Sunteți pe pagina 1din 59

Curs de analiza¼ complexa¼

Gabriela Apreutesei

Iaşi, 2010

1
Capitolul I
Structura algebric¼
a şi topologic¼
a a mulţimii numerelor complexe

I.1. Mulţimea numerelor reale

Pe tot parcursul acestui curs vom considera binecunoscute informaţiile es-


enţiale referitoare la mulţimea numerelor reale R, la structura sa algebric¼ a şi
cea topologic¼ a:
Reamintim c¼ a mulţimea numerelor reale R, împreun¼ a cu adunarea şi în-
mulţirea uzuale, formeaz¼ a un corp comutativ.
Pe acest corp se consider¼ a relaţia de ordine uzual¼a " "; deci o relaţie care
este:
i) re‡exiv¼a : x x; pentru orice x 2 R;
ii) antisimetric¼a : dac¼a x y şi y x atunci x = y;
iii) tranzitiv¼a : dac¼
a x y şi y x atunci x z:
Aceast¼ a relaţie este compatibil¼ a cu operaţiile algebrice de pe R : dac¼ a a;
b 2 R astfe încât a b; atunci a + c b + c şi a d b d, pentru orice c; d 2 R;
d 0:
Relaţia este de total¼a ordine, adic¼ a oricare ar … dou¼ a numere reale a şi b
avem …e a b, …e b a:
S-a obţinut astfel un corp comutativ total ordonat. În plus, R veri…c¼ a axioma
completitudinii (sau axioma Cantor-Dedekind ): orice mulţime nevid¼ a a lui R
care este majorat¼ a admite cel puţin o margine superioar¼ a.
Pentru …ecare element a 2 R sistemul vecin¼at¼aţilor V(a) este format din
toate mulţimile V R care conţin intervale deschise centrate în a; adic¼
a mulţim-
ile V pentru care exist¼ a " > 0 cu (a "; a + ") V:
De…nirea sitemului vecin¼ at¼
aţilor pentru …ecare punct a permis introducerea
urm¼ atoarelor noţiuni: şir convergent de numere reale, limit¼a şi continuitate a
unei funcţii reale într-un punct, funcţii reale derivabile şi integrabile Riemann.
Toate aceste de…niţii vor … utilizate în continuare şi le vom considera cunoscute.

I.2. Forma algebric¼


a a numerelor complexe

De…niţia I.1:Prin mulţimea numerelor complexe vom înţelege mulţimea


C = f(a; b) ; a; b 2 Rg; dotat¼
a cu dou¼
a operaţii:
adunarea : " + " : C C ! C; (a; b) + (c; d) = (a + c; b + d);
înmulţirea : " " : C C ! C; (a; b) (c; d) = (ac bd; ad + bc):
Teorema I.1: Tripletul (C; +; ) formeaz¼a un corp comutativ.
Observaţia I.1: Remarc¼
am c¼
a R poate … identi…cat cu un subcorp al lui C
prin aplicaţia : R ! C;

(x) = (x; 0):

2
Astfel se poate considera x = (x; 0) pentru orice x 2 R: Deci 0C = 0R :
Vom nota în continuare (0; 1) = i; are loc relaţia i2 = ( 1; 0), adic¼
a i2 = 1:
Astfel putem ajunge la urm¼ atoarea scriere a numerelor complexe:

oricare ar … (a; b) 2 C avem (a; b) = (a; 0) + (b; 0) (0; 1) = a + bi:

De…niţia I.2: Aceast¼


a scriere ( (a; b) = a+ib) se numeşte scrierea algebric¼a
uzual¼
a a numerelor complexe.
Atunci când am …xat un sistem de coordonate ortogonal în plan , orice num¼ ar
complex z = a + ib se poate reprezenta în mod unic ca un punct având abscisa
a şi ordonata
b; numerele reale a şi b sunt partea real¼a (Re z), respectiv partea imagi-
nar¼a (Im z) a lui z. Reciproc, oric¼
arui punct din plan îi corespunde un num¼ ar
complex, numit a…xul punctului respectiv (…gura I.1).

Figura I.1

Acest plan, în care reprezent¼ am numerele comlpexe z; îl vom numi plan


complex, iar axele orizontal¼
a şi vertical¼
a vor … denumite axa real¼a, respectiv axa
imaginar¼a a planului complex şi le vom nota cu Ox, respectiv Oiy:
De…niţia I.3: Prin funcţia modul se înţelege aplicaţia j j : C ! R;
def p
jzj = ja + ibj = a2 + b2 :
Pentru un element dat z; num¼ arul jzj are semni…caţie geometric¼a şi anume
el reprezint¼a lungimea segmentului determinat de origine şi punctul din plan de
a…x z = a + ib:
Din de…niţia de mai sus rezult¼ a imediat urm¼ atoarele trei propriet¼
aţi:

3
Propriet¼ aţi:
1) jzj = 0R , z = 0C ;
2) jz1 z2 j = jz1 j jz2 j ;
3) jz1 + z2 j jz1 j + jz2 j :
De…niţia I.4: Prin operaţia de conjugare se înţelege funcţia : C ! C;
def
z = a + ib = a ib:
În reprezentarea din plan a unui num¼ au z este
ar complex z, conjugatul s¼
simetricul lui z faţ¼
a de axa real¼
a.

Se arat¼a uşor c¼a au loc egalit¼


aţile:
1) z1 + z2 = z1 + z2 ; 8z1 ; z2 2 C;
2) z1 z2 = z1 z; 8z1 ; z2 2 C;
3) z = z; 8z 2 C;
2
4) jzj = z z; 8z 2 C;
1
5) z 1 = (z) ; 8z 6= 0;
6) z = z , Im z = 0:

I.3. Scrierea trigonometric¼


a a numerelor complexe

Dac¼a z = a+ib este un num¼ ar complex nenul, atunci este bine de…nit unghiul
2 ( ; ] format de direcţia pozitiv¼a a axei Ox cu raza vectoare a punctului
din plan asociat lui z.
Leg¼atura dintre şi z este dat¼
a de relaţiile trigonometrice în triunghiul bine
determinat de punctele O, z, a:
a b
cos = ; sin = : (1)
jzj jzj

Observaţia I.2: Unghiul care veri…c¼


a relaţiile (1) exist¼
a şi este unic.

a b
Orice num¼ ar complex z 6= 0 se poate scrie sub forma z = jzj jzj + i jzj sau
z = jzj (cos + i sin ) : Din cele de mai sus se vede c¼ a exist¼
a o corespondenţ¼
a
bijectiv¼
a între numerele complexe nenule z şi soluţiile ale de sistemului (1).

4
Figura I.2

De…niţia I.4: 1. Scrierea z = jzj (cos + i sin ) a unui num¼ ar complex


z 6= 0 este numit¼
a forma trigonometric¼a a num¼
arului z (…gura I.2):
2. Se poate de…ni funcţia bijectiv¼
a

arg : Cnf0g ! ( ; ] , arg z = ;

numit¼a argumentul redus al lui z:


3. Dac¼ a pentru sistemul (1) nu cerem ca soluţiile s¼ a se g¼
aseasc¼
a în inter-
valul ( ; ]; atunci mulţimea soluţiilor o vom nota cu Arg z şi este numit¼ a
argumentul neredus al lui z.
Deci Arg z = farg z + 2k ; k 2 Zg; iar dac¼ a 2 Arg z; atunci
arg z = (mod 2 ) 2 ( ; ]:
În plus, dac¼a z = a + ib şi a 6= 0; atunci arctg ab 2 Arg z:
Scrierea trigonometric¼a a num¼ arului complex z 6= 0 devine:

z = jzj (cos arg z + i sin arg z):

Exemplul I.1: S¼a se calculeze modulul, conjugatul şi argumentul num¼


arului
complex z = 1 + i:
p p p p
Evident jzj = 2; z = 1 i; cum z = 2 22 + 22 ; elementul 2 ( ; ]
p p
pentru care cos = 22 şi sin = 22 este = 4 ; deci arg z = 4 :
Observaţi I.3: Cercetând scrierea numerelor complexe atât în forma lor
algebric¼
a, cât şi cea geometric¼
a, nu se observ¼
a pe mulţimea C nici o relaţie de
total¼
a ordine adecvat¼ a (compatibil¼
a cu operaţiile de pe C). Aceasta face s¼ a
nu putem vorbi pe C de numere pozitive sau negative deoarece aceste noţiuni

5
presupun compararea cu 0: Vom considera ca singura relaţie de ordine pe C;
ordinea uzual¼
a între numerele reale.

a a operaţiilor uzuale pe C
I.4. Interpretarea geometric¼

Utilizând scrierea algebric¼


a a numerelor complexe remarc¼ am c¼a orice num¼ ar
complex z = a + ib poate … identi…cat cu un vector din plan având originea în
O şi vârful în punctul M din plan de a…x z: Dac¼ a vom nota versorii de pe axele
!
real¼
a şi imaginar¼ b; respectiv yb; putem scrie c¼
a cu x a z OM = ab x + bby:
Fie acum punctele M1 şi M2 de a…xe respectiv z1 = a1 + ib1 şi z2 = a2 + ib2 :
! !
Atunci OM1 + OM2 = (a1 x b + b1 yb) + (a2 x
b + b2 yb) = (a1 + a2 ) x
b + (b1 + b2 ) yb =
z1 +z2 ; deci adunarea numerelor complexe poate … privit¼ a ca adunarea vectorilor
corespondenţi din plan dup¼ a regula binecunoscut¼ a a paralelogramului (…gura
I.3).

Figura I.3

Dac¼a acum vom utiliza scrierea trigonometric¼ a a dou¼a numere complexe


z1 = r1 (cos 1 + i sin 1 ) şi z2 = r2 (cos 2 + i sin 2 ) ; atunci, conform de…niţiei
înmulţirii numerelor complexe, avem z1 z2 = r1 r2 [(cos 1 cos 2 sin 1 sin 2 ) +
i (cos 1 sin 2 + sin 1 cos 2 )]; adic¼a z1 z2 = r1 r2 [cos ( 1 + 2 ) + sin ( 1 + 2 )]:
Aceast¼ a formul¼
a ne indic¼ a semni…caţia vectorial¼ a a produsului a dou¼ a nu-
mere complexe: z1 z2 este un vector cu vârful în origine, de lungime egal¼ a cu
produsul lungimilor vectorilor z1 şi z2 ; iar direcţia este dat¼ a de semidreapta
care face axa Ox unghiul sum¼ a orientat 1 + 2 (…gura I.4). Reamintim în
…nal formula lui Moivre: dac¼ a z = r (cos + i sin ) şi n 2 N f0g atunci
z n = rn (cos n + i sin n ) ; care poate … dedus¼ a din formula de înmulţire a
dou¼ a numere complexe puse sub form¼ a trigonometric¼ a:

6
Figura I.4

I.5. Ecuaţii uzuale în planul complex

Vom rescrie în continuare în limbaj complex binecunoscutele ecuaţii ele


dreptei şi ale cercului.
Ecuaţia dreptei prin dou¼ a puncte date:
Consider¼ am M1 şi M2 dou¼ a puncte distincte din plan, de a…xe z1 şi z2 : S¼
a
exprim¼am în funcţie de z1 şi z2 a…xul z al unui punct M de pe dreapta M1 M2 :
Deci dac¼ a M 2 M1 M2 atunci zz2 zz11 = t 2 R şi reciproc.
Deci ecuaţia canonic¼a a dreptei M1 M2 exprimat¼ a în temeni de numere com-
plexe este
z z1
= t 2 R:
z2 z1
De aici se g¼
aseşte uşor şi ecuaţia parametric¼a a dreptei M1 M2 :

z = (1 t)z1 + tz2 ; t 2 R:
Se obţin de asemenea ecuaţiile canonice şi parametrice ale semidreptei jM1 M2 :
z z1
M 2 jM1 M2 , = t 2 R+ , z = (1 t)z1 + tz2 ; t 2 R+ ;
z2 z1

7
respectiv ale segmentului jM1 M2 j :
z z1
M 2 jM1 M2 j , = t 2 [0; 1] , z = (1 t)z1 + tz2 ; t 2 [0; 1]:
z2 z1

Figura I.5

Distanţa dintre dou¼ a puncte date:


Dac¼a M1 şi M2 sunt dou¼ a puncte distincte din plan, de a…xe z1 şi z2 ; s¼a
exprim¼am distanţa d dintre ele. Pentru aceasta …e z1 = x1 + iy1 şi z2 = x2 + iy2
scrierea lor algebric¼
a. Atunci
p
d = (x2 x1 )2 + (y2 y1 )2 = jz2 z1 j :

Ecuaţia cercului de centru şi raz¼ a date:



a presupunem c¼ a avem un punct M0 de a…x z0 în planul complex şi vrem s¼ a
exprim¼am ecuaţia cercului de centru M1 şi raz¼a dat¼
a r > 0 : dac¼
a z este a…xul
punctului M şi z = x + iy; z0 = x0 + iy0 ; atunci M descrie cercul dac¼
a şi numai
dac¼
a distanţa de la M şi M0 este r (…gura I.6), adic¼
a

jz z0 j = r:

8
Figura I.6

I.6. Topologizarea mulţimii numerelor complexe

De…niţia I.6: Prin vecin¼atate a unui punct z0 2 C înţelegem orice mulţime


V C cu proprietatea c¼ a exist¼
a D(z0 ; ") astfel încât: D(z0 ; ") V; unde prin
D(z0 ; ") s-a notat discul deschis de centru z0 şi raz¼a " > 0; adic¼ a D(z0 ; ") =
fz 2 C j jz z0 j < "g (…gura I.7):
Familia vecin¼
at¼aţilor unui punct arbitrar z0 2 C este V(z0 ) = fV C; 9 D(z0 ; ") astfel
încât D(z0 ; ") V g:
Observ¼ am de asemenea c¼ a familia U(z0 ) = fD(z0 ; ") j " > 0g formeaz¼ a un
sistem fundamental de vecin¼ at¼aţi pentru punctul z0 :

9
Figura I.7

Reamintim acum urm¼ atoarele de…niţii, adaptate mulţimii C:


De…niţia I.7:
1. O mulţime D C se numeşte deschis¼a dac¼ a …e D = ;,…e D 6= ; şi
8 z0 2 D 9 D(z0 ; ") D:
2. O mulţime F C se numeşte închis¼a dac¼ a CnF este deschis¼ a.
3. O mulţime K C se numeşte compact¼a dac¼ a este închis¼a şi m¼
arginit¼
a:
9 M > 0 astfel încât jzj M; 8 z 2 K:
4. O mulţime D C se numeşte conex¼a dac¼ a oricare ar … A D; A 6= ;; A
simultan deschis¼ a şi închis¼
a, rezult¼
a c¼
a A = D:
5. Un punct z0 2 C se numeşte punct de acumulare pentru o mulţime D C
dac¼a orice vecin¼
atate a lui z0 intersecteaz¼a mulţimea D în m¼ acar un punct diferit
de
z0 : 8V 2 V(z0 ); (V 8 fz0 g) \ D 6= ? :

6. Un punct z0 este punct interior mulţimii D dac¼


a exist¼
a un disc D(z0 ; ")
D; unde " > 0:
S¼a vedem în cele ce urmeaz¼a la ce revine în aceast¼
a topologie convergenţa,
respectiv condiţia Cauchy pentru un şir de numere complexe.
De…niţia I.8: Un şir (zn )n2N (C; j j) se numeşte convergent dac¼
a exist¼
a
z0 2 C cu proprietatea c¼a 8V 2 V(z0 ) 9nV 2 N astfel încât 8n nV ; xn 2 V:
Vom nota zn ! z0 :

