INTEGRAREA FUNCTIEI CEREBRALE- CURS 3 ZAGREAN- RĂZVAN

PAPACOCEA

Dezvoltarea structurală și funcțională a sistemului nervos

Personalitate umană+ comportament sunt determinate de Informația genetică +
Experiență
Sistemul nervos/creier = cea mai dinamică dezvoltare și organizare funcțională

Dezvoltarea și organizarea funcțională a SN în două etape:

Prenatală = se exprimă informația genetică;
Postatală = factorii de mediu și experiența modelează structural și funcțional SN
Etapa prenatala
- formare regiuni distincte ale creierului, generare de neuroni
- formarea principalelor tracturi axonice
- conectarea axonilor cu țintele corespunzătoare
- Sinaptogenezei => mecanismele celulare și moleculare, controlate genetic

1. Etapa prenatală = mecanisme care controlează generarea, diferențierea,

migrarea celulelor nervoase și formarea circuitelor.
Dezvoltarea timpurie a sistemului nervos= este independentă de:
-activitatea sistemului nervos primordial în embrion,
-generarea inițială de neuroni din celule precursoare nediferențiate,
-formarea regiunilor majore ale creierului
-migrarea neuronilor de la locurile de generație la pozițiile lor finale.
Gastrulare și neurulare => tubul neural=
celulele progenitoare neurale=> diviziune => celulele stem neurale => celulele
sistemului nervos: neuroni, astrocite și oligodendroglii.
a. Diferențierea celulelor precursoare neurale
- controlul genetic
- molecule endogene de semnalizare: acidul retinoid, factor de creștere
fibroblastic, factor transformator de creștere, sonic hedgehog (shh).

b. Conurile de creștere: detectează și răspund la semnale care:

-identifică căile corecte,
-interzic traiectoriile incorecte=> faciliteaza formarea sinapselor funcționale.
Acestea includ molecule de adeziune a suprafeței celulare și semnale care
difuzează și care atrag sau resping axonii în creștere. În plus, factorii de creștere
secretați influențeaza creșterea axonului și formarea sinapselor, precum și
reglarea numerelor corespunzătoare a legăturilor dintre axoni și celulele țintă.

"ADN-ul junk= 95% din genomul, cunoscut anterior și care nu codifică

proteinele.

c. Activitatea electrică AE- roluri esențiale în dezvoltarea sistemului nervos în

toate etapele de dezvoltare
Influențează:
- Maturizarea si migrarea neuronilor, excitabilitatea
- tipul neurotransmițătorului
- extinderea axonilor și dendritelor
- Formarea sinapselor/circuitelor

Excitabilitatea neuronale depinde de canale ionice

Curenții de Ca = exprimați înainte de apariția curenților de K de rectificare
(outward și inward)
Atunci când PA dependente de Ca sunt blocate, dezvoltarea curentului de K
activat rapid este suprimată.

d. Rolul organizatorilor în embriogeneză

Organizatorii = punctele macroscopice din tubul neural cu rată de metabolizare
mai mare, densitate mai mare a joncțiunilor gap - rol sinaptogeneză
Schimbările câmpului bioelectric al organizatorilor det modificări morfologice
=>rol în patogeneză

e. Organizarea circuitelor neuronale

O strategie generală = producerea unui excedent inițial de celule nervoase (de
ordinul a două sau trei ori); populația finală este ulterior stabilită prin moartea
acelor neuroni care nu reușesc să interacționeze cu succes cu țintele
intenționate.
Eliminarea neuronilor supranumerari – prin stimularea sau blocarea
dezvoltării axonice, factorii neurotrofici
Eliminarea sinapselor - 1 fibra musc are primeste initial mai multi
axoni) = în final => o singură fibră pentru fiecare celulă.

AGRINA= responsabilă formarea unei sinapse funcționale.

II. Etapa postnatală
= mecanisme prin care experiența individuală bazată pe învățare, memorie și
gândire modelează arhitectura și funcțiile creierului.
-modelele de activitate neuronală (inclusiv cele provocate de experiență)
modifică circuitele sinaptice ale creierului pe tot parcursul vieții, în grade
diferite => modifică structura și funcția creierului

2 aspecte:

1. Căi de semnalizare care modifică nivelurile Ca2+ intracelular influențând

organizarea citoscheletică locală și exprimarea genelor.

2. Existența ferestrelor temporale = perioade critice.

creierul este compatibil pentru a învăța și consolida anumite activități la
anumite vârste, numai în prezența stimulilor specifici și devine mai puțin
sensibil sau chiar refractar la altă vârstă.

Suportul acestui comportament este genetic și comun omului și altor organisme.

Animale
Chiar dacă la alte organisme decât ființa umană, perioadele critice conferă o
rigiditate mai mare a comportamentului, unele dintre acestea pot fi modificate în
grade diferite, precum comportamentul unor animale în raport cu altele: pisica și
câinele sau papagalul și pisica. Alte aspecte ale comportamentului sunt rigide
și/sau foarte dependente de vârstă;(bobocii de gâscă urmează primul obiect
mare în mișcare pe care îl văd și aud, doar în prima zi de viață)
Puii de șobolan își identifica mama doar dacă recepționează mirosul gl.
mamare în prima săptămână de viață (dar nu mai târziu)
Om
Perioadele critice sunt determinate genetic, și necesită contactul cu stimulii
specifici fiecărei activități
- dobândirea limbajului, a mersului și, nu în ultimul timp, deprinderea modului
de a învăța.
-până la vârsta de 2-5 ani copilul învață de la cei din jur - părinți, frați, alți copii
sau educatori
- ulterior copilul, elevul și studentul pierde capacitatea de a învăța spontan,
începe să caute motivații, justificări
- în cazul în care nu deține sau nu i s-a cultivat curiozitatea sau plăcerea
cunoașterii consideră învățarea ca pe o sarcină sau povară pentru care căută
soluții de a o evita sau de a o îndeplini în condiții cât mai favorabile pentru el.
În acest fel, mai ales în ultimul timp, omul pierde treptat cea mai importantă
dimensiune a lui-accea de a învăța și trăi dincolo de datul genetic sau
instinctual, pierde capacitatea de a prevedea și interveni pentru îmbunătățirea
vieții personale, și a mediului, conștient de faptul că fiecare dintre noi face parte
dintr-un organism complex –societatea umană-capabil de a lua decizii legate de
viitor și responsabil față de mediul în care trăiește.