Spaţiu aerian - coloană de aer care este supusă suveranităţii unui stat de- terminat atunci când se află situată deasupra teritoriului acelui stat, sau nu este supusă dacă se află situată deasupra mării libere. Regimul juridic al spaţiului aerian al statelor este reglementat prin legislaţia statelor, cât şi prin convenţii internaţionale. Ca urmare a progreselor rapide ale aviaţiei după anul 1900. a apărut necesitatea reglementării navigaţiei aeriene şi creării unor norme de drept internaţional menite să guverneze activitatea statelor în acest mediu. Principiul suveranităţii statului asupra spaţiului său aerian a fost stabilit prin Convenţia privind navigaţia aeriană încheiată la Paris în 1919. Aceasta stipula că fiecare parte are suveranitate completă şi exclusivă asupra spaţiului aerian de deasupra teritoriului său. Spaţiul aerian de deasupra largului mării este liber. Statele contractante admit în relaţiile dintre ele şi în condiţii de egalitate şi reciprocitate, libertatea de trecere în timp de pace pentru aeronavele civile ale celorlalte părţi contractante pe deasupra teritoriului lor. După cel de-al doilea război mondial, a fost convocată la Chicago, in 1944, o conferinţă care a adoptat mai multe convenţii privind spaţiul aerian. Convenţia asupra aviaţiei civile internaţionale, conform căreia fiecare stat are suveranitate completă şi exclusivă asupra spaţiului aerian de deasupra teritoriului său. Suveranitatea statului presupune colaborarea internaţională bi- şi multilaterală în vederea reglementării navigaţiei şi transporturilor civile internaţionale. Convenţia face distincţia între: - servicii aeriene neregulate (art. 5). care au un caracter ocazional; - servicii aeriene internaţionale regulate (art. 6), care se desfăşoară pe baza autorizării prealabile a statului survolat, beneficiind de regularitatea programelor, frecvenţelor, orarelor şi rutelor care se stabilesc prin acorduri bilaterale; - cabotaj (art. 7), care reprezintă navigaţie aeriană civilă între puncte situate pe teritoriul aceluiaşi stat, rezervată în exclusivitate statului respectiv. Prin această convenţie a fost creată Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionalei OACI), ca instituţie specializată a ONU, care are ca scopuri dezvoltarea ordonată şi sigură a aviaţiei civile internaţionale, respectarea
194 Drept internaţional public
drepturilor statelor părţi, evitarea discriminărilor, îmbunătăţirea securităţii
zborului. Acordul cu privire la tranzitul serviciilor aeriene internaţionale, acordul celor două libertăţi: - dreptul de survol al aeronavelor străine prin spaţiul aerian al statelor, ceea ce înseamnă trecerea lor inofensivă prin acest spaţiu, tară să aterizeze; - dreptul aeronavelor străine de escală tehnică pe teritoriul unui stat. în vederea aprovizionării cu carburanţi sau pentru reparaţii. Acordul cu privire la transportul aerian internaţional. acordul celor cinci libertăţi ale aerului: - libertatea de survol: - dreptul de escală necomercială; - dreptul aeronavelor străine de a debarca pasageri, corespondenţă şi mărfuri provenind din statul a cărui naţionalitate o are aeronava, pe teritoriul oricărei părţi contractante la convenţie; - dreptul aeronavelor străine de a îmbarca pasageri, corespondenţă şi mărfuri cu destinaţia statului ei de înmatriculare; - dreptul aeronavelor străine de a debarca şi îmbarca pasageri, cores- pondenţă şi mărfuri pe teritoriul oricărui stat parte contractantă a convenţiei. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate pasagerilor şi mărfurilor în transport aerian este reglementată prin Convenţia de la Varşovia din 1929. cu modificările ulterioare. îndeosebi Protocolul de la Haga din 1955. Răspunderea pentru prejudicii cauzate la sol este guvernată de prevederile Convenţiei de Ia Roma din 1951, cu modificările ulterioare. Pentru asigurarea securităţii zborului au fost încheiate convenţiile; - Convenţia de la Tokio din 1963. referitoare la infracţiuni şi alte acte săvârşite la bordul aeronavelor: - Convenţia de la Montreal din 1971 pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile.