Norme Tehnice din 1999 - forma sintetica pentru data 2021-09-03

NORME TEHNICE SILVICE din 26 martie 1999 privind gospodărirea vegetaţiei forestiere de
pe terenurile din afara fondului forestier naţional
(la data 25-mai-1999 actul a fost aprobat de Ordinul 264/1999 )
CAPIT OLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
Vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional este constituită din:
a) vegetaţia forestieră de pe păşunile împădurite;
b) perdelele forestiere de protecţie a terenurilor agricole, inclusiv arborii izolaţi sau pâlcurile de arbori de pe pajişti;
c) plantaţiile forestiere de pe terenurile degradate;
d) plantaţiile forestiere şi arborii din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare, precum şi
cei situaţi de-a lungul cursurilor de apă şi al canalelor de irigaţie;
e) perdelele forestiere de protecţie şi arborii situaţi de-a lungul căilor de comunicaţie din extravilan;
f) zonele verzi din jurul oraşelor şi comunelor, altele decât cele cuprinse în fondul forestier naţional, parcurile din
intravilan cu specii forestiere exotice, precum şi jnepenişurile din zona alpină;
g) parcurile dendrologice, altele decât cele cuprinse în fondul forestier naţional.
Art. 2
Proprietarii şi deţinătorii de terenuri cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional au obligaţia să asigure
paza acesteia, să ia măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, să respecte dispoziţiile cu privire la îngrijirea, protecţia
pădurilor şi combaterea dăunătorilor acestora, precum şi cele referitoare la circulaţia materialelor lemnoase.
Art. 3
Gospodărirea vegetaţiei forestiere de pe tere-nurile situate în afara fondului forestier naţional este supusă prezentelor
norme tehnice silvice, pentru a se asigura ocrotirea acesteia şi exercitarea în condiţii optime a funcţiilor pentru care a
fost creată.
C AP IT O LU L II:Administrarea, paza şi evidenţa vegetaţiei forestiere situate pe terenurile din afara
fondului forestier naţional
Art. 4
Vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional, prevăzută la art. 1, se administrează de
către proprietarii acestora - persoane fizice sau juridice - sau de împuterniciţii legali ai acestora şi se gospodăreşte
potrivit prevederilor prezentelor norme tehnice silvice.
Art. 5
Proprietarii sau deţinătorii de terenuri cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier, precum şi eventualii
împuterniciţi ai acestora au obligaţia să permită persoanelor împuternicite ale autorităţii publice centrale sau teritoriale
care răspunde de silvicultură să verifice modul în care sunt respectate normele tehnice silvice privind modul de
gospodărire a vegetaţiei forestiere de pe aceste terenuri.
Art. 6
Inspectoratele silvice teritoriale din subordinea Direcţiei generale a pădurilor din cadrul autorităţii publice centrale care
răspunde de silvicultură sunt obligate să ţină evidenţa terenurilor cu vegetaţie forestieră situate în afara fondului
forestier naţional. Evidenţa se va întocmi conform modelului prezentat în anexa nr. 1 la prezentele norme tehnice
silvice, pe baza datelor obţinute de la oficiile judeţene de cadastru şi organizarea teritoriului. În cazul în care pentru
anumite zone nu există evidenţe cadastrale sau acestea nu conţin date referitoare la vegetaţia forestieră, evidenţa
acestor terenuri se va întocmi prin ocoalele silvice, pe baza informaţiilor obţinute de la personalul silvic de teren sau de
la organele administraţiei publice locale.
Art. 7
Vegetaţia forestieră situată pe terenurile din afara fondului forestier naţional se va încadra în categorii funcţionale, în
funcţie de obiectivul sau de factorul de mediu pe care îl protejează. Se prevăd următoarele categorii funcţionale şi
simboluri cu care se înregistrează în evidenţa menţionată la art. 6:
- P.A. - vegetaţie forestieră cu funcţie de protecţie a apelor;
- P.S. - vegetaţie forestieră cu funcţie de protecţie a solului;
- P.C. - vegetaţie forestieră cu funcţie de protecţie împotriva factorilor climatici dăunători, precum şi pentru protecţia
unor obiective de interes naţional;
- P.R. - vegetaţie forestieră pentru protecţia rezervaţiilor şi a monumentelor naturii sau având rolul de conservare a
unor ecosisteme de importanţă ştiinţifică;
- F.R. - vegetaţie forestieră cu funcţie de recreere;
- F.P. - vegetaţie forestieră cu funcţie prioritară de producţie.
