Universitatea „Ovidius” din Constanța

Facultatea de Medicină, specializare Asistență Medicală Generală

APA ȘI VITAMINELE
Prof.coordonator: Prof.Catrinoiu Doina
Student: Ilie Ruxandra Ana

2021
 Apa este un compus majoritar al corpului omenesc, fiind esențială pentru menținerea
sănătății celulelor și facilitând o mulțime de procese ale corpului, printre care transportul
eficient al oxigenului către celule, reglarea temperaturii corpului, lubrifierea articulațiilor sau
menținerea sănătății gastrointestinale. Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele
mai multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță
absolut indispensabilă vieții, indiferent de formă acesteia, fiind unul dintre cei mai universali
solvenți.Este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului, având formulă chimică brută
H2O. Această este un element vital al corpului omenesc, motiv pentru care hidratarea
corespunzătoare nu trebuie să fie influențată de activitățile pe care le întreprinzi în anumite
momente ale zilei. Astfel, trebuie să ne hidratam constant, întrucât apa este importantă pentru
corp din următoarele puncte de vedere: menține temperatura corporală; lubrifiază
încheieturile; protejează coloana vertebrală și țesuturile moi; contribuie la asigurarea unei
digestii sănătoase; contribuie la eliminarea toxinelor din corp; ajută la transportarea
oxigenului și substanțelor nutritive către toate celulele organismului; ajută la menținerea unei
presiuni sangvine normale și stabilizează bătăile inimii; asigura producerea normală a salivei;
umezește membranele mucoase din plămâni și cavitatea bucală; asigura menținerea unui
nivel optim de electroliți în corp. Organismul adult este alcătuit din: 60% apă; 40% reziduu
uscat format din: - 18% proteine, 15% lipide, 5% substanțe minerale (pentru un subiect de
70Kg).
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăți indispensabile proliferării
vieții, care o deosebesc de celelalte substanțe. Apa își îndeplinește acest rol, permițând
compușilor organici să reacționeze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea. Este
un bun solvent și are o tensiune superficială ridicată, permițând astfel mișcarea compușilor
organici și a organismelor vii. Apa proaspătă are densitatea maximă la 4 °C, această densitate
scăzând pe măsură ce apa se răcește, se încălzește sau îngheață. Aproape 72% din masa
corpului uman fără grăsimi este apă. Pentru o bună funcționare, corpul necesită între doi și
șapte litri de apă pe zi pentru a evita deshidratarea, cantitatea exactă depinzând de nivelul de
activitate, temperatură, umiditate și alți factori. Nu este cunoscută cu exactitate cantitatea de
apă necesară a fi consumată de o persoană sănătoasă. Oricum, pentru cei care au probleme de
rinichi este dificil să bea prea multă apă, dar periculos să bea prea puțină, mai ales într-un
ambient cald și umed sau în timpul exercițiilor fizice. Se întâmplă totuși ca oamenii să
consume mult mai multă apă în timpul exercițiilor fizice decât este necesar, expunându-se
astfel riscului de intoxicație cu apă, care de cele mai multe ori este fatală. "Obligativitatea"
consumării a opt pahare de apă pe zi de o persoană, nu este argumentată științific.
Dieteticienii și nutriționiștii spun că aceasta este cantitatea de apă recomandată a fi
consumată pe zi - în engleză RDI (Recommended Daily Intake). Ultimele rapoarte referitoare
la regimul alimentar ale Consiliului Național de Cercetare National Research Council
recomandă un consum pentru femei de 2,7 litri de apă în total (incluzând și sursele de apă din
alimente) și, respectiv, 3,7 litri pentru bărbați. Apa se pierde din organism prin urină și fecale,
prin transpirație și prin respirație (expirație de vapori).