10
Teorema I.2: 1. Un şir (zn )n2N C este convergent la z0 2 C dac¼a:
8" > 0 9n" 2 N astfel încât 8n n" ; jzn z0 j < "
2. Un şir (zn )n2N C; zn = xn + iyn ; 8 n 2 N ; este convergent la z0 =
x0 + iy0 dac¼a şi numai dac¼a xn ! x0 şi yn ! y0 în R:
Observaţia I.4: De fapt convergenţa unui şir de numere complexe revine la
convergenţa a dou¼
a şiruri de numere reale; acestea pot … şi şirurile modulelor,
respectiv a argumentelor, atunci când şirul este nenul.
De…niţia I.9: Un şir (zn )n2N C se numeşte şir Cauchy dac¼ a:
8" > 09n" 2 N astfel încât 8n n" ; 8p 2 N avem jzn+p zn j < ":
Teorema I.3: Un şir (zn )n2N C; zn = xn + iyn este şir Cauchy dac¼a şi
numai dac¼a şirurile reale (xn )n2N ; (yn )n2N sunt şiruri Cauchy.
Teorema I.5: Pe spaţiul (C; j j) orice şir Cauchy este convergent..
De…niţia I.11:
1. Se numeşte serie de numere complexe un culpu de şiruri (zn )n2N ; (Sn )n2N ,
unde zn 2 C şi Sn = z0 + z1 + ::: + zn pentru orice n 2 N: zn se numeşte temenul
general al seriei, iar Sn se numeşte şirul sumelor perţiale. Vom nota seria cu
X1
zn :
n=0
1
X
2. O serie de numere comlpexe zn se numeşte convergent¼a dac¼
a şirul
n=1
sumelor sale parţiale Sn = z1 + z2 + ::: + zn este convergent în C: În mod
echivalent (în virtutea faptului c¼
a C este un spaţiu Banach) avem
X1
Teorema I.6: Seria zn este convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a este în-
n=1
deplinit¼a condiţia de tip Cauchy:
8" > 09n" 2 N astfel încât 8k 2 N şi 8n n" avem jzn+1 + zn+2 + :::zn+k j <
":

Observaţia I.5: Scriind, de exemplu, …ecare termen zn în forma algebric¼ a


zn = xn + yn ; putem descompune şirul sumelor parţiale a seriei sub forma
1
X
Sn = (x1 + x2 + :::xn ) + i(y1 + y2 + :::yn ); deci studiul seriei complexe zn
n=1
1
X 1
X
revine la studiul seriilor reale xn şi yn : În caz de convergenţ¼
a avem
n=1 n=1
1
X 1
X 1
X
zn = xn + i yn :
n=1 n=1 n=1

11
I.7. Punctul de la in…nit. Sfera lui Riemann

Mulţimea R a numerelor reale se completeaz¼ a prin dou¼


a puncte, anume 1
şi +1; obţinându-se dreapta real¼a încheiat¼a. În mod similar putem completa
mulţimea C; dar printr-un singur punct, notat 1, obţinându-se planul complex
extins sau planul lui Gauss.
Vom nota C1 = C [ f1g:Aceasta se poate topologiza la rândul ei.
De…niţia I.12: Prin vecin¼atate a punctului 1 vom înţelege orice mulţime
V C1 care conţine exteriorul unui disc, deci
V 2 V(1) dac¼ a exist¼
a " > 0 astfel încât V C8D(0; ") (…gura I.8):

Figura I.8

În cele ce urmeaz¼
a vom exprima faptul c¼a un şir de numere complexe are
limita 1:
De…niţia I.13: Un şir (zn )n2N C are limita 1 (sau diverge la 1) dac¼
a:
8V 2 V(1) 9nV 2 N astfel încât 8n nV ; xn 2 V:
Vom nota zn ! 1.
Teorema I.8: Un şir (zn )n2N C are limita 1 dac¼a şi numai dac¼a
R
jzn j ! +1 sau, echivalent,
1
zn 6= 0; 8n 2 N ( sau începând cu un rang n0 ) şi ! 0:
zn

12
Aşa cum pentru mulţimea numerelor complexe am g¼ asit o imagine geome-
tric¼a, anume planul complex, am dori s¼ a punem în evidenţ¼a un model geometric
şi pentru mulţimea C1 : Vom ar¼ ata c¼a pentru aceasta poate … aleas¼ a o sfer¼
a
din R3 : Pentru uşurinţa calculelor vom considera sfera cu centrul în origine şi
de raz¼ a 1; adic¼a sfera unitate, pe care o vom nota cu S3 (0; 1) (aceast¼a alegere
îns¼a nu este esenţial¼a, demonstraţia putându-se adapta şi pentru alte sfere din
R3 ). Vom descrie aceast¼ a corespondenţ¼a bijectiv¼
a dintre C1 şi S3 (0; 1) mai
întâi printr-o construcţie geometric¼ a: …e sistemul de coordonate în R3 dat de
originea O şi axele de cooronate x1 ; x2 ; x3 : Not¼
am cu N punctul de coordonate
(0; 0; 1) ; pe care îl vom numi polul nord al sferei. Vom identi…ca planul x1 Ox2
cu planul complex, deci orice punct de coordonate (x1 ; x2 ; 0) poate … identi…cat
cu punctul de a…x z = x1 +ix2 : Fie acum M (x1 ; x2 ; x3 ) un punct oarecare de pe
S3 (0; 1) ; diferit de N: Dreapta M N intersecteaz¼ a planul x1 Ox2 într-un punct
P de a…x z (…gura I.9): Consider¼ am aplicaţia de…nit¼
a geometric astfel:
P; dac¼
a M 6= N;
: S3 (0; 1) ! C1 ; (M ) =
1; dac¼
a M = N:
Vom numi aceast¼
a aplicaţie proiecţia stereogra…c¼a.

Figura I.9

Teorema I.7: Aplicaţia proiecţie stereogra…c¼a este un bijecţie între sfera


unitate S3 (0; 1) şi planul complex extins C1 .
Vom reveni asupra mulţimii C1 în capitolul urm¼
ator.

13
Capitolul al II-lea
Funcţii complexe de o variabil¼ a complex¼a
II.1. Limit¼
a şi continuitate pentru funcţii complexe

O funcţie complex¼ a este o funcţie f : D C ! C; deci pentru orice z 2 D


avem f (z) 2 C; astfel f (z) = u(z) + iv(z); unde u; v : D ! R: Prin identi…-
carea lui C cu R2 (adic¼ a f¼ acând identi…carea x + iy (x; y)), putem considera
mulţimea D ca …ind o submulţime a lui R2 :
Deci f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y); cu u; v : D R2 ! R: Rezultatele de
baz¼ a referitoare la funcţiile reale de dou¼
a variabile reale se consider¼
a ştiute.
Vom adapta în continuare unele de…niţii cunoscute din cazul real în contextul
funcţiilor complexe.
De…niţia II.1: Fie f : D C ! C şi z0 punct de acumulare pentru
mulţimea D: Spunem c¼ a funcţia f are limita l în punctul z0 dac¼ a pentru orice
şir (zn )n2N D; zn 6= z0 cu zn ! z0 avem f (zn ) ! l: Scriem lim f (z) = l:
z!zo
D¼am unele reguli de calcul, similare cu cele din R:
Propriet¼ aţi (operaţii cu limite):
I. Fie f; g : D C ! C; z0 punct de acumulare pentru D:
Dac¼a exist¼a lim f (z) = l1 ; lim g(z) = l2 cu l1 ; l2 2 C atunci:
z!z0 z!z0
1) Exist¼a lim ( f + g)(z) = l1 + l2 ; oricare ar … scalarii , 2 C;
z!z0
2) Exist¼a lim (f g)(z) = l1 l2 ;
z!z0
f
3) Dac¼a g(z) 6= 0 pe o vecin¼atate a lui z0 şi l2 6= 0;atunci exist¼a lim g (z) =
z!z0
l1
l2 :
II. Dac¼a f : D C ! E C; g : E ! C; z0 este punct de acumulare
pentru D şi exist¼a lim f (z) = l; iar l este punct de acumulare pentru mulţimea
z!z0
f (D); cu f (z) 6= l pe o vecin¼atate a lui z0 şi exist¼a lim g(w) = l1 ; atunci funcţia
w!l
g f : D ! C are limit¼a în z0 şi lim (g f )(z) = l1 :
z!z0
Limitele din proprietatea de mai sus sunt …nite; facem convenţia a + 1 = 1
pentru orice a 2 C; iar cazul 1+1 este nedeterminat. Deasemenea 1 1 = 1;
a 1 = 1 dac¼ a a 6= 0; iar 0 1 este caz de nedeterminare. Convenim ca a0 = 1
a a 6= 0 şi 1
dac¼ 0
a = 1 pentru a 6= 1. Cazul 0 este nedeterminat.
De…niţia II.2: Fie f : D C; z0 2 D: f se numeste continu¼a în z0 dac¼a
pentru orice şir (zn )n D; zn ! z0 avem f (zn ) ! f (z0 ):
Observaţia II.1: Dac¼ a z0 este punct de acumulare pentru D, atunci f este
continu¼a in z0 dac¼ a şi numai dac¼ a exist¼
a lim f (z) = f (z0 ):
z!z0
Dac¼
a z0 este punct izolat pentru D, atunci f este în mod sigur continu¼
a în
z0 :
Propriet¼ aţi (operaţii cu funcţii continue):
1. Dac¼a f; g : D ! C; z0 2 D şi f; g sunt continue în z0 ; atunci f + g şi
f g sunt continue în z0 :

14
Dac¼a în plus g( z0 ) 6= 0; atunci este bine de…nit¼a funcţia fg pe o vecin¼atate
a lui z0 şi este continu¼a în z0 :
2. Dac¼a f : D C!E C; g : E ! C; z0 2 D; f continu¼a în z0 şi g
continu¼a în w0 = f ( z0 ); atunci g f : D ! C este continu¼a în z0 :
În mod speci…c are loc urm¼ atoarea teorem¼a:
Teorema II.1 (caracterizarea limitei şi continuit¼ aţii în C):
Fie f : D C ! C; f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y):
1) Dac¼a z0 = x0 +iy0 este punct de acumulare pentru D; atunci exist¼a lim f (z) =
z!z0
l1 + il2 dac¼a şi numai dac¼a exist¼a
lim u(x; y) = l1 şi lim v(x; y) = l2 :
(x;y)!(x0 ;y0 ) (x;y)!(x0 ;y0 )
2) Dac¼a z0 2 D; f este continu¼a în z0 dac¼a şi numai dac¼a u; v sunt continue
în (x0 ; y0 ):.

Teorema II:2: Proiecţia streogra…c¼a de…nit¼a în paragraful I.7 este un home-


omor…sm între sfera lui Riemann S3 (0; 1) şi planul complex extins C1 :
Observaţia II.2: Dac¼ a dou¼
a mulţimi D şi E sunt homeomorfe (adic¼ a dac¼ a
exist¼
a între ele un homeomor…sm ) atunci structura topologic¼ a de pe una dintre
mulţimi se trasport¼ a prin în structura topologic¼a a celeilalte. Astfel mulţimile
deschise, închise, compacte, conexe ale lui D sunt duse prin în mulţimi de
acelaşi tip ale lui E:

II.2. Derivabilitatea şi diferenţiabilitatea funcţiilor complexe

Vom considera în cele ce urmeaz¼ a mulţimea deschis¼ a şi conex¼ a D C . Dac¼ a


D nu este conex¼
a, se realizeaz¼
a studiul pe …ecare component¼ a conex¼
a a lui D:
De…niţia II.3: Fie f : D C ! C; z0 2 D:
1) Prin derivata funcţiei f în punctul z0 înţelegem „num¼ arul” (unic) din
0 0 f (z) f (z0 )
C [ f1g; notat cu f (z0 ); unde f (z0 ) = lim z z0 ; atunci când aceast¼a
z!z0
limit¼
a exist¼
a.
2) Funcţia f se numeşte derivabil¼a în z0 dac¼ a f 0 (z0 ) 2 C:
3) Spunem c¼ a f este olomorf¼a pe D dac¼ a f este derivabil¼ a în orice punct al
lui D:
4) f se numeşte diferenţiabil¼a în z0 dac¼
a exist¼a 2 C şi ! : D ! C;
cu lim !(z) = !(z0 ) = 0; astfel încât
z!z0

f (z) = f (z0 ) + (z z0 ) + !(z)(z z0 ); 8z 2 D:

Observaţia II.3: Ideea de baz¼ a în de…niţia funcţiilor diferenţiabile este de


a aproxima, atunci când este posibil, funcţiile complexe prin funcţii mai simple
şi anume prin funcţii a…ne. Cu notatiile de mai sus, o asemenea functie a…n¼ a
este df (z; z0 ) = f (z0 ) + (z z0 ):

15
Teorema II.3: Fie f : D C ! C; z0 2 D: Funcţia f este derivabil¼a în
z0 dac¼a şi numai dac¼a f este diferenţiabil¼a în z0 :
În plus, constanta din de…niţia diferenţiabilit¼aţii este A = f 0 (z0 ):
Leg¼atura dintre derivabilitate şi continuitate este similar¼
a cu cea din R:
Teorema II.4: Fie f : D C ! C derivabil¼a în z0 2 D: Atunci f este
continu¼a în z0 :
Proprietatea II.1 (operaţii cu funcţii derivabile):
I. Fie f; g : D C ! C; z0 2 D; f; g derivabile în z0 : Atunci:
1) f + g este derivabil¼a în z0 cu (f + g)0 (z0 ) = f 0 (z0 ) + g 0 (z0 );
2) f g este derivabil¼a în z0 şi (f g)0 (z0 ) = f 0 (z0 ) g(z0 ) + f (z0 ) g 0 (z0 );
3) Dac¼a în plus g(z0 ) 6= 0; atunci fg este derivabil¼a în z0 unde
0
f f 0 (z0 ) g(z0 ) f (z0 ) g 0 (z0 )
(z 0 ) = :
g g 2 (z0 )
II. Fie f : D ! E; g : E ! C; D; E C mulţimi deschise, z0 2 D şi
w0 = f (z0 ): Dac¼a f este derivabil¼a în z0 şi g este derivabil¼a în w0 ; atunci g f
este derivabil¼a în z0 cu (g f )0 (z0 ) = g 0 (f (z0 )) f 0 (z0 ):
III. Fie D; E mulţimi deschise din C; f : D ! E bijecţie, z0 2 D şi inversa
f 1 : E ! D continu¼a astfel încât f 0 (z0 ) 6= 0:
Dac¼a f este derivabil¼a în z0 ; atunci f 1 este derivabil¼a în w0 = f (z0 ) şi
are loc:
1 1
(f 1 )0 (w0 ) = 0 = 0 :
f (z0 ) f (f 1 (w0 ))

Reamintim c¼ a o funcţie : D R2 ! R este diferenţiabil¼


a într-un punct
(x0 ; y0 ) 2 D dac¼ a exist¼a 1 şi 2 2 R şi exist¼ a ! k : D ! R; k = 1; 2; cu
lim ! k (x; y) = ! k (x0 ; y0 ) = 0 astfel încât:
(x;y)!(x0 ;y0 )

(x; y) = (x0 ; y0 ) + 1 (x x0 ) + 2 (y y0 ) +
+! 1 (x; y)(x x0 ) + ! 2 (x; y)(y y0 ); 8 (x; y) 2 D:

Constantele reale 1 şi 2 sunt de fapt derivatele parţiale ale funcţiei în


raport cu x; respectiv y : 1 = @@x (x0 ; y0 ); 2 = @@y (x0 ; y0 ):
Urm¼ arim s¼
a stabilim în continuare o caracterizare a derivabilit¼ aţii unei funcţii
complexe prin intermediul p¼ arţii ei reale şi a p¼ arţii imaginare. Rezultatul difer¼ a
esenţial de cel g¼
asit în cazul continuit¼ aţii:
Teorema II.5 (teorema lui Riemann de caracterizare a derivabil-
it¼
aţii):
Fie f : D C ! C ,f = u + iv;o funcţie complex¼a şi z0 2 D: Funcţia
f este derivabil¼a în z0 dac¼a şi numai dac¼a funcţiile u; v : D R2 ! C sunt
diferenţiabile în (x0 ; y0 ) şi în plus au loc condiţiile Cauchy-Riemann:
(
@u @v
@x (x0 ; y0 ) = @y (x0 ; y0 )
@u @v :
@y (x0 ; y0 ) = @x (x0 ; y0 )

16
@u
În acest caz f 0 (z0 ) = @x (x0 ; y0 ) i @u
@y (x0 ; y0 ) .

