .
 b−a 2(b − a)
a

Pentru α = 1 se obţine inegalitatea lui Dragomir (4.38).

Rezultatul următor este o extensie a rezultatului obţinut de
Pachpatte.

Teorema 4.5.8 [3] Dacă f, g sunt funcţii continue pe [a, b], atunci
   b  b 
 1 
(4.43) f (x)g(x) − g(x) f (t)dt + f (x) g(t)dt 
 2(b − a) 
  a
 a
1 (x − a)2 + (b − x)2
≤ |g(x)| ω̃ f ;
2 2(b − a)
 
(x − a) + (b − x)2
2
+ |f (x)| ω̃ g; .
2(b − a)

Demonstraţie. Folosind Corolarul 4.5.1 putem scrie:

   b  b 
 1 
f (x)g(x) − g(x) f (t)dt + f (x) g(t)dt 
 2(b − a) 
a a
   b   b 
1 1 1 1 

=  g(x) f (x)− f (t)dt + f (x) g(x)− g(t)dt 
2 b−a a 2 b−a a
   b    b 
1  1   1 
≤ |g(x)| f (x)− f (t)dt +|f (x)| g(x)− g(t)dt
2 b−a a b−a a
  2 2

1 (x − a) + (b − x)
≤ |g(x)| ω̃ f ;
2 2(b − a)
 
(x − a) + (b − x)2
2
+ |f (x)| ω̃ g; .
2(b − a)

Observaţia 4.5.2 Luând g(x) = 1 ı̂n (4.43) se obţine inegalitatea de

tip Ostrowski (4.41).
4.5. Inegalităţi integrale 87

Corolarul 4.5.2 Fie f, g o funcţie continuă pe [a, b], astfel ı̂ncât

f, g ∈ LipαM . Atunci
   b  b 
 1 
f (x)g(x) − g(x) f (t)dt + f (x) g(t)dt 
 2(b − a) 
 a
α
a
M (x − a)2 + (b − x)2
≤ (|g(x)| + |f (x)|) .
2 2(b − a)

Următorul rezultat este motivat de Teorema lui Cheng, care este uşor
ı̂mbunătăţită pentru f ∈ C 2 [a, b] (vezi Observaţia 4.5.1).

Teorema 4.5.9 [3] Fie f : [a, b] → R o funcţie de două ori diferenţiabilă

pe intervalul (a, b), cu derivata de ordinul doi mărginită pe (a, b), adică,

f  ∞ := sup |f  (t)| < ∞.

t∈(a,b)

Atunci pentru orice x ∈ [a, b] avem

1
(4.44) |Bx (f )| ≤ [(x − a)3 + (b − x)3 ] f  ∞ .
12

Demonstraţie. Definim
⎧  2
⎪
⎪ 1 a + x (x − a)2
⎨ t− − , t ∈ [a, x],
2 2  8
(4.45) p(x, t) = 2
⎪
⎪ 1 x+b (b − x)2
⎩ t− − , t ∈ (x, b].
2 2 8

Integrând prin părţi avem

 b  x  2
 1 a+x (x − a)2 
p(x, t)f (t)dt = t− − f (t)dt
a a 2 2 8
 b  2
1 x+b (b − x)2 
+ t− − f (t)dt
x 2 2 8
 x   b 
a+x  x+b
=− t− f (t)dt − t− f  (t)dt
a 2 x 2
 b
b−a x−a b−x
=− f (x) − f (a) − f (b) + f (t)dt.
2 2 2 a
88 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Din relaţia de mai sus obţinem

  b 
1 
(4.46)  [(x − a)f (a) + (b − a)f (x) + (b − x)f (b)] − f (t)dt
2 
a
 b
≤ f  ∞ · |p(x, t)| dt.
a

Dar

    2
b x
(x − a)2 1 a+x
(4.47) |p(x, t)| dt = − t− dt
a a 8 2 2
 b  2
(b − x)2 1 x+b
+ − t− dt
x 8 2 2
1 
= (x − a)3 + (b − x)3 .
12

Din (4.46) şi (4.47) obţinem estimarea (4.44).

