UN POD CĂTRE VIITOR-APA CURATĂ, ESENŢA VIEŢII

Chirac Virginia, Prof. pt învăţământul preprimar

Grădiniţa de Aplicaţie a Liceului Pedagogic
„Spiru Haret”, Buzău

„Omul rezonabil se adaptează mediului; cel care nu se mulţumeşte

cu ce i se dă, insistă în a adapta lumea propriei persoane. De aceea,
progresul depinde de oamenii care nu se mulţumesc cu ce au.” George
Bernard Shaw
Planeta pe care o numim "casă" rămâne pentru locuitorii săi un loc plin de
mistere, dar Pământul e singurul loc in care se poate crea Paradisul afirmă
Octavian Paler. Apa este nu numai o simplă soluţie de substanţe minerale,
organice şi de gaze, ci şi un mediu de viaţă. Pentru ca să îndeplinească rolul de
mediu de viaţă, trebuie ca substanţele pe care le conţine, însuşirile ei să varieze
în în limite optime, astfel încât organismele animale şi vegetale care populează
mediul acesta să poată supravieţui. În cazul în care echilibrul biologic dintr-un
ecosistem este tulburat ca urmare a modificărilor intervenite, avem de-a face cu
fenomenul denumit poluare, semnificând „ modificarea compoziţiei sau stării
apelor unei surse survenită ca urmare a activităţii omului, astfel încât apele devin
mai puţin adecvate tuturor sau numai unora dintre utilizările pe care le pot căpăta
în stare naturală.” Cuvântul poluare vine din limba latină, desemnând o acţiune
prin care omul îşi degradează propriul său mediu de viaţă . Marea majoritate a
definiţiilor ce i s-au atribuit noţiunii , subliniază raportul dintre mediu şi
comportamentul uman . Potrivit consiliului O.C.D.E. ( 1974 ) , poluarea este
introducerea de către om , direct sau indirect , de substanţe ori de energie în
mediu , care antrenează consecinţe prejudiciabile , de natură să pună în pericol
sau al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale. Poluantul este definit
ca „o substanţă, un microorganism sau un transfer de energie care produce
poluare”. Sursele de poluare ale apelor se caracterizează printr-o mare varietate
şi pot produce poluare concentrată în zone bine delimitate sau poluarea unor arii
întinse, dificil de delimitat. Cunoaşterea amănunţită acestei acţiuni nocive
impune o ierarhizare a factorilor poluanţi şi a modalităţilor de combatere a
acestora. Pentru a stăvili poluarea cursurilor de apă sunt necesare o serie de
măsuri speciale, precum planificarea programului de protecţie a calităţii apelor,
asamblarea şi coordonarea necesităţilor de cercetare, proiectarea şi construirea
de structuri pentru protecţia calităţii apelor, completarea acestor structuri şi
reevaluarea măsurilor adoptate.
Poluarea apelor afectează calitatea întregii vieţi la nivel planetar,
deoarece ea reprezintă sursa de viaţă pentru organismele din toate mediile
existente pe planetă. Fără apă nu poate exista viaţă. Calitatea ei a început din ce
in ce mai mult să se degradeze ca urmare a modificărilor de ordin fizic, chimic şi
bacteriologic din ce în ce mai frecvente în cotidian. Până la începutul sec. XX ,
cererea de apă , calitatea acesteia şi eficienţa utilizării ei , păreau probleme de
importanţă secundară . Însă, în a doua jumatate a sec. XX , populaţia globului

1
este între 6 si 7 miliarde de locuitori , dintre care jumătate trăieşte în mediul
urban . Evident , nevoile vitale de apă vor fi pe măsura acestei populaţii.
Informaţiile de specialitate ne arată că dacă toată apa de pe pământ ar fi
turnată în 16 pahare cu apă, 15 şi jumătate dintre ele ar conţine apa sărată a
oceanelor şi mărilor. Din jumatatea de pahar rămasă,cea mai mare parte este
înglobată fie în gheţurile polare, fie este prea poluată pentru a fi folosită drept
apă potabilă şi astfel, ceea ce mai rămâne pentru consumul omenirii reprezintă
conţinutul unei linguriţe. Din consumul mondial de apa, 69% este repartizat
agricultirii, 23% industriei şi numai 8% in domeniul casnic.( Poluarea apei -
cauze, clasificare poluanti, consecinte, protectie)
Leonardo da Vinci considera că "Apei i-a fost dată puterea de a deveni
seva vieţii pe pământ" apa fiind al doilea element in ordinea urgentelor omenesti
după aer, dar ea devine însă şi un produs industrial. In preajma marilor oraşe şi
unităţi industriale apar instalaţii uriaşe de “tratare” a apelor naturale, prin
decantare, filtrare, serilizare de mai multe feluri etc.
La prima vedere devine paradoxal să se vorbescă de nevoia asigurării apei
pe o planetă care dispune de atâta apă, incât s-ar putea inunda complet cu un
strat de 3 km grosime. Problema care se detaşează e că 97% din apa globului
este sărată, iar din restul de 3%, cea mai mare parte se află în gheţari.Rezultă că
populaţia lumii are la dispoziţie pentru consumul personal şi pentru activiţătile
sale economice numai în jur de 1% din volumul de apă dulce, respectiv cea din
râuri, fluvii, lacuri şi din unele pânze freatice.Chiar şi aşa, ar fi mai mult decât
suficient, numai că apa e foarte neuniform repartizată pe întinderea globului, iar
o mare parte din ea este de acum puternic poluată.In ansamblul poluării,
ponderea apelor uzate – menajere şi industriale – este covârşitoare, de aceea
apare atât de evident soluţia protejării acestei cantităţi de apă potabilă
Louis Pasteur afirma că "80% din boli sunt datorate proastei calităţi a apei"şi

