Sunteți pe pagina 1din 41

1. Definitia preventiei stomatologice. Obiectivul principal al stomatologiei preventive.

Preventia stomatologica-o ramura a stomatologiei care are drept scop de a depista


si a trata cit mai precoce leziunile si bolile buco dentare.E mai usor sa previi decit sa
tratezi.
Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-
functionale ale odontomului, sa fie conservate de-a lungul intregii vieti, pacientii prin educatie sa
impiedice declansarea bolii, punând- o sub control.
Promovarea sanatatii reprezinta procesul prin care indivizii sau colectivitatile pot sa-si sporeasca
controlul asupra sanatatii, imbunatatind starea de sanatate. Promovarea sanatatii include
considerente care motiveaza schimbarea modului de viata Promovarea sanatatii si prevenirea
bolii pot fi privite ca doua actiuni separate, dar complementare, care se desfasoara concomitent.
Prevenirea bolii reprezinta strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii
Strategia stomatologiei preventive este complexa, difera de la tara la tara si cuprinde:
profilaxia primara, secundara si tertiara.

2. Profilaxia primara. Definitia. Profilaxia primara a cariei dentare si parodontopatiilor.


Profilaxia primara are drept scop evitarea aparitiei maladiilor si vizeaza pe de o parte -
cresterea rezistentei tesuturilor cavitatii bucale la actiunea factorilor nocivi si pe de alta parte –
eliminarea factorilor cu rol determinant sau favorizant in declansarea afectiunilor
stomatologice. In cadrul profilaxiei primare trebuie sa evitam aparitia bolilor prin:
- educatie sanitara;
- alimentatie corecta;
- rationalizarea consumului de zahar;
- igiena buco-dentara corecta;
- control periodic;
- profilaxia cu fluor;
- utilizarea agentilor chimici de inhibare a placii bacteriene s.a.
Toate aceste mijloace se adreseaza tuturor membrilor
colectivitatii.
Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are in vedere cele patru metode propuse de OMS:
- fluorizarea generala si locala;
- igiena alimentatiei;
- igiena buco-dentara;
- sigilarea santurilor si gropitelor.
Profilaxia primara a parodontopatiilor se refera la:
- indepartarea placii bacteriene prin igiena buco-dentara corecta si apelarea la tehnicile
profesionale caracteristice stomatologiei preventive.
Profilaxia primara a cancerului din sfera B.M.F.:
- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);
- suprimarea iritatiilor cronice: margini ascutite ale dintilor cariati, obturatii debordante, lucrari
protetice traumatizante.
Studii recente arata ca 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primara.

3. Profilaxia secundara. Definitia. Profilaxia secundara a cariei dentare si parodontopatiilor.


Profilaxia secundara urmareste: depistarea si diagnosticul cât mai precoce al afectiunilor buco-
maxilo-faciale, vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un
volum de munca redus, cu un timp minim necesar din partea pacientului, permitând aplicarea
unor metode curative cât mai conservatoare pentru toate structurile teritoriului B.M.F.: dinti,
parodontiu, rebord alveolar, maxilare si parti moi.
Profilaxia secundara a cariei dentare include:
- examinare, depistare, tratament corect si precoce;
- profilaxie locala cu fluor (clatiri, geluri, lacuri etc.);
- control periodic.
Profilaxia secundara a parodontopatiilor include:
- examinare, depistare, tratainent corect si precoce al gingivitelor si parodontopatiilor marginale
cronice superficiale;
- eliminarea factorilor de iritatie cronica locala;
- control periodic.
Profilaxia secundara a cancerului din sfera B.M.F. include:
- depistarea si diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignitatii si a leziunilor de debut
ale cancerului bucal. Prevenirea cancerului bucal este considerata de OMS obiectiv prioritar al
stomatologiei. Prin profilaxia secundara a cancerului bucal, inca o treime din cancerele cu aceste
localizari pot fi salvate. Orice leziune ulcerativa care nu are tendinta de vindecare spontana, sau in
urma unui tratament in decurs de 14-21 zile, necesita consultatia de urgentâ la medicul specialist.

4. Profilaxia tertiara. Definitia. Profilaxia tertiara a cariei dentare si parodontopatiilor.

Profilaxia tertiara se refera la conceptia preventiva in cadrul tratamentului curativ, deci


când afectiunile stomatologice sunt deja instalate si sunt in faza avansata in cadrul evolutiei
lor. Aceasta include in esenta:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul si analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare si a
personalului;
- educatia sanitara, depistarea, supravegherea si controlul aplicarii mijloacelor de profilaxie;
- analiza educatiei sanitare;
- corelatia intre receptarea informatiei si aplicarea ei.

5. Nivelurile de implementare a masurilor preventive.


Nivelurile de implementare a măsurilor profilactice:
- Nivelul individual este adresat unui singur pacient ţinînd cont de nivelul lui de sănătate, necesităţile
lui, riscurile şi posibilităţile de realizare a recomandărilor medicale.
- Nivelul de grup este predestinat grupurilor de populaţii, membrii căreia au aceleaşi caracteristici de
sănătate şi riscuri, şi aceleaşi posibilităţi de a beneficia de măsuri profilactice.
- Nivelul populaţional este predestinat populaţiei unei regiuni, ţinînd cont de nivelul de sănătate a
populaţiei. La acest nivel se acţionează asupra a mai multor factori de risc, măsurile profilactice sunt
orientate către toată populaţia şi se realizează în una şi aceiaşi perioadă de timp.

6. Metode de educatie sanitara in prevenirea afectiunilor orale.


Pentru realizarea programului de prevenire si combatere a principalelor afectiuni
stomatologice, un rol esential revine actiunilor de educatie stomatologica, de
dispensarizare, precum si controlului stomatologic profilactic de doua ori pe an.
Educatia sanitara privind sanatatea oro-dentara urmareste cresterea nivelului de
cultura sanitara a populatiei, constientizarea privind necesitatea tinerii starii de sanatate buco-
dentara prin insusirea unor deprinderi de igiena nutritionala, de igiena buco-dentara cu
tehnica eficienta de periaj.
Metode de educatie sanitara:
1. educatia colectiva generalizata;
2. educatia individuala.
3. educatia colectiva in grup;
Avantajul educaţiei colective generalizate se datorează faptului că poate fi informată concomitent
o mare parte din populaţie în termeni de timp reduşi, însă, mesajul mass-media este impersonal, el
se adresează tuturor, deci altora, într-adevăr, din moment ce o informaţie e generală, ea nu ni se
adresează direct, putând fi ocultată cu uşurinţă. Se adaugă faptul că cu cât subiecţii sunt mai tineri,
cu atât mai puţin au conştiinţa temporalităţii lor.
În cabinetul stomatologic, situaţia e diferită, căci medicul nu emite o informaţie generală care se
adresează tuturor indivizilor, iar pacientul este mai apt să recepţioneze mesajul, deoarece fiind într-un
loc izolat, protejat de indiscreţii, i se poate capta atenţia printr-o discuţie individuală.
Procesul instructiv-educativ desfăşurat continuu şi sistematic în cadrul instituţiilor de educaţie şi
învăţământ (educaţia colectivă în grup) permite formarea unor deprinderi trainice, care ulterior se vor
transforma în necesitate igienică şi vor deveni o parte constituitivă a întregului comportament al
copilului.
Lectura de sinestătător a informaţiei cu mesaj educativ-sanitar are scopul de a trezi interesul pentru
igienizarea corectă a cavităţii orale, însă, copiii memorizează numai circa 8-10% din informaţia citită.
Informaţia expusă oral contribuie la motivarea copiilor în vederea respectării igienei orale,
memorizându-se numai circa 19-20% din tot materialul expus. Vizionarea standurilor , desenelor,
schemelor, tabelelor, diagramelor cu mesaj educativsanitar contribuie la memorizarea circa 30-33%
din informaţia expusă.
Vizionarea (vizionare + audiţie) de sinestătător a filmelor, emisiunilor televizate, poveştilor animate
realizate la calculator asigură o memorizare a 50-53% din toată informaţia expusă.
Educaţia sanitară efectuată de medicul stomatolog în clase, microgrupuri şi individuală cu
demonstrarea shemelor, tabelelor, diapozitivelor, filmelor cu desene animate (vizionare + audiţie +
explicaţie) contribuie la memorizarea de către copii a 78-80% din toată informaţia expusă.
Efectuarea educaţiei sanitare, bazate pe principiul problematizării (chestionare şi teste, realizate în
mod atractiv la calculator) au majorat gradul de memorizare a informaţiei redate până la 80-83%.
Demonstraţia tehnicii de periaj dentar pe mulaje, jucării, concursurile de periaj şi efectuarea de către
copii a periajului pe mulaje, apoi în faţa oglinzii (vizionare + audiţie + explicaţie + acţiune) a contribuit
la memorizarea a 90-92% din toată informaţia adresată copiilor.
Jocurile didactice, concursurile de periaj, concursurile de desene şi seratele cu mesaj educativ-
sanitar, organizate periodic asigură memorizarea a 94-96% din informaţia expusă şi contribuie la
perfectarea cunoştinţelor copiilor, motivarea şi conştientizarea lor în vederea necesităţii igienizării
sistematice a cavităţii orale

7. Formele de educatie sanitara in prevenirea afectiunilor orale.


Pentru realizarea programului de prevenire si combatere a principalelor afectiuni
stomatologice, un rol esential revine actiunilor de educatie stomatologica, de dispensarizare,
precum si controlului stomatologic profilactic de doua ori pe an.
Educatia sanitara privind sanatatea oro-dentara urmareste cresterea nivelului de cultura
sanitara a populatiei, constientizarea privind necesitatea tinerii starii de sanatate buco-dentara prin
insusirea unor deprinderi de igiena nutritionala, de igiena buco-dentara cu tehnica eficienta de periaj.
Formele de educatie sanitara:
a) activa: convorbiri, discursuri, cursuri etc.
b) pasiva: literatura stiintifica de popularizare, articole in presa periodica, standuri si buclete,
demonstrarea filmelor, buletine sanitare, expozitii, emisiuni tele- si radiofonice cu mesaj
educativ-sanitar.
Lectura de sinestatator a informatiei cu mesaj educativ-sanitar, copiii memorizeaza numai
circa 8-10% din informatia citita.
Informatia expusa oral contribuie la motivarea copiilor in vederea respectarii igienei
orale, memorizându-se numai circa 19-20% din tot materialul expus.
Vizionarea standurilor, desenelor, schemelor, tabelelor, contribuie la memorizarea circa
30-33% din informatia expusa.
Vizionarea (vizionare + auditie) de sinestatator a filmelor, emisiunilor televizate,
povestilor animate realizate la calculator asigura o memorizare a 50-53% din toata informatia
expusa.
Educatia sanitara efectuata de medicul stomatolog in clase, microgrupuri si individuala cu
demonstrarea shemelor, tabelelor, diapozitivelor, filmelor cu desene animate (vizionare +
auditie + explicatie) contribuie la memorizarea de catre copii a 78-80% din toata informatia
expusa.
Efectuarea educatiei sanitare, bazate pe principiul problematizarii au majorat gradul
de memorizare a informatiei redate pâna la 80-83%.
Demonstratia tehnicii de periaj dentar pe mulaje, jucarii, concursurile de periaj si efectuarea
de catre copii a periajului pe mulaje, apoi in fata oglinzii (vizionare + auditie + explicatie +
actiune) a contribuit la memorizarea a 90-92% din toata informatia adresata copiilor.
Jocurile didactice, concursurile de periaj, concursurile de desene si seratele cu mesaj
educativ-sanitar, organizate periodic asigura memorizarea a 94-96% din informatia expusa si
contribuie la perfectarea cunostintelor copiilor, motivarea si constientizarea lor in vederea
necesitatii igienizarii sistematice a cavitatii orale.

8.Clasificarea depozitelor dentare dupa G. Pahomov (1982) si S. Ulitovskii


G. Pahomov (1982) a propus următoarea clasificare a depozitelor dentare: I.Nemineralizate:
- Placa dentară sau bacteriană
- Pelicula dobândită
- Materia albă
- Resturi alimentare
II. Mineralizate:
- Tartru dentar: supra- şi subgingival.

Ulitovschii (1999) propune următoarea clasificare:


I.după gradul de consistenţă:
1) moi
2) mixte
3) semidure
4) dure
II. după gradul de mineralizare:
1) placa- faza 0
2) depozite nemineralizate – faza 1 - faza de acumulare şi răspîndire
3) depozite mineralizate – faza 2 – faza de tranziţie
4) depozite mineralizate – faza 3 –faza finala de formare a tartrului dentar
III. după localizare:
1) supragingivale
2) mixte
3) hibride
4) subgingivale
IV. după gradul de manifestare:
1) placa bacteriană
2) depozite moi
3) depozite moi cu o cantitate neînsemnată de tartru dentar
4) tartru dentrar supragingival considerabil fără distrucţia şanţului dento-gingival
5) tartru gingival supragingival neînsemnat cu distrucţia şanţului dento-gingival
6) tartru gingival supragingival pronunţat cu distrucţia şanţului dento-gingival
7) tartru gingival subgingival pronunţat
V. după locul de depunere:
1) pe dinţi
2) pe obturaţii
3) pe coroane
4) pe lucrări ortopedice fixe
5) pe lucrări mobilizabile
6) pe tartru dentar
VI. după etapele de creştere:
1) creşterea depozitelor dentare din exterior
2) din interior
3) creşterea mixtă
4) creşterea stabilă

9.Pelicula dentara. Definitia. Structura. Metodele de vizualizare si eliminare.


