Sunteți pe pagina 1din 166

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris
CZU: 658.012.4:663.2

IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII –


BAZA PROMOVĂRII EXPORTURILOR PRODUCŢIEI VINICOLE

Specialitatea 08.00.05. – Economie şi management (în industria vinicolă)

ŢURCAN Iuliu

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific -
BLAJ Ilie,
dr. hab., prof. univ.

Autor: ŢURCAN Iuliu

Chişinău, 2006

1
CUPRINS:
INTRODUCERE.................................................................................................................. 4
CAPITOLUL I. PRINCIPIILE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI
CALITĂŢII ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT...........................….........................…......... 8
1.1. Esenţa, conţinutul şi importanţa promovării managementului calităţii.................. 8
1.2. Principiile de elaborare a Sistemului de Management al Calităţii (SMC) în
baza prevederilor standardului ISO 9001.......................................................................... 18
1.3. Certificarea producţiei – un instrument necesar pentru promovarea
exporturilor........................................................................................................................... 25
CAPITOLUL II. PROBLEMELE ASIGURĂRII CALITĂŢII PRODUCŢIEI
VINICOLE ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT...................................................................... 34
2.1 Evoluţia exporturilor producţiei vinicole..................................................................... 34
2.2 Geografia exporturilor producţiei vinicole.................................................................. 43
2.3 Promovarea calităţii în întreprinderile vinicole din Republica Moldova şi
direcţiile de comercializare a producţiei............................................................................ 51
2.3.1 Evoluţia întreprinderilor vinicole şi clasificarea lor prin prisma formării calităţii
producţiei................................................................................................................................ 51
2.3.2 Privatizarea în sectorul viti-vinicol şi impactul ei asupra calităţii producţiei
vinicole................................................................................................................................... 57
2.3.3 Estimarea calităţii producţiei şi structurii pieţei de desfacere a unor întreprinderi
vinicole din Republica Moldova............................................................................................. 60
2.4 Calitatea materiei prime – pilonul de bază în asigurarea calităţii producţiei
vinicole................................................................................................................................... 70
CAPITOLUL III. DIRECŢIILE PRIORITARE DE CREŞTERE A EXPORTULUI
PRODUCŢIEI VINICOLE ÎN BAZA IMPLEMENTĂRII SISTEMULUI DE
MANAGEMENT AL CALITĂŢII........................................................................................ 81
3.1 Argumentarea etapelor elaborării, implementării şi certificării Sistemului de
Management al Calităţii....................................................................................................... 81
3.2 Abordarea procesuală a întreprinderilor vinicole – un element important al
Sistemului de Management al Calităţii............................................................................... 89

2
3.2.1 Implementarea managementului prin procese – fundamentul îmbunătăţirii
continue.................................................................................................................................. 89
3.2.2 Crearea unui Sistem de Management al Calităţii integrat – bază pentru asigurarea
calităţii în sectorul viti-vinicol............................................................................................... 96
3.3 Eficienţa economică a implementării Sistemului de Management al Calităţii......... 101
3.4 Factoring-ul – un reper al succesului pentru exportatorii producţiei vinicole a
Republicii Moldova............................................................................................................... 110
3.5 Favorizarea sporirii exportului producţiei vinicole în baza unor instrumente
eficiente.................................................................................................................................. 118
3.5.1 Controlul riguros al producţiei vinicole la export – pasul important pentru
eliminarea producţiei necalitative........................................................................................... 118
3.5.2 Promovarea imaginii întreprinderii, mărcilor şi brand-urilor sale – un instrument
eficient al creşterii exporturilor.............................................................................................. 121
3.5.3 Participarea la concursuri internaţionale ca modalitate de bază pentru crearea
imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova la nivel internaţional.............................. 124
3.5.4 Vinuri cu denumire de origine – ca instrument pentru promovarea exporturilor
producţiei vinicole pe segmentul de elită a pieţelor............................................................... 126
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.................................................................................... 130
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................. 132
ABREVIATURI.................................................................................................................... 141
ANEXE.................................................................................................................................. 143

3
INTRODUCERE
„Mărfurile se întorc, clienţii – nu”
(Robert W. Pitch)

Actualitatea temei. Industria vinicolă constituie o ramură primordială a economiei


Republicii Moldova, deţinând aproximativ 20-25% din producţia industrială şi o pondere de circa
30% în volumul total al exporturilor ţării.
Reieşind din aceste considerente şi din faptul că pe teritoriul Republicii Moldova se
comercializează doar 8-10% din producţia vinicolă fabricată în ţară, cercetarea problemelor privind
creşterea exporturilor produselor vinicole pe baza sporirii calităţii acestora capătă o importanţă
deosebită.
Investigaţiile efectuate au demonstrat, că producţia vinicolă autohtonă exportată pe pieţele
diferitor ţări nu este atât de calitativă cum ar putea fi. Este consecinţa unor reforme economice
specifice perioadei de tranziţie la economia de piaţă, în urma cărora au fost exportate cantităţi
considerabile de băuturi alcoolice de calitate inferioară, ştirbind astfel imaginea Republicii
Moldova.
Ca rezultat, s-a creat o situaţie dificilă pentru activitatea vinificatorilor din Moldova: s-a
diminuat cererea faţă de producţia noastră, reducându-se considerabil şi pieţele de desfacere şi
volumul de producţie exportat în raport cu potenţialul ţării, s-au creat multiple dificultăţi în
promovarea producţiei vinicole autohtone pe noile pieţe care ar putea fi înlăturate, cel puţin parţial,
prin optimizarea raportului calitate/preţ.
Pentru a obţine nivelul optim al corelaţiei calitate/preţ este necesar de a promova
mecanismele adecvate pe baza sporirii calităţii producţiei şi reducerii preţului. Un mecanism
eficient în scopul promovării exporturilor întreprinderilor vinicole la etapa actuală poate servi
Sistemul de Management al Calităţii.
Cercetările specialiştilor autohtoni efectuate anterior (Blaj I., Cramarciuc F., Zaiaţ I., Cerven
I., Ababii A., Mamaliga V., Bostan I., Haruţa R., Serduni S. şi alţii) au evidenţiat unele probleme
specifice funcţionării sectorului viti-vinicol, au determinat modalităţile de utilizare raţională a
materiei prime în industria vinicolă, au studiat problematica relaţiilor întreprinderilor vinicole cu
furnizorii de materie primă, au cercetat impactul reformelor economice asupra dezvoltării sectorului
viti-vinicol, etc. Ei, însă, nu au cercetat în deplină măsură problemele privind calitatea producţiei
vinicole pe baza implementării Sistemului de Management al Calităţii în scopul creşterii
exporturilor, care, în opinia noastră, necesită o atenţie mult mai sporită, acesta prezentând un interes
teoretic şi practic deosebit. Anume aceste momente determină în mod direct importanţa şi
actualitatea temei propuse de noi.

4
Drept obiectiv de bază al tezei serveşte elaborarea măsurilor şi proceselor necesare pentru
implementarea Sistemului de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole, precum şi
argumentarea unor tehnici eficiente în scopul asigurării creşterii exporturilor producţiei vinicole.
Scopul şi sarcinile cercetării constau în elaborarea şi argumentarea direcţiilor de creştere a
exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova prin îmbunătăţirea calităţii producţiei şi
implementarea în cadrul întreprinderilor a Sistemului de Management al Calităţii.
Realizarea scopului propus a impus rezolvarea următoarelor sarcini:
• Studierea evoluţiei şi geografiei exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova;
• Analiza dezvoltării întreprinderilor vinicole sub aspectul calităţii producţiei şi direcţiilor de
comercializare;
• Examinarea evoluţiei viticulturii şi dinamicii calităţii strugurilor ca condiţie fundamentală în
asigurarea calităţii producţiei vinicole;
• Examinarea posibilităţii de perfecţionare a Sistemului de Management al Calităţii adecvat
întreprinderilor vinicole la etapa elaborării, implementării şi certificării acestuia;
• Abordarea managementului prin procese ca pilon primordial al îmbunătăţirii continue;
• Estimarea eficienţei economice integrale a implementării Sistemului de Management al
Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole;
• Elaborarea şi argumentarea unor instrumente eficiente ce ţin de implementarea Sistemului de
Management al Calităţii evocate să favorizeze creşterea exporturilor producţiei vinicole a
Republicii Moldova.
În calitate de obiect de cercetare au servit întreprinderile de vinificaţie secundară din
Republica Moldova şi în special Combinatul de Vinuri Spumante şi de Marcă ÎM „Vismos” SA,
precum şi alte întreprinderi vinicole cu poziţie concurenţială puternică şi pondere semnificativă în
structura exportului producţiei vinicole.
Ca suport metodologic şi teoretic al cercetării au servit lucrările savanţilor cu renume
mondial în domeniul managementului calităţii: Crosby Ph., Feigenbaum A.V., Kélada J., Deming
W.E., Ishikawa K., Juran J.M. şi ale altora, precum şi lucrările unor cercetători autohtoni ca Blaj I.,
Cramarciuc F., Cotelnic A., Doga V., Litvin A., Gheorghiţă M., Bugaian L., Osadcii V., Paunescu
C., Islentiev M., Ganciucov V., Rapcea M. şi altora.
Baza informaţională au constituit-o materialele Departamentului de Statistică şi Sociologie
al Republicii Moldova; materialele Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” şi ale Departamentul
Vamal al Republicii Moldova; dările de seamă şi rapoartele unor întreprinderi vinicole autohtone.
Legile existente şi hotărârile Guvernului Republicii Moldova, precum şi diverse acte normative cu

5
privire la reglementarea funcţionării întreprinderilor vinicole, în special cele ce se referă la exportul
producţiei.
Pentru efectuarea cercetărilor au fost utilizate diverse metode de analiză: comparaţia,
deducţia, inducţia, metoda analitică, grupările statistice, calculul indicatorilor sintetici, metoda
Paretto, etc.
Inovaţia ştiinţifică a investigaţiilor constă în:
• Elaborarea propunerilor privind perfecţionarea etapelor de documentare, implementare şi
certificare a Sistemului de Management al Calităţii adecvate întreprinderilor vinicole;
• Fundamentarea managementului prin procese în condiţiile întreprinderilor vinicole autohtone
şi determinarea proceselor necesare pentru implementarea Sistemului de Management al
Calităţii pe baza ÎM „Vismos” SA;
• Scoaterea în evidenţă a indicatorilor optimi de măsurare şi monitorizare a proceselor în
Sistemul de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole;
• Argumentarea creării Sistemului de Management al Calităţii integrat;
• Elaborarea metodologiei de evaluare a eficienţei economice a implementării Sistemului de
Management al Calităţii;
• Argumentarea ştiinţifică a necesităţii utilizării operaţiunilor de factoring ca reper al creşterii
exporturilor producţiei vinicole autohtone;
• Elaborarea şi argumentarea unor instrumente eficiente în scopul favorizării creşterii
exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova.
Valoarea practică a lucrării rezidă în elaborarea proceselor necesare pentru implementarea
Sistemului de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole; determinarea indicatorilor
de evaluare şi gestionare a proceselor în Sistemul de Management al Calităţii; realizarea unei
metodologii adecvate pentru calcularea eficienţei economice integrale a implementării Sistemului
de Management al Calităţii; evidenţierea direcţiilor prioritare de sporire a exporturilor producţiei
vinicole a Republicii Moldova. Investigaţiile efectuate şi recomandările elaborate în prezenta
lucrare pot servi drept bază metodologică la identificarea direcţiilor prioritare de creştere a
exporturilor producţiei vinicole.
Aprobarea lucrării. Conţinutul de bază al lucrării a fost discutat în cadrul a 5 conferinţe şi
simpozioane internaţionale, precum şi la şedinţa catedrei „Economie şi management în industrie” a
Universităţii Tehnice a Moldovei, la şedinţa Seminarului ştiinţific de profil în domeniul ştiinţelor
economice din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei, unde a fost recomandată pentru susţinere în

6
cadrul Consiliului ştiinţific specializat. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost implementate în
activitatea ÎM „Vismos” SA şi „Aroma” SA.
Publicaţii. Conţinutul tezei a fost elucidat în 10 lucrări ştiinţifice publicate cu un volum
total de 2,58 c.a., precum şi prezentat prin comunicări la diverse conferinţe şi simpozioane
internaţionale.
Structura lucrării: Teza constă din introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări,
bibliografie şi anexe. Teza mai conţine 26 tabele, 10 figuri, 3 grafice şi 17 anexe.
În Capitolul I – „Principiile teoretice ale managementului calităţii în activitatea de export”
se examinează evoluţia conceptului de calitate şi se elucidează principiile teoretice ale
managementului calităţii. Se abordează principiile de elaborare a Sistemului de Management al
Calităţii în baza prevederilor standardului ISO 9001. Se examinează de asemenea modalităţile de
certificare a producţiei pe teritoriul Republicii Moldova, în special a producţiei vinicole destinate
exportului.
În Capitolul II – „Problemele asigurării calităţii producţiei vinicole în activitatea de
export” se cercetează evoluţia şi geografia exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova.
Se estimează calitatea producţiei şi structura pieţelor de desfacere ale unor întreprinderi vinicole din
republică. Sunt examinate tendinţele dezvoltării viticulturii şi evoluţia calităţii strugurilor recoltaţi
sub influenţa multiplilor factori. Se urmăreşte dezvoltarea întreprinderilor vinicole şi clasificarea lor
prin prisma formării calităţii producţiei.
În Capitolul III – „Direcţiile prioritare de creştere a exportului producţiei vinicole în baza
sporirii calităţii” se argumentează etapele elaborării, implementării şi certificării Sistemului de
Management al Calităţii. Sunt elaborate procesele necesare implementării Sistemului de
Management al Calităţii pe baza Combinatului de Vinuri Spumante şi de Marcă ÎM „Vismos” SA.
Se argumentează necesitatea implementării Sistemului de Management al Calităţii integrat. Se
prezintă o metodologie de evaluare a eficienţei economice a implementării Sistemului de
Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole. Se elaborează şi se argumentează
diverse instrumente eficiente de favorizare a sporirii exportului producţiei vinicole.
În concluzii şi recomandări sunt sistematizate concluziile şi propunerile practice elaborate
în baza rezultatelor investigaţiilor efectuate, care au drept scop asigurarea creşterii exporturilor
producţiei vinicole a Republicii Moldova.

7
CAPITOLUL I. PRINCIPIILE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI
CALITĂŢII ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT
Chiar dacă fiecare va face totul ce este în puterile sale –
aceasta totuşi nu va constitui un răspuns adecvat dificultăţii
problemei calităţii.
(Edwards W. Deming)
1.1. Esenţa, conţinutul şi importanţa promovării managementului calităţii
Întreprinderile moderne din diferite ramuri industriale funcţionează în prezent în condiţii
dificile, caracterizate prin incertitudinea şi dinamismul mediului social-economic înconjurător şi
printr-o concurenţă aprigă în toate domeniile de activitate. Iată de ce, pentru a supravieţui în astfel de
condiţii şi a-şi realiza activitatea cu succes, întreprinderile trebuie să fie competitive pe piaţă atât faţă
de concurenţii autohtoni, cât şi faţă de cei străini. Sunt cunoscute numeroase instrumente de dirijare a
competitivităţii întreprinderilor, dintre care cel mai important şi mai efectiv este calitatea producţiei.
Actualmente cerinţele consumatorului nu se limitează numai la produsele autohtone, pe piaţă
pot fi întâlnite produse importate din toate ţările lumii. Consumatorul modern este bine informat
despre provenienţa produselor existente pe piaţă şi i se oferă posibilităţi depline de a alege producţia
necesară. Astfel, cerinţele faţă de calitatea produselor permanent cresc, ciclul lor de viaţă devine tot
mai mic, nomenclatura produselor are o tendinţă de sporire, iar volumele fiecărui produs se
diminuează pe măsura lărgirii gamei producţiei. În aşa mod, numai asigurând un nivel înalt al calităţii
produselor fabricate, întreprinderile pot să facă producţia lor atractivă pentru consumator.
În timpul de faţă principala problemă pentru întreprinderi este satisfacerea la un nivel
superior a cerinţelor şi aşteptărilor consumatorului. În acest scop, întreprinderile doritoare de a
obţine succese pe piaţă, trebuie să atragă o atenţie sporită problemelor privind calitatea producţiei,
serviciile, organizarea procesului de producţie, investiţiile etc., adică la tot ce-i permite
întreprinderii să devină mai efectivă şi mai competitivă pe piaţă. Iată de ce una dintre problemele
actuale este crearea sistemului de conducere a întreprinderii, bazat pe calitate.
În literatura de specialitate sunt analizate o multitudine de noţiuni şi de teorii referitor la
conceptul de calitate. În continuare ne vom opri la unele din ele pentru a clarifica noţiunea de calitate
şi a urmări dinamica modificărilor ei, începând cu momentul apariţiei acesteia şi până în prezent.
Pentru prima dată conceptul de „calitate” a fost supus analizei ca o categorie filosofică în
sec. III î.Hr. de către Aristotel, care a utilizat acest termen în scopul diferenţierii obiectelor după
caracterul „bun-rău” [30, p.8]. Versiunea chineză a definiţiei „calităţii” spune: „Ierogliful care
înseamnă calitatea este alcătuit din două elemente – «echilibru» şi «bani»”, astfel prin termenul
„calitate” se subînţelege „de o clasă înaltă”, „scump” [103]. În prima jumătate a sec. al XIX-lea

8
filosoful Heghel a formulat definiţia calităţii astfel: „Calitatea, în primul rând, este identică cu
existenţă, astfel încât ceva încetează să fie ceea ce este, când îşi pierde calitatea” [103].
Primele noţiuni ale termenului de „calitate”, menţionate mai sus, reprezintă nişte abordări
superficiale, concepând calitatea doar în baza unor însuşiri ale obiectului utilizat.
O dată cu dezvoltarea intensivă a producţiei de bunuri în a doua jumătate a sec. al XIX-lea,
au apărut preocupările tehnico-ştiinţifice sistematice de problema calităţii, evoluţia cărora poate fi
divizată în patru etape, fiecare având caracteristicile sale specifice [11, p.5]:
1. Etapa inspecţiei calităţii.
La începutul sec. al XIX-lea economistul F.W. Taylor a formulat un şir de principii de
organizare şi conducere a activităţii întreprinderii, separând activităţile de proiectare de cele
executive şi de control. Astfel, responsabilitatea pentru calitatea produselor o purtau executanţii, iar
aprecierea conformităţii lor le revenea inspectorilor de calitate, asigurarea calităţii bazându-se doar
pe inspecţia calităţii produsului finit „post-proces”, în scopul stabilirii conformităţii acestuia
specificaţiilor sale. Deşi sistemul taylorist a contribuit la creşterea spectaculoasă a productivităţii
muncii, se consideră că principalul lui dezavantaj constă în neînţelegerea de către muncitori a
contribuţiei lor la atingerea obiectivelor întreprinderii, participarea lor limitându-se la realizarea
proiectelor de îmbunătăţire a calităţii.
2. Etapa controlului calităţii prin metode statistice.
În anii ’20 ai secolului trecut începe o nouă etapă în conceperea calităţii, bazată pe aplicarea
tehnicilor statistice de control. În scopul controlului statistic al fluxului de producţie, în anul 1925
W.A. Shewhart a propus utilizarea „diagramei de control statistic al calităţii”. Aplicarea tehnicilor
statistice de control al proceselor de producţie face posibilă evidenţierea abaterilor caracteristicilor
calitative ale produsului de la cele nominalizate în indicaţiile elaborate şi înlăturarea cauzelor care
provoacă aceste abateri. În timpul celui de-al doilea război mondial profesorul E. Deming a aplicat
metode statistice de control al calităţii în industria de armament a SUA, introducând conceptul de
„nivel de calitate acceptabil” (AQL). Analizând calitatea medie a producţiei, acest indicator exprimă
procentul maxim al produselor defectate, care este acceptabil într-un lot. În anii ’50 ai sec. al XX-lea
problema controlului calităţii prin metode statistice şi-a găsit o largă răspândire şi în Japonia, unde M.
Juran şi E. Deming au ţinut cursuri de lecţii sub sloganul „calitatea este problema tuturor”.
3. Etapa asigurării calităţii.
Această etapă a început după anii ’50, cu elaborarea de către experţii americani E. Deming,
A. Feigenbaum şi M. Juran a diferitelor concepte noi privind domeniul asigurării calităţii, care au
fost aplicate mai întâi în Japonia. În 1961, A. Feigenbaum a considerat asigurarea calităţii ca: „... un

9
sistem eficace, conceput astfel încât fiecare din grupurile ce alcătuiesc o organizaţie să-şi aducă
propria contribuţie la realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii” [32].
Diverse concepte noi ale asigurării calităţii au fost dezvoltate ulterior în Japonia de către
profesorul K. Ishikawa, care a definit calitatea ca „prioritatea care real satisface consumatorul” [41]. În
baza propriei experienţe K. Ishikawa a ajuns la concluzia că circa 95% dintre problemele care pot
apărea în cadrul unei întreprinderi, în ceea ce priveşte calitatea, pot fi soluţionate cu ajutorul acestor
instrumente. El consideră că rezultatele mai bune înregistrate de industria japoneză, comparativ cu
cea occidentală, s-ar datora modului diferit de abordare a calităţii la nivelul întreprinderii. În ţările
vest-europene asigurarea calităţii reprezintă apanajul specialiştilor, iar în Japonia preocuparea
pentru calitate este o problemă permanentă. Punctele-cheie ale filozofiei lui K. Ishikawa privind
domeniul calităţii sunt următoarele:
• calitatea este mai importantă decât obţinerea unui profit imediat;
• orientarea politicii calităţii spre client şi nu spre producător;
• internalizarea relaţiei „client-furnizor” şi înlăturarea barierelor dintre subdiviziunile
întreprinderii;
• utilizarea metodelor statistice;
• promovarea unui management participativ;
• promovarea unui spirit de colaborare permanentă între diviziunile întreprinderii, pentru
rezolvarea problemelor calităţii.
Un element important în metodica lui Ishikawa îl constituie divizarea metodelor statistice de
dirijare a calităţii în două grupe: metodele statistice intermediare şi avansate (destinate specialiştilor)
şi metodele statistice elementare (care trebuie însuşite de întregul personal al întreprinderii).
La această etapă a evoluţiei calităţii accentul de bază se pune pe prevenirea defectelor, ceea
ce necesită multe activităţi şi implică un număr mare de persoane la realizarea acestora. Principalele
caracteristici ale etapei respective sunt:
• controlul calităţii cuprinde intervalul de la proiectarea produsului până la livrarea acestuia
clientului;
• în controlul calităţii proceselor şi, respectiv, al produsului este implicat atât personalul
specializat, cât şi fiecare persoană care participă nemijlocit la procesul de producţie;
• în realizarea obiectivelor de asigurare a calităţii sunt implicate toate subdiviziunile
întreprinderii.
Un alt specialist în domeniul calităţii din perioada respectivă este Philip B. Crosby,
considerat autorul conceptului „zero defecte”, care şi în prezent este utilizat la diverse întreprinderi

10
la etapa promovării strategiilor referitoare la calitate. În viziunea lui P. Crosby, obţinerea calităţii
este axată pe următoarele patru principii de bază [25, p.149]:
• Asigurarea conformităţii cu cerinţele. Calitatea înseamnă satisfacerea exigenţelor
consumatorului, dar acestea trebuie să fie clar definite şi măsurabile. Prin urmare, nu putem
cere cuiva să realizeze produse de calitate „bună”, în schimb putem să-i cerem respectarea
cerinţelor specificate printr-un standard sau printr-un alt document normativ. P.Crosby
consideră că acest principiu este valabil nu numai pentru produse şi servicii, dar şi pentru toate
activităţile întreprinderii.
• Asigurarea calităţii prin prevenire. O deviză bine cunoscută a lui P. Crosby este următoarea:
„calitatea nu trebuie controlată, ea trebuie realizată”. Nu putem asigura calitatea doar printr-un
sistem riguros de control, capabil să descopere toate anomaliile. Un asemenea sistem permite
numai detectarea non-calităţii. Pentru obţinerea calităţii corespunzătoare, este necesar să
punem accentul pe prevenire.
• Promovarea conceptului „zero defecte”. P. Crosby consideră că nu putem opera cu „niveluri
acceptabile” ale calităţii, plecând de la premisa greşită că non-calitatea este inevitabilă. Singurul
nivel acceptabil al calităţii, în opinia lui, este „zero defecte”. Esenţa conceptului „zero defecte”
constă în aceea că „totul trebuie bine făcut de prima dată şi de fiecare dată”. După P. Crosby,
defectele au două cauze principale: nivelul insuficient de cunoştinţe şi neatenţia. Prima cauză
poate fi uşor eliminată prin mijloace adecvate. Problema neatenţiei ţine, în schimb, de atitudine,
care trebuie rezolvată de fiecare individ aparte. Evident că această rezolvare este mult facilitată
în condiţiile în care calitatea devine problema centrală a întreprinderii.
• Măsura calităţii o reprezintă costurile condiţionate de nesatisfacerea cerinţelor. În opinia lui P.
Crosby, calitatea nu costă („quality is free”) [25]. Cea ce costă este, de fapt, non-calitatea. El
propune ca evaluarea calităţii la nivelul întreprinderii să se realizeze prin „preţul
neconformităţii cu cerinţele”.
În scopul aplicării principiilor menţionate de către P. Crosby, el a elaborat un „program din
14 puncte”:
1) implicarea conducerii; 8) instruirea lucrătorilor;
2) grupe de control al calităţii; 9) ziua calităţii;
3) măsurarea calităţii; 10) definirea obiectivelor;
4) costurile referitoare la calitate; 11) stabilirea cauzelor defectelor;
5) cunoştinţe în domeniul calităţii; 12) recunoaşterea meritelor;
6) acţiuni corective; 13) grupe de experţi;

11
7) planul „zero defecte”; 14) a începe mereu cu începutul.
Generalizând tehnicile de realizare a calităţii propuse de P. Crosby, se poate constata că el
nu acordă o atenţie cuvenită aspectelor tehnice ale asigurării calităţii, accentul principal fiind pus pe
crearea în cadrul întreprinderii unui sistem amplu al calităţii prin implicarea tuturor angajaţilor.
4. Etapa calităţii totale.
Conceptul de calitate totală presupune extinderea problematicii calităţii asupra tuturor
funcţiilor şi la toate nivelurile structurii organizatorice, de la directorul general şi până la muncitorul
de rând, fiecare aducându-şi contribuţia sa la procesul de îmbunătăţire continuă a calităţii.
Principiile de bază ale Conceptului de calitate totală sunt:
• implicarea tuturor subdiviziunilor întreprinderii în procesul de realizare şi ameliorare a calităţii;
• în cadrul fiecărei subdiviziuni fiecare angajat are atribuţiile şi are responsabilităţile sale
concrete în ceea ce priveşte calitatea;
• în problema calităţii accentul trebuie de pus, în primul rând, pe evitarea neconformităţilor şi
defectelor şi, totodată, pe îmbunătăţirea calitativă a produselor sau a serviciilor;
• asigurarea calităţii la toate etapele realizării produsului.
Metoda stimulării continue a sporirii calităţii tuturor proceselor organizaţionale, producţiei şi
serviciilor a primit denumirea de Managementul calităţii totale (Total Quality Management – TQM).
Ideea principală a TQM constă în aceea că întreprinderea trebuie concomitent să
îmbunătăţească continuu următoarele componente: producţia, organizaţia şi personalul. Numai
îndeplinirea acestor condiţii va permite întreprinderii să se dezvolte rapid şi efectiv.
Armand V. Feigenbaum este cel care a introdus conceptul de Controlul calităţii totale (Total
Quality Control). El a definit acest concept în felul următor: „Principiul de bază al conceptului de
calitate totală, care reflectă şi diferenţa fundamentală faţă de alte concepte, constă în aceea că pentru
a obţine o eficienţă corespunzătoare ţinerea sub control a calităţii trebuie să înceapă cu identificarea
cerinţelor de calitate ale consumatorilor şi să înceteze numai după ce produsul a ajuns la
consumator, iar acesta este satisfăcut. Controlul calităţii totale înseamnă coordonarea acţiunilor
lucrătorilor, a maşinilor şi informaţiilor pentru atingerea acestui obiectiv” [31, p.94-98].
În lucrarea sa „Total Quality Control”, considerată şi astăzi de referinţă, A. Feigenbaum a
prezentat o definiţie amplă a conceptului: „Controlul calităţii totale reprezintă un sistem efectiv
pentru coordonarea eforturilor tuturor subdiviziunilor întreprinderii de marketing, engineering,
producţie şi servicii, privind realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii în scopul satisfacerii
complete a necesităţilor clientului, în condiţii de eficienţă” [32].

12
A. Feigenbaum a abordat conceptul de TQC pornind de la următoarele elemente [32, p.94]:
formularea clară a politicii calităţii; orientarea absolută spre client; integrarea activităţilor la nivelul
întreprinderii; determinarea clară a atribuţiilor şi responsabilităţilor; stabilirea unor măsuri speciale
de asigurare a calităţii la subfurnizori; asigurarea echipamentelor necesare de inspecţie şi încercări;
asigurarea unor procese, metode de supraveghere şi a unui sistem informaţional eficient referitor la
calitate; motivarea şi pregătirea lucrătorilor în domeniul calităţii; evaluarea nivelului calităţii prin
costuri; măsuri corective eficiente; supravegherea continuă a sistemului calităţii, cu asigurarea unui
feed-back informaţional; audituri periodice ale sistemului calităţii. La momentul propunerii acestor
elemente a TQC de către Feigenbaum, ele constituiau un pas nou şi foarte important în direcţia
evoluţiei calităţii ca pilonul de bază al activităţii întreprinderii. Actualmente majoritatea acestor
elemente se utilizează pe larg la multe întreprinderi de pe glob, constituind o parte componentă a
Managementului calităţii totale.
În viziunea lui A. Feigenbaum, cele mai importante aspecte în abordarea calităţii sunt
următoarele:
• cerinţele consumatorului determină calitatea;
• toţi sunt răspunzători pentru calitate, începând cu conducerea de vârf a întreprinderii şi
terminând cu ultimul lucrător;
• toate subdiviziunile întreprinderii, nu numai cea de producţie, participă la realizarea calităţii.
Este foarte important faptul că specialistul Feigenbaum estimează calitatea nu doar cu
ajutorul unor indicatori statistici, ci porneşte, mai ales, de la cerinţele consumatorului, de care
trebuie să ţină cont toate subdiviziunile întreprinderii, astfel toţi angajaţii fiind responsabili pentru
realizarea calităţii.
În continuare vom prezenta viziunile unor specialişti contemporani în domeniu referitor la
TQM. De exemplu, în opinia lui Koller, TQM reprezintă „o modalitate sistematică de atingere a
rezultatelor de către o organizaţie, care implică strategii noi de management, schimbări în cultură şi
infrastructură, instrumente şi tehnici necesare în scopul îmbunătăţirii continue a calităţii, definite de
către client” [49].
După Kélada, conceptul calităţii totale presupune „satisfacerea cerinţelor clienţilor în ceea ce
priveşte calitatea produsului sau a serviciului (Q), livrarea cantităţii cerute (V), la momentul (T) şi
locul (L) dorite, la un cost (C) cât mai mic pentru client, în condiţiile unor relaţii agreabile şi
eficiente cu aceştia şi ale unui sistem administrativ (A) fără erori, începând cu elaborarea comenzii
şi terminând cu achitarea facturii” [47, p.43]. O abordare analogică o întâlnim la Drummond, în
opinia căruia TQM reprezintă o filosofie în afaceri, bazată pe satisfacerea cerinţelor consumatorului
prin orientarea spre calitate a întregii organizaţii [28, p.13].

13
În viziunea noastră, abordarea conceptului calităţii totale reprezintă o noţiune mult mai largă
decât cea privind calitatea produsului sau a serviciului, aceasta fiind orientată anume spre
satisfacerea cerinţelor clientului pe parcursul întregului proces (începând cu elaborarea comenzii şi
terminând cu achitarea facturii), ceea ce este foarte important în activitatea oricărei întreprinderi.
Implementarea principiilor calităţii totale actualmente se realizează la multe întreprinderi,
aceasta contribuind la ridicarea nivelului de satisfacere a cerinţelor consumatorului, la creşterea
volumului de vânzări şi la reducerea esenţială a costurilor.
Analiza etapelor evoluţiei conceptului de calitate confirmă faptul că s-au înregistrat
schimbări radicale. Dacă iniţial calitatea era privită ca o corespundere a produsului specificaţiilor
sale, urmărindu-se să fie obţinută numai la finele procesului de producţie, actualmente ea cuprinde
toată traiectoria produsului, în realizarea ei fiind implicaţi toţi angajaţii. Calitatea se estimează nu
doar cu ajutorul indicatorilor statistici, ci este privită într-un spectru larg, având ca scop final
satisfacerea cerinţelor consumatorului, ceea ce, de asemenea, constituie un aspect pozitiv.
În condiţiile în care concurenţa devine tot mai aprigă, unul dintre cele mai importante
instrumente de luptă este anume calitatea producţiei. Iată de ce în ultimele decenii accentul
principal se pune pe calitate, elaborându-se diverse standarde internaţionale.
Prima Organizaţie Internaţională neparlamentară pentru elaborarea standardelor în domeniul
industriei electrotehnice (International Electrotechnical Commission – IEC) a fost înfiinţată în 1906,
în 1926 ea fiind reorganizată în Asociaţia Internaţională de Standardizare (International Standardizing
Associations – ISA). Activitatea ISA a încetat în 1942 în legătură cu cel de-al doilea război mondial.
În 1946 reprezentanţii a 25 de ţări s-au adunat la Londra şi au hotărât să înfiinţeze o altă
organizaţie „pentru susţinerea în domeniul coordonării şi unificării standardelor industriale”.
Organizaţia nou-creată – International Standardizing Organization – ISO – şi-a început oficial
activitatea la 23 februarie 1946. În prezent din componenţa ei fac parte peste 90 de ţări. Certificatul
organizaţiei este valabil în ţările europene, SUA, Canada, America Latină, Asia şi Africa.
În conformitate cu noile cerinţe faţă de calitate standardul creat este universal şi aplicabil în
orice domeniu de activitate a întreprinderii [77, p.1].
Seria ISO 9000 include următoarele standarde:
• ISO 9000 „Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular” – conţine
noţiunile, definiţiile şi principiile de bază ale standardului.
• ISO 9001 „Sisteme de management al calităţii. Cerinţe” – include totalitatea cerinţelor
înaintate faţă de Sistemul de Management al Calităţii ce funcţionează în cadrul întreprinderii.

14
• ISO 9004 „Sisteme de management al calităţii. Linii directoare pentru îmbunătăţirea
performanţei” – cuprinde ansamblul direcţiilor de sporire a performanţelor în baza
implementării Sistemului de Management al Calităţii.
• ISO 19011 „Linii directoare pentru auditarea sistemelor de management al calităţii şi
managementul mediului” – include elementele şi cerinţele de bază pentru funcţionarea
întreprinderilor încadrate în auditarea sistemelor de management al calităţii şi
managementului mediului.
Conform standardului ISO 9000, definiţia calităţii este următoarea: „calitatea este gradul în
care totalitatea caracteristicilor definite îndeplinesc cerinţele faţă de produs, proces sau sistem” [76].
În această definiţie prin termenul entitate se subînţelege un produs, un serviciu, un sistem, un
proces, o organizaţie etc.
Comparând definiţia actuală a calităţii cu cele precedente, se observă că ea este
completamente îndreptată spre consumator, accentul de bază fiind pus pe capacitatea unei entităţi de
a-şi îndeplini funcţiile. Astfel, aplicând definiţia respectivă pentru produse, prin funcţiile de bază ale
entităţii se poate subînţelege durabilitatea, fiabilitatea, precizia, uşurinţa utilizării şi reparării, design-
ul etc., toate acestea având scopul de a satisface la un nivel cât mai superior cerinţele consumatorului.
Evoluţia conceptelor referitoare la calitate, creşterea cerinţelor faţă de mărfurile procurate şi
acordarea unei atenţii tot mai sporite calităţii producţiei au contribuit esenţial la dezvoltarea şi
implementarea în practică a conceptului de management al calităţii.
Teoria managementului calităţii a cunoscut o perioadă de dezvoltare intensivă la sfârşitul
anilor ’40-’50 ai sec. al XX-lea, când Armand V. Feigenbaum a introdus noţiunea de Controlul
Calităţii Totale (Total Quality Control), care presupunea următoarele etape: elaborarea, menţinerea
şi îmbunătăţirea calităţii şi noţiunea de valoare a calităţii.
Domeniul de folosire a ciclului lui W. Shewart în sfera vânzărilor şi serviciilor a fost lărgit de E.
Deming, care a formulat cele „14 principii” ale managementului calităţii [26, p.16-17]:
1. „Asiguraţi îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor şi serviciilor, pe baza unui plan, pentru
a deveni competitivi şi pentru a putea rămâne în afaceri;
2. Adoptaţi o nouă filozofie, renunţând la „nivelul acceptabil” al calităţii. Trăim într-o nouă eră
economică: nu putem supravieţui cu „niveluri acceptabile” de neconformităţi, defecte,
întârzieri în livrare;
3. Renunţaţi la controlul integral al produselor, introducând metode de control statistic, pentru a
stabili conformitatea cu cerinţele specificate (este de preferat să prevenim defectele decât să le
identificăm);

15
4. Solicitaţi dovezi din partea furnizorului privind evidenţa statistică a calităţii. Afacerile se
bazează mai mult pe calitate decât pe preţ: eliminaţi furnizorii care nu fac dovada unei
asemenea evidenţe;
5. Descoperiţi problemele. Conducerea este cea care trebuie să se ocupe de îmbunătăţirea
continuă a tuturor proceselor din fiecare etapă a traiectoriei produsului, începând cu
proiectarea şi până la asigurarea service-ului în utilizare;
6. Utilizaţi metode moderne de instruire a întregului personal din întreprindere;
7. Asiguraţi tuturor angajaţilor instrumentele necesare pentru desfăşurarea corespunzătoare a
activităţilor. Responsabilitatea şefilor de echipă trebuie concentrată pe calitate, iar conducerea
trebuie să fie pregătită să acţioneze imediat pe baza rapoartelor acestora referitoare la
deficienţele constatate;
8. Eliminaţi frica: încurajaţi comunicarea, astfel încât fiecare angajat să-şi poată prezenta punctul
de vedere în mod deschis;
9. Înlăturaţi barierele dintre compartimentele întreprinderii. Formaţi echipe cuprinzând persoane
din compartimente diferite (cercetare, proiectare, producţie, desfacere) pentru identificarea
problemelor şi prevenirea apariţiei lor în procesele ulterioare;
10. Eliminaţi afişele, sloganurile specifice muncii forţate. Înainte de a urmări creşterea
productivităţii muncii, asiguraţi-vă că aceasta nu este în defavoarea calităţii pe care trebuie să
o îmbunătăţiţi continuu;
11. Revedeţi timpii de muncă normaţi, astfel încât să nu devină un obstacol în calea productivităţii
muncii sau a calităţii;
12. Eliminaţi toate obstacolele care-i împiedică pe oameni să fie mândri de munca lor;
13. Introduceţi un program de instruire a personalului, în relaţie cu evoluţia procedeelor,
metodelor şi tehnicilor utilizate în toate compartimentele întreprinderii;
14. Creaţi o structură corespunzătoare, la nivelul conducerii de vârf, care să asigure îndeplinirea
celor 13 puncte menţionate mai sus”.
E. Deming a început să-şi implementeze principiile încă în anii ’50 ai sec. al XX-lea la
întreprinderile japoneze, ceea ce a contribuit la apariţia produselor japoneze la un preţ redus şi de o
calitate înaltă („Miracolul japonez”), strâmtorând pe piaţa mondială concurenţii săi. În 1951 în
Japonia a fost instituit chiar un premiu pentru calitate în numele lui E. Deming.
Cu părere de rău, conducătorii multor întreprinderi autohtone, nu-şi organizează activitatea
după principiile lui E. Deming, urmărind doar scopul sporirii profitului. Dar, în viziunea noastră,
respectarea acestor principii ar contribui nemijlocit la creşterea calităţii producţiei şi, totodată, ar
reduce volumul producţiei neconforme, ar spori vânzările, ar asigura prosperarea activităţii
angajaţilor şi i-ar cointeresa în îmbunătăţirea imaginii întreprinderii etc.

16
Tot în aceeaşi perioadă a apărut lucrarea lui Joseph M. Juran – „Îndrumar de management al
calităţii”, în care sunt tratate pe larg problemele privind:
• planificarea calităţii;
• controlul calităţii;
• îmbunătăţirea calităţii.
În lucrările lui Kaori Ishikawa, apărute mai târziu (1962), se menţionează că pentru
întreprindere calitatea înseamnă nu doar calitatea produsului, dar şi calitatea serviciilor post-
vânzare, calitatea dirijării a însăşi întreprinderi şi a vieţii omeneşti [41].
Pentru a face o diferenţiere între opiniile sale şi cele ale lui A. Feigenbaum, K.Ishikawa a
elaborat propriul concept referitor la managementul calităţii, numit „Company Wide Quality
Control” (CWQC) [43, p.91]. La examinarea detaliată a unor aspecte s-a ajuns la concluzia că
conceptele lui A. Feigenbaum şi K. Ishikawa au aproape aceeaşi semnificaţie, urmărind implicarea
totală a întreprinderii în realizarea şi îmbunătăţirea continuă a calităţii.
Ideile de bază ale Company Wide Quality Control sunt axate pe:
a) asigurarea calităţii;
b) ţinerea sub control a calităţii;
c) ţinerea sub control a costurilor, cantităţilor şi termenelor de livrare a producţiei.
K. Ishikawa primul a abordat principiul orientării spre client, divizând „clienţii” în două
categorii:
• clienţii interni – persoanele implicate în procesul realizării producţiei din cadrul diferitelor
subdiviziuni ale întreprinderii (marketing, proiectare, producţie, vânzări etc.);
• clienţii externi – beneficiarii finali (consumatori) ai producţiei (serviciilor) oferite.
Anume acest principiu a devenit, în curând, unul dintre principiile de bază ale
Managementului Calităţii Totale.
În ultimii ani în domeniul managementului calităţii au fost realizate multe elaborări atât
teoretice, cât şi practice, din care pot fi evidenţiate două momente-cheie:
• totul trebuie să se facă în interesele clientului, necesităţile căruia sunt cunoscute de către
întreprindere;
• mai ieftin este lucrul dacă e făcut calitativ dintr-o dată.
Conform definiţiei standardului ISO 9000, „managementul calităţii coordonează activităţile
pentru a direcţiona şi controla o organizaţie cu privire la calitate. Coordonare şi control cu privire la
calitate include în general stabilirea politicii în domeniul calităţii, asigurării calităţii şi îmbunătăţirea
calităţii” [76, p.3].

17
În baza diverselor abordări ale termenului „calitate”, acesta poate fi conceput ca ansamblul
caracteristicilor unei entităţi, care îi oferă posibilitatea de a satisface diverse nevoi ale consumatorului.
Totodată, prin managementul calităţii se subînţeleg diverse activităţi, care fac parte din funcţiile
generale de management, referindu-se la politica în domeniul calităţii, bazată pe obiectivele şi
responsabilităţile, incluzând planificarea, controlul, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii.
Generalizând conceptul de management al calităţii, se poate concluziona că din momentul
primei abordări a termenului „calitate” şi până în prezent el a suferit modificări radicale. Dacă
Aristotel (sec. III î.Hr.) a tratat conceptul de calitate pornind de la caracteristicile „bun-rău”, atunci
actualmente calitatea se examinează din mai multe puncte de vedere. Prin „calitate” nu se
subînţeleg doar unele caracteristici specifice ale produsului finit, luându-se în considerare întreg
ansamblul procedurilor legate de realizarea produsului, începând cu primirea comenzii şi până la
plata facturii (deseori se includ şi serviciile post-vânzare).
Apariţia şi dezvoltarea Managementului Calităţii Totale, precum şi crearea Sistemului
Internaţional de Standardizare constituie un pas important în direcţia sporirii calităţii tuturor
produselor şi serviciilor la nivel mondial. Aceasta în mod direct stimulează producţia şi reclamă
respectarea tuturor proceselor stabilite, contribuind, astfel, la îmbunătăţirea continuă a Sistemului de
Management al Calităţii. Drept rezultat, întreprinderile oferă produse (servicii) de o calitate
superioară, devenind mai competitive pe piaţă şi satisfăcând la un nivel înalt nevoile
consumatorului, de aceasta beneficiind atât întreprinderea, cât şi clientul.

1.2. Principiile de elaborare a Sistemului de Management al Calităţii (SMC) în


baza prevederilor standardului ISO 9001

Urmărind asigurarea tuturor condiţiilor pentru obţinerea calităţii, conducerea întreprinderii


trebuie să implementeze în cadrul ei un sistem al calităţii, adaptat la specificul activităţii şi la
procesele pe care le realizează întreprinderea. Conform standardului ISO 9000:2000, „sistemul
calităţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, proceduri şi resurse necesare pentru
implementarea managementului calităţii” [76, p.2].
Versiunea nouă a standardului ISO 9000:2000 este axată pe cerinţele următoarelor opt
principii ale Managementului Calităţii Totale (TQM). În acest standard nu sunt expuse şi argumentate
principiile respective, însă conţinutul standardelor se bazează anume pe aceste principii:
1. Orientarea întreprinderii spre client (customer focus).
Activitatea oricărei întreprinderi depinde de clienţii săi. De aceea întreprinderea trebuie să
cunoască necesităţile actuale şi viitoare ale clientului, să satisfacă nevoile lui. Aşteptările clientului

18
sunt legate nu doar de calitatea producţiei, dar şi de preţul ei, de modul şi condiţiile de livrare, de
deservire etc.
La fel, standardele stabilesc că nivelul satisfacerii nevoilor clientului trebuie, într-un fel sau
altul, să fie măsurat şi evaluat, iar sistemul calităţii trebuie să conţină un mecanism de efectuare a
acţiunilor corective în caz de necesitate.
2. Rolul primordial al managementului (leadership).
Managerii stabilesc un scop unic al activităţii întreprinderii şi direcţiile ei de activitate. Ei
creează mediul pentru antrenarea parţială sau totală a lucrătorilor în activităţile de atingere a
scopurilor întreprinderii. Mai întâi de toate, managerii trebuie să-şi demonstreze cointeresarea în
obţinerea calităţii. Scopul managementului este de a crea o atmosferă de încredere în colectiv, a
aprecia contribuţia lucrătorilor, a-i stimula, de a susţine relaţiile de ajutor reciproc şi colaborare în
colectiv, atitudinea binevoitoare. O astfel de atmosferă contribuie la dezvăluirea posibilităţilor de
creaţie ale lucrătorilor şi la soluţionarea optimă a problemelor calităţii. Conducerea trebuie
permanent să aibă grijă de perfecţionarea personalului şi să asigure resursele necesare pentru
rezolvarea problemei calităţii.
Una din metodele de realizare a principiului respectiv este determinarea de către
managementul întreprinderii a politicii pe termen îndelungat şi a sarcinilor privind calitatea.
Feigenbaum şi Juran consideră că rolul esenţial în asigurarea calităţii trebuie să-l joace conducerea
de vârf a întreprinderii, care poartă răspunderea totală pentru iniţierea şi implementarea proceselor
de îmbunătăţire a calităţii.
3. Implicarea lucrătorilor (involvement of people).
Lucrătorii reprezintă elementul cel mai important al întreprinderii şi folosirea eficientă a
posibilităţilor lor îi poate aduce acesteia un folos maximal.
Sistemul calităţii şi mecanismele lui trebuie să contribuie la îmbunătăţirea continuă a
calităţii activităţii întreprinderii, la educarea la lucrători a spiritului de iniţiativă, care trebuie să-şi
asume responsabilităţi în rezolvarea problemelor calităţii, perfecţioneze continuu cunoştinţele, să
transmită experienţa colegilor, să formeze o imagine bună a întreprinderii.
4. Abordarea prin procese (process approach).
Oricare acţiune care are intrări, transformându-le în rezultate la ieşire, poate fi privit ca
proces. Pentru a funcţiona efectiv întreprinderea trebuie să dezvăluie procesele interdependente în
activitatea sa şi să le dirijeze. Deseori ieşirea unui proces nemijlocit creează intrarea altuia.
Dezvăluirea sistematică şi managementul proceselor, realizate în întreprindere, şi interconexiunea
lor sunt expuse în ISO 9000:2000 ca „Abordarea prin procese”. Versiunea din anul 2000 are o

19
viziune completamente nouă faţă de sistem, care presupune, în primul rând, abordarea algoritmică
la proiectarea sistemului calităţii ca totalitatea interconexiunilor proceselor.
Deci fiecare proces este privit ca un sistem care:
• are intrări şi rezultate ale procesului, ce se determină şi se măsoară exact;
• determină consumatorii fiecărui proces, identifică necesităţile lor, studiază nivelul de
satisfacere a lor;
• stabileşte interdependenţa între procesul respectiv şi celelalte procese ale întreprinderii;
• determină împuternicirile, drepturile şi responsabilităţile pentru dirijarea procesului;
• la proiectarea procesului stabileşte necesităţile lui în resurse.
5. Dirijarea bazată pe sistem (system approach to management).
Stabilirea şi dirijarea proceselor, orientate spre atingerea scopurilor definite, contribuie la
creşterea eficacităţii întreprinderii şi sporirea rezultatelor acesteia. Principiul dirijării, bazat pe
sistem, este strâns legat cu principiul precedent şi cu ideea despre sistemul calităţii ca totalitatea
interconexiunilor proceselor. Dirijarea bazată pe sistem presupune, de asemenea, îmbunătăţirea
permanentă a sistemului prin măsurare şi evaluare.
6. Îmbunătăţirea continuă (continual improvement).
Îmbunătăţirea continuă trebuie să constituie scopul principal al întreprinderii. În standardele
seriei ISO 9000:2000 se subliniază necesitatea îmbunătăţirii continue a SMC, specificându-se
următoarele:
• funcţionarea reuşită a întreprinderii poate fi un rezultat al implementării SMC, care se
elaborează ţinând cont de principiul îmbunătăţirii continue;
• SMC poate asigura baza pentru îmbunătăţirea continuă şi satisfacerea nevoilor clienţilor;
• metodele statistice pot fi folosite pentru determinarea schimbării (variabilităţii proceselor şi
rezultatelor lor, ceea ce reprezintă baza pentru îmbunătăţirea continuă a SMC).
Unele din elementele principale ale îmbunătăţirii continue, concretizate în standardul
internaţional ISO 9001:2000, sunt:
• Managementul de vârf al întreprinderii trebuie să dea dovadă de iniţiativă la elaborarea şi
îmbunătăţirea SMC, de asemenea, să asigure realizarea politicii în domeniul calităţii şi
îmbunătăţirea continuă.
• Managementul de vârf trebuie să asigure planificarea calităţii, care să prevadă îmbunătăţirea
continuă.
• La analiza funcţionării SMC trebuie să se ia în considerare şi rezultatele acţiunilor efectuate în
vederea îmbunătăţirii calităţii şi a proceselor de obţinere a ei.

20
• Pentru introducerea şi îmbunătăţirea proceselor SMC întreprinderea trebuie să dispună de
resursele necesare.
• Planificarea şi implementarea acţiunilor de măsurare şi control al calităţii, necesare pentru
asigurarea îmbunătăţirii acesteia, ceea ce presupune determinarea necesităţilor în utilizarea
metodelor aplicabile.
• Determinarea şi analiza datelor corespunzătoare pentru stabilirea eficacităţii funcţionării SMC
şi dezvăluirea posibilităţilor de îmbunătăţire.
• Favorizarea îmbunătăţirii continue prin intermediul implementării politicii în domeniul
calităţii, rezultatelor auditului calităţii, analizei datelor, acţiunilor corective şi preventive de
către conducere.
7. Luarea deciziilor în baza dovezilor (factual approach to decision making).
Eficacitatea deciziei se bazează pe analiza logică şi intuitivă a datelor şi informaţiei.
Principiul respectiv deseori se ia în considerare la luarea deciziilor, ţinându-se cont de intuiţie,
situaţie, experienţă, presupuneri etc. Deciziile vor fi mai efective dacă se bazează pe analiza datelor
şi informaţiilor reale.
Realizarea principiului cere, mai întâi de toate, măsurări şi date veridice şi precise, care să
contribuie la înfăptuirea scopului stabilit. Şi culegerea datelor, şi analiza lor ulterioară presupun
folosirea cunoştinţelor şi aplicarea unor metode speciale.
8. Beneficii reciproce ale furnizorilor şi clienţilor (mutually beneficial supplier relationships).
Dacă relaţiile cu furnizorii se constituie urmărindu-se obţinerea de beneficii reciproce, ele
contribuie la extinderea posibilităţilor ambelor părţi. Realizarea principiului necesită identificarea
furnizorilor principali, crearea legăturilor concrete şi deschise, schimb de informaţii şi planuri pe
viitor, lucrului în comun, cunoaşterea necesităţilor consumatorilor, cercetări în comun în vederea
îmbunătăţirii producţiei şi proceselor. SMC trebuie să dispună de mecanisme de stimulare pentru
îmbunătăţirea furnizărilor.
În viziunea noastră, principiile menţionate care stau la baza SMC au o importanţă deosebită
în activitatea întreprinderii. De exemplu, primul principiu demonstrează rolul semnificativ al
clientului, acesta fiind elementul de bază în organizarea activităţii ulterioare a întreprinderii. Pentru
întreprinderile din Republica Moldova un alt principiu de importanţă majoră, care, practic, nu se
respectă, este implicarea lucrătorilor în activităţile de atingere a obiectivelor întreprinderii şi de
îmbunătăţire a calităţii. Cu părere de rău, la luarea deciziilor la nivelul managementului de vârf
opiniile altor angajaţi se neglijează. Pentru a spori calitatea producţiei este necesar ca în cadrul
întreprinderii să funcţioneze un sistem de dirijare a calităţii, în baza căruia să se realizeze
îmbunătăţirea ei continuă. Anume acest scop stă la temelia SMC.

