1. Condiţii privind amplasarea în teritoriu a fermelor zootehnice 26. Acoperişuri la construcţiile zootehnice : clasificare, detalii constructive 1.

i constructive 1.Condiţii privind amplasarea în teritoriu a fermelor

2. Zonificarea planului general al fermelor zootehnice 27. Pardoseli la construcţiile zootehnice : clasificare, detalii constructive
3. Cerinţe privind proiectarea planului general al fermelor zootehnice 28. Construcţii pentru sere: materiale şi clasificare
zootehnice
4.Conditii generale de amplasare a fermelor zootehnice 29. Construcţii pentru sere - structuri şi detalii constructive
5. Condiţii sanitar veterinare privind proiectarea planului general al fermelor 30. Medii agresive în construcţiile agricole Condiţii generale de amplasare a fermelor agrozootehnice
zootehnice 31. Agenţi agresivi Condiţiile generale se referă la terenul ales pentru amplasarea
6. Condiţii economice si de organizare privind proiectarea planului general 32. Coroziunea şi măsurile de protecţie aplicate betonului la construcţiile fermelor agrozootehnice. Ele sunt următoarele:
al fermelor zootehnice si utilităţi necesare agrozootehnice -Terenul să fie nefertil
7. Elemente de protecţia mediului -Panta terenului să fie minimă şi uniformă
8. Factori de mediu şi starea mediului -Expunerea terenului să fie sudică, sud-est sau sud – vest
9. Poluarea de fond -Terenul să fie ferit de inundaţii
10.Poluarea de impact -Să aibă în apropiere linii de înaltă tensiune, aşezări urbane şi rurale
11. Situaţia ozonului atmosferic -Să i se cunoască situaţia juridică
12. Poluări accidentale
13. Construcţii agricole – clasificare, criterii de performanţă, factori de CONDIŢII SANITAR – VETERINARE
microclimat, schema bloc de proiectare -Vântul dominant să bată dinspre localitatea populată spre fermă
14. Constructii agricole – forma în plan şi secţiune transversală, modularea -Terenul să fie salubru şi neifestat de o exploatare anterioară
şi condiţiile tehnice -Zona trebuie să fie lipsită de factori nocivi(fum, praf, gaze toxice)
15. Construcţii zootehnice - Elemente funcţionale şi tehnologice pentru -Apele reziduale se vor deversa numai după epurare
întreţinerea taurinelor în stabulaţie fixă -Se vor respecta distanţele prescrise faţă de drumurile publice şi faţă de
16. Construcţii zootehnice – elemente funcţionale şi tehnologice pentru centrele populate
întreţinerea taurinelor în stabulaţie liberă
17. Construcţii zootehnice – elemente funcţionale şi tehnologice pentru
întreţinerea suinelor
18. Construcţii zootehnice – elemente funcţionale şi tehnologice pentru
întreţinerea păsărilor
19. Structuri de rezistenţă pentru zidărie portantă utilizate la construcţii
zootehnice
20. Structuri de rezistenţă utilizate la construcţii zootehnice cu stâlpi şi
grinzi transversale
21. Structuri de rezistenţă utilizate la construcţii zootehnice cu stâlpi de
beton armat şi fermă triunghiulară din lemn-metal: scheme constructive şi de
încărcare; detalii constructive
22. Structuri de rezistenţă la construcţii zootehnice realizate din panouri mari
de beton armat
23. Structuri de rezistenţă utilizate la construcţii zootehnice – cadre
transversale de beton armat pentru deschideri cuprinse între 18 – 24 m, cu
stâlpi intermediari; detalii constructive, scheme statice şi de încarcare
24. Principii de proictare higrotermică a elementelor perimetrale la
construcţii zootehnice

1 2 3

2. Zonificarea planului general al fermelor zootehnice combustibil solid şi cenuşă, gospodăria de apă compusă din rezervorul de
apă şi staţie de hidrofor.
Desfăşurarea activităţilor din cadrul fermelor în condiţii optime, se CERINŢELE
poate obţine prin gruparea construcţiilor după funcţiunile ce le îndeplinesc -Tehnologice şi de circulaţie
pe zone funcţionale, cum sunt: -Asigurarea cu apă, energie şi alte utilităţi
-Zona de producţie -Condiţii naturale, climatice, topografice şi geologice
-Zona de depozitare -Arhitectura şi sistemul constructiv
-Zona social administrativă -Protecţia împotriva incendiilor si consideraţii sanitar-veterinare
-Zona de întreţinere
-Zona energetică

CONDIŢII ECONOMICE Şi DE ORGANIZARE

-Aprovizionarea cu materie primă şi cu furaje
-Livrarea produselor pentru prelucrare sau către consumatori
-Distanţe de transport

Zona de producţie P cuprinde totalitatea construcţiilor şi dotărilor

care asigură realizarea producţiei animale cuprinzând adăposturile pentru
animale. Construcţiile în cadrul zonei de producţie sunt grupate în sectoare
funcţionale amplasate pe fluxul tehnologic, la distanţe prevăzute de normele
sanitar-veterinare şi de prevenire a incendiilor.
Zona de depozitare D cuprinde construcţiile destinate depozitării
furajelor şi produselor obţinute în cadrul fermei. Această zonă este legată
organic de zona de producţie şi asigură fluenţa sistemelor de transport
interior pentru furaje şi capacitatea de depozitare necesară în condiţiile de
maximă siguranţă.
Zona social administrativă A cuprinde construcţia administraţiei,
pavilionul sanitar-veterinar, laboratoare, grupul social, vestiare, etc.
Zona de întreţinere I cuprinde construcţiile care au rolul de a asigura
bunul mers al activităţilor din cadrul fermei prin întreţinerea curentă,
realizarea reviziilor periodice şi reparaţiilor capitale.
Zona energetică E are rolul de asigura complexul cu apă, energie
termică, şi eletrică, abur tehnologic, aer comprimat, etc., la parametrii
proiectaţi în funcţie de consumatori. Clădirile cuprinse în această zonă au
următoarele destinaţii: centrala termică şi grupul electrogen; depozitul de