Teorema II.6: Fie D un domeniu (mulţime deschis¼a şi conex¼a) şi f : D !


C olomorf¼a astfel încât Re f sau Im f este constant¼a. Atunci rezult¼a c¼a f este
constant¼a.
@v
Observaţia II.4: La baza demonstraţiei de mai sus au stat condiţiile @x =0
@v
şi @y = 0, deci enunţul se poate reformula în felul urm¼
ator:
@v
Corolar II.1: Dac¼a pe o mulţime deschis¼a conex¼a D au loc relaţiile @x =0
@v @u @u
şi @y = 0 (sau, echivalent, @x = 0 şi @y = 0) atunci f este constant¼a. În
particular, dac¼a f 0 = 0 pe D atunci f este constant¼a.
Corolar II.2: Fie D o mulţime deschis¼a şi conex¼a şi f : D ! C olomorf¼a
astfel încât una din urm¼atoarele funcţii este constant¼a: jf j sau arg f (în cazul
în care f (z) 6= 0; pentru orice z 2 D). Atunci f este constant¼a.

II.3 Funcţii armonice

Vom stabili în continuare leg¼ atur¼a care exist¼


a între funcţiile armonice u :
D R2 ! R şi funcţiile olomorfe f : D C ! C:
De…niţia II.4: O funcţie u : D R2 ! R de clas¼ a C 2 (D) se numeşte
funcţie armonic¼a dac¼a veri…c¼a ecuaţia lui Laplace: u = 0; unde

@2u @2u
u= + :
@2x @2y
Expresia u se numeşte laplace-ianul funcţiei u; iar condiţia u = 0 se
numeste condiţia de armonicitate pentru funcţia u:
Teorema II.7: Fie D C un domeniu (mulţime deschisa şi conex¼a) şi
f : D ! C olomorf¼a, f = u + iv: Dac¼a u; v 2 C 2 (D) atunci u şi v sunt funcţii
armonice.
Vom folosi acest rezultat în diverse aplicaţii.
Reciproca Teoremei II.7 nu are loc, aşa cum se poate vedea în Problema
II.13. Totuşi, impunând condiţii mai tari pentru domeniul D; proprietatea are
loc. Vom avea nevoie, pentru demonstraţie, de urmatoarea de…niţie:
De…niţia II.5: O mulţime D C este convex¼a dac¼ a pentru orice dou¼ a
puncte z1 ; z2 2 D segmentul cu capetele în z1 şi z2 este conţinut în întregime în
D (adic¼ a z = tz2 + (1 t)z1 2 D;oricare ar … t 2 [0; 1]):
Teorema II.8: Consider¼am D o mulţime convex¼a din plan şi u : D ! R
armonic¼a. Atunci exist¼a o functie f : D ! C olomorf¼a cu f = u + iv:
Observaţia II.5: 1. O asemenea funcţie armonic¼ a v se numeşte conjugata
armonic¼a a lui u: În general aceasta nu este unic¼a; ştiind v; urmeaz¼a c¼
a şi functia
v + c (unde c este o constant¼ a real¼
a) este o conjugat¼ a armonic¼ a a lui u.
2. Teorema II.8 are loc pe mulţimi mai generale (mulţimi simplu conexe, pe
care le vom de…ni în capitolul al III-lea). Deoarece în demonstraţia teoremei din

17
acest caz este nevoie s¼ a de…nim integrala complex¼ a l¼
asam acest rezultat pentru
capitolul IV, ca exerciţiu (Problema IV. 16).
3. Demostraţia f¼ acut¼
a în cazul mulţimilor convexe (teorema II.8 de mai sus)
familiarizeaz¼a cititorul cu metoda care ne permite g¼ asirea unei funcţii olomorfe
cunoscându-i partea real¼ a (a se vedea problemele II.6 - II.9). In esenţ¼ a ea se
refer¼
a la a integra parţial condiţiile Cauchy-Riemann.

II.5. Funcţii elementare


1. Funcţia exponenţial¼
a

De…niţia II.6: Prin funcţia complex¼a exponenţial¼a se înţelege funcţia exp :


C ! C; exp(x + iy) = ex (cos y + i sin y):
Aceast¼ a de asemenea şi prin ez ; unde z = x + iy:
a funcţie se noteaz¼
n
Motivaţie: În R , şirul xn = 1 + nx este convergent cu limita ex ;şirul
z n
complex zn = 1 + n este de asemenea covergent, iar limita sa este ex (cos y +
i sin y) (a se vedea şi Problema I.11):
Proprietatea II.2:
1. exp jR coicide cu funcţia exponenţiala real¼a;
2. exp este periodic¼a de perioad¼a principal¼a 2 i;
3. exp(2 i) = 1, exp ( i) = 1;
4. exp(z1 + z2 ) = exp z1 exp z2 ;
0
5. exp este funcţie olomorf¼a pe C cu exp = exp :

2.Funcţia logaritm

Urm¼ arim, în cele ce urmeaz¼ a,s¼


a introducem o funcţie similar¼ a logaritmului
natural din R:
Funcţia exponenţial¼ a în complex, …ind periodic¼ a, nu este injectiv¼a, deci nu
admite invers¼ a. Dar dac¼ a vom restrânge funcţia la o band¼ a paralel¼
a cu axa
imaginar¼ a, de l¼
aţime 2 (perioada principal¼ a a funcţiei este 2 i), vom obţine o
funcţie injectiv¼a, deci inversabil¼
a. De exemplu, s¼a consider¼ am

D0 = fz 2 C j < Im z < g

şi
Dk = D0 + 2k i = fz + 2k i; z 2 D0 g ; k 2 Z:
Vom nota în continuare Cn( 1; 0] = Cn fz 2 C; Re z 0g :

18
Figura II.1

De…niţia II.7: Numim determinarea principal¼a a funcţiei logaritm funcţia f0 :


not
Cn( 1; 0] ! D0 ; f0 (z) = ln z = ln jzj + i arg z:
Mai general, prin determinare a funcţiei logaritm vom înţelege orice funcţie
not
fk : Cn( 1; 0] ! Dk ; fk (z) = ln z = ln jzj + i arg z + 2k i; k 2 Z:
Proprietatea II.3:
1. Restricţia funcţiei f0 la semiaxa real¼a pozitiv¼a f0 : (0; +1) ! D0 coincide
cu logaritmul natural real .
2. Are loc egalitatea efk (z) = z ( adic¼a exp fk = 1Cn( 1;0] ):
3. Totuşi fk (ez ) = z +2m i; k; m 2 Z; în particular pentru k = 0 şi z 2 D0
are loc f0 exp = 1D0 :
4. Pentru orice k 2 Z; funcţiile fk sunt olomorfe cu fk0 (z) = z1 :

Observaţia II.6: Proprietatea II.3 ne spune c¼ a funcţia logaritm complex


nu veri…c¼a toate propriet¼
aţile cunoscute ale logaritmului real ( de exemplu
ln exp = 1R aşa cum se poate vedea în Problema II.12). Semnal¼ am, de aseme-
ln z1 z2 6= ln z1 + ln z2
nea, c¼
a în general, în complex, :
n ln z 6= ln z n ; n 2 N:
p p
3 1 1 3
Fie z1 = 2 + i 2 şi z2 = 2 +i 2 : Scriem numerele z1 şi z2 sub form¼
a
trigonometric¼
a şi g¼
asim
7 7 4 4
z1 = cos + i sin ; z2 = cos + i sin ;:
6 6 3 3
7 4
deci jz1 j = jz2 j = 1, arg z1 = 6 şi arg z2 = 3 ; de unde
7 4 5
ln z1 + ln z2 = ln 1 + i + ln 1 + i =i : (1)
6 3 2
Produsul lor este
15 15
z1 z2 = cos + i sin = cos(2 + ) + i sin(2 + ) = cos + i sin
6 6 2 2 2 2

19
şi astfel
ln z1 z2 = ln 1 + i : (2)
2
Confruntând (1) cu (2) g¼
asim rezultate diferite. În general, dac¼
a arg z1 +
arg z2 2 ( ; ] egalitatea are loc, în caz contrar, nu.

3. Funcţia putere

De…niţia II.8: Pentru …ecare a 2 C se poate de…ni funcţia f : Cn( 1; 0] !


not
C; f (z) = ea ln z = z a ; numit¼
a funcţia putere, unde prin ln s-a notat o deter-
minare oarecare a logaritmului complex.
Proprietatea II.4:
1. Restricţia la R a funcţiei putere complexe în cazul a 2 R coincide cu
funcţia putere real¼a.
2. Dac¼a a = n 2 N; avem o singur¼a determinare a funcţiei putere, iar
în cazul a = m n (unde m şi n sunt numere naturale prime între ele) avem n
determin¼ari ale sale.
3. Funcţia putere complex¼a este olomorf¼a cu derivata (z a )0 = a z a 1 ; 8 z 2
Cn( 1; 0] (a …xat în C):
Observaţia II.7: Datorit¼ a propriet¼ aţilor speciale ale funcţiei logaritm com-
plex va rezulta c¼ a unele dintre relaţiile veri…cate de funcţia putere din R nu au
loc şi în C; de exemplu (z a )b 6= z ab şi (z a )b 6= (z b )a (în general). L¼
as¼
am aceasta
ca un exerciţiu pentru cititor.

4. Funcţiile trigonometrice

De…niţia II.9: Vom de…ni funcţiile sinus şi cosinus în complex prin for-
mulele:
eiz e iz
sin : C ! C; sin z = ;
2i
eiz + e iz
cos : C ! C; cos z = :
2
Proprietatea II.5:
1. Restricţiile funcţiilor sin jR şi cos jR sunt tocmai funcţiile cunoscute din
R:
2. sin şi cos sunt olomorfe pe C cu sin0 = cos; cos0 = sin :
3. Au loc formulele cunoscute în R pentru sin si cos; de exemplu:

sin2 z + cos2 z = 1;

sin(z1 + z2 ) = sin z1 cos z2 + sin z2 cos z1;


cos(z1 + z2 ) = cos z1 cos z2 sin z1 sin z2 ;

20
Observaţia II.8: F¼ ar¼
a a necesita o de…nire special¼ a, dar cu un rol important
în teoria funcţiilor de o variabil¼ a complex¼ a, sunt funcţiile:
-polinomial¼a : P : C ! C; P (z) = a0 z n + a1 z n 1 + ::: + an 1 z + a0 ; cu
a0 ; :::; an 2 C şi
P (z)
-raţional¼a : R : Cn fz1 ; :::; zk g ! C; R(z) = Q(z) ; unde P; Q sunt funcţii
polinomiale, iar z1 ; :::; zk sunt r¼ ad¼acinile lui Q : Q(z1 ) = ::: = Q(zk ) = 0 şi
Q(z) 6= 0 pentru z 6= z1 ; :::; zk :

21
Capitolul al III-lea
Integrale curbilinii în Rn

III.1. Drumuri şi curbe în Rn

Pentru a de…ni integralele curbilinii de speţa întâi şi de speţa a doua, vom
introduce mai întâi noţiunile de drum şi curb¼
a.

De…niţia III.1: Numim drum parametrizat în Rn o funcţie : [a; b] !


n
R continu¼
a. Pentru t 2 [a; b]; not¼ am (t) = ( 1 (t); :::; n (t)): Ecuaţiile
8
< x1 = 1 (t)
: :::::::::: ; t 2 [a; b] (1)
:
xn = n (t)
de…nesc reprezentarea parametric¼a a drumului :
Cazuri particulare: a) n = 2: Atunci un drum în R2 se poate scrie sub
forma (t) = (f (t) ; g (t)) ; t 2 [a; b] ; unde f; g sunt funcţii continue pe [a; b] :
Putem de asemenea scrie pentru orice t 2 [a; b] ;

x = f (t)
: (2)
y = g (t) :

b) n = 3: Un drum în R3 se poate scrie în forma (t) = (f (t) ; g (t) ; h (t)) ;


t 2 [a; b] sau 8
< x = f (t)
: y = g (t) (3)
:
z = h (t) ;
unde funcţiile f; g; h sunt continue pe [a; b] :
De…niţia III.2: Dac¼ a : [a; b] ! Rn este un drum, atunci mulţimea
([a; b]) = f (t) ; t 2 [a; b]g (imaginea intervalului [a; b] prin funcţia ) se nu-
meşte imaginea drumui (sau traiectorie sau hodograf ).
Exemplul III.1:
1) Consider¼ am drumul de…nit parametric prin

x = cos t
1 :
y = sin t;

unde t 2 [0; ] : Imaginea acestui drum este semicercul de centru O şi raz¼
a 1
a‡at în semilpanul superior,parcurs în sens trigonometric.
p
a y = 1 x2 ; x 2 [ 1; 1]:El poate
2) Fie drumul dat prin ecuaţia implicit¼
… paremetrizat prin
xp= t
2 :
y = 1 t2 ;
t 2 [ 1; 1]: Se constat¼
a c¼
a acest drum are aceeaşi imagine ca şi drumul precedent,
dar este parcurs invers.

22
De…niţia III.3: Numim opusul drumului : [a; b] ! Rn ; drumul notat
n
: [a; b] ! R ; de…nit prin (t) = (a + b t) ; (8) t 2 [a; b] : Observ¼
am c¼
a
(a) = (b) ; (b) = (a) :
De…niţia III.4: Dac¼ a 1 : [a; b] ! Rn şi 2 : [b; c] ! Rn sunt drumuri
cu proprietatea c¼ a 1 (b) = 2 (b) ; numim juxtapunerea lui 1 cu 2 drumul
n
1 [ 2 : [a; c] ! R ;

1 (t) ; t 2 [a; b]
( 1 [ 2 ) (t) =
2 (t) ; t 2 [b; c] :

De…niţia III.5: Un drum : [a; b] ! Rn = ( 1 ; :::; n ) se numeşte drum


a funcţiile 1 ; :::; n 2 C 1 ([a; b]) : Un drum : [a; b] ! Rn se numeşte
neted, dac¼
neted pe porţiuni dac¼a se poate scrie ca o juxtapunere a unui num¼ ar …nit de
drumuri netede.
Vom de…ni în cele ce urmeaz¼ a noţiunile de drum recti…cabil şi lungimea unui
drum şi vom da o metod¼ a de calcul a lungimii unui drum din Rn : Idea de baz¼ a
în de…nirea lungimii unei curbe este o idee fundamental¼ a în matematic¼ a, anume
aceea de aproximare, aşa cum se va vedea mai jos.

