Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ PENTRU OBŢINEREA


GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: LECTOR UNIVERSITAR Bujor


Cucu
CANDIDAT: PROFESOR Viorica Beşuan, Grupul Şcolar Sanitar
BISTRIŢA

2002

ASPECTE ALE UTILIZĂRII MIJLOACELOR GIMNASTICII ÎN


SCOPUL DEZVOLTĂRII MEMORIEI MOTRICE LA CLASELE I
– IV

I. Introducere
Memoria motrice şi dezvoltarea acesteia are un rol fundamental în cadrul activităţii de
educaţie fizică. Ea stă la baza învăţării, consolidării şi perfecţionării deprinderilor necesare derulării
procesului instructiv-formativ al elevilor în cadrul orelor de educaţie fizică şi mai târziu, în
practicarea individuală a sportului, pentru menţinerea sănătăţii.
Memoria motrice este o componentă a procesului general de memorie.
În educaţia fizică, activitatea principală este cea de memorare a mişcărilor şi, pe baza
acestora, formarea şi consolidarea deprinderilor motrice. O bună memorare motrice asigură o
execuţie corectă şi deci, posibilitatea însuşirii unor deprinderi corecte.

II. Motivaţia alegerii temei


Studiul dezvoltării memoriei motrice, element de fond în învăţarea motrice, consolidarea şi
perfecţionarea deprinderilor din cadrul activităţii de educaţie fizică şi sport este o problemă a cărei
studiere teoretică şi realizare practică-metodică, devine obligatorie pentru conducătorul procesului
instructiv-formativ al şcolarilor.
Consolidarea deprinderilor, a priceperilor şi abilităţilor de practicare independentă a
activităţilor corporale este o sarcină prioritară în sistemul educaţional, care se poate realiza dacă se
respectă caracterul instructiv-formativ al instruirii în educaţie fizică.
Dacă în momentul în care copilul intră în ciclul primar de învăţământ, memoria acestuia este
deja antrenată, latura memoriei motrice este, în cele mai multe cazuri neexersată şi deci, în
suferinţă. Aceasta începe să se dezvolte abia în procesul orelor de educaţie fizică.
Pentru a determina şi evidenţia cauzele care limitează şi condiţiile ce favorizează dezvoltarea
memoriei motrice la elevii din ciclul primar, a fost realizat prezentul experiment.
III. Studiul temei
În lucrări de specialitate, care ating problematica memoriei motrice, se pun în evidenţă câteva
particularităţi ale acesteia, dintre care sunt de reţinut:
1. Perceperea componentelor senzoriale şi logice (eforturile muscular, percepţia direcţiei, a
amplitudinii, vitezei, tempoului, ritmului, respectiv judecăţi asupra relaţiilor de spaţiu şi
timp);
2. Memorarea mişcării se produce raţional, pe baza înţelegerii ei;
3. Înţelegerea mişcării se realizează atât în execuţia de ansamblu, cât şi a părţilor
componente;
4. Memorarea mişcării se face de la reprezentarea schematică la cea clară;
5. În memorarea întregului exerciţiu sunt reţinute mai întâi elementele la care participă
grupele mari de muşchi şi poziţiile neobişnuite ale corpului.
6. Se constată că memorarea este mai eficientă atunci când se învaţă întreaga combinaţie
de mişcări din cadrul exerciţiului propus.
Pornind de la particularităţile memoriei motrice, rezultă o serie de condiţii, care favorizează
memorarea:
1. Înţelegerea exerciţiului;
2. Îndreptarea atenţiei spre percepţia mişcărilor proprii, însoţită de relatarea verbală;
3. Repetarea exerciţiilor.
La baza execuţiei corecte a exerciţiilor stă însă în primul rând gândirea şi reprezentarea
chinestezică a acestora.
În cazul prezentului experiment, pentru interpretarea corectă a rezultatelor, trebuie ţinut cont