Echilibrul hidric reprezinta diferenta intre intrarile de apa si iesirile de apa.In conditii
normale organismul isi mentine echilibrul hidric (homeostazia hidrica).O mica cantitate de
apa este sintetizata in organism ca rezultat al oxidarii hidrogenului din alimente – variaza
intre 150-250 ml/zi si depinde de intensitatea proceselor metabolice. Reglarea echilibrului

1
hidric se face prin: reglarea interstitiei de lichide prin senzatia de sete; reglarea pierderilor de
apa, prin hormonul antidiuretic cu rol major in controlul reabsorbitiei renale de apa si al
osmolaritatii plasmei.Reglarea aportului hidric: senzatia de sete apare la reducerea
continutului hidric din organism sub 1%.Setea poate fi produsa prin: stimularea
osmoreceptorilor hipotalamici (prin cresterea presiunii esmotice a lic. extracelular) sau prin
stimularea voloreceptorilor atriali (in hipovolenie).
Intoxicatia cu apa apare atunci cand aportul de apa este foarte mare, astfel incat
depaseste capacitatea organismului de a-l excreta prin intermediul rinichilor. Ca urmare a
consumul excesiv de apa intr-un interval scurt de timp se produce un dezechilibru in balanta
electrolitilor, iar concentratia sodiului plasmatic scade. Aceasta stare poarta denumirea de
hiponatriemie, cu cresterea volumului intracelular ce determina umflarea celulelor de la
nivelul sistemului nervos central si se manifesta prin cefalee, greata, varsaturi, convulsii,
putand duce chiar la moarte in lipsa tratamentului organismul are nevoie de o anumită
cantitate de sodiu și calciu în sânge pentru buna funcționare a creierului și a mușchilor. Dacă
sângele este prea diluat, creierul și mușchii nu mai funcționează, provocând astfel atac de
cord, comă sau deces. Pentru a preveni intoxicația cu apă, putem să consumăm alimente sau
băuturi care dețin un bun echilibru electrolitic, de exemplu o banană. Un consum excesiv de
apă dezechilibrează electroliții din sânge, iar corpul nu mai poate funcționa în mod
corespunzător. Acest lucru se poate întâmpla și când suntem dezhidratați. Fluidele din corp
dețin o anumită concentrație de material dizolvat, oxigen, nutrienți, sare și foarte multe alte
substanțe. Când bem prea puțină apă, concentrația este prea ridicată, iar substanțele chimice
din organism nu mai pot funcționa corespunzător, intrând într-o stare de blocaj. Dacă bem
prea multă apă, substanțele chimice din organism nu vor reuși să găsească ceea ce au nevoie
în tot excesul de fluid care se formează în corp. În general, hiperhidratarea moderată poate fi
ameliorată prin ajustarea aportului de lichide. În cazuri mai severe, medicul poate prescrie
medicamente diuretice pentru a crește volumul de urină, dar aceste diuretice sunt mai
eficiente în tratarea volumului excesiv de sânge. Cele mai frecvente situații în care oamenii
mor din cauza consumului ridicat de apă au legătură cu practicarea exercițiilor fizice sau
cursele de maraton. Când practicăm exerciții, rinichii nu funcționează la fel de bine, sângele
este transmis către inimă și alți mușchi, dar nu și în zona rinichilor. Persoanele care aleargă
mai mult de patru ore, de obicei consumă foarte multă apă și băuturi sportive însă rinichii nu
elimină apa din sânge. Astfel, sângele capătă volum și provoacă tensiune, iar ulterior apa din
sânge se scurge în plămâni.
Vitaminele sunt componente importante ale alimentatiei. Vitaminele sunt
micronutrienti organici care intra in compozitia alimentelor, esentiali pentru desfasurarea
functiilor organismului. Acesti micronutrienti nu sunt sintetizati de organism sau sunt
sintetizati in cantitati insuficiente.Alimentele animale sau vegetale contin tipuri si cantitati de
vitamine variabile, de aceea carenta unui aliment se poate asocia cu deficiente de vitamine.
Alimentatia variata asigura necesarul de vitamine fara a se impune suplimentarea acestora.