Figura III.1

Fie : [a; b] ! Rn un drum dat de reprezentarea parametric¼ a (1) : Consid-


er¼
am o diviziune 2 D ([a; b]), : a = t 0 < t1 < < tp = b şi drumul
poligonal (reuniunea segmentelor) cu vârfurile în punctele Ak ( 1 (tk ); :::; n (tk )) 2
, (8 )k = 1; p: Atunci lungimea segmentului de dreapt¼ a cu vârfurile în punctele
Ak 1 ( 1 (tk 1 ); :::; n (tk 1 )) şi Ak ( 1 (tk ); :::; n (tk )) este
p
[ 1 (tk ) 2 2 2
1 (tk 1 )] + [ 2 (tk ) 2 (tk 1 )] ::: + [ n (tk ) n (tk 1 )]

şi deci lungimea drumului poligonal este


p
X
l( )= jAk 1 Ak j =
k=1
p
X p
= [ 2 2
1 (tk ) 1 (tk 1 )] + ::: + [ n (tk ) n (tk 1 )] : (4)
k=1

Linia poligonal¼
a înscris¼
a A1 A2 :::Ap „aproximeaz¼
a” curba dat¼
a.

23
De…niţia III.6: Spunem c¼ a drumul are lungime …nit¼a sau c¼ a este rec-
ti…cabil dac¼
a mulţimea fl( ); 2 D ([a; b])g este m¼
arginit¼
a. În acest caz,
lungimea l ( ) a drumului se de…neşte prin

l( ) = sup l( ):
2D[a;b]

Prezent¼am mai jos cîteva propriet¼ aţi ale lungimii unui drum.
Propoziţia III.1: a) Pentru orice drum recti…cabil ; avem l ( ) = l ( ) ;
b) Dac¼a 1 ; 2 sunt drumuri juxtapozabile recti…cabile, atunci 1 [ 2 este
recti…cabil şi l ( 1 [ 2 ) = l ( 1 ) + l ( 2 ) :

Teorema III.1: (de reprezentare integral¼


a a lungimii unui drum) Fie :
[a; b] ! Rn un drum neted reprezentat parametric prin relaţiile (1). Atunci
drumul este recti…cabil, iar lungimea sa este

Zb q
l( ) = [ 0 (t)]2 + :::[ 0 (t)]2 dt: (5)
1 n
a
Analiz¼am acum un caz particular important pentru aplicaţii, anume cazul
drumurilor date implicit: y = f (x) ; el se poate paremetriza considerând x ca
parametru.
Corolar III.1: Presupunem c¼a : [a; b] ! R2 este un drum de…nit para-
metric prin
x = x;
: (6)
y = f (x) ;
pentru x 2 [a; b] ; unde f 2 C 1 ([a; b]) : Atunci este drum recti…cabil, iar
lungimea sa este
Z bq
2
l( ) = 1 + f 0 (x) dx: (7)
a
Vom de…ni în continuare noţiunea de drumuri echivalente. Fie : [a; b] ! Rn
un drum şi t = ' ( ) : [c; d] ! [a; b] o bijecţie continu¼a strict cresc¼atoare. Atunci
' este tot un drum şi se numeşte drum obţinut din prin schimbarea de
parametru t = ' ( ) :
De…niţia III.7: Spunem c¼ a drumurile 1 : [a; b] ! Rn şi 2 : [c; d] ! Rn
sunt drumuri echivalente prin relaţia s de schimbare de parametru (şi not¼ am
1 s 2 ) dac¼
a exist¼
a o funcţie ' : [c; d] ! [a; b] bijectiv¼
a, continu¼ a şi strict cresc¼
a-
toare astfel încât 2 = 1 ':
Un exemplu de drumuri echivalente este dat de 1 şi 2 din exemplul III.1.
Se poate demonstra cu uşurinţ¼ a urm¼ atorul rezultat:
Teorema III.2: Relaţia s mai sus de…nit¼a este o relaţie de echivalenţ¼a pe
mulţimea drumurilor din Rn :
De…niţia III.8:. Numim curb¼a orientat¼a o clas¼ a de drumuri echivalente în
raport cu relaţia s de schimbare de parametru.
Observaţia III.1: Se poate ar¼ ata c¼a lungimea unei curbe nu depinde de
parametrizare.

24
Spunem c¼ a o curb¼a este de clas¼a C 1 (sau curb¼a neted¼a ) dac¼
a un reprezen-
tant al clasei de echivalenţ¼
a care este curba este drum de clas¼ a C 1 (neted).
Analog se de…neşte o curb¼ a neted¼a pe porţiuni. De altfel, vom identi…ca clasa
de echivalenţ¼
a (curba) cu un reprezentant (drum).
Se poate ar¼ ata c¼
a dac¼
a 1 s 2 ; atunci l ( 1 ) = l ( 2 ) :

III.2: Integrale curbilinii de speţa I

Pentru a introduce integrala curbilinie de speţa I, s¼


a lu¼
am un exemplu din
_
…zic¼
a: …e AB un arc de curb¼ a (de exemplu în plan), pe care ni-l imagin¼
am ca
pe un …r material (…gura III.1). Presupunem c¼
a ştim densitatea (M ) a …rului
_
în punctul M al arcului AB.
_
Consider¼
am o diviziune a arcului AB: A = A0 , A1 , . . . , Ak 1, Ak , . . . , An =
B (în aceast¼
a ordine) şi punctele intermediare Mk 2 Ak 1 Ak ; (ceea ce revine la considerarea unei diviz¼
ari a int
_
aceast¼
a divizare). Calcul¼
am masa porţiunii de …r Ak 1 Ak : Ea se aproximeaz¼ a
cu _ _ _
(Mk ) l Ak 1 Ak ; unde l Ak 1 Ak este lungimea arcului Ak 1 Ak : Deci,

n
X
_ _
masa AB t (Mk ) l Ak 1 Ak :
k=1

n
X
_ _
De aici rezult¼
a c¼
a masa AB = lim (Mk ) l Ak 1 Ak ; unde jj jj =
jj jj!0
n o k=1
_
max l Ak 1 Ak ; k = 1; n : Aceasta este o prezentare intuitiv¼ a a unei prob-
leme practice care a condus la introducerea noţiunii de integral¼
a curbilinie de
speţa întâi.
Fie : [a; b] ! Rn un drum recti…cabil, = ( 1 ; 2 ; :::; n ) şi F : ([a; b]) !
R o funcţie dat¼a. Vom de…ni integrala curbilinie a lui F în raport cu lungimea
de arc. Pentru aceasta, …e : a = t0 < t1 < ::: < tp = b diviziune a intervalului
[a; b] şi k 2 [tk 1 ; tk ] ; k = 1; p un sistem de puncte intermediare. Not¼ am
Pk = (tk ) şi sk lungimea segmentului de dreapt¼ a de extremit¼ aţi Pk 1 şi Pk ;
adic¼a

q
2 2
sk = l ([Pk 1 Pk ]) = [ 1 (tk ) 1 (tk 1 )] + ::: + [ n (tk ) n (tk 1 )] :

25
Figura III.2

Atunci suma Riemann ataşat¼ a funcţiei F în raport cu lungimea curbei ;


diviziunii şi sistemului de puncte intermediare = f k gk=1;p este
p
X
S (F; ; ) = F( ( k )) sk =
k=1

p
X q
2 2
= F( 1( k ) ; :::; n( k )) [ 1 (tk ) 1 (tk 1 )] + ::: + [ n (tk ) n (tk 1 )] :
k=1

Reamintim c¼
a prin norma diviziunii înţelegem num¼
arul

jj jj = max tk tk 1; k = 1; p :

De…niţia III.9: Spunem c¼ a funcţia F este integrabil¼a în raport cu lungimea


curbei dac¼ a exist¼
a un num¼ar real I cu proprietatea c¼a (8) " > 0; (9) = (") >
0 astfel încât (8) 2 D ([a; b])(=mulţimea diviziunilor intervalului [a; b]) cu
jj jj < (") şi oricare ar … sistemul de puncte intermediare = f k gk=1;p ; s¼ a
avem
jS (F; ; k ) Ij < ":
În acest caz, num¼
arul I se numeşte integrala curbilinie (pe curba ) a funcţiei
Z
F şi se noteaz¼
a I = F (x) dl:

Demonstr¼ am în cele ce urmeaz¼ a un rezultat care asigur¼ a, în anumite ipoteze


suplimentare, existenţa integralei curbilinii şi în plus ne d¼
a o formul¼
a de calcul
a acestei integrale cu ajutorul integralei Riemann.
Teorema III.3 (Teorema de reducere a integralei curbilinii de speţa
I la o integral¼ a Riemann):
Fie : [a; b] ! Rn , 8
< x1 = 1 (t)
: ::::::::::: (8)
:
xn = n (t) ;
t 2 [a; b] ; o reprezentare parametric¼a a curbei netede (de clas¼a C 1 ) sau netede
pe porţiuni şi F : D Rn ! R ( D domeniu ce conţine curba ) o funcţie

26
Z
continu¼a. Atunci exist¼a integrala curbilinie F (x) dl şi avem

Z Z b q
0 2 0 2
F (x1 ; :::; xn ) dl = F ( (t)) ( 1 (t)) + ::: + ( n (t)) dt: (9)
a

Din de…niţie rezult¼a cu uşurinţ¼


a urm¼atoarele propriet¼
aţi ale integralelor cur-
bilinii de speţa I. Demonstraţiile lor le l¼
as¼
am în seama cititorului.
Propoziţia III.2: Ra) Dac¼a R 1 s 2 şi F este integrabil¼a pe 1 ; atunci F este
integrabil¼a şi pe 2 şi F dl = F dl:
1 2 R
b) Dac¼a F este integrabil¼a pe ; atunci F este integrabil¼a şi pe şi F dl =
R
F dl:

c) Dac¼a 1 şi 2 sunt drumuri juxtapozabile şi F este o funcţie integrabil¼a


pe 1 [ 2 ; atunci F este integrabil¼
a pe 1 şi pe 2 şi
Z Z Z
F dl = F dl + F dl:
1[ 2 1 2

d) Dac¼a F; G sunt dou¼a funcţii integrabile pe şi ; sunt doi scalari reali,
atunci F + G este o funcţie integrabil¼a pe şi avem
Z Z Z
( F + G)dl = F dl + Gdl:

III.3: Integrale curbilinii de speţa a II-a

De…niţia III.10: Numim form¼a diferenţial¼a pe domeniul D Rn o expresie


de tipul ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn ; unde P1 ; :::; Pn : D ! R sunt funcţii date
depinzând de n variabile. Aceste funcţii Pj ; j = 1; n se numesc coe…cienţii
formei diferenţiale !.
De…niţia III.11: Dou¼ e=
a forme diferenţiale ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn şi !
f1 dx1 + ::: + P
P fn dxn se numesc egale dac¼ a Pj = Pfj ; pentru orice j = 1; n:
Cazuri particulare: a) Pentru n = 2; not¼ am variabilele independente cu
x; y şi astfel o form¼
a diferenţial¼ a pe un domeniu D din R2 se va scrie
a ! de…nit¼
în forma
! = P (x; y) dx + Q (x; y) dy:
a) Pentru n = 3; not¼
am variabilele independente cu x; y; z: O form¼
a diferenţial¼
a
a pe un domeniu D din R3 va avea forma
! de…nit¼
! = P (x; y; z) dx + Q (x; y; z) dy + R (x; y; z) dz:

27
Vom de…ni în continuare integralele curbilinii de speţa a doua sau dintr-o
form¼ a !: Pentru aceasta, …e : [a; b] ! Rn un drum dat parametric
a diferenţial¼
prin 8
< x1 = 1 (t)
: ::::::::::: (10)
:
xn = n (t) ;
şi P1 ; :::Pn : ([a; b]) ! R funcţii date. Not¼ am ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn : Fie
diviziunea : a = t0 < t1 < ::: < tp = b a intervalului [a; b] şi = f k gk=1;p ;
k 2 [tk 1 ; tk ] ; k = 1; p un sistem de puncte intermediare. Construim suma
Riemann asociat¼ a formei diferenţiale !; diviziunii şi sistemului de puncte
intermediare în raport cu :
p
X
S (!; ; )= fP1 ( ( k )) [ 1 (tk ) 1 (tk 1 )] +
k=1

+::: + Pn ( ( k )) [ n (tk ) n (tk 1 )]g:

De…niţia III.12: Spunem c¼ a forma diferenţial¼a ! este integrabil¼a pe


dac¼a exist¼a un num¼ar real I astfel încât (8) " > 0; (9) (") > 0 astfel ca (8) 2
D ([a; b]) cu jj jj < (") şi (8) = f k gk=1;p un sistem de puncte intermediare,

a avem
jS (!; ; ) Ij < ": (11)
Num¼ arul real I; dac¼
a exist¼
a, se numeşte integrala formei diferenţiale ! pe
Z
şi se noteaz¼
a I = !:

Propoziţia III.3: 1) Dac¼a ! 1 ; ! 2 sunt


R forme diferenţiale Rintegrabile
R pe
curba şi 1 ; 2 sunt scalari reali, atunci ( 1 ! 1 + 2 ! 2 ) = 1 ! 1 + 2 ! 2
(liniaritatea integralei curbilinii de speţa a doua în raport cu forma diferenţial¼a).
2) Dac¼a 1 ; 2 sunt drumuri juxtapozabile şi forma diferenţial¼a ! este in-
tegrabil¼
R a pe Rcurba R 1 [ 2 ; atunci ! este integrabil¼a atât pe 1 ; cât şi pe 2
şi ! = ! + !:
1[ 2 1 2
3) Dac¼a ! este o form¼a diferenţial¼a integrabil¼
R aR pe ; iar este opusul lui
; atunci ! este integrabil¼a şi pe şi != !:

D¼am şi în acest caz o metod¼ a de calcul a integralei cu ajutorul integralelor


Riemann.
Teorema III.4 (Teorema de reducere la o integral¼ a Riemann): Con-
sider¼am un drum recti…cabil : [a; b] ! Rn , neted sau neted pe porţiuni, dat
parametric prin relaţiile (5:10) şi ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn o form¼a diferenţial¼a,
unde P1 ; :::; Pn : D Rn ! R sunt funcţii continue şi D ( D …ind dome-
niu). Atunci ! este integrabil¼a pe şi are loc relaţia

28
Z Zb
0 0
!= [P1 ( (t)) 1 (t) + ::: + Pn ( (t)) n (t)]dt: (12)
a

Observaţia III.2: Se ştie c¼


a lucrul mecanic al unei forţe conservative F
_ R
care se deplaseaz¼
a parcurgând arcul AB este dat de L = F dr; deci el se
_
AB
exprim¼
a cu ajutorul unei integrale curbilinii de speţa a doua:
Z
L= P1 dx1 + P2 dx2 + P3 dx3 ;
_
AB

unde (P1 ; P2 ; P3 ) sunt componentele forţei F ; iar r = (x1 ; x2 ; x3 ) este deplasarea.