4 5 6
 3. Cerinţe privind proiectarea planului general al
fermelor zootehnice
Proiectarea planului general al unităţilor zootehnice necesită luarea în
consideraţie unor factori care pot avea influenţa în alegerea soluţiilor. Aceşti
factori se manifestă sub forma unor cerinţe obligatorii în proiectare şi
anume:
-cerinţe tehnologice şi de circulaţie
-cerinţe privind asigurarea cu apă, energie şi alte utilităţi
-cerinţe legate de condiţiile naturale, climatice, topografice şi
geologice
-cerinţe privind arhitectura, urbanizarea şi sistemul constructiv
-cerinţe impuse de protecţia contra incendiilor
-cerinţe tehnico-sanitare
Cerinţe tehnologice constau în asigurarea fluxului de producţie pe cele
mai directe căi de desfăşurare, fără intersectări, suprapuneri şi întoarceri,
creând în acelaşi timp posibilităţi maxime de mecanizare şi automatizare
a tuturor operaţiilor.
Cerinţele de circulaţie sunt strict legate de cele tehnologice
determinând alegerea dispozitivelor de transport a utilajelor necesare,
fixarea gabaritelor care influenţează direct dimensiunile sectoarelor de
incintă. Prin sistemul de transport se urmăresc: reducerea la minim a
transbordărilor, perfectă şi ritmică aprovizionare cât şi reducerea la
minim cheltuielilor de transport.
Cerinţe legate de asigurarea cu apă, energie şi alte utilităţi cât şi cele
legate de asigurarea evacuării dejecţiilor şi a apelor uzate determină într-
o bună măsură organizarea planului general.
Proiectarea acestora trebuie să cuprindă, pe de altă parte, construcţiile
pentru distribuţie, înmagazinare şi tratare cât şi reţelele de distribuţie
magistrale şi ramificaţiile pentru consumatori.
Cerinţele legate de condiţiile naturale, climatice, topografice şi
geologice iau în considerare direcţia şi frecvenţa vânturilor dominante,
orientarea clădirilor faţă de punctele cardinale, panta şi relieful terenului,
etc.
Astfel direcţia şi frecvanţa vânturilor dominante determină
amplasarea pe teren a diferitelor construcţii, analizându-se atât gradul
diferit în care procesele cât şi influenţa vântului dominant asupra
microclimatului interior.
7 8
6. Condiţii economice si de organizare privind
proiectarea planului general al fermelor zootehnice si
utilităţi necesare
Realizarea produselor specifice fermelor, presupune aprovizionarea
acestora cu materie primă. De exemplu fermele pentru tineret taurin trebuie
aprovizionate cu viţei în vârsta de 15 zile, de la fermele de vaci de lapte;
fermele pentru pui de carne sunt aprovizionate cu pui de ozi care provin de
la staţiile de incubaţie, la fel ca şi fermele pentru găini ouătoare. Preţul
materiei prime cât şi distanţa de transport de la sursa de aprovizionare la
fermă trebuie cunoscute şi incluse în cheltuielile pentru produsul finit.
Produsele realizate se livrează către întreprinderile de preluare
(abatoare, fabrici de lapte, etc.) sau direct către consumatori (pui, ouă, carne,
legume, etc.) Distanţele de transport intervin în structura cheltuielilor
efectuate pentru transportul produsului finit.
Transportul furajelorde la sursa de aprovizionare la fermă şi preţul
acestora, presupune o analiză atentă a cantităţii necesare pentru întreţinerea
şi exploatarea animalelor sau păsărilor şi a surselor de aprovizionare.
Alegerea unui amplasament în aproprierea fabricilor de nutreţuri combinate
va conduce la scurtarea distanţelor de transport a furajelor.
Utilităţi
Utilităţile necesare fermelor agrozootehnice sunt următoarele: drumul
de acces, racordul la reţeaua de înaltă tensiune şi postul de transformare
pentru energia electrică, sursa de alimentare cu apă, reţeaua de canalizare, cu
staţia de epurare sau platformă de dejecţii, sursa de căldură.
În funcţie de amplasamentul ales, şi de utilităţile existente în zonă se
vor stabili racordurile fermei la acestea. Dacă există mai multe propuneri de
amplasamente, atunci un criteriu de alegere poate fi cel al cheltuielilor
minime necesare pentru racordurile la utilităţile din zonă. Adesea în cazul
amplasamentelor, fermelor zootehnice este necesară găsirea unei surse de
apă pentru care chletuielile vor trebui să includă forajele de prospectare,
puţurile de captare, reţeaua de aducţiune la rezervorul fermei.
10
Orientarea clădirilor agrozootehnice faţă de punctele cardinale 4.Conditii generale de amplasare a fermelor
influenţează de asemenea rezolvarea planului general, întrucât determină
atât iluminarea cât şi radiaţia calorică reprezentând un element important
zootehnice
în realizarea microclimatului construcţiilor.
Adaptarea la relieful terenului a construcţiilor zootehnice este o
condiţie importantă care poate duce la reducerea substanţială a investiţiei. Condiţiile generale se referă la terenul ales pentru amplasarea
fermelor agrozootehnice. Ele sunt următoare:
Construcţiile se vor amplasa pe cât posibil paralel cu curbele de nivel,
evitându-se astfel denivelările mari între capetele clădirii, care duc la - Terenul să fie nefertil
lucrări importante de terasamente. -Panta terenului să fie minimă şi uniformă
-Expunerea terenului să fie sudică, sud-est sau sud – vest
-Terenul să fie ferit de inundaţii
-Să aibă în apropiere linii de înaltă tensiune, aşezări
urbane şi rurale
-Să i se cunoască situaţia juridică: să i se cunoască
proprietarul, numărul de carte funciară şi numărul topografic,
lucrările de proiectare e bine să se facă când există un aviz de
principiu al forurilor de sistematizare teritorială asupra
amplasamentului.
5. Conditii sanitar veterinare privind proiectarea
planului general al fermelor zootehnice
Amplasamentul fermelor trebuie să respecte următoarele cerinţe
sanitar-veterinare:
-ferma se amplasează astfel încât vânturile dominante să bată
dinspre localitate, spre complex, pentru a evita poluarea atmosferei cu
nocivităţile degajate de acesta;
-terenul ales pentru amplasament trebuie să fie salubru şi
neinfestat de o exploatare anterioară;
-zona trebuie să fie lipsită de factori nocivi (fum, praf, gaze
toxice);
-dejecţiile animalelor şi apele reziduale nu se vor dirija în
exteriorul fermei decât după tratarea şi epurarea lor;
-pentru a preveni răspândirea epizotiilor şi apărarea sănătăţii
publice se vor respecta distanţele optime faţă de drumurile publice şi faţă
de centrele populate.
9
7. Elemente de protecţia mediului 9. Poluarea de fond
Poluarea de fond reprezintă poluarea existentă în zonele în care nu se
manifestă direct influenţa surselor de poluare.
Staţiile de supraveghere a poluării de fond se amplasează în zone
8. Factori de mediu şi starea mediului convenţional "curate", situate la altitudini cuprinse între 1000 - 1500 m şi la
distanţe de minimum 20 km de centre populate, drumuri, căi ferate,
STAREA MEDIULUI obiective industriale etc.
ATMOSFERA Concentraţiile poluanţilor din aer şi precipitaţii, măsurate în aceste
APELE zone constituie indicatori pretioşi pentru evaluarea poluării la nivel regional
SOLURILE şi global.
PADURILE Dioxidul de carbon
FLORA, FAUNA Concentraţiile de dioxid de carbon determinate se încadrează în limite
ASEZARILE URBANE normale, mai mici vara şi mai mari iarna. Creşterea valorilor concentraţiei de
DESEURILE INDUSTRIALE dioxid de carbon din perioada rece se datorează proceselor de combustie de
RADIOACTIVITATEA la încălzirea casnică din zona supravegheată. Institutul National de
Meteorologie şi Hidrologie a început supravegherea poluării de fond în luna
FACTORI DE MEDIU iunie 2000. Numărul parametrilor monitorizaţi la staţia de poluare de fond
Factorul de mediu sol Fundata este redus, urmând ca acesta să fie extins în anul 2001.
Factorul de mediu apa Precipitaţii
Factorul de mediu aer • probele de precipitaţii
• se colectează zilnic, cu un colector deschis.
• Se măsoară valoarea maximă şi cea minimă a pH-ului şi se compară
cu pH-ul apei pure
• în cazul depăşirilor foarte mari, trebuie identificată sursa de poluare şi
condiţiile care favorizează acest transport.
11 12
 10.Poluarea de impact
Poluarea de impact este poluarea produsă în zonele aflate sub
impactul direct al surselor de poluare.
Starea atmosferei este evidenţiată prin prezentarea urmatoarelor
aspecte: poluarea de impact cu diferite noxe, calitatea precipitaţiilor
atmosferice, situaţia ozonului atmosferic, dinamica emisiilor de gaze cu
efect de seră şi unele manifestări ale schimbărilor climatice.
În reţeaua de supraveghere a poluării de impact se efectuează
măsurători privind dioxidul de sulf, dioxidul de azot, amoniacul, pulberile în
suspensie, pulberile sedimentabile şi o serie de poluanţi specifici, stabilindu-
se:
• concentraţiile maxime şi minime pe 24 ore;
• frecvenţa de depăşire a concentraţiei maxime admisibile (CMA) pe 24
ore;
• concentraţiile medii anuale.
Poluări produse cu dioxid de sulf, oxizi ai azotului, amoniac şi alte noxe:
Poluări produse cu o serie de poluanţi specifici unor activităţi industriale.
- Poluarea cu pulberi în suspensie şi sedimentabile.
- Natura pulberilor, cantităţile evacuate în atmosfera, prejudiciile economice,
sociale şi ecologice
• In general, pulberile din atmosfera se clasifică, după dimensiuni, în
două mari grupe:
• Pulberi în suspensie - cu diametre mai mici de 20 µm, având în
atmosfera un comportament asemănător gazelor;
• Pulberi sedimentabile - cu diametre mai mari de 20 µm, care, după
ce sunt emise în atmosferă, se depun pe sol, vegetaţie, ape şi
construcţii.
Poluări cu pulberi în suspensie
• Poluarea atmosferei cu pulberi în suspensie are multe surse. În primul
rând, industriile metalurgică şi siderurgică care eliberează în
atmosferă cantităţi însemnate de pulberi, apoi centralele termice pe
combustibili solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere, haldele
şi depozitele de steril, etc.
• Natura acestor pulberi este foarte diversificată. Ele conţin fie oxizi de
fier, în cazul pulberilor din jurul combinatelor siderurgice, fie metale
grele (plumb, cadmiu, mangan, crom), în cazul întreprinderilor de
metale neferoase, sau alte noxe.
11. Situaţia ozonului atmosferic • industria va trebui să devină mult mai eficientă din punct de vedere al
consumului de energie, trecând de la utilizarea combustibililor fosili
bogaţi în carbon (cărbune), la combustibili săraci în carbon (gaze
Implementarea prevederilor privind protecţia stratului de ozon naturale) sau la combustibili alternativi;
Convenţia de la Viena adoptată la 25 martie 1985 • industria energetică, de la extracţie şi până la consum, trebuie
Protocolul de la Montreal adoptat la 16 septembrie 1987 restructurată astfel încât să devină eficientă şi mai puţin poluantă;
România a aderat prin Legea nr. 84/15 decembrie 1993 la: • transportul trebuie să se orienteze spre mijloace mai puţin poluante şi
Convenţia de la Viena privind protecţia stratului de ozon, cu consumuri reduse;
la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de • construcţiile să fie eficiente energetic şi să tindă spre utilizarea
ozon surselor de energie regenerabilă;
la Amendamentul adoptat la Londra la 27-29 iunie 1990.
Amendamentul la Protocolul de la Montreal adoptat la 25 noiembrie 1992 la SURSE DE ENERGII REGENERABILE
Copenhaga. România a devenit Parte la acest amendament începând cu anul • ENERGIA SOLARĂ
2001. • ENERGIA VALURILOR
• ENERGIA EOLIANĂ
- Distrugerea ozonului stratosferic, cu efectele sale potenţiale asupra creşterii • ENERGIA BIOMASEI
radiaţiei UV-B la nivelul solului constituie o caracteristică atmosferică la ENERGII NECONVENŢIONALE REGENERABILE
scară globală. ENERGIA VALURILOR
- Din ultimile evaluări internaţionale s-a constatat că a continuat declinul ENERGII REGENERABILE
ozonului în emisfera nordică, în stratosfera arctică; în lunile ianuarie- ENERGIA EOLIANĂ
februarie s-au atins, episodic, scăderi de aproximativ 60% la înălţimi de cca TURBINA EOLIANĂ
18 km, iar temperaturile stratosferice din această regiune au fost cele mai
scăzute din ultimii 10 ani.
- Una dintre problemele majore cu care se confruntă omenirea în pragul
noului mileniu, cu privire la mediul înconjurător, este diminuarea drastică a
stratului de ozon, nu numai la polii Pământului, ci şi în zone intens populate:
nordul Europei, Rusia australă, sudul Franţei, nordul peninsulei Iberice,
Argentina.
- Echilibrul stratului de ozon este periclitat de emisiile de substanţe de natura
antropică, cum sunt hidrocarburile fluoroclorurate şi/sau bromurate,
tetraclorura de carbon, metil cloroformul, bromura de metil, subsţante având
numeroase utilizări în industrie sau agricultură.
Emisiile de gaze cu efect de seră
Extreme climatice şi manifestări ale schimbărilor climatice pe teritoriul
României.
Implementarea prevederilor Protocolului de la Kyoto şi ale Convenţiei
cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice
Principalele măsuri ce trebuie luate pentru atingerea obiectivelor
Protocolului de la Kyoto sunt:

13 14 15

12. Poluări accidentale
Poluările accidentale sunt accidente majore de mediu care se produc
în toate structurile acestuia şi din motive foarte complexe.
Analiza acestora presupune o clasificare a lor în funcţie de mediul poluat,
produsul poluant şi cauzele producerii fenomenului.
În toate cazurile urmările acestor accidente de mediu sunt importante
sub aspect social, ecologic şi economic.
La fel de importante sunt preocupările omului, ale societăţii, şi mai
ales ale specialiştilor din domeniu, pentru prevenirea şi pentru intervenţiile
imediate în vederea reducerii şi eliminării pagubelor produse
Poluările accidentale pot fi:
-poluări accidentale produse din cauze tehnologice şi neglijenţe
umane;
-poluări accidentale ale localităţilor şi terenurilor, cu produse
petroliere, prin spargerea conductelor de transport a acestor produse;
-poluări accidentale datorate accidentelor de circulaţie;
-poluări accidentale cauzate de factori naturali;
poluări accidentale, cu produse petroliere, ale fluviului Dunărea.
Poluările industriale precum şi cele în agricultură, sau transporturi, pot
fi evitate prin întărirea disciplinei în muncă, respectarea legislaţiei şi a
normelor specifice fiecărei activităţi
Paralel cu intensificarea educaţiei personalului de lucru, se impune aplicarea
cu stricteţe a principiului “cel care poluează - plăteşte”.
Calamităţile naturale pot fi substanţial diminuate prin întărirea
activităţii de supraveghere, prevedere, prognoza, pregătire de acţiuni în
diverse scenarii posibile şi aplicarea promptă a măsurilor celor mai adecvate
situaţii care se ivesc.
13. Construcţii agricole – clasificare, criterii de C) Factorii mediului natural cum sunt: energia solară, aerul, apa şi solul.
performanţă, factori de microclimat, schema bloc de Medii Destinaţia şi Factori de
proiectare agresive tehnologia microclimat
Clasificarea construcţiilor agricole poate fi făcută după mai multe
criterii. Un criteriu poate fi legat de funcţia pe care o îndeplinesc
Planul si secţiunea
construcţiile agricole, criteriu în baza căruia următoarea clasificare:
-construcţii pentru producţia animală sau construcţii zootehnice,
transversală
care cuprind adăposturile pentru animale: taurine, suine, ovine, cabaline şi
construcţii pentru păsări (avicole); Elemente de construcţie
Structura de Elemente de
-construcţii pentru producţia vegetală: sere, solarii; specifice rezistenţă închidere
-construcţii pentru depozitarea, conservarea şi condiţionarea
producţiei vegtale; platforme, magazii, depozite;
-construcţii pentru depozitarea nutreţurilor;
-construcţii destinate cercetării şi înobilării speciilor. Factori de microclimat
Un alt criteriu de clasificare este modul în care construcţiile agricole
participă la procesul de producţie, în baza căruia de disting următoarele i.) Factorii zoofiziologici reprezintă rezultatele activităţii de metabolism a
categorii: animalelor în timpul căreia au loc diferite manifestări ale organismului:
-construcţii pentru producţie în cadrul cărora intră construcţiile degajare de căldură, umiditate, bioxid de carbon.
care adăpostesc diverse specii de animale sau păsări, sere, solarii, depozite -Degajarea de caldură se produce prin radiaţie, conductibilitate,
de legume şi fructe, silozuri de cereale, etc.; convecţie precum şi prin evaporare cutanată şi pulmonară. Cantitatea de
-construcţii auxiliare care servesc indirect desfăşurarea căldură degajată de animale şi păsări depinde de o serie de factori între care:
procesului de producţie între care: silozurile pentru furaje, depozite pentru specia, vârsta, alimentaţia administrată, etc. Pentru proiectare se iau valori
produse cerealiere, îngrăşăminte minerale, clinici veterinare, centrale medii ale degajărilor de căldură.
termice, posturi de transformare, etc. -Degajarea de umiditate este în funcţie de specia animalului şi de
-construcţii anexe, care nu sunt legate de producţie dar sunt temperatura mediului înconjurător.
necesare pentru desfăşurarea în condiţii normale a producţiei cum sunt: -Degajarea de bioxid de carbon, are loc în procesul de respiraţie: aerul
clădirile pentru administraţie, grupurile social-sanitare, laboratoarele. expirat de animale conţine cantităţi mari de bioxid de carbon, variind în
funcţie de specie, starea de repaus sau activitate a animalului, hrana
Criterii de performanţă administrată, etc.

A) Materialul biologic adăpostit, cu activitatea sa fiziologică de metabolism,
care impune factorii de mediu interior (factorii de microclimat):
temperatura, umiditatea relativă, viteza de mişcare, puritatea aerului interior,
iluminarea etc.
B) Elementele biometrice specifice şi tehnologia de întreţinere a animalelor
şi păsărilor care determină dimensiunile zonelor funcţionale: principale,
pentru odihnă şi furajarea animalelor şi secundare, pentru circulaţie,
evacuare dejecţii, activităţi de supraveghere, etc.
ii.) Factorii fizici care intervin în proiectarea microclimatului sunt:
temperatura şi umiditatea relativă a aerului exterior, temperatura, umiditatea
relativă şi viteza aerului interior, iluminarea.
-Temperatura interioară trebuie să se încadreze în anumite valori
limită, care condiţionează starea de sănătate a animalelor şi care depinde de
specia şi vârsta acestora.
-Umiditatea relativă interioară acţionează asupra organismelor
animale în timpul următoarelor activităţi: evaporarea cutanată sau