Pelicula dobândita este o pelicula acelulara formata din saliva si lichidul gingival in
rezultatul absorbtiei, polimerizarii si denaturarii componentilor glico-proteici: mucina, glicoproteici,
sialoproteine. Are o grosime de 1,5 -50 microni. Este greu de depistat cu ochiul liber, pe suprafata
ei se depun bacterii si pelicula rapid se transforma in placa bacteriana. Pelicula dobândita nu se
poate elimina prin clatire viguroasa cu apa sau prin periajul dintilor cu dentifrice. Poate fi eliminata
prin intermediul unei profilaxii profesionale. Se formeaza in câteva ore. Pelicula este un loc de
adeziune preferential pentru bacteriile bucale, constituind elementul primordial al placii. Pentru
vizualizarea peliculei se utilizeaza:
- sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata de
clatire energica cu apa curenta 30 secunde;
- eritrozina 5%
- albastru briliant
- sol. albastru de metil 2%; tamponament usor;
- sol. violet de gentiana 1%;
- sol. albastru de toluidina 1%;
- sol. hematoxilina urmata de sol, eozina;
- sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor;
- sol. Chayes Beta-Rose;
- sol. Butler in doua nuante;
- sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite;

10.Placa bacteriana. Definitia. Metodele de vizualizare si eliminare.

Placa dentara sau placa bacteriana este o masa densa si coerenta de microorganisme intr-
o matrice intermicrobiana, care adera la dinti sau la suprafetele restaurarilor si care ramâne
aderenta in ciuda activitatii musculare, a clatirii viguroase cu apa sau a irigatiilor. Placa
constituie o masa organizata de bacterii. Originea placii bacteriene este in microorganismele
bucale si in componentele salivare
ROZENCWEIG o defineste ca "un strat coloidal, moale, dens, galbui, constând dintr-o masa
coerenta de microorganisme vitale, situate intr-o matrice bogata in polizaharide si glicoproteine.
Ea adera la suprafata dentara, la tartru si lucrarile protetice prin intermediul peliculei dobândite. E
un produs al cresterii microbiene si a activitatii metabolice. Daca se minerealizeaza, ea devine
tartru.
Solutii colorante, de evidentiere a placii bacteriene:
- sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata de
clatire energica cu apa curenta 30 s;
- eritrozina 5%
- albastru briliant
- sol. albastru de metil 2%; tamponament usor;
- sol. violet de gentiana 1%;
- sol. albastru de toluidina 1%;
- sol. hematoxilina urmata de sol, eozina;
- sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor;
- sol. Chayes Beta-Rose;
- sol. Butler in doua nuante;
- sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite;
- sol. Dis-Plaque coloreaza placa recenta (2-3 zile) in rosu si placa mai veche (9-18 zile) in
albastru;
-sol. 2-Tone – eritrozina din componenta ei coloreaza placa recent in rosu, iar albastru
brilliant coloreaza placa veche in albastru.
Poate fi eliminata prin intermediul unei profilaxii profesionale sau periaj.

11.Placa bacteriana: formarea si compozitia.


Mecanismul de formare a placii:

I Etapa:formarea peliculei care constituie matricea organica initiala,de care se fixeaza


bacteriile generatoare de placa dentara.Pelicula e constituita din
glicoproteine,carbohidrati,imunoglobuline.
II Etapa:Aderenta si atasarea bacteriana.La scut timp dupa formarea peliculei,un nr
mare de coci,celule epiteliale si polinucleare adera la suprafata ei.
III Etapa:Multiplicarea bacteriana.
Compozitia chimica:
agregate bacteriene(streptococi,actinomicitelefusobacterii)
-celule fagocitare
-celule epiteliale deshuamate
-proteine salivare si serice
-glicani,heteroglicani,metilpentoze
-compusi minerali:Ca,PO4,F.

12 Placa bacteriana: structura si metabolismul.


Placa bacteriana are o structura complexa in care se pot observa câteva straturi.
*Primul strat format in special de glicoproteine salivare, se prezinita sub un aspect amorf
acelular, trimitând niste prelungiri sub forma unei retele dendritice la adâncimi variabile intre
lamelele smaltului. La inceputul formarii sale, acest strat este lipsit de bacterii; mai târziu
apar si colonii baeteriene (in primele 24 de ore).
* Al doilea, asa-numita placa bacteriana matura, alcatuita dintr-o substanta amorfa, dar care
contine de la inceput microorganisme siub forma de colonii. Compozitia placii nu este stabila.
Dupa o zi se remarca prezenta filmului salivar si câtiva coci inclusi intr-o matrice celulara. Dupa
2-3 zile exista pâna la 4 straturi suprapuse de bacterii inghesuite ca intr-o palisada, fiind
cuprinse intr-o matrice bogata in, in a 4-a zi se pot numara pâna la 30 de straturi microbiene
suprapuse, cu aparitia si profileferarea interna a noi specii. Compozitia placii evolueaza in felul
urmator:
- in primele 2 zile coci si bacili Gram pozitivi, apoi bacili Gram negativi;
- zilele 3-4: se adauga fuzobacteriile si bacteriile filamentoase;
- intre zilele 4-9 se asociaza spirili, vibrioni si spirochete.
Metabolismul placii bacteriene:
Procesele metabolice din placa sunt indreptate in 2 directii:
*Procesele anabolice duc la construirea terenului pe care apar si se dezvolta mi/o.Acestea
sintetizeaza din monozaharide-polizaharidelemembranare.
*Procesele cataboliceale zaharidelor si substantelor azotate.Catabolismul glucidelor e insotit
de producerea a.lactic.

13. Capacitatea patogenica a placii bacteriene dentare.


Patogenitatea placii bacteriene, factor cauzal al cariei dentare, consta in urmatoarele aspecte:
a) Concentrarea unui numar imens de microorganisme pe o suprafata mica. Dintre acestea cele
mai numeroase sunt acidogene. S-a constatat ca la indivizii carioactivi exista in placile
bacteriene semnificativ mai multi lactobacili acdofili si streptococi, comparativ cu indivizii
carioimuni.
b) Capacitatea unora dintre microorgnismele acidogene, cum este Str. mutans, de a
fermenta o mare varietate de hidrocarbonate, inclusiv manitolul si sorbitolul, dând rapid si
masiv o productie de acid.
c) Posibilitatea de sinteza a polizaharizilor bacterieni intracelulari si extracelulari. Se asigura
astfel satisfacerea necesitatilor metabolice in momentele de lipsa a hidrocarbonatelor din
alimentatie, ducând la o producere neintrerupta de acizi organici.
d) Scaderea constanta si indelungata a pH-ului placii bacteriene sub nivelul pH-ului critic.
Fermentatia acida a hidrocarbonatelor incepe cu cele provenite din alimentatie, continuând cu
levanul sl polizaharidele intracelulare si intr-o masura mult mai mica cu dextraiul.

Principalii acizi organici care se formeaza sunt, in primul rând, acidul lactic care predomina,
fara a depasi insa 50%, acidul acetic si acidul propionic. Rolul esential in scaderea pH-ului il
are acidul lactic, datorita puternicei ionizari.
In placa bacteriana, procesele de demineralizare apar la un pH mai mic de 5,2.

14. Rolul cariogen al hidrocarbonatelor.


Carbohidrati, hranesc de asemenea bacteriile din cavitatea bucala, care produc la randul lor acei
acizi ce ataca smaltul dintilor si ii deterioreaza.
In explicatia proportiei mai reduse de carii, la indivizii care se alimenteaza preferential cu produse
naturale, trebuie subliniat faptul ca hidrocarbonatele din produsele prelucrate (zahar, jeleuri,
caramele, prajituri etc.) se afla intr-o proportie de 60—100%, pe când in alimentele naturale de,
abia daca ating
20%.
15 Potentialul cariogen al zaharozei.

Zaharoza este hidrocarbonatul cu cel mai insemnat potential cariogen deoarece pentru
inmultire si dezvoltare:
— este utilizata de microorganisme mai mult decât oricare principiu nutritiv;
— este substratul esential al polizaharidelor extracelulare care intra in constitutia placii bacteriene;
— este usor fermentabila de microorganisme, ducând la o productie masiva si rapida de
acizi organici.
Trebuie subliniat ca in conditiile prezentei unei microflore acidogene deosebit de active nu
numai zaharoza, ci si polizaharidele si celelalte dizaharide pot fi desfacute rapid in molecule
de monozaharide, din care pe cai metabolice diferite, se obtin acizii organici incriminati in
producerea cariei.
Dupa potentialul cariogen al hidrocarbonatelor se considera ca zaharoza si fructoza sunt cele
mai nocive, urmate de glucoza, lactoza si maltoza.

16. Substantele revelatoare de placa


bacteriana.
Solutii colorante, de evidentiere a placii
bacteriene:
- sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata
de clatire energica cu apa curenta 30 secunde;
- eritrozina 5%
- albastru briliant
- sol. albastru de metil 2%; tamponament usor;
sol. violet de gentiana 1%;
- sol. albastru de toluidina 1%;
- sol. hematoxilina urmata de sol,
eozina; sol. iodo-iodurata Lugol;
tamponament usor;
- sol. Chayes Beta-Rose;
- sol. Butler in doua nuante;
sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite;
- sol. Dis-Plaque coloreaza placa recenta (2-3 zile) in rosu si placa mai veche (9-
18 zile) in albastru;
-sol. 2-Tone – eritrozina din componenta ei coloreaza placa recent in rosu, iar
albastru brilliant coloreaza placa veche in albastru.

Eritrozina este un colorant vegetal hidrosolubil in solutie, incorporat in pasta de dinti sau sub
forma de comprimate sau drageuri Placolor. Ceplac, Revelan, Mentadent, Red-Cote sunt
produse sub forma de drageuri care se dizolva in saliva si in placa dentara.
Evidentierea placii bacteriene reprezinta un mijloc convingator pentru imbunatatirea igienei
bucale de pacientii cu probleme in acest sens. Pentru aceasta este invitat sa efectueze periajul
dentar cu o pasta ca Placolor cu eritrozina sau prin dizolvarea unui colorant. Dupa clatirea
abundenta cu apa se examineaza atât de catre medic cât si de pacient in oglinda suprafetele
colorate unde periajul a fost insuficient, de regula cele aproximale dinspre vestibular si oral,
coletul unor dinti si se recomanda un periaj mai insistent al acestora. Controlul se realizeaza de
pacient la 2-3 zile la inceput, apoi o data pe saptamâna pâna la corectarea periajului dentar.
Pentru diferentierea placii bacteriene recent formate de placa veche se utilizeaza solutiile
Butler, 2-Tone, Dis-Plaque.

17. Influenta Clorhexidinei asupra placii


bacteriene. Clorhexidina
Clorhexidina este un antiseptic impotriva placii microbiene datorita absorbtiei si
mentinerii prelungite in timp pe suprafetele dentare
Exemple: Peridex: solutie 0,12% gluconat clorhexidina in apa, alcool 11,6%,
glicerina, deisosstearat de sorbitol, zaharina, arome.
Indicatiile folosirii clorhexidinei:
- prevenirea depunerii placii microbiene;
- prezenta placii microbiene;
- gingivite acute;
- abcese parodontale marginale;
- gingivite cronice si parodontite marginale
cronice. Mod de utilizare:
• Se recomanda clatirea gurii cu solutii de clorhexidina sau aplicari de gel, de doua ori pe zi,
dimineata si seara, timp de circa 30 secunde, dupa penaj.
Irigatia supragingivala, o data pe zi, cu 400 ml de clorhexidina solutie 0,02% produce o
inhibare totala a formarii placii supragingivale fara efecte secundare de colorare (LANG, 1981).
In gingivitele cronice si in parodontitele marginale s-au obtinut rezultate remarcabile prin
irigatii ale santurilor gingivale sau pungilor parodontale cu clorhexidina solutie 0,2%.

Efecte secundare
Utilizarea prelungita a clorhexidinei poate fi urmata de unele efecte secundare:
- coloratii galben-maronii ale dintilor, obturatiilor cu ciment-silicat sau acrilat si ale suprafetei
dorsale a limbii. Coloratiile dintilor si ale obturatiilor se indeparteaza prin periaj rotativ cu paste
de curatat si lustruit folosite dupa detartraj;
- modificari tranzitorii ale senzatiei gustative sau gust amar;
- iritatii minime si descuamari superficiale ale mucoasei bucale, in special la copii;
- reactii alergice;
- tulburari digestive, reactii de intoxicatie alcoolica prin ingestie voluntara sau accidentala;

*Alte antiseptice cu actiune antiplaca microbiana sunt:


- ricinoleatul de sodiu;
- parahydroxymercuribenzoatul de sodiu;
- clorarninaT;
- clorura de benzalkonium;
- alexidina si biguanidina
-octenidina din clasa bispiridine au actiuni asemanatoare clorhexidinei.

18.Influenta Triclosanului asupra placii bacteriene.


Dintre substantele cu actiune eficienta antiplaca se detaseaza antisepticele.
. Mecanismul de actiune a triclosanului este determinat de actiunea lui asupra membranelor
citoplasmatice ale bacteriilor. In dependenta de concentratie triclozanul poate avea atiune
bacteriostatica sau bactericida. Actiunea bacteriosatica este determinata de deminuarea
absorbtiei aminoacizilor esentiale de catre bacterii.Actiunea bactericida se manifesta prin
dereglarea membranei celulare citoplasmatice. Triclozanul este eficient impotriva
bacteriilor grampozitive si gramnegative. Esre compatibil cu alte substante
medicamentoase.

