UNIVERSITATEA CREŞTINĂ

„DIMITRIE CANTEMIR“ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA

AFACERILOR
Management Financiar Bancar

BUGET ȘI FISCALITATE IN U.E.

Norme comune privind impozitarea si amortizarea
legislativă

Masterand: Bogdan Andra-Mihaela

Anul I

1
București 2021
 CUPRINS
Introducere 3

CAPITOLUL 1 IMPOZITUL – NOTIUNI TEORETICE SI CARACTERISTICI………….. 5

5
1.1 Notiuni teoretice in ceea ce priveste impozitul……………………………………………….
6
1.2 Sistemul naţional de impozitare………………………………………………………………
6
1.3 Elementele componente ale impozitului.................................................................................... 6
7
1.4 Viziunea teoreticienilor privind locul pe care il ocupa impozitul in viata societatii……….
7
1.5 Rolul impozitelor………………………………………………………………………………
7
1.6 Impozitul pe profit – evolutie si caracteristici………………………………………………. 8

CAPITOLUL 2 AMORTIZAREA – NOTIUNI TEORETICE SI

13
CARACTERISTICI………
13
2.1 Notiuni teoretice in ceea ce priveste amortizarea contabila si amortizarea fiscala………..
14
2.2 Amortizarea contabilă și ajustările pentru depreciere………………………………………
16
2.3 Durata de amortizare contabilă ………………………………………………………………
17
2.4 Amortizarea fiscală ……………………………………………………………………………
CAPITOLUL 3
STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPACTUL APLICARII DIFERITELOR METODE DE
AMORTIZARE ASUPRA ORGANIZATIEI…………………………………………………… 19

Concluzii……………………………………………………………………………………………. 22

2
București 2021
INTRODUCERE

Existența posibilității ca o societate să aleagă anumite tratamente fiscale conduce la

identificarea soluțiilor care convin cel mai bine acesteia. De exemplu, o societate are
posibilitatea să stabilească limita valorii de la care un activ este încadrat în categoria
imobilizărilor corporale, sau posibilitatea stabilirii duratelor normale de amortizare în cadrul
intervalulului de ani stabilit prin hotărâre de guvern. . Problema amortizării este de fapt
subordonată impozitării profitului. Este cunoscut faptul că, amortizarea împreună cu rezultatul
net definesc capacitatea de autofinanţare a întreprinderii şi orice mişcare la nivelul amortizării
generează efecte inverse asupra impozitului pe profit.

UE nu joacă un rol direct în colectarea impozitelor sau în stabilirea cotelor de

impozitare. Valoarea taxelor și impozitelor pe care trebuie să le plătească fiecare cetățean este
stabilită de guvernul țării sale. La fel este și modalitatea de cheltuire a sumelor colectate de stat.

UE supraveghează totuși normele fiscale naționale în anumite domenii, în special atunci

când sunt implicate politicile UE vizând companiile și consumatorii. Aceasta pentru a garanta că:

- bunurile, serviciile și capitalul pot circula liber peste tot în UE (pe piața unică);
- companiile dintr-o țară nu beneficiază de avantaje neloiale față de concurenții din alte
țări;
- fiscalitatea nu este discriminatorie față de consumatorii, lucrătorii sau companiile din alte
țări ale UE.

UE colaborează cu statele membre și pentru coordonarea politicilor economice și a

sistemelor de impozitare a întreprinderilor și a veniturilor. Scopul este de a le face mai echitabile,
eficiente și favorabile creșterii economice. Aceste aspecte sunt importante pentru a clarifica
situația impozitelor pe care le plătesc persoanele care se mută în altă țară din UE și pentru a oferi
certitudine companiilor care investesc în alte țări. Coordonarea contribuie și la prevenirea
evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale.

Politica fiscală în Uniunea Europeană (UE) are două componente: impozitarea directă, care
rămâne exclusiv responsabilitatea statelor membre, și impozitul indirect, care afectează libera
circulație a mărfurilor și libertatea de a furniza servicii pe piața unică.