Au existat cateva etape in descoperirea vitaminelor: consumul de alimente uscate de catre
marinarii care calatoreau 10 - 12 saptamini a determinat aparitia scorbutului (deficitul de
vitamina C); dupa consumul de fructe si salate revenirea a fost spectaculoasa; in 1753 un
chirurg din armata britanica a descris scorbutul si efectele benefice ale sucului de portocala in
tratamentul bolii.In 1884 - suplimentarea dietei marinarilor japonezi cu fructe si carne a
determinat eradicarea bolii beriberi pellagra ("piele aspra") a fost descrisa de un medic de

2
curte spaniol si se datoreaza deficitului de vitamina B3 (niacina) si triptofan - un aminoacid
esential.Ioseph Goldberger ofiter in serviciile de sanatate publica a SUA a constatat ca exista
o asociere intre consumul de porumb in detrimentul consumului de grau si pelagra sterolii au
fost considerati nesemnificativi pentru dieta pana cand s-a constatatat ca participa la formarea
vitaminei D al carei deficit produce rahitismul.
Clasificarea vitaminelor de face in 3 clase: liposolubile, hidrosolubile, factori
alimentari "vitamin-like".Vitaminele liposolubile se absorb pasiv (fara consum energetic) din
intestin impreuna cu lipidele si se elimina prin materiile fecale.Vitamine liposolubile sunt : A,
D, E , K.Vitaminele hidrosolubile se absorb din intestin pasiv sau activ (cu consum energetic)
si se elimina prin urina.Vitamine hidrosolubile sunt : vitamina B1 (tiamina), vitamina B2
(riboflavina), B3 (niacin), vitamina B6 (piridoxina), B7 (biotina), B5 (acidul pantotenic),
vitamina B12, acidul folic.Factorii alimentari "vitamin-like" au caracteristici similare cu
vitaminele, dar nu intrunesc toate criteriile de vitamine : pot fi sintetizati de organism, pot fi
esentiali pentru anumite perioade ale dezvoltarii organismului.Factorii alimentari "vitamin-
like" sunt : carnitina, colina, mioinoziotol, ubiquinone (coenzima 10), bioflavonoidele.
Vitaminele sunt nutrienti esentiali avand roluri in : mentinerea barierei de aparare la nivelul
mucoaselor si cresterea rezistentei la infectii; metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor
si mineralelor; sinteza unor structuri indispensabile (acizi nucleici si nucleoproteine din
molecula de ADN, enzime, factori de coagulare); procesele de oxidare (efect antioxidant) si
aterogeneza (efect antiaterogen).
Vitamina A, denumită și vitamina antixeroftalmică este o vitamină liposolubilă de
importanță majoră pentru organismul uman, datorită implicării sale în procesul de
vedere.Aceasta se găsește sub mai multe forme: Retinolul (Vitamina A1) și esterii retinolului,
3-dehidroretinolul (Vitamina A2), retinalul si acidul retinoic. Vitamina A este necesară pentru
formarea pigmenților fotosensibili în retină și în prevenirea tulburărilor de vedere, ameliorând
vederea crepusculară.Contribuie la reglarea troficității mucoaselor și tegumentelor, are
proprietăți anticanceroase, intervine în procesele imune prin stimularea formării de
anticorpi.De asemenea, este implicată și în procesul de creștere a oaselor, în reproducere și
dezvoltarea embrionului intervenind în funcționarea normală a testiculului și ovarului;
prezintă un rol important în metabolismul steroizilor și sinteza colesterolului, acționează
asupra funcției tiroidei si intervine în procesele de creștere ale organismului. Organismul
uman nu sintetizează Vitamina A, însă transformă provitaminele în Vitamină A.