Propunerile de încadrare a terenurilor cu vegetaţie forestieră pe categorii funcţionale se fac de către personalul tehnic
din inspectoratele silvice teritoriale, iar aprobarea încadrării este de competenţa conducerii inspectoratului silvic
teritorial. În cazul păşunilor împădurite pentru care sunt întocmite studii de transformare, încadrarea pe categorii
funcţionale se face prin aceste studii.
C AP IT O LU L III:G ospodărirea vegetaţiei forestiere situate pe terenuri din afara fondului forestier
naţional
Art. 8
(1) Proprietarii sau deţinătorii de terenuri cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional care au obligaţia,
stabilită prin lege, de a asigura paza acesteia sunt răspunzători de tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini, fără
drept, de arbori, puieţi sau lăstari, precum şi de defrişarea ilegală a acestei vegetaţii.
(2) În cazul în care deţinătorul terenului cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional nu poate asigura
paza acesteia şi nici nu poate angaja un paznic competent să execute această prestaţie, se poate adresa în scris
ocolului silvic în a cărui rază teritorială se află terenul, solicitând ca acesta să asigure paza prin personalul silvic de teren,
pe bază de contract, contra cost.
Art. 9
(1) Proprietarii sau deţinătorii terenurilor cu vegetaţie forestieră situate în afara fondului forestier naţional au obligaţia
să le menţină în stare normală de sănătate şi să execute la timp lucrările de igienă, precum şi cele de prevenire şi
combatere a bolilor şi dăunătorilor acestei vegetaţii, stabilite de organele inspectoratului silvic teritorial, prin mijloace
pag. 1 9/3/2021 : adimitea2005@yahoo.com
 Norme Tehnice din 1999 - forma sintetica pentru data 2021-09-03
proprii sau prin unităţi specializate, contra cost.
(2) Proprietarii sau deţinătorii terenurilor cu vegetaţie forestieră situate în afara fondului forestier naţional vor semnala
inspectoratului silvic teritorial sau ocolului silvic învecinat, imediat ce constată apariţia de boli sau de dăunători, şi vor
executa lucrările de combatere, în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.
(3) În activitatea de depistare, prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor vegetaţiei forestiere inspectoratul silvic
teritorial este obligat să controleze starea de sănătate a vegetaţiei forestiere şi să stabilească, în cazul depistării unor
factori patologici, măsurile de combatere necesare.
Art. 10
(1) Pe terenurile cu vegetaţie forestieră situate în afara fondului forestier naţional păşunatul este permis numai cu
acordul proprietarilor sau al deţinătorilor legali şi numai în condiţiile în care nu se produc fenomene de eroziune a solului.
(2) Păşunatul pe terenurile cu vegetaţie forestieră proprietate publică, situate în afara fondului forestier naţional, este
interzis în următoarele situaţii:
a) pe terenurile cu procese de eroziune şi alunecări;
b) pe terenurile cu vegetaţie forestieră cu înălţime sub 3 m, în cazul păşunatului ovinelor, şi sub 4 m, în cazul
păşunatului bovinelor şi cabalinelor;
c) pe versanţii direcţi ai lacurilor de acumulare care servesc la alimentarea cu apă a localităţilor;
d) pe terenurile cu nisipuri mobile sau cu soluri scheletice;
e) pe terenurile cu vegetaţie forestieră în curs de regenerare
f) pe terenurile cu vegetaţie forestieră afectate de fenomenul de uscare intensă;
g) pe terenurile cu vegetaţie forestieră, constituite ca rezervaţii ştiinţifice sau situate în perimetrul parcurilor naţionale
constituite conform legii;
h) în plantaţiile forestiere de pe terenurile degradate, inclusiv în cele de pe terenurile constituite în perimetre de
ameliorare;
i) în vegetaţia forestieră destinată ca zonă de agrement şi recreere pentru centrele urbane;
j) în parcurile dendrologice şi în cele de agrement.
(3) Se recomandă proprietarilor sau deţinătorilor de terenuri cu vegetaţie forestieră proprietate privată să nu practice
păşunatul pe terenurile care le aparţin, ce se încadrează în categoriile prevăzute la alin. (2), în vederea evitării
degradării factorilor de mediu.
