Metode și tehnici de evaluare în cadrul lecţiilor de recapitulare

la Limba şi literatura română

În cadrul unei lecţii de recapitulare, se pot folosi atât metode tradiţionale cât şi
moderne (complementare). Dintre metodele tradiţionale, sunt eficiente lucrările scrise de tip
test sumativ, deoarece au un grad mai ridicat de obiectivitate, elevul putându-se uşor
autoevalua datorită cunoaşterii punctajului fiecărui exerciţiu. Astfel, se pot corela două
metode diferite, una tradiţională şi cealaltă modernă.
Recapitularea este prezentă în orice tip de lecţie, ca eveniment instrucţional pentru
fixarea şi consolidarea cunoştinţelor, urmărind sporirea caracterului conştient al însuşirii
noţiunilor şi consolidarea lor. Însă sunt necesare lecţii speciale de recapitulare care se vor
finaliza cu scheme sintetizatoare. După obiectivele urmărite, distingem trei tipuri de lecţii de
recapitulare:
1. Lecţia de recapitulare introductivă organizată la începutul unui an şcolar, când
se repetă cunoştinţe din anul anterior, dar se utilizează şi în timpul anului când se începe o
nouă unitate de învăţare şi se reiau cunoştinţe pe baza sistemului concentric. Programa
şcolară prevede cel puţin patru ore de recapitulare prin exerciţii la începutul fiecărui an
şcolar, pentru a se putea aplica apoi testul predictiv.
2. Lecţia de recapitulare periodică se realizează pe tot parcursul anului şcolar, la
finalul unităţii de învăţare când apare necesitatea sistematizării şi fixării cunoştinţelor
înaintea lucrărilor de control/teste.
3. Lecţia de recapitulare finală se organizează la finalul semestrului / anului şcolar
pentru sistematizarea cunoştinţelor predate într-un semestru / an şcolar în vederea aplicării
lucrării scrise semestriale.
Lecţia de recapitulare cuprinde ca etape distincte următoarele:
a. anunţare din timp a temei şi noţiunilor ce urmează a fi recapitulate;
b. selecţia cunoştinţelor prin alcătuirea unui plan minim de recapitulare;
c. recapitularea lor sub aspect teoretic şi aplicativ;
d. exerciţii aplicative, scheme recapitulative, tabele sinoptice
Proiectul este o metodă interactivă de evaluare ce se poate folosi în lecţia de
recapitulare finală.
Este deosebit de utilă pentru că îi solicită pe elevi în a realiza cercetări, activităţi pe
grupe, interesându-se de ceea ce se petrece în şcoală şi în afara ei. Proiectul poate fi realizat

1
individual sau în grup, este o metodă a cărei efectuare începe în clasă, este continuată acasă
şi finalizată tot în clasă. Realizarea unui proiect impune clarificarea încă de la început a
modalităţii de desfăşurare şi evaluare a proiectului. Profesorul stabileşte în colaborare cu
elevii: tema proiectului , planificarea activităţii, adică: stabilirea obiectivelor proiectului,
formarea grupelor de lucru, repartizarea sarcinilor în cadrul grupei, politica resurselor
materiale necesare: se va oferi material bibliografic ori sarcina elevului va consta şi în
căutarea surselor bibliografice necesare realizării proiectului, data finalizării proiectului - se
recomandă un timp mai îndelungat de realizare, pentru ca să i se ofere elevului posibilitatea
parcurgerii bibliografiei, fişării materialului şi parcurgerii fişelor în vederea întocmirii
lucrării propriu zise. Se poate folosi în lecţia de recapitulare finală.
Autoevaluarea este modalitatea prin care elevul îşi dezvoltă capacităţile evaluative,
comparând nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi cu standardele educaţionale, impunându-
şi un program propriu de învăţare. Se realizează prin: chestionare; scări de clasificare.
Autoevaluarea urmăreşte comportamentele din domeniul afectiv. După o activitate pe grupe,
din cadrul unui proiect, se poate da chestionarul:
- Prin rezolvarea acestei sarcini am învăţat: ..............................
- Am întâmpinat următoarele dificultăţi:....................................
- Mi-aş putea îmbunătăţi performanţa prin:................................
- La această activitate mi-a plăcut:.............................................
- Activitatea mea poate fi apreciată cu nota:..............................
Autoevaluarea este considerată o metodă complementară, alături de proiect,
portofoliu, investigaţie, observaţie sistemică. Aceasta permite aprecierea propriilor
performanţe în raport cu obiectivele operaţionale. Cu acest prilej, elevul va înţelege mai bine
obiectivele şi conţinutul sarcinei pe care o are de rezolvat.
Implicarea elevilor are efecte benefice pe mai multe planuri1
- Profesorul dobândeşte confirmarea aprecierilor sale în opinia elevilor, referitoare la
rezultatele constante.
- Elevul exercită rolul de subiect al acţiunii pedagogice, de participant la propria
formare ;
- Îl ajută pe elev să aprecieze rezultatele obţinute şi să înţeleagă eforturile necesare
pentru atingerea obiectivelor stabilite;
1
Radu, I.T. , ,,Evaluarea randamentului şcolar “, în Curs de pedagogie , Universitatea
Bucureşti,1988, p . 246