şi de particularităţile specifice vârstei subiecţilor.
Copilul de 6 – 7 ani nu este suficient de matur psihic, dar are toate capacităţile pentru a se
adapta rapid noilor condiţii. Intrarea la şcoală marchează începutul însuşirii sistematice a
cunoştinţelor.
Deşi, cu mici excepţii, ei au o bună dezvoltare fizică, rezistenţa la efort este redusă.
Curiozitatea caracteristică vârstei face ca atenţia să le fie menţinută mai mult timp de activităţi
interesante. Ea are însă nevoie de mai multe pauze în cadrul unei ore. Atenţia şcolarului mic este de
tip spontan, involuntar, ea evoluând treptat spre cea voluntară.
La această vârstă, elevul prezintă o serie de particularităţi şi calităţi motrice. În primul rând se
remarcă viteza sub toate formele ei de manifestare: de reacţie, de execuţie, de deplasare. Efortul de
viteză este deci suportat uşor de şcolarii mici.
Este de remarcat lipsa inhibiţiei, fapt care favorizează dezvoltarea îndemânării, chiar dacă în
prima fază, pe fondul unui “simţ muscular” redus, precizia mişcărilor are de suferit.
La această vârstă, capacitatea de rezistenţă este mai redusă, dar efortul de forţă bine dozat
constituie un excitant biologic pentru stimularea proceselor de creştere şi dezvoltare.
Învăţarea şi fixarea unor deprinderi motrice noi se realizează cu mare uşurinţă, datorită
capacităţii de imitare a mişcărilor demonstrate. Din această cauză, demonstraţia are o importanţă
deosebită în dezvoltarea memoriei motrice a copilului. Această capacitate de fixare a deprinderilor
motrice creşte odată cu vârsta.
IV. Experimentul
Experimentul a urmărit gradul de evoluţie al memoriei motrice la elevii din ciclul primar, prin
utilizarea în procesul de predare, a două metode diferite:
1. Metoda demonstraţiei dublată de explicaţie
2. Metoda demonstraţiei
Clasa eşantion nu a fost selecţionată pe criterii de performanţă, ci a căutat să fie cât mai
apropiată de un nivel mediu.
Experimentul s-a derulat pe o perioadă de 6 luni, eşalonat pe 12 cicluri, fiecare ciclu
cuprinzând câte 4 lecţii. La rândul lor, în fiecare lecţie au fost incluse 4 – 5 exerciţii, care au căutat
să respecte particularităţile de vârstă ale subiecţilor.
Dintre exerciţiile incluse în experiment, au fost selecţionate două grupe a câte trei dintre ele,
considerate ca reprezentative. Ele au fost aceleaşi pentru cele patru clase de elevi, astfel încât se
poate realiza o comparaţie sugestivă asupra progresului în execuţie, implicit asupra dezvoltării
memoriei motrice. S-a căutat de asemenea, ca nivelul de complexitate a exerciţiilor test să fie egal
pentru cele două metode, astfel încât complexitatea exerciţiului să influenţeze cât mai puţin
rezultatele.
Exerciţiile test au fost monitorizate, înregistrându-se numărul de greşeli în execuţie, pentru
fiecare din cei 20 de elevi ai claselor eşantion.
Pentru analiză s-au preluat rezultatele însumate pentru fiecare dintre grupele eşantion.

V. Rezultate şi reprezentări grafice


1. Metoda demonstraţiei dublată de explicaţie
Exerciţiile test au constat din:
- un exerciţiu liber
- un traseu aplicativ
- un complex de orientare spaţială
Exerciţiile au avut o singură repetare, efectuată după o pauză de 10 de secunde de la
încheierea explicaţiei şi demonstraţiei.
Au fost înregistrate greşelile în execuţie: la începutul experimentului, după trei luni şi la
sfârşitul celor şase luni. Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul Nr.1.