Observaţia 4.5.3 Dacă alegem x = a sau x = b obţinem următoarea

estimare
 b 
 1  1

(4.48)  f (t)dt − (b − a) (f (a) + f (b)) ≤ (b − a)3 f  ∞ ,
a 2 12
care este cunoscută ca inegalitatea trapezului.

4.6 Monospline
4.6.1 Legătura dintre funcţiile monospline şi for-
mulele de cuadratură
Notăm

H n [a, b] := f ∈ C n−1 [a, b], f (n−1) abs. cont. pe [a, b] .

Definiţia 4.6.1 Se numeşte funcţie monospline de grad n cu nodurile

x1 < · · · < xm de multiplicităţi z1 , . . . , zm , respectiv, o funcţie de forma
m z −1
tn  j  
n−1 k

M(t) = + aj t + ckν (t − xk )+
n−ν−1
,
n! j=0 k=1 ν=0
4.6. Monospline 89

m zk −1
unde coeficienţii {aj }n−1
j=0 şi {ckν }k=1 ν=0 sunt numere reale, iar 1 ≤ zk ≤
n, k = 1, m.

Observaţia 4.6.1 Se poate observa că o funcţie monospline de grad n

este de fapt o funcţie de forma
tn
M(t) = + s(t),
n!
unde s(t) este o funcţie spline de grad n − 1.

Definiţia 4.6.2 Se numeşte funcţie monospline generalizată de grad

n cu nodurile x1 < · · · < xm de multiplicităţi z1 , . . . , zm , respectiv, o
funcţie de forma

n−1  k −1
m z
M(t) = v(t) + j
aj t + ckν (t − xk )+
n−ν−1
,
j=0 k=1 ν=0

unde v este a n-a integrală a unei funcţii pondere w : [a, b] → R,

m zk −1
coeficienţii {aj }n−1
j=0 şi {ckν }k=1 ν=0 sunt numere reale, iar 1 ≤ zk ≤
n, k = 1, m.

În continuare vom prezenta legătura ı̂ntre aceste funcţii monospline şi
formulele de cuadratură. Această relaţie ı̂ntre monospline şi formulele de
cuadratură o fost observată ı̂n 1906 de către Birkhoff, ı̂n 1914 de Peano
şi ı̂n 1939 de către Tschakaloff. Această relaţie a fost descrisă mai târziu,
ı̂n 1950 şi de Nikolski. Numele de monospline a fost folosit prima dată
de Schoenberg [64].
Pentru simplitatea expunerii vom lucra cu funcţia monospline
ı̂nmulţită cu (−1)n , care poate fi scrisă sub forma

(b − t)n  (b − t)n−j−1
n−1
(4.49) M(t) = − Bj
n! j=0
(n − j − 1)!
 k −1
m z
(xk − t)+
n−ν−1
− akν
k=1 ν=0
(n − ν − 1)!
m zk −1
unde coeficienţii {Bj }n−1
j=0 şi {akν }k=1 ν=0 sunt numere reale.
Fie J1 , J2 două submulţimi ale mulţimii {0, 1, . . . , n − 1}. Notăm cu
M clasa tuturor funcţiilor monospline M care verifică relaţiile:
M (j) (a) = 0, j ∈ J1 ,
(4.50)
M (j) (b) = 0, j ∈ J2 .
90 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Introducem mulţimile

J1 = {0 ≤ j ≤ n − 1; n − j − 1 nu aparţine mulţimii J1 } ,
J2 = {0 ≤ j ≤ n − 1; n − j − 1 nu aparţine mulţimii J2 }

şi considerăm următoarea formulă de cuadratură

 b  
(4.51) f (x)dx = Aj f (j) (a) + Bj f (j) (b)
a
j∈J1 j∈J2

 k −1
m z
+ akν f (ν) (xk ) + Rn [f ]
k=1 ν=0

care are gradul de exactitate n − 1, adică R[p] = 0 (∀) p ∈ Pn−1 .