16 17 18
pulmonară, prin care organismul pierde surplusul de căldură corporală la
temperaturi ridicate ale mediului.
-Viteza de mişcare a aerului influenţează pierderile de căldură prin
convecţie, fapt pentru care în aproprierea animalelor aceasta nu trebuie să
depăşească anumite valori.
-Iluminarea naturală şi artificială a adăposturilor este importantă,
influenţând şi producţia animalelor. Iluminarea se poate realiza pe cale
naturală cu ajutorul luminii solare ce pătrunde prin suprafeţele vitrate ale
clădirilor şi pe cale artificială cu ajutorul lămpilor cu incandescenţă, a
lămpilor fluorescente, a lămpilor cu vapori de mercur sau sodiu.
19
15. Construcţii zootehnice - Elemente funcţionale şi
tehnologice pentru întreţinerea taurinelor în stabulaţie
fixă
Prin ponderea însemnată pe care o reprezintă în producţia animalieră,
prin volumele mari de furaje şi prin dificultăţile de adaptare a cestei specii
de păşune la condiţiile stabulaţiei industriale, cazarea şi exploatarea
taurinelor prezintă cea mai mare complexitate de probleme pentru
construcţiile zootehnice. În principiu adăpostirea taurinelor pentru producţii
de lapte şi carne se realizează în două tehnologii :
- stabulaţie fixă
- stabulaţie liberă.
Tehnologia de întreţinere a taurinelor în stabulaţie fixă se bazează pe
tehnologia tradiţională de creştere şi întreţinere a taurinelor. Spaţiul interior
al unui adăpost cuprinde următoarele zone funcţional-tehnologice: standuri,
iesle, alei de furajare şi alei de serviciu.
Standul este elementul tehnologic principal alcătuit din două zone:
zona de odihnă şi zona de defecare. În funcţie de indicatorii biometrici
specifici pe categorii de rase de taurine precum şi funcţie de sistemul de
legare, standul poate fi: lung, mijlociu şi scurt.
Ieslea se concepe ca formă şi se dimensionează funcţie de categoria
animalelor deservite, tipul standului, natura şi specificul mijloacelor de
administrare a furajelor.
Alei de furajare sunt amplasate în faţa ieslelor şi se folosesc pentru
circulaţia vehicolelor cu care se realizează furajarea. Lăţimea carosabilă se ia
de 2,30 ... 2,40 m.
Alei de circulaţie (de serviciu) se situează în spatele unui şir de
standuri şi servesc pentru circulaţia şi întreţinerea animalelor. În cazul când
deservesc un singur rând de animale ele se prevăd cu lăţimea de 1,10 m, iar
în cazul când deservesc două standuri lăţimea minimă trebuie să fie de 1,40
m.
Rigolele deschise pentru evacuarea dejecţiilor se pretează pentru
evacuarea mecanică cu racleţi batanţi sau fluture. Rigolele deschise se
amplasează în spatele standului, în zona de defecare, având dimensiuni
corelate cu dimensiunile utilajelor. Astfel în cazul utilizării racleţilor batanţi
lăţimea este de 42 ... 52 cm, iar în cazul racleţilor fluture de 70 ... 75 cm.
Adâncimea rigolelor se ia de 15 ... 20 cm.
Canalele acoperite cu grătare constituie un alt sistem de recepţie şi
evacuare a dejecţiilor. Dimensiunile acestora sunt în funcţie sistemul de
22
14. Constructii agricole – forma în plan şi secţiune
transversală, modularea şi condiţiile tehnice
Cerinţele funcţionale sunt dependente de elementele biometrice
specifice materialului biologic adăpostit, de particularităţile procesului
tehnologic, de tipul şi dimensiunile elementelor tehnologice specifice, de
natura şi gabaritele de circulaţie a mijloacelor de mecanizare şi transport.
Organizarea corectă a spaţiilor interioare în funcţie de destinaţia şi
fluxul tehnologic, alegerea şi dispunerea jidicioasă a elementelor tehnologice
şi a instalaţiilor de mecanizare încadrate în procesul tehnologic, conduc la
consecinţe favorabile atât asupra formei şi sistemului constructiv, cât şi
asupra dimensiunilor în plan şi elevaţie a construcţiilor.
Forma în plan a construcţiilor zootehnice, care este determinată, în
general, de considerente funcţionale şi tehnologice, poate fi dreptunghiulară,
pătrată, circulară respectiv poligonală înscrisă într-un cerc.
Modularea construcţiilor zootehnice
Interdependenţa construcţie-proces tehnologic conduce, în cazul
construcţiilor agricole la o mare varietate a dimensiunilor în plan şi elevaţie.
În ţara noastră se utilizează ca modul de bază, modulul decimetric
M=10 cm, iar în unele situaţii se foloseşte modelul octometric M=12,5 cm
determinat de dimensiunile uzuale ale cărămizilor pline.
20
evacuare a dejecţiilor şi anume: mecanic sau hidraulic. Canalele acoperite cu
grătare se pot dispune la acelaşi nivel cu capătul satndului scurtând astfel
lungimea patului cu 10-15 cm. Dimensiunile grătarelor sunt corelate cu
indicatorii biometrici ai animalelor, fiind tratate în mod deosebit dacă sunt
dispuse şi în zone de odihnă. Astfel acestea vor avea lăţimi de 7-10 cm fiind
rezolvate din beton armat sau profile metalice acoperite cu cauciuc sau
material plactic nederapant, din lemn de stejar.
23
Alegerea formei constructive şi a dimensunilor modulare în plan
(deschideri, travei) şi elevaţie (înălţimi), trebuie făcută în funcţie de cerinţele
tehnologice şi considerentele privind unificarea modulelor dintre diferite
tipuri de construcţii.
Pentru modularea transversală a halelor agrozootehnice se recomandă
folosirea modulilor derivaţi, de 15M şi 30M. Prin aplicarea acestora se pot
acoperi o varietate mare de procese tehnologice specifice. Cele mai uzuale
deschideri care asigură acoperirea unei varietăţi mari de procese tehnologice
din sectorul zootehnic sunt: 10,5 m; 12,5 m; 18,00 m; 21,00 m; 24,00 m.
Modularea longitudinală se realizează, în general, prin utilizarea
modulului derivat 15M, rezultând travei de 3,00 m; 4,50 m; 6,00 m; 7,50 m.
Condiţii tehnice
Construcţiile cu caracter agrozootehnic trebuie să satisfacă o serie de
condiţii şi cerinţe de ordin tehnic astfel încât să asigure folosirea şi
exploatarea lor corespunzătoare pe toată durata de serviciu. Dintre condiţiile
tehnice de bază, de care trebuie să se ţină seama la proiectarea şi realizarea
construcţiilor agrozootehnice se pot menţiona:
-condiţiile tehnice capitale: se referă la totalitatea cerinţelor care
se impun elementelor structurale şi de închidere, respectiv construcţiilor
luate în ansamblu, din punct de vedere a durabilitătii şi a rezistenţei la foc;
-condiţiile mecanice: se urmăreşte asigurarea cerinţelor de
rezistenţă şi stabilitate a elementelor de construcţie şi a construcţiilor în
ansamblu, la acţiunea solicitărilor exterioare;
-condiţiile de microclimat;
-condiţii tehnico-economice.
21
16. Construcţii zootehnice – elemente funcţionale şi
tehnologice pentru întreţinerea taurinelor în stabulaţie
liberă
Sistemul de stabulaţie liberă este folosit pentru tineret taurin şi pentru
vaci lapte. În acest sistem de întreţinere se delimitează următoarele zone:
-zona de odihnă (repaus) reprezentată prin patul de odihnă a
animalelor;
-zona de furajare reprezentată prin iesle şi aleea de furajare;
-zona de circulaţie reprezentată prin aleile de circulaţie.
În funcţie de amploarea zonei de furajare se disting următoarele
varinate de adăposturi:
-adăposturi având furajare interioară când zona de furajare se
dispune central, iar spaţiile de odihnă lateral, fiind construcţii închise;
-adăposturi în care furajarea este exterioară, în padoc, spaţiul
interior servind numai pentru odihnă.
Adăposturile cu furajare interioară în construcţii închise permit
adoptarea celor mai complexe operaţiuni printr-o programare pe grupe de
animale la furajare, odihnă şi muls. Toate spaţiile fiind amenajate în acelaşi
mediu ambiant, animalele sunt ferite de influenţa mediului exterior. Spaţiile
din zona de odihnă se prevăd cu cuşete având pardoseală caldă,
compartimentări metalice şi alei de serviciu. Dimensiunile zonei de odihnă
se stabilesc luând ca bază de calcul 3,5 m2/cap în cazul adăposturilor pentru
vaci lapte şi 3 m2/cap în cazul adăposturilor pentru taurine la îngrăşat.
24
 17. Construcţii zootehnice – elemente funcţionale şi
tehnologice pentru întreţinerea suinelor

Construcţiile destinate creşterii şi întreţinerii suinelor în sistem

industrial, în complexe sau ferme specializate pentru producţia marfă se
realizează de mai multe tipuri, în funcţie de destinaţia şi tehnologia de
întreţinere.
După modul de întreţinere adoptat, construcţiile pentru suine pot fi:
-construcţii cu sisteme de întreţinere în grupuri mari, în
adăposturi cu boxe şi adăposturi comune folosite de obicei în cazul halelor
pentru tineret suin de reproducţie, hale de creştere şi hale pentru gestaţie;
-construcţii cu sistemul de întreţinere în adăposturi închise, în
boxe comune fără padocuri, utilizat la hale pentru creştere şi îngrăşare
-construcţii cu sistemul de întreţinere în adăposturi cu boxe
individuale folosit pentru hale de creşterea tineretului de reproducţie, hale
pentru gestaţie şi maternităţi.

Cuşetele se pot amplasa pe două rânduri longitudinale, paralele care

împreună cu spaţiile de circulaţie realizează aceaşi lungime ca şi frontul de
furajare aferent.
Evacuareadejecţiilor poate fi: de suprafaţă, cu lame tractate sau în
canale acoperite cu grătare.
Zonele de furajare se prevăd cu iesle din beton armat. Atât zonele de
furajare cât şi zonele de circulaţie se dimensionează în funcţie de modul de
furajare, specia şi vârsta animalelor. Astfel pentru fondul de furajare, pentru
animale adulte se consideră 0,30 ... 0,40 m pentru furajare cu fân şi
0,15...0,20 m pentru furaje concentrate, iar pentru tineret taurin 0,20...0,30 m
pentru furajare şi de circulaţie se aleg de 1,67 L (L fiind lungimea
trunchiului animalelor).
În funcţie de modul de compartimentare interioară, halalele pentru
suine pot fi: cu boxe dispuse pe un rând; cu boxe dispuse pe două rânduri; cu
boxe dispuse pe patru rânduri.

25 26 27

18. Construcţii zootehnice – elemente funcţionale şi

tehnologice pentru întreţinerea păsărilor
Creşterea păsărilor în cadrul tehnologiilor moderne se face în
construcţii cu o densitate biologică ridicată şi cu controlul perioadei de
lumină.
Neceseitatea tehnologică de dirijare a luminii a impus realizarea
halelor „oarbe” fără ferestre ca o soluţie generală a aviculturii actuale.
Întreţinerea tradiţională, la lumina zilei se practică numai în cadrul fermelor
gospodăreşti.
După speciile de păsări întreţinute fermele avicole pot fi:
-ferme pentru creşterea puilor şi găinilor;
-ferme pentru creşterea curcilor; Sistemul de întreţinere în baterii constă în întreţinerea păsărilor în
-ferme pentru creşterea gâştelor şi raţelor. cuşti grupate în baterii pe mai multe niveluri.
Din punct de vedere al sistemului de creştere şi întreţinere adoptat se Această tehnologie este folosită cu rezultate foarte bune pentru găini
disting următoarele tehnologii: ouătoare şi pui de carne.
-la podea (pe aşternut permanent); Bateriile se dispun longitudinal pe mai multe rânduri fiind deservite
-pe grătare; de alei de circulaţie. Lăţimea aleii de circulaţie este de minimum 80 cm.
-în baterii (cuşti).
Suprafaţa halelor şi a secţiilor se determină în funcţie de efectivul de
păsări adăpostite, ţinând cont de tehnologia de întreţinere adoptată, de
specie, de instalaţiile şi utilajele folosite pentru realizarea tehnologiei şi a
condiţiilor de microclimat.
În sistemul de întreţinere la podea păsările cresc liber pe un aşternut
permanent (din paie tocate, pleavă, coji de floarea soarelui) care se schimbă
de 1-2 ori pe an. Dezavantajul acestui sistem îl constituie densitatea redusă a
păsărilor pe metru pătrat de construcţie cât şi microclimatul, care datorită
unei execuţii şi întreţineri necorespunzătoare a aşternutului, nu este
întotdeauna în conformitate cu normele de zooigienă.
Sistemul de întreţinere a păsărilor pe grătare prezintă următoarele
avantaje: densitate sporită şi condiţii mai bune de igienă şi microclimat decât
în sistemul de întreţinere la podea.
Grătarele se pot amplasa pe axul median longitudinal al halei
împreună cu cuibarele sau pe două rânduri, fiecare rând de grătare având
prevăzute cuibare. Pentru supravegherea şi colectarea ouălor se prevăd alei
de circulaţie, cuibarele fiind amplasate în lungul acestora.
Lăţimea aleilor de circulaţie se ia cel puţin 1,00 m.