3
 În ceea ce privește impozitarea directă, UE a stabilit totuși unele standarde armonizate
pentru impozitarea societăților și a persoanelor fizice, iar țările membre au luat măsuri comune
pentru a preveni evitarea impozitelor și dubla impunere.

În ceea ce privește impozitarea indirectă, UE coordonează și armonizează legislația

privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) și accizele. Se asigură că concurența pe piața internă nu
este distorsionată de variațiile ratelor și sistemelor de impozitare indirectă, oferind
întreprinderilor dintr-o țară un avantaj nedrept față de altele.

Din punct de vedere al modului de administrare a impozitului - eforturile intreprinse s-au

concretizat in anul 2008 sub forma unui program comunitar pentru imbunatatirea functionarii
sistemelor de impozitare pe piata interna.

Acest program a fost denumit ulterior anului 2008, Fiscalis 2013. Practic, acest program a
vizat protejarea intereselor financiare nationale prin combaterea fraudei si evaziunii fiscale,
evitarea denaturarii concurentei si reducerea sarcinilor impuse administratiilor si contribuabililor.
In prezent, programul de actiune a fost denumit Fiscalis 2020 si reprezinta o continuare a
programului anterior in scopul imbunatatirii functionarii sistemelor de impozitare in UE. Un
astfel de program de cooperare la nivelul UE este menit sa permita administratiilor fiscale
nationale crearea si schimbul de informatii si expertize.

4
București 2021
 CAPITOLUL 1

IMPOZITUL – NOTIUNI TEORETICE SI CARACTERISTICI

1.1 Notiuni teoretice in ceea ce priveste impozitul

Impozitul reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea
persoanelor fizice si juridice, la dispozitia statului, in vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu definitiv si fara contraprestatie directa din
partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat
este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice, care realizeaza venit dintr-o
anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit.
Dreptul de a introduce impozite il are statul si el exercita de cele mai multe ori, prin intermediul
puterii legislative (Parlamentul), iar uneori si in anumite conditii, prin organele de stat locale.
Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de stat de importanta nationala,
iar organele de stat locale pot introduce unele impozite in favoarea unitatilor administrativ-

5
București 2021
teritoriale. In Romania, conform Constitutiei, consiliile locale sau judetene stabilesc impozitele si
taxele in limitele si conditiile legii.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat, cu titlu definitiv si nermbursabil. In
schimbul acestora, platitorii impozitelor nu pot solicita statului un contra-serviciu de valoare
egala, apropiata sau mai mica.

1.2 Sistemul naţional de impozitare

Sistemul naţional de impozitare este o reflectare a valorilor unui popor în comun.

Pentru a crea un sistem de impozitare, o naţiune trebuie să facă alegerea cu privire la distribuirea
poverii fiscale – cine va plăti impozitele, cât de mult va plăti şi cum vor fi cheltuite impozitele
colectate. În ţările democratice, unde alegerile publice stabilesc responsabilii de instituirea
sistemului de impozitare, aceste alegeri reflectă tipul de comunitate pe care publicul doreşte să-l
creeze. În ţările în care publicul nu are o influenţă semnificativă asupra sistemului de impozitare,
acest sistem poate fi mai mult o reflectare a valorilor celor de la putere

Astfel, rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar deoarece acestea
constituie mijlocul principal de procurare a resurselor fnanciare necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice.

1.3 Elementele componente ale impozitului

Printre elementele impozitului se numara subiectul, reprezentat de platitor, suportatorul,

obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta,
termenul de plata, etc.

Subiectul impozitului este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia.
Astfel, de exemplu, la impozitul pe profit subiectu fiind agentul economic.

6
București 2021
 Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. In
mod normal, subiectul impozitului ar trebui sa fie suportatorul real al acestuia. In realitate,
suportatorul impozitului este o alta persoana decat subiectul.

Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. Astfel in cazul impozitului pe

profit obiectul impunerii il reprezinta profitul.Sursa impozitului arata din ce anume se plateste
impozitul, din venit sau din avere.

1.4 Viziunea teoreticienilor privind locul pe care il ocupa impozitul in viata societatii

 A.Smith şi D.Ricardo - Impozit – preţul achitat pentru serviciile prestate de stat.

 Ch.Montesquieu - Impozitul se plăteşte de fiecare cetăţean pentru securitatea sa şi
bunăstarea averii sale.
 O.Mirabo - Impozitul este o plată prealabilă pentru protecţia ordinii publice.
 J.Sismonde de Sismondi - Impozitul este preţul plătit de cetăţean pentru plăcerea pe care a
primit-o.
 N.I. Turghenev - Impozit – donaţie pentru folosinţă comună.
 M.I. Fridman - Impozitul este colectare forţată în folosul statului sau comunităţii, din
motivul că aceste colectări nu sunt plăţi pentru serviciile publice sau comune.
 E.Seligman - Impozitul reprezintă colectare forţată de la fiecare persoană în parte pentru
acoperirea cheltuielilor ce apar ca urmare a nevoilor publice fără a avea o oarecare relaţie
cu necesităţile plătitorului.
 C.P. Makonel, S.L. Briu - Impozitul reprezintă o plată obligatorie efectuată de firmă sau
gospodărie, în schimb la care ele nu primesc direct bunuri şi servicii; totuşi, aceasta nu se
consideră amendă aplicată de judecătorie pentru acţiuni nelegale.
 S.Vitte - Impozitul se numeşte plăţi obligatorii, colectate de stat sau de organe
imputernicite, fără nici o echivalenţă din partea statului şi care urmează a fi folosite pntru
acoperirea nevoilor publice.

1.5 Rolul impozitelor

7
București 2021
 Teoria economică până în prezent nu a elaborat o explicaţie unică despre impozit,
independent de sistemul politic şi economic al societăţii, de natura obiectivelor statului.
Impozitul – alocaţie obligatorie la buget, de nivelul corespunzător, sau în fondul extrabugetar,
care se formează de către persoane juridice şi fizice în ordinea şi după condiţiile stabilite de acte
legislative. Concepţiile vizând necesitatea şi rolul impozitelor se intemeiază pe teoriile despre
stat şi criteriile ce trebuie luate în considerare pentru dimensionarea sarcinilor fiscale. Astfel,
teoriile despre stat învederează că statul este rezultatul unui contract social intervenit între
indivizi, fie un produs al solidarităţii sociale şi naţionale a indivizilor. Instituirea şi perceperea de
către stat a impozitelor determină o importantă redistribuire a produsului intern brut.

Prin aceasta se manifestă rolul impozitelor pe plan financiar, economic şi social, rol ce
diferă de la o ţară la alta.

Rolul impozitelor derivă din funcţia extinsă a acestora.

Primul rol este rolul financiar de asigurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea
celei mai mari părţi a cheltuielilor publice legate de îndeplinirea atribuţiilor şi funcţiilor statului
în vederea satisfacerii intereselor generale ale cetăţenilor săi.

Al doilea rol este cel social, asigurat de funcţia redistributivă a impozitelor. Prin acest rol,
impozitele fiind colectate în funcţie de capacitatea contributivă a contribuabililor, se asigură în
primul rând o justiţie mai mare în privinţa averilor, iar prin transferul la cei mai săraci membri ai
societăţii a unor venituri din cele adunate de stat pe calea impozitelor se asigura o solidaritate
între cetăţenii statului.