Mai mult
 b
(4.52) Rn [f ] = M(t)f (n) (t)dt (∀) f ∈ H n [a, b].
a

Există o corespondenţă ı̂ntre funcţia monospline M, definită ı̂n (4.49) şi

formula de cuadratură (4.51). Mai ı̂ntâi arătăm că dacă M ∈ M atunci
formula de cuadratură (4.51) are gradul de exactitate n − 1 şi coeficienţii
m zk −1
{Bj }n−1
j=0 şi {akν }k=1 ν=0 sunt aceeaşi cu coeficienţii funcţiei monospline
definită ı̂n (4.49).
Aplicând pe fiecare subinterval [xk , xk+1 ], k = 0, m, (x0 := a,
xm+1 := b) formula de integrare prin părţi generalizată şi ţinând seama
că M (n) (t) = (−1)n pe fiecare subinterval (xk , xk+1 ), avem:
 b m  xk+1
(n)
M(t)f (t)dt = M(t)f (n) (t)dt =
a k=0 xk
 n−1  xk+1
 
m
xk+1
(−1) n−ν−1
M (n−ν−1)
(t)f (t)
(ν)
+ (−1)n
xk
M (n) (t)f (t)dt
k=0 ν=0 xk

m 
n−1

= (−1)n−ν−1 M (n−ν−1) (xk+1 −0)f (ν) (xk+1 )
k=0 ν=0

(n−ν−1) (ν)
 b
−M (xk +0)f (xk ) + f (t)dt =
a

n−1 
n−1
(n−ν−1) (ν)
(−1)n−ν−1
M (x1 −0)f (x1 )− (−1)n−ν−1 M (n−ν−1) (a)f (ν) (a)
ν=0 ν=0

m−1 n−1
+ (−1)n−ν−1 M (n−ν−1) (xk+1 −0)f (ν) (xk+1 )
k=1 ν=0
4.6. Monospline 91


m−1 n−1
− (−1)n−ν−1 M (n−ν−1) (xk +0)f (ν) (xk )
k=1 ν=0

n−1
+ (−1)n−ν−1 M (n−ν−1) (b)f (ν) (b)
ν=0

n−1  b
(n−ν−1) (ν)
− (−1) n−ν−1
M (xn + 0)f (xn ) + f (t)dt =
ν=0 a
 b 
n−1 
n−1
f (t)dt− (−1)n−j−1 M (n−j−1) (a)f (j) (a)− (−1)n−j M (n−j−1) (b)f (j) (b)−
a j=0 j=0

m 
n−1
 
(−1)n−ν−1 M (n−ν−1) (xk + 0) − M (n−ν−1) (xk − 0) f (ν) (xk ) =
k=1 ν=0
 b 
n−1 
n−1
(n−j−1)
f (t)dt− (−1)n−j−1
M (a)f (a)− (−1)n−j M (n−j−1) (b)f (j) (b)−
(j)
a j=0 j=0

m 
n−1
 
(−1)ν M (ν) (xk + 0) − M (ν) (xk − 0) f (n−ν−1) (xk ).
k=1 ν=0
Deoarece M (ν) (xk + 0) = M (ν) (xk − 0) pentru ν = 0, n − 1 − zk putem
scrie
 b  b 
n−1
(n)
M(t)f (t)dt = f (t)dt − (−1)n−j−1 M (n−j−1) (a)f (j) (a)−
a a j=0

n−1 
m 
n−1

(−1)n−j M (n−j−1) (b)f (j) (b) − (−1)ν M (ν) (xk + 0)
j=0
(ν)
 (n−ν−1)
k=1 ν=n−zk
−M (xk − 0) f (xk ) =
 b 
n−1 
n−1
f (t)dt− (−1)n−j−1 M (n−j−1) (a)f (j) (a)− (−1)n−j M (n−j−1) (b)f (j) (b)
a j=0 j=0
 k −1
m z
 
− (−1)n−ν−1 M (n−ν−1) (xk + 0) − M (n−ν−1) (xk − 0) f (ν) (xk ) .
k=1 ν=0
Folosind definiţia (4.49) a funcţiei monospline M, obţinem:
(−1)n−j M (n−j−1) (b) = Bj ,
 