28 29 30
 19. Structuri de rezistenţă pentru zidărie portantă Fermă de lemn-metal 20. Structuri de rezistenţă utilizate la construcţii
utilizate la construcţii zootehnice zootehnice cu stâlpi şi grinzi transversale

Sistemul structural în cadre dispuse transversal pentru deschideri de

Deschiderile libere cuprinse între 9,00...12,00 m pot fi realizate în mai
multe variante structurale:
a.) zidărie portantă şi grinzi principale transversale;
b.) zidărie portantă şi elemente structurale tip placă de acoperiş;
c.) structuri cu stâlpi şi grinzi care alcătuiesc cadre dispuse
transversal sau longitudinal;
d.) structuri de rezistenţă din panouri mari.
Variantele a.) şi b.) având ca element comun structura verticală de
rezistenţă realizată din zidărie portantă, se înlocuiesc cu varianta c.) în care
grinzile reazemă pe stâlpi de beton armat, în următoarele situaţii:
-alcătuirea şi grosimea zidăriei nu corespunde din punct de vedere
higrotermice şi/sau al calculului pierderilor de căldură (cazul balanţei
termice neechilibrate), remedierea obţinându-se prin utilizarea zidăriilor
mixte sau a panourilor termoizolante, autoportante;
-eforturile provenite din solicitările zidăriei (compresiune excentrică,
strivire) depăşeşte capacitatea portantă a secţiunilor de calcul.
Structuri din zidărie portantă şi grinzi principale transversale
9,00 ... 12,00 m se poate alcătui din stâlpi de beton armat şi grindă
transversală în următoarele variante: fermă din lemn, fermă de lemn-metal.
Grindă din lemn lamelat încleiat, grindă de beton armat.
Cadru transversal având stâlpii şi grinda din beton armat se dispune la
o travee a cărei dimensiune se corelează cu tipul de grinzi secundare
utilizate, din beton armat sau din beton precomprimat. Traveele sunt de 6,0
m, caz în care panele utilizate sunt din beton precomprimat. Grinzile
transversale se pot realiza din beton armat sau din beton precomprimat.
Varianta cosntructivă pentru deschiderea de 10,40 m poate fi realizată
din elemente de beton prefabricat sau preturnate la şantier. Stâlpii sunt
prevăzuţi cu o evazare la partea superioară care serveşte la rezemarea grinzii
principale. Grinda principală este realizată cu extradosul în două pante,
corelate cu tipul de învelitoare utilizată.
Grindă principală din lemn Fixarea grinzii pe stâlp se face prin sudarea plăcuţelor metalice
înglobate în cele două elemente. Îmbinarea grinzii cu stâlpul se realizează
prin monolitizarea pe stâlp a zonei de capăt a grinzii, zonă prevăzută cu
armătură din stâlp şi grindă.

Acest sistem structural se realizează din zidărie de cărămidă sau piatră

naturală, rigidizată la partea superioară cu centuri de beton armat, pe care se
reazemă grinzile principale de acoperiş.
Grinzile susţin subansamblul de acoperiş care, în funcţie de
învelitoarea adoptată este fixat pe grinzi secundare (pane) sau pe elemente
plane de acoperiş.
Zidăria se verifică la eforturile provenite din acţiunile transmise de
grinda principală şi din acţiunile vântului şi seismului.
Grinzile principale pot fi realizate în numeroase variante dintre care:
fermă de lemn, fermă de lemn-metal, grindă de lemn lamelat încleiat cu
inimă subţire din placaj, grindă din beton armat. Opţiunea pentru una din
aceste variante presupune admiterea unor criterii cum sunt: materialul,
condiţiile şi posibilităţile de execuţie, preţul de cost.

31 32 33

21. Structuri de rezistenţă utilizate la construcţii 22. Structuri de rezistenţă la construcţii zootehnice
zootehnice cu stâlpi de beton armat şi fermă realizate din panouri mari de beton armat
triunghiulară din lemn-metal: scheme constructive şi de
încărcare; detalii constructive În cadrul unor hale având microclimatul interior caracterizat de
umidităţi relative ale aerului sub valoarea de 60% se pot utilize structuri de
panouri mari prefabricate. Panourile sunt alcătuite din trei straturi: la interior
Grinzile principale pot fi realizate în numeroase variante dintre care: stratul de beton armat de rezistenţă, stratul median termoizolator şi stratul
fermă de lemn, fermă de lemn-metal, grindă de lemn lamelat încleiat cu exterior (de protecţie) alcătuit din beton armat greu sau uşor (cu aggregate
inima subţire din placaj, grindă din beton armat. Opţiunea pentru una din de zgură).
aceste variante presupune admiterea unor criterii cun sunt: materialul, Structura de acoperiş se poate alcătui din elemente de suprafaţă curbe
condiţiile şi posibilităţile de execuţie, preţul de cost. din beton armat precomprimat sau din grinzi principale (beton, lemn) şi
grinzi secundare de acoperiş.
Panourile pot fi prevăzute cu gol pentru fereastră, pot fi panouri pline
sau panouri cu goluri mici, tehnologice pentru instalaţia de ventilare (cazul
halelor avicole blindate).
Rigidizarea celor două straturi de beton se recomandă a fi făcută cu
ploturi de beton circulare. Betonul din stratul de protecţie poate fi un beton
Avantajul fermei de lemn-metal constă în siguranţa mai mare în uşor cu aggregate poroase naturale sau artificiale, cu adios de cenuşă şi
exploatare datorită eliminării elementelor puternic întinse din lemn şi a spumanţi. Partea inferioară care vine în contact cu terenul, va trebui să fie
îmbinărilor supuse la încovoiere; deasemenea deformabilitatea acestora este izolată împotriva umidităţii având următoarele posibilităţi: utilizarea foliei
mai redusă, iar în condiţii normale de exploatare durabilitatea lor este de PVC de 0,8 mm grosime lipită continuu cu adeziv; vopsitorie pe bază de
sufucient de mare. răşini epoxidice şi bitum.

Grinda principală cu zăbrele se poate realiza din ferme de lemn care

pot avea diferite forme: triunghiulară, cu tălpi paralele, cu talpă poligonală
sau sub formă de segment de cerc.
Eforturile în barele fermelor cu zăbrele depind de forma constructivă.
Astfel la fermele cu talpa superioară în segment de cerc sau de formă
poligonală, eforturile în bare sunt apropriate ca valori. Aceasta simplifică
mult execuţia acestor tipuri de ferme.
În cazul fermelor triunghiulare, eforturile în tălpi scad de la reazem
spre mijlocul deschiderii, iar în zăbrele cresc de la reazem spre centru. La
fermele cu tălpi paralele, eforturile în barele tălpilor cresc mai mult de la
reazem spre mijlocul deschiderii. La acest tip de ferme, în panourile centrale
eforturile în diagonală îşi schimbă semnul pentru încărcări nesimetrice, fapt
care complică execuţia lor. Grinzile cu zăbrele de lemn se realizează de
regulă cu oa contra săgeată f ≥ l/200.

34 35 36
 23. Structuri de rezistenţă utilizate la construcţii
zootehnice – cadre transversale de beton armat pentru
deschideri cuprinse între 18 – 24 m, cu stâlpi
intermediari; detalii constructive, scheme statice şi de
încarcare
Sistemele tehnologice de întreţinere şi exploatare a animalelor au
evoluat şi s-au perfecţionat în timp, iar sistemele constructive le-au urmărit
adaptându-se acestora; un astfel de sistem structural este cadrul transversal
cu două sau mai multe deschideri, stabilite funcţie de zonele funcţional-
tehnologice în care se acceptă dispunerea stâlpilor intermediari. Avantajele
care se obţin când se optează pentru acest sistem constructiv, sunt legate de
faptul că sistemul care rezultă este mai uşor de construit din punct de vedere
tehnologic decât cel care are deschiderea de 18,00 ... 24,00 m liberă.
Îmbunătăţirea modului de lucru a grinzilor şi sporirea deschiderilor
acestora poate fi făcută prin utilizarea grinzilor cu console, care în cazul
când sunt prefabricate pot fi articulate pe stâlpi. Schema constructivă în
cazul deschiderilor de 18-24 m se obţine prin amplasarea a două semicadre
având grinzile în consolă, dispuse faţă în faţă, fără ca acestea să conlucreze.
Sistemul poate fi alcătuit din elemente de beton armat, sau din stâlpi de
beton armat şi grinzi de lemn încleiat. Grinzile se pot aşeza astfel încât să
permită alcătuirea unui acoperiş în două pante, cu sau fără shed.
În shed se amplasează panouri vitrate care servesc la iluminarea halei
sau panouri cu termoizolaţie, mobile, utilizate la ventilarea halei.
Traveile la care se amplasează cadrele sunt de 6-7,5 m, în funcţie de
varianta de acoperiş utilizată. Când se realizează acoperiş compact, pe
grinzile principale se aşează elemente plane de acoperiş din beton armat
prefabricate, de tipul fâşiilor cu goluri. Traveile vor avea dimensiunile egale
cu deschiderile acestor elemente care sunt cuprinse între 4,8 şi 6 m.