19. Influenta preparatelor Iodului asupra placii bacteriene.


Placa bacteriana matura poate fi observata ca un depozit de culoare alb-galbui, aderent ce nu
se indeparteaza prin clatire. Pentru evidentierea placii bacteriene se folosesc metode de
colorare in vivo cu substante colorante numite revelatori de placa.
Substantele revelatoare de placa (revelatorii de placa bacteriana) trebuie sa intruneasca
urmatoarele calitati:

1. sa aiba o inalta capacitate de colorare selectiva a placii;


2. sa nu fie toxici sau alergici;
3. colorarea sa fie imediata si sa persiste dupa clatirea gurii;
4. sa se indeparteze dupa periajul dentar;
5. sa aiba un gust agreabil;
6. sa aiba pret de cost redus si sa fie usor de
procurat. Solutiile colorante, cum ar fi:
*solutie fuxina bazica 0,2 – 0,3% – se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20 – 30 secunde,
urmata de clatirea energica a gurii timp de 30 secunde;
*solutie albastru de metil 2% – se foloseste prin tamponament
usor; *solutie violet de gentiana 1%;
*solutie albastru de toluidina 1%;
*solutie hematoxilina 0,1% urmata de eozina 1%;
*solutie iod – iodurata – Lugol;
*solutie Butler in doua nuante;
Metoda de utilizare
clatirea energica a gurii cu apa pentru indepartarea eventualelor resturi
alimentare; protejarea colorarii buzelor prin vaselinare;
aplicarea colorantului in functie de forma de prezentare: clatire, aplicare prin tamponament cu
ajutorul buletelor de vata impregnate cu substanta, dizolvare (drajeuri comprimate) sau cu
ajutorul periutei de dinti (paste);
clatirea cavitatii bucale timp de 30 secunde pentru indepartarea
surplusuluide colorant; aprecierea gradului de colorare, atat de catre
medic, cat si de pacient in oglinda.

20. Influenta preparatelor Fluorului asupra placii bacteriene.


Experimentele desfasurate in vitro au aratat ca fluorurile au un efect antimicrobian
(antiplaca) printr-o serie de mecanisme ca:
- reducerea glicolizei;
- inactivarea unor enzime microbiene;
- modificarea permeabilitatii de membrana;
- inhibarea formarii substratului polizaharidic al placii sintetizat de celule microbiene;
- reducerea abilitatii hidroxiapatitei pentru fixarea proteinelor
- diminueaza energia de suprafata a smaltului actionând ca agenti
tensioactivi care impiedica depunerea placii microbiene.
Se utilizeaza:
- fluorura de sodiu;
- fluorura de staniu sub forma de aplicatii topice sau prin irigatii subgingivale cu solutie l,65%
care actioneaza impotriva spirochetelor si reduce indicele de sângerare, situatie care se
mentine circa 6 saptamâni.

21. Indicele de igiena orala OHI - S (Green J.С., Vermilion J.K., 1964). Codificarea,
interpretarea
si aprecierea nivelului de igiena orala. Indicele de
depozite moi (Green si Vermillion)
Se face examenul fetelor vestibulare la: 16, 11, 26, 31 si a fetelor linguale la: 36, 46.
Depozitele moi se pun in evidenta cu sonda plimbata pe suprafata examinata, apoi se
determina
tartrul dentar.
0 = absenta depozitelor moi sau a coloratiilor;
1 = depozitele moi acopera cel putin 1/3 din suprafata
dentara; 2 = depozitele moi acopera intre 1/3 si 2/3 din
suprafata dintelui;
3 = depozitele moi acopera mai mult de 2/3 din suprafata dintelui.
Pentru aprecierea tartrului dentar se folosesc notele:
0 = absenta tartrului dentar;
1 = tartrul dentar supragingival acopera 1/3 din suprafata
dentara; 2 = tartrul dentar acopera 2/3 din suprafata dintelui;
3 = tartrul dentar acopera mai mult de 2/3 din suprafata
dintelui. OHI-S=IDD+ITD
IDD=punctajul depunerilor denature la 6 dinti/6
ITD= punctajul tartrului dentar la 6 dinti/6

Interpretare
:
Valoarea indicelui Aprecierea OHI-S Aprecierea
OHI-S nivelului igienii
0-0,6 Jos Buna
0,7 - 1,6 Mediu Satisfacatoare
Nesatisfacatoa
1,7 - 2,5 Inalt re
mai mult de 2,6 foarte inalt Rea
22.Indicele de placa bacteriana Silness – Loe. Codificarea, interpretarea si aprecierea
nivelului de igiena orala.
Se pune in evidenta placa prin vizualizare directa (fara colorare). Este indicat mai
mult pentru evaluari epidemiologice.
0= absenta placii;
1 = film de placa aderent pe marginea gingiei si pe zona adiacenta dentara, placa
vizibila numai la trecerea sondei;
2 = acumulare moderata de depozite in santul gingival sau de-al lungul gingiei marginale si
pe dinte, vizibila cu ochiul liber;
3 = acumulare importanta de placa care se intinde intre gingia marginala si suprafata
dintelui. Aceste depozite umplu regiunea interdentara.
Codificare:
0 - absenta placii;
1- depozit subtire cervical, greu vizibil cu ochiul; se poate ridica cu
sonda; 2 - depozite moi cervicale si pe fetele aproximale;
3 - depozit gros pe aproape toata suprafata dentara.
Interpretare:
0,0 - igiena orala excelenta
0,1 - 0,9 igiena orala relativ corecta
1,0 - 1,9 igiena orala satisfacatoare
2,0 - 3,0 igiena orala nesatisfacatoare

23. Indicele de placa Quingley si Hein. Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului


de igiena orala.
Se pune in evidenta prin colorarea placii cu revelatori si se dau urmatoarele
valori: 0 = absenta placii;
1 = insule saparate de placa la nivelul cervical al dintelui;
2 = banda fina continua de placa, de aproximativ 1 mm la nivel cervical;
3 = banda de placa ce acopera de la 1 mm pâna la 1/3 din suprafata
dintelui; 4 = placa acopera intre 1/3 si 1/2 din supratata dintelui;
5 = placa acopera peste 2/3 din suprafata dintelui.
Codificare:
0 - absenta placii;
1 - o insula de placa;
2 - placa lineara de-a lungul marginil ginglvale; 3 -
placa pe 1/3 de suprafata (cervical);
4 - placa pe 2/3 de suprafata;
5 - placa pe toata suprafata.
Interpretare:
0 igiena orala optima.
0,1 - 0,6 igiena orala relativ corecta
0,7 – 1,6 igiena orala satisfacatoare >
1,7 igiena orala nesatisfacatoare

24. Indicele de retentie a placii bacteriene (Loe). Codificarea.


0 = absenta cariilor, tartrului sau a reconstituirilor cu limitele cervicale defectuoase in contact
cu gingia;
1 = tartru supragingival, leziune carioasa sau reconstituire cu limite cervicale defectuoase;
2 = tartru subgingival, leziune carioasa si reconstituire cu limite cervicale defectuoase;
3 = leziuni dentare voluminoase, tartru abundent sau obturatii debordante.
25. Indicele de placa aproximala -API (Lange-1981). Codificarea, interpretarea si
aprecierea nivelului de igiena orala.
Indicele de placa aproximala -API (Lange-1981) se evalueaza in regiunea spatiilor
interdentare dinspre oral la hemiarcada dreapta superioara si la cea stânga inferioara si
dinspre vestibular la hemiarcada stânga superioara si la cea dreapta inferioara.
Placa se apreciaza astfel:
0= absenta placii
1= prezenta placii.
Calcularea:
Nr. de puncte acordate x 100
Nr. De spatii interdentare evaluate

Interpretare:
API = 100-70% igiena orala nesatisfacatoare;
API = 70-35% igiena orala medie;
API = 35-25% igiena orala relativ corecta;
API < 25% igiena orala optima.

26. Indicele de eficienta a igienei orale (Podshadley A.G., Haley P.,1968).


Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de igiena orala.
Indicele de eficienta a igienei orale (Podshadely si Haley) se
evalueaza in regiunea suprafetelor jugale ale 16, 26, labiale ale 11, 31 si
linguale ale 36,46.
meziala Suprafata studiata este impartita in 5
segmente A-B- distala
C- ocluzala
D- centrala
E- precoletara
Codificare:
0 - absenta placii;
1 - o singura zona a dintelui prezinta depozit de placa; 2 –
5 – dupa nr. zonelor dentare cu placa.
Interpretare:
0 igiena orala optima.
0,1 - 0,6 igiena orala relativ corecta
0,7 – 1,6 igiena orala satisfacatoare
> 1,7 igiena orala nesatisfacatoare

27.Indicele de placa Ramfjord. Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de


igiena orala.
Indicele de placa Ramfjord se evalueaza in regiunea suprafetelor vestibulare,
orale si aproximale ale 16, 21, 24, 36, 41, 44.

Codificare:
0 - placa lipseste
1 - placa este prezenta pe una sau câteva din suprafetele
dintelui
2 - placa acopera < ½ din toate suprafetele dintelui
3 - placa acopera > ½ din toate suprafetele dintelui

Interpretare:
0,0 - igiena orala excelenta
0,1 - 0,9 igiena orala relativ corecta
1,0 - 1,9 igiena orala satisfacatoare
2,0 - 3,0 igiena orala nesatisfacatoare
28. Clasificarea mijloacelor de igiena
orala. O buna igienizare a cavitatii orale
presupune:

A.Periaj dentar corect si eficient;


Primul si cel mai uzual mijloc de igienizare dentara si gingivala este periajul cu periuta de dinti
clasica, electrica sau cu ultrasunete. Periajul trebuie efectuat de cel putin 2-3 ori pe zi, pe toate
suprafetele arcadelor dentare,masând in acelasi timp si cu aceleasi miscari si gingiile, si dintii (pe
principiul "dinspre gingie spre dinte" si niciodata invers).

B. Mijloace auxiliare periajului dentar.


1. ata sau banda dentara (dental-floss sau dental-tape);
2. apa, gelurile si spray-urile de gura;
3. scobitorile medicinale;
4. dispozitivele de curatare a limbii;
5. periutele interdentare;
6. dusurile bucale.

29.Clasificarea periilor de dinti dupa S. Ulitovskii (1997).


A. PD cu destinatie speciala:
- ortopedice
- PD cu un singur smoc de fire
- PD cu citeva smocuri de fire
- PD „Sulcus”
-PD „Pamatuf”
-PD„Sensitiv”
B. PD pentru maturi:
1. Igienice:
- manuale - drepte
- manuale - in unghi spre dreapta
-manuale–inunghi spre stânga
2. Profilactice (parodontologice):
- manuale - de forma literei V
-manuale - „Zig-Zag”
-manuale - in doua niveluri
-manuale – in câteva niveluri cu cap activ
-manuale - in câteva niveluri cu microtextura
C. PD pentru copii si adolescenti:
1.Igienice: manuale croissance
2.Profilactice: manuale
D. Perii specifice sau originale: manuale

30. Caracteristica comparativa a periutelor dentare cu fire naturale si artificiale.


Periile cu fire naturale , in centrul firului un canal central, suprafata firelor poroasa, capatul
firelor la prelucrare degradeaza.
Periile cu fire sintetice: lipseste canalul central, suprafata nedeta, lipsita de pori, capatul firelor
e rotund.
Avantajele periilor cu peri naturali:
- suplete, adaptare intima de suprafetele dentare si gingivale;
- nu produc traumatisme gingivale;
- se incarca si retin bine pasta de dinti;
Dezavantajele periilor cu peri naturali:
- degradare mecanica intr-un timp relativ scurt prin retinerea si imbibarea cu apa si
detritusuri organice;
- o gama limitata privind consistenta si flexibilitatea.
Periile cu peri din material sintetic se caracterizeaza prin:
- omogenitatea materialului;
- uniformitatea dimensiunilor in lungime si diametru;
- rezistenta mecanica;
- flexibilitate;
- nu retin apa si detritusurile organice;
- usor de sterilizat si curatat;
- au tendinta de a retine substantele cu care sunt incarcate.

31.Gradurile de suplete ale periutelor dentare. Indicatiile.


*Suple 0,15 si 0,40 mm. Pentru periajul santului gingival si al zonelor aproximale
interdentare accesibile.
*Periutele extrasuple (0,15) sunt indicate pacientilor cu patologie gingivala sau eroziuni
dentare. *Periutele dure 0,25-0,30 trebuie folosite cu prudenta, deoarece conduc la
aparitia leziunilor
dentare (eroziuni) sau leziuni gingivale (recesiuni).

32. Principiile de alegere a periei de dinti.


Alegerea periutei de dinti (Rozencweig) se face in functie de:
• tipul de gingie: fina, fragila, fibroasa, rezistenta;
• anatomia jonctiunii smalt-cement;
• recesiune gingivala, sensibilitate dentara;
• spatiile dentare: inchise sau deschise;
• forma arcadelor dentare;
• malopozitii dentare, tipul de aparat ortodontic;
• preferinte personale.
Exista un numar mare de perii de dinti care difera prin caracteristicile perilor din
care sunt confectionate:
15
- natura, provenienta;
- numar;
- lungime;
aranjament;
- consistenta: tari, moi;
flexibilitate: rigide, suple;

33. Criteriile de baza care caracterizeaza periile de dinti profilactice.


-realizarea unei curatiri mai eficiente a suprafetelor interdentare
-efectele negative produse asupra partilor moi si abraziunea dentara generala sa fie
minime -Periuta trebuie sa fie moale
-Firele de par trebuie sa fie cat mai elastice, e bine ca ele sa fie calibrate (toate de acceasi
dimensiune).
-Perii trebuie sa fie taiati la capat sub forme de semisfere , pe rotund, NU drept ca zgarie smaltul.
-Capul periutei nu trebuie sa fie prea lung sau ascutit, doar cat sa acopere 3 dinti succesiv. -
Manerul trebuie sa fie ferm dar destul de elastic si usor manevrabil sub orice unghi.

