ȚESUTUL EPITELIAL

După aşezarea lor si după funcţia pe care o îndeplinesc, epiteliile

se împart in patru categorii :
- epitelii de acoperire,
-epitelii glandulare,
- epitelii de resorbţie
- epitelii senzoriale.

EPITELIUL DE ACOPERIRE

Alcatuieste invelisuri membranare, adeseori cu rol de protectie.

Poate fi clasificat dupa numarul de straturi in epiteliu simplu (unistratificat) si epiteliu
stratificat (pluristratificat) sau, dupa forma celulelor, in epiteliu cilindric (columnar,
prismatic), scuamos (pavimentos) sau cubic. Clasificarile nu tin seama de particularitatile
functionale. Deci epiteliile pot fi:
 simple
 pavimentoase (scuamoase)
 cubice
 cilindrice (columnare, prismatice)
 stratificate:
 pavimentoase (cheratinizate sau necheratinizate)
 cubice
 cilindrice
Clasificarea dupa forma celulei se face dupa stratul superficial, in cazul epiteliilor
stratificate.
 pseudostratificat cilindric
 de tranzitie (uroteliu)

Epiteliile pavimentoase simple (scuamoase)

Seamana cu solzii pestilor, au nuclei alungiti si turtiti, deci acest tesut apare ca un sir
de nuclei turtiti. Acest epiteliu actioneaza ca o bariera simpla permeabila, asigurand un tranzit
selectiv de gaze si metaboliti.
Ex.: epiteliul alveolei pulmonare, ramura descendenta a ansei Henle, foita parietala a
capsulei Bowman. Mezoteliile si endoteliile sunt tot epitelii simple scuamoase. Endoteliul
este epiteliul care captuseste orice tip de vas. Mezoteliile intra in structura seroaselor,
alcatuind membrana ce captuseste cavitatile inchise ale organismului (pleura, pericard,
peritoneu).

Epiteliul simplu cubic

Latimea si inaltimea celulelor este aproximativ egala. Nucleul este rotund si situat
central de regula. D.p.d.v. functional acest epiteliu este destinat absorbtiei sau secretiei (in
functie de sens). Exista si locuri unde are rol de protectie. Exemple: ramura ascendenta a

1
ansei Henle si segmentul distal al tubului urinifer, canalele glandelor exocrine (intralobulare)
care se varsa in ducte (canale interlobulare), epiteliul de acoperire al ovarelor.

Epiteliul simplu cilindric

Este format dintr-un rand de celule inalte (inaltimea este de 2-3 ori mai mare decat
latimea). Nucleii sunt alungiti si ovalari, asezati spre MB (dar exista si cazuri cand sunt
asezati central sau chiar apical). Poate avea specializari la nivel apical (cili, microvili,
stereocili).
Exemple: tubul digestiv (stomac, intestinul subtire si cea mai mare parte a intestinului
gros), caile genitale feminine (trompele uterine si uterul), segmentul proximal al tubului
urinifer, glandele exocrine - ductele striate.
Functii:
 de secretie si absorbtie (absorbtia este marita datorita prezentei microvililor);
 de transport al moleculelor de-a lungul celulei (realizat de catre cili)

Epiteliul stratificat scuamos (pavimentos)

Este alcatuit din mai multe randuri de celule. Doar stratul superficial este scuamos
(nucleii sunt turtiti numai la suprafata, in rest fiind rotunzi).
Este de doua tipuri:
1. cheratinizat (cornos)
2. necheratinizat (moale)
Deosebirile intre cele doua tipuri apar la nivelul stratului superficial.
In cazul epiteliului cheratinizat, celulele de la suprafata acumuleaza proteine
(cheratine) si astfel ele isi pierd nucleii. Acesta este cazul epidermului, care este impermeabil
pentru apa si are un rol protector impotriva factorilor fizici, chimici si infectiosi.
In cazul epiteliului necheratinizat, celulele superficiale au si ele in citoplasma granule
de cheratina dar ele isi pastreaza nucleii. Acest epiteliu este localizat in primele segmente ale
tubului digestiv (cavitate bucala, faringe, esofag), epiteliul anterior al corneei., epiteliul
vaginal. Acest epiteliu are un rol protector dar este permeabil pentru unele molecule mici si
pentru apa.