Art. 11
(1) Tăierea vegetaţiei forestiere de pe terenurile situate în afara fondului forestier naţional se va face la cererea
proprietarilor sau a deţinătorilor legali, numai după marcarea prealabilă a acestora de către organele silvice abilitate prin
delegaţia emisă o dată cu predarea ciocanului de marcat, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) tăierea vegetaţiei forestiere cu funcţii de protecţie va fi admisă numai în cazurile în care vegetaţia nu îşi mai exercită
funcţia de protecţie stabilită de organele de specialitate din inspectoratele silvice teritoriale;
b) tăierea vegetaţiei forestiere de pe păşunile împădurite, care sunt prevăzute a fi transformate, se face cu
respectarea vârstelor de tăiere prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme tehnice silvice;
c) tăierea vegetaţiei forestiere cu funcţii de protecţie se va face cu condiţia ca aceasta să fie urmată de regenerarea
naturală sau artificială;
d) tăierile pentru transformarea păşunilor împădurite se vor face potrivit reglementărilor prevăzute la art. 13 - 18;
e) perdelele forestiere de protecţie şi aliniamentele de arbori, cu stare de vegetaţie lâncedă sau cu fenomene de uscare
anormală, se vor putea tăia pe porţiuni cu lungime de maximum 100 m, urmând ca porţiunea alăturată să fie tăiată
după regenerarea cu reuşită definitivă a celei anterioare;
f) vegetaţia forestieră din parcurile situate în intravilanul localităţilor şi din cele dendrologice se va putea tăia numai la
vârsta exploatabilităţii fiziologice, când se constată fenomenul de uscare;
g) tăierea se face cu respectarea instrucţiunilor tehnice privind termenele, modalităţile şi epocile de recoltare, scoaterea
şi transportul materialului lemnos, emise de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură;
h) tăierile se vor face în regim codru sau crâng, după caz, în funcţie de vârsta vegetaţiei, de speciile principale şi de
modul lor de regenerare, de provenienţa speciilor (sămânţă sau lăstari), de funcţia de protecţie pe care o îndeplineşte
etc.;
i) vegetaţia forestieră de pe terenuri degradate, a cărei stare s-a deteriorat şi nu îşi mai exercită funcţia de protecţie,
se va putea tăia pe parchete mici - sub 2 ha sau în benzi amplasate pe curba de nivel; tăierea, urmată în mod
obligatoriu de regenerare naturală sau de împădurire prin plantaţii, după caz, se stabileşte de inspectoratele silvice
teritoriale;
j) marcarea arborilor de către organele silvice se face contra cost, la cererea scrisă a proprietarilor sau a deţinătorilor
terenurilor respective.
(2) Tăierea jnepenişurilor din zona alpină este interzisă.
Art. 12
Proprietarii sau deţinătorii de terenuri cu vegetaţie forestieră sunt obligaţi să execute tăierile de îngrijire specifice pentru
menţinerea unei stări fitosanitare corespunzătoare. În mod deosebit se vor executa tăierile de igienă, extrăgându-se
arborii atacaţi de boli sau dăunători şi în curs de uscare sau uscaţi. Extragerea acestora se va face după marcarea lor
prealabilă de către organele silvice teritoriale.
CAPIT OLUL IV: T ransformarea păşunilor împădurite
Art. 13
Transformarea păşunilor împădurite se face pe baza studiilor de transformare, întocmite de unităţi specializate,
abilitate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, potrivit legii.
Art. 14
(1) Studiile de transformare a păşunilor împădurite se execută pe baza comenzilor date de proprietarii sau de
deţinătorii păşunilor împădurite şi a contractelor încheiate între părţi. Conţinutul studiilor de transformare este prezentat
în anexa nr. 3 la prezentele norme tehnice silvice.
(2) Studiile de transformare a păşunilor împădurite sunt aplicabile pe o durată de maximum 10 ani.