34.Periutele de dinti preventive de generatia II si III


Clasificarea periilor de dinti dupa S. Ulitovskii
(1997).
A. PD cu destinatie speciala:
- ortopedice
- PD cu un singur smoc de fire
- PD cu citeva smocuri de fire
- PD „Sulcus”
-PD „Pamatuf”
-PD„Sensitiv”
B. PD pentru maturi:
1. Igienice:
- manuale - drepte
- manuale - in unghi spre dreapta
-manuale–inunghi spre stânga
2. Profilactice (parodontologice):
- manuale - de forma literei V
-manuale - „Zig-Zag”
-manuale - in doua niveluri
-manuale – in câteva niveluri cu cap activ
-manuale - in câteva niveluri cu microtextura
C. PD pentru copii si adolescenti:
1.Igienice: manuale croissance
2.Profilactice: manuale
D. Perii specifice sau originale: manuale

35.Periutele de dinti preventive de generatia IV si V.


36. Periile de dinti cu destinatie speciala.
1. Ortopedice – sunt indicate pacientilor cu constructii ortopedice si ortodontice. Caracteristic pentru
ele este prezenta unei depresiuni de forma literei V, ce trece pe toata suprafata periutei.
2. Perii cu un singur smoc de fire situat pe un maner lung. Din cauza firelor aspre se
utilizeaza mai rar. La fel sunt indicate pacientilor cu constructii ortopedice si aparate
ortodontice.
3. Perii dentare cu citeva smocuri de fire – de regula 7, unul, mai lung, situat in centrul periutei, si
altele sase in jurul lui. Sunt indicate pacientilor cu implante, aparate ortodontice, in caz de fracturi
ale maxilarelor si inghesuiri dentare.
4. Periile dentare “Sulcus” sunt perii cu un cap lung pe care sunt situate doua randuri de fire.
Sunt utilizate ca perii auxiliare la pacientii cu implante, inghesuiri dentare, aparate ortodontice
si ortopedice, coroane unitare.
5. Perii “pamatuf” reprezinta un miner lung sau scurt, pe care se fixeaza pamatuful de forma cilindrica
sau conica. Este indicat pacientilor cu toate tipurile de constructii ortodontice, pertru curatirea
spatiilor interdentare si pungilor parodontale la toate stadiile de afectare a parodontiului.
6.Periile dentare “Sensitive”. Diametrul firului de neilon la aceste perii este minimal. Sunt
indicate pacientilor cu sensibilitate dentara sporita, in caz de defecte cuneiforme,
abraziune dentara,recesiuni dentare.

37. Periutele de dinti pentru copii.


Copiilor se recomanda PD cu lungimea capului 18-25 mm si latimea 7-8 mm.
Periutele igienice, pentru copii, au o forma clasica si se deosebesc numai prin dizainul
minerului, capului, calitatea firelor. Totusi, toate PD igienice au o suprafata neteda si nu inlatura
totalmente depunerile dentare din spatiile interdentare,fisuri, gropite si de pe suprafetele
dentare. De obicei ele sunt orientate spre dreapta, adica spre dinte, dar sunt si PD igienice
orientate spre stânga sau de la dinte.
Deosebim PD profilactice:
-de forma literei V, cu un potential inalt de curatire;
-“Zig-Zag” capetele firelor sunt taiate in forma de
zigzag;
-PD in doua nivele: cel exterior mai lung, cel interior mai scurt, curata bine santul dento-
gingival; -PD in mai multe nivele.
La ziua de azi cea mai performanta perie dentara este “Oral B Advantage”. Acest lucru
este datorat posibilitatii firelor de a curati dintii nu numai cu virful, dar si cu suprafetele
sale laterale.

38. Clasificarea pastelor de dinti dupa S. Ulitovskii (1997).


I. Igienice (I generatie):
- curatire;
- dezodorare.
II. Curativ-profilactice:
1. Simple (II generatie):
- anticarioase;
- antiinflamatorii;
- pentru reducerea hipersensibilitatii dentare;
- abrazive, antitartru.
2. Combinate (III si IV
generatie): - anticarioase;
- antiinflamatorii;
- antifungice;
- pentru reducerea formarii placii dentare (antiplaca);
- pentru reducerea hipersensibilitatii dentare (antisensitive);
- pentru albire;
- abrazive, pentru fumatori;
- antimicrobiene.
3. Complexe (V generatie):
- anticarioase si antiinflamatorii;
- anticarioase si antisensitive;
- anticarioase si pentru albire;
- anticarioase si antiplaca;
- anticarioase si antitartru;
- antiinflamatorii si antiplaca;
- antiinflamatorii si antisensitive;
- anticarioase, antiinflamatorii, antimicrobiene si antiplaca.

39. Componenta pastelor de dinti.


Componenta:
- substante usor abrazive cum sunt: carbonat de calciu si magneziu bicarbonat de sodiu,
clorura de sodiu, oxizi de siliciu si aluminiu, silicat de zirconiu;
- detergenti, ca: sulfat lauryl de sodiu, sarcozinat lauryl de sodiu;
Pastele de dinti contin substante active ca:
- azotat de potasiu cu actiune antihiperestezica eficienta
- formaldehida si fluoruri de asemenea cu actiune impotriva hiperesteziei dentinare,
actiune remineralizanta si de protectie fata de caria dentara (pastele de dinti din seria
Emoform);
- saruri anorganice ca: monoflour fosfat de sodiu, sulfat de sodiu si de potasiu cu actiune
de stimulare a secretiei salivare, imbunatatirea autocuratirii, reducerea sângeram.
Pastele de dinti mai contin:
- substante care dau consistenta (carboximetilceluloza);
- substante vehicul (glicerina, apa);
- sorbitol pentru mentinerea apei in dentifricii
- substante aromatizante;
- coloranti ca atare sau pentru evidentierea placii microbiene.

40. Proprietatile pastelor de dinti.


• ajuta la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafetelor accesibile a dintilor
de resturi alimentare, coloratii, placa bacteriana;
• actioneaza ca agent de profilaxie a cariei dentare si parodontopatiilor;
• asigura o stare de prospetime bucala prin efectul sau deodorant.

41. Pastele de dinti igienice.


Pastele dentare igienice au scopul de curatare si improspatare a cavitatii bucale, nu contin
suplimente curative sau profilactice. Pastele dentare igienice sunt indicate persoanelor cu dinti si
parodontiu intacti. Componentele de baza a oricarei paste igienice sunt oxidul de siliciu in
proportie de 23-43 %, glicerina 10-33%, carboximetilceluloza1-1,8%, laurilsulfatul de sodiu, apa
si conservanti.
Pastele igienice poseda proprietati gustative bune din contul aromatozantilor.
In componenta pastelor curative-profilactice in afara de componentele susnumite mai intra
suplimente active cu efecte curative si profilactice pronuntate.

42. Pastele de dinti curativ-profilactice.


In dependenta de componentele active ce intra in componenta pastelor curative-profilactice
acestea se clasifica:
1. Paste ce contin substante biologic active;( poseda proprietati deodorante si de
improspatare a cavitatii bucale, activeaza procesele de regenerare a tesuturilor cavitatii
bucale, micsoreaza gingivoragiile.)
2. Paste cu continut de saruri minerale;( amelioreaza circulatia sanguina, stimuleaza
procesele metabolice in parodontiu si mucoasa cavitatii bucale, previn formarea depunerilor
dentare si contribuie la inlaturarea microorganismelor de pe suprafetele dentare. Balizam,
Iubileinaia.)
3. Paste ce contin fermenti;( dizolva depunerile dentare, resturile alimentare, depunerile de
nicotina,asigurand o stare de igiena perfecta a cavitatii bucale.)
4. Paste cu suplimente biologice- Borogliterinovaia, Propolisovaia;( Pastele ce contin 10%
borglicerina poseda actiune antiseptica, bacteriosatica, fungiostatica si fungiocida. Pasta
Prima Cu vitamina B5 are actiune antiinflamatorie si de regenerare a tesuturilor moi a
cavitatii bucale)
5. Paste cu efect anticarios:
a) paste ce contin calciu si fosfat
b) paste cu continut de fluor.

43.Dentifricele fluorate.
Dentifricele sunt substante sub forma de pasta sau pudra aplicate pe dinti cu ajutorul
periei in scopul curatirii suprafetelor gingivodentare si a lustruirii suprafetelor dentare
accesibile.
Pasta de dinti indeplineste trei conditii:
• ajuta la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafetelor accesibile a dintilor de
resturi alimentare, coloratii, placa bacteriana;
• actioneaza ca agent de profilaxie a cariei dentare si parodontopatiilor;
• asigura o stare de prospetime bucala prin efectul sau deodorant.

Necesarul zilnic de fluor


La copii: 0-6 luni: 0,01 mg/zi
7-12 luni: 0,5 mg/zi; 4-8 ani: 1 mg/zi; 9-13 ani: 2 mg/zi
La adolescenti de peste 14 ani si adulti: 3 mg/zi.

44. Pastele de dinti pentru copii.


Iata ce trebuie sa stii atunci cand alegi o pasta de dinti pentru copii:
- Prea mult fluor in pasta de dinti poate provoca fluroza
- Inghitirea repetata a pastei de dinti cu fluor poate provoca afectiuni ale stomacului;
- Lipsa fluorului poate duce la carii dentare;
- Pasta de dinti pentru copii ar trebui sa aiba un continut de fluor mai mic de 600 ppm;
45. Metodele de igiena a cavitatii bucale si mijloacele de igiena
utilizate. Frecventa periajului
*Periajul gingivodentar efectuat dupa fiecare masa, deci de 3 - 4 ori pe zi,
*In timpul zilei clatirea energica a gurii urmata de indepartarea resturilor alimentare
interdentare cu fir de matase sau scobitori din lemn moale,.
*Consumul de fructe (mar), legume (morcov) dupa masa dizloca resturile
organice depuse gingivodentar.
*Periajul obligatoriu este cel de seara, dupa masa, inainte de culcare.
*Periajul gingivodentar de dimineata, inainte de masa, actioneaza ca un masaj
asupra gingiei, stimuleaza tonusul, keratinizarea normala, circulatia si vascularizatia
gingivala. *Completarea periajului de dimineata si seara prin clatirea gurii cu solutii
antiseptice de tipul: clorhexidina si sanguinarina (tipizate pentru uz stomatologic)
favorizeaza o buna igienizare.
-Timpul de periaj difera de la o persoana la alta. Un periaj corespunzator se face in 3-5 minute,
când tehnica de periaj este insusita corect si efectuata complet

46.Obiectivele periajului dentar. Cerintele catre tehnica de periaj.


- indepartarea placii microbiene, a depozitelor moi de pe suprafetele dentare accesibile si
zonele gingivale adiacente;
- stimularea circulatiei, vascularizarii si keratinizarii normale a gingiei, cresterea tonusului
functional. -. Periuta de dinti trebuie sa fie usor de mânuit si sa corespunda unor cerinte
anatomice si situatii clinice.
Orice tehnica de periaj trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:
• sa curete mecanic toate suprafetele denfare;
• sa nu lezeze tesuturile dento-parodontale;
• sa fie cât mai simpla, pentru a fi insusita cu usurinta
• sa fie executata sistematic, pe grupe de dinti, atit vestibular cât si oral si ocluzal.

47. Metoda Bass de periaj dentar.


Tehnica BASS este numita si curatirea cerviculara datorita scopului principal al acestei metode
de a realiza curatirea perfecta a santurilor cerviculare, cu reactivarea circulatiei gingivale.
Peria se plaseaza cu smocurile oblic, in unghi de 45°, in asa fel incât vârful perilor sa se
sprijine pe marginea gingiei si pe fetele denfare. Se fac aproximativ 20 de miscari orizontale
de dute-vino pe fetele ocluzale, miscarile de presiune vibratorii la nivelul fetelor vestibulare si
orale, pe fiecare segment de arcada, pentru ca perii sa patrunda in santurile gingivale si in
spatiile interdentare, Pe fata orala a frontalilor, peria va fi aplicata cu mânerul vertical. Pe
fetele ocluzale, perii vor fi plasati perpendicular pentru a pâtrunde in fosetele si nisele
masticatorii.
Tehnica BASS modificata
La miscarile vibratorii se asociaza miscari de maturare asupra dintelui dinspre gingival spre ocluzal.

48. Metoda Stillman de periaj dentar.


Recomanda asezarea periutei orizontal, cu capetele periutei pe mucoasa gingivala si pe zona
cervicala a dintilor. Se folosesc periutele cu perii dispusi in smocuri cu oarecare presiune pe
mucoasa gingivala, pâna Ia o inalbire vizibila a acesteia. Se asociaza Ia aceasta presiune o
miscare vibratorie, fara a deplasa perii de la locul initial.
Se decomprima apoi zona pentru a permite reumplerea vaselor de sânge, miscarea ce se repeta
de câteva ori. Fetele ocluzale se curata prin miscari obisnuite antero-posterioare, cautând ca
perii tinuti perpendicular pe suprafata dintilor sa patrunda cât mai bine in toate detaliile reliefului
ocluzal. Poate determina aparitia de leziuni gingivale in caz'ul aplicarii unei presiuni mari si
utilizarea unei periute cu perj duri.