Este ştiut faptul c¼ a lucrul mecanic al forţei conservative F care îşi deplaseaz¼ a
punctul de aplicare, nu depinde de drumul parcurs, ci doar de doar de extrem-
it¼
aţile drumului.
Acest exemplu …zic ne sugereaz¼ a introducerea noţiunii de independenţ¼ a de
drum a unei integrale curbilinii de speţa a doua.
De…niţia III.13: Fie ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn o form¼ a diferenţial¼
a, unde
P1 ; :::; Pn : D Rn ! R şi 1 ; 2 dou¼ a curbe din domeniul D având R aceleaşi
R
capete. Integrala formei ! se numeşte independent¼a de drum dac¼ a ! = !:
1 2
De…niţia III.14: Forma diferenţial¼
a ! = P1 dx1 +:::+Pn dxn ; cu P1 ; :::; Pn :
D Rn ! R; se numeşte exact¼a dac¼ a exist¼
a o funcţie f : D ! R diferenţiabil¼a
încât

df = !: (13)
În acest caz ; f se numeşte primitiv¼a pentru forma diferenţial¼a !; iar condiţia
df = ! revine la urm¼ atoarele egalit¼
aţi:
@f @f @f
= P1; = P2 ; :::; = Pn : (14)
@x1 @x2 @xn
Vom da în continuare o generalizare a Teoremei Leibniz-Newton pentru in-
tegralele curbilinii de speţa a II-a.
Teorema III.5: Fie forma diferenţial¼a exact¼a ! având coe…cienţii continui
pe D Rn şi curba neted¼a : [a; b] ! D: Dac¼a f este o primitiv¼a pentru
!; atunci:
Z
! = f ( (b)) f ( (a)): (15)

Observaţia III.3: Proprietatea r¼


amâne valabil¼
a şi pentru drumuri netede
pe porţiuni. Într-adev¼
ar, dac¼
a = 1 [ ::: [ m ; unde 1 ; :::; 2 sunt netede,

29
atunci
Z Z Z
! = ! + ::: + ! = f ( (b1 )) f ( (a)) + ::: + f ( (bm )) f ( (bm 1 ));

1 m

unde bm = b şi R(a; b1 ) ; (b1 ; b2 ) ; :::; (bm 1 ; b) sunt extremit¼


aţile drumurilor 1;
2 ; ..., m : Deci ! = f ( (b)) f ( (a)):
Observaţia III.4: Aproximând drumurile recti…cabile prin linii poligonale
înscrise (care sunt drumuri netede pe porţiuni), putem aplica Observaţia III.3
pentru a deduce c¼ a Teorema III.5 se menţine şi pentru drumuri recti…cabile.
Prezent¼ am acum o teorem¼ a de caracterizare a independenţei de drum a in-
tegralelor curbilinii de speţa a doua.
Teorema III.6: Fie ! o form¼a diferenţial¼a având coe…cienţii continui pe
D. Integrala lui ! este independent¼a de drum dac¼a şi numai dac¼a pentru
R orice
drum inclus în D; : [a; b] ! D Rn ; închis ( (a) = (b)), avem ! = 0:

Figura III.3

De…niţia III.15: Mulţimea deschis¼ aD Rn se numeşte mulţime conex¼a


(prin arce) dac¼a orice dou¼
a puncte ale sale pot … unite printr-o linie poligonal¼
a
inclus¼
a în mulţimea D:
Teorema III.7: 1) Orice form¼a diferenţial¼a exact¼a cu coe…cienţi continui
pe o mulţime D are integrala independent¼a de drum.
2) Dac¼a D este deschis¼a şi conex¼a (prin arce), are loc şi reciproca.
Urm¼ arim în cele ce urmeaz¼ a s¼
a stabilim condiţii (necesare şi su…ciente) care

a asigure faptul c¼ a o form¼a diferenţial¼
a este exact¼ a.
De…niţia III.16: Fie ! o form¼ a diferenţial¼
a, ! = P1 (x1 ; :::; xn )dx1 + ::: +
Pn (x1 ; :::; xn )dxn ; cu Pi : D Rn ! R de clasa C 1 : Forma diferenţial¼ a ! se
numeşte închis¼a dac¼ a
@Pk @Pj
= ; (8) k; ; j = 1; n ; k 6= j: (15)
@xj @xk
Teorema III.8: Fie ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn ; Pi : D Rn ! R; i =
1
1; n de clasa C pe D. Dac¼a forma diferenţial¼a ! este exact¼a, atunci ! este
închis¼a.

30
Reciproca Teoremei III.8 nu este în general adevarat¼ a. Ea are loc totuşi pe
mulţimi cu o structura mai special¼ a, numite mulţimi simplu conexe.
De…niţia III.17: O mulţime D Rn se numeşte simplu conex¼a dac¼ a este
conex¼a şi orice dou¼a curbe 1 ; 2 : [a; b] ! D pot … deformate în mod continuu
una în alta, deform¼ arile r¼
amânând în mulţimea D: (sau, echivalent, orice curb¼ a
închis¼
a : [a; b] ! D poate … restâns¼ a la un punct din D f¼
ar¼
a a ieşi din mulţimea
D).
Observaţia III.5: Din punt de vedere intuitiv, un domeniu simplu conex
este o mulţime f¼ ar¼
a "g¼auri".
De exemplu, orice curb¼ a : [a; b] ! Rn (adic¼
a simpl¼ a injectiv¼ a pe [a; b)) şi
închis¼
a, D; delimiteaz¼ a un domeniu simplu conex inclus în D:
De asemenea orice bil¼ a din spaţiul Rn este o mulţime simplu conex¼ a.
Formul¼am acum reciproca teoremei III.8 pe mulţimi simplu conexe:
Teorema III.9: Fie ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn ; Pi : D Rn ! R; i = 1; n de
clasa C 1 pe mulţimea simplu conex¼a D. Dac¼a forma diferenţial¼a ! este închis¼a,
atunci ! este exact¼a.
Corolar III. 2: Dac¼a D este o mulţime simplu conex¼a din Rn ; iar ! =
P1 dx1 + ::: + Pn dxn este o form¼a diferenţial¼a închis¼a cu coe…cienţii Pi : D
Rn ! R; Pi 2 C 1 (D) ; i = 1; n; atunci integrala lui ! pe orice curb¼a închis¼a
inclus¼a în D este zero.

31
Capitolul al IV-lea
Integrala funcţiilor complexe

IV.1 De…niţia şi propriet¼


aţile integralei complexe

De…niţia IV.1: Fie f : ( ) ! C; unde : [a; b] ! C este un drum din planul


complex. Pentru a de…ni integrala funcţiei f pe curba ( ) consider¼ am o divizare
a intervalului [a; b]:
: a = t0 < t1 < ::: < tn = b care induce pe curba o divizare prin
punctele zk = (tk ); 8 k = 1; n:
Fie şi sistemul de puncte intermediare (s.p.i.) ( k ); unde k = ( k ) 2
( ); 8 k = 1; n; k 2 [tk 1 ; tk ]:
Norma diviz¼arii este k k = maxfjtk tk 1 j ; k = 1; ng; iar suma Rie-
mann ataşat¼ a funcţiei f pe divizarea şi sistemului de puncte intermediare
(s.p.i.) este
n
X
S ; (f ) = f ( k )(zk zk 1 )
k=1

Funcţia f se numeşte integrabil¼a pe curba ( ) dac¼


a:
exist¼
a I 2 C încât pentru orice " > 0 exist¼ a " > 0 cu proprietatea c¼
a oricare
ar … divizarea ; cu k k < " şi oricare ar … sistemul de puncte intermediare
( ) avem jS ; (f ) Ij < ": R
În cazul în care num¼ arul I exist¼ a, îl vom nota cu f (z)dz şi îl vom numi
integrala funcţiei f pe curba ( ).
Observaţia IV.1: I este limita sumelor Riemann luate pe toate diviziunile
cu norma k k ! 0: Rezult¼ a c¼
a num¼
arul I de…nit mai sus, atunci când exist¼
a,
este unic (ca limita unei şir din R).
Teorema IV.1: Fie f : D C ! C; f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y) şi
( ) D o curb¼a. Dac¼a f este integrabil¼a pe ( ); atunci:
Z Z Z
f (z)dz = u(x; y)dx v(x; y)dy + i v(x; y)dx + u(x; y)dy:

Vedem astfel c¼ a integrala unei funcţii complexe se reduce la dou¼


a integrale
curbilinii de specia a II-a. Aplicând rezultatele cunoscute pentru integralele cur-
bilinii de specia a II-a (a se vedea formula (12) din teorema III.4) , obţinem
urm¼ atoarea teorem¼ a:
Teorema IV.2: Dac¼a f : ( ) ! C este o funcţie continu¼a, iar : [a; b] !
C este o curb¼a neted¼a, atunci f este integrabil¼a pe ( ) şi are loc:

Z Zb
0
f (z)dz = f ( (t)) (t)dt (1)
a

32
sau, echivalent,

Z Zb
0 0
f (z)dz = [u( (t); (t)) (t) v( (t); (t)) (t)]dt+
a

Zb
0 0
+i [v( (t); (t)) (t) u( (t); (t)) (t)]dt; (2)
a

unde (t) = (t) + i (t):


Teorema IV.3: Dac¼a f este integrabil¼a pe ( ) atuci are loc inegalitatea:

Z
f (z)dz l( ) sup jf (z)j ;
z2

unde l( ) este lungimea curbei ( ):

În cele ce urmeaz¼ a intenţion¼ am s¼


a d¼
am o formul¼ a de tip Leibniz-Newton
pentru integrelele funcţiilor complexe.
De…niţia IV.2: O funcţie f : D C ! C admite primitive dac¼ a exist¼
a
F : D ! C olomorf¼ a încât F 0 = f: Funcţia F se numeşte primitiv¼a pentru
funcţia f:
Observaţia IV.2: Dac¼ a F = U + iV; iar f = u + iv; condiţia ca F s¼
a …e
primitiv¼a pentru f se scrie ( din teorema lui Riemann ):
8
< u = @U
@x
@U @V
@x + i @x = u + iv;adic¼ a
:
:
v = @V
@x

Pe de alt¼a parte, aşa cum am vazut în teorema IV.1, calculul oric¼arei integrale
complexe revine la calculul a dou¼ a integrale curbilinii de specia a doua.
Aceasta ne sugereaz¼ a c¼
a pentru a stabili o formul¼ a de tip Leibniz-Newton
am putea utiliza primitivele pentru forme diferenţiale aşa ca în Capitolul III
(De…niţia III.13). Teorema urm¼ atoare d¼
a leg¼
atura dintre cele dou¼ a maniere de
a de…ni primitivele.
Teorema IV.4: În cazul în care funcţia f : D C ! C este continu¼a,
f = u + iv; funcţia F = U + iV este primitiv¼a a lui f dac¼a şi numai dac¼a U
este primitiv¼a pentru forma diferenţial¼a ! 1 = udx vdy;iar V este primtiv¼a
pentru ! 2 = vdx + udy:
Dac¼a not¼
am cu ! 1 = udx vdy; ! 2 = vdx + udy; teorema IV.4 a…rm¼ a c¼
a
formele diferenţiale ! 1 şi ! 2 sunt exacte.
Atunci, particularizând rezultatele în ceea ce priveşte independenţa de drum
a integralelor curbilinii de specia a II-a, obţinem:

33
Teorema IV.5 (formula Leibnitz-Newton): Dac¼a f : D C ! C este
o funcţie continu¼a şi admite primitiva F; atunci pentru orice drum recti…cabil
: [a; b] ! D are loc:
Z
f (z)dz = F ( (b)) F ( (a)):

Teorema IV.6: Funcţia continu¼a f : D C ! C admite primitiv¼a dac¼a şi


numai dac¼a , pentru orice dou¼a curbe recti…cabile ( 1 ); ( 2 ) D având aceleaşi
capete, avem c¼a
Z Z
f (z)dz = f (z)dz
1 2
R
sau, echivalent, dac¼a şi numai dac¼a f (z)dz = 0 pe orice curb¼a închis¼a din D:

În continuare ne vom ocupa de integralele funcţiilor olomorfe.


Teorema IV.7 (teorema fundamental¼ a a lui Cauchy): Fie D C un
domeniu simplu conex, f R: D ! C o funcţie olomorf¼a cu f 0 continu¼a şi ( ) D
o curb¼a închis¼a. Atunci f (z)dz = 0:

Observaţia IV.3 (referitoare la teoremele IV.4 - IV.7): Fie D un domeniu


simplu conex, f : D ! C olomorf¼ a. Din demonstraţia teoremei IV.7 urmeaz¼ a c¼a
formele diferenţiabile ! 1 = udx vdy şi ! 2 = vdx + udy sunt închise. Atunci,
conform teoremei III.9, ! 1 şi ! 2 sunt exacte, adic¼a adimit primitive. Teorema
IV. 4 spune c¼
a şi f admite primitive. O primitiv¼a se poate g¼asi, conform teoremei
IV.5, l¼
asând
R arbitrar cap¼a tul (b) = w al curbei şi notând (a) = z0 ; astfel
F (w) = f (z)dz este primitiv¼a pentru f; unde prin z0 w înţelegem orice curb¼ a
z0 w
recti…cabil¼
a având aceste capete (integrala unei functii care admite primitive nu
depinde de drumul ales: teorema IV.6).
Deci dat¼a o funcţie olomorf¼a f pe un domeniu simplu conex D ; o primitiv¼a
pentru f poate … calculat¼ a prin formula
Z
F (w) = f (z)dz; z0 w …ind un drum recti…cabil cu capetele z0 şi w:
z0 w

Vom da f¼ar¼
a demonstraţie o variant¼
a a teoremei IV.7 care are loc în condiţii
mai generale.
De…niţia IV.3: Fie D C un domeniu. O curb¼ a închis¼
a ( ) D se nu-
meşte omotop¼a cu un punct în D dac¼ a, pentru orice z0 2 ( ); ( ) se poate
deforma în mod continuu la curba degenerat¼ a z0 ; deform¼
arile r¼
amânând în
mulţimea D:
Observaţia IV:4:

34
1) Se vede uşor c¼
a un domeniu D este simplu conex dac¼ a şi numai dac¼
a orice
curb¼a închis¼
a din D este omotop¼ a cu un punct în D:
2) Dac¼ a D este deschis¼
a şi ( ) este omotop¼
a cu un punct în D, atunci dome-
niul D determinat de curba ( ) este simplu conex.
Teorema IV.8 (teorema fundamental¼ a a lui Cauchy - forma gener-
a):
al¼
Fie D C deschis¼a, f : D ! C olomorf¼a şi ( ) D curb¼a închis¼a omotop¼a
cu un punctR în D:
Atunci f (z)dz = 0:

Exemplul IV.1: Consider¼


am ( ) C o curba simpl¼
a (f¼
ar¼
a autointersecţii)
închis¼
a şi a 2 Cn(
R ):
S¼a calcul¼am zdza :

Funcţia f : Cnfag ! C; f (z) = z 1 a este olomorf¼


a (cu derivat¼
a continu¼
a).
Distingem dou¼ a situaţii:
1) a 2
= D ;unde D este domeniul determinat de curba închis¼ a ( ):

Figura IV.1

Mulţimea Cnfag nu este simplu conex¼ a, dar dac¼a not¼am cu s semidreapta


cu vârful în a, paralel¼
a cu axa real¼
a, ce nu interscteaz¼
a ( ); mulţimea Cns este
domeniu simplu conex în care f este olomorf¼ a (…gura IV.1).
Aplicând
R dz teorema fundamental¼ a a lui Cauchy funcţiei f pe Cns rezult¼
a c¼
a
z a = 0:
2) a 2 int D :

35
Figura IV.2
R dz
R dz
Ar¼
at¼
am în acest caz c¼
a z a = z a :
jw aj=r
Realiz¼am o t¼
aietur¼
a ce uneşte curba ( ) cu cercul C(a; r) de ecuaţie jw aj =
r ( unde alegem r > 0 astfel încât C(a; r) D ) prin dou¼ a segmente paralele
la distanţa " una de alta, notate I1 şi I2 (vezi …gura IV.2).