2
 - Cultivă motivaţia intrinsecă faţă de învăţătură şi atitudinea pozitivă, responsabilă,
faţă de propria activitate.
Căile autoevaluării sunt: autocorectarea sau corectarea reciprocă (depistarea lacunelor
proprii erorilor sau corectarea reciprocă a lucrărilor) ; autonotarea controlată ( elevul este
solicitat să-şi acorde o notă) ; notarea reciprocă (notarea colegilor fie la probe orale,fie la
lucrări scrise) şi metode de apreciere obiectivă a personalităţii( antrenarea întregului colectiv
al clasei, în vederea evidenţierii rezultatelor).
Metoda R. A. I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a
comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la
iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă –Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul
unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, a unui capitol, profesorul, împreună cu elevii săi,
investighează rezultatele obţinute în urma predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unui
obiect mic şi uşor (minge) de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o
întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare
şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident, interogatorul
trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese
din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a
mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare.
Se desfăşoară în scopuri constatativ-ameliorative şi nu în vederea sancţionării prin
notă sau calificativ.
Programa şcolară subliniază că „Studiul limbii şi al literaturii române are, de
asemenea, o contribuţie esenţială la formarea unei personalităţi autonome a elevilor, capabile
de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu
sensibilitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi manifestând interes
pentru varietatea formelor de expresie artistică”.2
Setul de valori și atitudini are la bază disciplinarea creativității, dirijarea acesteia în
mod constructiv, către:
„1) Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic
în domeniul literaturii;
2) Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele
mesaje receptate;
3) Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii

2
Programa şcolară Limba şi litearatura română clasa a IX-a, Ciclul inferior al liceului, Notă
de prezentare, Bucureşti ,2009, pag. 2
3
române; 4) Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în
propriile abilități de comunicare;
5) Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba maternă şi recunoaşterea
rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural”.3 Datorită
motivelor desprinse din cele scrise mai sus, putem să concluzionăm că profesorul are
responsabilitatea de a gândi și de a pune la punct temeinic metodele de stimulare-disciplinare
a creativității utilizate în cadrul orelor de Limba și literatura română, deoarece acestea
formează deprinderi necesare pe tot parcursul vieții, omul consfințindu-și independența și
prin modul în care își gestionează disponibilitățile creatoare.
Astfel, se pot folosi o serie de metode ce stimulează creativitatea elevilor atât în
orele de predare cât şi în cele de recapitulare.
1) Metoda translației din planul vizual în cel beletristic are două obiective
principale: stimularea capacității elevilor de a emite judecăți de valoare formulate beletristic,
referitoare la un tablou celebru sau a capacității de sintetizare a poveștii/mesajului transmis
de pictor în formă și culoare, respectiv prețuirea și cunoașterea lucrărilor semnificative ale
artei naționale.
Utilizarea metodei, la clasa a XII-a, se poate aplica în cadrul evaluării romanelor cu
temă rurală ale lui Liviu Rebreanu.
Materiale didactice utilizate:
1) Reproduceri după tablourile: La împărțitul porumbului, pictat de Ștefan Luchian
și 1907, de Octav Băncilă;
2) Fișă cu citate din Răscoala.