49. Metoda Charters de periaj dentar.


Se practica cu o perie de duritate medie, cu perii dispusi in smocuri, pe 2-3 rânduri, si având
vârfurile rotunjite. Peria se aplica in unghi de 45° fata de axul dintelui, cu vârful perilor spre ocluzal,
frecându-se fetele vestibulare si orale prin miscari verticale. FeteIe ocluzale sunt periate cu firele
asezate perpendicular, prin miscari scurte dinainte-inapoi.
Aceasta tehnica de periaj este indicata in caz de recesiune gingivala importanta, pentru
stimularea papilelor interdentare si pen-tru eficacitatea sa in zonele proximale.

50. Metoda Fones de periaj dentar.


Pare a fi metoda cea mai indicata pentru copii. Consta in miscari circulare largi dinspre posterior
spre anterior, pe dinti si mu-coasa gingivala, atragând chiar fundurile de sac vestibular. Trebuie
insusita de copii cât mai de timpuriu, facându-se analogie intre traiectoria periutei si spirala ce o
deseneaza ei (copiii) pentru a reprezenta fumul iesind din cosul caselar. Copiii de varsta
prescolara nu au inca capacitatea de a efectua un periaj eficient si de aceea se recomanda ca
parintii sa-si asume rolul principal si responsapilitatea efectuarii periajului dentar. La aceasta
vârsta, dintii temporari, prin crestele si tuberculii specifici, pe fetele vestibulare sau orale ale
dintilor si morfologia arcadelor, permit realizarea unei curatiri satisfacatoare prin miscari orizontale.
Când miscarile sunt dominant orizontale, periajul devine traumatogen si putin eficace, ducând Ia
favorizarea aparitiei recesiunilor gingivale.

51. Metoda Standarda de periaj dentar.


Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui, firele sunt orientate spre gingie.
Miscarile periutei – verticale. Suprafata periata - vestibulara si orala.
Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui. Miscarile periutei - circulare.
Suprafata periata - vestibulara, orala si masticatorie.
Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui. Miscarile periutei - inainte - inapoi.
Suprafata periata - vestibulara, orala si masticatorie.

52. Metoda Leonard de periaj dentar.


Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui. Miscarile periutei - verticale. Suprafata
periata - vestibulara, orala. Miscarile periutei - inainte - inapoi. Suprafata periata
-masticatorie.

53. Metoda Reite de periaj dentar.


Pozitia firelor paralel suprafetei dintelui Alunecarea de la gingie spre coroana dentara
Suprafata periata - vestibulara, orala.

54. Metodele de control al periajului dentar.


Evidentierea gradului de igiena orala prin examinare si colorarea placii dentare cu solutii
revelatoare de placa : albastru de metilen, eritrozina. Solutii colorante, de evidentiere a
placii bacteriene:
21
- sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde
urmata de clatire energica cu apa curenta 30 secunde;
- sol. albastru de metil 2%; tamponament usor;
- sol. violet de gentiana 1%;
- sol. albastru de toluidina 1%;
- sol. hematoxilina urmata de sol, eozina;
- sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor;

55. Obiectele secundare de igiena orala.


Se utilizeaza:
-flose,benzi,flosete;
-scobitori;
-stimulatoare interdentare;
-irigatoare;
-pamatufe;
- periute dentare speciale

56. Flosele: clasificarea si modalitatile de utilizare a lor.


Flosele sau atele dentare sunt fabricate din cel putin o fibra, de obicei politetrafluoretil,
intinsa la maximum,pentru sporirea rezistentei.
Flosele dentare se clasifica:
*Simple
*Complexe:
-superflose
-ultraflose
-cu acoperire sau fara
-din teflon
-cerate
*Electrice
In functie de structura se clasifica:
-simple
-Bicomponente
In functie de numarul de fire:
-monofilamentoase
-Multifilamentoase
In functie de componenta fibrelor:
-Imbibate cu mentol;
-Imbibate cu fluor;
-Combinate;
-Inbibate cu aromatizatori simpli.
Modul de utilizare:
1.Se ia un fir cu lungimea de 30-40 cm
2.Capetele firului se rasucesc pe indicele ambelor miini, iar lungimea furului dintre degete
trebuie sa fie de
10 cm.
3.Se introduce firul in spatiul interdentar, se fixeaza la baza santului gingival si prin miscari
laterale se aduce la marginea ocluzala.

57.Indepartarea placii bacteriene din spatiile interdentare.


Periajul dentar nu este suficient pentru curatirea la 100% a cavitatii bucale.
Astfel se mai foloseste
*ata interdentara care ajuta la :
-indepartarea placii dentare din spatiile interdentare si spatiul
subgingival; -lustruirea suprafetelor dentare;
-controlul respiratiei neplacute.
*Apele de gura
*Pamatufele. Prin miscari rotative si de dute –vino firele pamatufelor curata bine spatiile
interdentare, realizind si un masaj gingival.
* Stimulatoarele interdentare

58. Sisteme pentru irigarea cavitatii orale: clasificarea si modul de utilizare.


Irigarea cavitatii bucale (mucosei, parodontiului si dintilor) se realizeaza cu un get de apa calda sub
presiune.
Petru irigatii se utilizeaza infuzii de ierburi medicinare, substante medicamentoase, substante
aromatizante.
-Irigator bucal oral B=Irigatorul Oral-B OxyJet foloseste tehnologia cu micro bule pentru a
ataca placa bacteriana. Combinand aerul cu
apa, pentru a forma micro bulele, reduce semnificativ sangerarile si bacteriile asociate cu
afectiunile gingivale
atunci cand e folosit impreuna cu o pasta de dinti specializata.
-Irigator bucal Dr. Mayer
-Irigator bucal Mirage Dental

59. Remediile secundare de igiena


orala. Clasificarea remediilor
secundare:
1. Elexire – forme concentrate de solutii, care se utilizeaza numai dupa diluare;
2. Clatituri bucale – cea mai raspindita forma, nu necesita diluare si pot fi utilizate in orice conditii;
3. Apele de gura – una dintre cele mai concentrate forme de solutie, care poate fi utilizata diluata
in perioada de remisie sau poate fi aplicata local nediluata in locurile inflamate sau edemate in
perioada de acutizare;
4. Aerozoluri sau deodorante – remedii pur igienice, ce nu au in componenta sa careva
suplimente curativ-profilactice si sunt prevazute numai pentru ameliorarea respiratiei orale,
inlatura pentru un timp mirosul neplacut din cavitatea bucala, dar nu si cauza acesteea;
5. Solutiile - se prepara nemijlocit inainte de utilizare, in conditii casnice, poseda proprietati
astrigente;
6. Infuziile din ierburi medicinale in solutii alcoolice se utilizeaza de obicei diluate, dar in unele cazuri
cind e necesar de a obtine un efect de cauterizare a tesuturilor de granulatie din pungile
parodontale se utilizeaza nediluate.

60. Sursele de fluor. Metabolismul si toxicitatea fluorului.


Fluorul (Fluorum, F) este un element cu proprietati unicale, facând parte
din grupa biomicroelementelor.
23
In conditii naturale el se depisteaza in apa, soluri si aer .Surse a fluorului pentru biosfera
sunt gazele vulcanice (pâna la 2,5% de fluor) si apele subterane profunde.
Compusii fluorului se asimileaza in diferite sectoare ale tractului digestiv. Insa cantitatea
maximala este asimilata in intestinul subtire.
Caile de baza de patrundere a compusilor fluorului in organismul uman sunt: din apa potabila
in tractul digestiv si aerogena, in cazul intoxicatiilor industriale.
Ingestia fluorului este urmata de urmatoarele faze metabolice: absorbtie, distributia si difuziunea
in organism, excretia. Cea mai mare parte a fluorului dupa ce a fost ingerata este absorbita la
nivelul tractului digestiv, de unde va trece in circulatia sanguina si va fi distribuita in diverse
tesuturi.
Doza cariopreventiva - reprezinta cantitatea de F care are efect cariopreventiv maxim,
iar riscul de aparitie a fluorozei este minim. Valoarea acesteia este de 2 mg/zi fluor.
Doza cariostatica - este data de cantitatea de F ce poate opri evolutia proceselor carioase.
Efectul cariostatic - se refera la actiunea fluorului de a intrerupe evolusia proceselor carioase.
Efectul cariopreventiv - semnifica fenomenul de prevenire a producerii leziunilor carioase.
In cursul amelogenezei fluorul se acumuleaza in smalt, legindu-se de fractiunea
minerala, sau se incorporeaza in reteaua cristalina pentru a face parte integranta din
cristal.
Aplicarea locala ai compusilor fluorului urmareste cresterea rezistentei smaltului in fata
agresiunii carioase prin modificarea compozitiei si structurii lui, sau prin formarea unor
straturi protectoare pe suprafata dintelui.

61. Factorii predispozanti in aparitia cariei dentare.


A. Perioada prenatala.
Influenta negativa asupra gravidei si a fatului a factorilor nocivi:
- patologia organelor si sistemelor organismului gravidei: endocrine, gastro-
intestinale, cardio-vasculare, nefropatii etc.;
- patologia graviditatii: toxicozele gravidelor etc.;
- alimentatia insuficienta si irationala;
- continutul F in apa potabila;
- conditiile de trai si de munca;
- intoxicatiile;
- numarul sarcinii etc.
B. Perioada postnatala.
In primul an de viata:
- tipul si caracterul alimentatiei (naturala, artificiala, mixta);
- maladiile generale (ale tractului gastro-intestinal; hipovitaminosele; rahitismul s.a.);
- eruperea dintilor (precoce, tardiva);
- hipoplaziile smaltului;
- igiena bucala insuficienta etc.
La copii si adolescenti:
- igiena bucala nesatisfacatoare;
- cantitatea F in apa potabila;
- anomaliile de pozitie a dintilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
- hipoplaziile dentare;
- eruperea dintilor (precoce sau tardiva);
- hiposalivatia, mediul acid al lichidului bucal; continutul ionilor de Ca, P, F s.a., a
fermentilor, a imunoglobulinelor etc.;
- maladii generale ale diferitor sisteme: tractului gastro-intestinal, endocrine, cardio-vasculare
etc.;
- alimentatia irationala: surplus de glucide, insuficienta proteinelor, vitaminelor A, gr. B, D,
C s.a., a compusilor Ca, P, F s.a.

62. Clasificarea metodelor de pronostic al cariei dentare.


1. Aprecierea viscozitatii salivei mixte. In norma viscozitatea salivei este de 1,5-3,5 sp. La
sporirea viscozitatii creste gradul de afectare a dintilor cu carie.
2. Aprecierea aciditatii salivei mixte. Copiii cu pH cavitatii bucale mai jos de 7,0 sunt in grupa de risc.
3. Indicele vitezei de formare a depunerilor denatre dupa Axelsson
4. Aprecierea starii functionale a smaltului
5. Aprecierea clinica avitezei de mineralizare a smaltului
6. Aprecirea indicelui de microcristalizare a lichidului bucal

63. Metoda de apreciere a rezistentei functionale a smaltului la actiunea acizilor


(V.P.Ocusco,1980).
Metoda se efectueaza in modul urmator: se inlatura placa bacteriana si se isoleaza de
actiunea salivei dintii frontali superiori, apoi pe suprafata vestibulara uscata a unui incisiv
superior central, la distanta de 2 mm de la marginea incizala, in zona centrala, se aplica cu
ajutorul unei pipete o picatura de solutie HCl- 1 mol/l cu diametrul 1,0 - 2,0 mm timp. Dupa 5
sec suprafata dintelui se spala si se usuca. Pe suprafata gravata se aplica o picatura de solutie
1,0 % albastru de metil, intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori (fiecare nuanta se
noteaza cu 10 puncte).
Aprecierea rezultatelor se efectueaza prin evaluarea intensitatii coloratiei: 10-
30 puncte - cariorezistenta inalta:
40-50 - cariorezistenta moderata;
60-70 - cariorezistenta joasa;
80 - cariorezistenta foarte joasa.

64.Determinarea rezistentei smaltului la actiunea acizilor dupa L.А. Аvdusenko, 1990.


Metoda se bazeaza pe colorarea smaltului demineralizat si determinarea intensitatii colorarii.
Se inlatura placa bacteriana si se isoleaza de actiunea salivei dintii frontali superiori, apoi pe
suprafata vestibulara uscata a unui incisiv superior central se aplica cu ajutorul unei pipete o
picatura cu diametrul 1,5 - 2,0 mm a solutiei de indigocarmin (30 g/l) in solutia 0,2 M de acid
sulfuric timp de 5 sec, imbinand astfel etpa de gravaj acid si coloratie a smaltului. Dupa aceasta
colorantul se inlatura cu un tampon de vata. Portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in
rosu, intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori (fiecare nuanta se noteaza cu 10
puncte).
Aprecierea rezultatelor se efectueaza prin evaluarea intensitatii coloratiei: 10-
30 puncte - cariorezistenta inalta:
40-50 - cariorezistenta moderata;
60-70 - cariorezistenta joasa;
80 - cariorezistenta foarte joasa.