21
Unul din principiile de bază ale SMC constă în abordarea prin procese a activităţii
întreprinderii. Conform primei axiome pragmatice a lui Deming, oricare activitate, la fel şi toate
activităţile, care pot exista într-o întreprindere, trebuie privite ca procese [26]. În activitatea
întreprinderii aceste procese interacţionează, formând sisteme sau reţele de procese. Pentru prima
dată a propus ca întreprinderea să fie privită ca un sistem de procese savantul K.Ishikawa la
începutul anilor ’80 ai sec. al XX-lea.
Standardele internaţionale din seria ISO 9000 au întărit legal această abordare. Ele se
bazează pe faptul că fiecare activitate se desfăşoară ca un proces. Fiecare proces, transformând orice
obiect al muncii, are intrare şi ieşire. Intrările procesului pot fi reprezentate de producţia materială
sau nematerială sau de resursele naturale (figura 1.2.1).
Intrarea Ieşirea
procesului procesului

PROCES

Punctul de Transformarea obiectului Punctul de


control muncii cu adaosul costului control
lui. Include resursele umane
şi alte resurse
Figura 1.2.1. Schema procesului conform ISO 9000
Sursa: Deming W.E. Quality, Productivity and Competitive Position. Center for Advanced Engeneering
Study. Cambridge, 1982.
Ieşirea procesului reprezintă producţia materială şi nematerială, care constituie rezultatul
acestuia. Această ieşire poate fi, de exemplu, un document, o programă, o substanţă chimică, un
serviciu bancar, un utilaj medical sau un semifabricat de oarecare categorie. În ISO 9000 sunt
evidenţiate 4 categorii de produse:
• utilaj (mijloace tehnice);
• producţia intelectuală (mijloace), prin care se înţelege produsul activităţii intelectuale, care
include în sine informaţia expusă prin diferite mijloace; producţia intelectuală poate avea atât
formă de programe pentru computer, cât şi formă de concepţii, protocoale sau metode;
• materiale prelucrătoare, prin care se subînţelege producţia materială obţinută pe calea
prelucrării materiei într-o stare dorită; materialele prelucrătoare pot fi lichide, gazul,
materialele specifice, lingouri, table de fier; materialele prelucrătoare adeseori sunt aduse în
saci, cisterne, baloane, damigene, prin ţăvi etc.;

22
• servicii.
Fiecare proces include în sine o parte din resurse şi, desigur, cele umane. Procesul,
transformând obiectul muncii, îi majorează costul. La intrarea şi ieşirea procesului, precum şi la
diferite faze ale acestuia, pot fi efectuate măsurări, cu ajutorul cărora se poate evalua starea
procesului, identificând abaterile existente.
Cerinţele faţă de sistemele calităţii în conformitate cu Standardele seriei ISO 9000 pot fi utilizate
pentru cele 4 categorii de produse menţionate mai sus. Unul din momentele importante ale ISO 9001
este faptul că cerinţele faţă de sistemele calităţii după sens sunt unice pentru toate categoriile de produse,
deosebirea constituind doar în detaliile administrative, de dirijare a sistemelor şi în terminologie.
Un alt moment însemnat pentru susţinerea unui SMC este implementarea şi utilizarea
ciclului de îmbunătăţire continuă (PDCA – „Plan-Do-Check-ACT”). Acest ciclu este bazat pe
îmbunătăţirea continuă şi poate fi reprezentat în felul următor (figura 1.2.2).
Standardizarea şi consolidarea
îmbunătăţirilor

PLAN
se dezvoltă

Managementul resurselor ACT


Se asigură necesarul pentru a Obiectivul de îmbunătăţire este atins
realiza planul

DO CHECK
realizarea produsului măsuri, analize şi
îmbunătăţiri

Figura 1.2.2. Ciclul îmbunătăţirii continue PDCA


Sursa: „КИСа: шаг десятый – КАЧЕСТВО и МЕНЕДЖМЕНТ”. Материалы совместного проекта
группы БИГ и журнала Эксперт «7 нот менеджмента». БИГ-Петербург, 2001.
În primul rând, întreprinderea identifică necesităţile clientului, dezvoltând Planul. După ce
se dezvoltă Planul, întreprinderea trebuie să asigure toate felurile de resurse necesare pentru
realizarea planului, apoi se purcede la realizarea produsului conform planului şi cerinţelor
clientului. La fazele de realizare a produsului trebuie să se efectueze măsurile necesare, analizele şi
îmbunătăţirile în scopul satisfacerii depline a cerinţelor clientului.
După terminologia standardului ISO 9001, prin îmbunătăţirea calităţii se subînţelege
ansamblul de acţiuni întreprinse în întreaga organizaţie, pentru sporirea eficacităţii şi eficienţei

23
activităţilor şi proceselor în scopul asigurării unor avantaje sporite atât pentru organizaţie, cât şi
pentru clienţii acesteia.
Încă economistul M. Juran a elaborat o serie de etape succesive, care trebuie parcurse pentru
a asigura îmbunătăţirea continuă a calităţii [46, p.139]:
1. „Convingeţi-i pe ceilalţi de necesitatea îmbunătăţirii;
2. Identificaţi „proiectele vitale” (utilizând diagrama Paretto);
3. Asiguraţi un progres în cunoaşterea problemelor;
4. Conduceţi analiza pentru descoperirea cauzelor problemelor;
5. Determinaţi efectul schimbărilor propuse asupra personalului implicat şi descoperiţi
posibilitatea de a învinge rezistenţa la aceste schimbări;
6. Acţionaţi pentru realizarea schimbărilor preconizate, asigurând inclusiv pregătirea
personalului implicat;
7. Introduceţi un sistem corespunzător de supraveghere a noului nivel al calităţii, care să nu
frâneze procesul îmbunătăţirii continue”.
În viziunea lui Juran, calitatea înseamnă „corespunzător pentru utilizare” [44]. El se
consideră printre primii care au susţinut ideea, conform căreia calitatea nu trebuie să fie abordată ca
o entitate omogenă, unul şi acelaşi produs trebuind să satisfacă cerinţele diferite ale consumatorilor.
În procesul fabricării produselor „corespunzătoare pentru utilizare”, un rol important îl are
„expunerea” în termeni tehnici, sub forma specificărilor ale tuturor cerinţelor acestora, care sunt
determinate în baza studierii pieţei. În viziunea lui Juran, „conformitatea cu specificaţiile” nu
caracterizează deloc gradul de satisfacere a cerinţelor consumatorilor [45].
În vederea asigurării „conformităţii pentru utilizare”, trebuie luate în considerare o mulţime
de activităţi interdependente, pe care Juran le-a reprezentat sub forma „spiralei calităţii”. Prin
această spirală se subînţelege întregul proces al produsului, începând cu cercetarea pieţei pentru
identificarea nevoilor, trecând prin proiectare, producţie, vânzări, servicii post-vânzare şi ajungând
iarăşi la cercetare.
Juran acordă o importanţă majoră promovării unui program general de instruire, care să
cuprindă toate nivelurile ierarhice ale managementului, în scopul îmbunătăţirii continue a calităţii.
Aplicarea PDCA la procesele de planificare se poate realiza în felul următor:
• planificarea necesităţilor în resurse pentru procesele companiei;
• implementarea (realizarea) proceselor conform planului;
• controlul rezultatelor obţinute potrivit celor planificate;

24
• revizuirea informaţiei şi datelor pentru identificarea acţiunilor apropiate pentru îmbunătăţirea
continuă.
Primii trei paşi ai implementării modelului PDCA sunt bine cunoscuţi şi frecvent utilizaţi în
cadrul diferitelor activităţi. Deşi toate etapele ciclului respectiv cer o efectuare corectă, după părerea
noastră, o deosebită importanţă are ultimul pas (Act). Aceasta se explică prin faptul că anume el are
ca scop revizuirea informaţiei, stabilind nivelul de atingere a obiectivului de îmbunătăţire.
Generalizând principiile de elaborare a SMC în baza prevederilor standardului ISO 9001, se
va determina importanţa şi necesitatea implementării tuturor principiilor enumerate. Valoarea
practică a fiecărui principiu are o importantă indiscutabilă, constituind pilonul de bază în
implementarea SMC. Neglijarea a cel puţin unuia din principiile sus-numite nu va permite
implementarea şi funcţionarea în cadrul întreprinderii a unui sistem de dirijare a calităţii eficient şi
durabil.
Unul din principiile SMC, căruia în perioada de faţă i se acordă o atenţia sporită, este
îmbunătăţirea continuă a calităţii. Actualmente ciclul PDCA a devenit un instrument de bază în
activitatea multor întreprinderi din ţările dezvoltate, în prezent se implementează la unele
întreprinderi autohtone.
Pornind de la cele menţionate referitor la principiile de elaborare a SMC în baza
prevederilor standardului ISO 9001, se poate concluziona că principiile respective pentru oricare
întreprindere care are ca scop satisfacerea la un nivel superior a cerinţelor consumatorului, au o
importanţă deosebită, deoarece respectarea lor asigură o dezvoltare stabilă şi prosperă.

1.3. Certificarea producţiei – un instrument necesar pentru promovarea


exporturilor
Principiile de bază ale elaborării Sistemului de Management al Calităţii, sistemelor de
certificare şi sistemelor de acreditare constituie un complex unic, interdependent, între ele existând
relaţii de interconexiune (figura 1.3.1). Acest complex este format din trei componente de bază:
• răspunderea producătorului pentru calitatea producţiei;
• dovada calităţii din partea producătorului producţiei date;
• încrederea între agenţii activităţii economice.
Din figura 1.3.1 se observă că au aceeaşi importanţă atât sistemul, cât şi certificarea, auditul
şi acreditarea.
Recunoaşterea oficială a competenţei unui organism de certificare se obţine prin acreditare.
Acreditarea reprezintă procedura prin care un organism, reprezentând o autoritate, recunoaşte

25
formal că un organism sau o persoană sunt capabile să îndeplinească sarcini specifice. Scopul de
bază al acreditării constă în ţinerea sub control a organismelor de certificare.
Permite producătorului micşorarea Permite producătorului să obţină o
cheltuielilor pentru dirijare, crearea unui calitate mai înaltă, totodată, să
mediu favorabil atât pentru întreprin- reducă cheltuielile şi să creeze un
dere cât şi pentru economie în general mediu favorabil în întreprindere
ACREDITARE

Creşterea Creşterea
eficacităţii eficacităţii
economice producerii

Ca litat ea ş i
e f ica c itat ea

CERTIFICA- SISTEMUL
REA, AUDITUL Permite asigurarea încrederii CALITĂŢII
consumatorului în calitate

Creşterea
calităţii
producţiei
Figura 1.3.1. Principiile de bază ale elaborării Sistemului de Management al Calităţii,
sistemelor de certificare şi acreditare
Sursa: Гиссин В.И. Управление качеством продукции. Изд. Феникс. Ростов-на-Дону, 2000.
Pentru comercializarea produselor pe piaţa internă şi exportul lor produsele comercializate
trebuie să fie certificate. Certificarea reprezintă o procedură de atestare a conformităţii unui produs,
unui serviciu sau sistem de organizare a activităţii întreprinderii în raport cu un standard [52, p.1].
Scopul de bază al certificării este asigurarea protecţiei drepturilor, sănătăţii, securităţii
consumatorului şi mediului înconjurător.
Sistemul Naţional de Certificare prevede două tipuri de certificări:
• certificarea obligatorie conform Nomenclaturii produselor, proceselor şi serviciilor supuse
certificării obligatorii în Republica Moldova;
• certificarea benevolă.
Mărcile de certificare obligatorie şi benevolă au fost înregistrate în anul 1995 de către
Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale din Geneva. În cadrul Sistemului Naţional de

26
Certificare (SNC MD) toate produsele supuse certificării obligatorii se clasifică în 11 grupe de
produse omogene:
• uleiuri vegetale şi produsele derivate ale lor;
• carne, produse din carne, carne din pasăre, ouă şi produsele derivate ale lor;
• peşte, moluşte, crustacee şi produsele derivate ale lor;
• laptele şi produsele lactate;
• fructele, legumele şi produsele derivate ale lor;
• concentrate alimentare;
• zahărul;
• băuturi nealcoolice, vinuri, divinuri, alcoolul etilic, produsele alcoolice de desert;
• cofetărie, patiserie;
• hrana pentru copii;
• alte produse alimentare incluse în Nomenclatorul produselor, supuse certificării obligatorii în
baza deciziei conducerii SNC MD.
Certificarea benevolă a produselor se efectuează la dorinţa solicitantului în baza unei cereri,
astfel încât produsele să corespundă cerinţelor documentelor normative, care se coordonează între
solicitant şi Organismul de certificare.
În Republica Moldova organul suprem de gestiune a problemelor legate de calitatea
produselor este Centrul Naţional de Standardizare, Metrologie şi Certificare (CNSMC). Centrul are
statutul de Organism Naţional de Standardizare, Metrologie şi Certificare („Moldova-Standard”) cu
drept de acreditare a organelor structurale în domeniile respective.
Efectuarea certificării obligatorii se interzice organismelor de certificare care nu au sediu în
Republica Moldova şi care nu sunt acreditate în modul cuvenit de Sistemul Naţional de Certificare,
iar Organismele de certificare ale subsistemelor de certificare, cu excepţia subsistemului de
certificare igienică, sunt obligate să obţină autorizaţie pentru activitatea de certificare obligatorie în
modul cuvenit de la Organismul Naţional de Certificare.
Produsele supuse certificării obligatorii şi benevole trebuie să corespundă prevederilor
documentelor normative de standardizare. În caz contrar comercializarea şi utilizarea acestora în
Republica Moldova sunt strict interzise.
Certificarea reprezintă o modalitate de atestare a conformităţii produselor, sistemului
calităţii unei întreprinderi, cu un nivel prestabilit, atestare pe care o realizează un organism neutru,
independent de producător şi beneficiar, denumit organism de certificare.

27
În practică se întâlnesc, de obicei, dacă tipuri de certificări: certificarea produselor şi
certificarea sistemului calităţii.
Certificarea produselor reprezintă atestarea, de către organismul de certificare, a
conformităţii acestora cu un anumit standard sau cu un alt document normativ.
Avantajele certificării produselor şi serviciilor sunt:
• avantajul comercial, care este cel mai important şi valoros, contribuind la promovarea
produselor şi serviciilor. Această certificare în mod obiectiv demonstrează respectarea
caracteristicilor de calitate ale produsului dat faţă de standardul de referinţă, astfel
determinând consumatorul să aleagă produsele certificate;
• certificarea îi scuteşte atât pe producători, cât şi pe beneficiari sau intermediari de efectuarea
unor încercări multiple şi costisitoare. În condiţiile simplificării procedurilor de certificare şi
utilizării unor procedee identice sau comparabile, certificarea poate contribui la înlăturarea
barierelor tehnice din calea comercializării libere a produselor.
Ţinând cont de avantajele menţionate, producătorii sunt cointeresaţi să-şi îmbunătăţească
continuu calitatea produselor pentru a putea asigura satisfacerea condiţiilor certificării.
Conformitatea produselor poate fi demonstrată printr-un certificat de conformitate, printr-o
marcă de conformitate sau printr-o licenţă acordată producătorului respectiv.
Certificatul de conformitate reprezintă un document, emis în baza regulilor unui sistem de
certificare, care indică un nivel suficient de încredere că un produs (proces, serviciu) corespunzător
identificat este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ. Certificatul
de conformitate conţine, de regulă, o parte informativă privind caracteristicile impuse, informaţii
referitoare la organismul care a efectuat verificările şi marca de conformitate [50, p.2].
Marca de conformitate (pentru certificare) este o marcă protejată, aplicată sau emisă în baza
regulilor unui sistem de certificare, care indică un nivel suficient de încredere că produsul respectiv
este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ [50, p.2].
Licenţa (pentru certificare) este un document, prin care organismul de certificare acordă unei
persoane sau unui organism dreptul de a utiliza certificate sau mărci de conformitate pentru
produsele sale, în corespundere cu regulile schemei aferente de certificare [50].
Certificarea produselor şi serviciilor presupune parcurgerea următoarelor etape mai
importante:
• Solicitarea certificării în baza unei cereri însoţite de dosarul tehnic şi de angajamentul
întreprinderii privind respectarea cerinţelor din reglementarea tehnică de referinţă.

28
• Instrumentarea dosarului de către organismul de certificare şi efectuarea unor cerinţe asupra
produsului într-un laborator acreditat.
• Efectuarea unui audit la întreprindere de către organismul de certificare sau în numele
acestuia, pentru a verifica dacă procesul de fabricare este ţinut sub control, iar inspecţiile,
încercările asupra produsului sunt executate în mod corespunzător.
• Acordarea certificatului de conformitate şi a dreptului de utilizare a mărcii de conformitate.
• Menţinerea dreptului de a deţine certificatul sau marca de conformitate, în baza
autocontrolului producătorului şi a verificărilor periodice efectuate de organismul de
certificare.
Activitatea unui agent economic-producător în Republica Moldova poate fi permisă numai
în baza deţinerii de către acesta a unui certificat de conformitate sau în baza licenţelor sau
patentelor.
Suspendarea sau anularea certificatului de conformitate sau a autorizaţiei pentru dreptul de
utilizare a mărcii de conformitate se efectuează în următoarele cazuri:
• neconformitatea produselor cu condiţiile documentelor normative verificate la certificare;
• verificarea documentelor normative pentru produse;
• modificarea procesului tehnologic al produselor sau reţetelor;
• modificarea procesului tehnologic de producţie;
• modificarea sau neîndeplinirea condiţiilor tehnologice, metodelor de control şi încercări, dacă
modificările enumerate pot provoca neconformitatea produselor cu condiţiile verificate la
certificare;
• reorganizarea întreprinderii.
În momentul de faţă principala condiţie de ieşire a întreprinzătorului pe piaţă este deţinerea
certificatului, care confirmă corespunderea sistemelor calităţii ale întreprinderii cu cerinţele
standardelor internaţionale. Însă trebuie de ţinut cont de faptul că implementarea procedurilor de
management al calităţii nu înseamnă, pur şi simplu, repararea decorativă a sistemelor de
management existente, dar o reorganizare serioasă a managementului în general, inventarierea şi
formalizarea proceselor în cadrul standardelor ISO 9001.
Certificarea sistemului calităţii reprezintă atestarea de către organismul de certificare a
conformităţii acestuia cu un standard de referinţă din familia ISO 9001 sau cu echivalentele
acestora. Ea se poate realiza şi în baza unui alt document normativ. În acest caz organismul de
certificare trebuie să demonstreze că documentele respective au în vedere un sistem al calităţii de
nivel şi conţinut comparabile cu standardele ISO 9001.

29
În final, se poate menţiona că motivele principale pentru certificarea sistemului calităţii după
sistemul ISO 9001 sunt: dobândirea unui avantaj faţă de concurenţi; solicitarea clienţilor;
îmbunătăţirea imaginii întreprinderii pe piaţă; îmbunătăţirea calităţii producţiei; consecvenţa în
aplicarea tehnologiilor; creşterea eficienţei şi a productivităţii.
La începutul anului 2004 au fost certificate peste 600000 de întreprinderi europene, dintre
care 70 în Republica Moldova. De menţionat că certificarea Sistemului de Management al Calităţii
din propria iniţiativă a agentului economic reprezintă o prioritate la promovarea exportului vizavi
de faptul că certificarea producţiei este obligatorie.
Pentru întreprinderile orientate spre piaţa internă cerinţele nu sunt chiar atât de dure. Dar, în
orice caz, trebuie de avut în vedere că conceptul de Management al Calităţii Totale (TQM) se
consideră un instrument-cheie, care asigură succesul în lupta concurenţială şi cel care nu va lua în
considerare acest aspect important, riscă să rămână în urmă. Dar, după cum se ştie: „întârzierea la
prima etapă, înseamnă rămânerea în urmă pentru totdeauna”.
Astfel, principalul avantaj pe care îl obţin întreprinderile autohtone în urma certificării
producţiei lor este creşterea posibilităţilor de sporire a exporturilor, ceea ce este foarte important şi
extrem de necesar pentru majoritatea întreprinderilor din republică. În afară de certificarea
producţiei şi a sistemelor, în activitatea de export întreprinderea mai are nevoie de unele certificate
în funcţie de ţara pentru care este destinată producţia.
Dezvoltarea structurii exportului este determinată, într-o mare măsură, şi de evoluţia
cerinţelor specifice ale fiecărui stat faţă de producţia vinicolă importată din Republica Moldova.
Actualmente exportul băuturilor alcoolice se realizează dificil din motivul că fiecare ţară
importatoare solicită ca producţia să fie însoţită de o serie de documente, printre care şi certificatele
ce confirmă calitatea producţiei. La aceste certificate se referă:
• certificatul de conformitate;
• certificatul igienic;
• certificatul de calitate.
Certificatul de conformitate – se eliberează în baza probelor efectuate în Laboratorul de
încercări al Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole (CVCMP şi
PV). Prin acest document se confirmă faptul că produsele stipulate sunt conforme cu cerinţele
obligatorii stabilite în standard.
Certificatul igienic – se eliberează de către Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină
Preventivă. Acest certificat este eliberat în baza încercărilor laboratorului şi include valorile
admisibile şi reale ale conţinutului metalelor grele în producţia vinicolă. Conform certificatului

30
igienic, se autorizează producerea în serie a tipurilor de producţie vinicolă, menţionată în anexa
certificatului.
Certificatul de calitate – se eliberează de către întreprinderea producătoare în cazul livrării
producţiei clientului. Acest certificat include informaţia generală despre producţie: nr. partidei, ziua
îmbutelierii, cantitatea, volumul sticlelor, indicii fizico-chimici ai producţiei, condiţiile de
transportare şi păstrare şi numărul standardului căruia îi corespunde producţia.
Certificatul de conformitate „РОСТЕСТ” – se eliberează de către organul de certificare a
producţiei şi materiei prime alimentare „РОСТЕСТ МОСКВА”. Existenţa acestui document este
obligatorie în cazul exportării producţiei vinicole în Federaţia Rusă. Pentru obţinerea acestui
certificat de conformitate exportatorul producţiei vinicole înaintează către filiala „РОСТЕСТ-
МОСКВА” o cerere, în care se indică denumirea producţiei înaintate spre certificare. La cerere se
anexează următoarele documente:
• Certificatul igienic, eliberat de Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă în
cadrul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova.
• Protocolul de încercări, eliberat de Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie al
Republicii Moldova.
• Actul de inspecţie a situaţiei de producţie la întreprindere, realizat de către filiala „РОСТЕСТ-
МОСКВА” din or. Chişinău.
Acest certificat de conformitate conţine următoarea informaţie:
• datele despre organul ce efectuează certificarea;
• tipul producţiei certificate;
• datele despre producător;
• lista documentelor în baza cărora este eliberat certificatul;
• informaţie suplimentară.
La certificat se anexează (la necesitate) denumirea producţiei certificate şi se indică
producătorul.
Certificatul de conformitate se eliberează pe o perioadă de 2-3 ani, pe parcursul căreia
întreprinderea are dreptul să exporte producţia. Certificatul de conformitate, eliberat de filiala
„РОСТЕСТ-МОСКВА” din or. Chişinău, este valabil, de asemenea, pentru exportarea producţiei
vinicole în Belarus. Exportarea producţiei vinicole în Ucraina, Kazahstan, precum şi în alte ţări ale
CSI se efectuează în baza certificatului de conformitate, eliberat de Centrul Naţional de Verificare a
Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole.

31
În ceea ce priveşte exportul producţiei vinicole a Republicii Moldova în ţările europene, la
finele anului 2002 s-a constituit o situaţie dificilă – nici una din întreprinderile vinicole din
Republica Moldova nu aveau posibilitate să-şi exporte producţia în ţările europene. Conform
legislaţiei acestor ţări, producătorii de băuturi alcoolice din statele ce nu fac parte din Uniunea
Europeană nu-şi pot exporta producţia fără a deţine un certificat de calitate de forma VI-1. În
Revista Uniunii Europene se publică lista laboratoarelor acreditate pentru eliberarea certificatelor de
calitate de forma respectivă. Unicul organ din Republica Moldova care avea dreptul să elibereze
certificate de forma VI-1 era Centrul Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei
Vinicole din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Începând cu 21 decembrie
anul 2002, acest centru a fost exclus din lista agenţiilor şi laboratoarelor ce deţin dreptul de a elibera
certificatul de forma VI-1, indispensabil pentru exportarea producţiei în Uniunea Europeană. Timp
de două luni întreprinderile autohtone, având contracte încheiate cu ţările europene de livrare a
producţiei, nu au putut respecta cerinţele contractului şi au suportat pierderi considerabile. Problema
a fost soluţionată, dreptul de a certifica producţia pentru exportul în statele-membre ale Uniunii
Europene fiind acordat Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”, în baza rezultatelor examinărilor
efectuate de laboratorul Centrului Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei
Vinicole. Astfel, în prezent producătorii de băuturi alcoolice pot să-şi exporte producţia în ţările
Uniunii Europene cu condiţia că dispun de certificatul de forma VI-1, cerinţele pentru obţinerea lui
fiind foarte mari. În acest scop exportatorul producţiei vinicole înaintează către Agenţia
Agroindustrială „Moldova-Vin” o cerere, în care se indică: adresa exportatorului, cantitatea
producţiei exportate, denumirea produselor, datele privind livrarea producţiei, numărul contractului.
La cererea respectivă se anexează următoarele documente: contractul de livrare
(specificaţia), actul de prelevare a mostrelor, certificatul de calitate a întreprinderii producătoare.
După înaintarea cererii către Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”, întreprinderea exportatoare
prezintă laboratorului Centrului Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei
Vinicole mostrele pentru efectuarea probelor necesare. În urma examinării probelor, Agenţia
Agroindustrială „Moldova-Vin” eliberează întreprinderii exportatoare certificatul de forma VI-1,
care poate fi întocmit în limba engleză sau cea germană (la dorinţa solicitantului).
Certificatul VI-1 poartă denumirea de „Document de import al produselor vinicole, sucului
din struguri şi al mustului în Uniunea Europeană”. Acest certificat include următoarele articole:
1. Datele despre exportator.
2. Datele despre importator.
3. Ştampila solicitantului (întreprinderii exportatoare).
4. Mijlocul de transportare.

32
5. Locul destinaţiei produsului.
6. Descrierea produsului, tipul şi numărul ambalajului.
7. Cantitatea (l, hkl, kg).
8. Cantitatea (sticle).
9. Culoarea produsului.
10. Se selectează răspunsul cuvenit: produsul este sau nu este destinat consumului direct.
11. Rezultatele probelor care reprezintă descrierea caracteristicilor analitice ale producţiei
menţionate mai sus, şi anume: densitatea pentru mustul şi sucul din struguri; conţinutul
total de alcool (ţinând cont de conţinutul de zahăr); conţinutul efectiv de alcool;
aciditatea titrabilă; aciditatea volatilă; conţinutul acidului ascorbic; conţinutul total de
SO2; prezenţa sau lipsa în conţinutul produsului examinat a altor elemente ce nu fac
parte din specia Vitis Vinifera (dacă conţinutul de gligozide depăşeşte concentraţia de 15
ml/l, atunci la fabricarea lui s-au utilizat soiurile de struguri hibride).
În certificat se indică denumirea şi adresa Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” şi a
laboratorului Centrului Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole,
precum şi locul, data, ştampila şi semnătura persoanelor responsabile. Certificatul se întocmeşte în
patru exemplare, care se repartizează în felul următor: 2 exemplare însoţesc producţie livrată, un
exemplar rămâne la întreprinderea exportatoare, un exemplar se păstrează în laboratorul în care au
fost efectuate probele.
Astfel, după algoritmul expus anterior, se efectuează certificarea producţiei vinicole din
Republica Moldova, destinate exportului. Fiecare ţară importatoare a producţiei vinicole solicită
certificatul de conformitate eliberat de organismul autorizat cu care ţara colaborează.
În contextul celor expuse, de menţionat că industria Republicii Moldova mai este încă
viabilă şi principalul element de dezvoltare a ei în continuare este calitatea producţiei. Anume
îmbunătăţirea calităţii producţiei şi certificarea întreprinderii vor contribui la creşterea semnificativă
a vânzărilor atât în interiorul ţării, cât şi după hotarele ei. Spre aceasta trebuie să tindă toate
întreprinderile autohtone, o condiţie indispensabilă pentru a supravieţui fiind sporirea
competitivităţii sale.

33
CAPITOLUL II. PROBLEMELE ASIGURĂRII CALITĂŢII PRODUCŢIEI
VINICOLE ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT
„Din poama acră nu se va primi un vin dulce”.
(Tomas Fuller)
2.1 Evoluţia exporturilor producţiei vinicole
Pe parcursul mai multor decenii viticultura şi vinificaţia constituie ramurile de bază ale
economiei Republicii Moldova, ele fiind influenţate în mod direct de condiţiile pedo-climaterice
favorabile cultivării viţei de vie, precum şi de existenţa forţei de muncă înalt calificate în ramura
respectivă.
Pornind de la considerentele că suprafaţa Republicii Moldova este nesemnificativă, consumul
producţiei vinicole pe locuitor, practic, nu se modifică. Totodată, pe parcursul ultimilor ani se
înregistrează o tendinţă de diminuare a numărul populaţiei, de aceea dezvoltarea ulterioară a industriei
vinicole poate avea loc numai în baza promovării exporturilor. În această ordine de idei se impune
necesitatea cercetării problemelor privind sporirea exporturilor producţiei vinicole autohtone.
În continuare vom urmări evoluţia exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova.
Multe lucrări istorice conţin informaţii despre exportul vinurilor moldoveneşti. Astfel, la
începutul formării statului feudal moldovenesc, consilierul regelui Ungariei Reihersdorf în cartea sa
despre Moldova (1541) scria: „Ţara este bogată în păşuni, vii care asigură belşug de vin” . Un alt
călător, francezul Baret comunica: „Poţi observa o multitudine de povârnişuri pitoreşti, bogate în
viţă de vie, care asigură cu vin nu numai Moldova, dar şi Podolia şi ţările vecine”. Deci încă în
acele timpuri se exporta vinul moldovenesc şi era cunoscută calitatea lui înaltă.
În prezent, când Republica Moldova a trecut de la economia centralizată la economia de
piaţă, se impune necesitatea dezvoltării comerţului exterior, care constituie factorul de bază pentru
creşterea economică a ţării. Republica Moldova este o ţară agrară, de aceea accentul trebuie pus pe
dezvoltarea comerţului cu produse alimentare şi băuturi alcoolice.
Importanţa industriei vinicole pentru comerţul exterior este determinată de ponderea ei înaltă
în exportul total al Republicii Moldova (tabelul 2.1.1).
Pe parcursul anilor 1997-2004 exportul total al Republicii Moldova s-a modificat
considerabil, linia trendului obţinând o formă parabolică (figura 2.1.1). Valoarea inferioară a
exportului total al ţării a fost atinsă în anul 1999, constituind 463432,4 mii USD. Începând cu anul
2000, situaţia s-a ameliorat, astfel încât în anul 2004 exportul total a crescut de circa 2,1 ori faţă de
cel înregistrat în anul 1999.

34
Tabelul 2.1.1.
Dinamica exportului total şi a băuturilor alcoolice în Republica Moldova în anii 1997-2004
Exportul băuturilor Ponderea exportului Sporul absolut în lanţ al
Export total,
Anii alcoolice, băuturilor alcoolice în ponderii băuturilor alcoolice
mii USD
mii USD exportul total, % în exportul total, %
1997 874056,5 274328,4 31,4 -
1998 631817,3 204598,1 32,4 1,0
1999 463432,4 107614,9 23,2 -9,2
2000 471465,6 126621,3 26,9 3,7
2001 568126,9 175610,0 30,9 4,0
2002 643896,5 202769,8 31,5 0,6
2003 790023,6 241278,8 30,5 -1,0
2004 985173,6 277654,4 28,2 -2,3
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor „Anuarului statistic al Republicii Moldova” şi datelor prezentate de
Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”.

În ceea ce priveşte dinamica exportului producţiei vinicole, tendinţa ei se exprimă prin


parabolă, precum şi tendinţa exportului total. Aceasta încă o dată demonstrează ponderea
considerabilă a exportului băuturilor alcoolice în exportul total. Nivelul inferioar al acestui indicator
atins în anul 1999 a fost determinat de consecinţele crizei economice cu care s-a confruntat
Federaţia Rusă în anul 1998, care era principala piaţă de desfacere a producţiei vinicole autohtone.

1000000

900000

800000

700000

600000

500000

400000

300000

200000

100000

0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Export total, m ii USD Exportul bauturilor alcoolice, m ii USD

Figura 2.1.1. Evoluţia exportului total şi a băuturilor alcoolice în R. Moldova în anii 1997-2004
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor tabelului 2.1.1.

Analizând corelaţia dintre exportul total şi exportul băuturilor alcoolice al Republicii


Moldova, a fost stabilită următoarea ecuaţie: y=162530,2+2,45·x. Astfel, la creşterea volumului
exportului băuturilor alcoolice cu un leu, exportul total al Republicii Moldova s-a majorat cu 2,45
lei. Dacă volumul exportului celorlalte mărfuri rămâne constant, atunci 97,86% din variaţia

35
volumului exportului total revine exportului băuturilor alcoolice. Aceasta încă o dată demonstrează
ponderea industriei vinicole în exportul total al ţării.
În urma determinării ponderii exportului băuturilor alcoolice în exportul total al Republicii
Moldova, s-a constatat că în anul 2004 el a constituit 28,2% sau circa o treime din exportul total al
acesteia. Ponderea exportului băuturilor alcoolice în exportul total variază cu o amplitudine de
9,2%. Cea mai mică valoare a indicatorului analizat a fost atinsă în anul 1999. În anul 2004
ponderea exportului băuturilor alcoolice în exportul total a fost mai joasă decât cea înregistrată în
anul 1997 cu 3,2%.
Pondere înaltă a băuturilor alcoolice în exportul total al Republicii Moldova demonstrează
importanţa producţiei industriei vinicole pentru creşterea volumului exportului total al ţării.
Analizând dinamica exportului băuturilor alcoolice, trebuie evidenţiată variaţia lui pe categorii
de produse. Producţia vinicolă poate fi împărţită în următoarele grupe: vin de struguri îmbuteliat,
vinuri spumante şi spumoase, divinuri, brandy şi alte băuturi tari, vin-materie primă (tabelul 2.1.2).
Pe parcursul anilor 1997-2004 dinamica exportului pe tipuri de produse vinicole a cunoscut
modificări esenţiale (anexa 1).
Dinamica exportului vinului din struguri îmbuteliat se află într-o legătură strânsă cu
dinamica exportului vin-materie primă. Dependenţa dintre volumele exportate ale acestor produse
este invers proporţională: când se exportau cantităţi mari de vin din struguri îmbuteliat, stocurile de
vin în vrac, rămase la întreprinderile autohtone, erau mai mici şi invers. De menţionat faptul că
pentru întreprinderile naţionale este mai convenabil a exporta vinul îmbuteliat, deoarece la etapa
îmbutelierii producţiei profiturile sunt maxime. Dacă vinurile se exportă în vrac întreprinderile
vinicole, precum şi economia ţării suportă pierderi considerabile, ceea ce se va argumenta mai jos.
Examinând evoluţia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova, se observă că pe
parcursul anilor analizaţi exportul vinului din struguri îmbuteliat variază sub formă de parabolă,
cantitatea maximă 20734,4 mii dal fiind înregistrată în anul 2004. Dinamica exportului vinului de
struguri îmbuteliat pe parcursul anilor 1997-1999 a scăzut brusc, acesta alcătuind în anul 1999 numai
4730,0 mii dal, ceea ce este de 3,9 ori mai puţin decât în anul 1997. Această diminuare vertiginoasă a
avut loc din cauza a doi factori: anii 1997-1998 au fost nefavorabili pentru viticultură, recolta medie la
hectar constituind circa 20 chintale, celălalt factor a fost criza economică din Rusia din anul 1998,
când exportul vinului din struguri îmbuteliat s-a redus de la 10213,3 mii dal până la 3901,7 mii dal. În
următorii ani situaţia s-a ameliorat şi, începând cu anul 2000, s-a înregistrat o creştere continuă cu
3409,85 mii dal anual.

36
Tabelul 2.1.2.
Dinamica exporturilor diferitelor categorii de produse vinicole în Republica Moldova
în perioada 1997-2004
Denumirea
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
produsului
1. Vin din struguri îmbuteliat
Cantitatea, mii dal 18290,4 11008,0 4730,0 7095,0 11322,0 13531,0 17789,0 20734,4
% faţă de anul de
100,0 60,2 25,9 38,8 61,9 74,0 97,3 113,4
bază, %
Val., mii USD 187893,9 169632,3 52522,0 75586,4 111924,0 126530,0 163770,0 197024,9
% faţă de anul de
100,0 90,3 28,0 40,2 59,6 67,3 87,2 104,9
bază, %
2. Vin spumant şi spumos
Cantitatea, mii dal 1683,4 547,1 589,4 216,3 434,0 440,6 547,0 779,3
% faţă de anul de
100,0 32,5 35,0 12,8 25,8 26,2 32,5 46,3
bază, %
Val., mii USD 27753,0 9222,2 6795,0 3498,2 6022,0 5846,6 8001,0 11367,1
% faţă de anul de
100,0 33,2 24,5 12,6 21,7 21,1 28,8 41,0
bază, %
3. Divin
Cantitatea, mii dal 129,6 92,3 208,0 330,3 535,8 816,0 608,6 639,9
% faţă de anul de
100,0 71,2 160,5 254,9 413,4 629,6 469,6 493,8
bază, %
Val., mii USD 15064,6 10855,2 6163,7 10823,7 17504,0 25537,5 20635,3 23110,4
% faţă de anul de
100,0 72,1 40,9 71,8 116,2 169,5 137,0 153,4
bază, %
4. Brandy, rachiuri, şi alte băuturi tari
Cantitatea, mii dal 57,6 42,3 16,0 89,8 93,9 214,9 224,1 187,3
% faţă de anul de
100,0 73,4 27,8 155,9 163,0 373,1 389,0 325,2
bază, %
Val., mii USD 2418,6 2844,2 937,2 1578,4 1586,0 3829,4 4295,5 3761,3
% faţă de anul de
100,0 117,6 38,7 65,3 65,6 158,3 177,6 155,5
bază, %
5. Vin-materie primă
Cantitatea, mii dal 9404,8 2472,0 9924,0 8501,3 9724,0 10283,0 9787,0 8059,3
% faţă de anul de
100,0 26,3 105,5 90,4 103,4 109,3 104,1 85,7
bază, %
Val., mii USD 41198,3 12044,2 41197,0 35134,6 38574,0 41026,3 44577,0 42277,8
% faţă de anul de
100,0 29,2 100,0 85,3 93,6 99,6 108,2 102,6
bază, %
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”.
Conform graficului din anexa 1, exportul de vin-materie primă în anul 1998, comparativ cu
anul 1997, a scăzut de circa 3,8 ori. Aceasta a avut loc, mai ales, din cauza condiţiilor climaterice
nefavorabile pentru viticultură din anul 1997, când s-au recoltat doar 300,8 mii t de struguri, ceea ce
a alcătuit 35% din recolta anului 1995. Creşterea considerabilă a exportului de vin-materie primă în
anul 1999 se explică prin urmările crizei economice din Rusia, unde există cel mai mare număr de
consumatori de vinuri moldoveneşti. Rusia, având o economie slăbită în urma crizei economice,
tinde să importe cantităţi mari de vin-materie primă şi să reducă importul vinului îmbuteliat, astfel

37
să influenţeze creşterea propriei economii naţionale. Pozitiv poate fi considerat faptul că pe
parcursul anilor 2002-2004 exportul vinului în vrac s-a diminuat de la 10283,0 mii dal până la
8059,3 mii dal. Totuşi, cantitatea vinului-materie primă exportată rămâne a fi încă foarte mare. La
exportul vinului în vrac nu poate fi ţinută evidenţa strictă a calităţii lui, deci nu se poate vorbi
despre o calitate înaltă a producţiei finite şi totodată, altora nu li se oferă posibilitatea de a acumula
valoarea adăugată la etapa îmbutelierii producţiei vinicole şi de a obţine profituri înalte.
De menţionat că exportul vinului în vrac are multe dezavantaje, nivelul rentabilităţii
vânzărilor întreprinderilor vinicole autohtone fiind redus. Diminuarea ponderii vinurilor exportate
în vrac este prezentată de următoarele calcule:
1. În anul 2004 s-au exportat în vrac 8059,3 mii dal de vin-materie primă în valoare de
42277,8 mii USD. În baza datelor a mai multe întreprinderi vinicole: CVSM ÎM „Vismos” SA,
„Aroma” SA, „Vinăria Bostovan” SA, CVC ÎS „Mileştii Mici” SA etc., s-a determinat că
rentabilitatea vânzărilor pentru vinurile exportate în vrac alcătuieşte circa 4-7%. Luând în
considerare faptul că pe parcursul anului 2004 s-a comercializat vin în vrac în valoare de 42277,8
mii USD, rentabilitatea medie a vânzărilor constituind în medie 5%, se poate determina profitul
aproximativ obţinut de întreprinderile vinicole autohtone în urma comercializării acestui vin, şi
anume:
Profit brut
Rentabilit atea vanzarilor = ⋅100% , (2.1.1)
Vanzari nete
de unde:
Vanzari nete ⋅ Rentabilit atea vanzarilor 42.277,8 ⋅ 5
Profit brut = = = 2.113,89 mii USD
100% 100
2. Să presupunem că acest vin nu a fost exportat în vrac, din el fiind fabricate vinuri de
calitate (din vinurile din care este posibil) şi vinuri de consum curent (din vinurile care nu
corespund cerinţelor fabricării vinurilor de calitate). În procesele de maturare şi îmbuteliere
pierderile constituie circa 3,4%.
În acest caz volumul vinului îmbuteliat va constitui:
8.059,3 ⋅ 3,4
Vinul imbuteliat = 8.059,3 − = 8.059,3 − 274,016 = 7.785,284 mii dal
100
Să admitem că vinul a fost îmbuteliat în sticle cu volum de 0,75 l (0,075 dal). În acest caz ar
fi fost obţinută următoarea cantitate de sticle de vin îmbuteliat:
1 sticlă...........................0,075 dal
x sticle...........................7785.284 dal
1 ⋅ 7.785.284
x= = 103.803.787 sticle = 103.803,787 mii sticle
0,075

38
Astfel s-ar fi obţinut 103.803,787 mii sticle de vin de struguri îmbuteliat de calitate şi de
consum curent, în favoarea ponderii primei categorii. Costul mediu de producere a unei sticle de vin
de calitate constituia în anul 2004 cca 15,40 MDL, iar preţul mediu de comercializare alcătuieşte
20,60 MDL. În acest caz profitul obţinut va alcătui: 20,60 – 15,40 = 5,20 MDL.
În urma comercializării de către întreprinderile vinicole a numărului total de sticle ar fi fost
obţinut următorul profit:
USD =12,5 MDL
Profitul conditiona l = 5,20 ⋅ 103.803,78 7 = 539.779,69 2 mii MDL ⎯1⎯ ⎯⎯⎯ ⎯→ 43.182,375 mii USD
3. Drept rezultat al comercializării vinului în vrac s-a obţinut un profit de cca 2113,89 mii
USD. În cazul în care din acest vin ar fi fost fabricate şi comercializate vinuri de calitate şi de
consum curent, s-ar fi obţinut un profit de aproximativ 43182,375 mii USD. În acest caz, exportând
vinul în vrac, întreprinderile vinicole autohtone „au pierdut” cca 41 mln. USD.
Exportul vinului în vrac este determinat de mai mulţi factori, cel mai important fiind
insuficienţa pieţelor de desfacere pentru vinurile îmbuteliate. Este necesar a examina avantajele şi
dezavantajele fabricării vinurilor îmbuteliate pentru a determina direcţiile de sporire a exportului
producţiei vinicole în baza sporirii calităţii acesteia (tabelul 2.1.3).
Drept rezultat al comparării avantajelor şi dezavantajelor exportării producţiei vinicole
îmbuteliate, comparativ cu cele ale exportării vinurilor în vrac, s-a stabilit că avantajele, după esenţa
şi valoarea lor, prevalează considerabil asupra dezavantajelor generate. Accentul trebuie pus pe
comercializarea producţiei vinicole îmbuteliate, diminuând esenţial ponderea vinurilor exportate în
vrac şi asigurând un nivel înalt al calităţii producţiei fabricate.
Tabelul 2.1.3
Avantajele şi dezavantajele exportului producţiei vinicole îmbuteliate
comparativ cu exportul vinurilor în vrac
Avantajele exportului producţiei vinicole Dezavantajele exportului producţiei vinicole
îmbuteliate îmbuteliate
1. Profit mult mai mare, decât în cazul
1. Cheltuieli de marketing majorate
exportării vinului în vrac
2. Calitatea producţiei vinicole poate fi
2. Nivelul mai jos al ratei rotaţiei mijloacelor
asigurată numai în cazul exportării producţiei
circulante
îmbuteliate
3. Fluxul mai mare de valută în ţară 3. Necesităţi mai mari de mijloace financiare
4. Valoarea adăugată se formează în ţară:
- profiturile sunt obţinute şi impozitate în
4. Colectarea creanţelor un timp mai
interiorul ţării şi nu în afara ei
îndelungat decât în cazul exportării vinurilor în
- forţa de muncă este încadrată în câmpul
vrac
muncii şi remunerată în interiorul ţării,
contribuind la diminuarea ratei şomajului
Sursa: Elaborat de autor.

39
În ceea ce priveşte dinamica exportului vinurilor spumante şi spumoase pe parcursul anilor
1997-2004, tendinţele au fost foarte diferite. Cea mai mare cantitate de vin a fost exportată în anul
1997 – 1683,4 mii dal, însă în următorul an aceasta a scăzut de cca 3 ori faţă de anul precedent.
Apoi situaţia s-a ameliorat, în anul 1999 fiind exportat cu 7,7% mai mult vin decât în anul 1998, în
anul 2000 înregistrându-se iarăşi o scădere bruscă cu 50% faţă de anul precedent. În următorii ani a
avut loc o creştere continuă lentă a exportului vinurilor spumante şi spumoase, ajungând în anul
2004 până la 779,3 mii dal, ceea ce constituie doar 46,3% din valoarea anului 1997. Referindu-ne la
diminuarea exportului vinurilor spumante şi spumoase, este necesar de menţionat faptul că în
ultimul timp clientul dă preferinţă vinurilor liniştite, ceea ce demonstrează schimbarea gustului
consumatorului. Astfel, una din căile eficiente de sporire a exportului acestei categorii de producţie
vinicolă este lărgirea pieţelor de desfacere.
Totalmente alta este situaţia privind exportul divinului. Începând cu anul 1998, cantitatea
exportată a crescut anual în medie cu 177,5 mii dal, atingând valoarea maximă în anul 2002 – 816,0
mii dal sau de 8,8 ori mai mult faţă de anul 1998. Analizând datele din anii 1998-1999, se observă
următoarea situaţie: cantitatea divinului exportat a crescut de la 92,3 mii dal la 208,0 mii dal – de
2,25 ori, dar valoarea s-a redus de la 10855,2 mii USD la 6163,7 mii USD, adică cu 43,2%. Ţinând
cont de faptul că preţurile nu au o tendinţă de diminuare, aceasta se explică prin micşorarea calităţii
divinului. Calitatea divinul poate fi măsurată prin termenul de maturare a acestora, adică cu cât mai
muţi ani este maturat divinul, cu atât calitatea şi preţul lui vor fi mai înalte. Deci în exportul
divinurilor în 1999 au predominat divinurile ordinare, care au un preţ mai redus decât divinurile de
calitate. În general, dinamica exportului divinului poate fi evaluată pozitiv, iar concluzia care poate
fi trasă este că divinul reprezintă un produs strategic, care necesită o atenţie sporită.
Brandy, rachiurile şi alte băuturi alcoolice tari se exportă în cantităţi mai mici în raport cu
celelalte produse vinicole. În perioada anilor 1997-1999 volumul exportat al acestor produse a scăzut
de la 57,6 mii dal până la 16,0 mii dal, reducerea fiind de cca 3,6 ori. Această scădere s-a produs, în
mare măsură, din cauza crizei economice din Rusia, despre care s-a amintit. Începând cu anul 2000, se
observă o creştere considerabilă a exportului de brandy, rachiuri şi de alte băuturi alcoolice tari, în
anul 2004 volumul acestora a depăşit de 12 ori pe cel înregistrat în anul 1999. În general, la nivelul
exportului naţional, această categorie de băuturi alcoolice deţine o pondere mai mică, deoarece piaţa
ţărilor CSI, principala piaţă pentru produsele vinicole autohtone, este deja suprasaturată de acestea.
Generalizând cele menţionate, se poate afirma că exportul vinurilor spumante şi spumoase
comparativ cu cel al altor băuturi alcoolice, nu a atins valorile dorite, în anul 2004 alcătuind doar
46,3% din valoarea anul 1997. O altă latură negativă în structura exportului băuturilor alcoolice pe
categorii de produse o constituie ponderea foarte înaltă a vinului exportat în vrac (28,0% din

40
valoarea totală a vinului exportat). În privinţa exportului vinului îmbuteliat şi divinului se poate
spune că situaţia s-a ameliorat semnificativ.
Investigaţiile anterioare ale dinamicii exportului producţiei vinicole pe grupe de produse au
fost efectuate ţinând cont de volumele naturale de producţie. Este important a determina care grupă
de produse vinicole deţin o pondere mai considerabilă în unităţi valorice, deoarece preţurile de
comercializare diferă de la un tip de produs la altul. În acest scop se examinează modificarea în
dinamică a structurii exportului băuturilor alcoolice (tabelul 2.1.4).
Tabelul 2.1.4
Evoluţia structurii exportului producţiei vinicole în R. Moldova în perioada anilor 1997-2004
Exportul Ponderea în exportul băuturilor alcoolice, %
Anii băuturilor Vin din Brandy,
Vin spumant Vin-materie
alcoolice, mii struguri Divin rachiuri şi alte
şi spumos primă
USD îmbuteliat băuturi tari
1997 274328,4 68,5 10,1 5,5 0,9 15,0
1998 204598,1 82,9 4,5 5,3 1,4 5,9
1999 107614,9 48,8 6,3 5,7 0,9 38,3
2000 126621,3 59,7 2,8 8,5 1,2 27,7
2001 175610,0 63,7 3,4 10,0 0,9 22,0
2002 202769,8 62,4 2,9 12,6 1,9 20,2
2003 241278,8 67,9 3,3 8,5 1,8 18,5
2004 277654, 4 71,0 4,1 8,3 1,4 15,2
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.
Pe parcursul anilor 1997-2004 structura exportului băuturilor alcoolice nu s-a modificat
esenţial. În prezent în această structură predomină vinul de struguri îmbuteliat, ponderea exportului
acesteia variind de la un an la altul, mai ales din cauza condiţiilor climaterice schimbătoare, dar şi a
factorilor economico-politici ai ţării noastre, precum şi ai ţărilor importatoare de producţie vinicolă
din Moldova.
În anul 1997 vinului din struguri îmbuteliat i-au revenit 68,5% din toată producţie vinicolă
exportată, pe când vinului exportat în vrac – 15,0%. Raportul dintre ponderile acestor două produse
în export este de cca 4,5:1 în favoarea vinului îmbuteliat. Pentru întreprinderile autohtone şi pentru
economie, în ansamblu, este foarte important ca prima cifră a raportului sus-numit să fie cât mai
mare. Pe al treilea loc se plasează vinurile spumante şi spumoase cu o pondere de 10,1%, urmate de
divinuri – 5,5%. Cea mai mică pondere în anul 1997 ca şi pe parcursul tuturor anilor analizaţi, au
deţinut-o brandy, rachiurile şi alte băuturi tari. Aceasta se explică prin necompetitivitatea produselor
respective pe piaţa externă şi imposibilitatea de a exporta în Rusia rachiuri sub denumirea de
„Vodcă” din cauza lipsei licenţei necesare.
În anul 1998 raportul dintre valoarea vinurilor îmbuteliate şi a celor exportate în vrac s-a
schimbat radical. Ponderea vinurilor îmbuteliate a constituit 82,9%, iar a celor exportate în vrac
doar 5,9%, raportul fiind 14:1 (care este cel mai bun în perioada analizată). De menţionat însă, că în

41
anul 1998 exportul atât al vinului îmbuteliat, cât şi al celui în vrac, faţă de 1997, s-a redus, din
cauza că anul 1997 a fost foarte nefavorabil pentru viticultură, producându-se o cantitate de vin brut
mică, pe când cantitatea vinurilor îmbuteliate era suficientă.
În anul 1999 ponderea vinurilor îmbuteliate s-a modificat substanţial, aceasta constituind
48,8% din exportul băuturilor alcoolice. Ponderea vinurilor exportate în vrac a crescut până la
38,3% - limita cea mai înaltă în perioada analizată. Acest fenomen a fost cauzat, mai ales, de criza
economică din Rusia.
În următorii ani situaţia s-a schimbat neesenţial, în anul 2004 ponderea vinurilor îmbuteliate
exportate alcătuind 71,0%, iar a celor în vrac – 15,2%, raportul fiind de cca 4,7:1, situaţie mai puţin
favorabilă decât cea a anului 1997.
Ponderea vinurilor spumante şi spumoase în exportul total al băuturilor alcoolice are o
tendinţă de diminuare, reducându-se în perioada studiată cu cca 0,857% anual. După cum s-a
menţionat, această micşorare este cauzată, în măsură considerabilă, de reducerea cererii faţă de
produsele respective. Pozitiv poate fi considerat faptul că a avut loc creşterea ponderii divinului de
la 5,5% în anul 1997 până la 8,3% în 2004, adică aproximativ de 0,40% anual. Valorile înalte ale
acestui indicator, atinse în perioada anilor 2001-2002 au fost determinate de predominarea în export
a divinurilor de marcă, ale căror preţuri sunt cu mult mai mari.
În general, structura exportului producţiei vinicole nu este una optimală. Se impune luarea
de măsuri necesare în vederea majorării ponderii vinurilor spumante şi a divinurilor în volumul total
al producţiei în baza micşorării ponderii vinurilor exportate în vrac.
Deoarece Republica Moldova are o suprafaţă mică, este limitat şi volumul materiei prime
obţinute pentru industria vinicolă. Pe de altă parte, la fel de limitate sunt şi posibilităţile de
exportare a producţiei vinicole din cauza concurenţei aprige în acest domeniu pe piaţa mondială.
Iată de ce nu este indicată fabricarea unor cantităţi mari de băuturi alcoolice de o calitate joasă sau
cât de cât satisfăcătoare. Accentul trebuie pus pe obţinerea producţiei de o calitate înaltă, fie chiar şi
în cantităţi mai reduse, promovându-se producerea vinurilor de calitate, a vinurilor de colecţie, a
divinurilor de marcă etc.
O creştere substanţială a volumului exportului ar permite obţinerea unui nivel înalt al
calităţii producţiei, căreia trebuie să i se acorde o atenţie sporită. Cu toate cele menţionate, pornind
de la capacităţile de producţie, rezervele de sporire a exportului băuturilor alcoolice sunt
considerabile. Pentru creşterea volumului exportului băuturilor alcoolice, trebuie luate măsuri
necesare, atenţia principală acordându-se calităţii producţiei.

42
2.2 Geografia exporturilor producţiei vinicole
În perioada anilor 1950-1975, când viticultura s-a dezvoltat rapid, industria vinicolă şi-a
sporit esenţial capacităţile sale. Piaţa fostei URSS era o piaţă enormă, care permitea comercializarea
completă a producţiei vinicole autohtone.
După desfiinţarea URSS, Republica Moldova n-a reuşit să-şi creeze pe piaţa mondială
imaginea unui producător performant în domeniul vinificaţiei. Ca rezultat, piaţa ţărilor CSI este
principala piaţă pentru comercializarea producţiei vinicole autohtone (tabelul 2.2.1).
Analizând dinamica exportului băuturilor alcoolice în unităţi valorice în perioada anilor 1997-
2004 în ţările CSI şi în alte ţări ale lumii, se observă că ponderile acestora deferă esenţial. Pe parcursul
perioadei menţionate ponderea exportului băuturilor alcoolice în ţările CSI a depăşit 95%, excepţie
constituind doar anii 1999 şi 2000, când s-au comercializat, respectiv 89,8% şi 93,0%. Acest fenomen
are la bază consecinţele negative ale crizei economice cu care s-a confruntat Rusia în anul 1998.
Tabelul 2.2.1
Dinamica exportului băuturilor alcoolice pe grupe de ţări
Inclusiv:
Exportul băuturilor
Anii ţările CSI celelalte ţări ale lumii
alcoolice, mii USD
Mii USD ponderea, % mii USD ponderea, %
1997 274328,4 261955,7 95,5 12372,7 4,5
1998 204598,1 195000,1 95,3 9598,0 4,7
1999 107614,9 96624,6 89,8 10990,3 10,2
2000 126621,3 117726,3 93,0 8895,0 7,0
2001 175610,0 170700,9 97,2 4909,1 2,8
2002 202769,8 195994,3 96,7 6775,5 3,3
2003 241278,8 233030,3 96,6 8248,5 3,4
2004 277654,4 269209,7 97,0 8444,7 3,0
TOTAL 1610475,7 1540241,9 95,6 70233,8 4,4
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”.
Pe parcursul anilor 1997-2004 în ţările CSI s-a exportat, în medie, cca 95,6% de băuturi
alcoolice, iar în celelalte ţări ale lumii doar 4,4%. Această repartiţie a volumului exportului
producţiei vinicole poate fi explicată prin faptul că în ţările CSI, încă pe timpul existenţei URSS,
Republica Moldova îşi crease imaginea de „producător de vinuri bune”. În prezent în ţările CSI se
importă băuturi alcoolice şi din ţările Europei de Vest (Franţa, Italia etc.), dar ponderea acestora
este foarte mică, deoarece nivelul de trai al populaţiei relativ jos nu permite a procura producţia de
vinuri la preţuri înalte. Drept rezultat, este solicitată producţia de băuturi spirtoase din Republica
Moldova, preţurile căreia sunt mult mai accesibile pentru majoritatea populaţiei ţărilor CSI. În ceea
ce priveşte ponderea foarte joasă (în medie 4,4%) a exportului producţiei vinicole moldoveneşti în
celelalte ţări ale lumii, aceasta se explică prin calitatea nesatisfăcătoare a producţiei noastre. În
majoritatea ţărilor înalt dezvoltate Republica Moldova este cunoscută ca o ţară agrară cu un nivel de
trai foarte redus, care nu poate asigura o calitate înaltă a produselor sale.