Provitaminele A nu au activitate vitaminică în formă nativă, ele fiind transformate la nivel
intestinal în Vitamina A. Dintre precursori, cel mai activ carotenoid din plante este beta-
carotenul.Vegetalele sunt îndeosebi bogate în beta-caroten, în timp ce ficatul, lactatele sunt
bogate în retinol. Deficitul vitaminic prin dieta săracă în Vitamină A se instalează lent,
deoarece organismul sănătos dispune de rezerve mari.Simptomele acestui deficit includ:
xeroftalmie, xerodermie, ariția iritațiilor cutanate și infecțiilor, mai ales la nivelul
extremităților, diaree sanguinolentă, prin modificarea epiteliilor digestive, degenerări ale
nervilor cranieni, leziuni nervoase si deformare osoasă. Vitaminele A reprezintă cofactori
enzimatici pentru enzimele din biosinteza glicoproteinelor, acest fapt contribuind la
nenumăratele beneficii pentru organsim.Vitamina A reprezintă substanța de protecție pentru
structura normală a pielii și mucoaselor, este indispensabilă pentru buna desfășurare a
proceselor de reproducere, asigură dezvoltarea și funcționarea testiculului și a ovarului, este
implicată în funcționarea sistemului imun, acidul retinoic fiind esențial pentru diferențierea

3
leucocitelor și activarea limfocitelor T si au capacitate antioxidantă, intervenind printr-un
mecanism de protecție a organismului împotriva radicalilor liberi. Necesarul zilnic de
vitamină A este: 0- 6 luni*: 400 µg RAE; 1- 3 ani: 300 µg RAE; 9- 13 ani: 600 µg RAE; 14-
18 ani: 900 µg RAE; 19- 50 an: 900 µg RAE.
Vitamina B1, denumită și Tiamină este o vitamină hidrosolubilă ce face parte din
complexul vitaminelor B. Vitamina B1 contribuie la: funcționarea normală a sistemului
nervos central și periferic, transformarea glucidelor în lipide, favorizarea depunerii
glicogenului în ficat, transformarea acidului piruvic în aminoacizi, modularea activității unor
canale membranare, cu implicații în transmiterea sinaptică, menținerea sănătății psihice și
funcționării normale a inimii.Sub formă de pirofosfat are rol de coenzimă în reacțiile de
decarboxilare esențiale pentru metabolismul protidic și glucidic.Este indispensabilă pentru
activitatea cerebrală și mielinizarea nervilor periferici. Omul nu poate sintetiza Vitamina B1
și o preia din alimentație. Lipsa Vitaminei B1 poate să ducă boala Beri-beri, cu următoarele
simptome: astenie, anorexie, scădere în greutate, dispnee, tahicardie, extrasistole, parestezii,
nevrite periferice, abolirea reflexelor tendinoase, iritabilitate, tulburări de memorie, confuzii,
imposibilitatea concentrării atenției. Semnele majore ale acestui deficit sunt cele legate de
sistemul nervos sau aparatul cardiovascular. Simptomatologia în deficitul grav de Vitamină
B1 se instalează în următoarea ordine: polinevrite, afecțiuni cardiace, encefalopatie
Wernicke, psihoză Korsakoff. Vitamina B1 se dozează la următoarele categorii de pacienți:
persoane cu tulburări comportamentale, modificări oftalmologice, tulburări de mers, delir,
encefalopatie, alcoolici.Determinarea se efectuează din sângele venos prin metoda
cromatografiei de lichide de înaltă performanță (HPLC), cu următoarele valori de referință:
˂49 µg/L. Administrată în exces, Vitamina B1 nu se acumulează în organism. Se elimină
repede pe cale urinară și digestivă. Nu sunt raportări cu intoxicații de vitamină, dar pot să
apară alergii la Tiamină (acestea nu sunt datorate efectului de supradozare). Beneficiile
Vitaminei B1 pentru organism sunt următoarele: desfășurarea în condiții normale a
proceselor cognitive, contribuind la funcționarea normală a sistemului nervos; imbunătățirea
forței de contracție a inimii, în caz de afectare a celulei miocardice prin deficit de B1;
influențează indirect metabolismul lipidic și proteic contribuie la metabolismul energetic
normal; favorizează biosinteza glicogenului în ficat.