65.Determinarea vitezei de remineralizare a smaltului dupa Redinova T.L.,


Leontiev V.C. si Ovrutkii G.D., 1982.
permite aprecierea rezistentei dintilor la carie si capacitatea de remineralizare a salivei.
Aceasta metoda se efectueaza in modul urmator: de pe suprafata dintelui cercetat este
inlaturata
2 minutios placa bacteriana cu solutia H2O2 si este uscata cu un get de aer. Apoi pe suprafata
5 smaltului
se aplica cu ajutorul unei micropipete o picatura de acid clorhidric cu PH-ul 0,3-0,6. Dupa aceasta
pe suprafata demineralizata se aplica timp de un minut un bulet de vata imbibat cu solutia 2,0 %
metilen blan. Apoi colorantul se inlatura utilizind numai bulete uscate de vata.
Gradul de demineralizare a smaltului se apreciaza dupa intensitatea colorarii portiunii
cercetate de smalt, care este comparata cu cheia standarta de 10 culori, fiecare nuanta este
marcata cu 10%.
In zilele urmatoare se efectueaza colorarea portiunii demineralizate a smaltului: pina la
momentul cind smaltul nu se mai coloreaza. Lipsa coloratiei demonstreaza remineralizarea
completa a smaltului. Deci, maleabilitatea smaltului la actiunea acizilor se exprima in procente, iar
capacitatea de remineralizare a smaltului – in zile.
La persoanele cariorezistente se determina o maleabilitate a smaltului la actiunea acizilor
mai joasa de 40% si capacitatea de remineralizare a salivei inalta (1-3 zile), iar la persoanele
carioreceptive maleabilitatea smaltului la actiunea acizilor depaseste valoarea de 40%, iar
capacitatea de remineralizare a salivei este joasa (mai mare de 3 zile).

66. Masurile de preventie a cariei dentare la copii. Clasificarea, indicarea in functie


de virsta. *mentinerea unei bune igiene orale a copilului;
*folosirea dupa vârstauneide paste18lunide adinti fluorurata pentru dintilor;

*examinarea periodica a dintilor bebelusului pentru a observ tratarea ei;

*nelasarea copilului sa doarma –cumaibibineeronulfolosesteingurao suzet *evitarea pe cât posibil a


lichidelor ce contin zahar;
*vizitarea medicului stomatolog intr-o perioada de 6 luni de la aparitia p mai târziu de vârsta
de 12 luni. Masurile de preventie pe care le putem lua sunt: igiena (periajul dentar regulat si
folosirea atei dentare), fluorizari locale, sigilari dentare

67. Metodele si remediile profilaxiei endogene a cariei dentare la copii in perioada de


formare a tesuturilor dentare.
Metoda de profilaxie endogena presupune patrunderea fluorurilor in
organism cu apa potabila, sarea, laptele, in pastile sau picaturi.
Indicatiile pentru aplicarea metodei sus numite sunt:
1. Indicele inalt al cariei dentare la populatia din localitatea data
2. Concentratia joasa de fluor in apa potabila in localitatea data
3. Lipsa altor surse de adminisrare endogena a fluorului.
Este interzisa aplicarea a doua metode sistemice de administrare endogena a
fluorurilor.
Pastile si solutii cu continut de fluor
Pentru inlaturarea deficitului de fluor din organism se administreaza pastilele de fluorura de
natriu. Ele sunt eficiente in perioada de formare si mineralizare a tesuturilor dure dentare,
deaceea se indica pâna la vârsta de 14-15 ani.
Dozele se stabilesc in modul urmator:
Pina la vârsta de 2 ani – 0,25 mg;
De la 2 la 4 ani – 0,5 mg;
De la 5 ani 1mg.
Contraindicatiile administrarii pastilelor:
Continutul fluorului in apa potabila in localitatea data ete mai mare de 50%.
26
-Administrarea altor metode de administrare endogena a fluorului.
Este rational de administrat fluorura de natriu impreuna cu Vitaftor. Reprezinta un complex de
vitamine A, C si D cu fluorura de natriu. Se administreaza zilnic o data in zi in timpul sau
imediat dupa masa in decurs de o luna, cu intervale de 2-4 saptamini la fiecare 3 luni. Doza
se stabileste in modul urmator: copiilor de la 1 an la 6 ani – jumatate de lingurita 1 data in zi,
de la 7 la 14 ani
– o lingurita.

68. Mecanismele de actiune a fluorurilor asupra tesuturilor dure dentare.


Datele contemporane demonstreaza ca efectul benefic al fluorului este asigurat
de cateva mecanisme:
1. Fluorul, odata patruns in organism cu apa potabila sau alimentele, se uneste cu hidroxiapatita
smaltului si inlocuind grupa hidroxil, formeaza fluorapatita, mult mai rezistenta si mai durabila
la actiunea acizilor, micsorand astfel permiabilitatea smaltului.
2. Mecanismul de actiune anticarioasa a fluorurilor este determinat prin inhibarea unui
ferment important al metabolismului glucidic – fosfoenolpiruvatchinazei. In rezultat
se micsoreaza intensitatea fermentarii glucidelor in cavitatea bucala, si prin urmare
formarea de acid lactic.
3. Compusii fluorului in saliva inhiba transportarea glucozei in celulele bacteriilor patogene
si formarea polizaharidelor acelulare, care formeaza matricea placii bacteriene.
4. Fluorurile deregleaza absorbtia microorganismelor pe suprafata celulelor dentare,
absorb albuminele salivei, glicoproteinele, in rezultat se deregleaza formarea placii
bacteriene.
5. La administrare enterala fluorurile normalizeaza metabolismul proteic si mineral.

69. Fluorarea apei potabile, indicatiile, dozarea, eficacitatea.


. Este o metoda necostisitoare, efectiva si inofensiva.
Pentru fluorarea artificiala a apei potabile la statiile de pompare a apei se adauga fluoruri
solubile in apa asa ca :fluorura de natriu, fluorura de calciu, fluorura de magneziu si siliciu,
pina la obtinerea concentratiei optimale de fluor in apa. Doza optimala de fluor in apa potabila
este stabilita in dependenta de zona climaterica. Pentru zonele cu clima calda doza optimala
de fluor este 0,7-0,8 mg/l, pentru zonele medii -1 mg/l si pentru zonele cu clima rece – 1,2
mg/l.
Eficacitatea cea mai inalta a fluorarii apei potabile se manifesta pe suprafetele plate ale
dintilor, iar cea mai joasa pe suprafetele proximale si in fisuri.
Avantajele fluorizarii apei potabile sunt:
1. posibilitatea administrarii timp indelungat
2. usor de aplicat in centre cu sursa unica de apa
3. metoda ieftina,efectiva si inofensiva
4. dozare usoara si precisa
Dezavantajele fluorizarii apei potabile constau in:
1. necesitatea unei surse de apa centralizate
2. pierderea inutila de fluor in instalatiile din industrie
3. deteriorarea conductelor in instalatiile industriale
4. variatiile de consum individuale

70. Fluorarea alimentelor pentru profilaxia cariei dentare.


O metoda alternativa si eficienta de profilaxie a cariei dentare este fluorarea laptelui.
Laptele este componentul de baza a ratiei alimentare a copilului, mai ales in primii ani de
viata, este o sursa de calciu si fosfor, necesara pentru dezvoltarea scheletului si dintilor si
lactoza ce participa la fermentarea glucidelor. Componenta unicala a laptelui contribuie la
participarea laptelui in procesul de remineralizare a dintilor.
Laptele fluorizat se comercializeaza sub diferite forme: lichida (laptele pasteurizat, sterlizat)
si sub forma de praf. Pentru fluorarea laptelui mai frecvent se foloseste fluorura de natriu,
mai rar monofluorfosfatul de natriu.
Recomandatiile catre realizarea proiectului de fluorizare a laptelui:
-este rational de utilizat aceasta metoda la copiii cu vârste de la 3
la 12 ani; -zilnic copilul trebuie sa bea un pahar de lapte cu 0,5mg
de fluor; -durata utilizarii laptelui fluorozat este de 250 zile in an.
Eficacitatea clinica se manifesta prin micsorarea intensitatii cariei dentare atit a dintilor
temporari, cit si permanenti.
Fluorarea sarii de bucatarie
Este o metoda ieftina, simpla si efectiva de administrare endogena a fluorurilor.
Continutul de fluoruri la 1 kg de sare este de 250 mg.

71.Compusii minerali ai fluorului aplicati local pentru profilaxia cariei dentare:


mecanismele de actiune si eficienta lor.
Cel mai des intâlniti compusi minerali cu fluor sunt fluorura de calciu (CaF2), fluorapatita
[Ca10 F2 (PO4 )6] si criolita (Na3AlF6). Mecanismul de fixare a fluorului in dinte se face pe
seama unui schimb ionic la nivelul cristalelor de hidroxid si carbohidroxiapatita si anume prin
inlocuirea gruparilor OH si CO3 cu ioni de fluor. In felul acesta, iau nastere niste cristale noi cu
structura modificata, cristale de fluorapatita, care sunt mai rezistente la atacul acid. Prezenta
ionilor de fluor in mediul salivar declanseaza in plus o serie de mecanisme care se pot
sistematiza in felul urmator:
prezenta ionilor exercita efecte antibacteriene
prezenta ionilor de fluor in placa bacteriana blocheaza degradarea hidratilor de carbon la
acest nivel prin inhibare enzimatica la nivelul eunolazei, urmata de scaderea productiei de
acid;
prezenta ionilor de fluor in concentratie apreciabila pe suprafata smaltului reduce
energia libera si, deci, tensiunea de suprafata la acest nivel si inhiba, in felul acesta,
aderenta microbiana;

72.Compusii organici ai fluorului aplicati local pentru profilaxia cariei dentare:


mecanismele de actiune si eficienta lor.
Multitudinea de compusi fluorati aplicati local pot fi repartizati in doua grupuri: fluorurile
minerale (fluorura de sodiu, monofluorfosfatul de sodiu (MFP), fluorura de staniu etc.) si
fluorurile organice (aminofluorurile).
Moleculele aminofluorurilor au o structura caracteristica tensio-activa:
*un pol hidrifob constituit dintr-un lant lung de
hidrocarboni si *un pol hidrofil constituit din portiunea
amina.
Aceasta particularitate, care nu se intâlneste la alte molecule fluorate, permite
1. fixarea F la suprafata smaltului in cantitati importante, inclusiv si inspatiile interdentare
2. structura moleculara a aminofluorurilor, confera un Ph usor acidulat, favorabil pentru
formarea la suprafata smaltului a CaF2. Acest depozit de CaF2 este mai important si mai
rezistent la actiunea salivei.
28
3. portiunea nefluorata (amina) poseda proprietati antimicrobiene proprii fata de
germenii cariogeni. Prin urmare, ea potentiaza efectul specific al F asupra
bacteriilor cariogene.
Daca F exercita o actiune anticarie atunci molecula asociata poate majora semnificativ acest
efect.

73.Metodele de aplicare topica a fluorurilor.


Terapia cu fluor, sau fluorizarea, se poate realiza prin doua metode, si anume: cea topica, si
cea sistemica. Cea topica, implica o aplicare locala a fluorului, respectiv prin: geluri, paste de dinti
si/sau prin ape de gura. Cea sistemica, pe de alta parte, implica o distributie masiva a fluorului,
respectiv prin sistemul de distributie a apei si/sau prin suplimentarea poliminerala a organismului
nostru.

74. Factorii care influentiaza incorporarea fluorului in smalt.


I. Starea tesuturilor dentare dure
1. “vârsta” dintelui, Incorporarea F in smaltul dintilor tineri este favorizata de procentajul mare
de carbonat (CO3), care este usor substituit de ionii de F.
2. defectele de dezvoltare
3. cariile
4. Concentratia fluorului in smalt.
Concentratiile fluorului in tesuturile mineralizate sunt foarte variabile , fiind in
functie de numerosi factori:
- etapa de dezvoltare in momentul ingerarii fluorului;
- rata de crestere;
- vascularizare;
- suprafata tesuturilor mineralizate in formare;
II. Proprietatile preparatelor fluorului aplicate
topic 1. Natura chimica a F-r
2. PH-ul
S-a constatat ca concomitent cu scaderea PH-ului remediului utilizat s-a majorat
cantitatea ionilor de F, incorporati in smalt.
3. Concentratia F in preparatele aplicate topic.

III. Influenta metodei de aplicare topica a fluorurilor asupra


eficientei lor cariopreventive
1. Metodele de pretratare a
smaltului a. utilizarea pietrei de
ponce,
b. tratarea smaltului cu solutii diluate de acizi.
c. tratarea smaltului cu ionii polivalenti ai metalelor (clorura sau nitrat de aluminiu,
clorura de zirconiu).
In general, orice metal polivalent capabil de a forma compusi stabili cu fluorurile, care
ulterior se cupleaza cu cristalele de apatita, contribuie la majorarea cantitatii de F depusa in
smalt,
2. Efectul aplicarii topice simultane a diferitor compusi fluorati
a. utilizarea simultana a fluorurilor din pasta de dinti si aplicarile topice amplifica
efectul cariopreventiv.
75.Fluidele fluorate: indicatiile dozarea, metodica aplicarii, eficacitatea.
Fluidele au fost primele şi în decurs de mulţi ani au fost utilizate în calitate de vehicol de bază al
fluorurilor în remediile cariopreventive. Soluţiile fluorate sunt efective în reducerea ratei cariei
dentare (după unii autori cu pînă la 30%), iar efectul anticarios se menţine încă 2-3 ani după
finalizare.
Apele de gură fluorate utilizate pentru clătituri orale sunt:
-0,05% NaF pentru clătirea zilnică
-0,2% NaF pentru clătirea săptămânală
-0,1% SnF2 pentru clătirea zilnică
-0,4% AmF pentru clătirea zilnică -0,2% AmF pentru clătirea săptămânală.
Nu se recomandă copiilor sub cinci ani, care pot înghiţi o cantitate de soluţie cu posibilitatea de
supradozare a fluorului ingerat.