Art. 15
(1) Se vor întocmi studii de transformare a păşunilor împădurite numai pentru acele trupuri de păşuni în care există
arboreturi care nu îndeplinesc funcţii speciale de protecţie, în următoarele condiţii:
pag. 2 9/3/2021 : adimitea2005@yahoo.com
 Norme Tehnice din 1999 - forma sintetica pentru data 2021-09-03
a) arboreturile de pe terenuri cu pantă medie de la 0 la 15 grade se pot tăia ras, dacă au cel puţin vârsta
exploatabilităţii, lăsându-se arbori izolaţi cu coroană dezvoltată pentru a servi ca umbrare în timpul insolaţiei puternice,
precum şi benzi de protecţie a malurilor pe lângă pâraie;
b) arboreturile de pe terenuri cu pantă medie de 15 la 30 de grade se pot rări până la o consistenţă cuprinsă între 0,2-
0,4, în funcţie de panta terenului (0,2 la pante apropiate de 15 grade şi 0,4 la pante apropiate de 30 de grade), dacă
acestea au cel puţin vârsta exploatabilităţii; reducerea consistenţei va fi variabilă, ţinându-se seama de condiţiile de sol,
de starea arboretului şi de posibilităţile de instalare a vegetaţiei ierboase pentru păşunat;
c) arboreturile de pe terenurile cu pantă de peste 30 de grade nu se defrişează şi nu se răresc; acestea vor fi parcurse
cu lucrări de conservare care se execută conform Normelor tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor.
De asemenea, sunt supuse regimului de protecţie şi deci nu vor fi transformate în păşuni arboreturile situate pe
versanţii direcţi ai lacurilor de acumulare, indiferent de panta terenului, pe o distanţă de maximum 500 m de la limita
acumulării;
d) pentru arboreturile care nu ajung la vârsta exploatabilităţii în deceniul următor şi au consistenţa plină (peste 0,8) se
vor prevedea tăieri de îngrijire, în funcţie de stadiul de dezvoltare a acestora.
(2) Vegetaţia forestieră tânără, instalată ca urmare a neexecutării lucrărilor de îngrijire şi de întreţinere a păşunilor,
formată din lăstărişuri, seminţiş, având stadiul de dezvoltare nueliş - prăjiniş, respectiv cu diametrul mediu de
maximum 10 cm, va fi propusă pentru curăţare, cu respectarea condiţiilor de pantă şi consistenţă, prevăzute la alin.
(1) lit. a)-c).
Art. 16
Vârstele exploatabilităţii la care arboreturile de pe păşunile împădurite pot fi exploatate sunt prevăzute în anexa nr. 2,
la rubrica "Codru", diminuate cu 10 ani.
Art. 17
Studiile de transformare a păşunilor împădurite se avizează de Comisia tehnico-economică pentru silvicultură din
cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, la cererea unităţii specializate care a întocmit studiul.
Art. 18
Marcarea arborilor de pe păşunile împădurite şi întocmirea actelor de punere în valoare a vegetaţiei forestiere pentru
transformarea păşunilor împădurite se fac de către organele silvice teritoriale, contra cost, la cererea proprietarilor sau
a deţinătorilor legali ai păşunilor împădurite.
CAPIT OLUL V: Dispoziţii finale
Art. 19
Defrişarea vegetaţiei forestiere de pe terenurile situate în afara fondului forestier naţional este interzisă în următoarele
situaţii:
a) în zonele în care vegetaţia forestieră îndeplineşte funcţiile speciale de protecţie prevăzute la art. 7;
b) pe terenurile cu înclinare mai mare de 30 de grade;
c) înainte de atingerea vârstei exploatabilităţii prevăzute în anexa nr. 2.
Art. 20
(1) Valorificarea materialului lemnos de pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional se face
de către deţinătorii acestora.
(2) Transportul materialului lemnos rezultat în urma tăierilor vegetaţiei forestiere de pe terenurile situate în afara
fondului forestier naţional se face cu respectarea prevederilor Instrucţiunilor cu privire la circulaţia şi controlul circulaţiei
materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de transformat lemn rotund, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/1998.
Art. 21
(1) Inspectoratele silvice teritoriale sunt obligate să controleze modul de gospodărire a vegetaţiei forestiere de pe
terenurile situate în afara fondului forestier naţional şi să încheie procese-verbale de constatare în care să consemneze
şi măsurile ce trebuie luate de către proprietari sau deţinători pentru respectarea reglementărilor de gospodărire în
vigoare.
(2) Controalele se vor organiza de inspectoratele silvice teritoriale, cu atragerea, după caz, şi a personalului tehnic al
ocolului silvic, de două ori pe an, la începutul şi la sfârşitul sezonului de vegetaţie, precum şi ori de câte ori sunt primite
sesizări că se comit fapte ce contravin prevederilor Codului silvic.
(3) La executarea controlului va participa şi proprietarul sau delegatul persoanei juridice deţinătoare, care va fi anunţat
în prealabil în privinţa datei controlului. În lipsa acestora, organele silvice vor putea solicita participarea unui delegat al
consiliului local.
Art. 22
Anexele nr. 1 - 3 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice silvice.
ANEXA Nr. 1:
Inspectoratul silvic teritorial ...........
Judeţul .............................................
Comuna ............................................
EVIDENŢA
terenurilor cu vegetaţie forestieră situate în afara fondului forestier naţional
C ategoria de vegetaţie
Nr. Simbol1) C ategoria de Amplasamentul Proprietarul Funcţia de Suprafaţa Lungimea Observaţii
crt. vegetaţie (satul, sau protecţie 3) (ha/ari)4) (km/hm) sau
forestieră 1) denumirea deţinătorul precizări
şi, eventual, locului, km (numele
denumirea etc.) persoanei
fizice sau
denumirea
persoanei
juridice)2)
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Unitatea de producţie .................................
(numărul şi denumirea)
TOTAL:
NOTĂ:
pag. 3 9/3/2021 : adimitea2005@yahoo.com
 Norme Tehnice din 1999 - forma sintetica pentru data 2021-09-03
1) Se vor înscrie trupurile cu vegetaţie forestieră, eventual cu denumirea acestora, precum şi simbolul, astfel: A -
păşune împădurită; B - perdea forestieră de protecţie a terenurilor agricole; C - pâlcurile de arbori de pe pajişti; D -
plantaţie forestieră pe terenuri degradate; E - plantaţie pentru protecţia lucrărilor hidrotehnice sau a lucrărilor de
îmbunătăţiri funciare; F - perdea forestieră de protecţie a căilor de comunicaţie; G - aliniamente de arbori de-a lungul
drumurilor (km); H - zone verzi din jurul localităţilor; I - parcuri din intravilan, cu specii forestiere exotice; J -
jnepenişuri din zona alpină; K - parcuri dendrologice care nu fac parte din fondul forestier naţional; L - zona de
protecţie a obiectivelor de interes naţional.
2) În cazul vegetaţiei forestiere de pe pajişti (fâneţe sau păşuni), atunci când într-un bazin sau într-o zonă sunt mai
mulţi proprietari persoane fizice se va înscrie în evidenţă: ”Proprietari din ...." (localitate, cătun).
3) Se va înscrie simbolul categoriei funcţionale, potrivit precizărilor cuprinse la art. 7 din normele tehnice silvice.
4) Suprafaţa se înscrie la toate categoriile de vegetaţie, cu excepţia aliniamentelor la care în coloana 7 se va înscrie
lungimea în kilometri, cu o zecimală.
ANEXA Nr. 2: VÂRSTELE DE TĂIERE pentru vegetaţia forestieră de pe terenurile situate în
afara fondului forestier naţional - păşuni împădurite
- vârsta în ani -
Nr. crt. Specia principală C odru C râng
Maxim Minim Maxim Minim
0 1 2 3 4 5
1. Molid 80 65 -
2. Brad 100 80 - -
3. Pin 70 60 - -
4. Fag - din sămânţă 100 80 35 25
5. Fag - din lăstari 80 70 30 20
6. Mesteacăn 50 40 - -
7. Gorun - din sămânţă 100 80 35 25
8. Gorun - din lăstari 80 60 30 20
9. C arpen 60 40 35 20
10. Stejar pedunculat - din sămânţă 100 80 35 25
11. Stejar pedunculat - din lăstari 80 60 30 20
12. Gârniţă 90 70 35 25
13. C er 80 65 30 20
14. Tei 80 50 30 20
15. Salcâm - - 30 15
16. Plop indigen - - 30 20
17. Salcie - din reniş - - 35 20
18. Salcie - din sulinari - - 20 10
19. Anin - - 40 20
20. Plop euramerican 25 15 - -
NOTĂ:
Vârstele maxime se au în vedere la arboreturile viguroase cu o productivitate superioară, iar cele minime la
arboreturile cu stare de vegetaţie lâncedă şi cu productivitate inferioară.
Pentru vegetaţia forestieră care îndeplineşte o funcţie prioritară de producţie vârstele prevăzute la rubrica ”Codru" se
diminuează cu 10 ani.