(−1)n−ν−1 M (n−ν−1) (xk + 0) − M (n−ν−1) (xk − 0) = akν

şi notând Aj = (−1)n−j−1M (n−j−1) (a), relaţia de mai sus se poate scrie:
 b 
n−1 
n−1
(j)
(4.53) f (t)dt = Aj f (a) + Bj f (j) (b)
a j=0 j=0
92 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

 k −1
m z  b
(ν)
+ akν f (xk ) + M(t)f (n) (t)dt.
k=1 ν=0 a

Deoarece M ∈ M, avem
Aj = 0 pentru n − j − 1 ∈ J1 ,
Bj = 0 pentru n − j − 1 ∈ J2
şi atunci relaţia (4.53) se poate scrie
 b    k −1
m z
(j) (j)
f (t)dt = Aj f (a) + Bj f (b) + akν f (ν) (xk )
a k=1 ν=0
j∈J1 j∈J2
 b
+ M(t)f (n) (t)dt.
a

Deci am obţinut formula de cuadratură (4.51) cu aceaşi coeficienţi {Bj }

şi {akν } care apar ı̂n definiţia funcţiei monospline (4.49), iar restul admite
reprezentarea  b
Rn [f ] = M(t)f (n) (t)dt.
a
Deoarece R[p] = 0 (∀) p ∈ Pn−1 , rezultă că formula de cuadratură are
gradul de exactitate n − 1.
În continuare vom arăta că dacă formula de cuadratură (4.51) are
gradul de exactitate n − 1, atunci funcţia monospline M(t) definită ı̂n
(4.49) cu aceaşi coeficienţi {Bj } şi {akν } ca ı̂n formula de cuadratură,
verifică relaţiile (4.50), adică M ∈ M.
Avem
Aj = (−1)n−j−1M (n−j−1) (a),
Bj = (−1)n−j M (n−j−1) (b).
Deoarece
Aj = 0 dacă j nu aparţine mulţimii J1 şi
Bj = 0 dacă j nu aparţine mulţimii J2
rezultă că
Aj = 0 pentru n − j − 1 ∈ J1 ,
Bj = 0 pentru n − j − 1 ∈ J2 ,
adică
M (j) (a) = 0 pentru j ∈ J1 ,
M (j) (b) = 0 pentru j ∈ J2 .
Observaţia 4.6.2 Reprezentarea (4.52) a restului poate fi obţinută din
Teorema lui Peano.
4.6. Monospline 93

4.6.2 Generalizarea unor formule de cuadratură cla-

sice
În ultimii ani multi autori au obţinut generalizări ale unor formule de
cuadratură cunoscute. De exemplu, generalizări ale formulei de cuadratură
a trapezului, a dreptunghiului, a lui Simpson au fost considerate de G.A.
Anastassiou, P. Cerone, S.S. Dragomir, Lj. Dedić, M. Matić, Pečarić,
C.E.M. Pearce, N. Ujević şi S. Varošanec. P. Cerone şi S.S. Dragomir au
studiat ı̂n [15] următoarea formulă de cuadratură:
 b 
n−1  
k (b − a)
k+1
(k) a+b
(4.54) f (t)dt = [1 + (−1) ] k+1 f
a k=0
2 (k + 1)! 2
 b
+ (−1)n Kn (t)f (n) (t)dt
a

unde ⎧ 
⎪
⎪ (t − a)n a+b
⎨ , t ∈ a, ,
n!  2
Kn (t) =
⎪
⎪ (t − b)n a+b
⎩ , t∈ , b] .
n! 2
Pentru n = 1 formula (4.54) este formula de cuadratură a dreptunghiului
 b    b
a+b
f (t)dt = (b − a)f − K1 (t)f  (t)dt.
a 2 a

În [81], Nenad Ujević consideră pentru formula de cuadratură

 b     
b−a 3a + b a + 3b
(4.55) f (t)dt = f +f + R[f ]
a 2 4 4
următoarea generalizare

     
b
b−a 3a + b a + 3b
(4.56) f (t)dt = f +f
a 2 4 4
 (b−a)2i+1
m     
(2i) 3a+b (2i) a+3b
+2 2i+1 (2i+1)!
f +f +R [f ]
i=1
4 4 4

n−1
unde m = ,
2
 b
R [f ] = (−1) n
Un (t)f (n) (t)dt,
a
94 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