Tabelul Nr.1 – Metoda demonstraţiei dublată de explicaţie

Grupul Eşantion Exerciţiul Exerciţiul Nr.1 Exerciţiul Nr.2 Exerciţiul Nr.3


Execuţia i m f i m f i m f
Clasa I total greşeli 23 21 21 40 25 12 13 8 7
Clasa II total greşeli 46 15 15 45 25 14 11 8 8
Clasa III total greşeli 42 14 9 41 19 8 9 7 5
Clasa IV total greşeli 37 16 8 33 13 9 8 5 3
Clasa I-a Clasa a II-a
Clasa a III-a Clasa a IV-a

Din datele înregistrate şi din reprezentările grafice pentru cele patru gupe eşantion, rezultă o
evidentă reducere a numărului de greşeli pe parcursul experimentului, datorită însuşirii unor
deprinderi şi a dezvoltării memoriei motrice.
Se mai observă o diferenţă, mai ales în faza iniţială, între numărul de erori înregistrat la
primele două exerciţii, faţă de exerciţiul Nr.3, adică complexul de orientare spaţială, mai atractiv
dar şi mai aproape de jocurile copilăriei.
2. Metoda demonstraţiei
În cazul acestui procedeu, au fost alese trei exerciţii test:
- două exerciţii libere
- un traseu aplicativ
50 Înregistrarea rezultatelor s-a efectuat în trei faze ale40 experimentului: iniţială, de mijloc şi în
faza
40 finală. În fiecare caz s-au executat câte trei repetări 30
a exerciţiului, cu pauze între acestea, după
cum urmează: Ex. Nr.1 Ex. Nr.1
30
Exerciţiul Nr.1: 10 sec; 10 sec;
Ex.30
Nr.2min. 20 Ex. Nr.2
20 Exerciţiul Nr.2: 15 sec; 15 sec; 30 min. Ex. Nr.3
Ex. Nr.3 10
10 Exerciţiul Nr.3: 20 sec; 20 sec; 30 min.
0
Rezultatele obţinute sunt înscrise în tabelul Nr.2 0
Init. Med. Final
Init. Med. Final
Tabelul Nr.2 – Metoda demonstraţiei

Ex. Exerciţiul Nr.1 Exerciţiul Nr.2 Exerciţiul Nr.3


Cl per. i m f i m f i m f
rep. 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
35

22

58

28

20

47

26

21

39

44

38

58

38

32

49

37

32

36

23

21

19

20

20

17

22

17

13
greşel
I i
Total 115 95 86 140 119 105 63 57 52
26

15

26

21

14

22

17

15

17

21

17

26

16

16

19

13

15

12

23

19

16

17

13

14

13

12

12
greşel
II i
Total 67 57 49 64 51 40 58 44 37
18

19

31

17

17

20

15

14

18

18

11

18

12

10

16

12

11

12

11

10

10

4
greşel
III i
Total 68 54 47 47 38 32 31 27 19
23

25

16

19

16

14

20

18

13

12

11

10

greşel
IV i
Total 53 39 34 47 34 26 25 16 11

Pentru analiză grafică vom prezenta evoluţia numărului de greşeli înregistrate pe parcursul
experimentului, în cazul primului exerciţiu, la cele patru grupe eşantion, separat.
Exerciţiul Nr.1
Clasa I-a Clasa a II-a

70 30
60 25
50
Exec. I. 20 Exec. I.
40
Exec. M. 15 Exec. M.
30
Exec. F. 10 Exec. F.
20
10 5
0 0
R1 R2 R3 R1 R2 R3
35
30
30
25
25
Exec. I. 20 Exec. I.
20
Exec. M. 15 Exec. M.
15
Exec. F. 10 Exec. F.
10
5
5
0
0
R1 R2 R3
R1 R2 R3

Clasa a III-a Clasa a IV-a

Din grafice rezultă o scădere a numărului de greşeli la o a doua execuţie, care are însă loc
după o pauză scurtă de la prima execuţie, dar după o pauză de 30 de minute, numărul de erori creşte
semnificativ, peste nivelul înregistrat iniţial. Acest lucru demonstrează o memorie motrice încă
deficitară.
Evoluţia numărului total de greşeli la exerciţiul Nr.1:

140

120

100

80 Exec. I
Exec. M.
60 Exec. F.
40

20

0
Cl. I Cl. II Cl. III Cl. IV

Din graficul care ilustrează evoluţia numărului total de greşeli înregistrate la primul exerciţiu,
apare progresul memoriei motrice, prin procesul educativ.