În fine, al treilea rol al impozitelor este rolul economic, susţinut de funcţia intervenţionistă a
acestuia. Prin manevrarea nivelului şi structurii impozitelor şi cotizaţiilor sociale, statul intervine
în economie, încurajând anumite sectoare de activitate şi anumite produse şi servicii şi
descurajând altele. De asemenea, deşi mai rar, statul poate interveni acordând subvenţii din
veniturile fiscale pentru susţinerea intereselor economice legate de anumite produse, firme sau
sectoare de activitate.

1.6 Impozitul pe profit – evolutie si caracteristici

8
București 2021
 Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplica beneficiului obtinut din
desfasurarea unei activitati economice. El reprezinta una din principalele surse de venituri ale
bugetului de stat.

Profitul este o forma de venit obtinut prin intermediul unei activitati economice, ca urmare a
investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat sa poata fi calificat profit, este necesar ca
activitatea economica sa fie desfasurata cu scopul obtinerii de beneficiu.

Aceasta subiniere este foarte importanta,

intrucat, in practica, exista situatia in care o
entitate desfasoara o activitate producatoare de
venit ce nu este calificata drept profit, pentru ca nu
exista intentia obtinerii unui beneficiu, ci
veniturile sunt destinate sustinerii unei alte
activitati proprie entitatii respective. Este cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ.

Studierea ajustarilor aduse tehnicii de impunere a profitului permite evidentierea mai multor
etape:

1. Prima etapa (anul 1991) s-a caracterizat prin impunerea pe cote progresive pe transe de
profit, transa pana la 25 000 lei fiind exonerata.
2. In a doua etapa (1991-1994 inclusiv) s-a aplicat impunerea pe cote proportionale pe 2
transe de profit :
- Pana la 1000000 lei (30%);
- Peste 1000000 lei (45%);
3. In a treia etapa (1995-1996) s-a urmarit cresterea netralitatii impozitului pe profit, prin
stabilirea unei cote normale de 38% si eliminarea exonerarilor temporare acordate
agentilor economici nou infiintati. In acelasi timp, prin intermediul cotei, amortizarii
deductibile fiscal, creditului fiscal, tehnicii de actualizare la inflatie si de plata s-a urmarit
obtinere unor facilitati de natura economica.

9
București 2021
  Impozitul pe profit conform Codului Fiscal

Contribuabili:

Sunt obligate la plata impozitului pe profit urmatoarele persoane:

a) Persoane jurdice romane;

b) Persoanele juridice straine care desfasoara activitate prin intermediul unui sediu
permanent in Romania;
c) Persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitate
in Romania intr-o asociere cu sau fara personalitate juridica;
d) Persoanele juridice straine care realizeaza venituri din/sau in legatura cu proprietati
imobiliare situate in Romania sau din vanzarea/cesionarea titlurilor de participare
detinute la o persoana juridica romana;
e) Personale fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane, pentru veniturile
realizate atat in Romania, cat si in strainatate din asocieri fara personalitate juridica;
In acest caz, impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de
catre persoana juridica romana;
f) Persoanele juridice cu sediul social in Romania, infiintate potrivit legislatiei
europene.

Asadar, masurile fiscale adoptate de Romania in aceasta perioada dificila, in ceea ce

priceste impozitul pe profit se incadreaza in tendintele generale observate la nivelul UE,
observandu-se astfel mentinerea cotei unice de impozit de profit concomitent cu majorarea bazei
impozabile.

In acest sens, se poate observa la nivel european o tendinta generala de mentinere sau
usoara diminuare a cotelor de impozitare insotita de multe ori de largirea bazei de impozitare.
Astfel de masuri, orientate sprea crearea unui mediu investitional atractiv, vizeaza in mod special
procesul investitional intr-un anumit teritoriu intrucat, de cele mai multe ori, s-a constatat ca
acesta este influentat in mare parte de cota de impozitare si mai putin de modul de determinare a
bazei impozabile.