Se observă că în dreptul ploturilor de beton temperatura are o scădere

de 5°C, acestea fiind zone „periculoase” în care există riscul apariţiei
condensului. În urma unui studiu pe mai multe variante de panouri,
concluziile privind o bună alcătuire higrotermică pot fi formulate astfel:
suprafaţa ploturilor de beton trebuie redusă la minimum (utilizarea ploturilor
de formă circulară); utilizarea betonului uşor când este posibil pentru ambele
straturi, iar când din condiţii de rezistenţă mecanică şi/sau permeabilitate la
vapori, stratul interior este realizat din beton greu, stratul exterior se va
realiza din beton uşor.
Sistemul adaptat la tehnologia din hală recurge la amplasarea unor
stâlpi intermediari, care micşorează deschiderea elementelor orizontale şi
care pot fi alese sub forma unor elemente liniare, de tip grindă.
În figura de mai jos sunt sintetizate schematic, rrezolvările pentru
deschiderile totale de 18,00 m; 21,00 m; 24,00 m, schemele constructive
având două şi respectiv trei deschideri. Realizarea practică se face utilizând
elemente prefabricate de beton armat, stâlpi pe care reazemă articulat
grinzile. Deschiderile maxime sunt de 7,50 m dacă se utilizează elemente de
beton armat; ele pot fi crescute în cazul utilizării unor grinzi precomprimate
sau a grinzilor cu zăbrele de beton armat.

37 38 39

24. Principii de proictare higrotermică a elementelor zona III Te = - 18°C

zona IV Te = - 21°C Rezistenţa termică specifică corectată R‘ şi respectiv coeficientul de transfer
perimetrale la construcţii zootehnice Temperaturile interioare de calcul şi umidităţi relative ale aerului termic corectat U' se calculează cu relaţia generala
Proiectarea clădirilor zootehnice implică respectarea criteriilor privind
interior Ti din standardul de proiectare funcţie de tehnologii: 1 ∑ψ ⋅ l ∑ χ
Temperatura minima U'= + +
asigurarea factorilor de mediu artificial care caracterizează microclimatul. R A A
Temperatura optima în care :
Aceasta reproduce din mediul natural factorii cu efect favorabil asupra
Temperatura maxima R rezistenţa termică specifică unidirecţională aferentă ariei A;
dezvoltării organismului animalelor şi elimină factorii dăunători. Elementele ΦI din standardul de proiectare tehnologic l lungimea punţilor liniare de acelaşi fel, din cadrul suprafeţei A.
de construcţie care separă clădirea de mediul exterior, sunt considerate: Rezistenţa termică, specifică unidirecţională a unui element de Pentru alte condiţii de temperatură (T’e şi T’i ), temperatura minima (T’si
acoperişul, pardoselile şi pereţii (partea opacă, ferestre şi uşile), plăcile peste construcţie alcătuit din unul sau mai multe straturi din materiale omogene, min ) se poate determina cu relaţia :
spaţii neîncălzite, etc. T 'i −T ' E
fără punţi termice, inclusiv din eventuale straturi de aer neventilat, dispuse Tsi min = T ' I − (T i−Tsi min )
Microclimatul clădirilor zootehnice, caracterizat de factori de mediu perpendicular pe direcţia fluxului termic, se calculează cu relaţia : Ti − Te [oC]
specifici, se realizează prin proiectarea higrotermică a elementelor de
R = Rsi + ΣRs + ΣRa + Rse [m2K/W] în care :
închidere şi prin ventilarea aerului interior.
Ti = + 20 0C
Căldura este considerată în fizică drept „variaţie a energiei interne a Te = - 15 0C
DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE SPECIFICE ALE
unui sistem”. Schimburile de căldură între clădire şi mediu, respectiv între Ti - Te = 35 K
ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE OPACE
utilizator şi mediu, se datorează în principal:
Rezistenţa termică specifică a unui strat omogen al elementului de
-diferenţei de temperatură între cei doi factori (clădire şi
construcţie se determină cu relaţia:
mediu, respectiv între utilizator şi mediu); d
în care: R =
-variaţiei temperaturii unuia dintre cei doi factori. s
λ
În relaţie cu clădire, au loc schimbări termice prin cele trei căi de
d grosimea de calcul a stratului ;
migrare a căldurii: conducţie, convecţie şi radiaţie.
λ conductivitatea termică de calcul a materialului
Conducţia intervine, în relaţia clădire-mediu natural exterior clădirii,
între clădire şi terenul pe/în care este amplasată aceasta, iar în interiorul Ti
clădirii, între utilizator şi pardoseală.
Convecţia intervine, în relaţia clădire-mediu natural exterior clădirii, d Tsi
între un solid şi un fluid în mişcare, de pildă între clădire şi aerul exterior, iar T si
în relaţia spaţiu interior-anvelopă sau, mai interesant pentru stabilirea
parametrilor de confort, între pereţii exteriori şi/sau pardoseala peste spaţii Te
neîncălzite şi aerul interior, încălzit.
Radiaţia intervine, în relaţia clădire-mediu natural exterior clădirii,
între clădire şi alte elemente solide aflate la distanţă (elemente de mediu
natural, ca vegetaţie, forme de reliefm soare), iar în relaţia spaţiu interior- Temperatura pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie
anvelopă a clădirii, între solide aflate la distanţă (elemente perimetrale de
Temperatura pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie fără
construcţie, mobilier, corpuri de încălzire). punţi termice (sau în câmpul curent al elementelor de construcţie cu
Temperaturile exterioare de calcul se consideră în conformitate cu punţi termice) se determină cu relaţia :
∆T ∆Ti max = (Ti - Tsi m)
harta de zonare climatică a teritoriului României, pentru perioada de iarnă Tsi = Ti −
α i ⋅ Ri
există 4 zone climatice, astfel :
zona I Te = - 12°C Rmj - rezistenţa termică specifică corectată medie
zona II Te = - 15°C [ m2K/W]
R 'm =
∑A J

∑ A U'
J J

40 41 42
25. Pereţi la construcţiile zootehnice : clasificare, detalii
constructive
Pereţii sunt elemente de construcţii verticale care pot îndeplini
funcţiunile de elemente de rezistenţă, de închidere faţă de mediul exterior
sau de compartimentare a spaţiului interior. În construcţiile zootehnice o
importanţă deosebită prezintă pereţii exteriori deoarece au atât rol de
închidere cât şi de asigurare a condiţiilor corespunzătoare de microclimat
interior.
Clasificarea pereţilor se poate face după mai multe criterii şi anume:
rolul şi funcţiunile îndeplinite, natura materialelor utilizate şi modul de
alcătuire. După rolul şi funcţiunile îndeplinite în ansamblul construcţiei se
deosebesc:
-pereţi portanţi sau de rezistenţă
-pereţi autoportanţi sau de umplutură
După natura materialelor folosite se împart în:
-pereţi din pământ stabilizat
-pereţi din zidărie de piatră naturală sau artificială (cărămidă plină, cu
găuri verticale, blocuri ceramice)
-pereţi prefabricate de beton armat sau alte materiale (azbociment,
produse pe bază de lemn, în combinaţie cu mase plastice).
După modul de alcătuire pereţii exteriori se împart în două tipuri
principale:
-pereţi cu structura omogenă
-pereţi cu structura neomogenă
Pereţi cu structura omogenă se pot realiza din materiale tradiţionale,
de provenienţă locală (chirpici, pământ stabilizat, piatră brută, tufuri
calcaroase, scorie bazaltică) şi din materiale produse industrial (cărămidă
plină, cărămidă eficientă, blocuri ceramice cu goluri, blocuri de beton uşor
din granulit, deşeuri ceramice).
Pereţii din zidărie de cărămidă plină sau cu goluri asigură o bună
izolare termică şi o bună comportare în timp la acţiunea umidităţii. Prin
utilizarea lor se obţine un consum redus de ciment şi de oţel beton. Prezintă
dezavantaje legate de greutate proprie mare şi consum mare de manoperă.
Această variantă apare raţională în cazul când este folosită ca element de
închidere şi de rezistenţă.
-pereţi de cărămidă cu miez termoizolant din materiale
moderne, eficiente din punct de vedere al izolării termice, cu un strat de aer
ventilat
În vederea asigurării unei comportări bune în timp, precum şi a
condiţiilor de zooigienă, pereţii exteriori cu structura omogenă se protejează
pe faţa interioară şi exterioară cu tencuieli.
-pereţi din blocuri de beton uşor şi din zidărie de cărămidă plină
Pereţi cu structura neomogenă sunt alcătuiţi din mai multe straturi şi
sunt soluţii îmbunătăţite faţă de cei cu structură omogenă şi se pot realiza
sub formă de: zidării mixte, pereţi din beton armat cu miez termoizolant.
Aceste tipuri de pereţi se realizează mai ales ca pereţi neportanţi cu rol de
închidere.
i.) Zidăriile mixte. Pereţii din zidărie mixtă se pot realiza într-o mare
varietate de rezolvări cosntructive, utilizându-se diferite combinaţii dintre
produsele ceramice (cărămidă plină, eficientă) şi materialele eficiente din
punct de vedere al transmisiei termice.Tipuri de pereţi:
-pereţi din zidărie de cărămidă cu umplutură termoizolantă din
materiale uşoare de provenienţă locală, deşeuri industriale
ii.) Pereţi din elemente prefabricate. Când se urmăreşte o execuţie
industrializată a construcţiilor se pot utiliza elemente prefabricate pentru
pereţi exteriori. Pereţii prefabricaţi pentru construcţiile zootehnice se pot
realiza în următoarele variante:
Panourile prefabricate verticale se alcătuiesc, în general, din trei
straturi: cu un miez termoizolant şi două straturi de beton armat. Miezul cu
proprietăţi termoizolatoare se poate realiza din polistiren expandat, pâslă
minerală, beton celular autoclavizat sau diverse deşeuri.