Epiteliul stratificat cubic si cilindric

Sunt slab intalnite la adult. La embrion se gaseste frecvent epiteliul stratificat

cilindric.
Epiteliul stratificat cubic se gaseste la adult in peretii unor ducte interlobulare a unor
glande exocrine, in peretele canalului de secretie a glandelor sudoripare, in peretele foliculilor
ovarieni.
Epiteliul stratificat cilindric se gaseste pe suprafata respiratorie a epiglotei si in
conjunctiva palpebrala.

Epiteliul pseudostratificat cilindric

Este o forma de epiteliu simplu. Toate celulele au raport direct cu MB, dar sunt de
inaltimi diferite astfel incat doar unele ajung la suprafata. Prin urmare, si nucleii ajung la
inaltimi diferite.
Poate prezenta la nivelul membranei apicale specializari (cili sau stereocili).

2
 Epiteliul pseudostratificat cilindric ciliat se mai numeste si epiteliu de tip respirator
deoarece se gaseste numai in arborele traheobronsic.
Epiteliul pseudostratificat cilindric cu stereocili se gaseste in caile genitale masculine,
in epididim si canalul deferent. Stereocilii se vad si la microscopul optic si la cel electronic,
fiind putin mai lungi decat cilii.

Epiteliul de tranzitie (epiteliul polimorf sau uroteliu)

Epiteliul se mai numeste si uroteliu deoarece se gaseste numai in caile urinare (calice
mici, calice mari, bazinet, ureter, vezica urinara, partea proximala a uretrei). Epiteliul se mai
numeste si polimorf deoarece este format din celule care au diferite forme (celule din stratul
bazal - cubice, celule in racheta, celule umbeliforme - in forma de umbrela).
Acest epiteliu este o forma speciala de epiteliu stratificat.
Celulele din stratul bazal sunt celule germinative.
Celulele in racheta prezinta un pol latit, indreptat spre stratul celulelor umbeliforme si
un pol efilat (ingustat) indreptat spre stratul bazal.
Celulele umbeliforme sunt uni- sau binucleate si acopera 2-3 celule in racheta.
Epiteliul de tranzitie isi modifica forma celulelor si numarul de straturi. Modificarea
numarului de straturi se datoreste si faptului ca (probabil) toate celulele acestui epiteliu sunt
ancorate la MB. Atunci cand se exercita o presiune, celulele gliseaza unele pe langa altele si
se reduce numarul de straturi de celule.

EPITELIUL GLANDULAR
Glandele pot fi exocrine, endocrine sau mixte (amficrine).
Glanda reprezinta asocierea dintre epiteliul glandular, vase si nervi.

Glandele exocrine
Partea lor profunda alcatuieste unitatea secretorie si se numeste adenomerul
glandular. El pastreaza legatura cu lama epiteliala prin intermediul canalelor de excretie. El
vine in raport cu vase limfatice si sangvine si cu membrana bazala.
Clasificarea glandelor exocrine dupa structura se poate face dupa:
 numarul de celule din glanda exocrina
 aspectul sistemului canalicular
 aspectul adenomerului
Dupa numarul de celule din glanda, glandele exocrine pot fi unicelulare sau
multicelulare. Exista un singur tip de glanda exocrina unicelulara: celula caliciforma (are
forma de cupa), care se gaseste in epiteliul respirator sau in epiteliul digestiv. Restul
glandelor exocrine sunt multicelulare.
Uneori celulele din glanda exocrina se diferentiaza intr-un epiteliu de invelis, ceea ce
va duce la formarea unei glande intraepiteliale (in mucoasa nazala). Aceasta contine celule ce
formeaza un epiteliu de invelis si celule secretorii, formand mase compacte asociate unui
sistem canalicular.
Glanda exocrina isi varsa produsii de secretie intr-o cavitate cu sau fara ajutorul
canalelor de excretie. Clasificarea glandelor dupa sistemul canalicular se face in simple si
compuse. Glandele simple au un canal unic de excretie, neramificat. Glandele compuse au un
canal de secretie ramificat.
Clasificarea glandelor dupa forma adenomerului se face in glande tubulare, acinoase
sau alveolare.