43
În urma analizei exportului producţiei vinicole pe grupe de ţări, se poate constata că principala
piaţa de desfacere pentru produsele moldoveneşti o constituie ţările fostei URSS. Geografia
exportului producţiei vinicole în anii 1997-2004 poate fi stabilită în baza datelor din anexa 2.
În perioada analizată pe primul loc după volumul exportului băuturilor alcoolice produse în
Republica Moldova se află Rusia, ponderea căreia în exportul total variază în limitele 78,50%–
89,64%. Faptul că Rusia este consumatorul cel mai mare al producţiei vinicole moldoveneşti se
explică prin următoarele:
• încă de pe timpul existenţei URSS, Republica Moldova îşi crease în Rusia imaginea unui
producător de producţie agricolă şi vinicolă excelent;
• în timpul URSS în Rusia s-au construit multe întreprinderi de vinificaţie secundară, care
achiziţionau vinurile brute de la întreprinderile primare din Moldova, le prelucrau şi le
comercializau în vrac sau îmbuteliate. Deoarece condiţiile pedo-climaterice ale Rusiei nu
permit cultivarea viţei de vie în cantităţi necesare, vinurile brute erau aduse din celelalte ţări
ale Uniunii Sovietice, inclusiv Moldova, Georgia, Ucraina etc.;
• piaţa Rusiei este imensă cu o cerere înaltă determinată de numărul mare al populaţiei;
• nivelul de trai al majorităţii populaţiei Rusiei nu permite procurarea băuturilor alcoolice
importate din ţările europene, pe când preţurile producţiei vinicole moldoveneşti sunt mult
mai accesibile.
Pornind de la faptul că anume Rusia a fost şi este clientul principal pentru care este destinată
producţia vinicolă autohtonă, trebuie examinate unele tendinţe ale dezvoltării pieţei băuturilor
alcoolice din această ţară şi evoluţia structurii ei. Piaţa de vinuri din Rusia se caracterizează printr-o
varietate mare de produse, cu o creştere continuă de până la 30-35% anual. Conform calculelor, pe
parcursul următorilor cinci ani consumul de vin pe cap de locuitor se va majora de patru ori.
După origine, vinurile comercializate pe teritoriul Rusiei se pot defini în felul următor:
1. Vinuri străine importate din Franţa, Italia, Germania, Spania şi din aşa-numita „Lume
nouă” – Chile, Argentina, SUA, Africa de Sud şi Australia.
2. Vinuri importate din ţările CSI.
3. Vinuri ruseşti, fabricate din materialele locale sau din cele importate.
În funcţie de nivelul preţului, vinurile comercializate în Rusia pot fi grupate astfel:
• Vinuri de elită: preţul unei sticle constituie circa 9-10 USD şi mai mult. Această categorie de
vinuri cuprinde un segment mic de piaţă (aproximativ 5%), dar este în creştere (Italia,
Australia, Georgia, Germania, Chile etc.).
• Vinuri la preţuri medii: cca 3-9 USD pentru o sticlă. Segmentul acestei categorii de vinuri
alcătuieşte în jurul a 10% (Franţa, Georgia, Spania etc.).

44
• Vinurile la preţuri mici: preţul unei sticle se află sub nivelul de 3 USD (Republica Moldova,
Ucraina, Bulgaria, Argentina, Uzbekistan etc.).
Pe parcursul ultimilor ani preferinţele consumatorului rus faţă de producţia vinicolă s-au
modificat esenţial, în favoarea vinurilor mai scumpe, de o calitate bună. În aşa mod, se reduce
considerabil ponderea vinurilor ieftine, fiind promovate vinurile din „Lumea nouă” (tabelul 2.2.2).
Actualmente furnizorul principal al vinurilor în Rusia rămâne a fi Republica Moldova,
căreia în anul 2003 ia revenit circa 45,7% din volumul total al vinurilor importate. Cele mai
cunoscute mărci ale vinurilor moldoveneşti sunt: Cabernet, Cahor, Merlot, Pinot, Sauvignon,
Feteasca, Zemfira, Isabella, Negru de Purcari, Dionisos-Mereni, Salcuţa, Бычья кровь, Старый
замок, Монастырская изба etc.
Tabelul 2.2.2
Evoluţia principalilor exportatori de vin pe piaţa Federaţiei Ruse pe anii 1998-2003
1998 1999 2000 2001 2002 2003
Ţara mln. mln. mln. mln. mln. mln.
% % % % % %
USD USD USD USD USD USD
„PIERZĂTORI”
Moldova 224,1 57,4 94,0 55,9 112,3 56,3 149,9 53,5 139,7 48,9 170,9 45,7
Ucraina 21,7 5,6 8,5 5,0 6,0 3,0 13,5 4,8 9,5 3,3 14,1 3,8
„POZIŢIE STABILĂ”
Franţa 32,7 8,4 25,7 15,3 25,5 12,8 41,5 14,8 44,1 15,4 53,9 14,4
Georgia 24,4 6,2 16,7 9,9 25,0 12,6 26,0 9,3 26,5 9,3 33,4 8,9
Germania 15,1 3,9 1,5 0,9 2,7 1,4 3,8 1,4 5,6 2,0 7,6 2,0
„CÂŞTIGĂTORI”
Italia 12,1 3,1 5,6 3,3 7,1 3,5 10,0 3,6
13,6 4,8 19,1 5,1
Bulgaria 4,9 1,3 1,0 0,6 2,2 1,1 5,7 2,0
12,3 4,3 19,0 5,1
Spania 7,0 1,8 3,9 2,3 5,5 2,7 7,5 2,7
10,7 3,8 15,7 4,2
Argentina 0,9 0,2 0,6 0,3 0,5 0,3 2,0 0,7
3,4 1,2 15,8 4,2
Chile 0,1 0,0 0,4 0,2 0,7 0,4 2,7 1,0
5,1 1,8 7,5 2,0
Australia 0,5 0,1 0,1 0,1 0,2 0,1 0,5 0,2
0,7 0,2 1,1 0,3
Sursa: Development Alternatives / BIZPRO Moldova, Proiect - Iulie 2004.
Cu toate că Republica Moldova deţine cea mai mare pondere în structura vinurilor importate
de către Rusia, imaginea vinurilor moldoveneşti este destul de joasă. Se consideră că vinurile
calitative scumpe trebuie importate doar din ţările europene, ca Italia, Franţa, Spania şi din ţările
„Lumii noi” – SUA, Cili, Argentina, unele ţări din Africa şi Asia. Pe piaţa vinurilor de elită un
segment semnificativ îl ocupă şi Georgia, pe când vinurile îmbuteliate şi vinurile-materie primă din
Republica Moldova se consideră ieftine, de o calitate inferioară şi nu se înscriu în segmentul
vinurilor de elită. Asupra formării acestui concept un rol important l-a jucat următorul fenomen:
după destrămarea URSS, o dată cu trecerea la economia de piaţă, majoritatea producătorilor de
vinuri din Republica Moldova au invadat Federaţia Rusă cu producţia lor de o calitate foarte joasă.
În cazul de faţă este binevenită expresia lui Robert W.Pitch: „Mărfurile se întorc, clienţii – nu”.
Astfel, imaginea vinurilor noastre în Rusia s-a deteriorat foarte mult şi este dificil de a o restabili.

45
Este important de menţionat şi atitudinea populaţiei Rusiei faţă de vinurile importate din
Franţa şi Italia. Vinurile produse în aceste ţări sunt considerate de o calitate foarte înaltă. Un punct
forte al acestor vinuri îl constituie originea lor. Spre deosebire de Republica Moldova, în ţările
respective un accent important se pune anume pe originea vinurilor, alţi producători neavând
dreptul să fabrice producţia sub denumiri străine. De exemplu, în Italia, în anul 1963 guvernul a
introdus legi care controlează industria vinicolă. Vinurile sunt controlate după un sistem asemănător
celui francez şi obligatoriu au pe etichetele lor inscripţia „Denominazione di Origine Controllata”
(DOC), care înseamnă „Denumirea Originii Controlate”. Sub aceste cuvinte se subînţeleg o serie de
ordine întărite prin decretul preşedintelui ţării, care reprezintă pentru producătorii vinurilor nişte
directive stricte, în conformitate cu care se produc vinurile de calitate înaltă. Actualmente în Italia
există 270 de vinuri DOC şi creşterea calităţii vinurilor italiene continuă.
Măsurile întreprinse de către ţările europene în scopul obţinerii producţiei vinicole calitative
asigură o imagine superioară a producţiei alcoolice la nivel mondial şi, respectiv, preţurile înalte ale
acesteia.
Bineînţeles, că nivelul calităţii producţiei vinicole fabricate în Moldova este mult mai inferior
decât cel al producţiei importate de către Federaţia Rusă din ţările europene. În acest context se poate
concluziona că Republica Moldova mai are de întreprins numeroase măsuri în scopul creşterii
nivelului calităţii producţiei sale vinicole şi al îmbunătăţirii imaginii ei pe plan mondial.
Revenind la geografia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova, un interes
deosebit reprezintă studiul structurii exportului băuturilor alcoolice pe ţări şi al modificărilor ce au
loc în această structură. Graficul 2.2.1 arată structura exportului producţiei vinicole a Republicii
Moldova pe ţări în anul 1997.

0,9% 0,5%
0,5% 0,9% 0,5% 1,6%
0,5% 1,6%
2,0% 1,1%
3,6% 2,0% 1,1%
3,6%

89,6%
89,6%

Rusia Ukraina Belarus Letonia Lituania Estonia Bulgaria Alte


Rusia Ukraina Belarus Letonia Lituania Estonia Bulgaria Alte

Graficul 2.2.1. Structura exportului producţiei vinicole pe ţări al RM în anul 1997


Sursa: Elaborat de autor pe baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

46
Analizând structura exportului producţiei vinicole în anul 1997 pe ţări, se poate observa că
cea mai mare pondere (89,6%) o deţine Rusia, unde au fost exportate băuturi alcoolice în valoare de
245921,9 mii USD. Principalii factori ce determină această cifră au fost menţionaţi mai sus. Din
ţările CSI mai pot fi menţionate: Ucraina (3,64%), Belarus (2,03%), Kazahstan (0,10%),
Kirghizstan (0,02%). Printre ţările europene care deţin o pondere cât de cât semnificativă pot fi
numite: Bulgaria (1,58%), Lituania (0,95%), Letonia (0,52%) şi Germania (0,31%). Cu părere de
rău, în Franţa, România, Olanda sunt exportate cantităţi foarte mici de băuturi alcoolice, ponderea
acestora fiind sub 0,1%. Un factor îmbucurător este că producţia vinicolă autohtonă a început să fie
comercializată şi peste ocean (SUA – 0,03%).
Pe parcursul anilor 1997-2004 structura exportului băuturilor alcoolice pe ţări s-a modificat
uşor, fără schimbări radicale. Astfel, în perioada 1997-1999 exportul băuturilor alcoolice în Rusia s-a
micşorat de circa 2,9 ori, pe când ponderea Rusiei a scăzut doar cu 10,16%. Cea mai mică valoare a
exportului băuturilor alcoolice în Rusia a fost înregistrată în anul 1999, din cauza urmărilor crizei
economice cu care s-a confruntat Rusia în anul 1998. În anii 1999-2004 exportul producţiei vinicole
în Rusia a crescut de la 85529,7 până la 217959,2 mii USD. Cea mai joasă pondere a Rusiei (78,50%)
s-a constatat în anul 2004, motivul fiind creşterea exportului băuturilor alcoolice în alte ţări.
Exportul băuturilor alcoolice în Belarus, începând cu anul 1998, are o tendinţă de creştere,
de la 3062,4 până la 30137,7 mii USD, sporul anual constituind 3867,9 mii USD. În perioada anilor
1998-2004 ponderea Belarusiei în exportul total al producţiei vinicole a crescut de la 1,5 până la
10,85%. Deci piaţa acestei este una de perspectivă pentru desfacerea băuturilor alcoolice autohtone.
O altă piaţa comparativ mare pentru comercializarea producţiei vinicole moldoveneşti este
cea a Ucrainei. În perioada anilor 1997-2004 Ucraina a ocupat locurile doi şi trei în exportul total al
băuturilor alcoolice, cedând pe parcursul ultimilor patru ani doar Rusiei şi Belarus. Exportul
producţiei vinicole în Ucraina variază sub forma parabolică, atingând valoarea minimă în anul 1999
– 4975,6 mii USD. În anii 1999-2003 exportul produselor vinicole în Ucraina a crescut continuu, în
anul 2003 el constituind 15611,2 mii USD, ceea ce e de 3,1 ori mai mult decât în anul 1999. Însă în
anul 2004 s-a constatat o diminuare a volumului producţiei vinicole exportate cu cca 29,7%. Piaţa
Ucrainei este una relativ mare, care permite exportarea cantităţilor considerabile de băuturi
alcoolice. Iar dacă se ţine cont şi de faptul că ea se află în vecinătatea Republicii Moldova, se poate
afirma că lărgirea pieţei de desfacere în această ţară este convenabilă.
O altă ţară din CSI în care se exportă producţia vinicolă autohtonă este Kazahstan. Exportul
în această ţară pe parcursul anilor 1997-2004 a crescut de la 269,2 mii USD până la 7987,5 mii
USD, majorându-se de cca 29,7 ori. Ponderea Kazahstanului în exportul total al producţiei vinicole
în perioada analizată a avut o tendinţă de creştere – de la 0,1% până la 3,19% în anul 2000, apoi a

47
scăzut până la 2,88% în anul 2004. Piaţa Kazahstanului este o piaţă mare dacă ţinem cont de
suprafaţa lui şi de numărul populaţiei. Cu toate că din cauza amplasării teritoriale a acestei ţări cresc
cheltuielile legate de transportarea producţiei, trebuie găsite posibilităţi de lărgire a pieţei de
desfacere pentru băuturile alcoolice moldoveneşti.
Studiind exportul producţiei vinicole moldoveneşti în Ţările Baltice, nu se poate determina o
tendinţă concretă. Ponderea acestor ţări în exportul total al băuturilor alcoolice pe parcursul anilor
1997-2004 a variat în limitele 1,60 – 5,13%, cea mai mare cantitate de băuturi fiind exportată în
Letonia.
Exportul băuturilor alcoolice autohtone în România variază sub formă de parabolă convexă,
valoarea maximă (2821,4 mii USD) fiind atinsă în anul 1999. În următorii ani indicatorul analizat s-
a redus, ponderea României în exportul total al producţiei vinicole scăzând de la 2,62% în anul
1999 până la 0,11% în anul 2004. Deşi România este o ţară cu viticultură şi vinificaţie înalt
dezvoltate, Republica Moldova are şanse de să-şi promoveze exportul producţiei sale vinicole,
punând accentul principal pe calitate.
În ţările europene exportul producţiei vinicole al Republicii Moldova este neesenţial. Ponderea
acestor ţări în exportul total al băuturilor alcoolice pe parcursul anilor 1997-2004 a variat în limitele
0,01-1,58%. Cât de cât satisfăcător poate fi considerat exportul producţiei vinicole în Germania. În
perioada anilor 2000-2003 acesta a înregistrat o tendinţă de creştere continuă, constituind în anul 2003
– 1033,0 mii USD, ceea ce este de 8,3 ori mai mult decât în anul 2000, dar în anul 2004 s-a atestat o
diminuare a lui cu cca 5,4% faţă de anul precedent. Dinamica exportului producţiei vinicole în Cehia
nu are o tendinţă concretă. Limita de jos a indicatorului respectiv (14,4 mii USD) a fost atinsă în anul
1998, iar în anul 2004 s-a exportat cu 36,8% mai mult decât în anul 1997. Volumul exportului
producţiei vinicole pe piaţa Bulgariei s-a micşorat de la 4333,2 mii USD în anul 1997 până la
dispariţia lui în anul 2004. Ponderea exportului băuturilor alcoolice în Franţa, Olanda, Norvegia şi
Slovacia este nesemnificativă, variind pentru fiecare ţară în limitele 0,01-0,1%. Un fapt regretabil este
că în perioada anilor 2002-2003 Republica Moldova n-a exportat producţie vinicolă în aceste ţări.
Exportul producţiei vinicole în SUA pe parcursul anilor 1997-2004 a variat fără o anumită
tendinţă, atingând valoarea maximă în anul 1999 – 893,4 mii USD – şi cea minimă în anul 2001,
când s-au exportat băuturile alcoolice doar în sumă de 50 mii USD. Ponderea exportului producţiei
vinicole în SUA în perioada studiată a variat în limitele 0,03-0,83%.
Graficul 2.2.2 prezintă structura exportului producţiei vinicole a ţării în anul 2004.
Analizând structura exportului băuturilor alcoolice în anul 2004 pe ţări, se observă că cea mai mare
pondere (78,5%) o deţine Rusia, unde au fost exportate băuturi în valoare de 217959,2 mii USD.
Din ţările CSI se mai pot menţiona: Belarus (10,85%), Ucraina (3,95%), Kazahstan (2,88%). Printre

48
ţările europene, care deţin o pondere cât de cât semnificativă, se află Germania (0,35%), Letonia
(0,33%) şi Lituania (0,23%). În SUA în anul 2004 s-au exportat băuturi alcoolice în valoare de
782,3 mii USD, ponderea lor alcătuind 0,28%. De subliniat că ponderea băuturilor alcoolice
exportate în Franţa, Olanda şi Slovacia în anul 2004 a fost neesenţială.

0,6% 0,4% 0,3%


2,9% 0,6% 0,4% 0,3%
2,9%
4,0% 2,5%
4,0% 2,5%

10,9%
10,9%

78,5%
78,5%

Rusia Belarus Ucraina Kazahstan Polonia Germania Letonia Alte


Rusia Belarus Ucraina Kazahstan Polonia Germania Letonia Alte

Graficul 2.2.2. Structura exportului producţiei vinicole pe ţări al RM în anul 2004


Sursa: Elaborat de autor pe baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.
Comparând structura exportului producţiei vinicole pe ţări în anul 2004 cu cea din anul
1997, se poate afirma că situaţia se ameliorează, deoarece ponderea Rusiei în exportul total al
băuturilor alcoolice a scăzut cu 11,14%, pe când ponderea Ucrainei, Belarusiei, Kazahstanului a
crescut considerabil. Faptul că într-o singură ţară se exportă în jurul la 80% din toată producţia
vinicolă (Rusia) are şi neajunsurile sale: în cazul în care ţara respectivă se confruntă cu o criză
economică sau apar unele neînţelegeri de ordin politic, exportul total al producţiei se reduce
considerabil. Negativ se consideră faptul că în anul 2004 numărul de ţări europene, care importă
producţia vinicolă din Republica Moldova, s-a redus esenţial. De aceea sunt necesare măsuri care să
modifice structura exportului, să mărească numărul de ţări importatoare de băuturi alcoolice.
Este interesant de a urmări repartiţia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova pe
ţări, ţinând cont de tipurile de produse exportate (anexa 3).
În perioada 1997-2004 principalul importator al vinurilor îmbuteliate, fabricate în Republica
Moldova, a fost Federaţia Rusă, ponderea căreia în exportul total al vinului îmbuteliat a variat în
limitele 80,04 – 96,31%. În general, pe parcursul acestor ani ponderea volumului vinului îmbuteliat
exportat în Rusia a cunoscut o tendinţă de diminuare, micşorându-se de la 96,31% (în anul 1997)
până la 80,04% (în anul 2004). O latură pozitivă constituie faptul că în perioada studiată ponderea
exportului vinului îmbuteliat în celelalte ţări ale lumii (cu excepţia ţărilor CSI) s-a majorat de la

49
1,6% la 3,5%. De menţionat faptul că celelalte ţări ale lumii deţin cea mai mică pondere anume în
ceea ce priveşte exportul vinurilor îmbuteliate, pe când la celelalte produse vinicole greutatea
specifică a acestor ţări este considerabil mai înaltă.
În ceea ce priveşte exportul vinurilor spumante şi spumoase, principalul consumator, de
asemenea, este Rusia, ponderea căruia pe parcursul anilor 1997-2004 s-a micşorat de la 97,48%
până la 89,49%. De subliniat că în anul 1999, când economia Federaţiei Ruse suporta consecinţele
crizei economice cu care s-a confruntat în anul 1998, ponderea Rusiei în exportul total al vinurilor
spumante şi spumoase s-a menţinut la nivelul de 87,59%. Pozitiv poate fi considerat faptul că pe
parcursul anilor analizaţi exportul vinurilor spumante şi spumoase în Ucraina a crescut de cca 2,2
ori. O altă latură pozitivă, este sporirea ponderii Belarusiei în structura exportului acestei categorii
de produse vinicole pe parcursul anilor 1997-2004 cu cca 43,91%. O altă schimbare favorabilă
reprezintă creşterea ponderii celorlalte ţări ale lumii în structura exportului vinurilor spumante şi
spumoase de la 1,17% până la 3,47%.
O situaţie analogică se constată urmărind modificarea structurii exportului divinului pe ţări.
Cea mai înaltă pondere o deţine Federaţia Rusă, valorile căreia constituie 74,12% (în anul 1997) şi
86,68% (în anul 2004). De menţionat faptul că în anul 1999, când Rusia suporta consecinţele crizei
economice, ponderea exportului în această ţară s-a coborât până la 51,22% din volumul total al
divinului exportat, exportul în celelalte ţări ale lumii alcătuind 36,48%. Însă, cu regret, în anul 2004
ponderea acestor ţări din nou s-a coborât la 2,27%.
O situaţie deosebită se atestă dacă se urmăreşte structura exportului brandy, rachiurilor şi a
altor băuturi tari. În anul 1997 ponderea ţărilor CSI în structura exportului acestei categorii de
produse constituia doar 48,98%, pe când a celorlalte ţări ale lumii – 51,02%. Acest fapt este
determinat, în mare măsură, de exportul considerabil al acestei categorii de produse în Lituania,
ponderea căreia a alcătuit în exportul total cca 30,93%. Dar în anul 2004 situaţia s-a schimbat
radical, ţărilor CSI revenindu-le o pondere de 86,48%, iar celorlalte ţări doar 13,52% din exportul
total al brandy, rachiurilor şi al altor băuturi tari.
Informaţie interesantă prezintă studiul dinamicii structurii exportului a vinului materie-primă
pe parcursul anilor 1997-2004. Ponderea ţărilor CSI în structura exportului vinului brut a cunoscut o
tendinţă de creştere, majorându-se de la 82,58% până la 99,77%. Dacă examinăm exportul
celorlalte categorii de produse vinicole în Rusia în anul 1999 se poate constata că valorile şi
ponderea acestuia sunt inferioare, pe când exportul vinului materie-primă demonstrează o situaţie
radical opusă. În perioada anului 1999, când economia Federaţiei Ruse era slăbită, deşi suporta
consecinţele crizei economice din anul 1998, exportul vinului materie-primă în această ţară a atins
limita maximă în perioada examinată, ea deţinând 81,52% din exportul total al vinului brut.

50
În general, dinamica structurii exportului produselor vinicole pe ţări, luând în considerare
categoriile de produse, poate fi considerată mai puţin satisfăcătoare. Cu toate că ponderea celorlalte
ţări ale lumii în structura exportului unor categorii de produse creşte neesenţial, totuşi ponderea
Federaţiei Ruse rămâne stabilă şi foarte înaltă, ceea ce generează o multitudine de pericole de ordin
economico-politic pentru exportatorii autohtoni.
Generalizând geografia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova, se poate
concluziona că situaţia existentă actualmente nu este satisfăcătoare. Indiscutabil, Federaţia Rusă
rămâne consumatorul principal al producţiei vinicole moldoveneşti. Însă de subliniat şi faptul că
ponderea Rusiei (80-90%) în exportul total al băuturilor alcoolice este extrem de înaltă, ceea ce
poate genera o multitudine de dificultăţi pentru funcţionarea întreprinderilor vinicole autohtone.
Pornind de la aceste considerente, este necesar a diminua ponderea Rusiei în exportul total al
producţiei vinicole, care trebuie direcţionat spre celelalte ţări ale lumii. Una din măsurile necesare
în acest scop este modificarea geografiei exportului prin lărgirea listei ţărilor care vor solicita
producţia vinicolă a Republicii Moldova. Această modificare poate fi efectuată numai pe calea
îmbunătăţirii calităţii producţiei vinicole autohtone şi certificării întreprinderilor cu Sistemul de
Management al Calităţii. Pieţele străine, nu pot fi cucerite uşor când în majoritatea ţărilor producţia
noastră nu este cunoscută. Dar totuşi trebuie de întreprins măsuri în vederea promovării producţiei
vinicole autohtone şi asigurării calităţii ei înalte, menţinând-o permanent la acest nivel.

2.3 Promovarea calităţii în întreprinderile vinicole din Republica Moldova şi


direcţiile de comercializare a producţiei

2.3.1 Evoluţia întreprinderilor vinicole şi clasificarea lor prin prisma formării calităţii
producţiei
Condiţiile pedo-climaterice ale Republicii Moldova favorabile pentru cultivarea viţei de vie,
precum şi tradiţiile bogate acumulate au determinat în mod direct formarea şi evoluţia rapidă a
industriei vinicole. În perioada existenţei URSS, când pentru producţia vinicolă autohtonă exista o
piaţă enorm de mare, toate eforturile erau îndreptate spre dezvoltarea întreprinderilor vinicole.
Astfel, în anii 1950-1970 a fost construit un număr considerabil de întreprinderi vinicole. Numai în
anii 1960-1970 au apărut 33 de întreprinderi de vinificaţie primară. În următorii ani o atenţie sporită
s-a acordat majorării posibilităţilor şi capacităţilor de producţie, mai ales în baza reutilării
întreprinderilor existente. Eforturile depuse pentru progresarea industriei vinicole au asigurat
obţinerea unor rezultate înalte: o mare parte a populaţiei URSS era asigurată cu băuturile alcoolice
produse în Republica Moldova. Exportul producţiei vinicole în republicile Uniunii Sovietice nu

51
întâmpina greutăţi, dimpotrivă, se creau condiţii de creştere a acestuia, sporirea calităţii producţiei
fiind evaluată după nişte standarde şi normative simple, respectarea cărora nu crea dificultăţi pentru
activitatea întreprinderilor vinicole autohtone. Prosperarea continuă a acestei ramuri după cel de-al
doilea război mondial a contribuit la aceea că pe parcursul a mai multe decenii ea este ramura
prioritară a economiei Republicii Moldova.
Rezultatele industriei vinicole în perioada actuală demonstrează încă o dată ponderea ei
înaltă în producţia industrială totală a Republicii Moldova: dacă în anul 1995 industriei vinicole îi
reveneau 10,8% din producţia industrială totală, atunci în anul 2003 deja 21,2%. Alţi indicatori care
evidenţiază ritmurile înalte de dezvoltare a acestei ramuri pe parcursul anilor 1995-2003 sunt
sporirea numărului de întreprinderi cu 42,9% (de la 91 până la 130 de unităţi) şi creşterea volumului
producţiei în preţuri curente de la 460,0 mln. lei până la 2957,9 mln. lei.
Actualmente, când Republica Moldova a trecut deja de la economia centralizată la economia
de piaţă, întreprinderile vinicole, precum şi celelalte întreprinderi industriale s-au confruntat cu
numeroase dificultăţi, cea mai esenţială fiind insuficienţa sau chiar lipsa pieţelor de desfacere.
Ţinând cont de faptul că în industria vinicolă activează un număr mare de agenţi economici, se
poate concluziona că concurenţa în acest domeniu de activitate este foarte aprigă. Activând în astfel
de condiţii, principalul instrument de obţinere a „victoriei” în lupta concurenţială este calitatea
producţiei oferite. O bună parte a antreprenorilor, care au înţeles deja rolul calităţii în promovarea şi
realizarea producţiei, au început să întreprindă măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia. În scopul
atragerii consumatorului şi sporirii gradului de încredere faţă de calitatea producţiei lor, unele
întreprinderi din Republica Moldova au implementat în cadrul lor Sistemul de Management al
Calităţii.
Deoarece în industria vinicolă activează întreprinderi cu procese de producţie diferite, este
necesar a le clasifica pentru că şi calitatea producţiei se va aborda în mod diferit.
În continuare se va efectua o analiză succintă a modalităţilor de evaluare şi dirijare a calităţii
producţiei în cadrul diferitelor grupe de întreprinderi vinicole. Pornind de la fazele procesului de
producţie, întreprinderile vinicole pot fi grupate astfel:
• Întreprinderi de vinificaţie primară, care efectuează prelucrarea strugurilor şi producerea
vinurilor brute. La aceste întreprinderi producţia finită alcătuieşte vinul brut, care se
comercializează în vrac. Calitatea vinurilor obţinute se exprimă prin indicii organoleptici
(limpiditate, culoare, aromă, gust) şi fizico-chimici (concentraţia de alcool, concentraţia în masă a
zaharurilor, a acizilor titrabili, a acizilor volatili, a acidului sulfuros total şi liber, a fierului). Asupra
calităţii producţiei influenţează considerabil calitatea materiei prime utilizate. Aici putem indica
afirmaţia lui Tomas Fuller „Din poama acră nu se va primi un vin dulce”. Calitatea strugurilor poate

52
fi determinată de caracteristicile soiurilor acestora, concentraţia de zahăr, ponderea bobiţelor
defectate în volumul total al strugurilor achiziţionaţi etc. La fel de importante pentru obţinerea
producţiei de o calitate înaltă sunt respectarea tuturor normelor şi normativelor de prelucrare a
strugurilor (vinurilor) şi utilizarea utilajului corespunzător performant.
• Întreprinderi de vinificaţie secundară. În cadrul acestora se efectuează colectarea
vinurilor brute şi, după prelucrarea lor corespunzătoare, comercializarea producţiei vinicole finite
îmbuteliate sau în vrac. În calitate de materie primă la aceste întreprinderi serveşte vinul brut,
achiziţionat de la întreprinderile de vinificaţie primară. Calitatea materiei prime la intrare (a vinului
brut) se determină cu ajutorul indicelor, care exprimă calitatea producţiei finite a întreprinderilor de
vinificaţie primară (menţionate mai sus). Calitatea producţiei vinicole finite, în afară de indicatorii
ce caracterizează vinul-materie primă, mai include şi calitatea ambalajului (sticla, capsula, dopul,
coşuleţul, eticheta, contraeticheta, colereta etc.). Bineînţeles, calitatea producţiei finite este
influenţată în mod direct şi de calitatea proceselor de producţie: dacă procesele de producţie sunt
organizate la nivelul inferior, din vinul-materie primă de o calitate înaltă se va obţine producţia
finită de o calitate joasă. În baza acestor considerente se poate concluziona că pentru obţinerea
producţiei vinicole de o calitate înaltă, este necesar a utiliza materie primă şi materiale auxiliare
calitative şi de asigurat calitatea adecvată a proceselor de producţie.
• Întreprinderi de vinificaţie mixtă, care îmbină toate fazele proceselor de producţie ale
întreprinderilor de vinificaţie primară şi de vinificaţie secundară. Drept materie primă la aceste
întreprinderi servesc strugurii, iar în calitate de producţie finită, în cele mai dese cazuri, producţia
vinicolă îmbuteliată, destinată consumului. Uneori, producţia vinicolă se poate comercializa şi în
vrac, ceea ce e mai puţin convenabil pentru întreprinderile vinicole, dar, mai ales, economiei ţării în
ansamblu. Calitatea materiei prime utilizate, precum şi a producţiei fabricate la întreprinderile de
vinificaţie mixtă se determină cu ajutorul indicilor şi prin asigurarea calităţii proceselor de
producţie, după cum s-a menţionat mai sus.
Din cele trei grupe de întreprinderi vinicole enumerate, probabil, o dirijare mai eficientă şi
mai sigură a calităţii producţiei se realizează la întreprinderile de vinificaţie mixtă, unde există toate
fazele procesului de producţie, începând cu colectarea strugurilor şi terminând cu comercializarea
producţiei finite, destinate consumului. În aşa mod, este supravegheat tot lanţul de producţie, astfel
încât pot fi uşor depistate şi înlăturate cauzele ce afectează calitatea producţiei.
În anexa 4 se prezintă gruparea întreprinderilor vinicole după modalitatea menţionată
anterior. Astfel, în anul 2003 în Republica Moldova erau înregistrate 72 de întreprinderi de
vinificaţie primară, 14 de vinificaţie secundară şi 55 de întreprinderi mixte. Cea mai mare pondere
în numărul total de întreprinderi vinicole o deţineau întreprinderile de vinificaţie primară – 51,1%,

53
de vinificaţie secundară – 9,9%, ponderea întreprinderilor mixte alcătuind 39,0%. Existenţa unui
număr atât de mare de întreprinderi de vinificaţie primară se explică prin faptul că ele au capacităţi
de producţie mult mai mici comparativ cu cele ale întreprinderilor de vinificaţie secundară şi se află
în apropierea zonei de materie primă, deoarece strugurii sunt o materie primă, care repede se
alterează (prelucrarea industrială trebuie efectuată în nu mai mult de 24 de ore după recoltare).
Această repartiţie se răsfrânge direct asupra calităţii producţiei vinicole autohtone.
O importanţă deosebită pentru dezvoltarea industriei vinicole constituie astfel de
întreprinderi ca „Wine International Project”, „Cricova-Acorex”, „Vinorum”, „Lion-Gri” „Dionis
Club” etc., care s-au transformat din comercianţi de vin în producători ai acestuia. Avantajul acestor
întreprinderi constă în integrarea lor pe verticală, care permite efectuarea controlului întregului lanţ
de producţie, începând cu cultivarea viţei de vie, prelucrarea strugurilor etc. şi terminând cu
gestionarea reţelei de distribuţie. Aceasta permite asigurarea stabilă cu materie primă calitativă a
întreprinderii, urmărirea şi îmbunătăţirea întregului proces de producţie, precum şi promovarea
imaginii întreprinderii în baza comercializării producţiei finite în propria reţea. Fiecare din aceste
întreprinderi exportă anual de la 5 până la 20 mln. sticle de vin liniştit şi de vin spumant.
Exporturile esenţiale ale întreprinderilor menţionate se datorează, în mare măsură, calităţii înalte şi
stabile a producţiei lor.
O altă grupare a întreprinderilor vinicole poate fi efectuată în baza tipologiei producţiei
fabricate. În aşa mod, întreprinderile vinicole pot fi clasificate ca producători de vinuri liniştite,
vinuri spumante, vinuri spumoase, divinuri, brandy şi de alte băuturi tari. În anexa 5 este prezentată
gruparea întreprinderilor vinicole pentru perioada anului 2003:
• Cel mai mare număr de întreprinderi vinicole este încadrat în fabricarea de vinuri liniştite, în
această activitate fiind implicate cca 78 de întreprinderi, dintre care cea mai mare pondere în
volumul total al producţiei fabricate o deţin următoarele: „Lion Gri” SRL (6,1%), „Basvinex” SA
(6,0%), „DK Intertrade” SRL (5,7%), „Cricova-Acorex” ÎM (5,6%), „Alianţa” SRL (4,8%),
„Asconi” SRL (4,8%), „Migdal-P” SA (4,7%). Toate aceste întreprinderi sunt reprezentative, bine
cunoscute în Republica Moldova ca producători de vinuri calitative, orientându-se, mai ales, spre
pieţele externe de desfacere a producţiei. Examinând importanţa acestor întreprinderi în structura
exportului vinurilor (figura 2.3.1.1), se poate afirma că anume ele ocupă cele mai importante
poziţii.

54
Vierul-Vin "GB & Co."
1,9% 1,7% Altii
Salcuta
31,7%
2,0%

DK Intertraide SRL
Carahasani Vin 7,3%
2,2%

Lion Gri SRL


Grape Valley 6,4%
2,2%

Suvorov Vin
W ine International
2,8%
Project SRL
Romaneşti 6,3%
2,9%
Migdal-P
4,2%
Orhei Vin Euro Alco Acorex Holding
3,0% 3,0% Alianta Vin Imperial Basvinex Vinaria Bostovan 4,4%
Asconi
3,1% 3,3% 3,9% 4,0%
3,7%

Figura 2.3.1.1 Structura exportului vinului îmbuteliat pe anul 2004 în Republica Moldova
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”
Printre cei mai mari exportatori de vinuri îmbuteliate pot fi menţionate: „DK-Intertrade”
SRL – 7,3%; „Lion Gri” SRL – 6,4%; „Wine Internaţional Project” SRL – 6,3%; „Acorex-Holding”
SA – 5,1% etc.
• În activitatea de fabricare a vinurilor spumante sunt antrenate doar 16 întreprinderi. Numărul
agenţilor economici care se ocupă cu producerea vinurilor spumante este relativ redus în comparaţie
cu cel al producătorilor de vinuri liniştite. Cauzele sunt complexitatea procesului de producţie a
vinurilor spumante calitative şi posibilităţile limitate de comercializare a acestora. În ceea ce
priveşte exportul vinurilor spumante în anul 2004, situaţia este următoarea (figura 2.3.1.2):

Alianta Vin Primvincon Nis Struguras Vinaria Bardar


DK Intertraide 3,0% 2,2% 1,9% 1,7%
3,6% Invintorg
Ceadvincom 1,1%
4,1%
Milestii Mici
5,2% Altii
1,6%
Vitis-Hancesti
8,0% Vismos SA
26,8%

Basvinex
15,7%

Cricova SA
25,1%

Figura 2.3.1.2 Structura exportului vinului spumant pe anul 2004 în Republica Moldova
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

55
Lider în exportul vinului spumant în anul 2004 a fost ÎM CVSM „Vismos” SA, care deţine o
pondere de 26,8% în structura exportului. Pe al doilea loc se situează „Cricova” SA cu o pondere de
25,1%. De menţionat că pe parcursul ultimilor ani este pentru prima dată când ÎM „Vismos” SA
deţine o pondere mai înaltă decât „Cricova” SA. Printre ceilalţi exportatori de vinuri spumante cu
indici valoroşi pot fi menţionaţi „Basvinex” SA – 15,7% şi „Vitis Hânceşti” – 8,0%.
• În republică produc vinuri spumoase 13 întreprinderi, dintre care cea mai mare pondere o
deţin: „Altes” SRL (23,5%), „Maurt” SRL (20,1%), „Nori” S.R.L (18,5%). Practic, toate
întreprinderile care se ocupă cu producerea vinurilor spumoase, produc şi alte băuturi alcoolice,
deoarece capacitatea pieţei pentru comercializarea acestor vinuri este redusă. De obicei,
consumatorii de vinuri spumoase sunt persoane cu un nivelul de trai relativ jos, care nu-şi pot
permite procurarea vinului spumant calitativ. Dacă ne referim la dezvoltarea industriei vinicole şi
economiei ţării în ansamblu, vinurile spumoase nu fac parte din produsele strategice de o calitate
superioară, pe care ar trebui de pus accentul.
• Divinul este unul din produsele principale în vinificaţia Republicii Moldova, pe producerea
căruia mizează majoritatea întreprinderilor vinicole autohtone. Dacă în anul 2003 în această
activitate erau încadrate doar 8 întreprinderi, atunci în anul 2004 numărul lor era de 16. În figura
2.3.1.3 este prezentată structura exportatorilor de divin sin Republica Moldova pe anul 2004.

Rom anesti V inăria B ardar SA


Colus V in SR L 2,8%
Vin Im pex SRL 3,6% Lion G ri S RL 3,0% O rhei V in
M old Nord SA 5,1%
4,3% 2,2%
5,9% V inar
2,0%

D K Intertraide SR L
7,8% Calarasi
1,1%

A ltii
4,9%

Kv int
15,4%

Barza A lba S A
A rom a SA
24,7%
17,2%

Figura 2.3.1.3 Structura exportului de divin pe anul 2004 în Republica Moldova


Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.
În anul 2004 lider în exportul divinului a fost „Barza Albă” SA, care deţine o pondere de
24,7% în structura exportului. Pe al doilea loc s-a situat „Aroma” SA cu o pondere de 17,2%.
Printre cei mai importanţi exportatori ai divinului mai pot fi menţionaţi: „Kvint” – 15,4% şi „DK-
Intertrade” SRL – 7,8%.

56
• De producerea brandy şi a altor băuturi tari se ocupă mai multe întreprinderi, dar cea mai
mare pondere o deţine „Renesans-Perfect” SRL (31,9%). De menţionat faptul că nu toate băuturile
tari se produc în cadrul industriei vinicole, o mare parte de rachiuri fiind produse din culturi
cerealiere. În general, pentru economia Republicii Moldova, băuturile tari nu constituie produse
strategice pentru export, deoarece sunt exportate în cantităţi foarte mici şi mai mult se
comercializează pe piaţa internă.
Majoritatea întreprinderilor vinicole se ocupă cu fabricarea diferitelor tipuri de produse într-
un sortiment foarte larg, despre ce confirmă datele din anexa 5. Din această cauză este foarte dificil
de estimat obiectiv calitatea producţiei vinicole autohtone în ansamblu pe ţară. În continuare se va
prezenta evoluţia calităţii producţiei vinicole, pornind de la unele întreprinderi concrete.
În concluzie se poate menţiona că ponderea întreprinderilor de vinificaţie mixtă în producţia
vinicolă este semnificativă. Dezvoltarea întreprinderilor cu un ciclu închis de producţie (integrate pe
verticală), permite acestora să gestioneze eficient şi să urmărească respectarea calităţii producţiei,
materialelor utilizate şi a proceselor la toate etapele lanţului. Un factor pozitiv îl constituie apariţia
şi dezvoltarea în republică a unor întreprinderi reprezentative, care au o pondere considerabilă în
volumul producţiei şi în cel de export al producţiei vinicole pe ţară, asigurând o calitate înaltă a
producţiei fabricate şi creându-şi, astfel, o imagine pozitivă atât pe piaţa internă, cât şi pe cea
externă. Totodată, există încă diverse dificultăţi şi neconformităţi în activitatea multor întreprinderi
vinicole autohtone, care nu permit asigurarea nivelului necesar al calităţii producţiei, împiedicând
formarea imaginii bune a producătorului de băuturi alcoolice la nivelul ţării.

2.3.2 Privatizarea în sectorul viti-vinicol şi impactul ei asupra calităţii producţiei vinicole


Analizând evoluţia întreprinderilor vinicole, trebuie evidenţiat un fenomen, care a influenţat
esenţial dezvoltarea şi funcţionarea lor în prezent – procesul de privatizare. Baza legislativă a
procesului de privatizare a întreprinderilor vinicole şi a plantaţiilor de vii, precum şi a celorlalte unităţi
economice a început să se formeze în anul 1991, după declararea independenţei Republicii Moldova.
Anume Codul Funciar a servit drept act legislativ, în baza căruia s-a efectuat privatizarea
pământului, de asemenea şi a plantaţilor viticole. În Republica Moldova privatizarea pământului a
avut loc în două etape:
• Prima etapă – comisiile funciare ale satelor au determinat valoarea cotei-părţi de pământ, care
îi revenea fiecărui participant la procesul de privatizare.
• Etapa a doua – la dorinţa personală a participanţilor la procesul de privatizare suprafeţele de
pământ au fost separate, oamenii au ieşit din componenţa colhozului sau a sovhozului din care
făceau parte.

57
Astfel, au fost desfiinţate toate sovhozurile şi colhozurile, inclusiv cele care cultivau viţa de
vie. Doar o parte relativ mică a plantaţiilor viticole au trecut în proprietatea întreprinderilor de
prelucrare primară a strugurilor (fiecare angajat deţine o parte din acţiunile acestei întreprinderi ca
furnizor de materie primă), majoritatea, sub forma unor loturi mici, fiind împărţite.
Anume privatizarea pământului este unul dintre factorii principali, care au adus plantaţiile
viticole la starea deplorabilă în care în prezent se află. Plantaţiile viticole, aflându-se în proprietatea
ţăranilor, nu sunt prelucrate conform cerinţelor stabilite, ceea ce în mod direct se răsfrânge asupra
calităţii strugurilor recoltaţi, productivităţii viilor, duratei de exploatare a plantaţiilor viticole etc.
Multe din consecinţele negative au fost cauzate de a doua etapă a privatizării. Probabil, privatizarea
pământului se putea efectua fără divizarea atât de minuţioasă a loturilor. Astfel, s-ar fi păstrat
plantaţiile mari de viţă de vie, care se prelucrau cu tehnică agricolă adecvată şi conform cerinţelor
necesare. În acest caz fiecare proprietar trebuie să investească şi să obţină profit proporţional
ponderii cotei-părţi deţinute în suprafaţa totală a plantaţiilor viticole. Dar, cu regret, situaţia reală în
complexul viticol nu este îmbucurătoare şi întreprinderile, din cauza insuficienţei materiei prime,
sunt nevoite să colecteze de la ţărani struguri de o calitate relativ joasă.
O situaţie similară se constată în urma privatizării întreprinderilor de vinificaţie primară. În
baza Programului de stat de privatizare către finele anului 1996 toate întreprinderile de vinificaţie
primară de stat au fost deja privatizate, care s-a efectuat doar conform bonurilor patrimoniale.
Anume statul a propus următoarea repartiţie a acţiunilor:
• 50% din acţiunile fiecărei întreprinderi vinicole primare să fie distribuite gratuit furnizorilor
de materie primă;
• 20% din acţiunile întreprinderii să se repartizeze colectivului de muncă contra bonuri
patrimoniale;
• 30% din acţiunile întreprinderii să fie scoase la licitaţie.
În viziunea noastră, această modalitate de repartizare a acţiunilor nu a fost cea mai reuşită,
deoarece a concentrat acţiunile (60-70%) în mâinile întreprinderilor agricole furnizoare de materie
primă. Acestea, confruntându-se cu dificultăţi majore de ordin financiar, nu investesc suficient
pentru înnoirea utilajului, utilizând profitul doar în interesele proprii. Actualmente, la majoritatea
întreprinderilor de vinificaţie primară privatizate starea utilajului este deplorabilă, ceea ce în mod
direct se răsfrânge asupra calităţii vinului brut produs. Iar calitatea proastă a vinului generează alte
dificultăţi legate de realizarea lui, deoarece întreprinderile de vinificaţie secundară nu doresc să
achiziţioneze vinul de calitate joasă.
Despre urmările neavantajoase ale privatizării confirmă şi exemplul următor: în anul 1996
întreprinderea vinicolă din or. Căuşeni, ca rezultat al privatizării, a fost transformată în SA
„Vinăria-Căuşenilor”, acţiunile fiind repartizate în felul următor:

58
• 83% - au fost concentrate în mâinele lucrătorilor;
• 17% - au fost repartizate furnizorilor de materie primă.
Unul dintre angajaţii întreprinderii, numit în continuare „lider”, a procurat de la acţionari
52% din acţiunile acestora în scopul deţinerii pachetului majoritar de acţiuni şi conducerii activităţii
întreprinderii. Acţiunile celorlalte persoane, considerate, de asemenea, hârtii de valoare, de fapt, nu
aveau valoare. Din cauza insuficienţei mijloacelor financiare calitatea vinurilor brute produse era
joasă şi întreprinderea nu le putea comercializa. De aceea, începând cu anul 2003, conducerea
întreprinderii a hotărât să nu mai prelucreze strugurii. Astfel, toată recolta de struguri colectată de
pe terenurile agricole proprii, care constituiau aproximativ 400 ha, este comercializată de SA
„Tighina-Vin”, iar mijloacele obţinute de la comercializarea strugurilor se utilizează pentru
prelucrarea necesară a plantaţiilor viticole. În acest caz anume calitatea producţiei a fost factorul
decisiv care a determinat dificultăţile cu care s-a confruntat ulterior întreprinderea.
În ceea ce priveşte privatizarea întreprinderilor de vinificaţie secundară, Programele de stat de
Privatizare a întreprinderilor prevăd privatizarea lor în baza concursurilor investiţionale şi comerciale
sau prin negocieri directe. Pentru economia Republicii Moldova este mai avantajos ca întreprinderile
vinicole să fie privatizate în baza concursurilor investiţionale, ceea ce obligatoriu îi impune pe noii
proprietari să îmbunătăţească procesele de producţie şi să asigure o bază de materie primă calitativă.
În continuare se vor analiza succint condiţiile contractului şi obligaţiunile noului proprietar la una din
întreprinderile vinicole, privatizate în baza concursului investiţional ÎM CVSM „Vismos” SA.
În anul 2002 pachetul de acţiuni ale statului, care alcătuiau 2909434 de unităţi sau 99,96%
din capitalul social al CVSM „Vismos” SA, a fost procurat de către SA Casa de comerţ „Aroma” în
urma concursului investiţional la un preţ de 1,4 mln. USD, care a fost achitat integral de către
cumpărător. Acesta s-a obligat să investească în producţie timp de 5 ani 3,2 mln. USD. Contractul
de vânzare-cumpărare a fost semnat pe data de 21 octombrie 2002, cumpărătorul asumându-şi
obligaţia, conform contractului, să investească:
• 1600000 USD – pentru a planta viţă de vie pe o suprafaţă de 500 ha pe parcursul a 5 ani;
• 500000 USD – pentru completarea mijloacelor circulante;
• 1100000 USD – pentru dezvoltarea bazei tehnice.
În anul 2003 cumpărătorul a făcut investiţii financiare în sumă de 2655 mii USD. La
capitolul „Dezvoltarea bazei de materie primă” în contractul de vânzare-cumpărare se revedea a
investi suma de 1100 mii USD, însă, din cauza imposibilităţii procurării terenurilor agricole, această
sumă nu a fost valorificată în întregime, ci doar 25 mii USD, care s-au folosit pentru achitarea plăţii
de arendă a terenurilor agricole. Suma restantă s-a repartizat şi utilizat pentru dezvoltarea bazei
tehnice a SA „Vismos”.

59
Aceasta demonstrează că dinamica dezvoltării întreprinderii este pozitivă. Dezvoltarea bazei
tehnice, crearea bazei pentru materia primă, îmbunătăţirea proceselor de producţie, implementarea
Sistemului de Management al Calităţii şi certificarea ei conform Standardului Internaţional ISO
9001:2000 etc. – toate acestea confirmă schimbările pozitive în cadrul întreprinderii din punctul de
vedere al calităţii producţiei. Dar aceasta se referă doar la unele întreprinderi.
În concluzie se poate menţiona că impactul procesului de privatizare asupra calităţii producţiei
în sectorul viti-vinicol în ansamblu nu este benefic, iar situaţia creată demonstrează că soluţionarea
problemelor din sectorul viticol depinde de atitudinea şi deciziile guvernului: cei care intenţionează să
facă investiţii pentru a ridica calitatea producţiei trebuie susţinuţi, iar cei care nu doresc e necesar să
fie stimulaţi. Numai dacă va spori calitatea producţiei vinicole la toate întreprinderile, Republica
Moldova va putea să-şi creeze o imagine bună de producător de vinuri calitative, ceea ce va asigura
creşterea considerabilă a volumului exportului şi va consolida economia ţării.

2.3.3 Estimarea calităţii producţiei şi structurii pieţei de desfacere a unor întreprinderi


vinicole din Republica Moldova
În prezent majoritatea întreprinderilor vinicole se confruntă cu probleme legate de calitatea
producţiei şi insuficienţa pieţelor de desfacere. Despre nivelul calităţii producţiei şi direcţiile de
comercializare a acesteia se poate concluziona luând drept exemplu unele întreprinderi concrete. În
scopul estimării obiective a situaţiei existente în cadrul industriei vinicole au fost selectate patru
întreprinderi vinicole, după mai multe criterii: forma organizatorico-juridică, prezenţa Sistemului de
Management al Calităţii, perioada funcţionării Sistemului de Management al Calităţii în baza
prevederilor standardului ISO 9001, structura producţiei (ponderea producţiei de calitate în volumul
total), direcţiile de comercializare a producţiei etc.:
• „Aroma” SA – întreprindere de stat, care se ocupă cu producerea divinurilor şi vinurilor de
consum curent.
• „Vismos” SA – fostă întreprindere de stat privatizată recent, care produce vinuri spumante
prin metoda tradiţională, vinuri de consum curent şi vinuri de calitate (în prezent intenţionează
să producă divinuri).
• ÎS CVC „Mileştii Mici” SA – întreprindere de stat, considerată un complex de menire
naţional-culturală al Republicii Moldova. ÎS CVC „Mileştii Mici” produce vinuri de calitate
superioară, vinuri de colecţie, vinuri de consum curent şi vinuri spumante.
• „Lion Gri” SRL – întreprindere privată, care produce vinuri de consum curent şi vinuri de
calitate (actualmente intenţionează să producă vinuri spumante prin metoda clasică). Se
orientează numai spre export.

60
Tabelul 2.3.3.1
Ponderea întreprinderilor vinicole selectate în structura producţiei
fabricate şi exportate a Republicii Moldova pe anul 2003
Volumul Ponderea în Volumul total Ponderea producţiei
producţiei volumul al producţiei exportate în producţia
Întreprinderile
fabricate, total produs exportate, vinicolă totală exportată
mii dal în RM, % mii USD din RM, %
„Aroma” SA
- vin 322,4 1,8
13955,15 5,78
- divin 254,6 38,6
- brandy şi alte băuturi tari 109,0 10,7
„Vismos” SA
97,43 0,04
- vin spumant 1460,1 14,8
„Mileştii Mici” SA
- vin 152,5 0,8 1923,3 0,78
- vin spumant 781,3 7,9
„Lion Gri” SRL
14921,3 6,18
- vin 1119,0 6,1
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.
De menţionat că toate aceste întreprinderi exportă o parte considerabilă sau toată producţia
fabricată. Altă caracteristică comună este certificarea acestor întreprinderi în Standardul
Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000, cu excepţia ÎS CVC „Mileştii Mici” SA.
1. „Aroma” SA
Societatea pe acţiuni „Aroma” a fost înfiinţată în anul 1898,când s-au pus bazele de producere a
divinului, aceasta fiind una dintre cele mai mari şi mai vechi întreprinderi vinicole din R. Moldova.
În timpul celui de-al doilea război mondial întreprinderea a fost parţial distrusă, începându-şi
activitatea abia în anul 1947, când a fost lansat divinul „3 stele”. În anul 1953 s-a început producerea
divinurilor de marcă. Primul divin de marcă „Moldova” a fost lansat în anul 1959.
În anul 1983 a fost fondată Asociaţia de producţie „Aroma”, în ianuarie 2000 reorganizată în
Societatea pe acţiuni „Aroma” SA. Până în prezent întreprinderea este proprietate a statului cu
valoarea capitalului statutar de 62758988 lei. Conform Programului de Stat de Privatizare a
întreprinderilor, se preconizează ca „Aroma” SA să fie scoasă la privatizare în anul 2005 în baza
concursului investiţional.
Deşi actualmente „Aroma” SA este o întreprindere de stat, toate problemele legate de
comercializarea producţiei se soluţionează la nivelul întreprinderii. În anexa 6 se prezintă dinamica
exportului producţiei „Aroma” SA pentru perioada anului 2003. Ţinând cont de faptul că „Aroma”
SA colaborează cu un număr foarte mare de clienţi, pentru a determina gradul de dependenţă a
întreprinderii de clienţii săi se utilizează metoda ABC, fiind luaţi în considerare numai clienţii
externi (prin cifra de afaceri se va înţelege cifra de afaceri din export).

61
Analiza ABC a exportului SA „Aroma” pe anul 2003. În baza datelor din anexa 6 se
repartizează clienţii întreprinderii, în ordinea descrescândă a cifrelor de afaceri. Se determină
ponderea fiecărei firme importatoare, în total cifra de afaceri şi se calculează ponderea cumulată,
repartizându-se în trei grupe (anexa 7).
S-a făcut următoarea repartiţie:
Grupa A: Din această grupă fac parte trei clienţi, fiecare din ei având o pondere mai mare
de 10% în cifra de afaceri din export: ТД „Арома” (28,00%), ООО „Винный Мир” (21,34%), ТД
„Квинт” (11,78%). Primele două firme sunt din Rusia, iar a treia – din Ucraina. Poate fi considerat
pozitiv faptul că aceşti clienţi nu sunt dintr-o singură ţară. Astfel, la 9,7% clienţi le revin 61,12%
din cifra de afaceri.
Grupa B: La această grupă pot fi atribuiţi 10 clienţi, cifra lor de afaceri constituind 1,93 –
5,36% , împreună aceşti clienţi deţin 30,37% vânzări. Din numărul acestor firme 5 sunt din Rusia, 2
din Belarus şi câte una din Ucraina, Kazahstan şi Ţările Baltice.
Grupa C: În această grupă sunt incluşi clienţii a căror pondere este mai mică sau aproximativ
egală cu unu. În total sunt 18 clienţi din diverse ţări cu o pondere de 8,51% în cifra de afaceri.
Tabelul 2.3.3.2
Compararea repartiţiei reale a cifrei de afaceri cu repartiţia teoretică optimă
(pe baza cifrei de afaceri din export a SA „Aroma” pe anul 2003)
Repartiţia reală Repartiţia teoretică optimă
Grupa A 61,12% CA – 9,7% clienţi 60% CA – 20% clienţi
Grupa B 30,37% CA – 32,2% clienţi 30% CA – 30% clienţi
Grupa C 8,51% CA – 58,1% clienţi 10% CA – 50% clienţi
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor departamentului comercial „Aroma” SA.
În baza graficului 2.3.3.1 a fost efectuată o analiză comparativă a curbei reale de repartiţie
cu cea teoretică.
Curba de repartiţie reală a „Aroma” SA se află considerabil mai sus decât cea teoretică.
Aceasta demonstrează faptul că întreprinderea respectivă este mult dependentă de clienţii strategici,
având o putere de negociere foarte slabă. Dacă în mod normal 60% din cifra de afaceri se asigură de
20% de clienţi, la „Aroma” SA această cifră este asigurată de circa 10% de clienţi (două firme din
Rusia şi una din Ucraina), ceea ce poate avea diferite consecinţe negative, care vor duce la
reducerea esenţială a cifrei de afaceri, cauzele principale fiind dispariţia unui client sau apariţia unor
dificultăţi economico-politice în ţara clientului strategic.
Despre calitatea producţiei „Aroma” SA vorbesc cele 20 de medalii de aur, argint şi bronz,
obţinute la cele mai prestigioase expoziţii şi degustări internaţionale. De menţionat faptul că în anul
2002 la întreprindere a fost implementat şi certificat Sistemul de Management al Calităţii ISO 9001,
ceea ce, de asemenea, consolidează încrederea cumpărătorilor faţă de calitatea producţiei „Aroma” SA.