43 44 45

26. Acoperişuri la construcţiile zootehnice : clasificare,

detalii constructive

Acoperişul este partea de construcţie care delimitează clădirea la

Panouri (fâşii) orizontale se utilizează la construcţiile cu structura de
rezistenţă în cadre. Lungimea panourilor de tip fâşie se stabileşte în funcţie
de distanţa dintre stâlpi şi poziţia panoului faţă de aceştia, iar înălţimea se
consideră de obicei egală cu înălţimea parapetului halei(1-1,5 m). Grosimea
se stabileşte din considerente higrotermice, funcţie de alcătuirea panoului.
partea superioară având rolul de a o proteja împotriva agenţilor climatici.
Alcătuirea constructivă a acoperişurilor, la construcţii zootehnice se
face în funcţie de destinaţie şi particularităţile microclimatului interior.
Acoperişurile clădirilor zootehnice pot fi grupate în funcţie de ordinea
de aşezare a struturilor precum şi de distanţa dintre acestea în trei variante
principale: În figura de mai sus se prezintă rezolvarea unui acoperiş cu tavan
a.) Acoperişuri compacte se realizează de obicei având straturile suspendat de o fermă triunghiulară cu zăbrele, din beton armat. Tavanul se
compacte aşezate succesiv, urmărindu-se asigurarea detenţiei vaporilor de poate realiza din panouri uşoare cu strat termoizolant protejat la partea
apă care se pot acumula în structura termoizolaţiei şi posibilitatea evacuării inferioară cu plăci din azbociment plan, poliesteri armaţi cu fibră de
acestora în afara acoperişului. Acest mod de alcătuire se foloseşte la sticlă,etc.
realizarea acoperişurilor de tip terasă sau cu pantă mică. În acest caz
învelitoarea este alcătuită din mai multe straturi de carton şi pânză asfaltată
lipite între ele cu bitum cald.Structura de rezistenţă est alcătuită din plăci sau
fâşii prefabricate de beton armat.

Acoperişurile cu strat de aer ventilat constituie o variantă care se

Termoizolaţia se poate realiza din: produse pe bază de vată şi pâslă
minerală, betoane şi umpluturi uşoare din granulit sau diferite deşeuri
industriale.
b.) Acoperişuri cu spaţiu de aer ventilat se utilizează în cazul când
structura portantă este realizată din ferme şi tavan suspendat sau când
învelitoarea (hidroizolaţia) este distanţată de stratul termoizolant.
În aceste cazuri se creează un spaţiu de aer ventilat, prin care se
antrenează şi se evacuează spre exterior vaporii de apă care pătrund şi
traversează termoizolaţia.
aplică cu rezultate foarte bune în cazul structurilor uşoare cu pante medii
(20-30%). Structura portantă a acoperişului se poate realiza din ferme uşoare
din lemn şi metal, în cazul construcţiilor ce deschideri mici(9-12 m). În
aceste cazuri învelitoarea se poate realiza din azbociment ondulat sau tablă,
iar termoizolaţia se poate dispune în planul acoperişului sub învelitoare, la
partea superioară sau inferioară a panelor.

