Sunteți pe pagina 1din 2

Despre Agheasmă – apa sfințită

Despre Sfeștanie – sfințirea casei


.
Agheasmă De asemenea, și din ectenia care urmează citirii
Agheasma (var. aghiazma, aghiasma) este apa Evangheliei și din rugăciunea de sfințire a apei, care
sfințită, care se face de reproduc ideea Apostoluluiși Evangheliei, se înțelege
către Biserică prin rugăciunile preotului și ale că Duhul Sfânt invocat sfințește apa, care devine
credincioșilor la diferite ocazii, cum ar fi: sfințitoare, tămăduitoare de boli și cu putere de a
nașterea, botezul, mari sărbători. alunga demoni. Căci rostim în ectenia de la Aghiazma
Cuprins mare: „Pentru ca să se zdrobească satana sub
Dicționar/ etimologie picioarele noastre și să se risipească tot sfatul viclean
Cuvântul a intrat în limba română fie pe filiera limbii pornit asupra noastră.” (Molitfelnic)
slavone (sl. agiazma), fie pe filiera limbii (neo-)grecești Apa sfințită, din care beau credincioșii și cu care
(ngr. Αγιασμα — agiásma). Deși toate dicționarele preotul îi stropește - și apoi merge și botează și casele
românești dau ca termen principal „agheasmă”, mai lor, capătă acea putere tămăduitoare de boli, care
multe forme circulă în limba vorbită, în funcție de alungă și diavoli, stricând lucrările lor (cf. I Ioan,. 3,
regiune (ceea ce ar arăta că: 1. termenul este relativ 8), cum au făcut Mântuitorul și apostolii.
recent în limbă; 2. a putut pătrunde pe două filiere Istoric
diferite): aghiasmă, agheazmă, aghiazmă. Sfințirea apei s-a practicat de la început, din prima zi
Dicționar liturgic grec a existenței Bisericii, curățindu-i de toate păcatele,
Αγιασμα (-ατος, το) atunci când s-au botezat, pe un mare număr de creștini
1. Apa care a fost sfințită/ binecuvântată de (Fapte, 2, 41 ; 4, 4). Căci așa citim la sfințirea apei la
Biserică prin slujba numită Αγιασμός. botez: „și-i dă ei (apei) darul izbăvirii, binecuvântarea
2. La plural, τα Αγιασματα: lucrurile/ obiectele Iordanului, fă-o (Doamne) izvor de nestricăciune, dar
sfințite, adică toate cele ce au fost consacrate și de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli,
binecuvântate de Biserică, cum ar fi Sfânta dracilor pierire, plină de putere îngerească...”.
Împărtășanie, apa sfințită, pâinea sfințită etc Apostolul Pavel vorbește de moartea și învierea
Termenul grec, αγιασμα, înseamnă deopotrivă și tainică cu Hristos, de înnoirea vieții și de înfiere prin
lucrarea de sfințire a apei, și rezultatul ei, apa sfințită. apa botezului (Romani, 6, 3-11), cum a amintit
În limba neogreacă se face diferența Domnul în convorbirea Lui cu Nicodim (Ioan, 3, 4, 5).
între agiásma (apa sfințită) Folosirea apei
și agiasmós (sfeștania - slujba de sfințirea a apei). Scriptura spune „că pământul s-a
Temeiuri scripturistice închegat, la cuvântul Domnului, din apă și
Temeiul biblic, scripturistic al aghiezmei se află în prin apă” (II Petru, 3, 5). Tot cu
însăși pericopa Evangheliei care se citește la sfeștanie ajutorul apei „și prin apă”, care e și
(Ioan, 5, 1-4). Aici se amintește de vindecarea materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou
slăbănogului care zăcea de 38 de ani, așteptând la lumea, care s-a regenerat, s-a născut de
scăldătoarea Vitezda tulburarea apei de îngerul sus, din nou, „din apă și din Duh” (Ioan,
Domnului care cobora o dată în an; acolo l-a găsit 3, 3, 5). Așadar apa, ca element
Mântuitorul Hristos și l-a tămăduit. Lucrarea pe care o fundamental al Creației, fiindcă se
făcea îngerul atunci o face de atunci încoace necontenit folosește la spălarea și curățirea fizică a trupului uman
harul Domnului, prin apa sfințită de preoții Bisericii, sau a celorlalte corpuri materiale, este
ori de câte ori este nevoie, după invocarea Duhului asociată și lucrării de curățire spirituală,
Sfânt asupra ei. de spălare a urmelor lăsate de păcatele și
fărădelegile oamenilor. Lucrarea aceasta
Puterea lucrătoare a aghiezmei și un alt temei al ei sunt se face în primul rând prin apa Botezului,
amintite de pericopa Apostolului care se citește atunci și apoi prin aghiazmă.
(Evr., 2, 11-18), ca și de ectenia și rugăciunea de Felurile aghesmei
sfințire. În Apostol se spune că (Hristos) „Cel ce Agheasma este de două feluri:
sfințește, și cei ce se sfințesc (credincioșii), dintr-Unul • Agheasmă mică
sunt toți; de aceea nu se rușinează să-i numească pe ei • Agheasmă mare
frați” (2, 11). Aceasta înseamnă că Dumnezeu ne-a Cel mai des săvârșită și folosită este agheasma mică,
înfiat prin Duhul Fiului Său revărsat în inimile noastre sau sfințirea mică a apei, care se numește sfeștanie. Ea