ANEXA Nr. 3: CONŢINUTUL studiilor de transformare a păşunilor împădurite
1. Situaţia teritorial-administrativă
- Denumirea deţinătorului legal şi sediul acestuia
- Amplasarea teritorială a trupurilor de păşune: comună, ocol silvic, bazin hidrografic, vecinătăţi, limite, hotare
- Documentele care atestă dreptul de proprietate sau de deţinere legală; istoricul proprietăţii
2. Organizarea teritoriului
- Denumirea trupurilor care fac obiectul studiului
- Constituirea şi materializarea parcelarului şi a subparcelarului (borne, materializarea limitelor trupului, ale parcelelor şi
subparcelelor)
3. Caracteristici geografice şi climatice
- Indicarea zonei geografice şi caracteristica reliefului
- Caracteristici geologice şi petrografice
- Altitudine, expoziţie, pantă
- Reţeaua hidrologică
- Date climatice
- Caracteristici pedologice
- Date fitoclimatice
4. Descrierea staţiunii şi a vegetaţiei forestiere (descrierea parcelară)
A. Date generale: parcela şi subparcela, suprafaţa, categoria funcţională
B. Descrierea staţiunii: forma de relief, configuraţia terenului, expoziţie, înclinare, altitudine, tip genetic de sol, tip de
floră, tip de staţiune, date caracteristice pentru staţiune (eroziune, grohotiş, stâncării etc.) şi alte caracteristici
ecopedologice care prezintă importanţă pentru vegetaţia forestieră ce se menţine sau pentru crearea păşunii
C. Descrierea vegetaţiei: specia - elementul de arboret, provenienţa, vârsta, proporţia elementelor, clasa de producţie,
creşterea, volumul la hectar şi pe subparcelă; pe total se redau vârsta medie, consistenţa, volumul total, distanţa până
la drumul auto, caracteristicile speciale
D. Stabilirea categoriei funcţionale
E. Propuneri: vârsta exploatabilităţii, lucrări propuse în raport cu panta terenului şi cu starea arboretului
5. Planul decenal al tăierilor de transformare şi al lucrărilor de conservare sau de îngrijire a arboreturilor
Acesta va cuprinde: numărul parcelei şi indicativul subparcelei; suprafaţa; principalele date care justifică lucrarea
pag. 4 9/3/2021 : adimitea2005@yahoo.com
 Norme Tehnice din 1999 - forma sintetica pentru data 2021-09-03
propusă (proporţia speciilor, vârsta medie actuală, vârsta exploatabilităţii, consistenţa, clasa de producţie medie, panta
medie); volumul actual; lucrările propuse (tăiere rasă; tăiere de reducere a consistenţei la 0, É; tăieri de conservare;
rărituri; tăieri de igienă; curăţarea păşunii de mărăcini şi de lăstari, pe terenurile cu pantă de până la 30 de grade);
volumul de extras în deceniul următor.
6. Memoriu justificativ
7. Harta păşunii împădurite
a) Harta păşunii împădurite în situaţia actuală
b) Harta păşunii împădurite cu lucrări propuse
Precizări suplimentare
- a) La întocmirea studiului se vor folosi hărţile existente la oficiile de cadastru şi organizarea teritoriului sau cele din
arhiva Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice.
În lipsa acestora se vor face ridicări în plan cu aparate tachimetrice pentru trupuri cu suprafaţa de peste 500 ha sau cu
busola topografică la trupuri cu suprafaţa sub 500 ha. Limitele interioare ale parcelelor sau ale subparcelelor se vor
ridica în plan cu busola topografică.
- b) Mărimea parcelelor va fi determinată de existenţa elementelor de relief - culmi, pâraie, drumuri permanente etc.
- c) Criteriile de constituire a subparcelelor sunt următoarele:
- înclinarea terenului între limitele 0-15 grade, 15-30 de grade şi peste 30 de grade;
- consistenţa arboretului, cu diferenţe de minimum 3 zecimi;
- vârsta arboretului, cu diferenţe de peste 10 ani la arboreturile echiene şi peste 20 de ani la arboreturile relativ
echiene sau relativ pluriene;
- proporţia speciilor în cazurile în care una dintre speciile principale are o pondere mai mare sau mai mică cu două
zecimi pe o suprafaţă de minimum 5 ha;
- diferenţa de o clasă de productivitate.
- d) Descrierea parcelară se face conform precizărilor cuprinse în normativele de amenajare a pădurilor.
- e) Studiile de transformare se întocmesc în cinci exemplare pentru: beneficiar (proprietarul sau deţinătorul legal al
păşunii împădurite), ocolul silvic, direcţia silvică, Regia Naţională a Pădurilor şi arhiva unităţii care a întocmit studiul.
Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 233 din data de 25 mai 1999

pag. 5 9/3/2021 : adimitea2005@yahoo.com