⎧ 
⎪
⎪ 1 3a + b
⎪
⎪ (t − a)n , t ∈ a, ,
⎪
⎪ n! 4
⎪
⎨ 1 n  
a+b 3a + b a + 3b
Un (t) = t− , t∈ , ,
⎪
⎪ n! 2 4 4
⎪
⎪ 
⎪
⎪ 1 a + 3b
⎪
⎩ (t − b)n , t∈ ,b .
n! 4
şi f ∈ H n [a, b].
Folosind legătura dintre monospline şi formulele de cuadratură dorim
să generalizăm aceste rezultate.
Fie (Δm )m∈N o diviziune a intervalului [a, b],

Δm : a = x0 < x1 < x2 < · · · < xm−1 < xm = b

şi (ξi)i=1,m un sistem de puncte intermediare,

ξ1 < ξ2 < · · · < ξm , ξi ∈ [xi−1 , xi ], pentru i = 1, m.

Vom considera funcţia monospline de grad n cu nodurile {xi }i=1

m−1
de
multiplicităţi zi = n, i = 1, m − 1

(b − t)n 
n−1
(b − t)n−k−1
(4.57) M(t) = − Ak,m
n! k=0
(n − k − 1)!

m−1 n−1
(xi − t)+
n−k−1
− Ak,i
i=1 k=0
(n − k − 1)!

unde

(xi − ξi )k+1 − (xi − ξi+1 )k+1

Ak,i = (−1)k , i = 1, m − 1, k = 0, n − 1,
(k + 1)!
(b − ξm )k+1
Ak,m = (−1)k , k = 0, n − 1.
(k + 1)!

Lema 4.6.1 Funcţia monospline, definită ı̂n (4.57) admite următoarea

reprezentare
⎧
⎨ (ξi − t) , t ∈ [xi−1 , xi ) , i = 1, m − 1,
n
⎪
M(t) = n! n
⎪
⎩ (ξ m − t)
, t ∈ [xm−1 , b].
n!
4.6. Monospline 95

Demonstraţie. Dacă t ∈ [xm−1 , b], atunci

(b − t)n 
n−1
(b − ξm )k+1 (b − t)n−k−1
M(t) = − (−1)k ·
n! k=0
(k + 1)! (n − k − 1)!
 
(b − t)n  (−1)k+1
n−1
n
= + (b − ξm )k+1(b − t)n−k−1
n! n! k+1
k=0
1 1
= {(b − t)n + [(b − t) − (b − ξm )]n − (b − t)n } = (ξm − t)n .
n! n!
Dacă t ∈ [xj−1 , xj ) , j = 1, m − 1, atunci
 
(b − t)n  (−1)k+1
n−1
n
M(t) = + (b − ξm )k+1 (b − t)n−k−1
n! n! k+1
k=0

n−1
  (−1)k+1  n 
m−1
+ (xi − ξi )k+1(xi − t)n−k−1
n! k + 1
i=j k=0
  

n−1
(−1)k+1 n
− (xi − ξi+1 )k+1 (xi − t)n−k−1
n! k+1
k=0


1 
m−1
1
= (ξn − t)n + [(ξi − t)n − (ξi+1 − t)n ] = (ξj − t)n .
n! i=j
n!

S-a arătat că există o legătură ı̂ntre funcţia monospline (4.57) şi for-
mula de cuadratură
 b  m n−1
(4.58) f (t)dt = Ak,if (k) (xi ) + Rn [f ].
a i=0 k=0

Coeficienţii {Ak,m }n−1

k=0 , {Ak,i }k=0 i=1 ai formulei de cuadratură sunt
n−1 m−1

aceeaşi cu ai funcţiei monospline, iar

Ak,0 = (−1)n−k−1 M (n−k−1) (a).
Folosind Lema 4.6.1 obţinem
(a − ξ1 )k+1
Ak,0 = (−1)k+1 .
(k + 1)!
Restul formulei de cuadratură admite reprezentarea
 b
Rn [f ] = M(t)f (n) (t)dt, f ∈ H n [a, b].
a
96 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Dacă notăm cu Kn (t) = (−1)n M(t), adică