Vitamina C este un nutrient esențial care asigură sănătatea organismului. Cunoscută și
sub denumirea de acid ascorbic, vitamina C se regăsește în multe alimente și suplimente și
susține buna funcționare a funcțiilor biologice, precum sinteza colagenului și vindecarea
rănilor, având numeroase alte beneficii. Vitamina C este un compus organic, solubil în apă.
Acest lucru înseamnă că organismul uman nu poate sintetiza singur vitamina C, ci este
necesar să luăm doza zilnică prin consumul de alimente care o conțin.Vitamina C joacă un rol
important în buna funcționare a funcțiilor biologice, precum producția de colagen, L-
carnitină, dar și alți neurotransmițători. De asemenea, susține metabolizarea proteinelor și are
proprietăți antioxidante, fiind de ajutor în protejarea celulelor împotriva efectelor negative ale
radicalilor liberi. Acumularea de radicali liberi poate duce, în timp, la apariția bolilor
cardiovasculare, a cancerului și artritei. Mai mult, vitamina C este necesară și pentru a
sintetiza neurohormoni precum adrenalina, noradrenalina și dopamina. Deficiența de
vitamina C poate să apară și atunci când există dezechilibre hormonale, întrucât aceasta
protejează și stimulează glanda hipofiză. Printre numeroasele beneficii pe care le poate avea
vitamina C se numără următoarele: ajută la întărirea imunității fiind un antioxidant puternic,

4
care întărește capacitatea naturală de protecție a organismului; protejează împotriva răcelilor
datorită proprietăților antioxidante, poate preveni și ajuta la tratarea răcelilor și poate reduce
simptomele asociate cu acestea; reduce riscul de boli cronice fiind un antioxidant puternic,
protejează împotriva radicalilor liberi, care sunt asociați cu un risc ridicat de apariție a multor
boli cronice; ajută la scăderea hipertensiunii - suplimentele pe bază de vitamina C ajută la
scăderea tensiunii arteriale și a presiunii sistolice a sângelui, dar și la dilatarea vaselor de
sânge; protejează împotriva bolilor cardiovasculare - acestea sunt asociate cu hipertensiune
arterială, nivel ridicat de colesterol „rău” LDL și trigliceride și un nivel scăzut de colesterol
„bun” HDL, iar vitamina C ajută la reducerea acestor factori de risc, implicit și a apariției
bolilor cardiovasculare. Legumele și fructele verzi conțin o cantitate ridicată de vitamina C.
De asemenea, ananasul, fructele de pădure și pepenii sunt o sursă bogată de vitamina C.
Consumul zilnic de fructe și legume asigură doza necesară de vitamina C, dar și de minerale
și nutrienți esențiali. În ceea ce privește doza zilnică recomandată de vitamina C, aceasta
diferă în funcție de mai mulți factori, astfel: bărbații peste 19 ani - 90 mg; femeile peste 19
ani - 75 mg. Dacă vitamina C lipsește din alimentația zilnică sau este în cantități mici, atunci
poate să apară deficiența de vitamina C. Principalele semne ale unei deficiențe sunt
următoarele: stare de oboseală; slăbiciune; dureri ale articulațiilor; dureri musculare; piele
uscată; păr uscat, care se rupe ușor; inflamarea gingiilor.O doză ridicată, de peste 1.000 mg pe
zi, poate însemna că intestinele nu vor putea absorbi toată cantitatea de vitamina C. Astfel,
pot să apară diareea și disconfortul gastrointestinal.Alte efecte adverse nclud crampe
abdominale, amețeli, oboseală, erodarea danturii, dureri de cap și arsuri în piept. Aceste
efecte adverse pot să apară la persoanele care au reacții alergice la unul sau mai multe
ingrediente din produsele pe bază de vitamina C.