62
100
90
80
Cifra de afaceri, %

70
60
50
40
30
20
10
0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Clienţii, %
C urba teoretică ABC C urba reală a SA "Arom a"

Graficul 2.3.3.1. Curba de repartiţie a CA după clienţi la SA „Aroma” pe anul 2003


Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor departamentului comercial „Aroma” SA.
După cum s-a menţionat, calitatea producţiei depinde foarte mult de calitatea materiei prime
utilizate. „Aroma” SA este o întreprindere de vinificaţie secundară, care nu dispune de întreprinderi
de prelucrare primară a strugurilor proprii. Deci ea este nevoită să colaboreze cu diferiţi furnizori de
materie primă. Aceasta, desigur, influenţează negativ asupra calităţii producţiei fabricate. Un alt
factor important de care depinde calitatea producţiei este utilajul utilizat în procesul de producţie.
Deoarece „Aroma” SA este o întreprindere de stat, din cauza lipsei mijloacelor, practic, tot utilajul
este învechit (cu excepţia liniilor de îmbuteliere, procurate în anul 2000), iar laboratorul
întreprinderii nu dispune de instalaţii moderne pentru efectuarea probelor necesare. Iată de ce
termenele de păstrare a producţiei sunt foarte mici:
• divinurile – 2 ani; • rachiul – 1 an;
• brandy –1 an; • vinurile – 4 luni.
Aceşti termeni sunt relativ mici, fiind că, spre exemplu, întreprinderilor care au laboratoare
moderne, Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie le stabileşte termenul de păstrare a
vinurilor până la 18 luni. Deoarece laboratorul întreprinderii dispune de aparate pentru analiza
băuturii brandy, a fost stabilit termenul de păstrare a acestuia de un an, faţă de 6 luni anterior.
Un alt indice care determină calitatea producţiei este ponderea producţiei de calitate superioară
în volumul total. Deoarece „Aroma” SA produce numai vinuri ordinare, unicul produs pentru care
poate fi calculat acest indice sunt divinurile, care se clasifică în funcţie de termenul de maturare:
• divinurile ordinare (termenul de maturare până la 7 ani);

63
• divinurile de marcă (termenul de maturare depăşeşte 7 ani).
Anume ponderea divinurilor de marcă în volumul total al producţiei reprezentă unul din
indicii ce determină calitatea producţiei (tabelul 2.3.3.3).
Tabelul 2.3.3.3
Dinamica structurii divinului la „Aroma” SA pe anii 2000-2003
Producţia 2000 2001 2002 2003
Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., %
Divin de
9779,96 11,5 5297,81 3,3 6559,89 2,6 6268,3 2,5
marcă
Divin
72860,29 88,5 153660,48 96,7 249176,27 97,4 248324,9 97,5
ordinar
Total
82340,25 100,0 158958,29 100,0 255736,16 100,0 254593,2 100,0
divin
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a SA „Aroma”
Ponderea divinurilor de marcă în volumul total al divinurilor produse pe parcursul anilor
2000-2003 are o tendinţă de scădere continuă atât din cauza micşorării volumului producţiei
divinului de marcă, cât şi a creşterii considerabile a volumului producţiei divinurilor ordinare (de
3,05 ori). Principalul factor care condiţionează micşorarea volumului producţiei divinurilor de
marcă este posibilitatea limitată de comercializare a acestui produs, determinată de preţurile lui
înalte (tabelul 2.3.3.4).
Tabelul 2.3.3.4
Comercializarea divinului pe ţări la „Aroma” SA pe anul 2003
Ţara Divin de marcă Divin ordinar Total
Cant., dal 22.302,65 1.470.213,7 1.492.516,35
Rusia
Pond., % 29,36 58,86 57,99
Cant., dal 10.133,95 293.076,75 303.210,7
Ucraina
Pond., % 13,34 11,73 11,78
Cant., dal 6,6 111.921,85 111.928,45
Ţările Baltice
Pond., % 0,01 4,48 4,35
Cant., dal 587 220.392,5 220.979,5
Belarus
Pond., % 0,77 8,82 8,58
Cant., dal 573,6 120.168,75 120.742,35
Kazahstan
Pond., % 0,76 4,81 4,69
Cant., dal 1.001,5 7.241,75 8.243,25
Israel
Pond., % 1,32 0,29 0,32
Cant., dal 11.250 24.372 35.622
SUA
Pond., % 14,81 0,98 1,38
Cant., dal - 913,75 913,75
România
Pond., % - 0,04 0,04
Cant., dal 30.107,75 249.679,2 279.786,95
Republica Moldova
Pond., % 39,63 9,99 10,87
Cant., dal 75.963,05 2.497.980,25 2.573.943,3
TOTAL
Pond., % 100 100 100
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a SA „Aroma”.

64
Din volumul total al divinului de marcă 39,63% sunt comercializate în Republica Moldova,
29,36% în Rusia, 14,81% în SUA şi 13,34% în Ucraina. Situaţia privind comercializarea divinului
ordinar este cu totul alta: 58,86% se comercializează în Rusia, 11,73% în Ucraina, 9,99% în
Republica Moldova etc., iar în SUA doar 0,98%. Comercializarea divinurilor SA „Aroma” în ţările
respective depinde de preţurile şi de calitatea producţiei. Preţurile divinurilor de marcă sunt mult mai
mari decât cele ale divinurilor ordinare. În Republica Moldova întreprinderea SA „Aroma” este bine
cunoscută, de aceea cca 40% a divinurilor de marcă se comercializează pe piaţa locală. Despre
calitatea divinurilor de marcă ale „Aroma” SA vorbeşte ponderea producţiei comercializate în SUA
(14,81%), unde preţurile producţiei vinicole moldoveneşti sunt foarte mici comparativ cu cele ale
producţiei care se fabrică în acest stat. În ţările CSI se distribuie cantităţi relativ mici de divinuri de
marcă, deoarece pentru populaţia acestor ţări, ale cărei venituri sunt reduse, preţurile divinurile de
marcă sunt mai puţin accesibile, iar cei care îşi pot permite să cumpere aceste produse, nu au
încredere deplină în raportul preţ-calitate al producţiei moldoveneşti. Divinurile ordinare, ale căror
preţuri sunt mult mai mici, se distribuie mai mult în ţările CSI, unde sunt acceptate şi apreciate înalt.
Se poate concluziona că deşi „Aroma” SA este o întreprindere deja certificată în Standardul
Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000, rezervele de sporire a calităţii producţiei sunt încă foarte
mari, ceea ce se poate realiza prin:
• înzestrarea laboratorului de producţie al întreprinderii cu utilaje şi aparate performante, ceea
ce va contribui la creşterea duratei de păstrare a producţiei;
• creşterea ponderii producţiei de calitate superioară în volumul total al producţiei prin atragerea
noilor clienţi şi sporirea nivelului de încredere a acestora în calitatea producţiei sale.

2. ÎM CVSM „Vismos” SA
Combinatul de Vinuri Spumante şi de Marcă din Chişinău „Vismos” a fost fondat în anul
1944. Până în anul 1965 combinatul a fost cea mai mare întreprindere din ramură din zona centrală
a republicii. În anul 1965 în baza combinatului s-au creat două întreprinderi specializate:
Combinatul de vinuri şi coniacuri din Chişinău şi Combinatul de vinuri spumante şi de marcă din
Chişinău. Astfel, combinatul a funcţionat o perioadă îndelungată, având o imagine bună pe piaţa
internă şi pe pieţele ţărilor CSI, care însă a început să piardă din calitate în perioada anilor 1997-
1998. La începutul anului 2002 volumul producţiei şi calitatea ei s-au redus considerabil, iar
datoriile întreprinderii erau atât de mari, încât mulţi furnizori nu mai doreau să colaboreze cu
„Vismos” SA. Întreprinderea nu mai avea furnizori de materie primă permanenţi, iar tot utilajul ei
era, practic, completamente uzat ceea ce influenţa asupra calităţii producţiei fabricate. Conducerea
de vârf a Republicii Moldova a considerat unica modalitate de soluţionare a situaţiei create

65
privatizarea întreprinderii. Astfel, la 21.10.2002 „Vismos” SA a fost privatizată de către SA „Casa
de Comerţ Aroma” în baza concursului investiţional.
După privatizare situaţia în CVSM ÎM „Vismos” SA s-a schimbat radical.
În prezent întreprinderea are furnizori de materie primă permanenţi. Cea mai mare cantitate
a materiei prime este achiziţionată de la „Fabrica de Vinuri Moscovei” (65,2%), care se află în
proprietatea SA „Casa de comerţ Aroma”.
Pentru dezvoltarea bazei tehnice pe parcursul anilor 2002-2003 au fost făcute investiţii în
valoare de 1690406 USD. Astfel, întreprinderea dispune de linii de îmbuteliere a vinurilor liniştite
şi a celor spumante italiene noi (Bertollaso), de aparate moderne de tratare a vinurilor etc., ceea ce,
de asemenea, asigură obţinerea producţiei de calitate înaltă.
La întreprindere există un laborator de producţie, înzestrat cu utilaj performant pentru
efectuarea probelor materiei prime, materialelor auxiliare şi a producţiei finite. Toate acestea au
făcut posibilă majorarea termenului de păstrare a producţiei. Dacă până la înzestrarea laboratorului
termenul de păstrare a vinurilor liniştite şi a celor spumante era de 6 luni, după aceasta el a fost
stabilit de 12 luni.
Întreprinderea a procurat o cantitate mare de butoaie de stejar pentru păstrarea vinurilor de
marcă şi a divinurilor. Deoarece în prezent întreprinderea produce doar vinuri ordinare, ponderea
producţiei de calitate superioară în volumul total nu poate fi calculată.
De la 01.08.2004 întreprinderea a început să implementeze Sistemului Internaţional al Calităţii
ISO 9001:2000, ceea ce va contribui la sporirea încrederii consumatorului faţă de calitatea producţiei
fabricate şi la creşterea volumului exportului, inclusiv în ţările europene. La 20.06.2005 CVSM ÎM
„Vismos” SA a fost certificat în Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000.
După privatizarea întreprinderii, se preconizează schimbarea sortimentului producţiei şi a
structurii clienţilor. În anul 2003 întreprinderea a produs numai vinuri spumante, sortimentul şi
exportul cărora sunt prezentate în tabelul 2.3.3.5.
Tabelul 2.3.3.5
Exportul producţiei CVSM ÎM „Vismos” SA pe anul 2003
Sortimentul Cantitatea, sticle Export
Rusia Germania Grecia total
„Советское Шампанское” demidulce 945804 - 864 946668
„Сюрпризное Шампанское” demidulce 155652 12000 - 167652
„Сюрпризное Шампанское”, demisec 31620 - - 31620
„Сюрпризное Шампанское” roşu demidulce 19956 - - 19956
„Сюрпризное Шампанское” roz demidulce 20004 - - 20004
„Сюрпризное Шампанское Шардоне” sec 18000 - - 18000
„Сюрпризное Шампанское” brut 13992 - - 13992
TOTAL 1205028 12000 864 1217892
98,94% 0,99% 0,07% 100 %
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a ÎM CVSM „Vismos” SA.

66
Din tabel se observă că exportul producţiei întreprinderii este orientat aproape totalmente
spre Rusia, unde unicul distribuitor este SA „Casa de Comerţ Aroma”, care este şi proprietarul
CVSM ÎM „Vismos” SA. Principalele dezavantaje ale producţiei orientate spre un singur client
(98,94%), îl constituie gradul înalt de dependenţă a întreprinderii de aceasta şi mediul economico-
politic al ţării din care acesta face parte. Ceilalţi doi clienţi fac parte din Uniunea Europeană, ceea
ce reprezintă un factor foarte convenabil pentru întreprindere.
În baza analizei efectuate se poate concluziona că procesul de privatizare şi restructurare a
CVSM ÎM „Vismos” SA a permis a obţine rezultate înalte. Pentru îmbunătăţirea calităţii producţiei
s-au întreprins o serie de măsuri, al căror impact pozitiv deja se observă. Planificarea pentru
următorii ani a producerii vinurilor de marcă şi divinurilor va contribui la creşterea cifrei de afaceri,
la majorarea numărului clienţilor, inclusiv din Uniunea Europeană, la sporirea ponderii producţiei
de calitate înaltă în volumul total al producţiei şi la creşterea eficienţei întreprinderii în ansamblu.

3. ÎS CVC „Mileştii Mici”


ÎS CVC „Mileştii Mici” este o întreprindere de stat, considerată un complex de menire
naţional-culturală al Republicii Moldova, fiind exclusă din lista întreprinderilor planificate pentru
privatizare. În posesia întreprinderii se află beciuri mari, condiţiile cărora sunt favorabile pentru
maturarea vinurilor. ÎS CVC „Mileştii Mici” produce vinuri de calitate superioară, vinuri de
colecţie, vinuri de consum curent şi vinuri spumante.
Vinul-materie primă se achiziţionează de la diferite întreprinderi de vinificaţie primară. Din
cauza investiţiilor insuficiente o mare parte a utilajului este deja învechit, ceea ce influenţează
negativ indicii calitativi ai producţiei. Un indice care caracterizează calitatea producţiei este
ponderea producţiei de calitate superioară în volumul total al acesteia (tabelul 2.3.3.6).
Tabelul 2.3.3.6
Structura vinurilor fabricate în cadrul ÎS CVC „Mileştii Mici” pe anii 2002-2003
Vinuri 2002 2003
Sticle % sticle %
De consum curent 26.436 2,91 37.944 3,32
De calitate superioară 866.952 95,47 1.083.827 94,77
De colecţie 14.731 1,62 21.862 1,91
TOTAL VIN 908.119 100 1.143.633 100
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentat de Departamentul Comercial a ÎS CVC „Mileştii Mici”.
Mai superiore după calitate se consideră vinurile de colecţie, volumul cărora la ÎS CVC
„Mileştii Mici” în perioada anilor 2002-2003 a crescut, ponderea lor mărindu-se de la 1,62% până
la 1,91%. În general, această categorie de vinuri au o pondere mică, deoarece sunt nişte vinuri de
calitate şi scumpe, pe care majoritatea populaţiei nu le cumpără.
Volumul vinurilor de calitate superioară s-a majorat, însă ponderea lor s-a micşorat de la
95,47% până 94,77%, din cauza creşterii nesemnificative a volumului vinurilor de calitate

67
superioară comparativ cu creşterea volumului total de vinuri. În general, pentru ÎS CVC „Mileştii
Mici” anume vinurile de calitate reprezintă produsul de bază al întreprinderii, ceea ce permite a
lărgi sortimentul producţiei.
Vinurile de consum curent ocupă o pondere foarte mică în producţia ÎS CVC „Mileştii Mici”
şi se produc numai în cazul existenţei vinului-materie primă, care nu corespunde cerinţelor stabilite
pentru producerea vinurilor de marcă şi a celor de calitate superioară.
Examinând direcţiile de comercializare a producţiei (anexa 8), se poate constata că toate
produsele întreprinderii sunt preponderent destinate exportului, cu excepţia vinurilor de colecţie, din
care 82,27% se comercializează pe piaţa internă. Aceasta se explică prin faptul că preţurile la
categoria de produse respectivă sunt relativ mari, iar consumatorul autohton le solicită pentru că
cunoaşte imaginea ÎS CVC „Mileştii Mici”, pe când consumatorii de pe pieţele externe nu sunt
convinşi de calitatea producţiei moldoveneşti.
Analizând exportul producţiei ÎS CVC „Mileştii Mici” în baza anexei 8, stabilim că
întreprinderea colaborează doar cu opt clienţi, dintre care doi, cei mai mari, sunt din Rusia, şi
ponderea lor alcătuind cca 94,5%. ÎS CVC „Mileştii Mici” a început să colaboreze şi cu unele ţări
din Europa, de exemplu: Polonia, Cehia, Grecia, ceea ce contribuie la dezvoltarea întreprinderii, dar
această colaborare este insuficientă.
Se poate afirma că ÎS CVC „Mileştii Mici” este o întreprindere cu perspective foarte mari,
având posibilităţi suficiente de a produce vinuri de colecţie şi vinuri de calitate superioară. Dar
întreprinderea trebuie să se orienteze mai mult spre majorarea calităţii producţiei. În acest scop
trebuie, mai întâi, de sporit gradul de încredere al consumatorilor faţă de producţia fabricată şi de
certificat întreprinderea în Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000. Toate acestea vor
contribui la creşterea esenţială a volumului exportului întreprinderii, inclusiv în ţările europene,
ceea ce în prezent se poate realiza foarte dificil.

4. ÎM „Lion–Gri” SRL
ÎM „Lion–Gri” SRL este o întreprindere relativ tânără dar, datorită calităţii producţiei sale, a
reuşit să cucerească deja multe pieţe. La întreprinderea respectivă există ciclu complet de producţie,
începând cu cultivarea viţei de vie şi terminând cu comercializarea vinului îmbuteliat. În prezent ÎM
„Lion–Gri” SRL deţine circa 600 ha de plantaţii viticole şi continuă să procure terenuri agricole
pentru cultivarea viţei de vie. Strugurii sunt prelucraţi la întreprinderea de vinificaţie primară proprie
din s. Talmaza, r-nul Ştefan Vodă, alte cantităţi mari de struguri, achiziţionaţi din diferite zone ale
Moldovei, sunt prelucrate la întreprinderile „Vieru-Vin” SRL, „Botritis” SA, „Vinar” SA, „Tomai-
Vin” SA, unde ÎM „Lion–Gri” SRL deţine pachetul de control al acţiunilor.

68
ÎM „Lion–Gri” SRL este o întreprindere înzestrată cu utilaj modern din Italia şi Franţa.
Fabrica de prelucrare primară a strugurilor din s. Talmaza a fost cumpărată la începutul anului 2002 şi
astăzi este o filială a firmei, fiind deja parţial reutilată, procesul de reconstruire şi reînzestrare
continuând. În anul 2000 ÎM „Lion–Gri” SRL a început să amenajeze subsolurile pentru păstrarea
vinurilor, cu o suprafaţă de 15 mii m2 din com. Ciorescu în scopul utilizării lor pentru maturarea
vinurilor şi producerea vinurilor spumante prin metoda clasică.
Actualmente ÎM „Lion–Gri” SRL se ocupă cu producerea şi comercializarea vinurilor de
consum curent şi a vinurilor de calitate, orientându-se totalmente spre export.
În ceea ce priveşte calitatea producţiei fabricate, ÎM „Lion–Gri” SRL ocupă unul din
locurile de frunte printre producătorii autohtoni. Nivelul înalt al calităţii producţiei se datorează
următorilor factori:
• Controlul riguros al calităţii producţiei este determinat de ciclul complet de producţie
(începând cu calitatea viţei de vie cultivate şi terminând cu calitatea producţiei finite destinate
comercializării).
• Nivelul înalt de înzestrare tehnică a întreprinderii de vinificaţie secundară, precum şi de
prelucrare primară a strugurilor.
• Laboratorul întreprinderii este înzestrat cu utilaj modern pentru efectuarea probelor, termenul
de păstrare a producţiei fiind de 12-18 luni.
• În anul 2003 ÎM „Lion–Gri” SRL a fost certificată în Standardul Internaţional al Calităţii ISO
9001:2000, ceea ce a sporit nivelul de încredere a consumatorilor faţă de producţia întreprinderii.
Ţinând cont de faptul că întreprinderea ÎM „Lion–Gri” SRL planifică să producă vinuri
spumante, folosind tehnologia clasică, şi divinuri, se poate presupune că în viitorul apropiat
calitatea producţiei se va majora considerabil.
Deoarece ÎM „Lion–Gri” SRL este o întreprindere tânără, ea a început să-şi comercializeze
producţia abia în anul 2002, orientându-se, doar spre pieţele externe (tabelul 2.3.3.7).
Tabelul 2.3.3.7
Structura clienţilor externi ai ÎM „Lion–Gri ” SRL pe anii 2002-2003
Denumirea clientului 2002 2003
Cantit., sticle Ponderea, % Cantit., sticle Ponderea, %
1. Rusia „Винный мир” 11.519.100 95,91 11.000.500 90,33
2. Belarus „Гарсия” 491.700 4,09 792.000 6,50
3. Ucraina „Винфорт” - - 16.000 0,14
4. Polonia „Lion-Gri Europa” - - 208.488 1,71
5. Germania „Euro Lion-Gri” - - 160.488 1,32
Total 12.010.800 100 12.177.476 100
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentat de Departamentul Comercial a ÎM „Lion-Gri” SRL.
Din tabel se observă că în anul 2002 cea mai mare pondere din volumul total al livrărilor a
deţinut-o piaţa Rusiei. În anul 2003 aceasta s-a păstrat , dar s-a înregistrat o scădere a livrărilor de la

69
95,91% până la 90,33%. Faptul că un singur client deţine o pondere atât de mare nu este în favoarea
întreprinderii, constituind un pericol major pentru activitatea ei ulterioară. Un factor pozitiv este
orientarea ÎM „Lion–Gri” SRL spre ţările europene.
Fără îndoială, ÎM „Lion–Gri” SRL, deşi este o întreprindere tânără, are perspective mari
datorită calităţii înalte a producţiei sale.
Analiza calităţii producţiei şi a direcţiilor de comercializare a acesteia efectuată la câteva
întreprinderi vinicole din Republica Moldova a demonstrat că în acest domeniu există multe
neajunsuri. Calităţii producţiei nu i se acordă atenţia cuvenită în toate procesele întreprinderii,
începând cu aprovizionarea cu materie primă şi terminând cu ultimele etape ale procesului de
producţie.
Este foarte important ca persoanele care se află la conducerea întreprinderilor autohtone să
conştientizeze faptul că anume prin calitatea producţiei pot fi cuceriţi consumatorii. Dacă pe piaţa
internă şi în ţările CSI o parte a populaţiei se orientează nu atât la calitatea producţiei, cât la preţul
acesteia, pentru ţările dezvoltate aşa ceva nu este caracteristic. Iată de ce unicul instrument de
asigurare a creşterii volumului exportului este calitatea producţiei.
Actualmente pentru revigorarea ramurii vinicole toţi proprietarii întreprinderilor, inclusiv
statul (în cazul întreprinderilor de stat), trebuie să acorde importanţă majoră calităţii producţiei. În
acest scop sunt necesare investiţii pentru dezvoltarea bazei de materie primă, reutilarea
întreprinderilor etc., de asemenea implementarea şi certificarea în cadrul întreprinderilor a
Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000. Este important nu numai de obţinut o calitate
înaltă a producţiei, dar şi de a o menţine permanent la acelaşi nivel. Calitatea înaltă a producţiei
înseamnă clienţi permanenţi, venituri stabile şi activitate prosperă de lungă durată.

2.4 Calitatea materiei prime – pilonul de bază în asigurarea calităţii producţiei


vinicole
De-a lungul secolelor viticultura şi vinificaţia au constituit preocuparea de bază a populaţiei
din Moldova, în prezent existând tradiţii foarte bogate. Amplasarea fizico-geografică, condiţiile pedo-
climaterice şi climatul favorabil ale Republicii Moldova permit cultivarea viţei de vie, care este baza
dezvoltării industriei vinicole, contribuţia acesteia la dezvoltarea economiei ţării fiind considerabilă.
Despre faptul că viticultura constituie o ocupaţie tradiţională a moldovenilor se menţionează
în lucrarea domnitorului Dumitru Cantemir „Descrierea Moldovei” (1715), în care, comunicând
despre diferite culturi agricole cultivate în ţară, subliniază: „..., dar toată generozitatea pământului
este orbită de viţa de vie excelentă” [Agricultura Moldovei, nr.5, 2003].

70
Calitatea producţiei vinicole finite este determinată, în cea mai mare măsură, de calitatea
materiei prime utilizate, adică a strugurilor. De aceea este necesar de urmărit dinamica dezvoltării
viticulturii sub aspectul formării calităţii strugurilor recoltaţi.
Analizând evoluţia suprafeţelor de vii pe parcursul secolului al XX-lea, se poate constata că
agricultura Republicii Moldova în urma celui de-al doilea război mondial a suferit pierderi enorme.
În anul 1945 suprafaţa totală a viilor în ţară alcătuia circa 98,5 mii ha, din care soiurilor europene le
reveneau doar 8,7%, restul viilor fiind soiuri hibride. Pe parcursul următorilor cinci ani suprafeţele
de viţă de vie au continuat să scadă, în anul 1950 constituind 83 mii ha.
În următoarele decenii dezvoltării viticulturii s-a acordat o atenţie sporită, suprafeţele de vii
fiind lărgite, mai ales, pe contul soiurilor europene, ceea ce a condiţionat îmbunătăţirea calităţii
producţiei vinicole. Astfel, în anul 1975 (punctul maxim al dezvoltării viticulturii pe parcursul
secolului trecut) suprafaţa totală de vii constituia 289 mii ha, din care soiurilor hibride le revenea
mai puţin de 25%.
Începând cu anul 1975, în evoluţia plantaţiilor viticole ale Republicii Moldova s-a înregistrat
o tendinţă de diminuare, care se păstrează până în prezent, cu excepţia anului 2001, când suprafaţa
totală a viilor s-a majorat cu cca 5 mii ha. Evoluţia suprafeţelor de viţă de vie în republică pe
parcursul anilor 1985-2003 pe tipuri de gospodării este prezentată în tabelul 2.4.1.
Tabelul 2.4.1
Evoluţia suprafeţei plantaţiilor de vii pe tipuri de gospodării
în perioada anilor 1975-2003, mii ha
Gospodăriile de toate Întreprinderile Gospodăriile
Gospodăriile ţărăneşti
Anii categoriile agricole populaţiei
Suprafaţa din care, Suprafaţa Din care, Suprafaţa din care, Suprafaţa din care,
viilor pe rod viilor pe rod viilor pe rod viilor pe rod
1975 289,0 181,0 231,0 132,0 - - 58,0 49,0
1980 256,0 200,0 229,0 176,0 - - 27,0 24,0
1985 220,2 170,0 198,0 149,1 - - 22,2 20,9
1990 201,3 170,9 179,0 150,0 - - 22,3 20,9
1995 185,8 172,3 141,9 132,6 8,3 8,0 35,6 31,7
2000 149,1 141,5 50,1 48,7 65,0 63,7 42,0 29,1
2001 154,5 149,7 45,8 44,3 65,2 64,6 43,5 40,8
2002 151,8 148,0 46,0 44,5 63,6 63,1 42,2 40,4
2003 149,0 143,0 46,0 43,0 61,1 59,9 41,9 40,1
Sursa: Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.
În Republica Moldova pe parcursul anilor 1975-2003 în gospodăriile de toate categoriile a
fost înregistrată o reducere permanentă a suprafeţelor plantate cu viţă de vie, aceasta constituind în
anul 2003 doar 51,6% din valoarea anului 1975.
Unul din indicatorii principali de evaluare a caracteristicilor viţei de vie este ponderea viilor
roditoare în suprafaţa lor totală. Dacă în anul 1975 această pondere alcătuia cca 62,6%, atunci în
anul 2003 ea a atins nivelul de 96,0%. Aceste cifre demonstrează starea nesatisfăcătoare a

71
viticulturii Republicii Moldova, în prezent, suprafaţa viilor tinere neroditoare micşorându-se foarte
mult, urmările negative ale acestui proces deja fiind simţite de către întreprinderile vinicole.
În ceea ce priveşte întreprinderile agricole, în perioada anilor 1975-2003 suprafaţa plantaţiilor
viticole s-a micşorat de la 231,0 mii ha până la 46,0 mii ha, adică cu 80,1%. De menţionat că anume
în aceste întreprinderi se efectua prelucrarea plantaţiilor viticole conform tuturor cerinţelor, care, la
rândul său, asigura o productivitate satisfăcătoare şi o calitate înaltă a strugurilor recoltaţi.
Altă situaţie se constată în cadrul gospodăriilor ţărăneşti, existenţa cărora nu era specifică
economiei administrative de comandă. Aceste întreprinderi au apărut începând cu anul 1991, pe
parcursul perioadei de tranziţie la economia de piaţă dezvoltându-se rapid. În anii 1995-2001 în
gospodăriile ţărăneşti s-a înregistrat o sporire esenţială a plantaţiilor viticole de la 8,3 mii ha până la
65,2 mii ha, adică de 7,9 ori. În anii următori a avut loc o scădere a suprafeţei acestora de la 65,2
mii ha în anul 2001 până la 61,1 mii ha în anul 2003, adică cu circa 6,3%. Cauzele sunt defrişarea
suprafeţelor de vii şi vinderea unor suprafeţe întreprinderilor vinicole, care urmăresc scopul
dezvoltării bazei proprii de materie primă. De menţionat faptul că anume în gospodăriile ţărăneşti
nivelurile de prelucrare a plantaţiilor viticole, de productivitate a lor şi calitatea strugurilor recoltaţi
sunt inferioare. În urma analizei suprafeţelor de vii din gospodăriile populaţiei, s-a observat o
creştere continuă a acestora, începând cu anul 1985 (22,2 mii ha) şi până în anul 1998 (37,0 mii ha)
cu 66,7%. În următorii ani suprafeţele de plantaţii viticole în gospodăriile populaţiei au variat
neesenţial, păstrându-se o tendinţă de creştere, până la 41,9 mii ha în anul 2003. În acest context de
subliniat că în gospodăriile populaţiei suprafeţele plantaţiilor viticole sunt mici, în schimb viţa de
vie se prelucrează foarte riguros şi calitativ, ceea ce asigură rezultate înalte.
Conform datelor din tabelului 2.4.1, în anul 1975 cea mai mare pondere a suprafeţei
plantaţiilor viticole – 79,9% o deţineau întreprinderile agricole, 20,1% revenindu-le gospodăriilor
populaţiei; în anul 2003 ponderea gospodăriilor agricole alcătuia 30,9%, a gospodăriilor ţărăneşti –
41,0% , iar a gospodăriilor populaţiei doar 28,1%.
Modificarea structurii plantaţiilor viticole după tipul de gospodărie este determinată, în mare
măsură, de consecinţele reformei agrare, specifice perioadei de tranziţie la economia de piaţă, în urma
căreia au avut loc micşorarea suprafeţelor de vii în gospodăriile agricole şi trecerea acestora în
gospodăriile ţărăneşti şi ale populaţiei. Micşorarea bruscă a suprafeţelor plantaţiilor viticole în
perioada anilor 1985-1990 se datorează, în măsură considerabilă, măsurilor luate împotriva
alcoolismului în URSS. În scurt timp au fost defrişate şi distruse circa 55 mii ha de viţă de vie, ceea ce
a avut un impact negativ asupra dezvoltării viticulturii şi vinificaţiei Moldovei. Suprafeţele de vii s-au
redus şi pe parcursul anilor 1990-2003, o dată cu trecerea la economia de piaţă, când au fost iniţiate o
serie de reforme mai puţin favorabile sectorului viti-vinicol (din cauza susţinerii insuficiente de către
stat a viticultorilor, a lipsei unei politici protectoare şi bine definite referitor la activitatea ramurii viti-

72
vinicole etc.). Tendinţa de diminuare continuă a suprafeţei plantaţiilor viticole se păstrează şi în
prezent. Drept rezultat, suprafeţele plantaţiilor viticole s-au redus esenţial, starea acestora
înrăutăţindu-se considerabil, ceea ce în mod direct influenţează asupra calităţii strugurilor recoltaţi.
În urma reformei funciare din anul 1992, s-a modificat structura plantaţiilor viticole după
forma de proprietate, care a avut un impact negativ asupra evoluţiei plantaţiilor viţei de vie sub
aspect cantitativ şi sub aspect calitativ (tabelul 2.4.2).
Tabelul 2.4.2
Evoluţia structurii plantaţiilor viticole după forme de proprietate
în perioada anilor 1990-2003
Pe toate formele de din care:
proprietate colectivă privată
Anii
Suprafaţa, Ponderea, Suprafaţa, Ponderea, Suprafaţa, Ponderea,
mii ha % mii ha % mii ha %
1990 201,3 100 82,9 41,2 118,4 58,8
1995 185,8 100 8,7 4,7 177,1 95,3
2000 149,1 100 4,0 2,7 145,1 97,3
2001 154,5 100 8,2 5,3 146,3 94,7
2002 151,8 100 8,5 5,6 143,3 94,4
2003 149,0 100 8,0 5,4 141,0 94,6
Sursa: Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.
În tabelul 2.4.2 se constată schimbările radicale ale raportului dintre suprafeţele plantaţiilor
viticole aflate în proprietatea colectivă şi în cea privată. Dacă în anul 1990 în proprietatea colectivă
se aflau 41,2% din suprafaţa totală de vii, atunci pe parcursul următorilor cinci ani această cifră s-a
micşorat de circa 9 ori, atingând în anul 1995 valoarea de 4,7%. În perioada anilor 1995-2003
ponderea suprafeţelor cu viţă de vie aflate în proprietatea colectivă a variat sub forma parabolică,
atingând limita inferioară de 2,7% în anii 1999-2000. În ceea ce priveşte ponderea suprafeţelor
plantaţiilor viticole aflate în proprietatea privată, pe parcursul anilor 1995-2003 ea a variat
neesenţial, amplitudinea variaţiei alcătuind 2,9%.
Schimbarea radicală a structurii plantaţiilor viticole după forma de proprietate are impactul
său asupra stării viilor şi a calităţii strugurilor recoltaţi:
• Persoana care a devenit proprietar al plantaţiei viticole, manifestă responsabilitate, grijă şi
atenţie mult mai mari decât în cazul când aceasta se afla în posesia statului. Aceasta este un
fenomen pozitiv pentru dezvoltarea viticulturii.
• Noii proprietari ai plantaţiilor viticole nu dispun de mijloace financiare suficiente şi de tehnica
necesară pentru prelucrarea viilor, în afară de aceasta ei nu au cunoştinţe necesare în domeniul
viticulturii. Toate acestea contribuie la înrăutăţirea considerabilă a stării viţei de vie,
diminuarea cantităţii strugurilor recoltaţi şi a calităţii acestora.
O analiză detaliată a plantaţiilor de viţă de vie a fost efectuată în baza datelor
recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat. Este evident faptul că tendinţele

73
evoluţiei viticulturii sunt determinate de structura plantaţiilor viticole după vârstă: dacă predomină
considerabil plantaţiile tinere – este vorba de o ramură nouă în curs de dezvoltare, iar dacă ponderea
principală o deţin viile cu vârsta de peste 25 de ani – această situaţie poate fi problematică pentru
dezvoltarea sectorului viti-vinicol. Productivitatea viţei de vie şi calitatea strugurilor obţinuţi
depind, în mare măsură, de vârsta plantaţiilor viticole, ceea ce determină necesitatea examinării
plantaţiilor viticole după vârstă (tabelul 2.4.3).
Tabelul 2.4.3
Caracteristica plantaţiilor viticole a Republicii Moldova după vârstă*
Anii Caracteristica suprafeţelor de vii după vârstă
1-4 ani 5-15 ani 15-25 ani peste 25 ani Total
1984 mii ha 47,7 151,9 33,9 3,0 236,5
% 20,2 64,2 14,3 1,3 100,0
mii ha 19,4 75,6 53,5 6,3 154,8
1994
% 12,5 48,8 34,6 4,1 100,0
mii ha 2,1 11,1 69,9 27,7 110,8
2001
% 1,9 10,0 63,1 25,0 100,0
Sursa: Agenţie Agroindustrială „Moldova-Vin”.
* - pe baza datelor recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat
În baza tabelului se poate constata că pe parcursul ultimelor 20 de ani structura suprafeţelor de
vii după vârstă s-a modificat radical (figura 2.4.1).

Caracteristica suprafeţelor de vii după Caracteristica suprafeţelor de vii după


varstă în anul 2001 varstă în anul 1994

63,1% 48,8%

25,0% 34,6%
12,5%
10,0% 1,9% 4,1%

1-4 ani 5-15 ani 15-25 ani peste 25 ani 1-4 ani 5-15 ani 15-25 ani peste 25 ani

Caracteritica suprafeţelor de vii după


varstă în anul 2001

63,1%

25,0%
10,0% 1,9%

1-4 ani 5-15 ani 15-25 ani peste 25 ani

Figura 2.4.1. Caracteristica plantaţiilor viticole a Republicii Moldova după vârstă


Sursa: Elaborat de autor în baza datelor tabelului 2.4.3.

74
Este cunoscut faptul că durata de exploatare a plantaţiilor de viţă de vie, cu condiţia respectării
tuturor normelor de prelucrare, este de 4-5 decenii. Productivitatea maximă, determinată de numărul
de struguri pe tufă şi de masa acestora, se atinge pe plantaţiile a căror vârstă depăşeşte 25 de ani.
Analiza structurii plantaţiilor viticole după vârstă în anul 1984 demonstrează că ele pot fi
considerate relativ tinere, deoarece cea mai mare pondere (64,2%) o deţin suprafeţele de vii cu
vârsta de 5-15 ani. O pondere semnificativă (20,2%) le revine şi viilor tinere neroditoare, vârsta
cărora este cuprinsă între 1-4 ani. Suprafaţa viilor mature cu vârsta de peste 25 de ani constituie
doar 1,3% din total. Ponderea atât de mare a viilor tinere, inclusiv cele neroditoare, se datorează
faptului că Republica Moldova, făcând parte din componenţa URSS, a fost considerată drept un
teritoriu favorabil pentru cultivarea viţei de vie. Pornind de la aceste considerente, în viticultura
republicii erau investite resursele necesare în scopul lărgirii suprafeţelor de vii de soiuri preţioase şi
reducerii la maxim a soiurilor hibride.
O altă structură a plantaţiilor viticole se observă în anul 1994. Suprafaţa viilor, tinere
neroditoare a scăzut aproape de două ori, ponderea acestora fiind de 12,5%. Suprafaţa viilor vârsta
cărora era cuprinsă între 5-15 ani, a rămas relativ înaltă, ponderea lor constituind 48,8%.
Suprafeţele de vii din următoarele două categorii – 15-25 ani şi peste 25 ani, precum şi ponderile
acestora au o tendinţă de creştere faţă de valorile înregistrate în recensământul anterior.
O situaţie diametral opusă recensământului din anul 1984 este cea din anul 2001. Suprafaţa
viilor tinere neroditoare a scăzut până la 2,1 mii ha, ponderea lor constituind 1,9%. Ponderea viilor
de vârsta de 5-15 ani, cunoscând o tendinţă de micşorare continuă, în anul 2001 s-a micşorat până la
10,0%. Suprafeţele viilor de vârsta de 15-25 ani şi cele cu vârsta de peste 25 ani s-au mărit
considerabil, ponderea lor în suprafaţa totală alcătuind, respectiv 63,1% şi 25,0%.
Pornind de la productivitatea viţei de vie, pozitiv poate fi apreciat faptul că suprafeţele viilor
mature au o tendinţă de creştere. În general, dinamica structurii suprafeţelor de vii după vârstă pe
parcursul anilor 1984-2001 poate fi considerată negativă, dacă se iau în considerare următoarele:
• Suprafaţa viilor tinere neroditoare, care în viitor vor constitui sursa de bază de materie primă,
se va reduce considerabil, de la 47,7 până la 2,1 mii ha.
• Plantaţiile de vii, a căror vârsta este cuprinsă între 5 şi 15 ani, de asemenea, se micşorează
continuu, înregistrând pe parcursul acestor ani o reducere de circa 13,5 ori.
• Deşi suprafaţa plantaţiilor viticole cu vârsta de peste 25 de ani are o tendinţă de creştere, ea
totuşi rămâne a fi foarte mică, unele dintre cauze fiind prelucrarea necalitativă şi îngrijirea lor
incorectă, astfel, termenul de exploatare fiind departe de limita maximă.
În baza celor expuse se poate concluziona că modificarea structurii plantaţiilor viticole după
vârstă pe parcursul anilor 1984-2001 a fost un proces negativ, fiind în defavoarea dezvoltării
sectorului viti-vinicol.

75
Evoluţia calitativă a plantaţiilor viticole poate fi urmărită în baza analizei modificării structurii
acestora după ponderea soiurilor europene (albe, roşii şi de masă) şi a celor hibride (tabelul 2.4.4).
Una din caracteristicile pozitive ale modificării structurii plantaţiilor viticole este creşterea
ponderii soiurilor europene. Dacă în perioada de după cel da-al doilea război mondial ponderea
soiurilor europene în suprafaţa plantaţiilor viticole constituia doar 8,7%, atunci în anul 1970 ea
alcătuia deja 71,1%. Pe parcursul anilor 1970-2001 ponderea soiurilor europene a crescut încă cu
19,1%. Deşi recensământul anului 1984 a demonstrat că suprafaţa plantaţiilor de soiuri europene are
o tendinţă de scădere, ponderea acestora totuşi continuă să rămână înaltă. Aceasta se datorează
faptului că suprafeţele plantaţiilor viticole de soiuri europene se micşorează cu ritmuri mai mici
decât cele cu soiuri hibride.
Tabelul 2.4.4
Evoluţia structurii plantaţiilor viticole în Republica Moldova*
Suprafaţa Soiurile europene includ:
soiuri Soiuri
Anii totală de vii, soiuri de soiuri de soiri de vin
europene hibride
inclusiv: masă vin roşu albe
mii ha 219,6 156,1 34,6 24,9 96,6 63,5
1970
% 100,0 71,1 15,8 11,3 44,0 28,9
mii ha 236,5 202,3 15,7 53,8 132,8 34,2
1984
% 100,0 85,5 6,6 22,7 56,2 14,5
mii ha 154,8 138,5 24,3 36,2 78,0 16,3
1994
% 100,0 89,5 15,7 23,4 50,4 10,5
mii ha 110,8 99,9 16,8 27,1 56,0 10,9
2001
% 100,0 90,2 15,2 24,5 50,5 9,8
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.
* - pe baza datelor recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat.
Din categoria soiurilor europene pe parcursul anilor 1970-2001 cea mai mare pondere (în
limitele 44,0-56,2% din suprafaţa totală a viilor) le revine soiurilor de vin albe, datorită condiţiilor
pedo-climaterice ale zonelor centrale şi de nord ale republicii, care sunt mai mult favorabile pentru
cultivarea soiurilor albe. Ponderea soiurilor europene roşii în perioada 1970-2001 are o tendinţă de
creştere continuă, mărindu-se de la 11,3% până la 24,5%. Această sporire are la bază creşterea
cererii faţă de vinurile roşii. De menţionat faptul că anume soiurile europe roşii servesc ca materie
primă pentru producerea celor mai preţioase vinuri de calitate.
Urmărind dinamica modificării ponderii soiurilor europene de masă, se poate constata că în
anii când a fost efectuate recensămintele ea a alcătuit în jurul la 15% din suprafaţa totală a viilor, cu
excepţia anului 1984 (6,6%). La analiza dinamicii suprafeţei plantaţiilor viticole de soiuri de masă,
cel mai mare salt se observă în perioada anilor 1984-1994 (de la 15,7 mii ha până la 24,3 mii ha).
Cauza principală o constituie lupta împotriva alcoolismului, începută în 1985, care a dus la
defrişarea soiurilor de vin şi la înlocuirea lor prin soiuri de masă.

76
Plantaţiile de viţă de vie de soiuri hibride s-au micşorat pe parcursul anilor 1970-2001 de la
63,5 până la 10,9 mii ha, ponderea lor în suprafaţa totală de vii pe reducându-se continuu de la
28,9% până la 9,8%. Această dinamică este apreciată pozitiv, deoarece strugurii de soiuri hibride nu
permit obţinerea producţiei vinicole de o calitate înaltă.
După cum s-a menţionat, anume calitatea materiei prime determină, în cea mai mare măsură,
calitatea producţiei finite. Spre exemplu, pentru producerea vinurilor de calitate sunt necesare anumite
soiuri europene de struguri preţioase. Pornind de la aceste considerente, se impune studiul modificării
structurii sortimentului plantaţiilor viticole, ţinând cont de cele mai preţioase soiuri (tabelul 2.4.5).
Tabelul 2.4.5.
Evoluţia structurii sortimentului plantaţiilor viticole în Republica Moldova*
Anii
Indicatorii 1970 1984 1994 2001
ha % ha % ha % ha %
Suprafaţa totală de vii 219600 - 236500 - 154800 - 110800 -
Suprafaţa soiurilor de
184900 100,0 209500 100,0 122500 100,0 94000 100,0
vin, din care:
1) Soiuri europene
24900 13,5 53800 25,7 36200 29,6 27100 28,8
roşii inclusiv:
Cabernet-Sauvignon 17795 9,6 24818 11,8 8305 6,8 7590 8,1
Merlot 796 0,4 15793 7,5 9266 7,6 8123 8,6
Pinot Noir 1195 0,6 5433 2,6 9205 7,5 6521 6,9
2) Soiuri europene
91100 49,3 132800 63,4 78000 63,7 56000 59,6
albe inclusiv:
Aligote 19030 10,3 35243 16,8 25753 21,0 15790 16,8
Chardonnay 280 0,2 3275 1,6 6375 5,2 5134 5,5
Feteasca albă 24965 13,3 17501 8,4 6141 5,0 4334 4,6
Pinot Blanc 3580 1,9 5477 2,6 2401 2,0 2391 2,5
Rcaţiteli 19315 10,4 33306 15,9 15470 12,6 11508 12,2
Sauvignon 2540 1,4 16823 8,0 9636 7,9 8151 8,7
Traminer rose 1790 1,0 7231 3,5 3820 3,1 2731 2,9
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.
* - pe baza datelor recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat
Deşi conform datelor recensământurilor, începând cu anul 1984, suprafaţa viilor de soiuri
europene roşii se reduce, ponderea lor creşte. Majorarea ponderii soiurilor europene roşii constituie
un element pozitiv în modificarea structurii plantaţiilor viticole. Un alt factor pozitiv este creşterea
ponderii plantaţiilor viticole de soiuri roşii preţioase pe parcursul anilor 1970-2001, de exemplu,
Merlot (de la 0,4% până la 8,6%) şi Pinot-Noir (de la 0,6% până la 6,9%). Însă trebuie menţionat
faptul că s-a micşorat suprafaţa ocupată de soiul Cabernet-Sauvignon şi ponderea acestuia, el fiind
considerat ca unul dintre cele mai bune pentru producerea vinurilor de calitate, de colecţie şi a
vinurilor spumante roşii.
Ponderea soiurilor europene albe nu s-a redus esenţial şi pe parcursul ultimelor 20 de ani,
alcătuind în jurul a 60% din suprafaţa totală a soiurilor de vin. Cele mai preţioase soiuri albe de vin se

77
consideră Chardonnay, Aligote, Sauvignon, Rcaţiteli şi Traminer, ponderea cărora, în general, are o
tendinţă de creştere. Unul dintre cele mai răspândite soiuri de vin albe este Feteasca, dar suprafaţa şi
ponderea acestui pe parcursul perioadei analizate s-a micşorat, fiind înlocuit prin soiuri mai preţioase.
În general, reducerea suprafeţelor de vii de soiuri europene preţioase este în defavoarea
dezvoltării sectorului viti-vinicol, totodată, creşterea ponderii lor în structura plantaţiilor viticole
totale constituie un fenomen pozitiv, care contribuie la sporirea calităţii strugurilor, ca materie
primă, şi, respectiv, a producţiei vinicole finite.
Modificările suprafeţelor plantaţiilor viticole, precum şi ale structurii acestora determină în
mod direct evoluţia producţiei de struguri şi calitatea lor în republică (tabel 2.4.6).
Tabelul 2.4.6
Evoluţia producerii strugurilor în Republica Moldova în
gospodăriile de toate categoriile pe anii 1970 – 2003
Producţia totală, Conţinutul de zahăr în
Anii Recolta la 1 ha, chintale
mii t struguri, %
1970 700,1 38,5 16,24
1975 1263,4 67,1 17,43
1980 1201,2 59,2 12,74
1985 654,4 37,5 17,16
1990 939,7 53,8 17,19
1995 852,2 49,2 14,40
2000 703,8 49,5 17,20
2001 505,0 33,5 16,80
2002 641,2 43,3 16,60
2003 677,2 45,5 15,90
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.
Urmărind dinamica producţiei totale de struguri, se observă că cel mai mare volum a fost
înregistrat în anul 1975. Anume în acest an viticultura Republicii Moldova a atins punctul
culminant în dezvoltarea sa, fiind colectate 1263,4 mii tone de struguri, recolta medie la hectar
constituind 67,1 chintale. Aceste rezultate sunt determinate atât de suprafaţa mare a plantaţiilor de
vii, cât şi de condiţiile climaterice favorabile viticulturii din anul respectiv, conţinutul de zahăr în
struguri fiind înalt (17,43%). În următorii ani a avut loc o scădere a volumului de struguri recoltaţi,
în anul 1997 cantitatea lor constituind 300,8 mii t, iar recolta medie la hectar 18,2 chintale. În
următorii ani are loc o îmbunătăţire lentă a situaţiei, în anul 2003 recoltându-se struguri de 2,3 ori
mai mult decât în anul 1997. Comparând valorile producţiei totale de struguri în ultimii ani cu cele
din anii 1975-1980, constatăm o situaţie neîmbucurătoare. Bineînţeles, că evoluţia recoltei globale
de struguri depinde mult de dinamica suprafeţelor de viţă de vie. Iată de ce la analiza productivităţii
plantaţiilor viticole se ia în considerare nu producţia totală de struguri, ci recolta medie la hectar.
Studiul volumului recoltei medii de struguri la hectar, nu demonstrează că există o oarecare tendinţă

78
de creştere continuă. Nivelul maxim al indicatorului a fost atins în anul 1975, dar în următorii ani el
nu a mai fost înregistrat. Cele mai joase valori s-au constatat în anii 1997, 1998, 1999 şi 2001, când
recolta medie la hectar a alcătuit, respectiv, 18,2, 21,6, 31,4 şi 33,5 chintale/hectar. Pe parcursul
următorilor doi ani situaţia s-a ameliorat nesemnificativ. Recolta medie de 45,5 chintale/hectar,
obţinută în anul 2003, a fost foarte mică, comparativ cu productivitatea plantaţiilor viticole din ţările
europene, unde se capătă 10-15 t/ha. Astfel, volumul producţiei totale de struguri în republică,
precum şi recolta medie la hectar nu permit a asigura o dezvoltare normală a sectorului viti-vinicol.
În principiu, nivelul redus al recoltei medii la hectar încă nu vorbeşte despre calitatea joasă a
strugurilor. În anii, cu insuficienţă de umiditate masa unui strugure şi dimensiunile boabelor pot să
fie mult mai mici, deci şi calitatea strugurilor se înrăutăţeşte. Dar e posibilă şi altă situaţie: strugurii
sunt frumoşi şi au o calitate înaltă, dar numărul lor pe tufă este mic. Ca atare, recolta medie la hectar
şi conţinutul de zahăr în struguri sunt influenţate, în mare măsură, de condiţiile climaterice ale
anului, însă aceşti doi indicatori nu depind unul de altul, deoarece recolta la hectar este în funcţie de
condiţiile climaterice, începând cu primăvara şi terminând cu toamna, conţinutul de zahăr în
struguri acumulându-se în ultimele săptămâni. Anume conţinutul de zahăr în struguri este unul
dintre indicatorii de bază, care determină calitatea acestora. S-a constatat că cultivarea viţei de vie
în condiţii climaterice calde duce la sporirea concentraţiei de zahăr şi a extractelor, reducând nivelul
acidităţii. Nivelul de bază al conţinutului de zahăr se consideră egal cu 17%. Din strugurii cu
conţinutul de zahăr mai înalt de 17% se produc vinurile de marcă şi spumante. Analizând dinamica
conţinutului de zahăr în struguri, se observă o tendinţă de scădere a acestuia, care a devenit foarte
pronunţată în perioada anilor 1990-1996. În următorii ani situaţia s-a ameliorat, în ultimii ani
conţinutul de zahăr în struguri, în medie pe ţară, a variat în limitele de 16-17%.
Nivelul relativ jos al conţinutului de zahăr în struguri şi cel al recoltei medii la hectar sunt
condiţionate, într-o măsură oarecare, de nerespectarea cerinţelor agrotehnice în cultivarea viţei de
vie şi de insuficienţa cunoştinţelor populaţiei în domeniu.
Deşi suprafaţa Republicii Moldova nu este mare, condiţiile climaterice diferă considerabil.
Astfel, în zona de sud, unde temperaturile sunt mai înalte, în struguri se acumulează un conţinut mai
mare de zahăr, pe când în zona de nord unele soiuri de struguri nu reuşesc să ajungă la condiţiile
necesare, conţinutul de zahăr fiind mai redus. De aceea trebuie de ţinut cont la selectarea terenurilor
agricole pentru plantarea viţei de vie şi luată în considerare afirmaţia lui Tomas Fuller „Din poamă
acră nu se va primi un vin dulce”.
Încheind acest capitol, pornind de la evoluţia calitativă a plantaţiilor de vii şi a producţiei de
struguri obţinute, se poate vorbi de dinamica negativă a suprafeţei de viţă de vie, a productivităţii ei
şi a conţinutului de zahăr din struguri. Dacă excludem influenţa condiţiilor climaterice, care uneori

79
sunt mai puţin favorabile viticulturii, principala cauză a tendinţei menţionate este incorectitudinea
prelucrării plantaţiilor viticole. În întreprinderile agricole condiţiile agrotehnice de cultivare a viţei
de vie, într-o măsură sau alta, se îndeplinesc, pe când în gospodăriile ţărăneşti şi cele personale, ele
foarte puţin se respectă. Pornind de la faptul că problema calităţii producţiei vinicole este strâns
legată de cea a calităţii materiei prime, sunt necesare măsuri adecvate în scopul îmbunătăţirii stării
plantaţiilor viticole şi sporirii calităţii strugurilor recoltaţi la nivelul ţării.

* * *
În baza analizei evoluţiei şi geografiei exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova,
a dezvoltării întreprinderilor vinicole sub aspectul calităţii producţiei şi a direcţiilor de
comercializare a acesteia s-a constatat că situaţia existentă nu este suficient de favorabilă.
Actualmente o cerinţă importantă pentru promovarea exporturilor tuturor produselor este
raportul optim calitate/preţ. Pentru a obţine un nivel înalt al corelaţiei calitate/preţ întreprinderile
vinicole autohtone ar trebui să promoveze mecanisme adecvate, care să permită optimizarea acestei
corelaţii în baza sporirii calităţii producţiei şi a reducerii costului (preţului) ei. Un mecanism
eficient de creştere a exporturilor producţiei întreprinderilor vinicole la etapa actuală este Sistemul
de Management al Calităţii. În această ordine de idei, în capitolul III al lucrării se vor argumenta
direcţiile prioritare de majorare a volumului exportului producţiei vinicole în baza implementării
Sistemului de Management al Calităţii.

80
CAPITOLUL III. DIRECŢIILE PRIORITARE DE CREŞTERE A
EXPORTULUI PRODUCŢIEI VINICOLE ÎN BAZA IMPLEMENTĂRII
SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII
„Problema nu constă în îmbunătăţirea
calităţii, îmbunătăţirea calităţii este
răspunsul la problemă”
(Miron Tribus)
3.1 Argumentarea etapelor elaborării, implementării şi certificării Sistemului de
Management al Calităţii
În perioada actuală, când lupta concurenţială în toate domeniile de activitate este foarte
aprigă, iar cerinţele consumatorilor se caracterizează printr-o creştere continuă, un instrument
important al „succesului” întreprinderilor reprezintă mecanismul optimizării raportului calitate/preţ.
La rândul său, SMC este instrumentul care asigură nemijlocit îmbunătăţirea continuă a calităţii şi
reducerea costurilor de producţie, sporind, astfel, competitivitatea producţiei în ansamblu.
Pe de o altă parte, certificarea Sistemului de Management al Calităţii (SMC), implementat în
cadrul întreprinderii conform cerinţelor standardului internaţional ISO 9001, constituie un factor
important de consolidare a încrederii consumatorului în de calitatea producţiei oferite, care
confirmă corespunderea producţiei anumitor cerinţe, standarde şi condiţii tehnice stabilite.
Pornind de la faptul, că circa 90% din producţia vinicolă fabricată în Republica Moldova
este destinată exportului, certificarea SMC, implementat în cadrul întreprinderilor vinicole
autohtone în standardul internaţional ISO 9001, va constitui contribui la sporirea exportului
producţiei vinicole.
Pe parcursul ultimelor ani unele întreprinderi vinicole din Republica Moldova,
convingându-se de necesitatea sporirii competitivităţii producţiei lor pe piaţa externă, au
implementat SMC, fiind certificate conform cerinţelor standardului internaţional ISO 9001:2000.
Printre întreprinderile vinicole certificate conform acestui standard pot fi menţionate: „Leovin” SA,
„Aroma” SA, „Vinăria Bardar” SA, „Asconi” SA, „Lion-Gri” SRL, „Dionisos Mereni” SA,
„Vinăria Bostavan” SA, „Vismos” SA. În anul 2003 în Republica Moldova au fost înregistrate 134
de întreprinderi vinicole, întreprinderile certificate alcătuind circa 6% din numărul total şi rezervele
de implementare a SMC sunt încă foarte mari.
Pentru îmbunătăţire Sistemului de Management al Calităţii se impune examinarea etapelor
de elaborare-documentare, implementare şi certificare a acestuia. În continuare propunem
algoritmul elaborării-documentării, implementării şi certificării SMC în cadrul întreprinderilor
vinicol, care include următoarele etape:

81
I. Evaluarea situaţiei iniţiale la întreprindere vis-a-vis de prevederile standardului ISO
9001. Această etapă presupune studierea situaţiei existente şi evaluarea acesteia în raport cu
cerinţele standardului ISO 9001 şi specificul întreprinderilor vinicole. În urma studiului efectuat
echipa de implementare prezintă analiza benchmarking, care estimează poziţia întreprinderii faţă de
cerinţele tuturor procedurilor standardului. În funcţie de rezultatele obţinute se determină direcţiile
prioritare şi măsurile necesare pentru atingerea de către întreprindere a nivelului optim al sistemului
calităţii conform prevederilor standardului.
În scopul obţinerii unor rezultate veridice se propune ca evaluarea situaţiei iniţiale a
întreprinderii în raport cu prevederile standardului să fie efectuată de către o echipă de consultanţi
specializaţi şi competenţi în domeniu. Rezultatele evaluării situaţiei iniţiale pot servi drept bază pentru
elaborarea măsurilor şi stabilirea direcţiilor de implementare a SMC, adecvat întreprinderilor vinicole.