10
București 2021
 Romania are un impozit pe profit relativ scazut, ceea ce prezinta interes pentru investitori.
Totusi, una dintre dificultatile constante este reprezentata de schimbarile legislative dese atat in
sfera impozitelor directe, cat si a celor indirecte. Desi provocarile guvernului de a mentine
veniturile fiscale ar aduce multe beneficii mediului de afaceri si economiei per ansamblu.
Oamenii de afaceri trebuie sa isi planifice activitatile pe termen mediu si lung si au nevoie ca
taxele ce trebuie platite sa fie clare.

Analiza sistemelor de impozitare a bunurilor imobile din Republica Moldova și România

Politica din domeniul impozitării bunurilor imobile în diferite state se deosebeşte reieşind din
tradiţiile naţionale ale impozitării, situaţia economică, prezenţa sistemelor de evidenţă şi
inventariere a bunurilor imobile. Sistemele de impozitare a bunurilor imobile din Republica
Moldova şi România au fost analizate după aşa criterii ca cadrul legislativ, obiectele şi subiecţii
impunerii, baza impozabilă, sursa de date despre bunuri imobile, etc..

11
București 2021
 Ca urmare a analizei comparative a sistemelor de impozitare a bunurilor imobile din
Republica Moldova şi România pot fi constatate semnificative deosebiri dintre acestea. Sistemul
nou din Republica Moldova corespunde tendinţelor internaţionale actuale din domeniu, datorită
aplicării sistemelor informaţionale automatizate pentru estimarea valorii de piaţă în scopul
impozitării şi utilizării în calitate de sursă de date despre imobile a registruluibunurilor imobile.
În România sistemul de impozitare nu are drept bază un registru unic în care ar fi înregistrate
toate bunurile imobile din ţară. În prezent domeniul înregistrării se află la o etapă de trecere de la
cadastrul sporadic la cel sistematic. Baza impozabilă pentru bunuri imobile reprezintă valorile
stabilite nu în baza abordărilor de piaţă, chiar şi valorile din rapoartele de evaluare se estimează
doar prin metoda cheltuielilor. Însă, aplicarea coeficienţilor pentru amplasare şi care reflectă
rangul localităţii reprezintă un pas de trecere de la valorile de bilanţ, costurile construcţiei spre
valoarea de piaţă în calitate de bază impozabilă.

12
București 2021
 CAPITOLUL 2

AMORTIZAREA – NOTIUNI TEORETICE SI CARACTERISTICI

2.1 Notiuni teoretice in ceea ce priveste amortizarea contabila si amortizarea fiscala

Activele întreprinderii, în special imobilizările suferă în decursul timpului pierderi de valoare,

care rezultă din folosirea lor, din schimbări tehnologice sau din orice alte cauze.

Utilizarea în activitatea curentă de exploatare a imobilizărilor duce inevitabil la o pierdere

treptată a valorii lor de întrebuinţare. În acest sens acţionează:

- factori naturali - care determină uzura fizică;

- progresul tehnic și tehnologic și factorul timp – Care determina uzura normala a imobilizărilor,
învechirea lor în timp.

Pierderea valorii de întrebuințare a imobilizărilor duce la pierderea valorii acestora. Pierderea de

valoare poate fi:

- reversibilă – caz în care în contabilitate, se constituie provizioane (ajustări) pentru deprecierea

imobilizărilor;

- ireversibilă - care îmbracă forma amortizării.

Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări,

ca urmare a utilizării, a acţiunii factorilor naturali, a progresului tehnic sau a altor cauze.

Există mai multe concepții privind amortizarea:

Conform concepției contabile – amortizarea este definită ca o ”constatare contabilă” de

reducere definitivă a valorii imobilizărilor datorată utilizării lor în procesul de exploatare,
influenței factorilor naturali și a progresului tehnic.

13
București 2021
 Conform concepției economice – amortizarea coincide cu cheltuiala exercițiului
corespunzătoare ”consumului” unei părți din valoarea imobilizărilor și reflectă în fapt, procesul
de eșalonare a valorii de intrare a imobilizărilor pe parcursul duratei de viață sau de utilizare.