Tot din grafice se observă însă o scădere a numărului de erori spre finalul experimentului,
semnificativ mai ales în cazul celei de-a treia repetări, fapt ce denotă un progres al memoriei
motrice. Acest lucru este evident din datele prezentate în tabelul Nr.3.

Tabelul Nr.3 - Diferenţa de greşeli între a treia şi prima repetare

METODA Exerciţiul Exerciţiul Nr.1 Exerciţiul Nr.2 Exerciţiul Nr.3


DEMONSTRAŢIE Numărul Iniţial Mediu Final Iniţial Mediu Final Iniţial Mediu Final
execuţiei
Clasa I Diferenţă 23 19 13 14 11 -1 -4 -3 -9
greşeli
Clasa II Diferenţă 10 11 10 5 3 -1 -7 -3 -1
greşeli
Clasa III Diferenţă 13 3 3 0 4 -1 -4 -3 -5
greşeli
Clasa IV Diferenţă 2 3 -2 -2 -1 -3 -3 -2 0
greşeli
O reprezentare grafică în cazul primului exerciţiu, cu evoluţia diferenţelor de erori între a
treia şi prima repetare, arată astfel:

25

20

15
Init.
10
Mediu
5 Final

-5
Cl. I Cl. II Cl. III Cl. IV

La clasa I-a se observă volumul mare de greşeli chiar şi după o reducere semnificativă a
acestora în timp, prin cultivarea memoriei motrice, dar nu se poate vorbi de o existenţă a unei
memorii motrice.
La clasa a II-a volumul de greşeli este mai redus, datorită existenţei germenilor memoriei
motrice, însă nu îndeajuns formată. Această afirmaţie este întărită şi de diferenţa nesemnificativă de
erori în execuţia exerciţiului test, la cele trei momente ale experimentului.
La casa a III-a apare o diferenţă mare de greşeli între execuţii, în faza de început a
experimentului, dar apoi, datorită formării unei memorii motrice, acesta scade imediat,
semnificativ, pentru a rămâne în final, la acelaşi nivel. Este punctat momentul în care memoria
motrice începe să acţioneze.
La clasa a IV-a, volumul de greşeli este redus chiar de la început şi are în final o valoare
negativă, fapt care sugerează existenţa unei memorii motrice.

Analiza metodelor de lucru


Eficacitatea metodelor aplicate, poate fi redată de o analiză comparativă a rezultatelor
obţinute prin aplicarea lor. Relevante, pentru metoda demonstraţiei sunt datele obţinute la prima
repetare. Datele comparative sunt prezentate în tabelul Nr.4.

Tabelul Nr.4

Exerciţiul Nr.1 Exerciţiul Nr.2 Exerciţiul Nr.3


Stadiul Iniţial Mediu Final Iniţial Mediu Final Iniţial Mediu Final
Clasa Metoda I II I II I II I II I II I II I II I II I II
Clasa I 23 35 21 28 21 26 40 44 25 38 12 37 13 23 8 20 7 22
Clasa II 46 26 15 21 15 17 45 21 25 16 14 13 11 23 8 17 8 13
Clasa III 42 18 14 17 9 15 41 18 19 12 8 12 9 12 7 10 5 9
Clasa IV 37 23 16 16 8 16 33 20 13 13 9 11 8 10 5 7 3 4
Se poate face o discuţie şi pe datele comparative obţinute pentru cele două metode, în stadiile
iniţiale şi medii, dar semnificative pentru studiul realizat, sunt datele obţinute în stadiul final al
experimentului, date prezentate în graficele următoare:

30 20
25
15
20
15 Metoda I 10 Metoda I
10 Metoda II Metoda II
5
5
0 0
Cl. I Cl II CL III Cl. IV Cl. I Cl. II Cl. III Cl. IV

Exerciţiul Nr.1 Exerciţiul Nr.2

Exerciţiul Nr.3

25

20

15
Metoda I.
10
Metoda II.
5

0
Cl. I Cl. II Cl. III Cl. IV

Se observă din graficele prezentate că în toate cazurile, metoda demonstraţiei dublată de


explicaţie dă rezultate mai bune.

VI. Concluzii
Tabelele şi graficele prezentate nu oferă întreaga imagine a experimentului iniţiat. Datele
înregistrate pot sta la bază şi pentru alte analize interesante, cum ar fi natura exerciţiilor, dinamica
dezvoltării memoriei motrice comparativ la fete şi băieţi, etc.
Experimentul permite o serie de concluzii privitoare la memoria motrice a elevilor din ciclul
primar:
1. Metodele de predare sunt importante, rezultate mai bune obţinându-se dacă demonstraţia
este dublată de explicaţie.
2. La nivelul clasei I-a, copii au o slabă memorie motrice, dar au o mare receptivitate şi
dorinţă de asimilare, fapt care face pentru moment, ca la o repetare imediată a mişcărilor
arătate, numărul de erori să fie relativ mic.
3. Compoziţia exerciţiilor influenţează numărul de erori în execuţie, fapt mai evident în
cazul elevilor mici, cu o memorie motrice deficitară. Ei execută mult mai corect circuite
aplicative, datorită apropierii acestora de jocurile preşcolare.
4. Memoria motrice cunoaşte un salt apreciabil pe parcursul clasei I-a, prezintă o relativă
stagnare la nivelul claselor a II-a şi a III-a, apoi cunoaşte o îmbunătăţire pe parcursul
clasei a IV-a.
5. Receptivitatea copiilor de vârstă mică poate constitui o bază a dezvoltării memoriei
motrice. Cu vârsta, interesul scade şi neglijarea educaţiei fizice la ciclul primar de
învăţământ, are un rol inhibator în dezvoltarea memoriei motrice, fapt care apare reliefat
la nivelul adolescenţilor.
6. Lipsa memoriei motrice are un efect negativ asupra dezvoltării personalităţii copilului,
adolescentului şi a individului în general.
7. Probabil ar fi interesant un studiu privind dezvoltarea memoriei motrice la ciclurile
superioare de învăţământ, mai ales în condiţiile în care, cultivarea acesteia la nivelul
ciclului primar, nu este corespunzătoare sau este neglijată.
“ASPECTE ALE UTILIZĂRII MIJLOACELOR GIMNASTICII ÎN
SCOPUL DEZVOLTĂRII MEMORIEI MOTRICE
LA CLASELE I – IV”

I. Motivarea alegerii temei


II. Capitolul 1.
1. Importanţa memoriei motrice şi utilitatea studiului acesteia pentru învăţarea motrice, în
lecţiile de educaţie fizică
1.1 Memorarea mişcărilor
1.2 Rolul gândirii în exerciţiile fizice
2. Aspectele generale ale învăţării motrice şi forme de manifestare în practica însuşirii
exerciţiilor fizice
2.1 Considerente generale
2.2 Funcţia conştiinţei în activitatea motrice a omului
2.3 Caracterul variat al funcţiei conştiinţei în activitatea motrice
3. Particularităţile psihologice ale memoriei motrice şi necesitatea cunoaşterii acestora
3.1 Considerente generale
3.2 Reprezentările mişcărilor în învăţarea exerciţiilor fizice
3.3 Caracterul complex al reprezentărilor mişcărilor
3.4 Caracterul dinamic şi stadial al reprezentărilor
3.5 Căile formării reprezentări mişcărilor