76. Gelurile fluorate: indicatiile, dozarea, metodica aplicarii, eficacitatea.


Actiunea curativa si profilactica este bazata pe difuzia ionilor de fluor din gel in saliva si din
saliva in smaltul dentar.
Gelurile cu continut de fluor: Fluodent, Fluocal, Elmex, Stan-Gard. Contimutul de fluor in
geluri este de 1-2%.
Gelurile cu aminofluoruri se aplica cu ajutorul unor gutiere din acrilat moale, care se pot
adapta individual si se poarta noaptea mediind un contact mai indelungat al aminofluorurilor
cu smaltul dentar.

77. Lacurile fluorate: indicatiile, dozarea, metodica aplicarii, eficacitatea


Este una din cele mai raspindite metode de aplicare topica a fluorurilor, care asigura o
actiune indelungata a fluorului asupra tesuturilor dentare. Lacurile fluorate la aplicare pe
suprafetele dentare, formeaza o pelicula, ce se pastreaza pe suprafetele dentare plate pina la
citeva ore, iar in fisuri si gropite pina la cateva zile sau chiar saptamini.
Tehnica de utilizare:
1. Curatarea suprafetelor dentare de depunerile dentare cu periute si paste sau prafuri abrazive;
2. Spalarea, uscarea si izolarea perfecta cu rulouri de vata;
3. Aplicarea lacului cu ajotorul unei spatule sau a unui aplicator;
4. Uscarea cu un get slab de aer.
Lacul se usca timp de 3-5 minute. La terminarea aplicarii se vor suspenda masticatia
si igienizarea bucala timp de 3 ore, in ziua aplicarii – abtinerea de la consumarea
alimentelor si lichidelor fierbinti si dure.
Frecventa aplicarii lacurilor fluorate depinde de gradul de activitate a cariei dentare. In
caz de activitate de gradul I a cariei dentare lacurile fluorate se aplica de 2 ori in an, la
cativitate de gradul II de 4 ori si la activitate de gradul III – de 6-12 ori in an.
Se utilizeaza: Duraphat (continutul de fluor este 2,26%), Fluor Protector (0.1%),
Composeal, Belac, Fluorlac, Vivadent, Multifluorid, Bifluorid.

78. Rolul santurilor si fosetelor in producerea cariei ocluzale


Relieful denivelat al suprafetelor ocluzale ale dintilor laterali ca posibil element
favorizant al aparitiei cariei ocluzale a atras atentia practicienilor inca de la inceputul
secolului trecut.
Aparitia cariilor este legata direct de forma si adâncimea santurilor
ocluzale. Pe parcurs s-a studiat morfologia santurilor ocluzale,
descriindu-se doua tipuri:
- santuri largi, in forma de V, putin adânci si
- santuri in forma de l, adânci si inguste.
Se considera ca santurile adânci si inguste ofera cel mai bun mediu pentru
dezvoltarea proceselor carioase, ca urmare a descompunerii resturilor alimentare si a
inmultirii germenilor.
Cum din studiile privind modul de producere a cariilor ocluzale rezulta ca din punct de
vedere genetic fetele ocluzale nu sunt mai predispuse la carie ca celelalte, prevalenta si
incidenta crescuta a acesteia se datoreaza interactiunii mai multor factori:
- capacitatea de retinere a resturilor alimentare si a microorganismelor in fosetele si
santurile adânci ca intr-o nisa retentiva;
- imposibilitatea realizarii unei curatiri foarte bune indiferent de mijlocul utilizat, ceea ce face
ca procesul carios sa apara in santurile si fosetele susceptibile curând dupa eruptia dintelui;
- grosimea smaltului, mai redusa intre suprafata dintelui si jonctiunea smalt-dentina in cazul
santurilor comparativ cu cea din celelalte fete (0,8 mm fata de 2 mm pentru vârful
cuspidului sau 1,5 mm pentru fetele netede);
- concentratia mai mica a fluorului in smaltul ocluzal comparativ cu cel proximal.

79. Mecanismul de producere a cariilor ocluzale din santuri si fosete.


Initial s -a crezut ca debutul leziunilor din santurile ocluzale are loc in profunzimea
lor, de unde procesul carios se extinde, afectând peretii santului si pantele cuspidiene.
In prezent se stie ca debutul se produce la nivelul marginilor santului prin doua leziuni
bilaterale independente, afectând smaltul pantelor cuspidiene opuse. Procesul carios
urmareste structura prismatica, extinzându-se, ca in final cele doua leziuni sa se uneasca la
baza santului. Se crede ca marginile si peretii santului se demineralizeaza inaintea bazei,
deoarece prezenta detritusurilor organice duce la tamponarea metabolitilor acizi ai placii
bacteriene, actionând ca o bariera care are ca rezultat reducerea atacului acid la baza
santului, in plus, evolutia leziunii este influentata de prezenta unei cantitati crescute de
proteine ale smocurilor de smalt la baza santului, care favorizeaza remineralizarea si limiteaza
accesul acizilor produsi de placa bacteriana.

80. Tipul fisurelor dentare. Indicatiile pentru sigilarea fisurilor dentare.


Fisurile dentare pot fi:
-in forma de pilnie; -in
forma de “I”;
-in forma de picatura;
-in forma de “git de sticla”;
-in forma de amfora.
Santurile ocluzale care ofera cel mai bun mediu pentru dezvoltarea proceselor carioase sunt
cele in forma de “I”, in forma de picatura; in forma de “git de sticla” si de amfora.
Indicatiile catre sigilarea fisurilor
• Indicatii de virsta:
• 6-7 ani – pentru molarii de sase ani;
• 10-11 ani – pentru premolari;
• 12-13 ani – pentru molarii secunzi.
• Particularitati anatomice ale suprafetei ocluzale ale dintelui: prezenta gropitelor si fisurilor
adinci si cu un relief pronuntat, ce nu pot fi curatite cu metode si mijloace obisnuite de igiena
orala;
• Pozitia dintelui aflat in ocluzie incompleta;
• Fisuri intacte, lipsa cariei fisurale.

81.Bazele stiintifice ale gravarii acide.


Dupa 1950 s -au facut numeroase studii pentru a se stabili care este concentratia
optima de acid in vederea efectuarii gravarii.
S-a ajuns la concluzia ca acidul fosforic 30-40% este optim pentru asigurarea
acesteia prin aplicarea timp de 60 secunde la dintii permanenti si 120 secunde la dintii
temporari. Majoritatea sigilantilor comercializati folosesc ca agent de gravare acidul
fosforic 35 sau 37%.
Gravarea acida a suprafetei smaltului provoaca un anumit grad
de porozitate (SILVERSTONE, 1975). De fapt, smaltul gravat prezinta 3
zone:
- Prima zona este cea superficiala in care placa bacteriana si pelicula smaltului au fost
indepartate.. Aceasta zona are 10 µm grosime si a fost numita zona gravata.
- A doua zona este stratul calitativ poros de 20 µm grosime. Ea a devenit poroasa ca urmare
a actiunii agentului de gravare.
- A treia zona histologica are tot 20 µm grosime si este numita "zona poroasa
cantitativa". Când un material pentru sigilare e aplicat pe o suprafata gravata, rasina
patrunde in
porozitatile create in grosimea smaltului.

82.Tehnica neinvaziva de sigilare a fisurelor


dentare. Etapele de realizare:
1. Curatarea perfecta a suprafetei ocluzale de placa bacteriana si resturi alimentare cu
periute si paste ce nu contin fluor;
2. Spalarea, izolarea cu rulouri de vata;
3.Uscarea perfecta a suprafetei ocluzale;
4.Gravajul acid cu acid fosforic 35-37% in decurs de 15-20 secunde
pentru majorarea permiabilitatii smaltului;
5. Spalarea acidului de pe suprafata dentara cu un get de aer cu apa; timpul de
spalare nu trebuie sa fie mai mic ca timpul de gravaj;
6.Izolarea repetata si uscarea suprafetei ocluzale;
7.Aplicarea silantului in fisuri sau gropite, cu ajutorul unei canule speciale, asteptam 15
secunde pentru ca silantul sa patrunda in toti porii;
8.Fotopolimerizarea timp de 15 secunde
9.Inlaturarea supercontactelor la necesitate, slefuirea si poleirea.
10Etapa finala – aplicarea lacului sau gelului fluorat pe toti dintii, inclusiv si pe
cei supusi sigilarii.

83. Tehnica invaziva de sigilare a fisurelor dentare.


Etapele:
1. Curatarea suprafetei ocluzale si a fisurilor cu periute si paste sau prafuri ce nu contin
fluor.
2. Deschiderea fisurii cu freze cilindrice diamantate pentru o vizualizare mai buna. Daca
procesul carios este in limitele smaltului, se va aplica acidul ortofosforic pe toti peretii si
fundul fisurii pentru 15 secunde.
3. Spalarea cu un get de apa si aer 15-30 secunde si uscarea. In caz de rezultate
nesatisfacatoare gravajul se va repeta.
4. La fundul cavitatii se va aplica un compozit corespunzator, fotoapolimerizarea 60
secunde.
5. Obturatia din compozit si toata fisura se acopera cu un silant.
6. Inlaturarea supracontactelor, slefuirea, poleirea.
7. Aplicarea lacurilor sau gelurilor fluorate.
Materiale fotopolimerizabile: „Esteseal LC” (Kulzer), „Sealant” (Bisco), „Fissurit”,
„Fissurit F” (Voco), „Дельтон-C”, „Фис Сил” (Россия).

84. Indicele de frecventa a cariei dentare. Nivelurile de frecventa a cariei dentare dupa
OMS.
Indicele de frecventa (I.F.) reprezinta procentul persoanelor afectate prin
carie din cadrul unei grupe de populatie.
numărul de copii afectaţi de carie din colectivitate
IF = x 100%
_______________________________________________________________

numărul de copii din colectivitate

OMS recomanda urmatoarele niveluri ale frecventei cariei dentare la copiii de 12 ani:
1. joasa (0-30%).
2. medie (31-80%).
3. inalta (81-100%).

85.Indicele de intensitate a cariei dentare. Nivelurile de intensitate a cariei dentare la copiii


de
12 ani dupa OMS (1980).
Pentru aprecierea activitatii procesului carios se foloseste indicele de intensitate a cariei COA
, care reprezinta suma numarului dintilor afectati de carie si de complicatiile ei (C), numarul de
dinti obturati
(O) si absenti sau extrasi (A) la o persoana - (COA=C+O+A).
Exista diferite adnotari ale acestui indice: CER (C - carie, E - extractie, R -
reconstituire prin obturatii); DMF (D - decay (carie); M - missing (extractie); F - filling
(obturatie)).
In notarea indicelui de intensitate pentru dentatia permanenta (definitiva) se folosesc litere mari:
COA, COE, DMF, iar pentru dintii temporari litere mici - co, cr, dmf (dintiii temporari extrasi din
cauza resorbtiei radiculare inaintea substitutiei lor cu cei permanenti nu se noteaza), iar pentru
dentitia mixta - indicele COA+co.
In cazul când procesul carios afecteaza câteva suprafete ale acelueasi dinte se foloseste
indicele COAs, cos ,DMFS, dmfs deci se sumeaza numarul de suprafete cariate, obturate si
numarul suprafetelor extrase.

Indicele de sporire a intensitatii (rata cariei, morbiditatea) reprezinta cresterea indicelui


COE intr-o anumita perioada de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).
OMS (1980) a propus urmatoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12
ani:
1. foarte joasa (0 - 1,1);
2. joasa (1,2 - 2,6);
3. moderata (2,7 - 4,4);
4. inalta (4,5 - 6,5);
5. foarte inalta (6,6 si mai mult).

86. Indicele CPITN.


Aprecierea indicelui CPITN se face dupa urmatoarele coduri:
0 - lipsa semnelor patologice;
1 - gingivoragie dupa sondare;
2 - prezenta tartrului supra- si subgingival;
3 - punga parodontala pâna la 4-5 mm adâncime;
4 - punga parodontala cu profunzimea 6 mm si mai mult.
Interpretarea:
I. Frecventa afectiunilor parodontale - procentul pacientilor (din cei examinati) la care s-a
depistat:
1) parodontiu intact;
2) gingivoragie;
3) tartru dentar;
4) punga parodontala cu profunzimea pâna la 4-5 mm;
5) punga parodontala cu profunzimea 6 mm si mai mult.
II. Intensitatea afectiunilor parodontale, media sextantelor la o persoana examinata cu:
a) parodontiu sanatos;
b) gingivoragie, tartru, pungi parodontale (1+2+3+4);
c) tartru dentar si pungi parodontale (2+3+4);
d) pungi parodontale cu profunzimea pâna la 4-5 mm (3) sau pungi parodontale de profunzimea
6 mm si mai mult (4).
III. Necesitatea tratamentului: 0 -
tratamentul nu este necesar;
1 - este necesara instruirea igienica;
2 - detartraj, instruire igienica;
3 - detartraj, tratament complex (chirurgical s.a.);
4 - detartraj, tratament complex (operatii cu lambou, tratament ortodontic etc.).

87.Indicele PMA.
Se foloseste pentru determinarea localizarii si intensitatii procesului inflamator al gingiei.
Metoda: Se badijoneaza papilele gingivale, gingia marginala si alveolara cu solutie care contine
iod (Lugol). Inflamatia papilei (P) in regiunea unui dinte se apreciaza cu 1 bal, inflamatia gingiei
marginale
(M) - cu 2 baluri si a gingiei alveolare (A) - 3 baluri.
suma balurilor
PMA = _--------------------------------------x 100
3 x numarul dintilor

Interpretarea:
In cazul gingivitei generalizate valoarea indicelui:
- pâna la 30% - corespunde gingivitei usoare;
- de la 30% pâna la 60% - gingivita de grad mediu;
- mai mult de 60% - gingivita grava.