46 47 48
 27. Pardoseli la construcţiile zootehnice : clasificare,
detalii constructive
La construcţiile zootehnice pardoselile îndeplinesc un rol deosebit de
important. Din acest motiv alcătuirea lor se face în mod diferenţiat, pe zone
funcţionale ţinându-se seama de scopul tehnologic pe care trebuie să-l
îndeplinească. La adăposturile de animale se disting următoarele zone:
-zona de odihnă;
-zona de defecare care se realizează cu pardoseală continuă sau
discontinuă prevăzută cu canale de colectare şi evacuare a dejecţiilor;
-zona de circulaţie pentru animale şi vehicule care transportă
furaje, etc.
Structura pardoselii se stabileşte în raport cu destinaţia, rolul şi
funcţiile îndeplinite. În principiu, structura pardoselii se compune din:
-stratul de bază, care se execută din balast sau piatră de 10-15
cm grosime;
-stratul de rezistenţă realizat de obicei din beton simplu având
grosimea cuprinsă între 6-12 cm;
-stratul termoizolant din materiale care au rezistenţa mare la
permeabilitate termică; acest strat se prevede numai la pardoselile din zona
de odihnă;
-stratul de uzură care trebuie să corespundă atât condiţiilor
tehnologice şi de rezistenţă la uzură cât şi termotehnice prinvind temperatura
de contact cu corpul animal, se poate executa din: beton, asfalt, produse
ceramice, masă plastică, cauciuc, lemn, etc.
Pardoselile utilizate la construcţiile zootehnice trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
-să fie rezistente la uzură şi la acţiunea factorilor agresivi din
hală
-să fie suficient de elastică pentru a nu provoca boli podale
-să nu se deformeze sub acţiunea solicitărilor date de animale
sau vehicole
-să fie antiderapantă şi impermeabilă
49
29. Construcţii pentru sere - structuri şi detalii
constructive
Serele individuale. Structurile de rezistenţă adoptate în cazul serelor
individuale urmăresc realizarea unor deschideri libere, varianta structurală
fiind cadrul transversal cu o deschidere.
Sunt recomandaţi stâlpi din profile metalice cu zăbrele dispuşi vertical
sau înclinat pentru preluarea mai bună a acţiunii vântului. Fermele cu
zăbrele metalice, datorită încăcăturii mici care acţionează asupra lor, se
alcătuiesc având barele comprimate din profile metalice, iar barele întinse
din oţel beton.
Deschideri de 6,40m şi travee de 1.50m
Inălţimea de 3.40m
Deschideri de 8,00m şi travee de 1.50m
Inălţimea de 3.70m
52
Materialele din care se pot realiza pardoselile calde au fost studiate
experimental, iar rezultatele pot fi concluzionate astfel:
-pardoselile din beton sunt improprii datorită conductivităţii
termice ridicate;
-cele mai bune pardoseli sunt cele realizate din lemn
-rezultate bune conferă şi pardoselile din materiale ceramice
bine arse având rosturile etanşate cu mortar de ciment şi mastic bituminos.
50
Serele bloc au structura alcătuită din cadre dispuse după două direcţii;
cadrul transversal este alcătuit dintr-o coardă orizontală şi stâlpi amplasaţi la
3,20 m sau 6,40 m; cadrul longitudinal este constituit din stâlpi amplasaţi la
3 m distanţă şi grindă de jgheab.
Sere bloc având structura cu arce
Sere etajate
• se utilizează în apropierea marilor oraşe;
• soluţia conferă o mai bună utilizare a terenului;
• ele au capacităţi mici,
• au procese tehnologice integral mecanizate şi un program strict de
control al acestora conform planurilor de dezvoltare ale plantelor.
Sere mobile
• sunt alcătuite din tronsoane ce se deplasează pe şine de lungime mai
mare, de aproximativ trei ori decât sera.
• contribuie la creşterea culturilor în prima fază şi prelungesc perioada
de recoltare toamna;
• utilizarea serelor mobile preîntâmpină infestarea solului întrucât
• terenul este supus acţiunii factorilor climaterici o anumită perioadă a
anului (raze solare, precipitaţii, îngheţ-dezgheţ, etc).
53
28. Construcţii pentru sere: materiale şi clasificare
Serele reprezintă construcţii destinate culturii în extra sezon a
legumelor şi florilor, în vederea creşterii producţiei la hectar, şi a unei
distribuţii în timp a recoltei deosebită de cea obţinută în condiţii naturale.
Proiectarea structurilor de rezistenţă trebuie abordată în funcţie de
timpul materialelor de construcţie. Acestea vor trebui să îndeplinească
următoarele condiţii: să aibă rezistenţe mecanice de umbrire a suprafeţei
interioare a serei; să aibă o comportare bună în mediile cu umiditate mare şi
conţinut bogat în bioxid de carbon. Materialele care răspund acestor cerinţe
sunt lemnul şi metalul.
Lemnul a fost primul material de construcţie utilizat la construcţia
serelor. Lemnul ecarisat a servit la alcătuirea structurilor de rezistenţă pentru
serele de mică deschidere.
Rezistenţa la umiditatea din interiorul serelor se obţine prin
antiseptizarea lemnului prin tratarea chimică. Deschideri mari s-au obţinut
utilizând structuri din arce realizate din lemn lamelet încleiat.
Metalul este folosit, cu precădere la realizarea structurilor de
rezistenţă pentru sere. Oţelul este utilizat sub formă de profile laminate,
profile din tablă îndoită, ţeavă sau bare din oţel-beton protejat împotriva
coroziunii.
Alimuniul şi aliajele sale sunt larg utilizate la realizarea structurilor de
rezistenţă deoarece prezintă următoarele avantaje:
-greutate specifică redusă ceea ce conduce la posibilitatea
realizării unor deschideri mari, cu elemente de acţiune redusă care dau
umbrire minimă;
-se comportă bine sub aspectul coroziunii în atmosfera agresivă
a serelor, iar prin eloxare nu necesită întreţinere ulterioară;
-are o mare putere de reflexie, astfel la serele care utilizează
aluminiul diferenţa dintre temperatura la sol şi sub coamă este de 1,5-2°C
faţă de 10°C în cazul structurilor de oţel.
Pereţii serelor se realizează din sticlă transparentă de 3 mm grosime,
iar acoperişul din sticlă obişnuită sau sticlă semicristal de 4 mm grosime.
Un alt material utilizat pentru închiderea serelor este folia din mase
plastice. Aceasta are grosimi mici şi greutăţi proprii reduse. Transparenţa
foliilor din mase plastice este mai redusă decât a sticlei datorită constantei
dielectrice de două ori mai mare în cazul maselor plastice.
51
30. Medii agresive în construcţiile agricole
Principalii agenţi agresivi care acţionează în construcţiile agrozootehnice
sunt:
- amoniacul,
- ioinii sulfatici şi de clor,
- clorurile, diverşi acizi şi substanţe bazice,
- umiditatea aerului interior
31. Agenţi agresivi
Principalii agenţi agresivi care acţionează în constructiile
agrozootehnice sunt: amoniacul, ioinii sulfatici şi de clor, clorurile, diverşi
acizi şi substanţe bazice, umiditatea aerului interior
Amoniacul (NH3), rezultă din descompunerea dejecţiilor stagnante
ale animalelor; acţionează asupra pardoselilor, bazei stâlpilor, zidurilor,
canalelor şi conductelor de evacuare a dejecţiilor etc, în rezervoarele de
dejecţii lichide, pe platformele de depozitare.
În atmosfera adăposturilor, amoniacul este limitat la concentraţii foarte mici
(0,003% în volume) de condiţiile de microclimat.
lonii sulfatici, produc coroziunea betonului; se găsesc în sol şi în
apele freatice. Impurificarea sulfatică apare în mod deosebit în zone
industriale, sub acţiunea haldelor de cărbuni şi zgură. în sol, sulfaţii apar prin
descompunerea biologică a substanţelor organice conţinând proteine.
Îngrăşămintele naturale şi artificiale, ca şi cultivarea solului (aerisirea,
aratul) favorizează creşterea conţinutului de sulfaţi în sol, de aceea
coroziunea cu ioni sulfatici poate apărea în cazul serelor, răsadniţelor, ca şi
al construcţiilor agrozootehnice ce se găsesc în apropierea terenurilor
cultivate (la elementele de construcţii amplasate sub nivelul terenului).
lonii de clor şi clorurile apar în apele în care levighează îngrăşăminte
chimice sau organice. Clorura de calciu (CaCl2) se foloseşte ca accelerator
de priză pentru betoane, mai ales în anotimpul rece sau sub forma de
dezinfectant în adăposturi zootehnice, dispensare veterinare etc.
Starea oricărei soluţii apoase este determinată de concentraţia ionilor
de hidrogen. În apa pură, numărul ionilor de H+ care cauzează aciditatea
este egal cu numărul ionilor de OH- care cauzează bazicitatea. Produsul
concentratiilor ionilor de H+ şi OH- este un număr constat, şi anume:
[H+].[OH-]=10 -14 g ioni/l.
54
 Pentru a caracteriza starea oricărei soluţii apoase, în locul puterii
exponenţiale se foloseşte o valoare numerică absolută, notată pH, care din
punct de vedere matematic este logaritmul în baza 10, cu semn schimbat, al
concentraţiei de ioni de hidrogen (pH ca simbol înseamnă produs
Hydrogeni).
Valoarea pH a unei ape absolut neutre este 7; dacă pH<7 soluţia are
reacţie acidă, iar dacă pH>7, reacţie bazică.
Acizii care apar în constructiile zootehnice sunt:
• acizi anorganici slabi (hidrogenul sulfurat) şi
• acizi organici (lactic, tartric, acetic etc.).
Hidrogenul sulfurat (H2S) apare datorită descompunerii substanţelor
organice din dejecţiile animalelor, acţionînd asupra elementelor constructive
ale adăposturilor, conductelor de canalizare, rezervoarelor de dejecţii etc.
Soluţia apoasă de hidrogen sulfurat este un acid slab, cu efect coroziv limitat
asupra betonului; armăturile din betonul armat pot fi însă corodate intens
prin formarea sulfurii de fier (FeS) în cazul unui beton insuficient compactat
sau al unei acoperiri prea mici.
Acidul lactic (CH 2 • CHOH • COOH) se găseşte în lapte nedegresat, lapte
acrit, nutreţ verde murat, varză acră etc. Acidul lactic poate apărea pe
pardoselile grupurilor de muls, în încăperile în care se manipulează laptele,
in silozurile de nutreţ murat şi în ieslele de alimentare a animalelor cu hrană
etc. Pentru îmbunătăţirea hranei animalelor, s-a introdus furajarea cu nutreţ
verde însilozat, care îşi ridică calităţile nutritive prin fermentare. Coroziunea
datorită acidului lactic este proporţională cu aciditatea, fiind semnificativă
pentru pH<5.
Substanţele alcaline (bazice), caracterizate prin pH>7, apar în
construcţiile agrozootehiiice datorită substanţelor de dezinfectii şi soluţii de
spălare, la adăposturile pentru animale, dispensare veterinare, camere unde
se manipulează laptele.
Bazele tari se folosesc, în general, în soluţii cu concentraţie slabă; de
exemplu, hidroxidul de sodiu (NaOH), numit şi sodă caustică, se utilizează
în soluţii de 21% .
Umiditatea relativă a aerului interior, care ajunge la valori
importante în unele constructii agrozootehnice, acţionează ca un mediu
agresiv. Vaporii de apă pot condensa pe suprafaţa elementelor de construcţii
sau în grosimea acestor elemente, dînd naştere unor fenomene de coroziune.
55
32. Coroziunea şi măsurile de protecţie aplicate Folosirea unor cimenturi speciale, cu adaosuri de impermeabilizare, ca
de exemplu: cimenturi Portland măcinate cu stearat de calciu, de aluminiu
betonului la construcţiile agrozootehnice sau de alte metale; cimenturi cu emulsie de cauciuc utilizate în cazul acţiunii
bazelor, sărurilor, acizilor oleici şi graşi (se utilizează 10 ... 20% din greutate
COROZIUNEA
emulsie de cauciuc stabilizată pentru ciment, ca să nu coaguleze); utilizarea
plastobetoanelor sau a polimerbetoanelor, realizate cu ajutorul răşinilor
Efectul distructiv al apei agresive asupra betonului depinde de următoarele
sintetice, sub formă de adaosuri la betoanele preparate cu cimenturi uzuale,
condiţii: prin adăugarea de diverşi polimeri sintetici (de exemplu, emulsie de acetat
- tipul de cimenit utilizat, proprietăţile fizico-chimice ale acestuia; de polivinil), se îmbunătăţesc o serie de proprietăţi ale betoanelor unele
- calitatea agregatelor utilizate, raportul apă-ciment, dozajul de importante pentru stabilitatea la coroziune (absorbţie de apă redusă,
ciment, gradul de compactare al betonului şi vechimea acestuia;
creşterea rezistenţei la întindere, reducerea fisurării etc.) neexpunerea
- starea suprafeţei expusâ la apa agresivă (gradul de netezime şi betonului proaspăt la acţiunea agenţilor agresivi folosirea unor tratamente
carbonatare etc.);
superficiale la suprafaţa betonului şi a tencuieliicare combinându-se cu
-compoziţia şi concentraţia apei agresive, precum şi modul în care
componenţii pietrei de ciment, dau compuşi insolubili sau rezistenţi din
lichidul agresiv acţionează asupra construcţiei de beton (dacă este în punct de vedere chimic
mişcare, dacă acţionează cu presiune etc.);
- dimensiunile construcţiei de beton
Coroziunea de tip I (coroziunea de levigare) apare datorită dezvoltării şi
levigării ionilor de calciu sub acţiunea apei lipsite de duritate, a apei cu
bioxid de carbon sau cu săruri de amoniu
Coroziunea de tip II apare datorită distrugerii prin expansiune sau spălarea
cimentului întărit, provocată de bioxidul de sulf (în prezenţa umidităţii din
aer), de soluţii apoase ale acidului sulfuric sau de săruri ale acestuia, de
sărurile de magneziu, de diverşi acizi (acetic, lactic, tanic, tartric), de zahăr
şi melasă.
Măsurile de protecţie aplicate betonului din construcţiile agrozootehnice
Folosirea unor betoane de calitate, dense şi compacte, care împiedică
penetrarea agenţilor agresivi.
Aceste betoane se obţin prin alegerea unei granulaţii corespunzătoare
şi a factorului apă/ciment la limita lucrabilităţii
A/C=0,5 ... 0,6 la betoane simple şi 0;45 . .. 0,55 la betoane armate;
prin stabilirea unui dozaj de ciment care să asigure lucrabilitatea
şicompactitatea betonului corespunzător cu granulometria agregatului şi
raportul A/C,dozajul de ciment creşte, în general, pe măsura creşterii
agresivităţii (valoarea minimă este:
250 ... 275 kg/ mc pentru betoane nearmate şi
300 . .. 350 kg/m3 pentru betoane armate);
56 57