II. Documentarea SMC, care presupune următoarele subetape:


1) Elaborarea schemei organizatorice de conducere cu SMC şi stabilirea responsabilităţilor. Se
propune ca structura de conducere a SMC să se bazeze pe structura de conducere a
întreprinderii, introducându-se modificările necesare în cadrul cărora vor fi luate în considerare
prevederile standardului în acest domeniu:
• desemnarea reprezentantului managementului care, ar trebuie să fie directorul;
• desemnarea managerului calităţii, care va fi responsabil de elaborarea, documentarea,
implementarea şi menţinerea SMC.
În viziunea noastră, structura organizatorico-juridică a întreprinderii trebuie să corespundă
cerinţelor standardului ISO 9001. Principala divergenţă între structurile existente şi cele stabilite
conform prevederilor standardului ISO 9001 constă în poziţionarea managerului calităţii. Acesta se
află în subordonarea, astfel având posibilitate să controleze funcţionarea SMC în toate
subdiviziunile. În cazul în care managerul calităţii se subordonează unei anumite secţii sau
departament, el este lipsit de această posibilitate şi nu poate face obiecţiile referitor situaţiei create.
De aceea structura organizatorico-juridică a întreprinderii trebuie să corespundă prevederilor
standardului ISO 9001.
2) Definirea, aprobarea şi difuzarea politicii în domeniul calităţii. Responsabil din partea
întreprinderii pentru îndeplinirea acestei activităţi este managerul calităţii. Politica întreprinderii
se formulează în baza prevederilor standardului ISO 9001, astfel îmbunătăţirea continuă a
calităţii este unul dintre scopurile principale ale întreprinderii. Politica întreprinderii elaborată
potrivit prevederilor standardului ISO 9001 impune acordarea unei atenţii deosebite calităţii
producţiei în vederea majorării nivelului de satisfacere a cerinţelor clienţilor, îmbunătăţirii

82
continue a imaginii întreprinderii, sporirii gradului de competitivitate şi eficienţă al acesteia. De
regulă, politica întreprinderii se elaborează o dată în an, la stabilirea direcţiilor pentru anul viitor
ţinându-se cont de rezultatele obţinute pe parcursul anului curent. Autorul, îndeplinind funcţia
de managerul calităţii în cadrul ÎM „Vismos” SA, a ajuns la concluzia că o importanţă deosebită
are cunoaşterea de către întregul personal al întreprinderii a conţinutului politicii în domeniul
calităţii, astfel ei îşi pot aduce contribuţie la îmbunătăţirea acesteia.
3) Stabilirea obiectivelor calităţii este în funcţie de politica în domeniul calităţii. Obiectivele se
determină pentru fiecare departament al întreprinderii aparte, în baza opţiunilor propuse,
indicându-se termenele de realizare a acestora şi resursele necesare. La sfârşitul perioadei de
gestiune se stabileşte nivelul de realizare a obiectivelor se specifică lacunele şi scăpările din
vedere, se arată cauzele acestora. Concluziile trase şi recomandările făcute se vor lua în
considerare la definirea obiectivelor pentru anul următor. O atenţie sporită trebuie să se acorde
obiectivelor generale ale întreprinderii şi ale fiecărei subdiviziuni. Este important ca managerul
să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea resurselor necesare realizării obiectivelor.
4) Elaborarea procedurilor SMC. Mai întâi trebuie de ştiut ce proceduri trebuie elaborate. În afară
de cele şase proceduri obligatorii prevăzute de standard pentru întreprinderile vinicole sunt
necesare proceduri privind analiza contractelor, selectarea furnizorilor, controlul proceselor şi a
producţiei etc. Toate acestea proceduri în ansamblu vor asigura calitatea producţiei vinicole la
toate etapele ciclului de viaţă.
5) Elaborarea şi aprobarea manualului calităţii. Aceste reprezintă un document sintetic al SMC, în
care se descrie metodologia utilizată de întreprindere în scopul respectării prevederilor
standardului ISO 9001. Ţinând cont de specificul produselor vinicole, calitatea cărora este
influenţată de calitatea obţinută la fiecare etapă a ciclului de viaţă, este important ca în manualul
calităţii să fie descrise toate procedurile, interacţiunea şi influenţa lor asupra calităţii produsului finit.
6) Menţinerea înregistrărilor şi elaborarea instrucţiunilor de lucru. În scopul evidenţierii
responsabilităţilor fiecărui angajat în asigurarea calităţii şi demonstrarea dovezilor că aceste
responsabilităţi se îndeplinesc, este necesar de menţinut înregistrări. Aceste instrucţiuni vor
preîntâmpina comiterea greşelilor şi vor asigura calitatea.

III. Implementarea şi menţinerea funcţionării SMC. Etapa implementării SMC este cea mai
dificilă. În continuare va fi prezentat algoritmul implementării SMC în cadrul întreprinderilor
vinicole în baza Combinatului de Vinuri Spumante şi de Marcă ÎM „Vismos” SA, unde
implementarea SMC s-a efectuat în perioada 1.08.2004-1.03.2005 de către o echipă de consultanţă
competentă în frunte cu Dna M. Gheorghiţă. Pe data de 20.06.2005 întreprinderea a fost certificată

83
de către organismul internaţional de certificare SGS (Marea Britanie). Planul de implementare a
SMC în cadrul ÎM „Vismos” SA este prezentat în anexa 9.
1. PMC 7.5.3 „Identificarea, trasabilitatea şi definirea stadiului controlului
produsului”. Se propune ca procedura implementării anume cu PMC 7.5.3, deoarece ea cuprinde
toate secţiile şi departamentele întreprinderii şi stă la baza celorlalte proceduri, şi anume: asigură
identificarea corectă a produselor recepţionate, semifabricatelor şi produselor finite, pentru a evita
utilizarea lor incorectă, trasabilitatea produsului, începând cu recepţia materiei prime şi până la
produsul finit, stabilirea şi identificarea la toate fazele de producţie a stadiului controlului
produsului, utilizarea sau livrarea numai a produselor de calitate, cele de calitate inferioară fiind
separate pentru tratarea ulterioară.
De implementarea acestei proceduri sunt responsabili toţi şefii secţiilor de producţie.
2. PMC 7.4 „Aprovizionare” are o importanţă decisivă pentru asigurarea calităţii
producţiei vinicole. Scopul acestei proceduri este de a asigura conformitatea produselor
aprovizionate cu cerinţele de aprovizionare specificate de întreprindere; de a obţine cele mai bune
produse din punctele de vedere economic şi al calităţii de la furnizori.
ÎM „Vismos” SA evaluează şi selectează furnizorii doar urmărind asigurarea calităţii
producţiei fabricate. Pentru celelalte produse achiziţionate nu sunt prevăzute proceduri de evaluare
şi selectare a furnizorilor. Evaluarea şi selectarea corectă a furnizorilor materiei prime şi
materialelor care influenţează direct calitatea producţiei finite va asigura creşterea considerabilă a
calităţii tuturor produselor, ce constituie intrările întreprinderii, va spori gradul de satisfacţie a
clientului şi va îmbunătăţirii imaginea întreprinderii în ansamblu.
3. PMC 7.2 „Procese referitoare la client” – se aplică pentru toate ofertele, contractele
semnate şi comenzile primite de la clienţi. Scopul acestei proceduri este stabilirea cerinţelor
clientului faţă de produs şi a condiţiilor de livrare, identificarea condiţiilor referitoare la produs,
care nu au fost specificate de client, dar sunt necesare pentru a utiliza produsul şi/sau sunt cerute de
lege şi/sau sunt reglementate de standardele naţionale sau internaţionale, de a se asigura că oferta
este elaborată conform exigenţelor tehnice şi economice ale întreprinderii, că comanda primită va fi
îndeplinită conform condiţiilor clientului; asigurarea eficacităţii canalelor de comunicare cu clientul
pentru a-i livra în caz de necesitate toată informaţia referitoare la produse, contracte, oferte,
comenzi, modificări, reclamaţii.
4. PMC 7.1 „Planificarea proceselor de producţie” – se referă la toată producţia
companiei, urmărindu-se planificarea procesului de realizare a produselor conform condiţiilor
referitoare la calitate, specificate în documentaţia normativ-tehnica, în contract sau de către
conducerea companiei; definirea proceselor de realizare a produselor şi elaborarea documentelor

84
corespunzătoare; stabilirea resurselor (umane, tehnice, materiale), necesare pentru realizarea
produsului; determinarea activităţilor necesare de control şi de validare a produsului şi a condiţiilor
de acceptare a produsului pentru a asigura conformitatea lui cu condiţiile specificate; definirea
înregistrărilor necesare pentru a demonstra conformitatea proceselor şi a produselor.
5. PMC 6.3 „Controlul infrastructurii” – este elaborată pentru menţinerea infrastructurii
necesare, asigurarea conformităţii produselor cu condiţiile stabilite.
6. PMC 8.2.1 „Satisfacţia clientului” – are scopul de a evalua şi monitoriza satisfacţia
clienţilor atât externi, cât şi interni. Această procedură urmăreşte acumularea datelor şi informaţiei
necesare pentru a evalua nivelul de satisfacţie a clienţilor externi şi interni; stabilirea metodelor de
evaluare a satisfacţiei clienţilor în baza datelor şi informaţiilor existente; monitorizarea validităţii
informaţiei, a datelor şi a metodelor utilizate pentru evaluarea satisfacţiei clienţilor pentru a asigura
corespunderea lor permanentă.
7. PMC 6.2 „Resurse umane” – se aplică pentru tot personalul, care realizează activităţi ce
influenţează calitatea. Scopurile acestei proceduri sunt identificarea competenţelor indespensabile
pentru personalul care desfăşoară activităţi ce influenţează calitatea produsului; planificarea
instruirii personalului şi evaluarea eficacităţii acesteia; asigurarea conştientizării de către personalul
întreprinderii a relevanţei şi importanţei lor în realizarea obiectivelor calităţii; menţinerea
înregistrărilor adecvate referitoare la studii, instruire, abilităţi şi experienţă.
8. PMC 8.3 „Controlul produsului neconform” – se aplică produselor la recepţie,
semifabricatelor, produselor finite şi produselor returnate de către client, neconforme cu condiţiile
specificate. Scopul acestei proceduri este în stabilirea modalităţilor de depistare a neconformităţilor
şi de tratare ulterioară a produselor neconforme cu condiţiile specificate; asigurarea că produsele
neconforme nu sunt utilizate în producţie sau livrate clientului.
9. PMC 8.5.2 „Acţiuni corective” şi PMC 8.5.3 „Acţiuni preventive” – au ca scop
eliminarea cauzelor neconformităţilor proceselor, produselor şi ale SMC, îmbunătăţirea continuă a
SMC şi creşterea eficienţei companiei.
10. PMC 7.5.5 „Conservarea produselor” – se aplică pentru următoarele produse: vin
materie primă, materiale auxiliare, ambalaj, semifabricate, produse finite. Această procedură are
scopul de a proteja calitatea produselor (materia primă, semifabricate, produsele finite), utilizându-
se modalităţi corecte de manipulare, ambalare, depozitare şi conservare a lor, garantarea conservării
calităţii produselor pe parcursul livrării lor destinatorului, dacă aceasta este prevăzut în contract.
11. PMC 4.2.3 „Controlul documentelor” – se foloseşte pentru controlul documentelor
SMC la ÎM „Vismos” SA şi include următoarele 4 categorii de documente: manualul calităţii,
procedurile SMC, alte documente interne (planurile calităţii, instrucţiuni de lucru, documente

85
referitoare la procesele de producţie, vânzări, aprovizionare, angajare, instruire, documente de
ieşire, formulare interne, etc.), documente de origine externă (legi, regulamente, standarde, cerinţe
ale clienţilor, specificări tehnice).
Scopul acestei proceduri este de a defini documentele SMC la ÎM „Vismos” SA şi a stabili
criteriile pentru redactarea, verificarea, aprobarea, emiterea, distribuirea, arhivarea, analiza şi
actualizarea lor.
12. PMC 4.2.4 „Controlul înregistrărilor calităţii” – se aplică pentru toate înregistrările
calităţii, şi anume: înregistrări ale analizei SMC, efectuate de către management, înregistrări ale
analizei contractelor, înregistrări ale verificării produselor şi monitorizării proceselor, rapoarte de
audit, înregistrări referitoare la natura neconformităţilor şi la orice acţiuni ulterioare întreprinse,
înregistrări ale acţiunilor corective şi ale celor preventive, înregistrări ale instruirii, abilităţilor,
experienţei, studiilor personalului, înregistrări ale satisfacerii clientului intern şi celui extern.
Această procedură urmăreşte scopul stabilirii modului de identificare, colectare, arhivare,
protejare, regăsire, conservare şi eliminare a înregistrărilor calităţii pentru a demonstra aplicarea
eficace a SMC în conformitate cu condiţiile specificate.
13. PMC 8.2.4.1 „Monitorizarea şi măsurarea produselor la recepţie” – se utilizează la
produsele recepţionate ce au o importanţă strategică în realizarea produsului. Scopul urmărit este
asigurarea că produsele achiziţionate de întreprindere de care depinde calitatea producţiei fabricate
sunt controlate la recepţie conform Planurilor Calităţii, aprobate de întreprindere; în producţie se
utilizează doar produse conforme cu condiţiile specificate; înregistrările conformităţii cu criteriile
de recepţie sunt menţinute.
14. PMC 6.4 „Mediul de lucru” – se aplică pentru toate subdiviziunile întreprinderii, în
special, pentru secţiile de producţie şi încăperile de depozitare a produselor, de asemenea şi pentru
lucrările de manipulare. Scopul procedurii constă în asigurarea identificării şi monitorizării
factorilor mediului înconjurător, fizici şi umani, care pot influenţa asupra conformităţii producţiei,
securităţii angajaţilor şi capacităţii lor de lucru.
15. PMC 8.2.4.2 „Monitorizarea şi măsurarea semifabricatelor şi produselor finite” – se
foloseşte pentru toate tipurile de produse finite ale întreprinderii şi de semifabricatele obţinute la
fabricarea lor. Procedura respectivă are drept scop stabilirea modalităţilor de control al tuturor
tipurilor de semifabricate şi produse finite conform Procedurilor SMC, Planurilor calităţii,
Instrucţiunilor de lucru, Standardelor, Instrucţiunilor Tehnologice şi altor documente normativ-
tehnice, precum şi indicaţiilor clientului; asigurarea transmiterii tuturor semifabricatelor la următorul
proces tehnologic şi a produsului finit la depozit doar în cazul rezultatului pozitiv al tuturor
controalelor planificate; asigurarea că înregistrările conformităţii cu cerinţele înaintate sunt menţinute.

86
16. PMC 7.6 „Controlul instrumentelor de măsurare şi monitorizare” – se aplică pentru
toate instrumentele de măsurare şi monitorizare utilizate de întreprindere. Scopul acestei proceduri
este de a defini modalităţile şi responsabilităţile de control şi întreţinere a instrumentelor de
măsurare şi monitorizare, utilizate de întreprindere pentru a demonstra conformitatea produsului cu
condiţiile specificate; de a stabili modul de identificare a instrumentelor de măsurare şi
monitorizare; de manipulare şi păstrare a instrumentelor de măsurare şi monitorizare.
17. PMC 8.5.1 „Îmbunătăţirea continuă” – se utilizează de către toate Centrele de
Responsabilitate ale IM “VISMOS” SA pentru planificarea şi implementarea acţiunilor de
îmbunătăţire, având ca scop stabilirea metodelor şi responsabilităţilor pentru îmbunătăţirea continuă
a eficacităţii SMC.
18. PMC 8.2.2 „Audtul intern” – se aplică pentru auditurile interne ale SMC în toate
Centrele de Responsabilitate ale ÎM „VISMOS” SA. Această procedură are ca scop următoarele:
stabilirea conformităţii şi eficacităţii SMC în vigoare, a responsabilităţilor şi cerinţelor pentru
planificarea şi efectuarea auditurilor interne, raportarea rezultatelor şi menţinerea înregistrărilor;
acordarea Centrului de responsabilitate verificat a oportunităţii de îmbunătăţire a propriei activităţi
în vederea creşterii satisfacţiei clientului.
19. PMC 5.0 „Responsabilitatea managementului” – se întrebuinţează de către toate
Centrele de responsabilitate ale ÎM “VISMOS” SA, în limitele competenţelor acestora. Scopul
procedurii constă în asigurarea că managementul de cel mai înalt nivel din ÎM “VISMOS” SA
poartă răspundere pentru dezvoltarea, implementarea şi menţinerea SMC, îmbunătăţirea continuă şi
eficacitatea lui, modul de menţinere, dirijare şi îmbunătăţire a SMC; stabilirea modului de
demonstrare a Angajamentului managementului, a modalităţilor de efectuare a Analizei SMC din
partea managementului, de orientarea spre client, planificarea calităţii, stabilirea responsabilităţilor
şi autorităţii, elaborarea şi actualizarea politicii în domeniul calităţii.
20. PMC 8.4 „Analiza datelor” – se aplică de către toate Centrele de Responsabilitate ale
ÎM “VISMOS” SA pentru analiza datelor obţinute în urma monitorizării şi măsurării indicatorilor
de performanţă a produselor, proceselor şi SMC. Scopul procedurii este de a descrie modalităţile şi
responsabilităţile pentru colectarea, analiza şi interpretarea datelor, obţinute în urma monitorizării şi
măsurării produselor, proceselor şi SMC.
21. PMC 8.2.3 „Monitorizarea şi măsurarea proceselor” – se utilizează pentru toate
procesele SMC al întreprinderii. Procedura respectivă are ca scop asigurarea controlului proceselor
SMC al întreprinderii prin monitorizarea şi măsurarea parametrilor lor în vederea obţinerii
rezultatelor planificate.

87
Este foarte important de a asigura buna funcţionare a SMC, fapt ce contribuie la
îmbunătăţirea continuă a calităţii.

IV. Certificarea SMC se efectuează de către un organism internaţional de certificare. Dacă


în timpul efectuării auditului extern sunt depistate cel puţin două neconformităţi majore, atunci are
loc stoparea auditului extern la etapa dată sau continuarea până la sfârşit, în scopul evidenţierii
tuturor neconformităţilor existente, fără obţinerea certificatului. În cazul în care auditul are un
rezultat pozitiv, în timp de 4-6 săptămâni întreprinderea obţine certificatul de implementare a SMC.
Întreprinderea, pentru a se încredinţa că este pregătită pentru certificare, efectuează auditul
intern, conform prevederilor standardului ISO 19011. Pentru această, în primul rând, se impun
selectarea şi pregătirea auditorilor interni competenţi, în al doilea rând – efectuarea corectă a lui.
Auditul poate fi realizat în trei moduri: pe orizontală – se selectează o secţie sau un
departament şi se controlează toate procedurile implementate în cadrul lor; pe verticală – se alege o
procedură şi se verifică funcţionarea acesteia în toate secţiile sau departamentele tangente; mixtă –
în cadrul acesteia se folosesc cele două tipuri menţionate. Cea mai optimală variantă este cea mixtă,
care permite efectuarea unui control mai amănunţit, evidenţierea multiplelor neconfomităţi existente
în funcţionarea SMC şi elaborarea măsurilor de înlăturare a acestora.
După efectuarea auditului intern, se determină organul de certificare. Unor organe
internaţionale de certificare li se propune să certifice întreprinderea respectivă. În baza devizului de
cheltuieli propus de mai multe organe, se selectează varianta optimă, ţinând cont şi de prestigiul
organelor de certificare. Cu organul selectat se încheie un contract referitor la petrecerea certificării
întreprinderii.
În ceea ce priveşte selectarea organului de certificare de către întreprinderile vinicole
autohtone, de menţionat faptul că pentru majoritatea acestora principalul criteriu de selectare este
devizul de cheltuieli. Ţinând cont de faptul că producţia vinicolă autohtonă se comercializează pe
pieţele diferitelor ţări ale lumii şi toate întreprinderile vinicole intenţionează să-şi lărgească în viitor
piaţa de desfacere, se propune ca la baza selectării organului de certificare să nu stea devizul de
cheltuieli, ci prestigiul acestui organ. Certificarea SMC al întreprinderilor vinicole din Republica
Moldova de către un organ cu renume mondial va asigura sporirea încrederii consumatorului faţă de
producţia moldovenească şi a volumului exportului.
De menţionat faptul că succesul funcţionării SMC depinde, în mare măsură, de principala
etapă – cea a implementării sistemului. Se ştie că unele întreprinderi vinicole încearcă de sine stătător
să implementeze SMC. Dar este foarte important ca implementarea acestui sistem să fie efectuată cu
ajutorul unei echipe de consultanţă competente. În acest caz, cheltuielile legate de implementarea cu

88
succes a SMC prin intermediul echipei de consultanţi vor fi pe deplin recuperate prin certificarea
reuşită a acestuia, îmbunătăţirea continuă a calităţii producţiei, creşterea nivelului de satisfacţie a
clienţilor etc., astfel asigurându-se creşterea semnificativă a volumului vânzărilor întreprinderii.

3.2 Abordarea procesuală a întreprinderilor vinicole – un element important al


Sistemului de Management al Calităţii
3.2.1 Implementarea managementului prin procese – fundamentul îmbunătăţirii continue
Sistemele de Management al Calităţii, elaborate şi implementate în cadrul întreprinderilor
conform Standardului Internaţional ISO 9001:2000, se bazează preponderent pe implementarea
managementului prin procese.
Standardul Internaţional ISO 9001:2000 promovează o abordare bazată pe dezvoltarea,
implementarea şi îmbunătăţirea eficacităţii SMC, în scopul creşterii satisfacţiei clientului în urma
îndeplinirii cerinţelor acestuia.
Pentru asigurarea funcţionării eficiente al întreprinderii este necesar de identificat şi de
coordonat numeroase activităţi corelate. Orişicare activitate în cadrul căreia se utilizează anumite
resurse, astfel încât are loc transformarea elementelor de intrare în elemente de ieşire, poate fi
considerată un proces. Deseori elementele de ieşire dintr-un proces constituie, în mod direct,
elementele de intrare în procesul următor.
Implementarea unui sistem de procese în cadrul oricărei întreprinderi, precum şi
identificarea, interacţiunea acestora şi conducerea lor poate fi considerată drept o „abordare bazată
pe proces”. Avantajul primordial al abordării bazate pe proces constă în efectuarea controlului
permanent atât al legăturii dintre procesele individuale ale unui sistem de procese, cât şi al
combinării şi interacţiunii acestora.
O astfel de abordare a SMC generează principalele elemente importante, care figurează în
cadrul acestui sistem, şi anume:
• înţelegerea şi satisfacerea cerinţelor clienţilor;
• necesitatea de a aborda procesele în funcţie de valoarea adăugată;
• obţinerea rezultatelor înalte în ceea ce priveşte performanţa şi eficacitatea procesului;
• îmbunătăţirea continuă a proceselor în baza măsurărilor obiective.
Modelul unui Sistem de Management al Calităţii, bazat pe proces şi prevăzut de standardul
internaţional, este prezentat în figura 3.2.1.1. În această figură sunt ilustrate legăturile dintre toate
procesele SMC, specificate în capitolele 4 – 8 ale standardului internaţional ISO 9001:2000. După
cum se observă, rolul semnificativ le revin clientului şi definirii cerinţelor lui drept element de
intrare. Monitorizarea satisfacţiei clientului se efectuează în baza evaluării informaţiilor ce ţin de

89
percepţia clientului a faptului că organizaţia este capabilă să satisfacă cerinţele lui. În modelul
prezentat anterior sunt incluse toate cerinţele Standardului Internaţional ISO 9001:2000, însă
procesele nu sunt abordate detaliat.

Îmbunătăţirea continuă a Sistemului de


Management al Calităţii

Intrări Ieşiri

Responsabilitatea
managementului
CLIENŢI

CLIENŢI

Managementul Măsurare, analiză şi Satisfacţie


resurselor îmbunătăţire

Elemente Realizarea Elemente


Cerinţe Produs
de intrare produsului de ieşire

Legendă:
Activităţi care adaugă valoare
Flux de informaţii
Figura 3.2.1.1. Modelul Sistemului de Management al Calităţii bazat pe proces
Sursa: Standardul Internaţional ISO 9001.
În scopul realizării ideii de îmbunătăţire continuă în baza managementului prin procese
punctul 8.2.3 „Monitorizarea şi măsurarea proceselor” al standardului ISO 9001 prevede
monitorizarea şi măsurarea proceselor în cadrul întreprinderii. Cerinţele standardului în acest
domeniu sunt:
• Întreprinderea trebuie să aplice metode adecvate pentru monitorizarea procesului şi, acolo
unde este aplicabil, măsurarea lui;
• Întreprinderea trebuie să elaboreze şi să implementeze metode de măsurare a proceselor, care
ar demonstra capacitatea acestora de a obţine rezultatele planificate;

90
• Dacă rezultatele planificate nu sunt obţinute, întreprinderea trebuie să întreprindă acţiuni
corective pentru a asigura conformitatea produsului.
În scopul realizării cerinţelor standardului orice întreprindere trebuie, în primul rând, să-şi
identifice toate procesele. Drept proces în SMC, conform prevederilor standardului, poate servi
orice acţiune, care prevede:
INTRARE → TRANSFORMARE → IEŞIRE
În această ordine de idei, în cadrul ÎM „VISMOS” SA au fost identificate principalele
procese ale SMC. Harta tuturor proceselor realizate în cadrul întreprinderii se prezentă în Anexa 10.
Această hartă este constituită din trei părţi: procese de management, procese ale ciclului de viaţă a
produsului şi procese de suport.
La nivelul superior al hărţii proceselor se află „Procesele de management”, care se atribuie
managementului de vârf al organizaţiei. În calitate de date de intrare se utilizează datele,
informaţiile, procesele, raportul managerului calităţii, care apoi sunt analizate şi prelucrate de către
managementul top, fiind modificat şi îmbunătăţit SMC. Iar drept date de ieşire servesc cele care ţin
de îmbunătăţirea produselor, proceselor, SMC.
Categoria „Procese ale ciclului de viaţă a produsului” poate fi considerată cea mai
importantă grupă a proceselor utilizate în cadrul întreprinderii, deoarece anume ea este legată de
realizarea produsului, ceea ce constituie activitatea de bază a întreprinderii. Date de intrare în acest
proces sunt cerinţele clientului. Îndată după semnarea contractului, se planifică procesul de
producţie, care se află în strânsă concordanţă cu procesul de aprovizionare. În continuare are lor
realizarea procesului de producţie, care finalizează cu depozitarea produsului finit. În calitate de
date de ieşire a „Proceselor ale ciclului de viaţă a produsului” serveşte produsul livrat către client.
Categoria „Procese de suport” reprezintă cea mai largă grupă de procese utilizate în cadrul
întreprinderii. Scopul „Proceselor de suport” îl constituie crearea proceselor necesare pentru realizarea
„Proceselor ciclului de viaţă a produsului”. Această categorie este foarte importantă pentru asigurarea
activităţii stabile a întreprinderii. Fiecare proces care face parte din categoria respectivă are ca scop
menţinerea „Proceselor ciclului de viaţă a produsului” într-un ritm de lucru stabil.
Astfel, cele trei grupe de procese se află într-o relaţie de interdependenţă, formând o întreagă
unitate de procese, care se desfăşoară în cadrul întreprinderii. Procese analogice pot fi elaborate la
alte întreprinderi vinicole, introducând unele modificări specifice.
În scopul implementării SMC la ÎM „VISMOS” SA a fost elaborată o procedură
documentată de monitorizare şi măsurare a proceselor SMC al întreprinderii – PMC 8.2.3
„Monitorizarea şi măsurarea proceselor”. Scopul acestei proceduri constă în asigurarea controlului

91
proceselor SMC al întreprinderii prin monitorizarea şi măsurarea parametrilor lor în vederea
obţinerii rezultatelor planificate.
Modalităţile operaţionale cu privire la măsurarea şi monitorizarea proceselor identificate
propuse în procedură, sunt următoarele:
1. Monitorizarea şi măsurarea proceselor SMC.
P
Pentru controlul eficient al proceselor ÎM
CVSM „VISMOS” SA aplică metodologia A E
PDCA ceea ce în română ar însemna: „Planifică
– Efectuează – Verifică – Acţionează”. Acest V
ciclu reprezintă:

Planifică – înseamnă stabilirea obiectivelor şi a indicatorilor pentru fiecare proces al SMC.


Efectuează – procesele sunt realizate în conformitate cu diagramele de flux stabilite.
Verifică – procesele sunt monitorizate şi măsurate în raport cu politica, obiectivele şi
cerinţele existente.
Acţionează – sunt necesare acţiuni pentru îmbunătăţirea proceselor.
2. Monitorizarea şi măsurarea proceselor de produţie.
Procesele de producţie sunt identificate în Schemele proceselor de producţie, incluse în
Planurile Calităţii PC 7.1 pentru tipurile de produse fabricate de ÎM „VISMOS” SA:
PC 7.1 A – vinuri spumante naturale produse în flux continuu.
PC 7.1 B – vinuri spumante naturale produse prin metoda periodică.
PC 7.1 C – vinuri naturale seci.
PC 7.1 D – vinuri naturale demiseci şi demidulci.
PC 7.1 E – vinuri speciale.
PC 7.1 F – divinuri.
PC 7.1 G – brandy.
Planurile Calităţii PC 7.1 A-G prevăd monitorizarea proceselor de producţie. Planurile de
monitorizare conţin informaţia privind: fazele procesului; controlul efectuat; secţia/persoana
responsabilă; metode/instrumente de control; înregistrări.
Secţiile de cupajare şi secţia de biochimie sunt responsabile de monitorizarea şi măsurarea
(controlul) tuturor proceselor de primire a materiei prime şi de prelucrare (egalizare, tratare, filtrare
etc.). Secţiile de îmbuteliere poartă răspundere de monitorizarea şi măsurarea (controlul) proceselor
de îmbuteliere şi de ambalare a produsului finit. Depozitul de materiale şi produse finite este
responsabil de recepţionarea, monitorizarea şi păstrarea materialelor şi produselor finite.

92
Pentru a prezenta dovezi pentru măsurarea şi monitorizarea proceselor au fost prevăzute
metode de înregistrare a rezultatelor în următoarele documente:
• REGISTRUL RTP 8.2.3/1 de evidenţă a temperaturii şi presiunii – conţine înregistrări
referitoare la temperatura şi presiunea semiproduselor în secţia Biochimie nr.1 şi RTP 8.2.3/2
– include înregistrări referitoare la temperatura şi presiunea semiproduselor în secţia
Biochimie nr.2.
• REGISTRUL pentru evidenţa temperaturii şi presiunii recipientelor pentru recepţie (7 BIO) –
conţine înregistrări privind temperatura şi presiunea recipientelor.
• REGISTRUL de evidenţă a presiunii CO2 (2 BIO) – include înregistrări referitoare la
presiunea CO2.
• REGISTRUL tehnoşogic P9 – conţine înregistrări cu privire la cantitatea, volumul, timpul,
dozele substanţelor de cleire.
• FIŞA de egalizare/cupajare – cuprinde înregistrări referitoare la temperatura, volumul
vinurilor egalizate/cupajate.
• REGISTRUL de primire/predare a schimbului (1 BIO) – conţine înregistrări privind
activităţile efectuate pe parcursul schimbului.
• REGISTRUL de evidenţă a cuvelor (6 BIO) – conţine înregistrări referitoare la cuvele pentru
maia de levuri.
Pentru îmbunătăţirea performanţelor proceselor se aplică procedura PMC 8.4 „Analiza
datelor”, scopul căreia constă în colectarea, analiza şi interpretarea datelor, obţinute în urma
monitorizării şi măsurării proceselor. Această procedură se aplică de către toate Centrele de
Responsabilitate ale ÎM CVSM “VISMOS” SA pentru analiza datelor obţinute în urma
monitorizării şi măsurării indicatorilor de performanţă a produselor, proceselor şi SMC.
Pentru procesele de producţie se prevede măsurarea următorilor indicatori care determină
performanţa lor (tabel 3.2.1.1).
Utilizarea şi monitorizarea indicatorilor specificaţi în tabel vor asigura sporirea
performanţelor proceselor utilizate în cadrul ÎM „VISMOS” SA. Rezultatele controlului proceselor
se transmit managerului calităţii pentru a fi examinate prin prisma analizei specifice din partea
managementului, ceea ce se va solda cu îmbunătăţirea continuă.
În scopul îndeplinirii cerinţelor standardului cu privire la măsurarea şi monitorizarea
proceselor este necesar a elabora anumiţi indicatori, care ar permite satisfacerea cerinţelor. Pornind de
la aceste considerente pentru ÎM „VISMOS” SA au fost elaborate schemele proceselor SMC. Unele
dintre aceste scheme (elaborate de către autorul tezei) sunt prezentate în Anexele 11-15.

93
Tabelul 3.2.1.1
Indicatorii ce determină performanţa procesului de producţie în cadrul ÎM „Vismos” SA
Responsabil de măsurare
Domeniile /monitorizare şi de
Indicatori de performanţă Modul de monitorizare
analizate frecvenţa raportării
rezultatelor monitorizării
Obiectivele Gradul de realizare a Raportul dintre rezultatul real şi Fiecare CDR
calităţii obiectivelor cel planificat, % O dată în an
Punctajul obţinut la evaluare /
Gradul de competenţă al
punctajul maxim, % (PMC 6.2) PER
Competenţa angajaţilor din fiecare CDR
Dinamica modificării acestor Fiecare CDR
personalului Gradul de competenţa al
indicatori în medie pe CDR şi O dată în an
conducătorilor CDR
întreprindere
Instruirea PER
Eficacitatea instruirii Evidenţă statistică
personalului La finele anului
Conform procedurii PMC
8.2.1/1. Dinamica modificării
Satisfacţia Gradul de satisfacţie a PER
gradului de satisfacţie a
personalului personalului O dată în doi ani
personalului pe fiecare CDR şi
în medie pe întreprindere
Calitatea Dinamica numărului de cereri
Numărul de cereri pentru DPR/MEC
mentenanţei pentru reparaţii neplanificate pe
reparaţii neplanificate O dată în an
echipamentului CDR, pe grupe de mijloace fixe
Dinamica numărului de reclamaţii.
Reclamaţii din MAC
Numărul de reclamaţii Dinamica numărului de
partea clienţilor O dată în trimestru
reclamaţii pe tipuri de produse
Punctaj obţinut / punctaj
maximum, % (PMC 8.2.1)
Satisfacţia Gradul de satisfacţie a DCO
Dinamica modificării acestor
clienţilor clienţilor externi O dată în an
indicatori în medie pe
întreprindere şi pe clienţi
Numărul de neconformităţi
Dinamica neconformităţior pe MAC
Audituri interne (majore, minore, observaţii)
CDR După fiecare audit
pentru fiecare CDR
Numărul de neconformităţi
depistate
Controlul
Ponderea neconformităţilor Modificare în dinamică a MAC
proceselor de
înlăturate cu rezultat pozitiv, indicatorilor de performanţă O dată în trimestru
producţie
în total număr de
neconformităţi
Numărul de acţiuni corective
deschise. Ponderea acţiunilor
Modificare în dinamică a MAC
Acţiuni corective corective închise cu rezultat
indicatorilor de performanţă O dată în an
pozitiv, în total număr de
acţiuni corective
Numărul de acţiuni
preventive deschise.
Acţiuni Ponderea acţiunilor corective Modificare în dinamică a MAC
preventive închise cu rezultat pozitiv, în indicatorilor de performanţă O dată în an
total număr de acţiuni
corective.
Îmbunătăţiri propuse / număr
de subdiviziuni
Îmbunătăţiri propuse / număr Modificare în dinamică a Fiecare CDR
Îmbunătăţire
de angajaţi indicatorilor de performanţă O dată în an
Îmbunătăţiri implementate /
îmbunătăţiri propuse, %
Sursa: Elaborat de autor
În schemele proceselor se reflectă intrările, transformările şi ieşirile pentru fiecare proces.
Astfel, în baza datelor din tabelele prezentate se observă că din fiecare proces fac parte mai multe

94
procese componente, care au intrările, transformările şi ieşirile, fiind indicat şi locul înregistrării.
Pentru măsurarea şi monitorizarea proceselor SMC la ÎM „VISMOS” SA s-au propus următorii
indicatori, care trebuie să fie măsurabili. În Anexa 16 sunt prezentaţi indicatorii principalelor
procese, identificate pentru ÎM „VISMOS” SA.
Standardul internaţional ISO 9001 promovează adoptarea abordării bazate pe proces şi pe
dezvoltare, implementarea şi îmbunătăţirea eficacităţii sistemului calităţii în scopul creşterii
satisfacţiei clientului în urma îndeplinirii cerinţelor acestuia.
Capitolul 8 al Standardului Internaţional ISO 9001:2000 „Măsurare, analiză şi îmbunătăţire”
prevede ca orice întreprindere în SMC să planifice şi să implementeze nu numai indicatorii de
măsurare a proceselor, dar şi să efectueze analiza lor, ceea ce va servi drept bază pentru
îmbunătăţirea continuă.
Analiza indicatorilor de măsurare a proceselor în cadrul întreprinderii este necesară pentru:
• a demonstra conformitatea produsului;
• a se asigura conformitatea SMC;
• a îmbunătăţi continuu eficacitatea SMC.
Modelul de îmbunătăţire continuă poate fi prezentat în felul următor: în baza informaţiilor
referitoare la percepţia clientului privind satisfacerea de către întreprindere a cerinţelor sale, a
rezultatelor auditurilor interne, indicatorilor măsurării şi monitorizării proceselor, rezultatelor
monitorizării şi măsurării produsului cu ajutorul analizei datelor, etc., întreprinderea elaborează
măsuri de îmbunătăţire continuă. Îmbunătăţirea continuă a SMC are loc în baza utilizării politicii
referitoare la calitate, a realizării obiectivelor calităţii, a acţiunilor corective şi preventive, precum şi
a analizei efectuate de către managementul.
Pentru efectuarea corectă a analizei de către management a fost elaborată procedura
documentată PMC 5.0 „Responsabilitatea managementului”, în care este descris modelul de
îmbunătăţire continuă pentru ÎM „VISMOS” SA. Acest model prevede completarea diferiteloror
formulare, care cuprind informaţii de intrare pentru analiză, informaţii rezultative ale analizei şi
propune măsurilor de îmbunătăţire. În baza rezultatelor analizei efectuate de către management se
elaborează politica şi obiectivele calităţii pentru anul următor.
Drept elemente de intrare pentru analiza SMC servesc următoarele informaţii specificate de
către managerul calităţii în formularul RMC 5.6 „Raportul Managerului Calităţii”:
• rezultatele auditurilor interne;
• rezultatele auditurilor externe;
• reclamaţiile clienţilor;

95
• acţiunile corective şi preventive şi eficacitatea acestora;
• situaţia privind satisfacţia clienţilor;
• situaţia privind neconformităţile proceselor/produselor;
• rezultatul acţiunilor planificate în cadrul analizei precedente a SMC, efectuate de către
management.
La sfârşitul fiecărui an este convocată o şedinţă a conducerii ÎM CVSM „VISMOS” SA
pentru analiza SMC, în cadrul căreia managerul calităţii prezintă raportul RMC 5.6 privind starea şi
eficienţa Sistemului Calităţii. În baza analizei efectuate în Raportul Managerului Calităţii este
completat formularul ACO 5.6 „Analiza SMC” cu:
• decizii referitoare la politica, obiectivele şi eficienţa SMC;
• acţiuni de îmbunătăţire a produselor;
• acţiuni de îmbunătăţire a proceselor;
• acţiuni de îmbunătăţire a sistemului.
Datele de ieşire ale sistemului se referă la:
• politica actualizată în domeniul calităţii;
• obiectivele calităţii pentru anul următor.
Astfel, este finalizată rotaţia în ciclul PDCA, drept rezultat fiind obţinută îmbunătăţirea
continuă a proceselor, produselor şi SMC.
Activitatea oricărei întreprinderi poate fi privită ca o multitudine de procese, fiecare din ele
având intrările, transformările şi ieşirile sale. Generalizând cele menţionate, se poate concluziona
că între toate procesele întreprinderii există un raport de interdependenţă, mai mult sau mai puţin
semnificativ. Armonia şi concordanţa proceselor determină în mod direct realizarea celui mai amplu
proces – „întreprinderea”, intrările căruia reprezintă materia primă, materialele auxiliare etc., iar
ieşirile se prezintă sub forma producţiei livrate clientului. De asemenea se poate afirma că
implementarea managementului prin procese constituie condiţia principală de îmbunătăţire continuă
a proceselor, producţiei şi SMC.

3.2.2 Crearea unui Sistem de Management al Calităţii integrat – bază pentru asigurarea
calităţii în sectorul viti-vinicol
După cum s-a menţionat, orice întreprindere poate fi privită ca un proces integru în sensul
deplin al cuvântului, care întruneşte o multitudine de procese componente. Astfel, ansamblul
proceselor ce au loc în cadrul întreprinderii formează un proces complet – „întreprindere”, intrările

96
constituind ansamblul de materii prime, materiale auxiliare, etc., iar în calitate de ieşiri servind
producţia livrată clientului.
În teză au fost prezentate schemele unora dintre cele mai importante procese din cadrul
întreprinderilor de vinificaţie secundară, în baza ÎM „Vismos” SA, autorul tezei participând
nemijlocit la elaborarea acestor procese în perioada implementării SMC.
SMC implementat în întreprinderile vinicole contribuie în mod direct la sporirea şi
îmbunătăţirea continuă a calităţii producţiei, pilonul de bază în asigurarea producţiei vinicole
rămâne a fi calitatea materiei prime utilizate.
Pentru întreprinderile de vinificaţie secundară, materie primă serveşte vinul brut achiziţionat
de la întreprinderile de vinificaţie primară. Pentru acestea materia primă o alcătuiesc strugurii
colectaţi de la întreprinderile agricole, care, la rândul lor, constituie ieşirile (producţia finită) pentru
întreprinderile agricole. Astfel, toate intrările şi ieşirile în lanţul de fabricare a producţiei vinicole se
află într-o interdependenţă reciprocă, astfel încât ieşirile procesului anterior determină în mod direct
intrările şi calitatea următorului proces.
În contextul celor expuse, se impune urmărirea lanţului tuturor proceselor specifice
producţiei vinicole, începând cu cultivarea viţei de vie şi terminând cu etapa comercializării
producţiei. Întregul lanţ de producţie, la rândul său, poate fi abordat ca un proces integrat, având
intrările şi ieşirile sale (figura 3.2.2.1):

INTRARE TRANSFORMARE IEŞIRE

Întreprin- Întreprin- Întreprin- Întreprin- Producţia


Material vinicolă la
săditor derile derile de derile de derile
agricole vinificaţie vinificaţie comerciale consumator
primară secundară

Figura 3.2.2.1. Schema generală a procesului integrat de producere a producţiei vinicole


Sursa: Elaborat de autor
Conform schemei prezentate, intrările procesului de fabricare a producţiei vinicole
constituie materialul săditor (viţă de vie altoită sau viţă pe rădăcini proprii), care se va planta,
asigurând recolta de struguri, iar ieşirile procesului integrat vor alcătui producţia vinicolă la
consumatorul final. În continuare se prezintă schema proceselor de fabricare a producţiei vinicole,
fiecare proces fiind reprezentat de participant separat în formarea lanţului valoric (tabelul 3.2.2.1).

97
Tabelul 3.2.2.1.
Schema proceselor de fabricare a producţiei vinicole (după participanţii la lanţul de producţie)

INTRĂRILE IEŞIRILE
Schema procesului
Caracteristicile Date de Date de Caracteristicile
intrărilor intrare ieşire ieşirilor
- sortimentul
- productivitatea - soiul strugurilor
- rezistenţa la boli - ponderea bobiţelor
- rezistenţa la defectate în volumul
temperaturi scăzute Material Întreprinderile total al strugurilor
- caracteristicile agricole Struguri achiziţionaţi, etc.
săditor
parametrilor conform - concentraţia de
standardului zahăr
(lungimea, numărul - nivelul acidităţii etc.
ochilor, diametrul etc.)
- indicii
organoleptici
(limpiditate, culoare,
aromă, gust)
- indicii fizico-
- soiul strugurilor chimici (concentraţia
- ponderea bobiţelor de alcool,
defectate în volumul Întreprinderile de concentraţia în masă a
total al strugurilor Struguri vinificaţie primară Vin brut zaharurilor,
achiziţionaţi, etc. concentraţia în masă a
- concentraţia de zahăr, acizilor titrabili,
- nivelul acidităţii, etc. concentraţia în masă a
acizilor volatili,
concentraţia în masă a
acidului sulfuros total
şi liber, concentraţia
în masă a fierului.
- indicii organoleptici
(limpiditate, culoare,
aromă, gust)
- indicatorii ce
- indicii fizico-chimici
caracterizează vin-
(concentraţia de alcool,
materie primă
concentraţia în masă a
Producţie - indicatorii ce
zaharurilor,
determină calitatea
concentraţia în masă a Vin brut Întreprinderile de vinicolă ambalajului (sticla,
acizilor titrabili, finită
concentraţia în masă a vinificaţie secundară capsula, dopul,
coşuleţul, eticheta,
acizilor volatili,
contraeticheta,
concentraţia în masă a
colereta, etc.
acidului sulfuros total
şi liber, concentraţia în
masă a fierului
- indicatorii ce - indicatorii ce
caracterizează vin- caracterizează vin-
materie primă Producţie materie primă
- indicatorii ce Producţie vinicolă finită - indicatorii ce
determină calitatea determină calitatea
ambalajului (sticla, vinicolă Întreprinderile la ambalajului (sticla,
capsula, dopul, finită comerciale consumatorul capsula, dopul,
coşuleţul, eticheta, final coşuleţul, eticheta,
contraeticheta, contraeticheta,
colereta, etc. colereta, etc.
Sursa: Elaborat de autor

98
În baza schemei întregului proces de fabricare a producţiei vinicole până la etapa finală,
adică când ajunge la destinator, s-a de destinaţie a acesteia s-a efectuat divizarea acesteia în 4
procese complexe, denumirile cărora coincid cele ale cu denumirile participanţilor la lanţul valoric.
În mod analogic poate fi elaborată şi schema mai detaliată a proceselor pentru fabricarea unor tipuri
concrete de produse vinicole. Din schema prezentată se observă că intrările fiecărui proces coincid
cu ieşirile procesului precedent. În acest caz, calitatea producţiei livrate consumatorului final este
determinată în mod direct de calitatea proceselor anterioare. Astfel, pentru a asigura o calitate înaltă
a producţiei finite este necesar a gestiona corect calitatea întregului lanţ de producţie. Principalul
instrument care poate asigura calitatea înaltă a producţiei şi îmbunătăţirea continuă a acesteia, este
sistemul adecvat de management al calităţii. În această ordine de idei, se argumentează necesitatea
implementării SMC în cadrul tuturor întreprinderilor participante la lanţul de fabricare a producţiei
vinicole. Cu regret, actualmente în Republica Moldova accentul de bază se pune pe certificarea
SMC conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000 în cadrul întreprinderilor de vinificaţie
secundară, neglijând necesitatea certificării întreprinderilor de vinificaţie primară, întreprinderilor
agricole ce cultivă viţă de vie şi întreprinderilor comerciale ce distribuie producţie vinicolă.
Pentru fiecare participant este foarte important a stabili influenţa SMC asupra formării
calităţii producţiei în toate procesele existente:
• Întreprinderile agricole care se ocupă cu cultivarea viţei de vie. SMC implementat la
întreprinderile agricole va impune plantarea doar a materialului săditor (viţă de vie altoită) de
o productivitate înaltă, rezistent la condiţiile pedo-climaterice existente (mai ales, la
temperaturile scăzute iarna) şi la boli. Viile plantate şi prelucrate în baza SMC, conform
prevederilor standardului ISO 9001, vor asigura o productivitate înaltă şi o calitate superioară
a strugurilor recoltaţi. Astfel, următorul participant al lanţului de producţie (întreprinderile de
vinificaţie primară) va obţine materia primă (strugurii) calitativă.
• Întreprinderile de vinificaţie primară. SMC implementat la întreprinderile de vinificaţie
primară va asigura, în primul rând, utilizarea materiei prime calitative, controlul riguros al
tuturor etapelor procesului de producţie, respectarea tuturor normelor necesare şi obţinerea
producţiei finite de o calitate superioară.
• Întreprinderile de vinificaţie secundară. SMC implementat la întreprinderile de vinificaţie
secundară asigură, în primul rând, folosirea materiei prime şi materialelor auxiliare calitative,
ce corespund tuturor normelor existente, contribuie la eliminarea tuturor neconformităţilor în
baza întreprinderii unor acţiuni corective şi preventive, astfel încât se atinge un nivel înalt al
calităţii producţiei vinicole finite.

99
• Întreprinderile comerciale. SMC are o importanţă mare şi pentru întreprinderile comerciale. Se
pot aduce multiple exemple când producţia vinicolă oferită de întreprinderile de vinificaţie
secundară corespunde tuturor normelor şi cerinţelor stabilite, totodată, la consumator ajunge
producţia necalitativă (oformarea sticlei defectată, conţinutul ei nu corespunde normelor
necesare). Pentru a evita aceste situaţii, la întreprinderile comerciale trebuie să funcţioneze un
Sistem de Management al Calităţii adecvat, care să asigure respectarea tuturor normelor şi
condiţiilor de transportare şi depozitare a producţiei, astfel încât nu se va înrăutăţi calitatea
acesteia.
A fost estimată influenţa SMC asupra calităţii producţiei a fiecărui participant al lanţului de
producţie. De menţionat că a fost stabilit doar impactul Sistemului asupra calităţii producţiei, fără să
fie luate în considerare o serie de avantaje importante ale sistemului respectiv, care au fost deja
menţionate.
Este incorect a efectua certificarea SMC doar la întreprinderile de vinificaţie secundară, cum
se procedează în prezent în republica noastră. Dacă toate întreprinderile de vinificaţie secundară din
Republica Moldova vor implementa SMC şi-l vor certifica conform cerinţelor standardului ISO
9001:2000, nedispunând de o bază de materie primă adecvată (în cazul în care întreprinderile de
vinificaţie primară nu vor implementa acest sistem), aceste întreprinderi vor avea două soluţii a
problemei în cauză:
• să achiziţioneze materie primă necalitativă (ceea ce nu corespunde prevederilor SMC), apoi
după posibilităţi, să întreprindă măsuri de corectare a acesteia;
• să-şi înceteze activitatea, deoarece conform cerinţelor SMC toate intrările întreprinderii
trebuie să corespundă unor cerinţe stricte.
Deci, este evident că pentru ca producţia vinicolă calitativă să ajungă la consumatorul final
este necesar ca în toate întreprinderile participante la lanţul de producţie să funcţioneze un Sistem
de Management al Calităţii adecvat.
În această ordine de idei se argumentează necesitatea creării SMC integrat, care să cuprindă
toţi participanţii lanţului valoric de realizare a producţiei vinicole, începând cu cultivarea viţei de
vie şi terminând cu etapa distribuirii.
Un avantaj important pe care îl vor obţine toţi participanţii la SMC integrat este constă în
reducerea semnificativă a costului de producţie. Un element de bază al SMC este întreprinderea de
acţiuni corective şi preventive, care permit a reduce costul de producţie (în punctul 3.2 s-au
prezentat calcule concrete, care evaluează rolul procesului de gestionare a neconformităţilor în
cadrul întreprinderilor de vinificaţie secundară în scopul estimării contribuţiei acestora la formarea

100
costului de producţie). Astfel, la toate întreprinderile participante la lanţul valoric de realizare a
producţiei vinicole va avea loc reducerea consecutivă a costului producţiei.
Avantajul consumatorului final în urma implementării SMC integrat, va fi determinat de
preţurile reduse la produsele vinicole şi de calitatea superioară a produselor realizate.
Făcând o generalizare a celor menţionate, se poate afirma că anume SMC permite a spori
competitivitatea producţiei vinicole autohtone în baza optimizării raportului calitate/preţ,
îmbunătăţind continuu calitatea producţiei oferite şi reducând preţurile acesteia datorită diminuării
costurilor la toate etapele procesului integral.
Astfel, producţia vinicolă a Republicii Moldova va deveni competitivă pe piaţa mondială în
baza optimizării corelaţiei calitate/preţ, ceea ce le va permite întreprinderilor vinicole autohtone să
sporească considerabil exporturile. În această ordine de idei se argumentează oportunitatea
implementării SMC integrat, ca bază pentru promovarea exporturilor producţiei vinicole.

3.3 Eficienţa economică a implementării Sistemului de Management al Calităţii


Indubitabil, că pentru oricare întreprindere SMC constituie un instrument de bază pentru
sporirea calităţii producţiei şi a volumului vânzărilor.
Analizând activitatea întreprinderilor vinicole din Republica Moldova, s-a constatat că
concurenţa în acest domeniu de activitate este aprigă, calitatea producţiei devenind condiţia
principală în asigurarea succesului întreprinderii. Pornind de la aceste considerente, implementarea
SMC este o condiţie indispensabilă pentru „supravieţuirea” şi dezvoltarea ulterioară a
întreprinderilor vinicole autohtone.
Principalele avantaje pe care le obţin întreprinderile în urma implementării SMC sunt:
• calitatea mai înaltă a produselor (serviciilor);
• costuri de producţie reduse;
• sporirea nivelului de satisfacere a clienţilor;
• creşterea profiturilor etc.
În acest context de menţionat că există o multitudine de consecinţe pozitive ce argumentează
necesitatea implementării la întreprinderile vinicole autohtone a SMC, în primul rând, eficienţa
economică. De aceea, se impune necesitatea de a elabora o metodologie de evaluare a eficienţei
economice a implementării SMC.
În baza procedurilor şi proceselor utilizate în cadrul SMC a fost elaborată o expresie, cu
ajutorul căreia poate fi evaluată eficienţa economică a implementării acestui sistem:

101
ESMC =
∑P i SMC
, unde: (3.3.1)
∑ Ch j SMC

ESMC – eficienţa implementării SMC;


∑Pi SMC – suma tuturor profiturilor obţinute de întreprindere în urma implementării SMC;
∑Chj SMC – ansamblul cheltuielilor ce ţin de implementarea SMC.
Suma profiturilor obţinute de întreprindere ca rezultat al implementării SMC se va
determina după expresia:
∑P i = Pvol. + Ppers. + Pinfr. + Pproc.prod. + Pproc.cl. + Paprov. + Psatisf.cl. + Pprod.nec. + Pact.cor. + Pact.prev. (3.3.2),
unde:
Pvol. – profitul obţinut de întreprindere în urma sporirii volumului producţiei exportate ca
rezultat al implementării SMC.
Ppers. – profitul obţinut datorită sporirii competenţei personalului întreprinderii, care
desfăşoară activităţi ce influenţează calitatea producţiei.
Pinfr. – profitul obţinut în urma menţinerii infrastructurii necesare pentru asigurarea
conformităţii produselor cu condiţiile stabilite.
Pproc.prod. – profitul obţinut ca rezultat al planificării proceselor de realizare a produselor
conform condiţiilor referitoare la calitate.
Pproc.cl. – profitul obţinut în urma definirii condiţiilor clientului privind produsul şi condiţiilor
de livrare.
Paprov. – profitul obţinut drept rezultat al perfecţionării procesului de aprovizionare.
Psatisf.cl. – profitul obţinut datorită evaluării nivelului de satisfacţie a clienţilor externi şi interni.
Pprod.nec. – profitul obţinut în urma depistării şi eliminării produselor neconforme.
Pact.cor. – profitul obţinut ca rezultat al întreprinderii acţiunilor corective.
Pact.prev. – profitul obţinut în urma întreprinderii acţiunilor preventive.
Ansamblul cheltuielilor ce ţin de implementarea SMC se va determina astfel:
∑ Ch j SMC = Ch consult. + Ch mater. + Ch certif. , unde: (3.3.3)
Chconsult. – costul contractului încheiat cu echipa de consultanţă (consultanţii externi) care
implementează SMC în cadrul întreprinderii.
Chmater. – cheltuielile ce ţin de necesităţile întreprinderii în birotică pentru implementarea şi
funcţionarea SMC.
Chcertif. – cheltuielile legate de certificarea SMC de către un organism specializat de certificare.
În continuare se va efectua o descriere mai detaliată a profiturilor potenţiale ce se pot obţine
în urma implementării SMC.