Conform concepției financiare – amortizarea este privită ca o metodă de reînnoire a

capitalului investit. Prin amortizare se urmărește asigurarea resurselor bănești, ca o componentă a
capacității de autofinanțare, necesară pentru înlocuirea imobilizărilor scoase din folosință.

Calculul şi înregistrarea amortizării reprezintă o obligaţie ce decurge din respectarea

principiului prudenţei. Dacă nu ar amortiza imobilizările, întreprinderea ar supraestima activul şi
rezultatul.

2.2 Amortizarea contabilă și ajustările pentru depreciere

Amortizarea contabilă reprezintă amortizarea care se înscrie în contabilitate sub formă de

cheltuieli determinate conform reglementărilor și regulilor contabile.

6811 Ch. de exploatare privind amortizarea imob. = 281 Amortizări privind imob.

Legislația care reglementează amortizarea contabilă este formată în principal, din

Legea nr.15/1994 privind amortizarea, care, așa cum se știe, nu mai este aplicabilă la calculul
amortizării fiscale. De fapt, această lege, a rămas aproape fără obiect. În prezent, multe din
articolele sale sunt reluate în alte acte normative sau, au devenit pur și simplu inaplicabile
(amortizarea cheltuielilor de cercetare, aprobarea de utiliza regimul de amortizare accelerat, ș.a.).

14
București 2021
La aceasta se adaugă o serie de acte cu caracter inferior (hotărâri de Guvern, ordine ale
Ministrului Finanțelor Publice).

Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a

acestora, de la data punerii în funcțiune până la recuperarea integrala a valorii lor de intrare,
conform duratelor de utilizare economica.

Regulile de amortizare contabilă sunt instituite de OMFP nr.3055/2009:

”(2) Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii

în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării
imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de
utilizare a acestora.

(3) În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcție de politica
contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o
cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.

(4) O modificare semnificativă a condițiilor de utilizare sau învechirea unei imobilizări

corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care
imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă
îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare.

Valoarea amortizabilă, conform OMFP nr.3055/2009 este reprezentată de cost sau altă
valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată).

Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se
deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările acumulate din depreciere
sau pierdere de valoare.

Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică

reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare
economică.

15
București 2021
2.3 Durata de amortizare contabilă

Din punct de vedere contabil, reglementările conforme cu directivele europene, au introdus

conceptul de durată de utilizare economică.

Prin durata de utilizare economică se înțelege durata de viață utilă, aceasta reprezentând:

a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate;

b) numărul unităților de produs sau a unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de
entitate prin folosirea activului respectiv

Regimurile de amortizare contabilă rezultă din cuprinsul art.112 și 113 din OMFP nr.3055/2009,
care precizează că entitățile amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele
regimuri de amortizare:

a) amortizarea liniară – prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe,
stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora;

b) amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit

coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislația în vigoare;

c) amortizarea accelerată – care constă în includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile

de exploatare aunei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării.

Amortizările anuale pentru exercițiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă
de amortizat, după regimul liniar, prin raportarea la numărul de ani de utilizare rămași.

Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului și,
întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la
50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puțin utilizată în scopuri contabile.

16
București 2021
 Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o
eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări.
Art.113.alin (1) Terenurile nu se amortizează.

Investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și pentru alte
lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare
într-o perioadă determinată de administratori sau persoanele care au obligația gestionării entității,
pe baza duratelor de viață utilă ale acestora.

2.4 Amortizarea fiscală

Amortizarea fiscală reprezintă amortizarea determinată conform unor reglementări și reguli

fiscale pentru a înlocui amortizarea contabilă la calculul impozitului pe profit.

Pentru a realiza o amortizare fiscală, este nevoie, în principal, de reguli de amortizare, de o

valoare (bază) de amortizare, precum și de regimuri și durate de amortizare. La toate acestea, se
referă art. 24 din Codul fiscal, sau face trimitere la alte acte normative.