(Gal., 4, 6), ne-a făcut frații Lui, ne-a înfrățit prin harul se numește și „luminare” sau „slujba luminilor”,
apei botezului cu Mântuitorul pentru ca astfel să biruim pentru că la început se înțelegea prin ea apa sfințită de
pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14). la slujba botezului.
Botezurile se făceau la Paști și la • Tămâie și un cărbune special pentru a fi aprins
Bobotează, amândouă sărbători în cățuie;
ale luminii (Boboteaza mai este • Un pomelnic pe care să fie trecute numele
numită și „ziua luminilor, sau a tuturor celor ai casei;
luminării”). • O masă așternută cu o față de masă curată, pe
Când se face sfințirea apei? care să fie așezate cele de mai sus;
Agheasma mare se sfințește o dată pe an, pe 6 ianuarie, în • Un prosop curat cu care să se șteargă preotul
ziua de Bobotează (a pe mâini după ce sfințește apa.
Botezului Domnului.
Se poate bea până Agheasma în casa creștinului
pe 14 ianuarie în Este potrivit ca fiecare creștin să aibă în casă câte o
fiecare zi, pe sticlă cu aghiasmă — una cu Agheasma mare, cealaltă
nemâncate. cu Agheasma mică. Ele trebuie așezate la loc curat,
Se păstrează la loc dimpreună cu anafura și cu puțin ulei de la Sfântul
curat, într-o sticlă Maslu.
anume pregătită și se După rugăciunea de dimineață, pe nemâncate,
mai poate bea în zile de post mai aspru creștinul poate să ia puțină anafură și agheasmă și să
sau la unele sărbători, ori cu se ungă pe frunte, în semnul Crucii, cu uleiul sfințit.
binecuvântarea preotului duhovnic, Cum se păstrează
după Spovedanie. Agheasma se păstrează în sticle curate, preferabil de
sticlă (sunt mai rezistente și nu afectează gustul apei),
Anafura se ia după agheasma mare. într-un loc anume desemnat pentru aceasta.
În mod normal, agheasma se păstrează multă
Agheasma mică, „sfințirea mică a vreme fără să se strice.
apei” sau sfeștania se face ori de câte ori este nevoie, Nu se pune busuioc sau altă plantă în sticla cu
chiar și în fiecare lună. Cu agheasmă, pentru că în cele din urmă busuiocul se va
aghiasma mică pot fi stropite casa, descompune în apă, iar aghiasma va lua miros.
oamenii bolnavi sau sănătoși și Busuiocul de la sfințirea apei se poate păstra
toate lucrurile din gospodărie. separat, eventual pus la icoană.
Apa rămasă se pune într-un vas Dacă aghiasma și-a schimbat gustul și nu mai poate fi
curat și se ia în mod obișnuit dimineața pe nemâncate. băută, este potrivit să fie vărsată într-un loc curat sau
pusă la rădăcina unui pom sau unei plante.
Cum și când se folosește
Se ia după anafură. Agheasma se poate bea:
• ► (dimineața) numai pe nemâncate;
Sfințirea mică a apei se mai face și la unele sărbători• ► cu orice prilej în care simt nevoia ajutorului și
precum Izvorul Tămăduirii și ori de câte ori va găsi de binecuvântării lui Dumnezeu: pentru luminarea
cuviință preotul. minții, pentru paza de ispite, de boală etc.
Există și obiceiul de a binecuvânta apa în care va fi• ► în curăție trupească (în ziua dinainte), pentru cei
scăldat pruncul nou-născut. Moașa obișnuia să aducă la căsătoriți;
biserică un vas cu apă care urma să fie binecuvântată. • ► în afara perioadei lunare, pentru femei.
Pruncului i se dădea să bea puțin, apoi era stropit și
spălat cu această apă, ca o primă formă de În afară de aceasta, nu doar
binecuvântare a pruncului, înainte de Botez. preotul, ci și credincioșii se
Apa din cristelniță se sfințește și ea înainte de mai pot stropi cu agheasmă
săvârșirea tainei Sfântului Botez. la vreme de boală sau
Lucruri necesare pentru sfeștanie ispită, când sunt în suferințe etc. ei pot stropi și
Pentru sfințirea mică a apei care se săvârșește în lucrurile din gospodărie — hainele, celelalte obiecte,
casele creștinilor, este dar și animalele și holdele și chiar mașinile și
potrivit ca aceștia să aibă în utilajele, cerând astfel ajutorul lui Dumnezeu ca să le
casă lucrurile și materiile păzească de orice rău, de stricăciune, de accidente și
necesare pentru slujbă, așa mai departe.
după cum urmează: Bibliografie
• Un vas cu apă curată, care va fi sfințită; • Léon Clugnet, Dictionnaire grec-
• Un mănunchi de busuioc sau altă plantă, cu français des noms liturgiques en usage
dans l'Église grecque, Paris, 1895
care va fi stropită casa;
Preot CONSTANTIN COMAN -
• Trei lumânări așezate în sfeșnice sau într-un
Ghidul practic al creștinului
vas special; ortodox: Ce trebuie sa știm despre
• O cățuie sau tămâier; casa creștinului, ed. Bizantină, București, 2002

S-ar putea să vă placă și