102
Pvol. – exprimă profitul potenţial obţinut datorită sporirii volumului producţiei exportate în
urma implementării SMC.
Implementarea SMC şi certificarea acestuia conform standardului ISO 9001:2000 constituie
un mecanism eficient de optimizare a raportului calitate/preţ al producţiei realizate, care va asigura
o creştere semnificativă a volumului producţiei exportate. Profitul obţinut de la sporirea acestui
volum în baza implementării SMC se va determina astfel:
Pvol.= ∑(pi - ci)·∆Vi , unde: (3.3.4)
pi – preţul produsului i;
ci – costul produsului i;
∆Vi – modificarea volumului produsului exportat de tip i;
∆Vi = Vi2 - Vi1; (3.3.5)
Vi2 – volumul produsului exportat de tip i după implementarea SMC;
Vi1 – volumul produsului exportat de tip i până la implementarea SMC.
Ppers. – exprimă profitul potenţial obţinut drept rezultat al sporirii competenţei personalului
după implementarea SMC.
Una din procedurile SMC PMC 6.2 „Resurse umane”, prevede identificarea competenţei
personalului care desfăşoară activităţi ce influenţează calitatea produsului. În această procedură este
clar stipulat că personalul care influenţează calitatea produsului trebuie să fie competent, să aibă
studii, un nivel de instruire adecvat, abilităţi şi experienţă necesare. Conform procedurii în cauză se
indică frecvenţa efectuării evaluării competenţelor personalului (care este specifică fiecărei
întreprinderi), rezultatele fiind înregistrate în fişele respective. În baza rezultatelor obţinute în urma
evaluării competenţelor se vor determina persoanele care necesită instruire suplimentară şi se va
întocmi „Planul de instruire a personalului”. Astfel, întreprinderea în care funcţionează SMC va
efectua sistematic evaluarea competitivităţii personalului şi va întreprinde măsuri de sporire a acesteia.
Sporind nivelul de competenţă a personalului, care influenţează nemijlocit calitatea producţiei
fabricate, întreprinderea va obţine o serie de beneficii, care vor face parte din categoria Ppers..
Pinfr. – profitul obţinut ca rezultat al menţinerii infrastructurii necesare pentru asigurarea
conformităţii produselor cu condiţiile stabilite.
În cadrul SMC funcţionează o procedură specială PMC 6.3 „Infrastructură”, care prevede
menţinerea infrastructurii necesare în scopul asigurării conformităţii produselor condiţiilor stabilite.
Astfel, întreprinderea garantează întreţinerea corectă a infrastructurii, efectuând lucrări de
mentenanţă în conformitate cu:
• Planul de mentenanţă a clădirilor;
• Planul şi înregistrările pentru mentenanţa utilajului tehnologic;

103
• Planul şi înregistrările pentru mentenanţa mijloacelor de transport.
Respectând aceste planuri, întreprinderea asigură mentenanţa necesară a clădirilor, utilajului
tehnologic şi mijloacelor de transport, ceea ce reduce considerabil cheltuielile neprevăzute din
cauza defectării accidentale a clădirilor, utilajului tehnologic şi mijloacelor de transport, care în
mod direct afectează şi calitatea producţiei.
Pproc.prod. – profitul obţinut în urma planificării proceselor de realizare a produselor
conform condiţiilor privind calitatea.
Din ansamblul procedurilor SMC face parte procedura PMC 7.1 „Planificarea realizării
produsului”, care are ca scop planificarea procesului de realizare a produsului conform condiţiilor
referitoare la calitate, specificate în documentaţia normativ-tehnică, în contract sau de către
conducerea întreprinderii. Potrivit acestei proceduri, în primul rând, se definesc procesele de
realizare a produsului şi a documentelor corespunzătoare. Următorul pas este stabilirea resurselor
(personalul, utilaje tehnice, materiale) necesare pentru realizarea produsului. În continuare se
elaborează activităţile de control, validare, monitorizare, inspecţie, de încercare specifică a
produsului etc., se determină condiţiile de acceptare a produsului pentru a asigura conformitatea lui
cu condiţiile stabilite. În baza rezultatelor obţinute se definesc înregistrările necesare pentru a
demonstra conformitatea proceselor şi a produselor cu standardele, normativele, GOSTurile etc.
Respectarea conformă a tuturor componentelor procedurii date diminuează esenţial
cheltuielile legate de realizarea produsului, asigurând obţinerea unor profituri (Pproc.prod.) şi
îmbunătăţirea calităţii producţiei.
Pproc.cl. – profitul obţinut în urma definirii condiţiilor clientului referitoare la produs şi a
condiţiilor de livrare.
Conform procedurii PMC 7.2 „Procese referitoare la relaţia cu clientul” se prevede
identificarea condiţiilor privind produsul, care nu au fost specificate de client, dar sunt necesare
pentru utilizarea lui şi/sau sunt cerute prin lege ori reglementate de standardele naţionale şi
internaţionale. Scopul acestei proceduri constă în asigurarea de faptul că oferta este elaborată
conform exigenţilor tehnice şi economice ale întreprinderii. Comanda primită se prevede să fie
îndeplinită conform condiţiilor specificate de către client. O importanţă deosebită se acordă
asigurării eficacităţii canalelor de comunicare cu clientul pentru a-i livra în caz de necesitate toată
informaţia referitoare la produse, contracte, oferte, comenzi, modificări, reclamaţii.
Principalul avantaj pe care îl va obţine întreprinderea în urma promovării acestei proceduri a
SMC constă în ridicarea nivelului de satisfacţie a clientului, ceea ce va contribui nemijlocit la
sporirea volumului vânzărilor, asigurând astfel obţinerea profitului suplimentar (Pproc.cl.).
Paprov. – profitul obţinut în urma perfecţionării procesului de aprovizionare.

104
Potrivit PMC 7.4 „Aprovizionare”, întreprinderea trebuie să asigure conformitatea
produselor achiziţionate cu cerinţele de aprovizionare specificate, ţinând cont de faptul că tipul şi
gradul de detaliere a controlului materialelor achiziţionate să depindă de efectul acestora asupra
realizării ulterioare a produsului. Întreprinderea urmăreşte scopul ca să fie aprovizionată cu cele mai
bune produse din punctele de vedere economic şi al calităţii, utilizând procese eficiente de evaluare
şi selectare a furnizorilor. De exemplu, în cadrul întreprinderilor vinicole se aplică procesul efectiv
de evaluare şi selectare a furnizorilor, îndeosebi pentru produsele achiziţionate, care au impact
strategic asupra calităţii produsului fabricat, cum ar fi: vinurile – materie primă; materialele
auxiliare; ambalajul; utilajul pentru fabricarea produselor; instrumentele şi utilajul folosit pentru
inspecţii, încercări şi măsurări.
Datprită respectării cerinţelor procedurii menţionate, întreprinderea îşi măreşte considerabil
profitul, utilizând cele mai bune materiale din punctele de vedere calitativ şi economic şi oferind
consumatorului producţie de o calitate superioară.
Psatisf.cl. – profitul obţinut în urma evaluării nivelului de satisfacţie a clienţilor externi şi interni.
Evaluarea nivelului de satisfacţie a clienţilor interni şi externi ai întreprinderii se efectuează
conform procedurii PMC 8.2.1 „Satisfacţia clientului”, care prevede definirea datelor şi
informaţiilor necesare pentru a evalua nivelul de satisfacţie a clienţilor externi şi interni. Se
stabilesc metodele de măsurare a satisfacţiei clienţilor, utilizând date şi informaţii definite. Se
monitorizează validitatea informaţiei, datelor şi metodelor folosite pentru măsurarea satisfacţiei
clienţilor în vederea asigurării corespunderii lor permanente.
Departamentul comercial elaborează un chestionar special alcătuit din mai multe capitole,
pentru fiecare capitol fiind stabilite câteva întrebări specifice. În scopul exprimării gradului de
satisfacţie clientul extern dă răspuns la întrebările specificate în chestionar prin atribuirea fiecărei
afirmaţii a unui punctaj de la 5 puncte (satisfacţie maximă) până la 1 (satisfacţie minimă). Nivelul
de satisfacţie a clienţilor externi se consideră acceptabil dacă depăşeşte limită minimă de 60%.
Drept client intern este considerat personalul întreprinderii. În scopul determinării nivelului
de satisfacţie a clienţilor interni, secţia cadre a întreprinderii elaborează un chestionar special, care
conţine mai multe afirmaţii (de exemplu, 10-12), pe care angajaţii trebuie să le evalueze, acordând
fiecărei afirmaţii valori de la 1 (fals) la 5 (corect).
În urma evaluării nivelului de satisfacţie a clienţilor externi şi interni, la întreprindere se
realizează măsuri în vederea îmbunătăţirii situaţiei existente, care vor contribui la sporirea nivelului
de satisfacţie a clienţilor, asigurând, astfel, sporirea profiturilor.
Pprod.nec. – profitul obţinut în urma depistării şi eliminării produselor neconforme.

105
Procedura SMC PMC 8.3 „Controlului produsului neconform” prevede stabilirea
modalităţilor de depistare a neconformităţilor şi de tratare ulterioară a produselor neconforme cu
condiţiile specificate. Se asigură că produsele neconforme nu sunt involuntar utilizate în producţie
sau livrate clientului.
Controlul produsului neconform se aplică atât produselor la recepţie, semifabricatelor,
produselor finite cât şi produselor returnate de către client, neconforme cu condiţiile specificate. În
cazul depistării produsului neconform acesta este izolat şi însemnat în mod corespunzător pentru a
înlătura posibilitatea utilizării lui involuntare în procesul de producţie.
Activităţile de depistare, izolare şi eliminare a produselor neconforme ocupă un loc foarte
important în activitatea oricărei întreprinderi, deoarece anume ele exclud posibilitatea fabricării şi
livrării clientului producţiei necalitative şi contribuie esenţial la sporirea profiturilor întreprinderii.
Pact.cor. – profitul obţinut în urma întreprinderii acţiunilor corective.
Conform procedurii PMC 8.5.2 „Acţiuni corective” se elimină cauzele neconformităţii
proceselor, produselor şi ale SMC. Astfel, are loc îmbunătăţirea continuă a SMC, fapt care duce la
creşterea eficienţei companiei.
Drept rezultat al acestor acţiuni întreprinderea poate corecta:
• neconformităţile depistate pe parcursul auditului intern;
• neconformităţile grave şi/sau repetitive în livrarea producţiei;
• tendinţele negative, observate în urma analizei datelor sau a controlului;
• reclamaţiile parvenite de la clienţi;
• neîndeplinirea de către întreprindere a sarcinilor privind implementarea şi menţinerea SMC.
Eliminarea cauzelor neconformităţii şi realizarea acţiunilor corective în urma realizării
produsului determină nemijlocit calitatea producţiei obţinute. Astfel, întreprinderea acţiunilor
corective diminuează posibilitatea fabricării producţiei neconforme, contribuind la creşterea
profiturilor.
Pact.prev. – profitul obţinut în urma întreprinderii acţiunilor preventive.
Procedura SMC PMC 8.5.3 „Acţiuni preventive” prevede eliminarea cauzelor
neconformităţii proceselor, produselor şi a SMC. Se îmbunătăţeşte continuu SMC, fapt ce
condiţionează creşterea eficienţei companiei.
Aceste acţiuni întreprinderea le aplică în cazul necesităţii înlăturării cauzelor
neconformităţilor potenţiale, stabilite în urma:
• auditurilor interne;
• analizei efectuate de către management;

106
• informaţiei primite de la clienţi;
• aplicării metodelor statistice de monitorizare şi măsurare a produselor şi proceselor;
• propunerilor de îmbunătăţire parvenite de la personalul întreprinderii.
Acţiunile preventive permit întreprinderii a înlătura situaţiile ce pot duce la înrăutăţirea
calităţii producţiei, stopări în procesul de producţie etc.
Eliminarea cauzelor neconformităţii şi efectuarea acţiunilor preventive drept rezultat al
realizării produsului determină calitatea producţiei obţinute şi costul acesteia. Deci, acţiunile
preventive micşorează esenţial costul producţiei, sporind profitul obţinut.
Astfel, au fost analizate principalele puncte, care pot favoriza obţinerea profitului în urma
implementării SMC şi care se vor lua în calcul la estimarea eficienţei economice a implementării
acestui sistem. După o astfel de metodică poate fi evaluată eficienţa economică a implementării
SMC în cadrul oricărei întreprinderi. Pentru efectuarea calculelor respective sunt necesare date
concrete evaluate în dinamică (până la implementarea SMC şi peste o perioadă după implementarea
acestuia). Pornind de la faptul că la ÎM CVSM „Vismos” SA SMC a fost certificat recent
(20.06.2005), nu se poate estima eficienţa implementării acestuia, deoarece rezultatele vor fi
vizibile peste o anumită perioadă de timp (cel puţin 1-2 ani după implementare).
Deşi în Republica Moldova există unele întreprinderi vinicole unde SMC a fost certificat
câţiva ani în urmă, imposibilitatea acumulării materialelor, precum şi lipsa în aceste întreprinderi a
unor date necesare (nu se ţine evidenţa strictă a gradului de calificare a personalului, a nivelului de
satisfacţie a clienţilor etc.), nu permit a realiza estimarea obiectivă a eficienţei implementării SMC.
De menţionat faptul că evaluarea eficienţei economice a implementării SMC la întreprindere
poate fi efectuată de mai multe ori (de exemplu, peste 1, 2, 5, 10, ... ani după implementare). În
cazul funcţionării perfecte a acestui sistem, eficienţa lui trebuie să aibă o dinamică pozitivă în timp.
Astfel, peste 10 ani eficienţa economică a SMC va fi mult mai înaltă, decât peste 1-2 ani după
implementarea acestuia.
Metodica propusă pentru evaluarea eficienţei economice a implementării SMC este una
complexă, care presupune includerea tuturor profiturilor suplimentare, obţinute în urma funcţionării
acestui sistem.
De subliniat faptul că SMC acordă o importanţă majoră evidenţierii tuturor
neconformităţilor înregistrate în cadrul întreprinderii. Este evident că anume obţinerea producţiei
neconforme generează cele mai mari cheltuieli suplimentare, care sporesc costul producţiei finite,
diminuând, astfel, profiturile obţinute. Reieşind din aceste considerente, se propune de a urmări
metodologia gestionării neconformităţilor la întreprindere în scopul estimării contribuţiei acestora la
formarea costului de producţie.

107
Conform SMC, algoritmul gestionării neconformităţilor presupune următoarele etape:
1. Depistarea şi înregistrarea tuturor neconformităţilor existente la întreprindere, ceea ce
creează o bază de date pentru determinarea, analiza şi estimarea aproximativă a cauzelor apariţiei
neconformităţilor respective.
2. Stabilirea cauzelor în baza metodei de analiză „cauză-efect”. Prin metoda celor 4 M se
cercetează apariţia problemei, care poate fi cauzată de:
• „mâna” – personalul de lucru (gradul de calificare a lucrătorului, vechimea în muncă,
disciplina la locul de muncă, responsabilitatea angajatului etc.);
• „maşina” – utilajul, mijloacele de transport, instrumentele etc. (modalitatea de întreţinere,
reglare a utilajului, uzura fizică şi morală, productivitatea, complexitatea etc.);
• „metoda” – tehnologia de producţie (metodele folosite în procesul de producţie, metodologii
de organizare a proceselor etc.);
• „materia” – ansamblul materialelor utilizate la întreprindere (materie primă, materiale
auxiliare etc.).
3. Elaborarea acţiunilor corective şi estimarea costurilor suplimentare. Ceea ce permite a
estima obiectiv situaţia existentă şi a selecta deciziile optime în scopul înlăturării problemelor apărute.
4. Elaborarea acţiunilor preventive, care asigură excluderea repetării neconformităţii sau
prevenirea apariţiei ei, ceea ce contribuie la funcţionarea întreprinderii într-un ritm constant sau
chiar şi mai rapid, datorită preîntâmpinării şi eliminării cauzelor potenţiale ce pot apărea în procese,
produse sau SMC.
5. Asigurarea îmbunătăţirii continue, care nu are limite: permanent poate fi perfecţionat ceea
ce există, poate fi elaborat ceva nou, mai bun, mai performant, astfel încât permanent se tinde spre
ceva desăvârşit.
În continuare se va urmări influenţa actelor de neconformitate asupra formării costului de
producţie în baza datelor convenţionale, utilizând în calcule costurile empirice.
Presupunem că la o întreprindere în anul 2004 s-au îmbuteliat 100000 dal de vin de consum
curent alb sec „Chardonnay”. În baza actelor de neconformitate s-a depistat că 5% din cantitatea
vinului a fost prelucrată suplimentar. Cheltuielile suplimentare pentru prelucrarea adăugătoare a
producţiei neconforme pot fi calculate astfel:

∑ Ch
supl.
i
= Ch supl.
mat.aux. + Ch apă + Ch en.el. + Ch abur + Ch man. + Ch uz. + Ch nep.
supl. supl. supl. supl. supl. supl.
(3.3.6)
unde:

Ch supl.
mat.aux. – cheltuielile suplimentare ale materialelor auxiliare.

Ch supl.
apă – cheltuielile suplimentare ale apei.

108
Ch supl.
en.el. – cheltuielile suplimentare ale energiei electrice.

Ch supl.
abur – cheltuielile suplimentare ale aburului.

Ch supl.
man. – cheltuielile suplimentare ale manoperei.

Ch supl.
uz. – cheltuielile suplimentare ale uzurii utilajului.

Ch supl.
nep. – cheltuielile suplimentare neprevăzute anterior.

Toate cheltuielile enumărate se iau ca cheltuieli la 1.000 dal vin prelucrat.


Costul prelucrării adăugătoare a 1000 dal de vin de consum curent alb sec „Chardonnay” a
constituit:
• materiale auxiliare – 1921,4457 lei/1000 dal;
• apă – 137,527 lei/1000 dal;
• energie electrică – 62,166 lei/1000 dal;
• abur – 167,362 lei/1000 dal;
• manoperă – 680,57 lei/1000 dal;
• uzură – 135,35 lei/1000 dal.
Costul pentru prelucrarea suplimentară a 5000 dal a constituit 15522,1 lei, iar costul efectiv
al vinului de consum curent alb sec „Chardonnay”, prelucrat în volum de 100000 dal, a alcătuit
738667 lei, la care s-a adăugat costul prelucrării neconformităţilor 15522,1 lei. Astfel, costul
producţiei prelucrate a sporit cu 2,1%, constituind în final 754189,1 lei.
Dac această producţie n-ar fi fost prelucrată suplimentar, fiind îmbuteliată şi comercializată,
peste o anumită perioadă de timp ar fi apărut schimbări organoleptice, microbiologice sau fizico-
chimice, care vor genera tulburări, sedimentări etc. Întreprinderea ar fi fost nevoită să retragă
producţia dată din vânzare, supunând-o din nou tuturor proceselor necesare de prelucrare, dacă
aceasta este posibil. În acest caz, volumul cheltuielilor suplimentare este cu mult mai mari, decât la
repetarea unei singure etape determinate în baza actelor de neconformitate. Însă cel mai mare
prejudiciu în cazul returnării producţiei îl are scăderea imaginii întreprinderii pe piaţă, ceea ce nu
poate fi estimat în unităţi valorice, deoarece, după cum afirmă Robert W. Pitch „Mărfurile se întorc,
clienţii – nu”.
Acest exemplu vizează utilizarea unui singur tip de act de neconformitate privind
prelucrarea neconformă a vinului de consum curent alb sec „Chardonnay”. Însă, la întreprindere pe
parcursul unui an se înregistrează mai multe neconformităţi de diferit gen. Economiile obţinute în
urma diminuării costului (dacă acţiunile corective au fost întreprinse la timp) sunt considerabile.

109
Astfel, se demonstrează necesitatea utilizării actelor de neconformitate la întreprindere, pe care
pune accentul principal SMC.
În mod analogic poate fi evaluată importanţa acţiunilor preventive prevăzute de SMC (mai
ieftin este de a preveni neconformitatea, decât de a o corecta). Deci, acţiunile corective şi cele
preventive au o însemnătate deosebită pentru realizarea procesului de producţie, deoarece de acestea
depind mult calitatea producţiei obţinute, costul acesteia, nivelul de satisfacţie a clientului etc.
Metodica propusă de evaluare a eficienţei economice ar constitui pentru întreprindere un
instrument de promovare a imaginii sale pozitive pe piaţa internă şi pe cea externă, ar asigura
succesul implementării şi funcţionarea sistemului. Astfel, întreprinderile certificate se vor convinge
peste o perioadă de timp de faptul că cheltuielile legate de implementarea SMC asigură obţinerea
unor rezultate înalte.
Prezintă interes compararea eficienţei economice a implementării SMC în cadrul diferitelor
întreprinderi omogene, care ar putea fi un obiect de cercetare pentru viitor.

3.4 Factoring-ul – un reper al succesului pentru exportatorii producţiei vinicole


a Republicii Moldova
Succesul activităţii întreprinderilor vinicole din Republica Moldova, este în mare măsură,
determinat de calitatea producţiei oferite şi de preţul acesteia. Pentru o afacere rezultativă este
necesar a livra la timp producţia şi a menţine stabil nivelul calităţii ei. În afară de aceasta reuşita
activităţii întreprinderii depinde şi de un alt element important al tranzacţiei – vânzarea în credit. Cu
cât perioada de creditare solicitată este mai mare, cu atât riscul de neîncasare a datoriilor creşte.
Ţinând cont de faptul că peste 90% din producţia vinicolă fabricată în Republica Moldova se
comercializează peste hotarele ţării, gestionarea eficientă a datoriilor debitoare ale exportatorilor
este foarte dificilă. În primul rând, în cazul exportării producţiei riscul de neîncasare a banilor se
măreşte semnificativ din cauza unor astfel de factori, cum ar fi: dificultăţi în evaluarea riscului de
credit al clienţilor externi, acordarea creditului comercial pe un termen mai îndelungat, ţinând cont
şi de timpul livrării producţiei, instabilitatea situaţiei politice în ţara importatorului etc. Deci,
urmărindu-se scopul obţinerii unor facilităţi în lupta concurenţială, este necesar ca exportatorul să-l
finanţeze pe importator, astfel apărând riscul neîncasării banilor.
Drept rezultat al evoluţiei metodelor şi tehnicilor aplicabile în comerţul internaţional, a
apărut o nouă sursă de finanţare pe termen scurt – factoring-ul. Factoring-ul internaţional
promovează comerţul exterior, rezolvând problemele prin oferirea unui pachet de servicii flexibile,
adaptabile fiecărei afaceri, ceea ce diminuează complicaţiile previzibile sau imprevizibile atât
pentru exportator, cât şi pentru importator.

110
Utilizarea operaţiunilor de factoring ca un instrument de promovare a exporturilor se află
într-o foarte strânsă legătură cu SMC implementat la întreprindere. Orice instituţie financiară, care
prestează serviciul de factoring, va recurge mult mai sigur la colaborarea cu întreprinderile vinicole
autohtone, dacă la acestea va funcţiona un Sistem de Management al Calităţii, certificat în
conformitate cu cerinţele standardului ISO 9001:2000.
Pentru prima dată operaţiunile de factoring au fost utilizate de către băncile comerciale în
anii ’50 ai sec. al XX-lea, printre acestea fiind băncile americane Bank of America, First National
Bank of Boston şi Trust Company of Georgia. Însă oficial aceste operaţiuni au fost recunoscute în
SUA în anul 1963, când organizaţia guvernamentală a stabilit că operaţiunile de factoring reprezintă
o activitate bancară legitimă.
Operaţiunile internaţionale de factoring se coordonează de către Convenţia privind
factoring-ul internaţional, elaborată de către Institutul Internaţional pentru Unificarea Dreptului
Privat (UNIDROIT) la 8 mai 1988 la Otawa. În conformitate cu această Convenţie, operaţia se
consideră factoring dacă ea satisface cel puţin două din cele patru cerinţe:
1. Prezenţa creditării sub forma achitării înainte de termen a datoriilor debitore.
2. Ducerea evidenţei contabile de către furnizor, în primul rând, a evidenţei vânzărilor.
3. Încasarea datoriilor furnizorului.
4. Asigurarea furnizorului împotriva riscului neîncasării datoriilor.
Deci factoring-ul este o operaţiune complexă, prin care o parte, numită aderent, transferă în
proprietate o anumită categorie a creanţelor sale unei altei părţi numite factor, care, în schimbul
unui comision, se obligă să achite aderentului valoarea lor. Factoring-ul este un mecanism de
finanţare, prin care se obţin lichidităţi prin vânzarea facturilor, a căror scadenţă este cuprinsă între
180 şi 360 de zile.
Participanţii la operaţiunile de factoring sunt:
• furnizorul (exportatorul, aderentul);
• clientul (importatorul);
• factorul de export, care are responsabilităţi faţă de exportator;
• factorul de import, care are responsabilităţi faţă de importator.
În comerţul internaţional se utilizează următoarele modele de factoring:
• Factoring-ul internaţional în sistem de doi factori (bifactorial) – modelul cel mai frecvent
utilizat în comerţul internaţional. Acest sistem permite a împărţi funcţiile şi riscurile între
factorul de import din ţara importatorului şi factorul de export din ţara exportatorului.
Principalul scop acestui model este asigurarea finanţării la un nivel de 100% şi diminuarea
unor cheltuieli administrative.

111
Avantajul factoring-ului bifactorial constă în faptul, că pentru compania care îl deserveşte pe
importator datoriile se consideră ca datorii interne, şi nu externe, precum pentru factorul de export.
Anume acest model de factoring internaţional şi-a găsit cea mai mare răspândire în practica mondială.
Pentru exportatorii producţiei vinicole din Republica Moldova acest model de factoring ar fi
cel mai reuşit, deoarece ei colaborează cu multe ţări ale lumii şi este foarte dificil de a evalua
obiectiv riscul de credit al potenţialilor clienţi.
• Factoring-ul de import direct – se utilizează în cazul în care exportatorul colaborează cu
clienţii dintr-o singură ţară sau din două ţări. În cazul factoring-ului de import direct, factorul
de import încheie contractul direct cu exportatorul în privinţa transferării creanţelor, preluând
riscul de neplată al clientului.
Creditarea exportatorului extern în valută străină pentru factor este destul de dificilă, de
aceea în acest model de factoring, de obicei, nu se practică oferirea avansurilor. Astfel, factoring-ul
de import direct este convenabil numai pentru acele întreprinderi care nu au necesitate de finanţare
urgentă.
Deoarece exportatorii producţiei vinicole autohtone colaborează cu multe ţări ale lumii,
factoring-ul de import direct este mai puţin adecvat activităţii lor.
• Factoring-ul de export direct – în cazul acestui tip de factoring nu se utilizează factorul de
import situat în ţara importatorului. Factorul de export se confruntă cu o multitudine de
dificultăţi legate de evaluarea riscului de credit al clientului. Pentru organizaţiile specializate
în efectuarea operaţiunilor de factoring el nu este convenabil pentru că gradul de incertitudine
şi riscul suportat sunt foarte mari.
Ţinând cont de faptul că majoritatea importatorilor producţiei vinicole din Republica Moldova
se află în ţările în curs de dezvoltare (Rusia, Belarus, Kazahstan, Ucraina etc.), utilizarea factoring-
ului de export direct întâmpină multe dificultăţi. Utilizarea acestui model de factoring este împiedicată
de instabilitatea mediului social-politic şi nivelul înalt a incertitudinii în ţările importatoare.
• Factoring-ul spate în spate (back-to-back factoring) – se utilizează pentru finanţarea
concernelor. Algoritmul operaţiunii acestui tip de factoring se aseamănă cu combinarea
modelului bifactorial şi factoring-ul intern. Deoarece pentru industria vinicolă nu sunt
caracteristice concernele, factoring-ul spate la întreprinderile vinicole nu poate fi aplicat.
Deci din cele mai răspândite modele de factoring internaţional, pentru exportatorii
producţiei vinicole din Republica Moldova cel mai adecvat este modelul factoring-ului bifactorial.
Fiecare întreprindere exportatoare va colabora doar cu un factor de export, iar acela, la rândul său,
va încheia contracte cu diferiţi factori de import ţinând cont de ţară în care se exportă producţia.

112
În funcţie de pachetul serviciilor oferite de operaţiunea de factoring, se disting mai multe
tipuri de factoring:
a) După modalitatea de încasare a creanţelor (cu sau fără avans):
• factoring convenţional – în acest caz îndată după livrarea producţiei se achită 70-80% din
suma indicată, iar restul 20-30% să plătesc după recuperarea completă a creanţelor de către
client, cu excepţia comisionului, pe care factorul singur şi-l reţine;
• factoring la scădenţă –factorul achită aderentului suma contractului după ce sunt colectate
toate creanţele de la importator.
Aderentul îşi alege tipul de factoring în funcţie de necesităţile sale în mijloace circulante.
Bineînţeles, că în cazul factoringului convenţional, comisionul factorului include şi procentul pentru
acordarea avansului. Iată de ce, dacă întreprinderea nu are nevoie urgent de mijloace financiare,
pentru ea mai puţin costisitor este utilizarea factoring-ului convenţional.
b) După sfera de cuprindere şi modalitatea de administrare a creanţelor de către factor:
• factoring-ul parţial –factorul selectează facturile pentru care nu îndeplineşte funcţia de
administrare. Astfel, obligaţia de încasare a acestei creanţe este pusă în sarcina aderentului,
care suportă riscul de credit;
• factoring-ul total –factorul acceptă toate facturile aderentului, îndeplinind funcţia de administrare,
de încasare a lor de la debitori, de finanţare a aderentului şi de acoperire riscului de credit.
Alegerea factoring-ului parţial sau total nu depinde numai de dorinţele aderentului, ci şi de
decizia factorului. Evaluând riscul de credit suportat, factorul de sine stătător determină clienţii,
creanţele cărora vor fi acceptate în contract.
c) În funcţie de faptul dacă creanţele acceptate în contract sunt încasate cu sau fără protecţia
creditului:
• factoring fără recurs – factorul îşi asumă toate riscurile de colectare a creanţelor şi riscul de
credit fără a avea posibilitatea de a se îndrepta împotriva aderentului, în cazul în care factura
nu este achitată de către client;
• factoring cu recurs – factorul poate să se îndrepte împotriva aderentului, dacă factura nu este
achitată de către client. Astfel, aderentul este obligat să-şi răscumpere factura respectivă,
asumându-şi riscul de neîncasare a creanţelor.
Bineînţeles, comisionul operaţiunii de factoring fără recurs va vi mai înalt decât în cazul
factoring-ului cu recurs. În acest caz întreprinderile exportatoare determină de sine stătător care tip de
factoring este mai potrivit pentru fiecare client. De exemplu, în cazul existenţei unor clienţi stabili, cu
care întreprinderea colaborează deja timp îndelungat şi, dacă există siguranţa că aceştia vor achita

113
facturile, ea poate solicita factoring-ul cu recurs pentru a economisi pe baza comisionului. În general,
comisionul factorului constă din două taxe, una pentru administrarea operaţiunii şi alta pentru
finanţarea acesteia:
Taxa de administrare se percepe pentru gestionarea registrului de vânzări, încasarea
creanţelor şi pentru acoperirea riscului. În cazul factoring-ului fără regres această taxă se măreşte
din cauza riscului de neplată a debitorului. De regulă, această taxă se calculează ca procent de la
suma facturii şi variază în limitele 0,5-2,5%. Principalii factori care determină nivelul taxei de
administrare sunt: numărul clienţilor, valoarea facturilor şi riscul de credit suportat.
Taxa pentru plăţile în avans se percepe pentru avansul acordat. Ea este specifică factoring-
ului convenţional, când o dată cu livrarea producţiei factorul se obligă să achite aderentului 70-80%
din suma facturii. De obicei, procentul dobânzii este cu 2-4% mai înalt decât procentul creditului
acordat pe termen scurt de către băncile comerciale, din cauza suportării cheltuielilor suplimentare
şi acoperirii riscului de credit suportat.
Valoarea comisionului perceput diferă de la ţară la ţară în funcţie, de nivelul de trai al
populaţiei, de mediul politic, de procentul dobânzii al băncilor comerciale, de stabilitatea valutei, în
care se efectuează tranzacţia, de nivelul riscului de credit suportat etc. În tabelul 3.4.1 se prezintă
valoarea comisioanelor pentru servicii de factoring în unele ţări europene.
Tabelul 3.4.1
Costul serviciilor de factoring în unele ţări din Europa pe anul 2003
Denumirea ţării Valoarea comisionului, %
factoring cu recurs factoring fără recurs
Austria 0,5 – 0,8 1,0 – 1,4
Belgia 0,1 – 0,5 0,3 – 1,0
Danemarca 0,4 – 0,5 0,5 – 0,7
Finlanda 0,12 – 0,35 0,01 – 1,2
Franţa 0,4 – 0,5 0,6 – 0,8
Germania 0,4 – 1,5 0,6 – 2,5
Grecia 1,0 1,0 – 1,5
Spania 0,5 – 2,5 0,5 – 2,5
Marea Britanie 0,75 – 2,0 1,0 – 2,5
Sursa: www.europa.eu.int „Analysis of Use of Factoring”
Din tabelul se observă că marja medie a comisionului cu recurs constituie 0,5-1%,
operaţiunile de factoring fără recurs fiind mai costisitoare, iar comisioanele pentru acest tip de
factoring mai ridicate cu 1-2%. Întreprinderile au posibilitatea deplină de alegere: să plătească un
comision mai mare cu siguranţa de a obţine creanţele, sau să plătească un comision mai mic cu
riscul neîncasării creanţelor în cazul în care clientul nu va achita factura.
Efectuarea operaţiunilor de factoring în Republica Moldova nu este dificilă, deoarece
acestea se utilizează deja pe larg în practica mondială. Astfel, se poate folosi practica acumulată de

114
către membrii reţelelor de factoring, cum ar fi , de exemplu, a Factors Chain International (FCI).
Aceasta este o reţea internaţională de companii specializate, scopul cărora constă în promovarea
comerţului exterior prin diverse servicii financiare acordate, dintre care face parte şi factoring-ul.
Scopul FCI este de a oferi membrilor săi o serie de avantaje competitive în comerţul internaţional:
• o reţea internaţională performantă de companii de factoring;
• un sistem modern de comunicaţii, utilizarea căruia va permite membrilor să-şi gestioneze
eficient afacerea, din punctul de vedere al costurilor;
• un set de diverse programe pentru pregătirea personalului;
• un cadru legislativ perfect şi de proceduri unice în scopul elaborării unui standard pentru
factoring-ul internaţional;
• asigurarea şi promovarea afacerilor în întreaga lume.
Pentru ca operaţiunile de factoring să se efectueze pe teritoriul Republicii Moldova este
necesar ca acestea să fie solicitate de către întreprinderile autohtone. Cu părere de rău, majoritatea
întreprinzătorilor nu pot evalua corect efectul economic obţinut în urma utilizării instrumentelor
financiare, cum este factoring-ul, considerând că acesta va cauza doar cheltuieli suplimentare.
În continuare se va întreprinde o tentativă de estimare a efectului economic obţinut în urma
utilizării operaţiunii de factoring în activitatea de export a SA „Aroma”. În capitolul II s-a analizat
calitatea producţiei şi dinamica exportului la această întreprindere. S-a observat că aproximativ 82-
85% din producţia sa SA „Aroma” este comercializată peste hotarele Republicii Moldova. Situaţia
privind valoarea datoriilor debitoare la această întreprindere pe parcursul a mai multor ani nu este
îmbucurătoare (tabelul 3.4.2).
Tabelul 3.4.2
Dinamica unor indicatori economico-financiari la SA „Aroma”
pe anii 2002-2003, mln. lei
Indicatorii 2002 2003
Vînzări nete, inclusiv 198,0 206,0
- export 163,9 174,4
Datorii debitoare, inclusiv 60,2 57,9
- peste hotare 48,5 48,2
Sursa: Departamentul comercial SA „Aroma”
Se observă că volumul creanţelor la SA „Aroma” ocupă o pondere semnificativă de circa
30% din volumul vânzărilor. Această situaţie este foarte nefavorabilă pentru întreprindere.
Exportul SA „Aroma” în anul 2003 a constituit 174 400 mii lei, iar creanţele de peste hotare
– 48 200 mii lei. Dacă întreprinderea va utiliza operaţiunile de factoring cu toţi clienţii săi de peste
hotare, atunci factorul va percepe un comision de 0,75% de la cifra de afaceri, adică 1 308 mii lei (174
400 · 0,75%). Datorită utilizării factoring-ului, întreprinderea va obţine economii:

115
• economii ca rezultat al obţinerii diferitor informaţii de ordin financiar despre clienţi – 150 mii lei;
• economii în urma reducerii perioadei medii de încasare a creanţelor – 60 mii lei;
• economii legate de colectarea creanţelor, care uneori pot fi de ordin juridic – 125 mii lei;
• economii la plata personalului de administrare a debitorilor – 96 mii lei;
• economii la telefon, poşta etc. – 50 mii lei;
• recuperarea datoriilor – 48 200 mii lei.
Totalul economiilor = 150 + 60 + 125 + 96 + 48 200 = 48 681 mii lei.
Economie netă = 48 681 – 1 308 = 47 373 mii lei.
Pe lângă toate acestea SA „Aroma” va obţine o serie de avantaje, care vor fi menţionate mai
jos. Dacă vom analiza în mod obiectiv avantajele obţinute în urma utilizării factoring-ului, vom
stabili că această operaţiune este convenabilă tuturor participanţilor: exportatorului (furnizorului),
clientului şi factorului.
Avantajele exportatorului:
• posibilitatea de sporire a volumului vânzărilor, numărului clienţilor şi a nivelului de
competitivitate a întreprinderii pe piaţă în baza efectuării livrărilor în avans;
• diminuarea cheltuielilor administrative, deoarece administrarea registrului de vânzări se
efectuează de către factor;
• protecţia împotriva riscului de neîncasare a creanţelor;
• protecţia împotriva riscului valutar la modificarea cursurilor de schimb al valutelor din factură;
• posibilităţi de încasare de până la 80% din suma facturii, îndată după livrarea producţiei, ceea
ce va contribui la sporirea lichidităţilor pe termen scurt;
• posibilităţi de obţinere a unor sfaturi utile de la factor cu privire la situaţia pe pieţele externe;
• eliminarea diferitelor acţiuni juridice în cazul în care clienţii nu achită la timp valoarea
facturilor;
• colaborarea cu un singur factor pentru toţi clienţii săi (factorul de export);
• toată informaţia solicitată factorul o prezintă în limba aderentului, ceea ce, la fel, diminuează
cheltuielile suportate etc.
Avantajele clientului:
• deţinerea unui credit marfar;
• eliminarea riscului de achiziţie a mărfii necalitative;
• posibilităţi de majorare a volumului mărfii achiziţionate;
• sporirea numărului de rotaţii ale capitalului circulant;
• creşterea gradului de competitivitate.

116
Avantajele factorului:
• acumularea comisionului;
• creşterea numărului clienţilor în baza lărgii gamei serviciilor prestate, ceea ce va contribui la
sporirea beneficiului.
Şirul avantajelor menţionate poate fi prelungit în funcţie de situaţia existentă şi datorită
faptului că o bună parte a laturilor pozitive se bazează pe cele expuse anterior. Astfel, utilizarea
operaţiunilor de factoring este avantajoasă pentru toţi participanţi, de asemenea şi pentru economia
ţării în ansamblu.
În urma examinării tipurilor posibile ale operaţiunilor de factoring, se propun modelele
adecvate pentru întreprinderile vinicole autohtone.
Pornind de la faptul, că pe piaţa Republicii Moldova se comercializează mai puţin de 10%
din volumul producţiei vinicole autohtone, practic, toate întreprinderile de vinificaţie secundară şi
mixtă sunt încadrate în activitatea de export. Colaborând cu clienţii externi, exportatorii se
confruntă cu o multitudine de dificultăţi şi neînţelegeri, suportând, astfel, un risc major de
neîncasare a creanţelor sau de nerespectare de către importator a termenului de achitare a
contractului. Deci este evident că pentru exportatorii producţiei vinicole din Republica Moldova
factoring-ul reprezintă un instrument important şi eficient de promovare a comerţului extern.
Ţinând cont că pe piaţa Republicii Moldova activează un număr mare de întreprinderi
vinicole, care se deosebesc esenţial după forma organizatorico-juridică, gama şi stabilitatea
clienţilor, numărul ţărilor cu care colaborează etc., întreprinderile vinicole pot fi grupate după
anumite criterii, atribuindu-se modelul optim al factoring-ului (tabelul 3.4.3).
Pentru toate întreprinderile se propune utilizarea factoring-ului bifactorial. În urma utilizării
acestui model de factoring, aderentul colaborează numai cu factorul de export, obţinând multiple
avantaje menţionate anterior. Deci, operaţiunile de factoring sunt avantajoase tuturor întreprinderilor
vinicole autohtone care îşi exportă producţia. Important este de a determina care model de factoring
este mai eficient şi va corespunde exact situaţiei economico-financiare a întreprinderii respective.
În baza celor expuse, se poate constata că factoring-ul reprezintă un instrument eficient de
promovare a exportului producţiei vinicole. După cum s-a menţionat, între operaţiunile de factoring
şi calitatea producţiei exportate există o legătură foarte strânsă. Factorul nu poate să-şi asume riscul
de neplată a clientului dacă nu este sigur de calitatea producţiei oferite. Astfel, pentru dezvoltarea
operaţiunilor de factoring în Republica Moldova se impune implementarea la întreprinderile
autohtone a unui sistem de management al calităţii eficient, care să corespundă cerinţelor la nivel
internaţional. În această ordine de idei, se argumentează necesitatea implementării în cadrul
întreprinderilor vinicole a SMC, certificat în conformitate cu cerinţele standardului ISO 9001:2000.

117
Tabelul 3.4.3
Modelele operaţiunilor de factoring recomandate pentru întreprinderile vinicole din R. Moldova
Tipul factoring-ului
Tipul întreprinderii Explicaţiile
recomandat
Întreprinderile cu o pondere Întreprinderea îşi va proteja doar
semnificativă a clienţilor stabili Factoring-ul creanţele acordate clienţilor noi sau
caracterizaţi printr-un nivel înalt al parţial clienţilor cu un nivel redus al
solvabilităţii solvabilităţii
Întreprinderea se va proteja
Întreprinderile cu o pondere
Factoring-ul completamente de riscul de neîncasare a
nesemnificativă a clienţilor stabili şi
total creanţelor şi îşi va reduce cheltuielile
siguri
legate de ţinerea registrului de vânzări
Întreprinderea va achita factorului un
Întreprinderile care dispun de
Factoring-ul comision mai redus în baza excluderii
mijloace circulante suficiente până la
la scadenţă taxei pentru avansul acordat, ca în cazul
ziua expirării facturii
utilizării factoring-ului convenţional
Deşi întreprinderea va achita un
Întreprinderile care se confruntă cu comision mai înalt, utilizarea acestui tip
dificultăţi şi au nevoie de a mijloace Factoring-ul de factoring va duce la creşterea
financiare până la ziua expirării convenţional numărului de rotaţii ale mijloacelor
facturii circulante şi va asigura activitatea
ulterioară a întreprinderii
După cum se observă din tabelul 3.4.1,
comisionul pentru acest tip de factoring
Întreprinderile care sunt sigure că
Factoring-ul este cu 1-2% mai mic decât în cazul
clienţii lor vor achita facturile în
cu recurs utilizării factoring-ului fără recurs. În
termenul stabilit
cazul dat nu are sens de utilizat
factoring-ul fără recurs
Achitând un comision mai înalt,
întreprinderea va fi sigură de colectarea
Întreprinderile care colaborează cu
Factoring-ul creanţelor şi nu va fi implicată în diverse
un număr mare de clienţi şi nu sunt
fără recurs activităţi juridice împotriva clientului,
sigure de solvabilitatea acestora
dacă apare necesitatea (de aceasta se va
ocupa factorul)
Sursa: Propus de autor
În încheiere se poate menţiona că în condiţiile actuale ale economiei Republicii Moldova,
factoring-ul reprezintă o soluţie viabilă şi eficientă pentru exportatorii autohtoni ai producţiei
vinicole. Astfel, utilizarea operaţiunilor de factoring le va asigura exportatorilor posibilităţi de
obţinere a unor resurse, care vor satisface imediat necesităţile de lichiditate şi vor acoperi riscul de
neplată a debitorilor externi. Toate acestea vor contribui nemijlocit la promovarea şi încurajarea
exportatorilor producţiei vinicole din Republica Moldova.

3.5 Favorizarea sporirii exportului producţiei vinicole în baza unor instrumente


eficiente
3.5.1 Controlul riguros al producţiei vinicole la export – pasul important pentru
eliminarea producţiei necalitative
După cum a fost menţionat, exportul producţiei vinicole al Republicii Moldova în dezvoltarea
sa se confruntă cu o multitudine de dificultăţi, piedica principală fiind imaginea proastă a producţiei

118
vinicole autohtone peste hotarele ţării. Cauza este calitatea nesatisfăcătoare a producţiei vinicole a
unor întreprinderi din republică, care dăunează esenţial imaginii producţiei vinicole la nivel de ţară.
La rândul său, SMC reprezintă un sistem de îmbunătăţire continuă, ţinând sub control
calitatea materialelor utilizate, a proceselor desfăşurate, precum şi a produselor finite fabricate
(PMC 8.3 „Controlul produsului neconform”). Astfel, întreprinderile unde funcţionează SMC
exclud probabilitatea fabricării producţiei necalitative. În această ordine de idei, este necesar a
delimita întreprinderile cu SMC certificate conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000, de
întreprinderi care nu au acest sistem, deoarece anume ultima categorie generează cele mai mari
neconformităţi şi oferă consumatorului producţie necalitativă.
În capitolele I şi II al tezei au fost examinate documentele indespensabile pentru exportarea
producţiei vinicole din Republica Moldova în diverse ţări ale lumii. De menţionat faptul că gradul
de obiectivitate a conţinutului documentelor ce confirmă calitatea producţiei vinicole pentru export
şi corespunderea lui caracteristicilor producţiei real exportate poate fi pus la îndoială.
În primul rând, certificatele de calitate ce însoţesc producţia exportată sunt elaborate la
întreprindere în baza probelor efectuate în laboratorul propriu, ceea ce nu poate confirma obiectiv
calitatea producţiei real exportate (chiar în cazul nerespectării unor norme, întreprinderea nu va
proceda în defavoarea sa şi nu va scoate la iveală toate neconformităţile existente).
Un alt document necesar pentru exportarea producţiei vinicole este certificatul de
conformitate eliberat de instituţia independentă cu care colaborează ţara importatorului:
• Pentru exportarea producţiei vinicole în Rusia se eliberează certificatul de conformitate de
către filiala „РОСТЕСТ МОСКВА”, în serie sau pe partide de producţie. Bineînţeles, că
întreprinderile vinicole solicită mai mult utilizarea certificatului eliberat în serie, în baza
acestui certificat având posibilitate să-şi exporte producţia timp de 2-3 ani. Dar pe parcursul
acestei perioade de timp calitatea producţiei poate varia esenţial. Astfel, întreprinderile
vinicole autohtone pot să exporte în Rusia producţie de o calitate inferioară, influenţând
negativ imaginea producţiei vinicole a Republicii Moldova în ansamblu.
• Pentru exportarea producţiei vinicole în majoritatea ţărilor CSI (Ucraina, Kazahstan etc.) se
utilizează certificatul de conformitate, eliberat de Centrul de Verificare a Calităţii Materiei
Prime şi Producţiei Vinicole al Republicii Moldova. Acest certificat poate fi eliberat, de
asemenea, în serie sau pe laturi de produse. Astfel, situaţia analogică exportării producţiei
vinicole în Rusia: certificatele eliberate pentru o perioadă de 2-3 ani nu asigură un control
necesar al producţiei exportate în aceste ţări, fiind posibil exportul producţiei necalitative.
• După cum s-a menţionat, exportarea producţiei vinicole în ţările europene se efectuează în baza
certificatului de forma VI-1, eliberat de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin” conform

119
probelor efectuate în laboratorul acreditat al Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi
Producţiei Vinicole. O latură pozitivă este că cerinţele faţă de eliberarea certificatului de forma
VI-1 sunt mai dure, el fiind eliberat pentru fiecare lot de produse vinicole exportate.
Principalul dezavantaj al tuturor certificatelor menţionate este că ele se elaborează în baza
examinării mostrelor prezentate de înseşi întreprinderea. Desigur, pentru obţinerea certificatului
respectiv întreprinderea va selecta pentru a prezenta drept mostră producţia de calitate cea mai înaltă, pe
când calitatea producţiei exportate poate să difere, mai mult sau mai puţin, de mostrele prezentate.
Pornind de la cele expuse, în scopul asigurării calităţii înalte şi stabile a producţiei vinicole
exportate, se propune următorul mecanism de efectuare a controlului riguros al calităţii producţiei
destinate exportului pentru întreprinderile unde nu funcţionează SMC.
1. În cadrul Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” trebuie să fie creată o comisie specială de
examinare prealabilă a calităţii producţiei vinicole destinate exportului (indiferent de ţara
importatorului).
2. Înainte de exportarea producţiei (cu 7-10 zile) întreprinderea vinicolă trebuie să prezinte
Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” informaţii referitor la aceasta (data exportării, ţara
importatoare, cantitatea şi tipul producţiei exportate), completând un formular special, elaborat
de către Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”. La acest document se vor anexa certificatele
de calitate a producţiei, elaborate de către întreprindere în baza probelor laboratorului propriu
(dacă întreprinderea nu dispune de laborator acreditat, probele se vor efectua în baza mostrelor
prezentate Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole).
3. Comisia creată la Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”, studiind informaţiile prezentate de
întreprinderi referitor la exportul producţiei, va selecta câteva întreprinderi, a căror producţie
cărora va fi supusă controlului suplimentar. Fără a le preîntâmpina reprezentanţii comisiei se vor
deplasa la întreprinderile respective (cu 5-7 zile până la exportare) în scopul colectării mostrelor
producţiei destinate exportului pentru efectuarea probelor de control.
4. Mostrele de producţie vinicolă se prezintă laboratorului Centrului de Verificare a Calităţii
Materiei Prime şi Producţiei Vinicole pentru efectuarea probelor necesare.
5. Comisia din cadrul Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” va compara rezultatele probelor de
control al producţiei vinicole efectuate în laboratorul Centrului de Verificare a Calităţii Materiei
Prime şi Producţiei Vinicole cu rezultatele prezentate anticipat de către întreprindere.
6. Dacă există o necorespundere ale rezultatelor comparate, comisia de la Agenţia Agroindustrială
„Moldova-Vin” nu va permite exportarea producţiei vinicole respective, luând măsuri
sancţionare împotriva întreprinderii exportatoare, de exemplu, amenzi sau retragerea licenţei
laboratorului acreditat al întreprinderii.

120
Astfel, va fi verificată calitatea producţiei vinicole a tuturor întreprinderilor din republică ce
practică exportul, dar nu posedă un Sistem de Management al Calităţii în conformitate cu cerinţele
standardului ISO 9001:2000.
De subliniat că orice control suplimentar necesită şi cheltuieli suplimentare. În acest caz,
toate cheltuielile pentru efectuarea controlului dublu al producţiei exportate (conform mecanismului
propus) vor fi suportate de întreprinderile care efectuează acest control, adică de întreprinderi care
nu au implementat SMC.
Utilizarea unui astfel de mecanism de control dublu al producţiei vinicole exportate va
impune întreprinderile producătoare să respecte riguros toate normele stabilite, care asigură calitatea
producţiei, favorizând implementarea SMC şi certificându-l în conformitate cu cerinţele
standardului ISO 9001:2000. Astfel, va fi exclusă sau redusă considerabil ponderea producţiei
necalitative exportate din ţară.
În viziunea noastră, controlul riguros al producţiei vinicole destinate exportului pentru
întreprinderile vinicole unde nu funcţionează un Sistem de Management al Calităţii certificat
conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000 este o metodă importantă de eliminare a producţiei
necalitative, asigurând formarea unei imagini pozitive a producţiei vinicole din Republica Moldova
şi promovând, astfel, exportul în diferite ţări.

3.5.2 Promovarea imaginii întreprinderii, mărcilor şi brand-urilor sale – un


instrument eficient al creşterii exporturilor
Prezentând dinamica şi geografia exportului băuturilor alcoolice al Republicii Moldova, s-a
menţionat faptul că imaginea producţiei vinicole autohtone în diverse ţări ale lumii nu este una
dintre cele mai bune.
Pe de o parte, este îmbucurător faptul că producţia vinicolă a republicii şi-a găsit piaţa de
desfacere în peste 30 de ţări ale lumii. Dacă până în anul 2000 afacerile încheiate cu ţările din Vest
erau o raritate, atunci actualmente circa 5% din volumul total al exportului producţiei vinicole revin
anume acestor ţări. Şi totuşi, deşi în unele state dezvoltate producţia noastră şi-a găsit consumatorul,
în prezent nu se poate afirma că ea este bine cunoscută, căutată şi solicitată de către populaţia
acestor ţări.
De asemenea, din diferite motive, ea tot mai puţin este solicitată şi de către consumatorii din
Federaţia Rusă. După cum s-a menţionat, uşurinţa cu care producătorii autohtoni au cucerit piaţa
Rusiei a influenţat negativ calitatea producţiei. Îndată după desfiinţarea URSS, întreprinderile vinicole
s-au orientat spre pieţele Rusiei, propunând vinuri de calitate joasă, bazându-se pe imaginea
producţiei moldoveneşti constituită încă pe timpul Uniunii Sovietice. Actualmente situaţia s-a

121
schimbat radical. Deşi, circa 85% din volumul exportat al băuturilor alcoolice se distribuie pe piaţa
Rusiei, imaginea producţiei noastre a devenit proastă şi o bună parte a populaţiei evită consumarea ei.
Astfel, se impune necesitatea ca băuturile alcoolice produse în Republica Moldova să devină
cunoscute şi să se deosebească de producţia celorlalte ţări ale lumii. Unul din instrumentele care va
asigura îmbunătăţirea imaginii şi creşterea exportului producţiei vinicole este promovarea brand-
urilor şi a mărcilor întreprinderilor la nivel internaţional. Spre regretul nostru, până în prezent
exportatorii vinificatori erau preocupaţi doar de livrarea unei cantităţi de băuturi cât mai mari pe
pieţele externe, neglijând promovarea imaginii, a mărcilor şi brand-urilor. De aceasta au profitat
unele firme din diferite state, înregistrând cele mai cunoscute mărci ale vinurilor şi divinurilor
moldoveneşti pe numele lor. De exemplu, marca „Barza Albă” a fost înregistrată pe numele unor
firme din ţările Baltice, Germania, Ucraina şi Rusia. Aceasta se poate de spus şi despre mărcile
„Codru”, „Basarabia”, „Zemfira” etc.
Actualmente pe pieţele diferitelor ţări, în deosebi, a Rusiei, poate fi întâlnită foarte multă
producţie falsificată cu inscripţia „Fabricat în Moldova”. Astfel, imaginea producţiei noastre se
înrăutăţeşte şi mai mult. Promovarea şi înregistrarea la nivel internaţional a mărcilor şi brand-urilor
va constitui un instrument eficient în lupta cu băuturile contrafăcute şi va fi mult mai simplu de
gestionat şi de verificat provenienţa şi calitatea producţiei expuse în diferite ţări.
Începând cu anul 2002 problemelor legate de promovarea producţiei vinicole moldoveneşti
peste hotarele ţării au o importanţă deosebită. O bună parte a vinificatorilor au înţeles ce însemnătate are
imaginea bună a producţiei noastre la nivel de ţară. În anul 2004 pentru prima dată în bugetul de stat au
fost prevăzute 1,2 mln. lei pentru promovarea şi protejarea mărcilor autohtone. Pentru anul 2005 se
planifică alocarea unei sume similare pentru aceste scopuri. Aceste resurse le-au permis vinificatorilor
să câştige un proces de judecată în Germania şi s-ă reîntoarcă SA „Aroma” aşa mărci ca „Белый Аист”,
„Codru” şi marca „Basarabia”. Pentru înregistrarea mărcilor producţiei vinicole autohtone şi protejarea
acestora pe parcursul a 9 luni ale anului 2004 deja s-au folosit mai mult de 650 mii lei.
Pe parcursul anilor 2003-2004 Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin” a înaintat la AGEPI
cererea pentru înregistrarea în calitate de marcă de stat a 58 de denumiri de băuturi alcoolice şi a 26 de
mărci combinate. Astfel, asigurând dreptul de proprietate de stat asupra acestor mărci, Agenţia
„Moldova-Vin” este preocupată de înregistrarea lor la nivel internaţional. Astfel, a fost înaintată
cererea pentru înregistrarea simbolului „Barza albă în zbor” în calitate de simbolul de control şi
garanţie în 179 de ţări ale lumii. O cerere analogică a fost înaintată în scopul protejării mărcii „Barză
Albă” în 10 ţări. În ordinea stabilită au fost prezentate documentele necesare pentru înregistrare în 32
de ţări ale lumii a unor astfel de mărci ca „Fluieraş”, „Mugurel”, „Prometeu”, „Pastorali” şi „Nectar”.
Rusia, Ucraina şi Belarus au decis să apere mărcile „Isabella”, „Zemfira” şi „Lidia moldovenească”.