În ceea ce privește regulile de amortizare fiscală, prevederi în acest sens, sunt cuprinse atât
în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, cât și în Catalogul duratelor normale de
funcționare a activelor fixe (a se vedea Durata de amortizare fiscală).

Amortizarea fiscală se referă, în principal, la amortizarea mijloacelor fixe, o categorie mai

restrânsă de imobilizări corporale, astfel: ”cheltuielile aferente achiziționării, producerii,
construirii, 5 asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează
din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării”.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ,
următoarele condiții:

a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi
închiriat terților sau în scopuri administrative;

17
București 2021
b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării
în patrimoniul contribuabilului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de 1 an.

Pentru imobilizările corporale folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau
set, la determinarea amortizării, se are în vedere valoarea întregului lot, corp sau set. Pentru
componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare
diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.

(3) De asemena, sunt considerate mijloace fixe amortizabile:

a) investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere,
concesiune, locație de gestiune;

b) mijloacele fixe puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare
ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la
valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor; ...

d) investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în
scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii
economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix; …

f) amenajările de terenuri

(4) Nu reprezintă active amortizabile:

a) terenurile, inclusiv cele împădurite;

b) tablourile și operele de artă;

c) fondul comercial;

d) lacurile, bălțile și iazurile care nu sunt rezultatul unei investiții;

e) bunurile din domeniul public finanțate din surse bugetare;

18
București 2021
f) orice mijloc fix care nu își pierde valoarea în timp datorită folosirii;

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPACTUL APLICARII DIFERITELOR METODE DE

AMORTIZARE ASUPRA ORGANIZATIEI

Aplicatie

S.C. Alpha S.R.L achiziționează în luna decembrie, anul N, un mijloc fix în valoare de 6 000 lei. Acesta se
amortizează în 5 ani, conform catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a
mijloacelor fixe. În continuare, este evidențiat impactul aplicării diferitelor metode de amortizare asupra
rezultatului contabil și fiscal, cunoscând următoarele date:

Metoda amortizarii liniare

Cal = 100/5 ani= 20%
Amort. Anuala = 6000 lei * 20%=1200 lei

19
București 2021
Metoda amort. Degresive
CAD = 20% * 1,5=0,3

CAL = 100/DR = 100/4=25% DR= Durata ramasa (ani)

20
București 2021
Din aplicatia prezentata anterior se poate observa ca, in primul an, prin utilizarea metodei de
amortizare liniara se obtine cel mai mare rezultat.

Amortizarea liniara utilizeaza o cota constanta de 20% fata de metoda degresiva (30%) si fata de
metoda accelerata (50%). Utilizand cea mai mica cota de amortizare, in primul an, se
inregistreaza cheltuieli mai mici decat celelalte metode, ceea ce conduce la obtinerea unui
rezultat mai mare.

In ultimii ani insa, utilizarea unei metode liniare se dovedeste a conduce la obtinerea celui mai
mic rezultat comparativ cu celelalte doua metode. Chiar daca metoda liniara pastreaza cota de
20% in fiecare an, prin celelalte doua metode se amortizeaza o valoare mai mare din mijlocul fix
in primii ani, urmand ca si ele sa recurga la o cota fixa dupa primul an, in cazul amortizarii
liniare sau dupa indeplinirea unei conditii, in cazul amortizarii degresive.

21
București 2021
Concluzii

In concluzia celor mentionate, masurile fiscale adoptate de Romania in aceasta perioada

dificila, in ceea ce priceste impozitul pe profit se incadreaza in tendintele generale observate la
nivelul UE, observandu-se astfel mentinerea cotei unice de impozit de profit concomitent cu
majorarea bazei impozabile.