3
 Adenomerul tubular poate fi:
 unic si drept (glande tubulare drepte)
 unic dar ramificat (glande tubulare ramificate)
 contort (glande tubulare glomerulare)
Adenomerul acinar se aseamana cu cel alveolar, cu precizarea ca cel alveolar are un
scurt canal prin care se varsa in canalul excretor, canal care la adenomerul acinar lipseste.
Exista si glande tubulo-acinoase si tubulo-alveolare.
Pentru definirea corecta a tipului unei glande se folosesc doua adjective: unul referitor
la forma canalelor si al doilea referitor la forma adenomerului. Exista astfel urmatoarele tipuri
de glande:
 glanda simpla tubulara dreapta (glanda intestinala - glanda Lieberkühn)
 glanda simpla tubulara ramificata (glandele stomacului - fundice si pilorice si glandele
duodenale Brünner)
 glanda simpla tubulara glomerulara (glanda sudoripara)
 glanda simpla alveolara sau alveolara ramificata (glanda sebacee)
 glanda simpla acinoasa (glanda lacrimala)
 glanda compusa acinoasa (glanda parotida)
 glanda compusa tubuloacinoasa (glandele sublinguale si submaxilare)
 glanda compusa tubuloalveolara (glanda mamara)
Glandele exocrine mai pot fi clasificate si dupa produsii de secretie in glande seroase,
glande mucoase si glande mixte (seromucoase sau mucoseroase)
Glandele mucoase secreta mucus. Mucusul contine proteine inalt glicozilate (mucine).
Celulele glandelor mucoase au un continut ridicat de glicozil transferaze (necesare glicozilarii
proteinelor), care se gasesc in aparatul Golgi.
Glandele seroase au o secretie cu aspect apos, care contine protein-enzime. Exemplu:
glanda parotida.
Glandele mixte pot fi:
 seromucoase (glanda submandibulara) - au o secretie predominant seroasa
 mucoseroase (glanda sublinguala) - au o secretie predominant mucoasa
De asemenea, glandele exocrine mai pot fi clasificate si dupa mecanismul de excretie
in glande merocrine, apocrine sau holocrine.
Majoritatea glandelor sunt merocrine. Acestea isi elimina produsii prin exocitoza.
Glandele apocrine isi acumuleaza produsii de secretie la polul apical si pentru excretie
se rupe membrana care se pierde, impreuna cu o parte din citoplasma apicala. Exemple:
glanda mamara si glandele ceruminoase, care produc ceara si se gasesc in conductul auditiv
extern.
In cazul glandelor holocrine, produsii de secretie invadeaza toata celula, ceea ce duce
la moartea celulei. Eliminarea produsilor de secretie se va face prin eliminarea intregii celule
moarte. Exemplu: glanda sebacee.

Glandele endocrine

Isi elimina produsii de secretie in mediul intern: in sange (preferential), in limfa sau in
lichidul interstitial.

Majoritatea glandelor endocrine sunt de origine epiteliala dar exista si glande de

origine nervoasa. O dovada a originii epiteliale este contactul celulelor secretorii cu
membrana bazala.