„Drumul continua drept ca

o ață și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărât, două ulițe încrucișate, niște

3
Programa şcolară Limba şi litearatura română clasa a IX-a, Ciclul inferior al liceului, Notă
de prezentare, Bucureşti ,2009, pag. 2

4
căscioare murdare, prin ogrăzi mulți copii și orătănii, ici-colo vreun țăran pipernicit, iar pe
un dâmbuleț, mai afară, o bisericuță de lemn ca o jucărie stricată.”
„Mulțimea de țărani începu deodată o mișcare pe loc ca o apă bătută de un vânt nehotărât.
Era o legănare într-o parte și într-alta căreia clocotul de urlete îi împrumuta o înfățișare
războinică.”

Activități pe grupe:
1) Descrierea tablourilor respective utilizând termeni specifici artei plastice din dicționarele
puse la dispoziția elevilor.
2) Realizarea unei paralele între imaginile din tablouri și cele vizuale realizate cu ajutorul
cuvintelor de către Liviu Rebreanu.
3) Ilustrarea prin desene a scenelor semnificative din Răscoala.
4) Distribuirea tablourilor în economia structurală a romanului (într-un anumit capitol,
pentru imortalizarea unei scene).
Activităţile se pot derula în felul următor: prima grupă are ca temă pentru acasă realizarea
punctelor 3 si 4, iar cea de-a doua, rezolvarea cerinţele de la punctele 1 și 2. În clasă,
membrii celor două grupe se confruntă, încercând să-şi explice reciproc ideile personale,
originale care i-au condus către realizarea temei. Rolul profesorului a fost acela de a adresa
permanent întrebări în timpul activităţii, care a fost organizată sub forma unei mese rotunde
desfășurată în paralel cu vernisajul organizat de către prima grupă, la care au fost expuse
desenele realizate.
3) Metoda „Trage cartea câștigătoare!” se utilizează în cadrul orelor de
recapitulare finală și are ca scop evaluarea creativă a tuturor cunoștințelor științifice
dobândite. Ea poate fi folosită la gimnaziu, dar și la liceu.

5
 Pe cărți de joc sunt trecute datele necesare pentru ca grupele să îndeplinească
sarcinile de lucru. Stilurile funcționale alese sunt cel beletristic și publicistic.
După constituirea grupelor se trece la pasul următor.
Grupa stilului beletristic va trage din seturile de cărți următoarele posibilități:
1) Genul literar: epic, liric și dramatic.
2) Tema textului și motive literare.
3) Titlul: de tip oglindă sau șocant.
4) În funcție de apartenența la gen literar: poezie modernă sau versuri clasice/numărul de
strofe/tipul de rimă, perspectiva narativă subiectivă sau obiectivă/deznodământ fericit,
nefericit, închis, deschis/comedie sau dramă.
Grupa stilului publicistic va avea la dispoziție următoarele cărți:
1) Tipul de text publicistic: știre, articol, interviu, reportaj.
2) Tema textului/cuvinte-cheie.
3) Titlul: care vinde o poveste, șocant, de tip oglindă.
4) Departamentul: cultură, social, sport, can-can, economic sau externe.
După ce elevii dispun de toate coordonatele, încep munca de creație în echipă. La sfârșit, ei
alcătuiesc diagrama jocului, lipind pe o tablă magnetică toate cerințele extrase și prezentând
produsul final. Echipa adversă vânează eventualele greșeli de strategie. Elevii sunt anunţaţi
că va câștiga echipa care a realizat cel mai valoros text, atât adecvat cerințelor, cât și din
punct de vedere al conținutului ideatic, dar și al corectitudinii exprimării.
Scopul utilizării metodei este de a stimula creativitatea de tip organizatoric a elevilor,
care ar trebui ca, respectând regulile jocului, să rezolve cu eficacitate sarcinile de lucru.
Efectele aplicării acesteia se transpun în dobândirea capacităţii de a organiza o
activitate de anvergură și de a utiliza adecvat noţiunile teoretice relevante acestei activităţi.
Astfel, în evaluare, metodele pot fi diverse, îmbinarea tradiţionalului cu modernul
reprezentând o cale către o educaţie de valoare.

6
 Bibliografie:

1. Manolescu, Marin –Evaluarea şcolară-metode tehnici instrumente, Ed. Meteor Press,

Bucureşti, 2005.

2. Pintilie Mariana – Metode moderne de învăţare-evaluare, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca,

2002.

3. Programa şcolară Limba şi litearatura română clasa a IX-a, Ciclul inferior al liceului,
Bucureşti , 2009
4. Radu, I.T. , Curs de pedagogie , Universitatea Bucureşti,1988