In acest sens, se poate observa la nivel european o tendinta generala de mentinere sau
usoara diminuare a cotelor de impozitare insotita de multe ori de largirea bazei de impozitare.
Astfel de masuri, orientate sprea crearea unui mediu investitional atractiv, vizeaza in mod special
procesul investitional intr-un anumit teritoriu intrucat, de cele mai multe ori, s-a constatat ca
acesta este influentat in mare parte de cota de impozitare si mai putin de modul de determinare a
bazei impozabile.

Romania are un impozit pe profit relativ scazut, ceea ce prezinta interes pentru investitori.
Totusi, una dintre dificultatile constante este reprezentata de schimbarile legislative dese atat in
sfera impozitelor directe, cat si a celor indirecte. Desi provocarile guvernului de a mentine
veniturile fiscale ar aduce multe beneficii mediului de afaceri si economiei per ansamblu.
Oamenii de afaceri trebuie sa isi planifice activitatile pe termen mediu si lung si au nevoie ca
taxele ce trebuie platite sa fie clare.

In ceea ce priveste amortizarea, existenţa unei amortizări contabile şi a unei amortizări

fiscale reprezintă un pas important în eliminarea influenţei fiscalităţii asupra contabilităţii, dar,
de multe ori, contabilii sunt tentaţi să introducă, din comoditate, regulile amortizării fiscale în
contabilitate. Diferenţele ce apar între cheltuiala cu impozitul pe profit recunoscută în
contabilitate şi impozitul pe profit determinat pe baza regulilor fiscale generează apariţia unor
datorii sau a unor creanţe privind impozitul amânat.

Amortizarea imobilizărilor poate fi analizată prin prisma impozitelor amânate deoarece,

atunci când amortizarea recunoscută în contabilitate diferă de cea utilizată la calculul profitului
impozabil, pot apărea impozite amânate.

22
București 2021
 Astfel de impozite apar în cazul reevaluării activelor imobilizate. Prin intermediul
exemplelor practice prezentate în cadrul articolului, a fost pusă în evidenţă apariţia şi evoluţia
impozitelor amânate ca urmare a utilizării unei metode de amortizare în contabilitate diferită de
metoda de amortizare recunoscută din punct de vedere fiscal, utilizării unei durate de amortizare
contabilă diferită de durata de amortizare fiscală şi nerecunoaşterii reevaluării imobilizărilor din
punct de vedere fiscal. În cele trei situaţii amintite apar fie diferenţe temporare deductibile, fie
diferenţe temporare impozabile.

La rândul lor, diferenţele temporare deductibile generează creanţe privind impozitul

amânat, iar diferenţele temporare impozabile generează datorii privind impozitul amânat.
Informaţiile furnizate de contabilitate trebuie să prezinte datoriile şi creanţele privind impozitul
amânat ca datorii şi creanţe necurente, distinct de datoriile şi creanţele privind impozitul curent.

23
București 2021
Bibliografie

Morariu, A., Radu, G., Păunescu, M. (2005). Contabilitate şi fiscalitate în dezvoltarea firmei,
Editura EX PONTO, Constanța

Cotleţ, D., Megan, O., Pistol, I. (2007). Raportările financiare ale entităţilor economice, Editura
Mirton, Timişoara

Titlul VI al Codului Fiscal. Impozitul pe bunurile imobiliare, aprobat prin Legea nr.1055-XIV
din 16.06.2000// Monitorul Oficial al Republicii Moldova 2000, nr.127-129/884

Titlul VI al Codului Fiscal. Impozitul pe bunurile imobiliare, aprobat prin Legea nr.1055-XIV
din 16.06.2000// Monitorul Oficial al Republicii Moldova 2000, nr.127-129/884

Matiş, D., Pop, A., Contabilitate financiară, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2010

https://europa.eu/european-union/topics/taxation_ro

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Impozitul%20ca%20element%20fundamental
%20al%20economiei%20si%20societatii.pdf

https://eur-lex.europa.eu/summary/chapter/2102.html

24
București 2021