ceea ce conferă această infectare a apelor sunt poluanţii. “Potrivit legii 137/1995
( L.P.M. ), poluantul reprezintă orice substanţă solidă , lichidă, sub formă
gazoasă sau de vapori sau sub formă de energie ( radiaţie electromagnetică
ionizantă , termică , fonică ) care , introdusă în mediu , modifică echilibrul
constituienţilor acestuia fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale
ale mediului , reducerea diversităţii şi rezistenţei biologice a ecosistemelor
naturale şi antropizate , afectarea echilibrului ecologic şi al calităţii vieţii , toate
aceste fenomene sunt cauzate în principal de poluarea apei , aerului şi solului ,
supraexploatarea resurselor , gospodşrirea şi valorificarea lor deficitară ca şi prin
amenajarea necorespunzatoare a teritoriului .”
Multă vreme oamenii au crezut că apa, prin imensitatea şi volumul ei “digeră”
tot ce putem să aruncăm în eaşi astfel, întinderile de apă au devenit o imensă
ladă de gunoi. Au fost necesari 50 de ani – în cursul cărora am aruncat în mare
mai multe deşeuri decât cursul celor 20 de secole precedente – pentru ca
această iluzie să se spulbere. A trebuit să se producă o serie de catastrofe până
să descoperim greşeala pe care am facut-o. Savanţii cunoşteau primejdia dar
avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, nebăgate în seamă. Astăzi
suntem aproape neputincioşi în faţa anumitelor fenomene de impurificare.

2
 Cauzele poluarii apei:
 Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar şi deversări deliberate
a unor poluanţi;
 Scurgeri de la rezervoare de depozitare şi conducte de transport subterane, mai
ales produse petroliere;
 Pesticidele şi ierbicidele administrate în lucrările agricole care se deplasează prin
sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigaţii până la pânza freatică;
 Îngrăşămintele chimice şi scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;
 Deşeurile şi reziduurile menajere;
 Sarea presărată în timpul iernii pe sosele, care este purtată prin sol de apa de
ploaie şi zăpada topită;
 Depunerile de poluanţi din atmosfera, ploile acide.
Efectele poluarii
 Scăderea comerţului prin produsele exclusiv din peşte – micşorarea activităţii
economice şi a industriei alimentare;
 Perturbarea activităţilor economice din zonele litorale,scăderea numărului de
turişti;
 Distrugerea habitatului uman şi animal, prin deteriorarea florei şi faunei;
 Afectarea sănătăţii omului;
 Moartea a miliarde de păsări, peşti.
Cercetătorii afirmă că starea de poluare a apelor poate fi controlată şi redusă.
In acest scop se utilizează două tipuri de procedee, aplicate cu mai multă sau
mai puţină consecvenţă de organismele de conducere şi concepţie tehnică.
Primul grup de procedee se caracterizează printr-o “manieră de conducere
preventivă” şi include toate metodele care urmăresc limitarea evacuării de
reziduri în ape. In al doilea grup de procedee se încadrează diferitele metode de
epurare ale apelor uzate.
“Din cauza multor tragedii ale mediului înconjurător, de la jumătatea secolului
XX, multe națiuni au instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara
distrugerile anterioare ale poluării necontrolate și pentru a preveni viitoarele
contaminări ale mediului. În Statele Unite a fost creat Actul pentru Aer
Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau semnificativ anumite tipuri de
poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. Actul pentru Apa
Curată (Clean Water Act - 1977) și Actul pentru Apă Potabilă Curată (Safe
Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluanților în ape
și standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru Controlul
Substanțelor Toxice (Toxic Substance Control Act - 1976) și Actul pentru
Conservarea și Recuperarea Resurselor (Resource Conservation and
Recovery Act - 1976) au fost create pentru a supraveghea și controla deșeurile
periculoase. După 1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru
curățarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deșeurilor. Aceste acte
și alte câteva legi federale ale unor state individuale au ajutat limitarea poluării
dar progresele au fost lente și au rămas multe probleme cu privire la zonele cu
contaminări severe din cauza lipsei fondurilor pentru curățare și din cauza
problemelor în aplicarea legilor.”