122
Problema promovării şi protejării mărcilor se soluţionează parţial de către Agenţia
Agroindustrială „Moldova-Vin”, dar de aceasta trebuie să se preocupe şi fiecare întreprindere
vinicolă în mod individual. Unele firme deja au început să-şi creeze brand-uri proprii, pentru a-şi
promova producţia sa şi imaginea. Din numărul acestora fac parte „Lion-Gri” SRL, „Cricova-
Acorex” SA, „Basavin” SA, „Dionisos-Mereni” SA, „Dionisos-Club” SA ş.a.
În continuare se va prezenta situaţia uneia din întreprinderile vinicole din Republica Moldova,
activitatea căreia este analizată în această lucrare mai detaliat, şi anume a ÎM CVSM „Vismos” SA.
De subliniat faptul că pe parcursul ultimelor ani, înaintea privatizării acestei întreprinderi, se acorda o
atenţie nesemnificativă creării imaginii şi promovării brand-urilor acesteia. Actualmente situaţia s-a
schimbat esenţial: promovarea imaginii, brand-urilor şi înregistrarea mărcilor a devenit o direcţie
prioritară şi strict necesară în activitatea acestei întreprinderi. Astfel, în prezent ÎM CVSM „Vismos”
SA dispune de 23 de mărci înregistrate (tabelul 3.5.2.1).
Tabelul 3.5.2.1
Lista mărcilor înregistrate de ÎM CVSM „Vismos” SA
Nr. d/o Denumirea mărcii Data înregistrării Data expirării
1. Vismos 04.09.2003 03.04.2013
2. Veronica 15.08.2001 06.11.2010
3. Doina dulce 28.08.2002 06.11.2010
4. Roua de argint 15.08.2001 06.11.2010
5. Vismos Mioriţa 06.08.2001 06.11.2010
6. Vismos Muscat 28.08.2002 06.11.2010
7. Vismos Veselia 15.08.2001 06.11.2010
8. Vismos Magic 15.08.2001 06.11.2010
9. Novella (Новелла) 08.06.2004 13.05.2013
10. Серебряная роса (Serebrianaia rosa) 08.06.2004 13.05.2013
11. Фейерверк (Feierverk) 08.06.2004 13.05.2013
12. Stella (Стелла) 08.06.2004 13.05.2013
13. Белый Агат (Belîi Agat) 12.03.2004 19.06.2013
14. Черный Агат (Ciornîi Agat) 11.03.2004 19.06.2013
15. Агат (Agat) 11.03.2004 19.06.2013
16. Галион (Galion) 12.03.2004 19.06.2013
17. Черный дрозд (Ciornîi drozd) 12.03.2004 30.06.2013
18. Гагат (Gagat) 15.03.2004 09.07.2013
19. Ушаков (Uşacov) 15.03.2004 09.07.2013
20. Сюрпризное (Surpriznoe) 09.01.2003 20.06.2012
21. Космический (Cosmiceskii) 15.03.2004 17.07.2013
22. Naţional 11.06.2004 12.09.2013
23. БМ 11.06.2004 12.09.2013
Sursa: Departamentul comercial al ÎM CVSM „Vismos” SA.
Din tabel se observă că în lista mărcilor predomină denumirile în limba rusă. Aceasta se
explică prin faptul că principala piaţă de desfacere o constituie Rusia şi însuşi proprietarul
întreprinderii este din această ţară. Pozitiv poate fi apreciat faptul că pe parcursul anilor 2003-2004
au fost elaborate şi înregistrate 16 mărci din cele 23 existente.

123
De menţionat că toate mărcile cu titlul în limba rusă se înregistrează în mod obligatoriu de
asemenea, şi în ţara importatorului. Astfel, înainte de elaborarea mărcilor şi brand-urilor trebuie
examinată riguros piaţa de desfacere a producţiei pentru a exclude dublarea mărcilor deja existente.
Mărcile şi brand-urile elaborate trebuie să fie atractive, ţinându-se cont de specificul ţării în care se
va exporta producţia şi de preferinţele consumatorului pentru fiecare categorie de produse vinicole
fabricate.
Un alt aspect important pentru promovarea exporturilor este înregistrarea mărcilor şi brand-
urilor întreprinderii nu doar în republică, dar şi la nivel internaţional. Aceasta necesită mati
cheltuieli, dar le va permite producătorilor din Republica Moldova să întreprindă măsuri eficiente
contra falsificării producţiei, promovând şi îmbunătăţind imaginea producţiei vinicole autohtone la
nivel mondial.

3.5.3 Participarea la concursuri internaţionale ca modalitate de bază pentru crearea


imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova la nivel internaţional
Un alt instrument important pentru promovarea producţiei vinicole pe piaţa mondială este
participarea Republicii Moldova la diverse concursuri, expoziţii şi degustări internaţionale. Pe
parcursul mai multor ani vinificatorii din ţara noastră participă la aceste activităţi, obţinând rezultate
înalte, cu toate acestea producţia moldovenească nu devine cunoscută şi solicitată în lume.
În continuare se vor menţiona câteva întreprinderi vinicole reprezentative, care participă
frecvent la concursuri internaţionale pe parcursul ultimelor ani, obţinând rezultate înalte:
• Acorex Wine Holding la cel de-al 28 Concurs vinicol internaţional, care a avut loc în
Bordeaux (Franţa) în anul 2004:
- Vinul „Sauvignon Blanc” a fost apreciat cu medalia de aur;
- Vinul „Cabernet Sauvignon” din 2002 şi vinul „Pinot Noir” din 2003 au obţinut medaliile de
argint.
Acorex Wine Holding pe parcursul ultimului an a obţinut numeroase medalii, dintre care cele
mai valoroase sunt medaliile menţionate anterior, din cauză că ele au fost obţinute la concursul
internaţional, care a avut loc anume în Franţa.
• CVSM ÎM „Vismos” SA pe parcursul anilor 2003-2004, participând la diverse concursuri şi
expoziţii, a obţinut rezultate performante (tabelul 3.5.3.1).
Pe parcursul anilor 2003-2004 CVSM ÎM „Vismos” SA la diverse concursuri a obţinut 13
medalii, dintre care 10 la concursuri internaţionale, ceea ce permite crearea unei imagini pozitive a
acestei întreprinderi în alte ţări. Însă, toate acestea s-au desfăşurat în Rusia. Deci pentru
recunoaşterea producţiei ÎM CVSM „Vismos” SA la nivel mondial, ea trebuie să participe la
concursuri, expoziţii şi degustări internaţionale, care se organizează în alte ţări europene.

124
Tabelul 3.5.3.1
Rezultatele obţinute de ÎM CVSM „Vismos” SA în urma participării
la diverse concursuri şi expoziţii
Denumirea produsului care a Tipul
Anul Locul desfăşurării acţiunii şi tipul acesteia
deţinut medalie medaliei
Natural spumant alb demidulce
or. Chişinău (VinMoldova) „Vismos” Argint
or. Soci (Expoziţie Internaţională cu vânzare Natural spumant alb demidulce
„Vin-Rachiu-Tutun-2003”) „Siurpriznoe” Aur
Cel mai bun
or. Chişinău (Concursul vinurilor tinere) Merlot anul 2003 vin tânăr
Cel mai bun
2003

or. Chişinău (Concursul vinurilor tinere) Roşu de desert anul 2003 vin tânăr
or. Moscova (Al VII-lea Concurs Profesional Natural spumant alb demidulce
Internaţional ale vinurilor) „Siurpriznoe” Aur
or. Moscova (Al VII-lea Concurs Profesional Natural spumant alb brut
Internaţional ale vinurilor) „Siurpriznoe” Aur
or. Moscova (Al VII-lea Concurs Profesional Natural spumant alb demisec
Internaţional ale vinurilor) „Siurpriznoe” Aur
or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi Natural spumant roz demidulce
rachiurilor din Sanct-Petesburg) „Siurpriznoe” Aur
or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi Natural spumant roşu
rachiurilor din Sanct-Petesburg) demidulce „Siurpriznoe” Aur
or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi Vin de calitate superioară roşu
rachiurilor din Sanct-Petesburg) tare „Portwein” Aur
2004

Or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi Natural spumant alb demisec


rachiurilor din Sanct-Petesburg) „Siurpriznoe Muscatnoe” Argint
or. Soci (Expoziţie Internaţională cu vânzare Natural spumant alb brut
„Vin-Rachiu-Tutun-2004”) „Vismos” Aur
or. Soci (Expoziţie Internaţională cu vânzare Natural spumant roşu
„Vin-Rachiu-Tutun-2004”) demidulce „Moldova” Aur
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor departamentului comercial.
• „Lion Gri” SRL pe parcursul anilor 2000-2004 a participat la peste 10 expoziţii internaţionale,
desfăşurate în Chişinău, Kiev, Moscova, Varşovia etc., obţinând mai mult de 50 de medalii de
aur, de argint şi bronz. Au fost premiate, în special următoarele tipuri de vinuri:
1. „Cahor” – vin roşu de desert de consum curent;
2. „Coral negru” – vin roşu demidulce de consum curent;
3. „Coral alb” – vin alb demidulce de consum curent;
4. „Cabernet” – vin roşu sec de consum curent.
Rezultatele obţinute la concursuri internaţionale s-au prezentat în baza producţiei doar
câtorva întreprinderi vinicole. În această listă mai pot fi incluse şi alte întreprinderi vinicole, printre
care se pot menţiona: „Dionisos Mereni” SA, „Cricova” SA, „Mileştii Mici” SA etc.
Multe întreprinderi vinicole au înţeles deja importanţa calităţii producţiei pentru crearea
imaginii lor pe piaţa autohtonă şi pe cea internaţională. Aceste firme îşi asigură baza de materie
primă proprie, procură cel mai modern şi mai eficient utilaj, recurg la sfaturile consultanţilor din
ţările europene etc., ceea ce contribuie mult la obţinerea producţiei de o calitate înaltă. Anume
aceste întreprinderi asigură faima vinificaţiei Republicii Moldova, care participă la concursuri şi
expoziţii internaţionale.

125
Dar existe încă multe firme, care, activând în domeniul vinificaţiei, nu doresc sau nu pot să
acorde atenţia cuvenită calităţii producţiei, obţinând producţia de calitate joasă. Aceste întreprinderi
nu au drept scop promovarea mărcilor, brand-urilor lor etc., ci numai fabricarea băuturilor alcoolice
în volume cât mai mari la costuri cât mai reduse, ceea ce dăunează foarte mult imaginea Republicii
Moldova pe plan internaţional. Bineînţeles că despre participarea acestor întreprinderi la concursuri,
degustaţii şi expoziţii nici nu poate fi vorbă.
În scopul îmbunătăţirii calităţii şi imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova este
necesar ca toate întreprinderile să implementeze SMC şi să-l certifice conform cerinţelor
standardului ISO 9001:2000. Dar la concursuri internaţionale, bineînţeles, vor participa cele mai
reprezentative întreprinderi şi cei mai buni producători. În această ordine de idei se propune ca la
nivel de stat să fie creat un fond special pentru participarea Republicii Moldova la expoziţii şi
concursuri vinicole internaţionale, de exemplu, din mijloacele obţinute de la utilizarea mărcilor de
stat. Astfel, statul va susţine participarea celor mai reprezentative întreprinderi vinicole autohtone
la diferite concursuri şi expoziţii internaţionale. Desigur cheltuielile sunt mari, de exemplu, chiar
locul unde se petrec aceste manifestaţii costă foarte scump. Dar, pentru ca producţia moldovenească
să fie observată şi înalt apreciată, trebuie asigurate condiţiile reprezentative adecvate (un pavilion ca
al celorlalte ţări, panouri reprezentative, drapelul republicii etc.).
Deşi participarea la expoziţii, concursuri internaţionale este foarte costisitoare, aceasta este o
modalitate eficientă de a forma imaginea pozitivă a producţiei vinicole, de asemenea şi a Republicii
Moldova la nivel mondial.
În concluzie, de menţionat că participarea la expoziţii, concursuri şi degustaţii internaţionale
este un instrument puternic de promovare a imaginii producţiei vinicole autohtone, dar aceasta
depinde în mare măsură de calitatea producţiei. Problema care permanent trebuie să se afle în
atenţia producătorilor autohtoni este calitatea înaltă a producţiei moldoveneşti, confirmată de
diverse certificate internaţionale. Iată de ce, se impune necesitatea certificării întreprinderilor în
Sistemul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000. Asigurând o calitate înaltă a producţiei vinicole
autohtone, iar apoi confirmând-o cu ajutorul certificatelor obţinute, pot fi începute acţiuni de
promovare a ei la nivel internaţional, pentru aceasta existând suficiente şanse.

3.5.4 Vinuri cu denumire de origine – ca instrument pentru promovarea exporturilor


producţiei vinicole pe segmentul de elită a pieţelor
Pentru a se afirma pe piaţa internaţională Republica Moldova, trebuie să obţină un segment
nou de această piaţă, anume segmentul de elită, dar aceasta necesită producerea unor vinuri
deosebite, de o calitate înaltă, cum ar fi vinurile cu denumire de origine.

126
În ultimul timp se acordă o atenţie tot mai mare originii a mărfurilor, care reprezintă un
instrument important în politica comercială. În majoritatea ţărilor cu viticultura şi industria vinicolă
înalt dezvoltate, vinurilor de origine le revine o pondere semnificativă în volumul total al producţiei.
De exemplu, guvernul italian în anul 1963 a introdus legi care controlează industria vinicolă.
Vinurile în această ţară sunt verificate după un sistem asemănător celui francez, iar etichetele
obligatoriu trebuie să conţină inscripţia „Denominazione di Origine Controllata” (DOC)
(Denumirea Originii Controlate). Prin aceasta se subînţeleg o serie de ordine, aprobate prin decretul
preşedintelui ţării, care sunt pentru producătorii de vinuri nişte directive stricte, în conformitate cu
care se produc vinurile de calitate înaltă. Actualmente în Italia există 270 de vinuri DOC şi calitatea
vinurilor italiene continuă să crească.
A fost introdusă şi o categorie pentru vinurile mai fine: „Denominazione di Origine
Controllata e Garantita” (DOCG), ceea ce înseamnă „Denumirea Originii Controlate e Garantată”.
Controlul garantat al denumirii originii impune nişte reguli stricte, care trebuie să fie respectate de
către producătorii de vinuri. De exemplu, reguli concrete au fost stabilite privind zonele geografice
de cultivare a viţei de vie şi cantitatea maximă a vinului care poate fi obţinută de pe 1 ha. Înaintea
procesului de îmbuteliere vinurile trebuie testate, iar fiecare sticlă trebuie să aibă ştampilă de
garanţie şi numărul său. Pentru anumite vinuri obligatoriu se impune ca pe gâtul sticlei să fie o lentă
de culoare roşie pal cu inscripţia DOCG. Din această categorie fac parte vinurile italiene de elită:
ASTI şi MOSCATO D’ASTI, BARBARESCO, BAROLO, BRACHETTO D’ACQUI,
GATTINARA – Piemont, FRANCIACORTA – Lombardia, BRUNELLO DI MONTALCINO,
CARMIGNANO, CHIANTI, CHIANTI CLASSICO etc.
Unele vinuri de calitate au fost reunite într-o categorie aparte – Vini tipice, ceea ce înseamnă
„vinuri tipice” şi este un echivalent al Vin de Pays, produse în Franţa. Vinurile care nu corespund
standardelor DOC sau „Vini tipice” se comercializează ca „Vini di Tavola” (vinuri de masă).
Măsurile întreprinse de către ţările europene în scopul obţinerii producţiei vinicole calitative
asigură o imagine pozitivă a producţiei alcoolice la nivel mondial şi, respectiv, preţurile înalte ale
acesteia.
În Republica Moldova în timpul existenţei URSS, erau bine cunoscute câteva centre vinicole:
Romaneşti, Purcari, Trifeşti, Grătieşti, Ciumai, Tomai etc., care fabricau vinuri cu denumirea regiunii
de producere a acestora. Deşi după gestionarea procesului de producţie şi controlul calităţii aceste
vinuri nu pot fi comparate cu vinurile de origine produse în prezent în ţările europene, ele totuşi erau
solicitate de o mare parte a populaţiei din foste URSS. Îndată după desfiinţarea URSS, când a început
tranziţia la economia de piaţă, caracterizată prin dezordine şi haos, multe întreprinderi vinicole au
profitat de toate acestea şi au utilizat denumirile de origine a vinurilor existente, pentru ale putea
comercializa mai uşor pe pieţele tradiţionale, îndeosebi, pe piaţa Rusiei. Astfel, vinurile de o calitate

127
proastă se comercializau sub denumirea de Romaneşti, Grătieşti, Purcari etc. Bineînţeles, că aceasta a
influenţat negativ asupra imaginii producţiei moldoveneşti.
Actualmente multe întreprinderi vinicole autohtone se orientează spre pieţele mondiale,
restabilind producerea vinurilor cu denumire de origine, de exemplu, cele din Purcari, Romaneşti etc.
Institutul Naţional al Viei şi Vinului din Republica Moldova elaborează la comandă
tehnologii de producere a vinurilor cu denumiri de origine (VDO) şi a vinurilor cu denumire de
origine controlate (VDOC). În cadrul „Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi
vinificaţiei în anii 2002-2020” sunt concretizate microzonele viti-vinicole, indicate pentru
producerea vinurilor cu denumire de origine (anexa 17).
În republică există multe microzone favorabile pentru producerea vinurilor cu denumire de
origine, însă, în prezent o bună parte a acestor zone nu se utilizează pentru producerea categoriei de
vinuri respective. Pentru stimularea producerii vinurilor cu denumire de origine trebuiesc întreprinse
la nivel de stat măsuri corespunzătoare. De exemplu, suprafeţele de viţă de vie pentru producerea
vinurilor cu denumire de origine ar trebuie să fie scutite de impozitul funciar pe o perioadă de 4 ani de
la plantare (până la obţinerea recoltei). Aceasta va favoriza producerea vinurilor respective, care se
estimează la nivelul vinurilor de calitate înaltă, ceea ce va spori calitatea producţiei vinicole autohtone
şi va permite cucerirea unui segment nou de piaţă – segmentul de elită.
La nivel mondial vinurile cu denumire de origine se bucură de o apreciere înaltă, deoarece
producerea lor este reglementată de nişte cerinţe stricte, atât la producerea strugurilor, cât şi la
fabricarea vinurilor. Toate cerinţele ce ţin de procesul de producere a vinurilor cu denumire de
origine sunt stipulate în „Regulamentul cu privire la producerea vinurilor cu denumire de origine”.
Important e că pentru ambalarea şi etichetarea vinurilor cu denumire de origine în toate
ţările lumii au fost stabilite cerinţe stricte. În primul rând, este obligatoriu ca vinurile să fia ambalate
în butelii de sticlă. Închiderea sticlei se admite numai cu dopuri de plută sau cu alte derivate de
plută, acceptate în comerţul internaţional sau prin închiderea filetată asigurată. Vinurile cu denumire
de origine ambalate trebuie să aibă eticheta principală, contraeticheta şi capsulă.
Sistemul de etichetare a vinurilor cu denumire de origine prevede, obligatoriu, următoarele:
• Categoria de calitate a vinului cu denumire de origine controlată. Pentru vinurile cu denumire
de origine controlată este strict necesar ca să se ţină evidenţa gradului de maturitate a
strugurilor utilizaţi, cum ar fi: strugurii culeşi la maturitate deplină (DOC-CMD), târziu
(DOC-CT), la înnobilarea boabelor (DOC-CÎB).
• Denumirea de origine a vinului.
• Denumirea soiului din care este fabricat vinul cu denumire de origine. În cazul în care la
fabricarea vinului sunt utilizate mai multe soiuri, ele se aranjează în ordinea descrescândă a
ponderii sale.

128
• Tipul vinului după conţinutul de zahăr: sec, demisec, demidulce, dulce.
• Tăria vinului, exprimată în procente în volum.
• Volumul nominal al produsului conţinut în butelie.
• Ţara de origine a vinului.
• Denumirea unităţii care a efectuat îmbutelierea vinului. Inscripţia se face cu cele mai mici
simboluri utilizate în inscripţionările de pe etichetă.
• Data ambalării şi numărul lotului se marchează pe eticheta principală, pe contraetichetă sau pe
capsulă.
În baza celor indicate, se poate constata că cerinţele faţă de producerea vinurilor cu
denumire de origine sunt foarte mari, dar respectarea lor asigură fabricarea producţiei vinicole de o
calitate superioară.
De menţionat faptul că în prezent în Republica Moldova o atenţie sporită se acordă formării
imaginii vinurilor produse de întreprinderile de vinificaţie secundară, unde se efectuează
îmbutelierea, fără a lua în considerare zonele de producere a strugurilor. În ceea ce priveşte
producerea vinurilor cu denumire de origine, pe prim-plan este situat producătorul materiei prime
(strugurilor), întreprinderea vinicolă producătoare deţinând rolul secundar.
Ţinând cont de condiţiile dure stabilite, care trebuie respectate în producerea vinurilor cu
denumire de origine, se impune de a implementa la întreprinderile producătoare SMC, bazat pe
Standardul Internaţional ISO 9001:2000.
În vederea celor expuse, producerea vinurilor cu denumire de origine necesită implementarea
SMC nu doar la întreprinderile de vinificaţie secundară, dar şi la cele de vinificaţie primară şi la
întreprinderile agricole care cultivă viţă de vie. Astfel, se va asigura o calitate înaltă a proceselor
întregului lanţ de producţie a vinurilor cu denumire de origine, începând cu cultivarea viţei de vie şi
până la livrarea produsului finit.
Dezvoltarea producerii vinurilor cu denumire de origine şi sporirea ponderii acestora în
volumul total al vinurilor fabricate în ţară constituie un instrument important şi eficient de
îmbunătăţire a calităţii producţiei vinicole autohtone, şi de creştere a exporturilor prin cucerirea unui
segment nou de piaţă – segmentul de elită.

129
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Cercetările ştiinţifice efectuate permit formularea următoarelor concluzii:

1. Actualmente, când concurenţa în toate domeniile de activitate, în special în industria


vinicolă, este foarte aprigă, unul din instrumentele eficiente care determină competitivitatea
produselor în toată lumea este nivelul raportului calitate/preţ. Pentru a obţine nivelul optim al
corelaţiei calitate/preţ este necesar de a promova mecanismele adecvate, care ar permite optimizarea
acestei corelaţii în baza sporirii calităţii producţiei şi reducerii preţului. Un mecanism eficient în
scopul promovării exporturilor întreprinderilor vinicole la etapa actuală poate servi Sistemul de
Management al Calităţii.
2. Examinând principiile de elaborare a Sistemului de Management al Calităţii în baza
prevederilor standardului ISO 9001:2000, s-a determinat importanţa majoră şi necesitatea
implementării tuturor principiilor enumărate. Valoarea practică a fiecărui principiu este indiscutabil
de importantă, constituind pilonul de bază în implementarea Sistemului de Management al Calităţii.
3. Analiza efectuată dovedeşte că este necesar de a lua măsuri necesare pentru sporirea
ponderii vinurilor spumante şi divinurilor în volumul total de producţie pe baza micşorării ponderii
vinurilor exportate în vrac.
4. Pornind de la faptul că ponderea extrem de înaltă a Federaţiei Ruse în structura exportului
producţiei vinicole (80-90%) poate genera multe dificultăţi de ordin economic pentru funcţionarea
întreprinderilor vinicole autohtone, se consideră extrem de necesară majorarea ponderii altor ţări în
exportul total al producţiei vinicole, astfel încât gradul de dependenţă de consumatorul strategic să
fie diminuat.
5. Clasificarea întreprinderilor vinicole prin prisma formării calităţii producţiei, permite
menţinerea unuia din punctele forte ale ramurii, cum ar fi ponderea semnificativă a întreprinderilor
de vinificaţie mixtă, precum şi dezvoltarea întreprinderilor cu ciclu închis de producţie (integrate pe
verticală), fapt ce permite întreprinderilor vinicole autohtone să gestioneze eficient şi să urmărească
calitatea producţiei, materialelor utilizate şi a proceselor la toate etapele lanţului.
6. În urma analizei evoluţiei viticulturii Republicii Moldova prin prisma evoluţiei calitative a
plantaţiilor de vii şi producţiei de struguri obţinute, poate fi menţionată dinamica negativă a
suprafeţei plantaţiilor viticole, productivităţii lor şi conţinutului de zahăr acumulat în struguri. Dacă
se va exclude influenţa condiţiilor climaterice, care sunt uneori mai puţin favorabile viticulturii,
principala cauză a tendinţei menţionate este incorectitudinea prelucrării plantaţiilor viticole.

În baza investigaţiilor efectuate putem enunţa următoarele recomandări:


1. În scopul realizării cerinţelor standardului cu privire la măsurarea şi monitorizarea
proceselor este necesar de a elabora schemele tuturor proceselor desfăşurate în cadrul întreprinderii

130
şi de a determina indicatorii de performanţă pentru evaluarea fiecărui proces. Reieşind din aceste
considerente, în teză sunt propuse schemele proceselor Sistemului de Management al Calităţii pe
baza ÎM „VISMOS” SA, fiind elaboraţi şi argumentaţi indicatorii ce determină performanţa fiecărui
proces.
2. În baza abordării procesuale a lanţului de realizare a producţiei vinicole se recomandă
implementarea Sistemului de Management al Calităţii integrat care va cuprinde toate etapele
procesului, începând cu cultivarea viţei de vie şi terminând cu comercializarea producţiei.
3. În baza procedurilor şi proceselor utilizate în cadrul Sistemului de Management al
Calităţii se propune următoarea expresie pentru evaluarea eficienţei economice a implementării
acestui sistem:

E SMC =
∑P i SMC

∑ Ch j SMC

4. Se propune utilizarea modelelor de factoring binevenite diferitor tipuri de întreprinderi


vinicole, care va îmbunătăţi situaţia economico-financiară a întreprinderilor vinicole, promovând în
mod direct şi exporturile.
5. În scopul asigurării calităţii înalte şi stabile a producţiei vinicole exportate se propune un
mecanism de efectuare a controlului riguros al calităţii producţiei destinate exportului în cadrul
întreprinderilor ce nu posedă Sistemul de Management al Calităţii certificat în raport cu cerinţele
standardului ISO 9001:2000. Utilizarea unui astfel de mecanism de control dublu al producţiei
vinicole exportate va impune întreprinderile producătoare să respecte riguros toate normele
necesare ce asigură calitatea producţiei.
6. În scopul creşterii exporturilor producţiei vinicole trebuie acordată o mai mare atenţie
promovării imaginii întreprinderii, mărcilor şi brand-urilor sale prin înregistrarea lor la nivel
internaţional şi atribuirea acestora a unui caracter atractiv, ţinând cont de specificul ţării în care se
va exporta producţia şi preferinţele consumatorului de acolo pentru fiecare categorie de produse
vinicole fabricate.
7. Se propune ca la nivel de stat să fie format un fond special pentru participarea Republicii
Moldova la expoziţii şi concursuri vinicole internaţionale, fond care poate fi format din sursele
obţinute în urma utilizării mărcilor de stat.
8. În scopul redresării şi dezvoltării de lungă durată a industriei vinicole a Republicii
Moldova se propune utilizarea tuturor suprafeţelor agricole recomandabile cultivării viţei de vie
pentru producerea vinurilor cu denumire de origine, sporind ponderea acestor vinuri în volumul
total al vinurilor fabricate în ţară, ceea ce va asigura o creştere a calităţii, îmbunătăţirea imaginii
producţiei vinicole autohtone şi promovarea exporturilor.

131
BIBLIOGRAFIE:

1. Anuarul statistic al Republicii Moldova 1996, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1996.
2. Anuarul statistic al Republicii Moldova 1997, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1997.
3. Anuarul statistic al Republicii Moldova 1998, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1998.
4. Anuarul statistic al Republicii Moldova 1999, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1999.
5. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2000, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 2000.
6. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2001, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 2001.
7. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2002, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 2002.
8. Axinte E. Asigurarea calităţii. Chişinău, 2002.
9. Baron T., Isaic-Maniu Al., Tovissi L. ş.a. Calitate şi Fiabilitate. Manual Practic. Editura
Tehnică. Bucureşti, 1988.
10. Blaj I., Ciornâi N. Economia firmelor contemporane. Prut Internaţional. Chişinău, 2003.
11. Bohosievici C. Asigurarea calităţii. Chişinău, 2000.
12. Bostan I. Viticultura şi vinificaţia Republicii Moldova: direcţiile ieşirii din criza actuală.
Lumina. Chişinău, 1998.
13. Bulmagă L. Agricultura Moldovei în anii 1950-1990. Aspecte social-economice. Civitas.
Chişinău, 1999.
14. Buracu M., Vodă V. Gh. Tehnici moderne în controlul statistic al calităţii. Editura Tehnică.
Bucureşti, 1989.
15. Burr I. W. Statistical Quality Control. Marcel Dekker. New York, 1979.
16. Cănănău N. Calitate totală: Concepţii de bază. Chişinău, 1998.
17. Chirilă V. Managementul calităţii. Chişinău, 2002.
18. Ciurea S. Managementul calităţii totale: Standardele ISO 9004 comentate. Editura Economică.
Bucureşti, 1995.
19. Codul privind activitatea practică a vinificatorului. Nr. 22 din 10.01.2002. Monitorul Oficial al
R. Moldova Nr. 11-12 din 17.01.2002.
20. Cotelnic A. Implementarea principiilor managementului calităţii la întreprinderile din R.
Moldova // Economie şi finanţe, Nr. 2, A.S.E.M. Chişinău, 2001.
21. Cozub G. Cartea vinificatorului. Editura Uniunii Scriitorilor. Chişinău, 1992.
22. Crainic N. Calitatea & fiabilitatea produselor. Timişoara, 1997.
23. Cramarciuc F. Măsuri de stabilizare şi funcţionare eficientă a sectorului viti-vinicol. //
Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia, Nr. 7-8. Chişinău, 1995.

132
24. Cramarciuc F., Corobca V. Viticultura. Starea actuală şi perspectiva dezvoltării. Analiza
Sectorului Agricol, CAMIB. Chişinău, 2003.
25. Crosby Ph. Quality is free: The art of making quality certain. Mc.Graw-Hill. New-York, 1979.
26. Deming W.E. Quality, Productivity and Competitive Position. Center for Advanced
Engeneering Study. Cambridge, 1982.
27. Doga V., Burbulea R. Potenţialul de export cu produse agroalimentare. Lucrări ştiinţifice,
UASM. Chişinău, 2003.
28. Drummond H. The Quality Movement. What Total Quality Management Is Really All About!
Kogan Page. London, 1992.
29. Eremciuc I., Osadcii V. Promovarea exportului în Republica Moldova: Studiu de caz.
Chişinău, 1999.
30. Exarhos S. Managementul calităţii totale şi marketingul internaţional. Chişinău, 2001.
31. Feigenbaum A.V. Total Quality Control. “Harvard Business Review”, noiembrie-decembrie 1956.
32. Feigenbaum A.V. Total Quality Control. Mc.Graw-Hill. New-York, 1986.
33. Franzkowski R. Process capability indices and their applications to process surveillance.
International Conference on Quality Control. Bulgaria, July, 1988.
34. Frăţilă R. Calitatea mărfurilor alimentare: tehnici de determinare. Editura Presa universitară
Clujeană. Cluj Napoca, 1997.
35. Ganciucov V. Unele propuneri de promovare a exporturilor de produse moldoveneşti.
Chişinău, 1999.
36. Grant E. L., Leavenworth R. E. Statistical Quality Control. 4-th Edition. Mac-Graw-Hill Book
Co. New York, 1972.
37. Grănescu T. Calitatea şi fiabilitatea produselor. Chişinău, 2002.
38. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 212 „Despre normele tehnice privind
pepieneritul viticol, viticultura şi vinificaţia”.
39. Iliescu D. V., Vodă V. Gh. Statistică şi Toleranţe. Editura Tehnică. Bucureşti, 1977.
40. Isai V. Analiză economico-financiară: calitatea produselor agricole. Fundaţia Academică „Gh.
Lane”. Galaţi, 2000.
41. Ishikawa K. Controlul de calitate. Ed. Tehnică. Bucureşti, 1973.
42. Ishikawa K. Quality and Standardization. Progress for economic success. Quality Progress, nr. 1, 1984.
43. Ishikawa K. What is Total Quality Control? The Japan Way. New-York, 1985.
44. Juran J.M. Quality Control Handbook. Mc.Graw-Hill. New-York, 1951.
45. Juran J.M. Upper Management and Quality. New-York, 1982.
46. Juran J.M., Gryna F.M. Quality Planning and Analysis. Mc.Graw-Hill. New-York, 1980.

133
47. Kélada J. Qualité totale et gestion par extraversion. Gestion. Februarie 1991.
48. Kisili M. Viticultura: perspective de dezvoltare // Comunistul – 1 noiembrie, 2002, Nr. 41.
49. Koller J.K. Total Quality Management in Service Industry. University of Kaiserslautern. Germany, 1995.
50. Legea „Cu privire la certificare” Nr.652-XIV din 28.10.1999. Monitorul Oficial al RM nr.12-
13/62 din 03.02.2000.
51. Legea „Cu privire la protecţia consumatorilor”. N1453-XII din 25.05.1993. Monitorul oficial al
Republicii Moldova, 1993.
52. Legea „Cu privire la standardizare”, N590-XIII din 22.09.1995. Monitorul oficial al Republicii
Moldova, 1995.
53. Legea Republicii Moldova cu privire la întreprinderi şi antreprenoriat.
54. Legea Republicii Moldova cu privire la privatizare.
55. Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate.
56. Legea viei şi vinului şi actele sublegislative. Chişinău, 1996.
57. Litvin A., Dobrovolschi L. Dezvoltarea exportului producţiei vinicole în Republica Moldova.
Simpozion Ştiinţific Internaţional „Societatea contemporană şi integrarea economică
integrală”, U.A.S.M., Chişinău, 2002.
58. Lungu Gh., Tura L., Streit R. Calitate, control, toleranţe. Chişinău, 1994.
59. Mamaliga V., Catanoi V., Mustează G. Industria vinicolă. Analiza sectorială. Culegerea Conferinţei
Internaţionale „Tehnologii Moderne. Calitate. Restructurare”. Editura UTM. Chişinău, 1999.
60. Managementul calităţii şi protecţia consumatorilor. A.S.E. Bucureşti, 1997.
61. Munro-Faure L., Munro-Faure M., Bones E. Cum să atingi standardele de calitate: Pas cu pas
spre ISO 9000. Bucureşti, 1997.
62. Olaru M. Managementul calităţii. Bucureşti, 1995.
63. Olaru M. Managementul calităţii. Editura Economică. Bucureşti, 1999.
64. Osadcii V., Paunescu C., Islentiev M. Estimarea potenţialului de export şi propuneri privind
promovarea producţiei Republicii Moldova pe piaţa mondială: Informaţii de sinteză. Chişinău, 1994.
65. Ott E. R. Statistical Process Control. Mc. Graw-Hill Book Co. New York, 1975.
66. Parker Graham W. Costurile calităţii. Bucureşti, 1998.
67. Popa V. Managementul calităţii bunurilor de consum: un demers strategic transorganizaţional.
Editura Macarie. Târgovişte, 2001.
68. Reclitis P. Ambalajul – un element fundamental a exportului reuşit. Chişinău, 2001.
69. Republica Moldova în cifre: Culegere succintă de informaţii statistice 2004. Departamentul
Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova. Chişinău, 2004.
70. Rusu B. Managementul calităţii totale în firmele mici şi mijlocii. Editura Economică. Bucureşti, 2001.

134
71. Sârbu I. Economia şi organizarea ramurilor agro-industriale. Editura UTM. Chişinău, 1990.
72. Sârbu I. Riscurile întreprinderilor în relaţiile economice pe piaţa Republicii Moldova. Tribuna
economică, nr. 50, 1996.
73. Schmidt Warren H., Finnigan Jerone P. The race without a finish line: America’s quest for
total quality. San Francisco, 1992.
74. Stadnic I. Plînsetul viţei de vie // Comunistul – 1 noiembrie, 2002, Nr. 41.
75. Stanciu C. Managementul calităţii: analiza reflectării calităţii produselor în performanţele
economico-financiare ale întreprinderii. Editura ASE. Bucureşti, 2000.
76. Standardul Internaţional ISO 9000:2000. Sisteme de management al calităţii. Principii
fundamentale şi vocabular. Bruxelles, 2000.
77. Standardul Internaţional ISO 9001:2000. Sisteme de management al calităţii. Cerinţe. Bruxelles, 2000.
78. Stoian I., Pincea R., Brotac L. Tehnici de comerţ internaţional: Pentru pregătirea importatorului
şi a exportatorului. Bucureşti, 1992.
79. Topală Ş., Cozub Gh., Bondarenco S. Consolidarea economiei naţionale se poate efectua
numai prin renaşterea complexului viti-vinicol // Săteanul – 12 mai, 2004.
80. Traian T. Calitatea – Instrument managerial. INID. Bucureşti, 1995.
81. Tribuna calităţii: revista lunară. Bucureşti, 1996.
82. Vachette Jean-Luc. Amélioraţion continue de la qualité. S.P.C. 1990.
83. Vîtelaru C. Problemele stringente ale viticulturii naţionale. Pomicultura, viticultura şi
vinificaţia Moldovei, 1997, nr. 1, paj. 13-16.
84. Vodă V. Gh. Din gândirea lui J. M. Juran asupra problemelor de bază ale controlului calităţii.
Calitate şi Fiabilitate. Quality and Reliability, nr.1, 1996.
85. Амиров Ю.Д., Печенкин А.Н. Оценка качества продукции и рыночная экономика //
Стандарты и качества, №10. Москва, 1992.
86. Богатин Ю.В. Экономическая оценка качества и эффективности работы предприятия.
Изд. Стандартов. Москва, 1991.
87. Богатырев А.А., Филиппов Ю.Д. Стандартизация статистических методов управления
качеством. Изд. Стандартов. Москва, 1989.
88. Букэтарь Э., Ординова Р. Эффективность производства плодов винограда. Картя
Молдовеняскэ. Кишинев, 1979.
89. Версан В.Г., Чайка И.И Системы управления качеством продукции. Изд. Стандартов.
Москва, 1988.
90. Гиссин В.И. Управление качеством продукции. Изд. Феникс. Ростов-на-Дону, 2000.
91. Глазунов А.В. Документы системы QS-9000/1 // Стандарты и качеств, №6. Москва, 1997.

135
92. Гличев А.В. Основы управления качеством продукции. Изд. Стандартов. Москва, 1988.
93. Глудкин О.П., Горбунов Н.И. и др. Всеобщее управление качеством: Учебник для вузов.
Изд. Радио и связь. Москва, 1999.
94. Дополнение в Закон о винограде и вине // Экономическое обозрение, 20 августа, 2004, №29.
95. Ильенкова С.Д. Управление качеством. Изд. ЮНИТИ. Москва, 1998.
96. Исикава К. Японские методы управления качеством. Изд. Экономика. Москва, 1988.
97. Итоги переписи плодово-ягодных насаждений и винограда в Республике Молдова в
1994. Кишинэу, 1995.
98. Итоги переписи плодово-ягодных насаждений и винограда в Республике Молдова в
2001. Кишинэу, 2002.
99. Калак Д. „Душа молдована” // Экономическое обозрение, 8 октября, 2004, №36.
100. Калак Д. Молдавское виноделие: есть ли будущее // Экономическое обозрение, 21 мая,
2004, №19.
101. Калак Д. Молдавское виноделье: есть ли будущее? // Логос пресс, №19 (563), 21 мая 2004 г.
102. Канынгин П. Обращение холдинга «Винный Мир» к участникам рынка молдавских вин
// Экономическое обозрение, 13 августа, 2004, №28.
103. КИСа: шаг десятый – КАЧЕСТВО и МЕНЕДЖМЕНТ. Материалы совместного проекта
группы БИГ и журнала Эксперт «7 нот менеджмента». БИГ-Петербург, 2001.
104. Кодекс по практической деятельности винодела // Экономическое обозрение, 20
февраля, 2004, №6.
105. Крайер Э. Успешная сертификация на соответствие нормам ИСО серии 9000. Изд.
Форум. Москва, 1995.
106. Круглов М.Г., Сергеев С.К. и др. Менеджмент систем качества. Изд. Стандартов.
Москва, 1997.
107. Крылова Г.Д. Зарубежный опыт управления качеством. Изд. Стандартов. Москва, 1992.
108. Куфудаки Н. Молдавское виноделье – итоги года // Логос пресс, №4 (500), 07 февраля 2003 г.
109. Леонов И.Г., Аристов О.В. Управление качеством продукции. Изд. Стандартов. Москва, 1990.
110. Макаренко П., Червен Э. Качество и эффективность производства винограда. Картя
Молдовеняскэ. Кишинев, 1978.
111. Мюллер К. Некоторые аспекты внедрения системы качества в промышленности //
Стандарты и качество, №3. Москва, 1998.
112. Николаева Э.К. Семь инструментов качества в японской экономике. Изд. Стандартов.
Москва, 1990.
113. Окрепилов В.В. Управление качеством. Изд. Экономика. Москва, 1998.

136
114. Основные требования к оснащению специализированных предприятий производственными
мощностями для производства дивинов, этилового спирта ректификат, водки (ракиу),
переработки винограда и производства вина // Экономическое обозрение, 6 августа, 2004, №27.
115. Оценка перспективных приемов возделывания виноградов. МолдНИИТЭИ, Кишинев, 1996.
116. Пармакли Д. Эффективность механизации производства винограда. Кишинев, 1994.
117. Пелях Н. История виноградарства и виноделия Молдавии. МолдНИИТЭИ. Кишинев, 1970.
118. Программа востановления и развития виноградарства и виноделия на 2002 – 2020 гг. //
Экономическое обозрение – 25 октября, 2002 – Nr. 39.
119. Рапча М. Формирование качественных показателей продуктивности винограда в
зависимости от особенностей мест обитания // Agricultura Moldovei – 2001 – Nr. 4.
120. Рапча М. Формирование качественных показателей продуктивности винограда в
зависимости от особенностей мест обитания. Agricultura Moldovei, Nr.4, 2001.
121. Сакато С. Практическое руководство по управлению качеством. Изд. Машиностроение.
Москва, 1980.
122. Свиткин М.З. От семейства стандартов ИСО 9000 к всеобщему менеджменту качества //
Стандарты и качество, №9. Москва, 1997.
123. Таран А. Разливайте вино на родине // Экономическое обозрение, 26 ноября, 2004, №43.
124. Таран А. Торговля наливом: меньше прибыли и меньше забот // Экономическое
обозрение, 28 января, 2005, №3.
125. Темрин С. Виноделие: некоторые вопросы учета и налогообложения // Бухгалтерские и
налоговые консультации – 2003 – №9.
126. Темрин С. Применение акцизов при экспорте винодельческой продукции. Бухгалтерские
и налоговые консультации, №5, май 2001.
127. Темрин С., Чертан И., Муравскмй А. Виноделье: некоторые вопросы учета и
налогообложения // Бухгалтерские и налоговые консультации, № 9 сентябрь 2003.
128. Фейгенбаум А. Контроль качества продукции. Изд. Экономика. Москва, 1986.
129. Цуцук В. Экономическая эффективность производства и хранения столового винограда
// Agricultura Moldovei – 2000 – Nr. 1.
130. Чайка И.И. Конкурентная борьба предприятий – это соревнование систем управления
качеством // Стандарты и качество, №12. Москва, 1996.
131. Швец В.Е. Менеджмент качества в системе современного менеджмента // Стандарты и
качество, №6. Москва, 1997.
132. Шишкин И.Ф. Метрология, стандартизация и управление качеством. Изд. Стандартов.
Москва, 1990.

137
ADNOTARE

la teza de doctor în economie cu tema: "Implementarea Sistemului de Management al Calităţii – baza promovării
exporturilor producţiei vinicole"

Prezenta teză are ca scop cercetarea problemelor privind creşterea exporturilor producţiei
vinicole prin implementarea Sistemului de Management al Calităţii. În acest scop în lucrare s-a
examinat baza ştiinţifico-teoretică a managementului calităţii şi a metodelor de certificare a
producţiei.
În lucrare a fost examinată evoluţia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova şi
principalele pieţe de desfacere. În teză a fost estimată calitatea producţiei vinicole şi direcţiile de
comercializare a producţiei în baza unor întreprinderi vinicole autohtone.
Investigaţiile efectuate au demonstrat că calitatea producţiei vinicole depinde în cea mai mare
măsură de calitatea materiei prime utilizate. În aşa mod, în lucrare s-a examinat evoluţia viticulturii
în Republica Moldova sub aspectul stării plantaţiilor viticole şi al calităţii strugurilor recoltaţi.
În conformitate cu scopurile stabilite, în lucrare au fost examinate etapele elaborării,
implementării şi certificării Sistemului de Management la Calităţii, fiind înaintate unele propuneri
de îmbunătăţire a acestora. Se argumentează managementul prin procese şi sunt elaborate schemele
proceselor necesare pentru implementarea Sistemului de Management al Calităţii în cadrul
întreprinderilor vinicole. Sunt selectaţi indicatorii optimi de măsurare şi monitorizare a proceselor
în Sistemul de Management al Calităţii. Se propune şi se argumentează mecanismul de creare a
Sistemului de Management al Calităţii integrat. A fost elaborată metodologia de evaluare a
eficienţei economice integrale a implementării Sistemului de Management al Calităţii.
În scopul creşterii exporturilor producţiei vinicole în lucrare se argumentează necesitatea
utilizării operaţiunilor de factoring, fiind propuse modele optime de factoring specifice diferitor
grupe de întreprinderi vinicole. Sunt propuse diverse instrumente pentru favorizarea creşterii
exportului producţiei vinicole care se află într-o strânsă legătură cu Sistemul de Management al
Calităţii, precum ar fi: un mecanism de efectuare a controlului riguros al producţiei vinicole la
export pentru întreprinderile ce nu posedă Sistem de Management al Calităţii; promovarea imaginii,
mărcilor şi brand-urilor întreprinderii; participarea la concursuri internaţionale ca modalitate de
bază pentru crearea imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova la nivel internaţional;
producerea vinurilor cu denumire de origine ca instrument pentru promovarea exporturilor
producţiei vinicole pe segmentul de elită a pieţelor.
Recomandările, expuse în prezenta lucrare, se utilizează cu succes la unele întreprinderi
vinicole din Republica Moldova.

138
ANNOTATION
to the Thesis on submitted for doctor’s degree in economics sciences on the Theme:
"Implementation of Quality Management System – the basis of promoting of the exports of wine production"

The present thesis is devoted to a research of wine production export increase problems
because of introduction of Quality Management System. With this purpose the scientific-theoretical
basis of quality management and products certification methods were analyzed in work.
The evolution of export of wine production of Republic of Moldova and main seller's markets
were investigated in the work. Also, the quality of wine production and paths of its sales were
evaluated on basis of some local enterprises.
The outcomes of researches have proved, that the quality of wine production depends mainly
on quality of used raw material. Thus, the tendencies of development of viticulture and qualitative
parameters of the grapes, as a basic element in quality assurance of production are investigated.
Proceeding from the delivered problems, the development, introduction and certification
phases of Quality Management System were considered, and some offers on their improving were
represented in work. The remedial management is justified and the schemes of processes necessary
for introduction of a Quality Management System on the wine-enterprises are developed. The
optimum parameters for an evaluation of the processes analysis of Quality Management System are
selected. The mechanism of creation of an integrated Quality Management System is offered and
justified. The technique for an evaluation of an integrated economic efficiency of introduction of a
Quality Management System is developed.
With the purposes of increase of wine production export the necessity of use of factoring’s
operations is justified, the optimum models of factoring operations for various groups of the wine-
enterprises are offered in work. The effective paths for increase of export of wine production, which
closely are connected to introduction of a Quality Management System, are developed. These are:
the mechanism of careful check of exported production for the enterprises, which have not
introduced a Quality Management System; promoting of image, marks and brands of the
enterprises; participation in international competitions, as a main method of promoting of image of
wine production of Republic of Moldova at an international level; production of wines named by
the place of origin for promoting of wine production export on the elite segments of the market.
The recommendations stated in the present work, are successfully applied on some wine-
enterprises of Republic of Moldova.

139
АННОТАЦИЯ

диссертации на соискание ученой степени доктора экономических наук на тему „Внедрение Системы
Менеджмента Качества – основа продвижения экспорта винодельческой продукции”

Настоящая диссертация посвящается исследованию проблем увеличения экспорта


винодельческой продукции на основе внедрения Системы Менеджмента Качества. С этой
целью в работе была рассмотрена научно-теоретическая база менеджмента качества и
методов сертификации продукции.
В работе была исследована эволюция экспорта винодельческой продукции Республики
Молдова и основные рынки сбыта. Также в диссертации дана оценка качества
винодельческой продукции и путей ее реализации на основе некоторых местных
предприятий.
Результаты исследований доказали, что качество винодельческой продукции зависит
главным образом от качества используемого сырья. Таким образом, в работе исследуется
тенденция развития виноградарства и качественных показателей винограда, как основной
элемент в обеспечении качества продукции.
Исходя из поставленных задач, в работе были рассмотрены этапы разработки,
внедрения и сертификации Системы Менеджмента Качества, будучи представлены
некоторые предложения по их улучшению. Обосновывается процессуальный менеджмент и
разработаны схемы процессов, необходимых для внедрения Системы Менеджмента Качества
на винодельческих предприятиях. Выбраны оптимальные показатели для оценки анализа
процессов Системы Менеджмента Качества. Предложен и обоснован механизм создания
интегральной Системы Менеджмента Качества. Разработана методика для оценки
интегральной экономической эффективности внедрения Системы Менеджмента Качества.
В целях увеличения экспорта винодельческой продукции в работе обосновывается
необходимость использования факторинговых операций, будучи предложены оптимальные
модели факторинговых операций для различных групп винодельческих предприятий.
Разработаны эффективные пути для увеличения экспорта винодельческой продукции
которые тесно связаны с внедрением Системы Менеджмента Качества, к которым относятся:
механизм тщательной проверки экспортируемой продукции для предприятий, которые не
внедрили Систему Менеджмента Качества; продвижение имиджа, марок и брэндов
предприятий; участие на международных конкурсах, как основной метод продвижения
имиджа винодельческой продукции Республики Молдова на международном уровне;
производство вин с наименованием места происхождения для продвижения экспорта
винодельческой продукции на элитных сегментах рынка.
Рекомендации, изложенные в настоящей работе, успешно применяются на некоторых
винодельческих предприятиях Республики Молдова.

140
CUVINTE-CHEIE:

Cuvinte-cheie: calitate, Sistem de Management al Calităţii, export, corelaţia calitate/preţ,


producţie vinicolă, imagine, piaţă de desfacere, viticultură, industrie vinicolă, implementare, proces,
procedură, standard, promovare, certificare.

Key words: quality, Quality Management System, correlation quality/price, wine


production, image, seller's market, viticulture, wine-making industry, implementation, process,
procedure, standard, promoting, certification.

Ключевые слова: качество, Система Менеджмента Качества, корреляция


качество/цена, винодельческая продукция, имидж, рынок сбыта, виноградарство,
винодельческая промышленность, внедрение, процесс, процедура, стандарт, продвижение,
сертификация.