III. Capitolul 2.
1. Particularităţile psiho-motrice ale copilului de ciclu primar
1.1 Considerente generale
1.2 Particularităţile motrice
2. Conţinutul lecţiilor de gimnastică din programa şcolară şi sarcinile gimnasticii privind
dezvoltarea motricităţii
2.1 Obiective generale ale educaţiei fizice la clasele I – IV
2.2 Formele de organizare la clasele I - IV

IV. Capitolul 3.
1. Experimentarea influenţării memoriei motrice ca element de susţinere a formării
deprinderilor şi priceperilor specifice – modalităţi şi tehnologii de realizare
2. Teste vizând diferite aspecte ale verificării memoriei motrice
3. Eşalonarea pe durata experimentului a unor sisteme de acţionare vizând îmbunătăţirea
învăţării motrice
4. Înregistrarea rezultatelor experimentului

V. Capitolul 4.
1. Interpretarea şi prelucrarea datelor grupului experimentat
2. Concluzii şi propuneri

VI. Bibliografie
VII. Anexe

BIBLIOGRAFIE

Belinovici V. V. – Procesul învăţării în educaţia fizică - Edit. Tineretului 1961

Binet A. – Ideile moderne despre copii - Edit. didactică şi pedagogică,1975

Bogdan T. - Psihologia copilului şi psihologia pedagogică - Edit. didactică şi pedagogică,1969


Stănculescu I.

Braner I. – Procesul educaţiei intelectuale - Edit.ştiinţifică,1970

Debesse M. – Psihologia copilului – de la naştere la adolescenţă - Edit. didactică şi pedagogică, 1970

Demeter A. – Bazele fiziologice ale educaţiei şcolare - Edit. Stadion, 1974

Epuran M. – Psihologia şi sportul contemporan - Edit. Stadion, 1974

Epuran M. – Psihologia educaţiei fizice - Edit. Sport - Turism, 1976

Epuran M. – Învăţarea - învăţarea motrică - Rev. Educaţie fizică şi sport Nr.7-8/1974

Epuran M. –Transferul în învăţare - Rev. Educaţie fizică şi sport nr.8/1975

Epuran M. - Metodologia cercetării activităţii corporale - Edit. Risoprint Cluj-Napoca 1998


Marolicaru M.

Ionescu R. – Gimnastica de bază în şcoala generală - Edit. didactică şi pedagogică, 1970

Inhelder, Barbel, - Învăţarea şi structurile cunoaşterii - Edit. didactică şi pedagogică, 1977


Sinclair, Hermine,
Bonet, Magali

Kabanov-Meller - Psihologia însuşirii cunoştinţelor şi a formării deprinderilor la şcolari - Edit. didactică şi


pedagogică, 1963

Kramer M. – Psihologia educaţiei fizice şi sportului şcolar - Uz intern Cluj-Napoca, 1975

Loghin M. Stoicescu - Educaţia fizică la clasele I-IV - Edit. didactică şi pedagogică, 1975

Marcus D. – Fiziologie şi biochimie cu aplicaţii la exerciţiile fizice - Tipografia Universităţii Timişoara,


1975
Marolicaru M. –Tratarea diferenţiată în educaţia fizică - Edit. Sport Turism Bucureşti 1986

Marolicaru M. –Metodologia cercetării activităţii corporale - Facultatea de educaţie fizică şi sport Cluj-Napoca
1995

Piaget J. – Psihologia copilului - Edit. didactică şi pedagogică, 1969

Radu I. – Psihologia şcolară - Edit. ştiinţifică,

Roşca A. – Psihologia copilului - Edit. didactică şi pedagogică, 1966

Schiopu Ursula - Dezvoltarea operativităţii gândirii copilului de la 7-11 ani - Edit. ştiinţifică, 1966
Ziculescu I. – Aptitudini şi talent - Edit. didactică şi pedagogică, 1971