4
5
6
Tesut cuboidal simplu

Vilozitate intestinala

Tesut epithelial polistratificat

7
Tesut scuamos stratificat

Alveola pulmonara

EPITELIILE DE RESORBTIE

In procesul de resorbţie, celulele epiteliale primesc prin polul apical

diferite substanţe care, după ce străbat celula, o părăsesc prin polul
bazal, trecând in interstiţiile conjuctive, unde se găsesc capilarele
sanguine. Membrana polului apical se caracterizează prin existenta aşa-
numitului platou striat. Microscopul electronic ne arata ca platoul striat
este alcătuit din nişte microvilozitati (microvili), care nu sunt altceva
decât expansiuni citoplasmatice. Acestea realizează o suprafaţa enorma
de absorbtie. Astfel de epitelii întâlnim la mucoasa intestinului
subţire, a tubilor urinari si la mezoteliul peritoneal.

8
EPITELIILE SENZORIALE

Sunt epitelii care s-au diferenţiat pentru a recepţiona excitaţii din

mediul înconjurător. Ele sunt formate din doua feluri de celule : celule
senzoriale si celule de susţinere.
1.Celulele senzoriale sunt celule epitelial care s-au
diferenţiat pentru a recepţiona diferite informaţii din mediul
înconjurător si a determina, prin aceasta, excitaţia celulelor
nervoase cu care se afla in legătura. Ele se găsesc, deci, in
contact cu mediul înconjurător si cu celulele nervoase. Numai
in aceste condiţii de dubla legătura celulele senzoriale pot
funcţiona. Deşi au aceiaşi origine (ectoderma) ca si celulele
nervoase, totuşi se deosebesc de acestea ; in timp ce celulele
senzoriale pot recepţiona excitaţii, dar nu le pot conduce, celulele
nervoase pot sa conducă excitaţiile din mediu, dar nu le pot
recepţiona ; datorita acestor deosebiri, cele doua feluri de celule
se completează reciproc din punct de vedere funcţional.
Pentru a îndeplini aceasta funcţie, celulele senzoriale s-au
diferenţiat din punct de vedere morfologic si structural. Celulele
senzoriale s-au specializat pentru recepţionarea unor anumiţi excitanţi si
intra in alcătuirea organelor de simt. Se descriu mai multe tipuri de celule
senzoriale care corespund diferitelor organe de simt :
Celulele senzoriale tactile se găsesc in pătura mucoasa a
epidermului. Celula senzoriala tactila este o celula turtita paralel cu
suprafaţa epidermului. Ea este in legătura cu terminaţiile nervoase
intraepidermice si recepţionează excitaţiile mecanice din mediu.
Celulele senzorial gustative se găsesc in mugurii gustativi in
epiteliul mucoasei linguale si sunt fusiforme. aceste celule sunt aşezate
cu o extremitate pe membrana bazala a epiteliului, fiind înconjurata de
terminaţii nervoase, iar extremitatea opusa se termina printr-un fir(cil).
Celulele gustative recepţionează excitaţiile provocate de anumite
substanţe (sapide) care se pot solubiliza.
Celulele senzoriale auditive sau celulele senzoriale
fonoreceptoare aparţin epiteliului din care este format organul Corti (din
urechea interna).Celula fonoreceptoare are forma de para (piriforma) si
este aşezata cu extremitatea subţiata spre membrana bazala, pe care n-
o atinge ; extremitatea opusa, îndreptata spre suprafaţa organului Corti,
este prevăzuta cu perişori rigizi care sunt proeminenţi pe suprafaţa
acelui organ. Partea subţiata a celulei fonoreceptoare este înconjurata
de terminaţiile nervoase ale ramurii cohleare a nervului
acusticovestibular. Aceste celule sunt excitate de anumite vibraţii.
Celulele senzoriale statoreceptoare se găsesc in epiteliul petelor
(maculelor) auditive din utricula si sacula, si in crestele auditive din

9
ampulele canalelor semicirculare. Celula statoreceptoare prezintă
asemănări cu celula auditiva, fiind tot piriforma. La extremitatea libera
are peri lungi, uniţi intr-un mănunchi numit par acustic. Extremitatea
subţire este înconjurata de terminaţii ale ramurii vestibulare a nervului
acusticovestibular.

10