⎧
⎨ (t − ξi) , t ∈ [xi−1 , xi ) , i = 1, m − 1,
n
⎪
Kn (t) = n! n
⎪
⎩ (t − ξm )
, t ∈ [xm−1 , b],
n!
atunci restul se poate scrie
 b
Rn [f ] = (−1) n
Kn (t)f (n) (t)dt, f ∈ H n [a, b]
a

şi astfel am demonstrat următoarea lemă:

Lema 4.6.2 Dacă f ∈ H n [a, b], atunci avem formula de cuadratură
 b 
n−1 
m
(4.59) f (t)dt = Ak,i f (k) (xi ) + Rn [f ]
a k=0 i=0

unde  b
(4.60) Rn [f ] = (−1) Kn (t)f (n) (t)dt,
n
a
⎧
⎨ (t − ξi ) , t ∈ [xi−1 , xi ) , i = 1, m − 1,
n
⎪
(4.61) Kn (t) = n! n
⎪
⎩ (t − ξm )
, t ∈ [xm−1 , b]
n!
şi pentru k = 0, n − 1
(xi − ξi)k+1 − (xi − ξi+1 )k+1
Ak,i = (−1)k , i = 1, m − 1,
(k + 1)!
k+1 (a − ξ1 )
k+1
Ak,0 = (−1) ,
(k + 1)!
(b − ξm )k+1
Ak,m = (−1)k .
(k + 1)!
Observaţia 4.6.1 Alegând ı̂n Lema 4.6.2, n = 1, m = 2, diviziunea
intervalului [a,b]:
a+b
Δ : a = x0 < x1 < x2 = b, x1 = ,
2
punctele intermediare
 
a+b a+b
ξ1 = a ∈ a, , ξ2 = b ∈ ,b ,
2 2
4.6. Monospline 97

putem obţine formula de cuadratură a dreptunghiului

 b    b
a+b
f (t)dt = (b − a)f + M1 (t)f  (t)dt.
a 2 a

Observaţia 4.6.2 Alegând ı̂n Lema 4.6.2, n = 1, m = 1, diviziunea

intervalului [a,b]:
Δ : a = x0 < x1 = b,
punctul intermediar
a+b
ξ1 = ∈ [a, b]
2
putem obţine formula de cuadratură a trapezului
 b  b
b−a
f (t)dt = [f (a) + f (b)] + M1 (t)f  (t)dt.
a 2 a

Observaţia 4.6.3 Alegând ı̂n Lema 4.6.2, n = 1, m = 2, diviziunea

intervalului [a,b]:
a+b
Δ : a = x0 < x1 < x2 = b, x1 = ,
2
punctele intermediare
 
5a + b a+b a + 5b a+b
ξ1 = ∈ a, , ξ2 = ∈ ,b ,
6 2 6 2
putem obţine formula de cuadratură a lui Simpson
 b    b
b−a a+b
f (t)dt = [f (a) + 4f + f (b)] + M2 (t)f  (t)dt.
a 6 2 a

Observaţia 4.6.4 Se poate observa că formula de cuadratură (4.54),

studiată de P. Cerone şi S.S. Dragomir, poate fi obţinută alegând divi-
ziunea intervalului [a,b]:
a+b
Δ : a = x0 < x1 < x2 = b, x1 = ,
2
punctele intermediare
 
a+b a+b
ξ1 = a ∈ a, , ξ2 = b ∈ ,b .
2 2
şi utilizând Lema 4.6.2.
98 Capitolul 4. Integrarea numerică a funcţiilor

Observaţia 4.6.5 Observăm că formula de cuadratură (4.56), studiată

de Nenad Ujević, se poate obţine alegând diviziunea intervalului [a,b]:

3a + b a + 3b
Δ : a = x0 < x1 < x2 < x3 = b, x1 = , x2 = ,
4 4
punctele intermediare
  
3a+b a+b 3a+b a+3b a + 3b
ξ1 = a ∈ a, , ξ2 = ∈ , , ξ3 = b ∈ ,b ,
4 2 4 4 4

şi folosind Lema 4.6.2.