88.Factorii predispozanti in aparitia afectiunilor parodontiului.


Proprietatile agresive ale placii bacteriene ca urmare a unei igiene nesatisfacatoare a cavitatii
bucale
;
• Ocluzia patologica;
• Anomalii dento-alveolare;
• Anomalii ale tesuturilor moi ale cavitatii bucale;
• Obturatii incorecte si tratament ortodontic nerational;
• Cavitati carioase ale suprafetelor aproximale;
• Frenul scurt al buzelor si limbii;
• Vestibul mic;
• Reactii alergice locale;
• Infectii bacteriene si virotice.
• Dereglari ale sistemului endocrin, sangiun;
• Dereglari hormonale;
• Scaderea nivelului imunitar de orice etiologie;
• Administrarea unor preparate medicamentoase (hidantoina, difenina).
89.Profilaxia afectiunilor parodontiului.
La aplicarea metodelor de profilaxie se va tine cont de vârsta copilului si de tipul maladiei.
Primul an de viata. Asigurarea functiei normale a actului de sugere, inghitire si inchidere a
buzelor, a respiratiei nazale.
Vârsta de pâna la 4 ani.
• Asanarea cavitatii bucale cu restabilirea formei coroanelor dentare si restabilirea ocluziei;
• Inlatutarea obiceiurilor vicioase (sugerea degetului, creionului, muscarea unghiilor s.a.);
• Primirea corecta a alimentelor (masticatie minutioasa, pe ambele parti ale maxilarelor)
• Igiena cavitatii bucale
Vârsta de 6-7 ani
• Inlaturarea obiceiurilor vicioase;
• Miogimnastica;
• Igiena cavitatii bucale
• In alimentatie se vor utiliza in principal alimentele dure
• Asigurarea respiratiei nazale
Vârsta de dupa 7 ani
• Profilaxia si tratamentul rational al anomaliilor dento-maxilare;
• Inlaturarea anomaliilor frenurilor;
• Igiena cavitatii bucale;
La necesitate – ocluziografia.

90. Etapele igienizarii profesionale a cavitatii


orale. A. Pregatirea pacientului
a. Pozitia pacientului in fotoliu trebuie sa fie apropiata de verticala pentru a preveni refluarea
excesului de lichid in faringe, chiar daca se foloseste aspiratorul bucal.
b. Protectia pacientului se face cu un sort cu pieptar lat, pâna sub barbie, din plastic gros si cu
o laveta absorbanta de unica folosinta din hârtie aplicata pe deasupra, sub barbie.
c. Anestezia de contact la persoane emotive,
hipersensibile. d Colorarea placii.
B. Pregatirea instrumentarului
a. Alegerea si asezarea in ordinea de lucru a partilor active.
Fixarea primului instrument de lucru in piesa de mâna a
aparatului.
b. Controlul jetului de apa care se regleaza astfel incât sa raspândeasca un nor fin de particule.
c.
Controlul puterii generatorului de vibratii si aducerea lui la un nivel mediu.
d. Aplicarea aspiratorului de saliva.
C. Aplicarea instrumentului de detartraj cu ultrasunete.
Apasarea excesiva opreste vibratia piesei active si a detartrajului.
Durata de mentinere a instrumentului este legata de experienta clinica a
practicianului si de rezistenta la dizlocare a tartrului.
Vârful instrumentului de detartraj trebuie verificat sa nu prezinte neregularitati, rupturi care
produc traumatisme puternice ale suprafetelor dentare.

91. Instrumentele utilizate pentru realizarea igienizarii profesionale a cavitatii


orale. Instrumentarul pentru detartraj:
- Instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde exploratorii;
- Instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi, pile sau razuse, chiurete.
- Instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare dupa detartraj: pâlnii de cauciuc
rozetate sau nu, periute rotative, benzi abrazive si de lustruit.
Orice instrument de detartraj este format din trei parti:
a) partea activa;
b) partea pasiva sau de legatura
c) mâner

92. Metoda mecanica de detartraj.


Detartrajul-una din cele mai importante proceduri ce se practica in tratamentul bolilor
parodontale.Detartrajulcu ultrasunete este cea mai folosita metoda.Ultrasunetele sunt vibratii
mecanice cu frecvente ft inalte(25000-42000Hz),pe care urechea umana nu le percepe.Aceste
vibratii puternice sparg tartru,iar jelut de apa spala fragmentele si evita supraincalzirea
dintelui.pentru a nu afecta pulpa dentara.DEsi este o metoda rationala,pt a fi mai cu success
trebuie completat cu cel manual.

93. Profilaxia cariei dentare la copii cu anomalii dento-alveolare si purtatori de


aparate ortodontice.
-Igiena profesionala la medic,regulat
-Ata interdentara
-Periajul regulat
-Periute interdentare
-Apele de gura
-daca se foloseste placa de contentie atunci trebuie de spalat bine si de le pastrat in igiena

94. Profilaxia afectiunilor parodontiului la copii cu anomalii dento-alveolare si


purtatori de aparate ortodontice.
-detartrajul regulat
-irigare cu dexametazon(pentru distrugerea microflorei),dimexid(animicrobiant)
-igiena profesionala

95.Prevenirea fluorozei dentare la copii.


-Interzicera folosirii apei cu continut sporit de fluor in alimentatia copiilor in
special in colectivitatile organizate de copii.
-Inlocuirea apei cu continut sporit de fluor in nalimentatia copiilor cu apa minerala cu continut
optim de fluor, cu sucuri, cu lapte.
-Trimiterea copiilor din localitatile cu continut sporit de fluor in lunile de vara in tabere de
odihna in localitati cu continut optim de fluor.
-Administraea preparetelor de fluor copiilor sub forma de solutii, geluri, tablete paste
numai sub suporavegherea medicului.
-Limitarea consului alimentelor cu continut sporite de fluor:peste de mare, carne grasa, unele
soiuri de ceai, suplimente alimentare si folosire alimentelor bogate in proteine.
-Administrarea preparetelor de calciu
-Respectarea igienei cavitatii bucale.

96 Functiile personalului care realizeaza programul de profilaxie a


principalelor afectiuni stomatologice.
-Informarea populatiei,in general,pe grupuri sau individuala despre
PAB(prezentari,afise,pleante)
-Organizarea unor cercuri in gradinite ,scoli,pentru oferi o educatie a sanatatii copiilor
-Organizarea diverselor jocuri,concursuri sau demonstratii pentru a ajunge cu mesajul la
copii -Efectuarea cu succes a procedurilor profilactice
-Depistarea si tratarea cit mai precoce a afectiunilor dentare

97.Obiectivele programelor de profilaxie a afectiunilor stomatologice pâna in 2010


lansate de OMS.
1.Lipsa cariei dentare la 80% copii de 5-6 ani.
2.Intensitatea cariei dentare la copii de 12 ani trebuie sa fie mai mica
sau = 1,5. 3.La copiii pâna la 18 ani sa nu fie nici un dinte permanent
extras.
4.La >99% din populatia de 35-44 ani sa fie mentinuti nu <20 dinti functionali
5.Numarul persoanelor de 65 ani cu adentie secundara va scadea pâna la 20%.

98. Caile si metodele de realizare a strategiei OMS in stomatologie.


Strategia OMS de promovare a sanatatii orale se bazeaza pe:
- identificarea determinantilor sanatatii si realizarea unor interventii de promovare a sanatatii prin
actiunea la acest nivel
- implementarea de proiecte demonstrative comunitare de promovare a sanatatii care vizeaza
grupele populationale cu nivel socio-economic scazut
- crearea unor baze de date care sa permita evaluarea programelor aflate in derulare
Stabilirea unor retele nationale si inte rnationale de schimb de experienta privind promovarea sanatatii
orale
Strategie Metode
Fluorizarea apei în Suplimentarea, monitorizarea şi ajustarea
comunitate nivelului F în apă pentru a atinge % optimă
Programe şcolare de Practicarea sigilărilor în practica publică şi
sigilări privată
Programe comunitare şi educaţie pentru sănătate a elevilo (articole,
naţionale de sigilări postere, video, lecţii de educaţie)
dentare Formele de educaţie sanitară:
activă: convorbiri, discursuri, cursuri etc.
pasivă: literatura ştiinţifică de popularizare,
articole în presa periodică, standuri şi
buclete, demonstrarea filmelor, buletine
sanitare, expoziţii, emisiuni tele- şi
radiofonice cu mesaj educativ-sanitar.
Metode de educaţie sanitară:
educaţia colectivă generalizată;
educaţia colectivă în grup;
educaţia individuală.
implicarea serviciilor de stomatologie publică,
iar o treime din sigilări sa fie suportate de
sistemul de asigurări Medicaid
Intervenţii pentru educaţia continuă profesională
detectarea precoce a examinarea persoanelor cu risc crescut
cancerului oro-faringian trimiterea celor cu leziuni suspecte pentru
monitorizare şi tratament
Intervenţii pentru Educaţia şi promovarea produselor de
încurajarea folosirii protecţie a capului, feţei şi gurii în timpul
măştilor de protecţie în practicării sportului
sport
Fluorizarea apei în Suplimentarea, monitorizarea şi ajustarea
comunitate nivelului F în apă pentru a atinge % optimă

99. Aprecierea eficacitatii programelor de profilaxie a cariei si a afectiunilor


parodontiului.
Metoda de apreciere a eficacitatii programelor se preconizeaza la etapa de
planificare a programei.Aprecierea se face la orice etapa a programului.
Principiile:
1.Examinarea se face in aceleasi grupe de varsta (de ex. 12 ani) atit la debutul
programului cit si la sfarsitul lui.
2.Pentru comparatie se vor utiliza grupe de control adecvate.
3.Examinarea se va efectua de o grupa de specialisti.
4.Cantitatea de periute si paste de dinti si alte obiecte de igiena care au fost vindute in
mediu unei persoane in aceasta regiune
5.Tendintele dinamicii sanatatii stomatologice in legatura cu ameliorarea igienei.
6. Eficacitatea programelor de profilaxie a cariei dentare se apreciaza peste 5,10,15,20 ani.
Se compara valoarea indicelui COE in fiecare grupa de varsta cu datele examinarii finale,
in aceleasi grupe de vartsa. Un criteriu important este cresterea numarului de persoane
care nu au carie dentara. Profilaxia afectiunilor parodentiului este eficienta daca in
procesul realizarii programei de profilaxie se micsoreaza numarul sectantelor afectate.

100. Experienta aplicarii practice a programelor de profilaxie a afectiunilor stomatologice


in
diferite tari.
Exemple de programe de promovare a sanatatii in comunitati
Program de Educatie pentru sanatate orala „ Dinti sanatosi- Gura mea conteaza" realizat in
1. Angliei cu
durata de l an (l997-1998)
Populatia tinta: copiii de 10 ani din 32 scoli primare, impartiti in 2 grupuri:
de control (15 scoli) si de studiu (l7 scoli).
Dupa 4 luni de educatie, grupul de studiu a fost reimpartit in 2
noul grup activ care a continuat lectiile de educatie si grupul rezidual.
Obiective: testarea eficientei educatiei pentru sanatate orala, in scopul imbunatatirii igienei orale
si a
cunostintelor despre sanatatea orala.
Evaluarea initiala: testarea clinica a indicelui de placa Silness&Loe la câte 10 copii alesi
intâmplator din
fiecare scoala si completarea unui chestionar pentru masurarea nivelului cunostintelor despre
sanatatea
orala si comportamentul fata de igiena orala, consumul de zahar si resabilitatea catre cabinetul
stomatologic.
Implementarea programului de educatie. Metode de educatie: 4 lectii cu durata de l ora, o
data la 4
saptamâni, bazate pe activitate de grup
1. Prima lectie: Tema- structura si functiile dintelui,
2. Lectia a 2-a: Tema- dieta si efectul asupra dintilor
3. Lectia a 3-a: Tema- tehnici de periaj si folosirea tabletelor de colorare a PDB
4. Lectia a 4-a: Tema- revenire asupra rolului dietei in aparitia cariei si a tehnicii de periaj.
Evaluare intermediara: la 4 luni - aceleasi inregistrari ca initial
Evaluare finala: la 7 luni
Concluzii . Lectiile de educatie tinute in scoli au determinat modificari in starea sanatatii orale, a
nivelului cunostintelor si a comportamentului astfel, comparativ cu grupul de control, dupa 4
luni, copiii din grupul activ consuma mai putine dulciuri, cer mamelor sa le cumpere fructe, isi
perie dintii de cel putin 2 ori pe zi, discuta cu parintii despre rolul pastei de dinti fluorizate si le
cer parintilor sa ii programenze la cabinet pentru control periodic.

2. Program de promovare a sanatatii orale „Popor sanatos pentru 2010" (SUA – 1988)
Obiective: prevenirea cariei dentare, a cancerului oro-faringeal si a traumatismelor cranio-
faciale din timpul practicarii sporturilor. Obiectivele sunt exprimate in procente din populatie
care prezinta
afectiunea respectiva la inceputul programului si in anul
2010. Exemple:

Conditii Vârsta Procentul populatiei


Tinta Initial 2010
2-4 ani 18% 11%
Experienta cariei 6-8 ani 52% 42%
15 ani 61% 51%
Sa nu aiba nici un 35-44 31% 42%
dinte extras ani
Copii cu sigilari 8 ani 23% 50%
pe molari 14 ani 15% 50%
Populatie Toate
care beneficiaza vârstele 62%(1992) 75%
de apa potabila
Fluorizata
Cancere detectate toate 35 50%
in faze vârstele %
incipiente(std l
localizat)
43