3
 La nivel preprimar, multe din aceste informaţii pot fi abordate la un nivel
redus datorită gradului abstract de accesibilitate şi , de aceea, m-am limitat la
prezentarea factorilor poluanţi şi la metodele de combatere a poluării în scopul
formării şi exersării unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului
inconjurător( apa), în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de aceasta.
Pentru consolidarea acestor cunoştinţe şi deprinderi, am desfăşurat proiectul
educativ “Lipsa apei-inexistenţa vieţii!”, dorind ca ei să sa cunoască unele
elemente ale lumii înconjuratoare( apa, solul, fiinţa umană în raport cu acestea,
fenomene ale naturii ), precum şi interdependenţa dintre ele; să descopere
importanţa, rolul şi transformările unor elemente vitale ale vieţii, să descopere
importanţa apei prin experimente.
Harta proiectului a fost realizată prin colaboarea şi implicarea copiilor , a
părinţilor , a profesorilor metodişti implicaţi, a Agentiei pentru Protecţia Mediului
şi are următoarele repere:
Rolul şi importanţa apei; Protecţia şi ocrotirea apei; Economisirea apei; Surse de
poluare; Experimente;
Ca şi activităţi desfăşurate, menţionez : povestiri “Povestea unei picături
de apă” de M. Ghivirigă, Prietenii apei-prietenii mei-povestire creată; convorbire-
Povestea unei ape poluate. Mi-au fost de ajutor în aceste activităţi “Jelly Jam –
prietenul nostru şi al naturii”, “Floppy şi apa”. La cunoaşterea mediului, am
abordat “Apa şi transformările ei”-observare, “Circuitul apei în natură”, “Apa
noastră cea albastră”-prezentări PPT, iar la educaţie pentru societate am
desfăşurat, triind cu greu din larga gamă oferită de preşcolari şi părinţi, ceilalţi
factori implicaţi, activităţi ca: “Nu putem ignora!!!”efectele poluării apelor, “Cum
putem proteja apa?”, “Ce ne povestesc adulţii?”, “Efectele poluării asupra
sănătăţii”. Ca şi produse ale proiectului, menţionez pliante pe care le-am
diseminat în cadrul altor grupe de preşcolari, postere, expoziţii cu desene.
Ca urmare a desfăşurării proiectului, s-au detaşat concluzii, precum:
a. Să protejăm şi restaurăm integritatea sistemelor ecologice ale Terrei cu grijă
deosebită pentru diversitatea biologică şi procesele naturale care asigură
susţinerea vieţii, în special a apei.
b. Să promovăm regenerarea speciilor şi ecosistemelor periclitate.
c. Să controlăm şi eradicăm organismele non-native şi cele modificate genetic
care afectează speciile native şi mediul şi să prevenim introducerea unor astfel
de organisme dăunătoare.
d. Să gestionăm resursele regenerabile ca apa, solul, produsele forestiere şi
viaţa marină într-un mod care respectă ciclurile de regenerare şi care protejează
sănătatea ecosistemelor.
Ne-am imaginat proiectul ca pe un film despre prezentul si viitorul
nostru, în care noi, actorii, putem să jucăm rolul omului bun ce construieşte
poduri spre viitor şi care speră că efectele lor vor avea un impact pozitiv, un
semnal de alarmă, astfel ca toţi ceilalţi, copiii şi adulţii, să înţeleagă că apa
trebuie respectată, un respect care i se cuvine pentru că reprezintă viata. De
asemenea, mai sperăm că afirmaţia lui Henri Coandă e adevărată: "Secretul
longevităţii e apa pe care o consumăm".

4
 BIBLIOGRAFIE:
 Institutul de geografie-“Studii geografice cu elevii asupra calităţii mediului înconjurător;,
EDP, Bucureşti, 1981pag.80-95;
 Encarta Encyclopedia 2002 © Microsoft Corporation
 Judi Friedman -“Jelly Jam – prietenul nostru si al naturii”, Ed. Dacia Educational- Cluj –
Napoca;
 Mandravel Cristina, Guţui-Văluţă, Melania-“Pământenii-duşmanii Terrei?”, ed
Albatros,Bucureşti, 1997, pag: 52-76;
BIBLIOTECA VIRTUALĂ:
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare#Combaterea_polu.C4.83rii
 http://www.naturalist.ro/viata-si-sanatate/poluarea-apelor-distrugerea-celei-mai-
necesare-matrii-de-pe-pamant/
 http://facultate.regielive.ro/referate/ecologie/protectia-apelor-197509.html
 http://www.echttp://www.econtext.ro/dosar--2/analiza/alarma-romania-ramane-fara-apa-
70000-de-hectare-de-apa-au-disparut-in-ultimii-ani-vezi-ce-judete-se-transforma-in-
deserturi.htmlontext.ro/dosar