Consider¼am acum curba obţinut¼ a prin parcurgerea curbei de la A la B


în sens trigonometric, apoi I1 , apoi cercul C(a; r) în sens invers trigonometric,
apoi I2 (în sens opus lui I1 ).
Curba este simpl¼ a închis¼
R a şi putem alege un domeniu simplu conexR D în
Cnfag încât D: Atunci f (z)dz = 0: Pe de alt¼ a parte avem c¼
a f (z)dz =
R R R R R
f (z)dz + f (z)dz f (z)dz f (z)dz şi pentru " ! 0 f (z)dz
I1
R RC(a;r) R I2 I1
f (z)dz = 0; de unde f (z)dz f (z)dz = 0:
I2 C(a;r)
Acum, pentru calculul integralei pe cerc, parametriz¼
am cercul:

C(a; r) : z a = r(cos t + i sin t); t 2 [0; 2 ]:


R dz
R r( sin t+i cos t) R
2 R dz
Atunci z a = r(cos t+i sin t) dt = idt = 2 i: Deci z a = 2 i:
C(a;r) C(a;r) 0
R dz 0; dac¼aa2 =D
În sintez¼
a, z a = :
2 i; dac¼
a a 2 int D
R dz
Aplicaţie: z2 1 pentru r = 1=2 şi r = 2:
C(0;r)


am urm¼ atoarea variant¼
a a teoremei fundamentale a lui Cauchy, util¼
a în
demonstrarea unor formule integrale, cît şi în unele aplicaţii:
Teorema IV.9: Fie D C un deschis, iar ( ); o curb¼a simpl¼a închis¼a
omotop¼a cu un punct în D; z0 2 D n şi f : D ! C continu¼a, olomorf¼a pe
D nfz0 g: R
Atunci f (z)dz = 0:

36
IV.3. Integrale complexe parametrice

De…niţia IV.4: Prin


R integral¼a parametric¼a vom înţelege o expresie (care
depinde de z) de tipul f (w; z)dw; unde f : ( ) D ! C; cu D C un domeniu
şi ( ) o curb¼
a plan¼
a.
Teorema IV.10: Fie D C un domeniu şi ( ) o curb¼a recti…cabil¼a din
planul
R complex. Dac¼a funcţia f : ( ) D ! C este continu¼a, atunci F (z) =
f (w; z)dw este de asemena continu¼a în D:

Teorema IV.11: 1. Dac¼a funcţia gw : D ! C; gw (z) = f (w; z) este


olomorf¼a pentru orice w 2 ( ); iar gw0
(z) = @@ fz (w; z) este continu¼a de ansamblul
variabilelor pe D; atunci şi funcţia F este olomorf¼a în D cu
Z
0 @f
F (z) = (w; z)dw:
@z

2. Fie g : ( ) ! C funcţie continu¼a şi


Z
g(w)
F (z) = dw;
w z

unde z 2 C n ( ):
Atunci F este olomorf¼a pe C n( ) şi admite derivate de orice ordin:
Z
g(w)
F (n) (z) = n! dw:
(w z)n+1

Teorema IV.12 (formula integral¼ a a lui Cauchy): Fie D C un


deschis, ( ) D curb¼a simpl¼a închis¼a, omotop¼a cu un punct în D; z0 2
intD ; f : D ! C olomorf¼a.
Atunci Z
1 f (z)
f (z0 ) = dz:
2 i z z0

Are loc, de asemenea, şi urm¼


atorul rezultat important:
Teorema IV.13 (formula integral¼ a a lui Cauchy generalizat¼ a): Con-
sider¼am D C un deschis, ( ) D o curb¼a simpl¼a închis¼a omotop¼a cu un punct
în D;iar f : D ! C o funcţie olomorf¼a. Atunci, oricare ar … z0 2 intD ; f
admite derivat¼a de orice ordin în z0 ;iar derivata sa de ordin n este:
Z
(n) n! f (w)
f (z) = dw::
2 i (w z)n+1

37
Observaţia IV:5: 1) Fie D C; ( ) D: Teorema IV.12 ne spune c¼ a
este su…cient s¼
a cunoaştem valorile unei funcţii olomorfe pe o curb¼ a ( ) simpl¼ a,
închis¼
a, omotop¼ a cu un punctR în D; pentru a obţine valorile ei în orice punct
z 2 intD ; anume f (z) = 21 i (w f (w)
z)n+1 dw ; acelaşi lucru este valabil şi pentru

valorile derivatelor sale f (n) (z) (teorema IV.13).


Deci putem ”reface” funcţia f cunoscând doar valorile pe o curb¼ a simpl¼a
închis¼
a ( ):
2) Funcţiile olomorfe pe mulţimi deschise admit derivate de orice ordin n şi
acestea sunt date de formula din teorema IV.13.

Teorema IV.14 (formula integral¼ a a lui Cauchy pentru dou¼ a curbe):


Fie f : D ! C o funcţie olomorf¼a, unde D este o mulţime care conţine cercurile
C(0; R1 ) şi C(0; R2 ): Dac¼a z 2 C încât R1 < jzj < R2 ; are loc formula
1
R f (w) 1
R f (w)
f (z) = 2 i w z dw 2 i w z dw:
jwj=R2 jwj=R1

Iat¼
a în continuare o „reciproc¼
a” a teoremei fundamentale a lui Cauchy:

Teorema IV.15 (teorema lui Morera): Fie R f :D C ! C o funcţie


continu¼a, unde D este mulţime deschis¼a. Dac¼a f (z)dz = 0 pe orice curb¼a
simpl¼a închis¼a omotop¼a cu un punct în D; atunci f este olomorf¼a pe D:
Corolar IV.1: Fie f : D C ! C continu¼a şi olomorf¼a pe Dnfz0 g; unde
D este mulţime deschis¼a şi z0 2 D: Atunci f este olomorf¼a pe D:
Aceast¼ a consecinţ¼
a a teoremei lui Morera are un rol important atât în unele
rezultate teoretice,cât şi în rezolvarea unor probleme.
Formul¼
am în continuare o aplicaţie la formula integral¼
a generalizat¼
a a lui
Cauchy :
Teorema IV.16 (teorema lui Liouville): Dac¼a f : C ! C este o funcţie
olomorf¼a şi m¼arginit¼a atunci este constant¼a.

38
Capitolul al V-lea
Serii Taylor şi serii Laurent

V.1. Serii de funcţii

În acest capitol vom prezenta dou¼ a tipuri speciale de serii de funcţii, anume
seriile Taylor şi seriile Laurent. Ele se vor dovedi deosebit de importante atunci
când vom introduce noţiunea de singularitate izolat¼ a a unei funcţii complexe şi
de reziduu.
Vom reaminti la început câteva de…niţii referitoare la seriile de funcţii reale
(convergenţ¼ a punctual¼ a, absolut¼
a şi uniform¼a), cât şi enunţul unor criterii de
convergenţ¼ a. Vom puncta apoi care dintre aceste rezultate se menţin şi în cazul
funcţiilor complexe.
Pentru o abordare unitar¼ a vom nota în acest capitol prin corpul R sau C:
De…niţia V.1: Fie fn : D ! ; 8 n 2 N: Se numeşte serie de funcţii
de termen general fn cuplul format din şirurile (fn )n2N şi (Sn )n2N ; unde Sn este
şirul sumelor parţiale:
P1
Sn = f0 + f1 + ::: + fn ; 8 n 2 N: Vom nota aceast¼ a serie cu fn :
n=0
P
1 P
1
De…niţia V.2: Seria fn se numeşte convergent¼a în z0 dac¼
a seria fn (z0 )
n=0 n=0
de numere din este convergent¼
a.
P
1
De…niţia V.3: Seria fn se numeşte punctual convergent¼a pe o mulţime
n=0
P
1
A D dac¼
a seria fn (z) este convergent¼
a în orice z 2 A:
n=0
Deoarece pe şirurile convergente coincid cu şirurile Cauchy, de…niţia de
mai sus este echivalent¼a cu condiţia Cauchy:

8 z 2 A 8" > 0 9 nz;" 2 N astfel încât 8 n nz;" ; 8p 2 N )

) jfn+1 (z) + ::: + fn+p (z)j < ":


1
X
De…niţia V.4: Seria fn se numeşte absolut convergent¼a în punctul z 2
n=0
1
X
D dac¼
a seria jfn (z)j este convergent¼
a ca serie de numere reale pozitive.
n=0
De…niţia V.5: Mulţimea punctelor în care o serie de funcţii este conver-
gent¼
a punctual se numeşte mulţime de convergenţ¼a .
În baza condiţiei Cauchy putem formula si alte de…nitii în mod convenabil:
P
1
De…niţia V.6: Serie fn este uniform convergent¼a pe o mulţime K
n=0
dac¼
a

8" > 0 9 n" 2 N a:i: 8 n n" ; 8 p 2 N )


) jfn+1 (z) + ::: + fn+p (z)j < "; 8 z 2 K:

39
P
1
De…niţia V.7: Seria fn este uniform convergent¼a pe compactele din D
n=0
P
1
dac¼
a oricare ar … un compact K D, fn este uniform convergent¼
a pe K:
n=0

8K D compact, 8" > 0 9 nK;" 2 N astfel încât 8 n nK;" ; 8 p 2 N )

) jfn+1 (z) + ::: + fn+p (z)j < "; 8 z 2 K:

Uniforma convergenţ¼ a pe compactele dintr-o mulţime asigur¼ a convergenţa


punctual¼a pe acea mulţime. De asemenea convergenţa uniform¼ a treansfer¼
a unele
propriet¼
aţi (continuitate, integrabilitate) de la termenii seriei la suma seriei:
Propoziţia V.1: Fie fn : D ! un şir de funcţii astfel încât seria
P1
fn este uniform convergent¼a la f pe compactele din mulţimea de convergenţ¼a
n=0
D1 :
P
1
1) Atunci fn este şi punctual convergent¼a pe D1 :
n=0
2) Presupunem c¼a fn sunt continue pe D1 ; atunci f este de asemenea con-
tinu¼a.
3) Dac¼a = R si fn sunt integrabile Riemann, atunci f este integrabil¼a
Riemann.
4) Consider¼am = C:
Z 1
P
Dac¼a fn sunt continue pe o curb¼a neted¼a D1 atunci fn (z)dz
n=0
Z
converge uniform la f (z)dz:

Presupunem c¼a fn sunt olomorfe. Atunci f este olomorf¼a şi în plus seria
P
1
(k)
derivatelor de orice ordin k; fn este uniform convergent¼a pe compactele
n=0
din D1 la f (k) :
Un rezultat de uniform¼ a convergenţ¼
a a unei serii de funcţii reale sau complexe
este:
Teorema V.1 (criteriul lui Weierstrass): Dac¼a fn : D ! este un
şir de funcţii astfel încât

9( n )n2N [0; +1) cu jfn (t)j n; 8 n 2 N; 8 t 2 D


P
1 P
1
şi n este convergent¼a, atunci seria fn este absolut şi uniform conver-
n=0 n=0
gent¼a pe D.
Vom reaminti înc¼
a dou¼
a rezultatei de uniform¼
a convergenţ¼
a speci…ce seriilor
de funcţii reale:

40
Teorema V.2 (criteriul lui Abel de uniform¼ a): Fie
a convergenţ¼
1
X
fn ; gn : D R ! R dou¼a şiruri de funcţii. Dac¼a seria fn este uniform
n=0
convergent¼a pe D, iar şirul de funcţiile gn este monoton descresc¼ator şi uni-
form m¼arginit pe D (exist¼a M > 0 astfel încât jgn (t)j M; pentru orice t 2 D),
X1
atunci seria fn gn este uniform convergent¼a pe D:
n=0

Teorema V.3 (criteriul lui Dirichlet de uniform¼ a convergenţ¼ a): Fie


1
X
fn ; gn : D R ! R dou¼a şiruri de funcţii. Dac¼a seria fn are şirul sumelor
n=0
parţiale Sn = f1 +f2 +:::+fn uniform m¼arginit pe D, iar şirul de funcţiile gn este
1
X
monoton descresc¼ator şi uniform convergent la 0 , atunci seria fn gn este
n=0
uniform convergent¼a pe D:

V.2. Serii Taylor complexe

Cele mai multe rezultate din paragraful precedent se pot transpune şi pen-
tru serii complexe. În continuare le vom formula pe cele mai importante şi,
acolo unde exist¼a deosebiri semni…cative de în demonstraţii, vom indica raţion-
amentele respective.
De…niţia V.8: Se numeşte serie de puteri în panul complex (sau serie
Taylor ) o serie de funcţii de variabila z 2 C de forma
1
X
an (z z0 )n (5)
n=0

unde z0 2 C este un num¼ ar …xat, iar (an )n2N este un şir de numere
complexe.
În acest caz funcţiile termen sunt fn : C ! C; fn (z) = an (z z0 )n : Luând
z0 = 0 obţinem seria
X1
an z n : (5’)
n=0
0
Pentru seriile (5) şi (5 ) suntem interesaţi s¼
a r¼aspundem la aceleaşi probleme
ca în paragreful anterior referitor la structura mulţimii de convergenţ¼ a, tipul
a a serii (50 ) şi propriet¼
de convergenţ¼ aţile funcţiei sum¼
a. Informaţiile esenţiale
obţinute pentru seria (50 ) se vor transfera print-o translaţie de pas z0 la seria
(5) :

41
P
1
Exemplul V.2: Seria geometric¼
a z n este convergent¼
a pe discul unitate
n=0
deschis jzj < 1 şi are suma
1
f (z) = pentru jzj < 1:
1 z
Pentru jzj 1; seria nu este convergent¼
a.

Cercet¼am structura de convergenţ¼ a a seriei de puteri (50 ). Similar cazului


seriilor de puteri reale avem şi în complex urm¼atoarea teorem¼ a:
Teorema V.4 (teorema lui Abel în planul complex):
P
1
1) Dac¼a exist¼a z0 2 C; z0 6= 0; astfel încât an z0n converge, atunci
n=0
P
1
an z n converge pentru orice z 2 C cu jzj < jz0 j :
n=0
Mai mult, convergenţa este absolut¼a şi uniform¼a pe compactele din discul
D(0; jz0 j):
P
1 P1
2) Dac¼a exist¼a z1 2 C încât an z1n diverge, atunci an z n diverge
n=0 n=0
pentru orice z 2 C cu jzj < jz1 j :
Teorema V.5 (teorema razei de convergenţ¼ a): Pentru seria de puteri
0
P
1
n
(5 ) an z exist¼a şi este unic elementul r 2 [0; +1] astfel încât:
n=0
1) Dac¼a r = 0; convergenţa seriei (50 ) are loc numai în z0 = 0:
P
1
2) Dac¼a r 2 (0; 1); seria an z n converge absolut şi uniform pe compactele
n=0
din D(0; r) şi diverge pe Cn D(0; r); pe cercul jzj = r convergenţa se studiaz¼a
de la caz la caz.
P
1
3) Daca r = +1; atunci an z n converge absolut şi uniform pe compactele
n=0
din C:

De…niţia V.9: Vom numi raz¼a de convergenţ¼a pentru seria (50 ) elementul
(unic) r 2 [0; +1] a c¼
arui existenţ¼
a este asigurat¼
a de teorema precedent¼
a.
a în C):
Teorema V.6(formule de calcul pentru raza de convergenţ¼
1) Formula lui Hadamard: Raza de convergenţ¼a r pentru seria (50 ) este
dat¼a de
1 p
r= ; unde l = lim sup n jan j
l n!1

(unde s-a f¼acut convenţiapr = +1 pentru l = 0 şi r = 0 pentru l = +1).