LISTA ABREVIERILOR:
RM – Republica Moldova
ha – hectar
ch – chintale
t – tonă
dal – decalitru
% – procent
SMC – Sistem de Management al Calităţii
TQM – Total Quality Management (Managementul Calităţii Totale)
TQC – Total Quality Control (Controlul Calităţii Totale)
PMC – Procedura Sistemului de Management al Calităţii
PC – Planurile Calităţii
BIO – Secţia biochimică
CDR – Centru de responsabilitate
PER – Secţia personal
DPR – Departamentul de producere
MEC – Secţia mecanică
MAC – Managerul calităţii
DCO – Departamentul comercial

141
CDA – Cerere de aprovizionare
RMA – Registrul materialelor auxiliare
DPM – Depozit materiale
EVF – Evaluarea furnizorilor
INF – Informaţie despre furnizori
CLA – Clasificarea furnizorilor
APR – Secţia de aprovizionare
TEH – Tehnolog principal
JUR – Secţia juridică
DIG – Director general
P – Proces
RMC – Raportul managerului calităţii
ACO – Analiza efectuată de conducere
DOC – Denumirea Originii Controlate
DOCG – Denumirea Originii Controlate e Garantată
VDO – Vinuri cu denumire de origine
VDOC – Vinuri cu denumire de origine controlată

142
A N E X E

143
Anexa 1.

Dinamica exportului unor produse alcoolice a Republicii Moldova


pe anii 1997-2004, mii dal
22500
20734,4

20000
18290,4 17789,0

17500

15000

13531,0
12500
11008,0
9924,0 11322,0 9787,0
10000 9404,8
8501,3 10283,0 8059,3
9724,0
7500
7095,0
5000
4730,0
2500
2472,0

0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Vin din struguri îmbuteliat Vin-materie primă

Dinamica exportului unor produse alcoolice a Republicii Moldova


pe anii 1997-2004, mii dal
1800
1683,4
1600

1400

1200

1000
816,0
779,3
800
589,4 608,6
535,8 639,9
600
434,0 440,6 547,0
547,1
400 330,3

208,0 214,9 224,1 187,3


129,6 216,3
200
92,3 89,8
57,6 42,3 16,0 93,9
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Divin Brandy, rachiuri şi alte băuturi tari Vin spumant şi spumos

144
Anexa 2.
Dinamica şi ponderea exportului producţiei vinicole divizat pe ţări pe anii 1997-2004
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Ţările Val., Val., Val., Val., mii Val., Val., Val., Val.,
% % % % % % % %
mii USD mii USD mii USD USD mii USD mii USD mii USD mii USD
Rusia 245921,9 89,64 181874,5 88,89 85529,7 79,48 101700,3 80,32 144563,4 82,32 159647,1 78,73 192403,7 79,74 217959,2 78,50

Belarus 5556,6 2,03 3062,4 1,50 3444,8 3,20 6090,0 4,81 11975,9 6,82 16459,9 8,12 18664,9 7,74 30137,7 10,85

Ucraina 9987,0 3,64 7504,0 3,67 4975,6 4,62 5453,1 4,31 9940,4 5,66 14505,3 7,15 15611,2 6,47 10972,2 3,95

Kazahstan 269,2 0,10 2278,3 1,11 2545,9 2,37 4038,7 3,19 3476,1 1,98 3814,6 1,88 3657,1 1,52 7987,5 2,88

Lituania 2598,2 0,95 1208,9 0,59 1716,7 1,60 2193,1 1,73 781,5 0,45 1531,6 0,76 2338,0 0,97 628,3 0,23

Letonia 1426,4 0,52 2005,5 0,98 2294,1 2,13 3178,3 2,51 1559,4 0,89 1830,0 0,90 1274,9 0,53 902,7 0,33

Germania 850,9 0,31 96,7 0,05 186,6 0,17 124,5 0,10 269,3 0,15 399,7 0,20 1033,0 0,43 977,7 0,35

Kirghistan 66,0 0,02 10,5 0,01 6,5 0,01 - - 179,3 0,10 559,3 0,28 986,5 0,41 817,8 0,29

SUA 75,0 0,03 783,6 0,38 893,4 0,83 485,7 0,38 50,0 0,03 654,5 0,32 657,2 0,27 782,3 0,28

Cehia 472,8 0,17 14,4 0,01 184,6 0,17 359,6 0,28 126,2 0,07 268,9 0,13 413,8 0,17 646,9 0,23

România 230,9 0,08 2587,8 1,26 2821,4 2,62 136,3 0,11 55,9 0,03 56,6 0,03 243,1 0,10 295,7 0,11

Estonia 1394,2 0,51 1664,9 0,81 1239,3 1,15 1155,1 0,91 755,4 0,43 369,3 0,18 241,6 0,10 574,4 0,21

Bulgaria 4333,2 1,58 540,4 0,26 510,2 0,47 411,2 0,33 223,6 0,13 157,7 0,08 0,4 0,00 - -

Franţa 250,3 0,09 155,5 0,08 78,7 0,07 67,9 0,05 24,0 0,01 - - - - 2,2 0,00

Olanda 128,9 0,05 164,2 0,08 107,9 0,10 98,9 0,08 - - - - - - 32,0 0,01

Norvegia - - 180,4 0,09 72,3 0,07 53,6 0,04 15,0 0,01 - - - - - -

Slovacia 224,2 0,08 30,5 0,02 35,4 0,03 79,2 0,06 12,5 0,01 - - - - 72,1 0,03

Alte ţări 542,7 0,20 435,6 0,21 971,8 0,91 995,8 0,79 1602,1 0,91 2515,3 1,24 3753,4 1,55 4865,7 1,75

TOTAL 274328,4 100 204598,1 100 107614,9 100 126621,3 100 175610,0 100 202769,8 100 241278,8 100 277654,4 100

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”

145
Anexa 3.
Exportul produselor vinicole divizat pe ţări pe anii 1997-2004
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Nr.
Produse vinicole Cantit., Val., mii Cantit., Val., mii Cantit., Val., mii Cantit., Val., mii Cantit., Val., mii Cantit., Val., mii Cantit., Val., mii Cantit., Val., mii
d/o
mii dal USD mii dal USD mii dal USD mii dal USD mii dal USD mii dal USD mii dal USD mii dal USD
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Vin din struguri
1. 18290,4 187893,9 11008,0 169632,3 4730,0 52522,0 7095,0 75586,4 11322,0 111924,0 13531,0 126530,0 17789,0 163770,0 20734,4 197024,9
îmbuteliat, din care:
ţările C.S.I. 18006,7 185901,6 10863,1 167622,1 4453,8 49244,0 6774,6 72224,1 11060,0 109103,6 13199,5 122763,0 17421,0 158978,0 20251,0 190062,0
RUSIA 17489,0 180951,4 10213,3 157694,2 3901,7 42673,5 6096,2 63687,3 9876,8 95100,2 11484,6 101671,5 15386,0 133797,8 17760,0 157707,0
UCRAINA 360,7 3278,2 430,7 6376,8 352,9 3956,5 339,0 4085,9 534,6 6427,4 813,0 10288,7 926,0 11560,7 730,0 9274,3
BELARUS 132,5 1357,3 67,7 1092,8 13,8 210,4 66,1 902,3 407,4 4494,0 601,6 7037,5 822,0 9802,8 1164,0 15028, 5
KAZAHSTAN 16,6 211,1 137,3 2192,2 175,4 2309,6 270,8 3526,8 210,1 2782,1 251,9 3132,0 216,2 2803,5 511,8 6914,3
KIRGHIZTAN 5,5 66,0 0,9 10,5 0,91 6,5 - - 19,7 179,3 40,0 559,3 68,1 986,5 57,5 816,7
celelalte ţări ale lumii 283,7 1992,3 144,9 2010,2 276,0 3278,0 320,3 3362,3 262,0 2820,4 331,2 3767,0 368,0 4792,0 483,4 6962,9
LETONIA 18,1 223,3 50,2 659,1 73,8 857,5 144,0 1375,5 86,0 793,4 99,9 954,3 67,9 716,1 48,6 680,3
SUA 1,3 18,5 17,2 434,0 24,1 374,7 11,0 224,0 7,4 135,4 26,0 451,0 27,9 448,1 38,0 661,2
LITUANIA 37,1 445,8 17,6 353,0 70,5 769,9 102,4 1036,7 75,0 781,5 58,4 591,8 61,0 620,9 59,2 628,3
ROMÂNIA - - 32,0 225,7 35,8 417,6 3,0 48,7 - - 6,0 56,6 1,1 20,4 11,8 210,1
ESTONIA 7,2 85,3 15,1 153,6 40,1 398,8 26,5 299,0 7,0 88,5 7,7 105,8 6,9 95,3 2,1 35,0
GERMANIA 135,4 704,7 6,1 96,7 11,4 132,1 10,2 120,8 20,0 269,2 34,6 399,7 61,0 1033,0 56,6 896,9
FRANŢA 24,1 119,0 2,5 16,1 0,001 0,01 - - 0,002 0,2 - - - - 0,14 1,3
CEHIA 29,2 132,5 1,0 14,4 3,0 35,7 8,6 76,9 8,5 100,9 21,6 257,2 32,0 413,8 42,9 627,8
BULGARIA 11,1 69,0 - - 1,3 94,8 - - - - - - 0,03 0,4 - -
Vin spumant şi
2. 1683,4 27753,0 547,1 9222,2 589,4 6795,0 216,3 3498,2 434,0 6022,0 440,6 5846,6 547,0 8001,0 779,3 11367,1
spumos, din care:
ţările C.S.I. 1667,1 27430,7 510,0 8531,8 544,9 6077,9 193,5 3159,4 421,6 5861,5 420,7 5573,8 527,0 7667,3 762,7 11017,9
RUSIA 1645,6 27054,9 493,4 8210,2 537,1 5951,5 169,1 2716,6 400,8 5535,7 366,5 4649,8 490,1 7007,3 718,1 10172,8
UCRAINA 11,4 149,7 7,4 124,9 4,16 63,2 1,1 24,0 2,7 47,7 25,9 491,6 15,8 281,5 18,9 325,9
BELARUS 6,8 146,9 5,3 110,6 - - 1,2 24,7 12,7 164,7 21,5 296,1 5,2 87,9 11,5 211,4
KAZAHSTAN 2,0 58,1 3,9 86,1 3,6 62,8 12,7 227,2 5,4 113,3 4,3 92,3 6,1 127,3 13,9 302,2
celelalte ţări ale lumii 16,3 322,3 37,1 690,4 44,5 717,2 22,8 338,8 12,7 161,1 19,9 272,8 19,9 333,5 16,6 349,2
ROMÂNIA - - 19,4 302,3 0,5 7,2 1,5 15,8 1,0 16,7 - - 0,05 1,5 2,0 59,7
OLANDA 4,7 128,9 5,6 164,2 5,2 107,9 3,5 98,9 - - - - - - 0,04 2,8
SUA 2,2 56,5 3,8 99,5 17,3 270,4 5,6 101,7 - - 6,6 76,7 2,5 45,8 - -
ESTONIA 5,6 57,8 4,8 42,8 1,4 14,4 2,2 22,6 2,2 23,7 0,2 3,0 1,1 14,1 - -
3. Divin, din care: 129,6 15064,6 92,3 10855,2 208,0 6163,7 330,3 10823,7 535,8 17504,0 816,0 25537,5 608,6 20635,3 639,9 23110,4
ţările C.S.I. 108,1 13416,8 61,4 8489,1 122,9 3915,0 257,7 8952,4 496,3 16263,4 787,0 24539,2 589,8 19960,8 625,9 22584,8
RUSIA 85,6 11165,7 56,3 7415,0 103,6 3156,9 228,0 8081,8 425,6 14032,6 664,9 20136,0 495,7 16468,3 563,3 20033,2
BELARUS - - 3,4 880,6 8,1 431,1 11,7 305,2 27,8 979,6 41,5 1623,4 29,6 1111,0 27,3 1158,8

146
(Continuarea anexei 3)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
UCRAINA 22,2 2186,1 1,6 178,7 6,0 119,0 10,9 272,2 24,9 668,6 63,4 2179,3 45,0 1655,2 22,7 871,7
KAZAHSTAN ... ... ... ... 3,9 173,5 7,0 284,7 18,0 580,7 17,0 590,3 19,5 726,3 12,6 521,1
celelalte ţări ale lumii 21,5 1647,8 30,9 2366,1 85,1 2248,7 725,0 1871,3 39,5 1240,6 28,9 998,3 18,8 674,5 14,0 525,6
ESTONIA 10,7 870,7 15,9 1218,7 31,9 778,6 23,6 571,0 13,3 423,1 2,5 76,8 1,25 36,5 7,2 259,1
LETONIA 8,5 682,3 10,5 866,2 31,9 1004,7 32,6 953,2 22,4 707,3 19,4 625,0 11,8 413,0 5,1 167,2
SUA - - 3,7 250,1 13,7 248,3 7,5 160,0 2,5 50,0 3,2 126,8 4,6 163,3 - -
ROMÂNIA 1,4 74,4 0,5 16,0 1,36 74,7 0,002 0,2 0,3 24,1 - - 0,09 4,0 - -
Brandy, rachiuri, şi alte
4. 57,6 2418,6 42,3 2844,2 16,0 937,2 89,8 1578,4 93,9 1586,0 214,9 3829,4 224,1 4295,5 187,3 3761,3
băuturi tari, din care:
ţările C.S.I. 19,8 1184,7 34,3 2447,2 9,3 814,7 63,3 1131,4 72,0 1254,9 174,8 3240,9 196,7 3861,2 160,7 3252,6
RUSIA 10,0 639,2 24,5 1713,0 3,8 165,0 33,4 703,4 42,8 788,8 122,0 2220,4 120,7 2429,9 126,5 2580,2
UCRAINA 7,5 435,8 2,9 262,1 2,7 62,4 15,9 246,7 15,2 236,7 32,7 570,6 54,8 961,9 13,2 308,8
BELARUS 2,1 78,4 6,9 472,1 2,8 587,3 9,9 117,7 6,3 103,7 7,1 141,6 5,5 111,7 10,7 88,3
celelalte ţări ale lumii 37,8 1233,9 8,0 397,0 6,6 122,5 26,5 446,7 21,9 331,6 40,1 588,5 27,4 434,3 26,6 508,7
ESTONIA 10,1 380,4 5,2 249,8 5,0 47,5 15,4 262,5 12,9 220,1 6,8 183,7 5,2 95,7 14,4 280,4
ROMÂNIA 0,7 20,3 1,3 85,4 0,0008 0,01 - - 0,4 10,9 - - 2,4 49,7 - -
LETONIA 1,0 19,5 1,0 50,9 0,02 0,2 6,5 128,6 4,4 58,7 15,8 250,7 7,8 136,1 - -
LITUANIA 23,0 748,1 - - - - - - - - 0,12 3,2 - - - -
Vin-materie primă, din
5. 9404,8 41198,3 2472,0 12044,2 9924,0 41197,0 8501,3 35134,6 9724,0 38574,0 10283,0 41026,3 9787,0 44577,0 8059,3 42277,8
care:
ţările C.S.I. 7537,8 34021,9 1502,0 7909,9 8656,6 36573,0 7604,6 32259,0 9593,6 38217,5 9850,0 39877,4 9140,6 42563,0 8033,6 42179,5
RUSIA 5915,3 26110,7 1297,7 6842,1 7997,0 33582,8 5931,5 26511,2 7293,4 29106,1 7468,5 30969,4 6951,5 32700,4 5442,0 27366,0
UCRAINA 820,8 3937,2 91,9 561,5 153,1 774,5 242,7 824,3 711,3 2560,0 335,2 975,1 283,7 1151,9 57,0 191,5
BELARUS 801,7 3974,0 112,4 506,3 506,5 2216,0 1367,2 4740,1 1538,0 6233,9 1905,2 7361,3 1693,0 7551,5 2338,9 13650,7
celelalte ţări ale lumii 1867,0 7176,4 970,0 4134,3 1267,4 4624,0 896,7 2875,6 130,7 1538,0 433,3 1148,9 646,0 2014,0 25,7 98,3
ROMÂNIA 30,1 136,2 538,8 1958,4 639,4 2321,9 29,1 71,6 2,3 4,2 - - 45,0 167,5 6,7 25,9
LITUANIA 342,3 1404,3 172,5 855,9 247,3 946,8 321,8 1156,4 - - 341,1 936,6 564,3 1717,1 - -
BULGARIA 1161,0 4264,2 120,5 540,4 150,7 415,4 115,6 411,2 93,1 223,6 77,0 157,7 - - - -
LETONIA 109,9 501,3 82,6 429,3 87,0 431,7 288,5 721,0 - - - - 0,6 9,7 - -
NORVEGIA - - 25,1 180,4 10,0 72,3 7,5 53,6 2,5 15,0 - - - - - -
FRANŢA 31,9 131,3 19,6 139,4 12,6 78,7 11,2 67,9 4,8 23,8 - - - - - -
SLOVACIA 64,0 224,2 10,9 30,5 13,9 35,4 30,0 79,2 5,0 12,5 - - - - - -
CEHIA 95,2 340,3 - - 47,7 148,9 84,7 282,7 7,2 25,3 0,9 11,7 - - - -
GERMANIA 26,6 146,2 - - 18,8 54,5 1,1 3,7 0,02 0,1 - - - - - -
Sursa: Datele prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”

147
Anexa 4.
Lista întreprinderilor vinicole din Republica Moldova în anul 2003
№ Denumirea întreprinderii Adresa
1 2 3
Întreprinderile de vinificaţie primară
1. C.A.P.C. „Bacii” s. Băcioi
2. SRL „Vinex-Victoria” s. Geamănă
3. SA „Fabrica de Vinuri Leonardo” s. Speia
4. SA „Doina” or. Basarabeasca, str. K.Marx, 205
5. F/v Moscovei (fuzionată cu SA „Vismos”) s. Andrusul de Jos
6. SA „Vierul-Vin” s. Burlacu
7. SA „Prut” s. Brînza
8. SA „Mărgăritar” s. Colibaş
9. SA „Slobozia-Mare” s. Slobozia Mare
10. SA „Vinal-Coci” s. Cociulia
11. SRL „Igvalex-Vin” s. Chisilia
12. S.C. „Observer” RGM com. Tartaul
13. ÎM „Modeca-Inter” SRL s. Plopi
14. SA „Botritis” s. Cania
15. SA „Bravicea” s. Bravicea
16. SA „Proura-Vin” s. Onişcani
17. SA „Oda-Vin” s. Pituşca
18. SRL „Fraga” s. Răciula
19. SA „Seseni” s. Săseni
20. SA „Vitis-Lux” s. Sipoteni
21. SA „Hîrjauca-Vin” s. Hărjauca
22. SA „Vodă” s. Vălcineţ
23. SA „Vinhor” s. Horodişte
24. SA „Sadova” s. Sadova
25. SA „Codreanca” or. Călăraşi, str. Alexandru cel Bun, 114
26. SRL „Pomul” s. Ţibirica
27. SA „Nistru-Vin” or. Criuleni, str. 31 August, 3
28. SA „Valogrvin” (fuzionată cu SA „Aroma”) or. Criuleni, s. Hîrtopul Mare
29. SA „Vinăria Căuşenilor” or. Căuşeni, str. Cotovschii, 66
30. SA „Saiţi” s. Săiţi
31. SA „Vinar-Glia” s. Fetiţa
32. SA „Javgur-Vin” s. Javgur
33. SA „Mihst-Vin” (aparţine SRL „Doina-Vin”) s. Batîr
34. SA „General-Vin Fruct Product” s. Voineiscu
35. SRL „Cărpineni-Vin” s. Cărpineni
36. CAIP „Galbvin” s. Fundul Galbenei
37. SA „Fabvin” s. Leuşeni
38. C.A. „Paşc-Mold” s. Paşcani
39. SRL „Persaj-Vin” s. Crasnoarmeiscoe
40. SRL „Ialovins” com. Mileştii Mici
41. SA „Tomai-Vin” s. Tomai
42. SRL „Cristi” or. Iargara, str. Păcii, 1
43. SA „Vinar” s. Sărăteni
44. ÎM „HP Wine Group” SRL s. Cupcui
45. SRL „Folicain” s. Tigheci
46. CAPC „Advelo” s. Brătuleni
47. SA „Diaset-Vin” s. Drăguşenii-Noi
48. SRL „Vinis-NLG” s. Iurceni

148
(Continuarea anexei 4)
1 2 3
49. SA „Mileşti-Vin” s. Mileşti
50. SA „Dionisimus” s. Vărzăreşti
51. SA „Sanis-Vin” or. Nisporeni, str. Ştefan cel Mare, 38
52. SA „Man-Vin” s. Lucăşeuca
53. SA „Ghetlovin” (aparţine SA „Produse Cerealiere”) s. Ghetlova
54. SA F/v „Sîngerei” or. Sîngerei, str. Independenţei, 37
55. SRL „Străşeni-Vin” or. Străşeni, str. Orheiului, 38
56. SRL „FPC „Zimbru” com. Lozova
57. SA „Agrovinexpo” s. Oneşti
58. SRL „Recea-Vin” s. Recea
59. SA „Scorvinagro” s. Scoreni
60. CAPC „Vorniceni-Agrovin” s. Vorniceni
61. SA „Biruinţa” s. Cojuşna
62. SA „Purcari-Vin” s. Purcari
63. SRL „Vinarii-Răscăieţeni” s. Răscăieţi
64. SA „Volintiri” s. Volintiri
65. SA „Talmaza-Vin” s. Talmaz
66. C.A.P. „Corten” s. Corten
67. SA „Tvardiţa” s. Tvardiţa
68. SA „Fabrica de Vinuri din Sărătenii-Vechi” s. Sărătenii Vechi
69. SA „Fabrica de Vinuri din Leuşeni” s. Leuşeni
70. SAT.Î. „Baurci” s. Baurci
71. SA „Cioc-Maidan-Vin” s. Cioc-Maidan
72. SRL „Nexovin” s. Ferapontievca
Întreprinderile de vinificaţie secundară
1. ÎM Combinatul de Vinuri Spumante şi de Marcă „VISMOS” SA mun. Chişinău, str. Uzinelor, 5
2. SA „Aroma” mun. Chişinău, str. T. Ciorbă, 38
3. Institutul Naţional al Viei şi Vinului mun. Chişinău, str. Grenoble, 128
4. FCP „Invincom” SRL mun. Chişinău, or. Codru, str. Soarelui, 87
5. ÎM „Colusvin” SRL mun. Chişinău, str. Munceşti, 801
6. SA „Barza Albă” mun. Bălţi, bd. Victoriei, 49
7. Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi mun. Bălţi, str. Kiev, 114
8. SA „Agrovin-Bulboaca” s. Bulboaca
9. SA „Dionysos-Mereni” s. Mereni
10. SA „Iserliana-Vin” s. Iserlia
11. ÎM „Călăraşi-Divin” SA or. Călăraşi, str. Călăraşilor, 10
12. SA „Suvorov-Vin” ICS or. Căuşeni, str. Tighina, 8
13. ÎS „Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici” s. Mileştii Mici
14. SA „Viniris” mun. Chişinău, s. Truşeni
Întreprinderi mixte
1. SA Combinatul De Vinuri „Cricova” mun. Chişinău, or. Cricova, str. Ungureanu, 1
2. Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie s. Stăuceni, str. Grătieşti
3. SA „Ghidighici-Vin” com. Vatra, s. Ghidighici, sect. Buiucani
4. SA „Cricova-Acorex” mun. Chişinău, or. Cricova, str. Ungureanu, 3
5. „Lion Gri” SRL mun. Chişinău, str. Munceşti, 801
6. SRL „Podgoria Dunării” or. Cahul, str. Ştefan cel Mare, 112
7. SA „Basavin-Grup” s. Cucoara
8. SA „Trifeşti” (aparţine „Wine International Project” SRL) s. Trifeşti
9. SA „Vinia-Traian” s. Găvănoasa
10. SRL „Ceba-vin” („Wine International Project” SRL) s. Ciobolaccia
11. SA „Imperial-Vin” s. Pleşeni
12. SA „Sălcuţa” s. Sălcuţa

149
(Continuarea anexei 4)
1 2 3
13. SA „Agrofirma Cimişlia” or. Cimişlia, str.V.Alexandri,77
14. SA „Mold-Nord” or. Făleşti, str. Ştefan cel Mare, 1
15. SRL „Lăpuşna-Vin” com. Lapuşna
16. SA „Fabso” s. Sofia
17. SA „Vitis-Hînceşti” or. Hînceşti, str.Chişinăului, 27
18. SRL „Costeşti-Vin” s. Costeşti
19. SA „F/v „Puhoi” s. Puhoi
20. SRL „Plus-Asconi” s. Suruceni
21. SA „Ulmu-Vin” s. Ulmu
22. SA „Vinăria-Bardar” s. Bardar
23. SA „Vinar-Zîmbreni” s. Zîmbreni
24. SA „Vinuri-Ialoveni” or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, 4
25. CAPC „Răzvan” (f/v aparţine SRL „Doina-Vin”) s. Răzeni
26. SA „Leovin” or. Leova, str. Independenţei, 62
27. SA „Nis-Struguraş” or. Nisporeni, str. Suveranităţii, 59
28. SA „Niv-Impex” s. Şişcani
29. SA „Orhei-Vin” (aparţine SRL „Asconi”) or. Orhei, str. B.Glavan, 10
30. SA „Pivniţele din Brăneşti” s. Brăneşti
31. SA „Vinul Codrilor” s. Peresecina, str. Ştefan cel Mare, 51
32. G.A. „Zorile de sus” s/z (f/v Bieşti) s. Zorile
33. SA „F/v Cojuşna” s. Cojuşna
34. SA „Romaneşti” s. Romaneşti
35. SA „Zubreşti” s. Zubreşti
36. SA „Tudora-Vin” s. Tudoara
37. SRL „Esmalda” s. Popeasca
38. SA „Carahasani-Vin” s. Carahasani
39. SA „Combinatul de Vinuri Taraclia” or. Taraclia, str. Voczalinaia, 74
40. SA „Grape-Valley” s. Borciag
41. SA „Ciumai” (aparţine „Wine International Project” SRL) s. Vinogradovca
42. Combinatul de vinuri şi divinuri „Vininmpex” SRL s. Tvasrdiţa
43. SA „Valea-Perjei Veche” s. Valea Perjei
44. SA „Teleneşti” or. Teleneşti, str. Dacia, 29
45. SA „Noroc” s. Mîndreşti
46. SA „Ungheni-Vin” (aparţine „Wine International Project” SRL) s. Pîrliţa
47. SA „Jemciujina” or. Viadîr-Lunga, str. Bugeacului, 7
48. SA „Cazaiac-Vin” s. Cazaclia
49. SA „Tomai-Vinex” com. Tomai, str. Lenin, 197
50. SA „Vinuri de Comrat” or. Comrat, str. Vinzavod-scaia, 1
51. SA „Chirsova” s. Chirsova
52. SRL „Vinăria-Bostovan” s. Etulia
53. ÎM „Tecca” SRL s. Congaz
54. SA „Vulcăneşti” or. Vulcăneşti
55. ÎCS „DK-Intertrade” SRL (f/v „Aurvin”) or. Vulcăneşti, str. Korolenco, 6
Sursa: Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”

150
Anexa 5.
Structura volumelor de producţie a întreprinderilor vinicole
din Republica Moldova pe anul 2003
Nr. Volumul produs, Ponderea în
Denumirea întreprinderii
d/o mii dal volumul total, %
1 2 3 4
I. Vin de struguri îmbuteliat (mii dal)
1. „Lion Gri” SRL (Chişinău) 1119,0 6,1
2. „Basvinex” SA (Pivniţele din Brăneşti) 1098,7 6,0
3. „DC Intetrade” SRL (Vulcăneşti) 1032,7 5,7
4. „Cricova-Acorex” ÎM 1024,0 5,6
5. „Alianţa” SRL (Cojuşna) 874,8 4,8
6. „Asconi” SRL (Puhoi) 870,2 4,8
7. „Migdal-P” SA (Cojuşna) 857,3 4,7
8. SA „Imperial-Vin” (Pleşeni) 717,1 3,9
9. „Grappe Valley” SA (Borceag) 668,3 3,7
10. „Sălcuţa” SRL 604,2 3,3
11. „Euroalco” SRL (Chişinău) 584,7 3,2
12. „Ungheni-Vin” SA 502,3 2,8
13. „Ciumai” SA 498,8 2,7
14. „Orhei-Vin” SA 457,8 2,5
15. „Plus-Asconi” S.R.L (Suruceni) 440,9 2,4
16. „Invincom” SRL (Chişinău) 440,0 2,4
17. „Carahasani-Vin” SA 425,0 2,3
18. „Orizontul”SRL (Costeşti) 351,4 1,9
19. „Vinaria-Bardar” SA 334,1 1,8
20. Combinatul de vinuri „Cricova” SA 323,2 1,8
21. „Aroma” SA 322,4 1,8
22. „Trifeşti” SA 317,2 1,7
23. SA „Basavin grup” 306,8 1,7
24. GB & Co SA 280,5 1,5
25. „Cimişlia” SA 274,9 1,5
26. „Doina-Vin” SRL (Căinari) 264,8 1,5
27. ÎM „Ceba-Vin” (Cebolacia) 241,8 1,4
28. Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie 235,0 1,3
29. „Vina comrata” SA 223,5 1,2
30. Alţii (49) 2546,6 14,0
TOTAL VIN DIN STRUGURI ÎMBUTELIAT: 18238,0 100,0
II. Vinuri spumante (mii sticle)
1. Combinatul de vinuri „Cricova” SA 4586,6 46,4
2. CVSM ÎM „Vismos” SA 1460,1 14,8
3. „Basvinex” SA 993,3 10,1
4. „Vitis-Hînceşti” SA 848,4 8,6
5. Î. S. Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici” 781,3 7,9
6. „Nis-Struguraş” SA 491,8 4,9
7. Institutul Naţional al Viei şi Vinului 354,2 3,6
8. „Chirsova” SA 237,3 2,4
9. „Jemciujina” SA 87,4 0,9
10. SRL „Ceadvincom” 40 0,4
TOTAL VINURI SPUMANTE: 9880,4 100,0

151
(Continuarea anexei 5)
1 2 5 6
III. Vinuri spumoase (mii sticle)
1. SRL „Altes” (Peresecina) 503,8 23,5
2. „Maurt” SRL 430,0 20,1
3. „Nori” SRL (Romaneşti) 396,1 18,5
4. „Gema” SA (Chişinău) 239,4 11,2
5. „Vivas-Impex”SRL (Mihailovca) 236,2 11,0
6. GB & Co SA 108,0 5,0
7. „Darex” SA 100,0 4,7
8. Alţii (6) 128,0 6,0
TOTAL VINURI SPUMOASE: 2141,6 100,0
IV. Divin (mii dal)
1. „Aroma” SA 254,6 38,6
2. SA „Barza Albă” 242,7 36,8
3. „Vinimpex” SA 73,7 11,1
4. „Vinaria-Bardar” SA 37,5 5,7
5. SRL „Colus-Vin” 27,9 4,2
6. „Călăraşi Divin” SA 22,7 3,5
7. SRL „Alanto” 0,5 0,1
TOTAL DIVIN: 659,6 100,0
V. Brandy şi alte băuturi tari (mii dal)
1. „Renesans-Perfect” SRL 324,9 31,9
2. „Aroma” SA 109,0 10,7
3. Combinatul de produse alimentare din Bălţi 100,0 9,8
4. SRL „Ghiada” (Chişinău) 86,5 8,5
5. „Lipcani-Nord” SRL 67,1 6,6
6. „Maurt” SRL (Chişinău) 65,6 6,4
7. „Bel-Alco” SRL 58,0 5,7
8. Alţii (16) 208,4 20,4
TOTAL BRANDY ŞI ALTE BĂUTURI TARI: 1019,5 100,0
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”

152
Anexa 6.
Date privind exportul producţiei alcoolice pe clienţi la SA „Aroma” în anul 2003
Denumirea firmei Vin de struguri îmbuteliat Brandy Divin TOTAL
dal MDL dal MDL dal MDL
Rusia: 253723,76 33311946,20 5585,80 1436641,96 149232,91 77699409,40 112447997,60
Т.Д. "Арома" 750,00 178650,00 91939,65 48614811,23 48793461,23
ООО "Одисея" 2214,95 951632,60 951632,60
ООО "МоРо" 2856,00 363465,00 9984,51 5247319,95 5610784,95
ООО "Авионт" 20860,00 2556798,00 500,00 117700,00 4155,00 2046596,00 4721094,00
ООО "Винный Мир" 194003,64 25969177,96 22775,93 11250230,50 37219408,46
ООО "Росагроимпорт" 28084,00 3597748,00 3597748,00
ООО "Ариона Сервис" 2856,00 344406,00 344406,00
ООО "Вагр-Вина-Вита" 5064,12 480351,24 480351,24
ГБ "Холдинг Вин" 1800,00 471300,00 5350,87 3124361,32 3595661,32
ЗАО "Бонус-Борд" 2535,80 668991,96 12812,00 6464457,80 7133449,76
Ucraina: 44963,15 11070219,00 23702,08 14662777,12 25732996,12
Т.Д. "Квинт" 35090,15 8576461,21 20231,17 11973168,74 20549629,95
ПКФ "Болеро" 9423,00 2373018,00 2141,55 986984,42 3360002,42
ООО "Форца" 450,00 120740,00 1329,36 1702623,96 1823363,96
Belarus: 13916,70 1810765,90 4078,80 1060458,20 22189,51 11214995,20 14086219,30
ООО "Венедикт" 1731,00 442583,20 6999,85 3597533,60 4040116,80
ИЧУТП "Белвингрупп" 600,00 142560,00 7712,50 3732997,50 3875557,50
ЗАО "БеМоРесурс" 528,50 82203,50 328,00 86740,00 1997,26 984872,75 1153816,25
ООО "СервисБытСнаб" 3229,00 394578,00 180,00 41512,00 1813,40 1013099,35 1449189,35
ООО "Вильям Дистрибьюторс" 1999,20 242733,60 931,50 468811,40 711545,00
КТУП "Табаквинторг" 2520,00 459384,00 459384,00
СП "Промлизинг" 963,20 137395,20 137395,20
ООО "Оштен" 354,00 82908,00 646,00 302472,80 385380,80
Минский Завод Виноградных Вин 2000,00 113000,00 113000,00
"Брестбакалея" 2676,80 381471,60 885,80 264155,00 2089,00 1115207,80 1760834,40
Ţările Baltice: 28902,65 3793044,54 7885,30 1965393,16 11192,85 5433807,46 11192245,16
"Арома Флорис" 28902,65 3793044,54 7885,30 1965393,16 7322,85 3586097,46 9344535,16
"L.I.O.N. & Co" 1370,00 689210,00 689210,00
Status LLC 2500,00 1158500,00 1158500,00
Kazahstan: 6605,43 1685402,10 12074,24 6011436,75 7696838,85
ОАО "Фарватер" 6605,43 1685402,10 12074,24 6011436,75 7696838,85
Israel: 1677,81 165367,68 1421,03 353634,46 820,17 573381,90 1092384,04
"Арома Молдвин" ЛДП 1677,81 165367,68 1421,03 353634,46 820,17 573381,90 1092384,04
România: 55,75 18781,90 91,38 56529,65 75311,55
"Ladan-Brancom" SRL 55,75 18781,90 91,38 56529,65 75311,55
SUA: 675,00 245790,00 3562,20 1869642,72 2115432,72
"Arco Globus International" 2437,20 1255602,72 1255602,72
"Apollo Fine Spirts" 675,00 245790,00 1125,00 614040,00 859830,00
TOTAL: 298220,92 39081124,32 71270,26 17836320,78 222865,34 117521980,20 174439425,34
Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a SA „Aroma”
153
Anexa 7.
Repartizarea CA (cifra de afaceri) după metoda ABC la SA „Aroma” pe anul 2003
CA în ordine Ponderea CA Ponderea
Denumirea firmei CA, MDL Denumirea firmei descrescîndă, pe clienţi în total cumulată a
MDL CA, % CA, %
Т.Д. "Арома" 48793461,23 Т.Д. "Арома" 48793461,23 28,00 28,00
ООО "Одисея" 951632,60 ООО "Винный Мир" 37219408,46 21,34 49,34 Clienţii grupei A
ООО "МоРо" 5610784,95 Т.Д. "Квинт" 20549629,95 11,78 61,12
ООО "Авионт" 4721094,00 "Арома Флорис" 9344535,16 5,36 66,48
ООО "Винный Мир" 37219408,46 ОАО "Фарватер" 7696838,85 4,41 70,89
ООО "Росагроимпорт" 3597748,00 ЗАО "Бонус-Борд" 7133449,76 4,09 74,98
ООО "Ариона Сервис" 344406,00 ООО "МоРо" 5610784,95 3,22 78,20
ООО "Вагр-Вина-Вита" 480351,24 ООО "Авионт" 4721094,00 2,70 80,90
ГБ "Холдинг Вин" 3595661,32 ООО "Венедикт" 4040116,80 2,32 83,22
Clienţii grupei B
ЗАО "Бонус-Борд" 7133449,76 ИЧУТП "Белвингрупп" 3875557,50 2,22 85,44
Т.Д. "Квинт" 20549629,95 ООО "Росагроимпорт" 3597748,00 2,06 87,50
ПКФ "Болеро" 3360002,42 ГБ "Холдинг Вин" 3595661,32 2,06 89,56
ООО "Форца" 1823363,96 ПКФ "Болеро" 3360002,42 1,93 91,49
ООО "Венедикт" 4040116,80 ООО "Форца" 1823363,96 1,04 92,53
ИЧУТП "Белвингрупп" 3875557,50 "Брестбакалея" 1760834,40 1,01 93,54
ЗАО "БеМоРесурс" 1153816,25 ООО "СервисБытСнаб" 1449189,35 0,83 94,37
ООО "СервисБытСнаб" 1449189,35 "Arco Globus International" 1255602,72 0,72 95,09
ООО "Вильям Дистрибьюторс" 711545,00 Status LLC 1158500,00 0,66 95,75
КТУП "Табаквинторг" 459384,00 ЗАО "БеМоРесурс" 1153816,25 0,66 96,41
СП "Промлизинг" 137395,20 "Арома Молдвин" ЛДП 1092384,04 0,63 97,04
ООО "Оштен" 385380,80 ООО "Одисея" 951632,60 0,54 97,58
Минский Завод Виноградных Вин 113000,00 "Apollo Fine Spirts" 859830,00 0,49 98,07
"Брестбакалея" 1760834,40 ООО "Вильям Дистрибьюторс" 711545,00 0,41 98,48
Clienţii grupei C
"Арома Флорис" 9344535,16 "L.I.O.N. & Co" 689210,00 0,39 98,87
"L.I.O.N. & Co" 689210,00 ООО "Вагр-Вина-Вита" 480351,24 0,28 99,15
Status LLC 1158500,00 КТУП "Табаквинторг" 459384,00 0,26 99,41
ОАО "Фарватер" 7696838,85 ООО "Оштен" 385380,80 0,22 99,63
"Арома Молдвин" ЛДП 1092384,04 ООО "Ариона Сервис" 344406,00 0,19 99,82
"Ladan-Brancom" SRL 75311,55 СП "Промлизинг" 137395,20 0,08 99,90
"Arco Globus International" 1255602,72 Минский Завод Виноградных Вин 113000,00 0,06 99,96
"Apollo Fine Spirts" 859830,00 "Ladan-Brancom" SRL 75311,55 0,04 100,00
TOTAL: 174439425,51 TOTAL: 174439425,51 100,00
Sursa: Prelucrat de către autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial al SA „Aroma”
154
Anexa 8.
Structura exportului producţiei vinicole a ÎS CVC „Mileştii Mici” în anul 2003
Vin calitate superioară Vin colecţie Spumant Vin c/curent Total
Destinatar
but. % lei % but. % lei % but. % lei % but. % lei % but. % lei %
„Natex Com” Fed. Rusă 383700 37,15 5653359 36,3 117408 17,9 1314654 16,5 11856 45 138408 45 512964 29,8 7106421 29,6

„Esmalda” Fed. Rusă 585810 56,72 8902349 57,1 526800 80,3 6466965 80,9 1112610 64,7 15369314 63,9

„Премиум” Ucraina 25860 2,504 404044 2,59 25860 1,5 404044 1,68

„Болеро” Ucraina 20280 1,963 314244 2,02 3600 92,9 131100 80,9 6480 0,99 104860 1,31 9000 34 97353 32 39360 2,29 647557 2,69

„MoVin SP” Polonia 5268 0,51 80683 0,52 5268 0,31 8683 0,34

ÎM „Dufremol” 492 0,048 8640 0,06 276 7,12 30901 19,1 768 0,04 39541 0,16

„Bily Cap” Cehia 10002 0,968 193786 1,24 10002 0,58 193786 0,81

„Rusian Sh.Laura” Grecia 1440 0,139 27534 0,18 5680 0,87 102848 1,29 5436 21 69412 23 12556 0,73 199794 0,83

TOTAL 1032852 100 15584639 100 3876 100 162001 100 656368 100 7989327 100 26292 100 305173 100 1719388 100 24041140 100

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a ÎS CVC „Mileştii Mici”

Ponderea pieţei interne şi exportului pe grupe de produse la ÎS CVC „Mileştii Mici” în anul 2003
Vin calitate superioară Vin colecţie Spumant Vin c/curent Total
Destinatar
but. % lei % but. % lei % but. % lei % but. % lei % but. % lei %
Export 1032852 95,30 15584639 93,86 3876 17,73 162001 9,39 656368 92,96 7989327 89,60 26292 69,29 305173 63,14 1719388 92,96 24041140 70,72

Piaţa internă 50975 4,70 1020464 6,14 17986 82,27 1562983 90,61 49685 7,04 927531 10,40 11652 30,71 178135 36,86 130298 7,04 9951569 29,28

TOTAL 1083827 100 16605103 100 21862 100 1724984 100 706053 100 8916858 100 37944 100 483308 100 1849686 100 33992709 100

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a ÎS CVC „Mileştii Mici”

155
Anexa 9
Anexa 2 la Ordinul nr. 140 din 5.08.04
Planul de elaborare şi implementare a SMC la IM "VISMOS" SA
2004 2005 Responsabilul
Responsabilul din
Denumirea activităţii August Septembrie Octombrie Noembrie Decembrie Ianuarie Februarie din echipa de
partea întreprinderii
consultanţă
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
Evaluarea situaţiei iniţiale la
Maria
оntreprindere vizavi de prevederile ISO X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Director General
Gheorghiţă
9001
Definirea schemei organizaţionale a
Maria
SMC. Stabilirea responsabilităţilor X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Director General
Gheorghiţă
pentru Revizuirea sistemului calităţii
Revizuirea, coordonarea, aprobarea şi Maria
X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Managerul calităţii
difuzarea politicii în domeniul calităţii Gheorghiţă

Definirea, coordonarea, aprobarea Maria


X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Managerul calităţii
obiectivelor calităţii Gheorghiţă

Prezerntarea rezultatelor evaluarii, M.Gheorghiţă


X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Managerul calităţii
politicii si obiectivelor A. Frunze

Sef. Secţie
Revizuirea PMC 7.4 "Aprovizionarea" X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X M. Ghrorghiţă
aprovizionare

Instruirea personalului, sI Sef. Secţie


X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X M. Gheorghiţă
implementarea PMC 7.4 aprovizionare

Revizuirea şi implementarea PMC 7.5.3 Şefii secţiilor de


X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X A. Frunze
"Identificare şi trasabilitate" producere
Sef. Secţie
Revizuirea PMC 7.2 "Procese
X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Marketing şi M. Gheorghiţă
referitoare la relaţia cu clientul"
vânzări

156
(Continuarea anexei 9)

2004 2005 Responsabilul din


Responsabilul din
Denumirea activităţii August Septembrie Octombrie Noembrie Decembrie Ianuarie Februarie echipa de
partea întreprinderii
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 consultanţă

Revizuirea şi implementarea
X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Sectia cadre A. Frunze
PMC 6.2 "Resurse umane"

Evaluarea personalului Sectia cadre A. Frunze

Revizuirea şi implementarea
X X X X X X X X X X X X X X X X X Managerul calitatii M. Gheorghiţă
PMC 8.5.3 "Acţiuni preventive"

Revizuirea şi implementarea
X X X X X X X X X X X X X X X X X Managerul calitatii A. Frunze
PMC 8.5.2 "Acţiuni corective"

Revizuirea şi implementarea
Depozitele produs
PMC 7.5.5 "Păstrarea X X X X X X X X X X X X X X X M. Gheorghiţă
finit
produsului"

Revizuirea şi implementarea
PMC 4.2.3 "Controlul X X X X X X X X X X X X X X X X Şeful laboratorului A. Frunze
documentelor"

Revizuirea şi implementarea
PMC 4.2.4 "Controlul X X X X X X X X X X X X X X X Şeful laboratorului A. Frunze
înregistrărilor calităţii"
Revizuirea şi implementarea
Laboratorul ,
PMC 8.2.4.1 "Monitorizarea şi
X X X X X X X X X X X X X Sectia M. Gheorghiţă
măsurarea produsului la
aprovizionare
recepţie"

157
(Continuarea anexei 9)
2004 2005 Responsabilul din
Responsabilul din
Denumirea activităţii August Septembrie Octombrie Noembrie Decembrie Ianuarie Februarie echipa de
partea întreprinderii
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 consultanţă
Revizuirea şi implementarea PMC 6.4 Departament
X X X X X X X X X X X X X A. Frunze
"Mediul de lucru" protectia muncii
Revizuirea şi implementarea PMC Sef. laborator Sefi
8.2.4.2 "Monitorizarea şi măsurarea X X X X X X X X X X X subdiviziuni de M. Gheorghiţă
produsului în curs de fabricare şi finit" producere
Revizuirea şi implementarea PMC 7.6
Metrologul,
"Controlul dispozitivelor de măsurare şi X X X X X X X X X X X A. Frunze
Laboratorul
monitorizare"
Revizuirea şi implem.PMC 8.5.1 Reprezentant.
X X X X X X X X X X M Gheorghiţă
"Îmbunătăţire continuă" Managementului
Revizuirea şi implementarea PMC
X X X X X X X X Managerul calitatii A. Frunze
8.2.2 "Auditul intern"
Selectarea şi Instruirea auditorilor interni Managerul calitatii A. Frunze
Planificarea auditului intern Managerul calitatii A. Frunze
Revizuirea şi implementarea PMC 5.0 Reprezentant.
X X X X X X X X M. Gheorghiţă
"Responsabilitatea managementului" Managementului
Revizuirea şi implementarea PMC 8.4
X X X X X X X X Managerul calitatii M. Gheorghiţă
"Analiza datelor"
Managerul calitatii,
M. Gheorghiţă
Analiza din partea managementului Reprezentant.
A. Frunze
Managementului
Managerul calitatii,
Revizuirea şi implementarea PMC 8.2.3
Reprezentant. A. Frunze
"Monitorizarea şi măsurarea proceselor"
Managementului
M. Gheorghiţă
Revizuirea manualuşui calităţii Managerul calitatii
A. Frunze
M. Gheorghiţă
Monitorizarea sistemului Managerul calitatii
A. Frunze
M. Gheorghiţă
Selectarea organului de certificare
A. Frunze
Certificarea Extern
X - monitorizarea menţinerii procesului de implementare continuă a procedurii

158
Anexa 10.
Procesele Sistemului de Management al Calităţii în ÎM „VISMOS” SA

159
Anexa 11.
Schema procesului P 2.3 „Aprovizionarea”
Date de intrare Schema procesului Date de ieşire Înregistrări

Secţiile completează Cereri de CDA 7.4.1


Planul de producere CDA completată
aprovizionare CDA 7.4.2

DPM furnizează informaţie


Registrul RMA 8.2.4.1 Informaţie stoc
despre stocul existent

APR analizează CDA şi datele


CDA primite despre stocul existent CDA analizate

Nu
E necesară
CDA şi informaţii stoc
aprovizionarea?

Da
EVF 7.4.1
EVF 7.4.2 APR sau TEH selectează Furnizori clasificaţi CLA 7.4
INF 7.4.1 furnizorii

APR sau TEH şi JUR pregătesc


CLA 7.4.1 Proiect de contract
contractul de aprovizionare

Proiect de contract DIG semnează contractul Contract semnat

APR înaintează furnizorilor Comanda către


Contractul semnat
comenzi pentru aprovizionare furnizor

Monitorizarea realizării
Comanda solicitată Comanda realizată
comenzii

Controlul la recepţie conform


Produsul aprovizionat P 3.10 Produsul controlat

Planul de control Produsul este Nu


conform? Produs conform
Rezultatele controlului

Da

Produs conform Depozitarea produsului Produs depozitat CDA 7.4.1


recepţionat conform P 2.4 CDA 7.4.2

Aplicarea PMC 8.3

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului: Respectarea termenelor solicitate de aprovizionare


Obiectiv: Cel puţin 80% de comenzi îndeplinite conform termenelor solicitate
Sursa: Elaborat de autor.

160
Anexa 12.
Schema procesului P 2.3.1 „Selectarea furnizorilor”

Date de intrare Schema procesului Date de ieşire Înregistrări

Secţia de Aprovizionare Lista furnizorilor


PMC 7.4 Informaţie defineşte lista furnizorilor de produse ce au
despre furnizorii supuşi evaluării impact strategic
istorici şi potenţiali asupra calităţii
producţiei

Date obţinute în urma Rapoarte tehnice.


Secţia de Aprovizionare Baze de date
interviurilor şi colectează date şi informaţii necesare pentru INF 7.4
convorbirilor
telefonice necesare pentru evaluare evaluarea
furnizorilor

Bază de date necesară Secţia de Punctajul EVF 7.4.1


pentru evaluarea Aprovizionare furnizorilor EVF 7.4.2
furnizorilor evaluaţi
evaluează furnizorii

Secţia de Aprovizionare Lista furnizorilor


Punctajul furnizorilor efectuează clasificarea CLA 7.4.1
clasificaţi
furnizorilor

Nu E atinsă limita
de 70%?
Furnizorul nu este Lista furnizorilor
selectat pentru selectaţi pentru CLA 7.4.1
Da efectuarea
achiziţii
achiziţiilor
Furnizorul este selectat
pentru achiziţii

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului : Ponderea furnizorilor cu punctaj mai mare de 70% în total
numărul furnizorilor selectaţi
Obiectiv: Sporirea cu cel puţin 5 % a ponderii furnizori ce au punctajul mai înalt de 70%
Sursa: Elaborat de autor

161
Anexa 13
RED.: 01
SCP 8.2.2 SCHEMA PROCESULUI P 1.1 DATA: 24.11.04
ANALIZA SMC DIN PARTEA
MANAGEMENTULUI Pag. 1 / 1

Date de intrare Schema procesului Date de ieşire Înregistrări

CDR transmit MAC


rezultateleanalizei datelor Rezultate analiza datelor
Analiza datelor
pe CDR

MAC totalizeaza Analiza datelor pe


Rezultate analiza datelor pe rezultatele si pregăteste intreprindere
CDR datele de intrare pentru Date de intrare pentru
analiză analiză

Analiza datelor pe MAC pregăteste raportul Raportul managerului


intreprindere privind starea şi calitatii privind starea
Propuneri de intreprindere funcţionarea SMC SMC

DIG analizeaza raportul şi


Raportul privind starea SMC
propunerile de
Propuneri de îmbunătăţire îmbunătăţire

MAC pregăteste agenda


Raportul privind starea SMC şedinţei referitoare la Agenda şedinţei
calitate

Raportul privind starea SMC DIG convoaca sedinta


Agenda şedinţei

MAC prezinta raportul


Raportul privind starea SMC Raportul prezentat RMC 5.6

Participantii la sedinta
discuta raportul si masurile Analiza efectuata de
Raportul privind starea SMC
de imbunatatire conducere

Participantii iau decizii ref.


la eficienta sistemului si
Raportul privind starea SMC actiuni de intreprins Deciziile şedinţei ACO 5.6

Obiectiv si Indicatori de măsurare şi monitorizare a procesului :


Petrecerea cel puţin o dată pe an a analizei din partea managementului

162
Anexa 14

SCP 8.2.4.1. SCHEMA PROCESULUI P 2.8 RED.: 01


DATA: 24.11.04
DEPOZITAREA ŞI LIVRAREA
PRODUSULUI FINIT Pag. 1 / 1

Date de intrare Schema procesului Date de ieşire Înregistrări

Produs finit Depozitul producţie finită (DPF) Rezultatele controlului


recepţionează produsul finit cantitativ şi controlului П 31
П 31 documentelor

DPF ambalează şi împachetează Produs finit ambalat si


Produs finit produsul finit împachetat

DPF depozitează produsul finit Rezultatele controlului


Produs finit
calitativ

Nu Produs trebuie
livrat?

Da
Produs finit la
Laboratorul controlează calitatea 5 FchV, 5 MbV,
depozit Rezultatele controlului
produsului finit 9 FchS, 4 MbS
Prevederile planurilor calitativ
5 FchD, 4 MbD
calităţii PC 7.1 A-G

Nu Produs
Rezultatele
controlului calitativ conform?

Da

DPF încarcă şi livrează produsul Certificat de


Produs finit finit Produs finit livrat
conformitate

Rezultatele Laboratorul aplică PMC 8.3 Produs neconform


controlului calitativ

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului : Conformitatea produselor depozitate si livrate


Obiectiv: Receptie şi livrare 100% produse conforme

163
Anexa 15

SCP 8.2.4.1. SCHEMA PROCESULUI P 3.9 RED.: 01


DATA: 24.11.04
MONITORIZAREA ŞI MĂSURAREA LA
RECEPTIE A MATERIALELOR DE BAZĂ ŞI Pag. 1 / 1
AUXILIARE

Date de intrare Schema procesului Date de ieşire Înregistrări

Depozitul de Materiale şi
Produse Finite, Secţia de Rezultatele controlului
Prevederile planurilor
îmbuteliere efectuează controlul cantitativ şi al Fisa de primire
calităţii PC 7.1 A-F
cantitativ şi al documentelor documentelor

Laboratorul efectuează controlul


Prevederile planurilor calitativ al materialelor de bază Rezultatele controlului 1CMA, 6MbV,
calităţii PC 7.1 A-F şi auxiliare calitativ 8MbS

Nu
Rezultatul este
Rezultatele pozitiv?
controlului calitativ

Da

Laboratorul defineşte stadiul Stadiul de controlul definit


Rezultatele controlului ca conform şi pentru materiale de bază, IDM 7.5.3.1
controlului calitativ autorizează utilizarea lor auxiliare şi ambalaj

Depozitul de Materiale şi
Produse Finite, Secţia de ANC 8.3.1
Rezultatele
îmbuteliere sau Laboratorul Produs neconform Partea A şi
controlului calitativ
aplică PMC 8.3 Partea B

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului: Ponderea cantităţii materialelor controlate la recepţie în


total materiale recepţionate
Obiectiv: 100% materiale controlate la recepţie

164
Anexa 16.
Indicatorii principalelor procese identificate pentru ÎM „VISMOS” SA
Procesul identificat Indicatorii propuşi pentru măsurare Obiectivele prevăzute
Procesul 1.1 Petrecerea cel puţin o dată pe an a analizei din partea managementului
Realizarea obiectivelor generale cu cel Realizarea obiectivelor pe subdiviziuni cu
Procesul 1.2
puţin 80% cel puţin 80%
Numărul de contracte modificate din cauza greşelilor comise la perfectarea lor – mai
Procesul 2.1
puţin de 5 contracte pe an
Prezentarea Planurilor şi bugetelor anuale
Procesul 2.2 Planificarea în timp util
nu mai târziu de 31 ianuarie a fiecărui an
Procesul 2.2.1 Planificarea tuturor proceselor de producere
Respectarea termenelor solicitate de Cel puţin 80% de comenzi îndeplinite
Procesul 2.3
aprovizionare conform termenelor solicitate
Ponderea furnizorilor cu punctaj mai mare Sporirea cu cel puţin 5% a ponderii
Procesul 2.3.1 de 70% în total numărul furnizorilor furnizorilor ce au punctajul mai înalt de
selectaţi 70%
Conformitatea produselor depozitate şi Recepţie şi livrare 100% materiale şi
Procesul 2.4
livrate ambalaj conforme
Conformitatea produselor depozitate şi Recepţie şi livrare 100% produse
Procesul 2.8
livrate conforme
Cel puţin 80 % de clienţi externi
Chestionarea clienţilor externi. Asigurarea
Procesul 3.1 chestionaţi. Nivelul de satisfacţie al
unui nivel bun de satisfacţie al clienţilor
clienţilor mai mare de 60%
Chestionarea personalului. Asigurarea Cel puţin 80 % de angajaţi chestionaţi.
Procesul 3.2 unui nivel bun de satisfacţie al Nivelul de satisfacţie al angajaţilor mai
personalului mare de 60%
Documente semnate şi distribuite în mod 100% de documente semnate şi distribuite
Procesul 3.3
corespunzător corespunzător
Identificarea a 100% de produse prevăzute de procedura PMC 7.5.3 şi definirea
Procesul 3.4
corespunzătoare a stadiului controlului
Ponderea de utilaj funcţionabil în total
Procesul 3.5 Cel puţin 90% de utilaj funcţionabil
utilaj
Ponderea de mijloace de transport Cel puţin 90% de mijloace de transport
Procesul 3.6
funcţionabile în total mijloace de transport funcţionabile
Cel puţin 90% de activităţi efectuate
Procesul 3.7 Efectuarea la timp a întreţinerii clădirilor
conform planului
Numărul instrumentelor de măsurare
Procesul 3.8 Mai puţin de 1% pe an
neidentificate sau neverificate la timp
Ponderea cantităţii materialelor controlate
Procesul 3.9 100% materiale controlate la recepţie
la recepţie în total materiale recepţionate
Ponderea cantităţii materiei prime
Procesul 3.10 controlate la recepţie în total materie 100% materie primă controlată la recepţie
primă recepţionată
Ponderea cantităţii semifabricatelor cu
rezultat pozitiv al controlului în total 100% semifabricate transmise în secţia
Procesul 3.11
cantitate de semifabricate transmise în îmbuteliere cu rezultat pozitiv
secţia de îmbuteliere
Ponderea cantităţii producţiei finite cu
rezultat pozitiv al controlului în total 100% produse finite transmise către client
Procesul 3.12
cantitate de producţie finită transmisă cu rezultat pozitiv
către client
Ponderea de neconformităţi soluţionate cu Cel puţin 80% de acte de neconformitate
Procesul 3.13
rezultat pozitiv în total neconformităţi închise cu rezultat pozitiv
Ponderea rapoartelor de audit închise cu Cel puţin 90% de rapoarte de audit închise
Procesul 3.14
rezultat pozitiv în termenul planificat cu rezultat pozitiv
Ponderea acţiunilor corective închise cu Cel puţin 90% de acţiuni corective închise
Procesul 3.15
rezultat pozitiv cu rezultat pozitiv
Ponderea acţiunilor preventive închise cu Cel puţin 90% de acţiuni preventive
Procesul 3.16
rezultat pozitiv închise cu rezultat pozitiv
Procesul 3.17 Evaluarea competenţelor angajaţilor Cel puţin 80% din angajaţi evaluaţi
Sursa: Elaborat de autor.

165
Anexa 17.
Microzonele viti-vinicole, recomandate pentru producerea vinurilor cu denumire de origine
Nr. Suprafaţa plantaţiilor în
Microzona Sortul poamei
d/o perspectivă, ha
Aligote 120
1. Speia
Chardonnay 90
Traminer roz 100
2. Trifeşti
Pinot gri 50
Aligote 68
3. Ţiganca
Chardonnay 48
Traminer roz 100
4. Răzeni Chardonnay 160
Aligote 150
5. Cărbuna Cabernet-Sauvignon 40
Aligote 70
6. Săseni Chardonnay 60
Pinot Franc 50
Sauvignon 70
7. Onişcani
Aligote 80
8. Tigheci Aligote 200
9. Şişcani Aligote 200
10. Oneşti Aligote 90
Cabernet-Sauvignon 100
11. Romăneşti Merlot 30
Malibec 10
12. Scoreni Aligote 50
Aligote 130
13. Zubreşti
Pinot Franc 100
14. Borciag Cabernet-Sauvignon 200
15. Ciumai Cabernet-Sauvignon 2000
16. Leuşăni Muscat Ottoneli 30
Traminer roz 60
17. Budăi
Aligote 40
Sauvignon 150
18. Bozieni
Chardonnay 100
Cabernet-Sauvignon 120
Merlot 150
19. Purcari Malibec 30
Saperavi 30
Rara neagră 30
20. Leuntia Aligote 80
21. Raşcov Riesling de Rein 25
22. Corneşti Muscat Ottoneli 120
Muscat Ottoneli 50
23. Susleni
Aligote, Riesling de Rein 90
Traminer roz 100
24. Iurceni
Aligote 150
25. Vărzăreşti Miuller Turgau 100
Chardonnay 150
26. Batîr
Aligote 180
Sauvignon 120
27. Vorniceni
Riesling de Rein 110
Chardonnay 150
28. Cazaiac Cabernet-Sauvignon 200
Merlot 100
În total 6831
Sursa: Programul de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020

166

S-ar putea să vă placă și