2) Dac¼a exist¼a lim n jan j = l1 ;atunci raza de convergenţ¼a a seriei consid-
n!1
1
erate este r = l1 :

42
3) Dac¼a exist¼a lim sup jajan+1
nj
j
= l2 ;atunci raza c¼autat¼a este 1
l2 :
n!1

Informaţiile referitoare la funcţia sum¼ a a unei serii de puteri complexe le


vom enunţa sintetic în urm¼ atorul rezultat:
Teorema V.8: Dac¼a r > 0 este raza de convergenţ¼a pentru seria de puteri
P1 P
1
an z n ; atunci funcţia f : D(0; r) ! C; f (z) = an z n este olomorf¼a.:
n=0 n=0

P
1
Observaţia V.6: Seria an (z z0 )n este absolut şi uniform convergent¼
a
n=0
pe compactele din D(z0 ; r); iar suma sa este olomorf¼ a pe D(z0 ; r) .
De…niţia V.10: O funcţie f : D C ! C (unde mulţimea D este deschis¼ a)
se numeşte analitic¼a pe D dac¼a:
Oricare ar … z0 2 D exist¼ a discul D(z0 ; r); r > 0 şi exist¼
a (an )n2N C
P1
astfel încât f (z) = an (z z0 )n ; pentru orice z 2 D(z0 ; r):
n=0
Folosind teorema V.8’pe …ecare disc D(z0 ; r) D obţinem:
Teorema V.10: Orice funcţie analitic¼a este o funcţie olomorf¼a.

V.3. Serii Laurent

Vom studia în continuare un alt tip de serii de funcţii, speci…ce spaţiului C; ce


se vor dovedi ulterior deosebit de importante în clasi…carea singularit¼ aţilor
izolate ale funcţiilor.

De…niţia V.11: 1) Se numeşte serie Laurent o serie de forma:


1
X
an (z z0 )n ; z0 2 C …xat, an 2 C; 8n 2 N; (6)
n= 1

unde prin sumarea de la 1 la +1 se înţelege


1
X X1 1
X
an (z z0 )n = an (z z0 )n + an (z z0 )n
n= 1 n= 1 n=0

sau
1
X 1
X 1
X
an (z z0 )n = a m (z z0 ) m
+ an (z z0 )n :
n= 1 m=1 n=0

Prima dintre cele dou¼ a serii în care se descompune seria Laurent se numeşte
partea principal¼a, iar a doua se numeşte partea analitic¼a (sau partea taylorian¼a )
a seriei Laurent.
2) O serie Laurent se numeşte convergent¼a dac¼ a atât partea principal¼ a, cât
şi partea sa taylorian¼a sunt convergente.

43
Pentru o serie Laurent ne vor interesa aceleaşi probleme ca în cazul seriilor
de puteri: structura mulţimii de convergenţ¼
a, tipul de convergenţ¼
a a seriei şi
propriet¼
aţiile funcţiei sum¼
a.
P
1
Teorema V.11: Mulţimea de convergenţ¼a pentru o serie Laurent an (z
n= 1
z0 )n este o coroan¼a circular¼a centrat¼a în z0 :

D(z0 ; r1 ; r2 ) = fz 2 C j r1 < jz z0 j < r2 g; 0 < r1 < r2 :


Convergenţa este absolut¼a şi uniform¼a pe compactele din D(z0 ; r1 ; r2 ), iar
suma seriei este olomorf¼a.

V.4. Funcţii olomorfe pe mulţimi deschise

În continuare vom urm¼ ari s¼


a studiem problema reciproc¼ a: în ce condiţii o
funcţie complex¼a se poate dezvolta în serie Taylor sau Laurent?
Abord¼ am mai întâi cazul seriilor Taylor.
Dat¼ a o funcţie f : D C ! C; unde D este un deschis, ne întreb¼ am ce
proprietate a lui f asigur¼a analiticitatea sa (adic¼
a posibilitatea de a se dezvolta
în serie de puteri în jurul …ec¼
arui punct z0 2 D) :
1
X
f (z) = an (z z0 )n ; 8 z 2 D(z0 ; r):
n=0

De asemenea, ne întreb¼ am ce relaţie exist¼


a între coe…cienţii an şi funcţia f
, dar şi cum s¼
a g¼asim raza de convergenţ¼a r f¼
ar¼
a (eventual) a face dezvoltarea
lui f în serie de puteri. R¼
aspunsul este dat de urm¼ atoarea teorem¼ a:

Teorema V.12 (analiticitatea funcţiilor olomorfe): Dac¼a f : D C !


C este olomorf¼a, iar D un deschis, atunci f este analitic¼a, anume
pentru orice z0 2 D exist¼a r = d(z0 ; F r D) astfel încât 8 z 2 D(z0 ; r) are
loc dezvoltarea:
X1
f (n) (z0 )
f (z) = (z z0 )n :
n=0
n!

Observaţia V.7: Teoremele V.10 şi V.12 ne spun c¼ a, în cazul complex,


funcţiile derivabile şi cele analitice coincid (în R, funcţiile analitice nu sunt tot
una cu funcţiile derivabile, nici m¼ a C 1 ).
acar cu cele de clas¼

Exemplul V.3:: S¼ a dezvolt¼ am în serie de puteri în jurul originii funcţiile


elementere:
I. f : C ! C; f (z) = ez : Stabilim întâi mulţimea de convergenţ¼
a:
z0 = 0 ) r = d(0; F rC) = +1:

44
f (n) (0) 1
Apoi an = n! = n! (f (n) (z) = ez ; 8 n 2 N ): Atunci

X1
1
ez = z n ; 8 z 2 C:
n=0
n!

II. f : C n [ 1; 1] ! C; f (z) = ln (1 + z) :
Raza de convergenţ¼ a este r = d (0; [ 1; 1]) = 1; deci dezvoltarea va avea
loc în D(0; 1):
Derivatele succesive ale logaritmului sunt
1 2 3
f 0 (z) = 1+z ; f 00 (z) = (1 + z) ; f 000 (z) = 1 2 (1 + z) ; ::::;
n 1 n
f (n) (z) = ( 1) (n 1)! (1 + z) ; :::;
n 1 1
de unde a0 = 0; a1 = 1; a2 = 2 ; a3 = 13 ; ::: ; an = ( 1)
1
n ; ::: .
Deducem c¼ a dezvoltarea în serie Taylor a lui f este
1
X n 1 1 n
ln(1 + z) = ( 1) z ; 8 z 2 D (0; 1) :
n=0
n
III. f; g : C ! C; f (z) = sin z; g (z) = cos z:
Dezvoltarea are loc pentru ambele funcţii în tot planul complex.
Calcul¼ am derivatele funcţiei f :
f 0 (z) = cos z; f 00 (z) = sin z; f 000 (z) = cos z; f IV (z) = sin z şi apoi
derivatele se repet¼ a din patru în patru; urmeaz¼ a c¼
a
1 1
a4k = 0; a4k+1 = (4k+1)! ; a4k+2 = 0; a4k+3 = (4k+3)! ; k 2 Z şi dezvoltarea
în serie de puteri a funcţiei f este
1
X n 1
sin z = ( 1) z 2n+1 ; 8 z 2 C:
n=0
(2n + 1)!

În mod similar pentru g derivatele se repet¼


a din patru în patru şi va avea
loc dezvoltarea
X1
n 1
cos z = ( 1) z 2n ; 8 z 2 C:
n=0
(2n)!

V.5. Funcţii olomorfe într-o coroan¼


a circular¼
a

Putem formula acum problema reciproc¼ a pentru dezvolt¼ari Laurent: dat¼ao


funcţie pe o coroan¼a circular¼
a D(z0 ; r1 ; r2 );s¼
a g¼
asim condiţii care s¼
a ne asigure
dezvoltarea ei în serie Laurent dup¼
a puterile (pozitive si negative) ale lui (z z0 ):
Teorema V.13: Dac¼a f : D(z0 ; r1 ; r2 ) ! C este olomorf¼a, atunci f se
poate dezvolta în serie Laurent dup¼a puterile lui z z0 :
De…niţia V.12: Se numeşte disc punctat coroana circular¼
a D(z0 ; 0; r); cu
r > 0:

45
Observaţia V.8: Seriile de puteri sunt în leg¼ atur¼
a cu discurile şi funcţiile
olomorfe pe disc, iar seriile Laurent sunt asociate coroanelor circulare şi funcţi-
ilor olomorfe în coroane circulare . Mai exact pentru D o mulţime deschis¼ a şi

z0 2 D; dac¼ a f : D C ! C este olomorf¼ a, atunci f se dezvolt¼


a în serie
de puteri în jurul lui z0 pe un disc D(z0 ; r); iar dac¼ a f : D nfz0 g ! C este
olomorf¼
a, atunci f este dezvoltabil¼ a în serie Laurent în jurul lui z0 pe discul
punctat D(z0 ; r)nfz0 g = D(z0 ; 0; r):

46
Capitolul al VI-lea
Reziduuri
VI.1. Singularit¼
aţi izolate.

De…niţia VI.1: Se numeşte punct singular izolat pentru o funcţie f un


punct z0 dintr-o mulţime deschis¼
a D C astfel încât f : D nfz0 g ! C este
olomorf¼
a.
Observaţia VI.1: Dac¼ a z0 este un punct izolat singular pentru f; rezult¼
a

a f admite dezvoltare Laurent pe discul punctat 0 < jz z0 j < r :
1
X 1
X
f (z) = an (z z0 )n + a n (z z0 ) n
:
n=0 n=1

În funcţie de felul cum se prezint¼ a partea principal¼ a din aceast¼


a dezvoltare,
putem avea urm¼ atoarele tipuri de singularit¼
aţi izolate:
De…niţia VI.2:
1. z0 este punct singular aparent dac¼ a partea principal¼ a în dezvoltarea de
mai sus lipseşte:
a n = 0; 8n 1:
2. z0 este pol (de ordin n0 ) dac¼
a partea principal¼
a este o sum¼
a …nit¼
a:

9 n0 1 încât a n0 6= 0, iar a n = 0; 8 n > n0 :

3. z0 este singularitate esenţial¼


a dac¼
a partea principal¼
a este o serie efectiv¼
a
(mulţimea coe…cienţilor nenuli din partea principal¼
a este in…nit¼
a):

cardfn 2 N ; a n 6= 0g = o:

Exemplul VI.1:
ez 1
f (z) = ; z 2 C n f0g este funcţie olomorf¼
a.
z
Se observ¼
a c¼
a punctul z0 sete singulsritate izolat¼
a pentru funcţia f:

X1 1 1
zn 1 X zn X zm
ez = ) f (z) = = ; care este serie de puteri efectiv¼
a,
n=0
n! z n=1 n! m=0
(m + 1)!

de unde rezult¼a c¼
a z0 = 0 este singularitate aparent¼ a.
Exemplul VI.2:
1
f (z) = n ; z 2 Cnf0g
z
este gata dezvoltat¼a în serie Laurent în jurul punctului singular izolat z0 = 0 cu
partea taylorian¼ a z1n , de unde rezult¼
a 0, iar partea principal¼ a c¼
a z0 = 0 este pol
de ordin n:

47
Exemplul VI.3:
1
f (z) = sin ; z 2 C n f0g;
z
având singularitatea izolat¼
a z0 = 0:
1
Folosind dezvoltarea funcţiei sin w în serie de puteri, f¼
acând w = z avem:

X1 2n+1
( 1)n 1
f (z) = având partea principal¼
a chiar seria
n=0
(2n + 1)! z

X1
( 1)n 1
2n+1
; de unde rezult¼
a c¼
a z0 = 0 este singularitate esenţial¼
a.
n=0
(2n + 1)! z

Pentru o funcţie f : D n fz0 g ! C olomorf¼ a urm¼arim în continuare s¼ a carac-


teriz¼am tipurile de singularit¼aţi izolate cu ajutorul limitei funcţiei f în punctul
z0 . Un prim rezultat, referitor la singularit¼ aţi aparente, este:
Teorema VI.1 (teorema de caracterizare a singularit¼ aţilor aparente):
Fie f : D n fz0 g ! C olomorf¼a, unde D C este un deschis şi z0 2 D: Atunci
au loc echivalenţele:
1. z0 este singularitate aparent¼
a;
2. 9 lim f (z) 2 C;
z!z0
3. f este m¼arginit¼
a într-o vecin¼
atate V (z0 ) n fz0 g;
4. (caracterizarea lui Riemann) 9 lim (z z0 ) f (z) = 0:
z!z0
De…niţia VI.3: O funcţie g are un zerou de ordin n în z0 dac¼ a exist¼a o
funcţie olomorf¼
a g1 având acelaşi domeniu de de…niţie ca g încât g1 (z0 ) 6= 0 şi
g(z) = (z z0 )n g1 (z) pe o vecin¼ atate a lui z0 .

Teorema VI.2: Fie f : D n fz0 g ! C olomorf¼ a, unde D C un deschis şi


z0 2 D: Urm¼ atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. z0 este pol de ordin n pentru f ;
2. Funcţia (z z0 )n f (z) are în z0 singularitate aparent¼
a, cu
lim (z z0 )n f (z) 2 C n f0g
z!z0
1
3. Funcţia f are în z0 un zerou de ordin n:
Teorema VI.3 (teorema de caracterizare a polilor): Fie f : D n fz0 g !
C olomorf¼a, unde D C este mulţime deschis¼ a şi z0 2 D:
f are în z0 pol dac¼
a şi numai dac¼
a 9 lim f (z) = 1:
z!z0
sin z
Exemplu VI.4: Fie f (z) = z3 ;
z 2 C n f0g; punctul z0 = 0 este singular-
itate izolat¼
a pentru f: Pentru a stabili tipul singularit¼
aţii calcul¼
am
lim f (z) = lim sinz z z12 = 1; (deoarece sinz z ! 1 şi z12 ! 1 atunci când
z!z0 z!0
z ! z0 ), deci z0 este pol.

asim ordinul polului: c¼aut¼
am n 2 N astfel încât 9 lim (z z0 )f (z) 2
z!z0
C n f0g:

48
sin z sin z
lim z n = lim z n 2
= 1 2 C n f0g pentru n = 2;
z!0 z3 z!0 z
deci z0 = 0 este pol de ordin 2.
Teorema VI.4 (teorema de caracterizare a singularit¼ aţilor esenţiale):
Fie f : D n fz0 g ! C olomorf¼ a, unde D C este deschis şi z0 2 D: Urm¼ a-
toarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. f are în z0 singularitate esenţial¼
a;
2. Nu exist¼a lim f (z) în C1 ;
z!z0
3. Exist¼a dou¼a şiruri (zn ); (wn ) D n fz0 g; cu zn ; wn ! z0 încât f (zn ) !
A; f (wn ) ! B; iar A 6= B (A; B 2 C1 ):

VI.2. Reziduuri

De…niţia IV.4: Fie f : D n fz0 g ! C olomorf¼


a, unde D C este deschis
şi z0 2 D: Atunci f admite pe un disc punctat 0 < jz z0 j < r o dezvoltare
Laurent:
a n a 1
f (z) = ::: + n
+ ::: + + a0 + a1 (z z0 ) + :::
(z z0 ) z z0

Se numeşte reziduul funcţiei f în z0 coe…cientul a 1 din aceast¼a dezvoltare.


Vom nota a 1 = rez(f; z0 ):
Motivarea noţiunii: S¼ a presupunem c¼ a avem o curb¼
a simpl¼
a închis¼
a( )
D n fz0 g încât z0 2 intD : Atunci
Z Z Z Z
dz dz
f (z)dz = :::+a n +:::+a 1 + [a0 + a1 (z z0 ):::] dz:
(z z0 )n z z0

Funcţia a0 + a1 (z z0 ) + ::: …ind olomorf¼


a pe D(z0 ; r) va avea integrala
0 (conform teoremei fundamentale a lui Cauchy).
Pentru n > 1; funcţia

1 n (z z0 ) n+1
= (z z0 ) are pe D n fz0 g primitiva şi deci
(z z0 )n n+1

integrala sa pe curba închis¼


R a ( ) va … 0.
a z dzz0 = 2 i (exemplul din paragraful III.2).
Pentru n = 1 ştim c¼
R
Deci f (z)dz = 2 i a 1 ; ceea ce justi…c¼
a interesul nostru pentru coe…cientul
a 1dintre toţi coe…cienţii dezvolt¼
arii.
Metode de calcul a reziduurilor:
I. Dac¼a z0 este singularitate aparent¼ a pentru f; atunci (partea principal¼
a
lipsind) avem:
rez(f; z0 ) = 0:

49
II. a) Dac¼
a z0 este pol pentru f , s¼
a presupunem mai întâi c¼
a z0 este pol de
ordin 1:
a 1
f (z) = + a0 + a1 (z z0 ) + ::: ; pe 0 < jz z0 j < r:
z z0

) (z z0 )f (z) = a 1 + a0 (z z0 ) + :::;
trecâd la limit¼
a pentru z ! z0 în aceast¼
a egalitate va rezulta c¼
a

rez(f; z0 ) = a 1 = lim (z z0 )f (z):


z!z0

g(z)
Aplicaţie: Fie f (z) = h(z) ; unde g; h : D C ! C olomorfe, z0 2 D încât
0
g(z0 ) 6= 0 şi h(z0 ) = 0; h (z0 ) 6= 0; h va avea în z0 un zerou de ordin 1 :

h(z) = (z z0 )h1 (z) ; h1 olomorf¼


a cu h1 (z) 6= 0: Atunci

g(z) g g
(z z0 )f (z) = ; funcţia …ind olomorf¼
a pe un disc D(z0 ; r); (z0 ) 6= 0;
h1 (z) h1 h1
adic¼
a f are în z0 un pol de ordin 1:

z z0 g(z0 )
rez(f; z0 ) = lim (z z0 )f (z) = lim g(z) = 0 :
z!z0 z!z0 h(z) h (z0 )
b) Dac¼
a f are în z0 un pol de ordin n > 1; vom avea

(z z0 )n f (z) = a n +a n+1 (z z0 ) + ::: + a 1 (z z0 )n 1


+ a0 (z z0 )n + :::;

derivând relaţia succesiv de (n 1) ori g¼


asim:

[(z z0 )n f (z)](n 1)
= (n 1)!a 1 + n!a0 (z z0 ) + :::

1
obţinem rez(f; z0 ) = a 1 = lim [(z z0 )n f (z)](n 1)
:
(n 1)! z!z0
III. Dac¼
a z0 este singularitate esenţial¼
a pentru f , neavând o formula de
calcul pentru reziduu, modalitatea de a-l g¼ asi este s¼
a realiz¼
am în jurul lui z0
pentru f; pe un disc punctat, dezvoltarea Laurent.

50
VI.3. Teorema reziduurilor

Vom da în continuare rezultatul esenţial legat de calculul integralelor cur-


bilinii pentru funcţii care au singularit¼
aţi izolate în interiorul domeniului deter-
minat de curb¼ a.
Teorema VI.5 (teorema reziduurilor): Fie f : D n fz1 ; :::; zn g ! C
olomorf¼a cu D C mulţime deschis¼ a şi z1 ; :::; zn 2 D: Dac¼ a D n fz1 ; :::; zn g
este o curb¼
a simpl¼
a închis¼
a omotop¼ a cu un punct în D; atunci
Z X
f (z)dz = 2 i rez(f; zk ):
zk 2intD

Figura VI.1

O extensie a acestei teoreme este asa numit¼ a teorema a semireziduurilor:


Teorema VI.6 (teorema semireziduurilor): Fie un contur simplu
închis dintr-un domeniu D si f : Dn(fa1 ; a2 ; :::; am g [ fz1 ; z2 ; :::; zn g) ! C
o funcţie olomorf¼ a, unde a1 ; a2 ; :::; am 2 intD sunt singularit¼ aţi izolate şi
z1 ; z2 ; :::; zn 2 sunt poli de ordin 1.
i) Dac¼ a adimte tangent¼ a unic¼ a în z1 ; z2 ; :::; zn ; atunci
Z m
X n
X
f (z)dz = 2 i rez(f; aj ) + i rez(f; zk ):
j=1 k=1

51
ii) Dac¼
a k este unghiul dintre semitangente în zk la ; atunci
Z m
X n
X
f (z)dz = 2 i rez(f; aj ) + i ( k ) rez(f; zk ):
j=1 k=1

Figura VI.2

VI.4. Aplicaţii ale teoremei reziduurilor în calculul unor integrale


reale

I. Ne propunem s¼
a calcul¼
am integrala
Z2
I= R(cos t; sin t)dt;
0

unde R este o funcţie raţional¼


a al c¼
arei numitor în cos t şi sin t se anuleaz¼
a.
C¼aut¼am o curb¼a ( ) simpl¼
a închis¼a (t) = x(t) + iy(t) C cu t 2 [0; 2 ] şi o
funcţie
R complex¼a f încât I s¼
a se poat¼a exprima cu ajutorul integralei complexe
f (z)dz:
O alegere convenabil¼ a este cercul unitate (la fel de bine poate … luat orice
alt cerc cu centrul în origine)
: jzj = 1 , z = cos t + i sin t; t 2 [0; 2 ]:
Cum z = cos t i sin t rezult¼ a
z+z z z
cos t = ; sin t = ;
2 2i

52
2
Înlocuim z = jzjz = z1 şi ţinem cont c¼
a dz = ( sin t + i cos t)dt = izdt; adic¼
a
dz
dt = iz :
Funcţia complex¼a de integrat va …

z + z1 z z1 1
f (z) = R ; :
2 2i iz
Atunci, din teorema reziduurilor
X z + z1 z z1 1
I=2 i rez R ; ; zk :
2 2i iz
jzk j<1

R1
II. Fie R o funcţie raţional¼
a şi vrem s¼
a calcul¼
am eiax R(x)dx: Pentru a
1
avea asigurat¼a convergenţa la +1 şi 1; conform criteriului de convergenţ¼ a în
(vezi criteriile de convergenţ¼
a a integralelor generalizate din funcţii pozitive);
P
pentru R = Q va trebui s¼
a presupunem c¼ a:
În cazul a = 0; 1 + gradP < gradQ; adic¼ a 2 + gradP gradQ;
În cazul a > 0; 1 + gradP gradQ:
Ne vom situa în prima ipotez¼ a. În plus mai presupunem c¼ a Q(x) 6= 0 8 x 2
R1 iax
R: Asiguraţi de convergenţa integralei I = e R(x)dx avem c¼ a I =
1
Rr
lim eiax R(x)dx: Vom considera o curb¼
a = 1 [ 2; unde 1 este seg-
r!1 r
mentul [ r; r] de pe axa real¼
a; vom completa cu un semicerc 2 aşa ca în
…gura VI.3.

Figura VI.3

Funcţia pe care o alegem este f (z) = eiax R(z):


În toate exemplele, ideeaR general¼a este de a calcula, pentru o curb¼
a şi o
funcţie f convenabil alese, f (z)dz prin dou¼ a metode: prin teorema rezidu-
urilor şi prin teorema III.2, alegând o parametrizare a curbei ( ):
Putem alege r > 0 su…cient de mare încât D s¼ a conţin¼
a toate singularit¼
aţile
izolate ale lui f a‡ate în semiplanul superior.

53
Cum R este funcţie raţional¼ a, singularit¼
aţile lui f vor … în num¼
ar …nit ( vor
… printre r¼ ad¼
acinile lui Q) şi vor … poli (anulând numitorul, vor face ca limita
funcţiei s¼
a …e 1).
Deci Z X
f (z)dz = 2 i rez(f; zk ):
Im zk >0

Parametrizând curba ( 1 ) avem z = t + i 0; t 2 [ r; r]; de unde dz = dt şi


R Rr
f (z)dz = f (t)dt:
r
1 R
Ar¼at¼
am c¼a lim f (z)dz = 0 :
r!1
2

Z
f (z)dz l( 2) sup jf (z)j r sup eiaz jR(z)j
z2 2 z2 2
2

eiaz = eiax ay
=e ay
1 pentru y = Im z > 0:
Rezult¼
a
Z
M r!1
f (z)dz r sup jR(z)j r ! 0:
jzj=r r2
2

Obţinem, prin trecere la limit¼


a pentru r ! 1;
Z Z1 X
lim f (z)dz = f (x)dx; adic¼
aI=2 i rez(f; zk ):
r!1
1 Im zk >0

R0
III. S¼
a calcul¼
am integrala real¼
a generalizat¼
aI= R(x)dx; unde R este o
1
P (x)
funcţie raţional¼
a R(x) = Q(x) cu Q(x) 6= 0 pentru x 0:
Pentru a avea asigurat¼ a convergenţa la 1; conform criteriului în , vom
cere ca 2 + gradP gradQ: Vom integra functia complex¼
a f (z) = R(z) ln z
pe curba din …gura VI.4, ocolind partea de pe semiaxa real¼ a negativ¼a prin
segmentele I1 si I2 paralele cu aceasta.

54
Figura VI.4

Avem
Z Z Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz f (z)dz f (z)dz: (1)
C(0;r) I1 C(0; ) I2

Parametriz¼ am segmentele I1 ; I2 :
I1 : z = x + i"; x 2 [ r; ]; dz = dx
I2 : z = x i"; x 2 [ r; ]; dz = dx
Atunci
Z Z Z
f (z)dz f (z)dz = [R(x + i") ln(x + i") R(x i") ln(x i")] dx
I1 I2 r

Pentru a calcula ln z pe cele dou¼a segmente observ¼am c¼ a argumentul s¼


au
dinspre semiplanul superior este ; iar dinspre semiplanul inferior este :

55
Explicit¼
am logaritmul complex pe I1 ; I2 :
p
ln(x + i") = ln x2 + "2 + i arg(x + i") ! ln jxj + i ;
"!0
p
ln(x i") = ln x2 + "2 + i arg(x i") ! ln x i:
"!0

Atunci
Z Z Z Z0
r!1
f (z)dz f (z)dz = 2 i R(x)dx ! 2 i R(x)dx: (2)
!0
I1 I2 r 1

Integralele pe cele dou¼


a cercuri tind la 0:

Z
f (z)dz 2 r sup jR(z)j jln zj 2 r sup jR(z)j jln jzj + i arg zj
jzj=r jzj=r
C(0;r)

M r!1
2 r (jln rj + ) ! 0
r2

Z
f (z)dz 2 sup jR(z)j (jln jzjj + jarg zj)
jzj=
C(0; )

!0
2 M ( ln + ) ! 0:
Pentru r > 0 su…cient de mare şi "; > 0 mici toate r¼ ad¼
acinile numitorului
(adic¼
a singularit¼
aţile lui f ) s¼
a se g¼
aseasc¼
a în intD :
Aplicând teorema reziduurilor pe g¼ asim
Z X
f (z)dz = 2 i rez(f; zk ): (3)
zk 2intD

Combinând acest rezultatele din (1) ; (2) si (3) deducem


Z X
lim f (z)dz ! 2 iI; de unde I = rez(f; zk ):
r!1;"!0; !0
zk 2C

R1
IV. S¼
a calcul¼
am integrala real¼
a generalizat¼
aI = R(x)dx; unde R este o
0
P (x)
funcţie raţional¼
a R(x) = Q(x) cu Q(x) 6= 0 pentru x 0:
Pentru a avea asigurat¼ a convergenţa la +1 vom presupune 2 + gradP
gradQ:
Curba pe care o vom alege este cea din …gura VI.5 , iar funcţia de integrat
f (z) = R(z) ln z;

56
Figura VI.5

unde vom presupune pentru funcţia ln c¼ a argumentul ia valori în (0; 2 ]


(deci z 2 C n [0; +1); ln z = ln jzj + i arg z):
Observ¼ am c¼a pe semiaxa pozitiv¼ a Ox, dinspre semiplanul superior argumen-
tul este 0, iar dinspre semiplanul inferior argumentul este 2 :
Putem alege r > 0 su…cient de mare şi "; > 0 su…cient de mici încât toate

ad¼acinile lui Q (adic¼
a singularit¼
aţile lui f ) s¼
a se g¼
aseasc¼ a în intD :
Atunci
Z X
f (z)dz = 2 i rez(f; zk ):
zk 2intD

Pe de alta parte
Z Z Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz f (z)dz f (z)dz:
C(0;r) I1 C(0; ) I2

Parametriz¼ am I1 si I2 similar ca în cazul III anterior:


I1 : z = x + i"; x 2 [ ; r]; dz = dx

57
I2 : z = x i"; x 2 [ ; r]; dz = dx si g¼
asim
p
ln(x + i") = ln x2 + "2 + i arg(x + i") ! ln jxj + i0 = ln x
"!0
p
ln(x i") = ln x2 + "2 + i arg(x i") ! ln x + 2 i:
"!0

Atunci
Z Z Zr Z1
r!1
f (z)dz f (z)dz = 2 i R(x)dx ! 2 i R(x)dx:
!0
I1 I2 0

R M r!1
Analog ca în cazul III, f (z)dz 2 r r2 (jln rj + 2 ) ! 0 şi
C(0;r)
R !0
f (z)dz 2 M ( ln + 2 ) ! 0:
C(0; )
Atunci
Z1 X
R(x)dx = rez(f; zk ):
0 zk 2intD

R1
V. S¼
a presupunem acum c¼
a dorim s¼
a calcul¼
am integrala real¼
aI = R(x) ln xdx;
0
P (x)
unde R este o funcţie raţional¼a R(x) = Q(x) cu Q(x) 6= 0 pentru x 0:
Pentru a avea asigurat¼ a convergenţa la +1 vom presupune din nou c¼ a 2+
gradP gradQ:
Curba pe care o vom alege este tot cea din …gura VI.5 , iar funcţia de integrat
f (z) = R(z) ln2 z:
Facem aceeaşi convenţie ca la cazul IV şi anume c¼a funcţia argument ia valori
în (0; 2 ] (deci ln z = ln jzj + i arg z; z 2 C n [0; +1) ):
Avem
Z Z Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz f (z)dz f (z)dz:
C(0;r) I1 C(0; ) I2

R r!1
Utilizând calculul f¼
acut în exemplul precedent avem c¼
a f (z)dz ! 0
C(0;r)
R !0
şi f (z)dz ! 0:
C(0; )
Dar

ln2 (x + i") ! (ln x + i0)2 = ln2 x;


"!0
2
ln (x i") ! (ln x + 2 i)2 ;
"!0

58
de unde
Z Z Zr Zr
2 r!1
f (z)dz f (z)dz = 2 i R(x) ln xdx + 4 R(x)dx !
!0
I1 I2
Z1 Z1
r!1 2
! 2 i R(x) ln xdx + 4 R(x)dx:
!0
0

Aceasta âmpreun¼
a cu teorema reziduurilor
Z X
f (z)dz = 2 i rez(f; zk ):
zk 2intD

ne conduce la relaţia

X Z1 Z1
rez(f; zk ) = R(x) ln xdx 2 i R(x)dx:
zk 2intD 0

Identi…când p¼
arţile reale din cele doi membri g¼
asim
Z1 X
R(x) ln xdx = Re[ rez(f; zk )]:
zk 2intD

59

S-ar putea să vă placă și