CE ESTE VIOLENȚA DOMESTICĂ

Este abuz? Ce este violența domestică?

Recunoașterea abuzului este primul pas spre a obține ajutor

Abuzul în familie adesea escaladează de la amenințări și injurii la violență. Și, în timp ce

prejudiciul fizic poate fi pericolul cel mai evident, consecințele emoționale și psihologice ale
abuzului în familie sunt, de asemenea, severe. Relațiile emoțional abuzive îți pot distruge stima
de sine, pot duce la anxietate și depresie, și te pot face să te simți neajutorată și singură.
Nimeni nu ar trebui să suporte acest tip de durere. Primul pas către eliberare este
recunoașterea faptului că situația în care te afli este abuzivă. Odată ce ai recunoscut realitatea
situației abuzive, poți obține ajutorul de care ai nevoie.

Suntem aici pentru a te ghida cu fiecare pas din drum!

Ce este violența în familie?

Violența în familie poate fi definită ca un tipar de comportamente în orice relație, care este
folosit pentru a obține sau a menține puterea și controlul asupra unui partener intim.

Abuzul se poate manifesta prin acțiuni fizice, sexuale, emoționale, economice sau psihologice
sau amenințări de acțiuni care influențează o altă persoană. Acesta include orice
comportamente care sperie, intimidează, terorizează, manipulează, rănește, umilește pe cineva.

Violența domestică poate apărea la oricine, de orice rasă, vârstă, orientare sexuală, religie sau
sex. Se poate întâmpla la cuplurile care sunt căsătorite, locuiesc împreună sau in relații de orice
tip.

Violența în familie afectează persoanele din toate mediile socio-economice și din toate
nivelurile de educație.

Conventia de la Istanbul definește:

“violența domestică” desemnează toate actele de violență fizică, psihică, sexuală, psihologică

sau economică care apar în interiorul familiei sau a unei unități domestice, între foști sau
actuali soți ori parteneri, chiar dacă aceștia împart sau nu aceeași rezidență cu victima;

“violența împotriva femeii” este înţeleasă drept o încălcare a drepturilor omului şi o formă

de discriminare împotriva femeilor şi va însemna toate acţiunile de violenţă de gen care
rezultă în, sau care sunt probabile a rezulta în, vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală,
psihologică sau economică cauzată femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acţiuni,
coerciţia sau deprivarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viaţa
privată; (art. 3, lit. a)
Ai putea fi într-o relație abuzivă din punct de vedere emoțional dacă partenerul tău:

 Te injură, te insultă sau te critică continuu

 Nu are încredere în tine și se comportă foarte gelos sau posesiv
 Încearcă să te izoleze de familie și/sau prieteni
 Îți monitorizează ieșirile, apelurile și persoanele cu care te întâlnești
 Nu te lasă să lucrezi, să te angajezi
 Controlează finanțele cuplului și refuză să împartă banii cu tine
 Te pedepsește prin retragerea afecțiunii
 Se așteaptă să ceri permisiunea pentru orice vrei sa faci
 Amenință ca te va răni pe tine, copiii, rudele tale sau animalele de companie (dacă
acestea există)
 Te umilește în orice fel

Ai putea fi într-o relație abuzivă din punct de vedere fizic în cazul în care partenerul tău:

 Face pagube când e furios (obiecte aruncate, pereți loviți, uși trântite, etc)
 Te împinge, pălmuiește, mușcă, lovește sau încearcă să te sufoce
 Te abandonează într-un loc periculos sau nefamiliar să te întorci singură acasă
 Te-a speriat conducând agresiv și/sau imprudent
 A folosit o armă pentru a te amenința sau chiar a te răni
 Te-a forțat să pleci de acasă
 Te-a încuiat în casă sau te-a împiedicat să pleci prin privare de libertate
 Te-a împiedicat să suni la poliție sau să ceri îngrijiri medicale
 I-a rănit în orice fel pe copiii tăi
 A folosit forța fizică în situații sexuale (te-a obligat sa întreții relații sexuale cu el)

Ai putea fi într-o relație abuzivă din punct de vedere sexual, dacă partenerul tău:

 Privește femeile drept obiecte și este rigid în gândire cu privire la rolurile fiecărui sex
 Te acuză des că-l înșeli și/sau este adesea gelos pe persoanele cu care vorbești
 Vrea sa te îmbraci mereu provocator din punct de vedere sexual
 Te insultă folosind apelative sau comportamente de natură și cu conotație sexuală
 Te forțează sau te manipulează pentru a face sex cu el
 Te imobilizează în timpul actului sexual
 Îți cere să faceți sex cu el când ești bolnavă, obosită sau după ce te-a lovit/rănit în orice
fel
 Te rănește cu arme sau alte obiecte în timpul actului sexual
 Implică și alte persoane în activitățile voastre sexuale împotriva voinței tale
 Îți ignoră sentimentele tale cu privire la sex

Ai putea fi într-o relație abuzivă din punct de vedere financiar, dacă partenerul tău:

 Refuză să te lase să te angajezi

 Îți spune mereu că are el grijă de tine și nu ai de ce să vrei sa muncești
  Îți oferă o sumă limitată de bani lunar și are ieșiri nervoase când ai nevoie de bani
pentru urgențe justificate
 Te face să te umilești pentru a primi o sumă infimă de bani
 Te umilește în fața prietenilor lui
 Te trage la răspundere pentru fiecare sumă de bani cheltuită, uneori degenerând în
violență fizică

Ai putea fi într-o relație abuzivă din punct de vedere spiritual, dacă partenerul tău:

 Nu îți permite să îți urmezi religia sau tradițiile religioase;

 Te forțează să urmezi o altă religie sau alte practici religioase;
 Discreditează, ia în râs sau jignește credința ta sau obiceiurile tale spirituale, religioase;
 Îți folosește credința și obiceiurile religioase pentru a te manipula, domina sau controla.
 Te obligă să faci lucruri pe care religia sau credința ta ți le interzice;

Dacă ai răspuns DA la aceste întrebări ai putea fi într-o relație de tip abuziv.

Te rugăm să suni la numărul de urgență 112 sau la numarul național non-stop 0800 500

333 pentru a cere ajutor.

Vezi Contacte Utile pentru ajutor.

IEȘIREA DINTR-O RELAȚIE ABUZIVĂ

Ieșirea dintr-o relație abuzivă sau violentă nu este ușoară. Poate că încă mai speri că lucrurile se
vor schimba sau iți este teamă de ceea ce partenerul tău ar putea sa facă în cazul în care
descoperă că încerci să pleci. Oricare ar fi motivele, probabil te simți ca o prizoniera,
neajutorată. Dar există ajutor disponibil. Există resurse disponibile pentru femeile abuzate și
bătute, inclusiv adăposturi, chiar și centre de formare pentru a-ți putea găsi un loc de muncă,
servicii juridice și de îngrijire a copiilor.

Meriți să trăiești fără teamă. Începe prin a cere ajutor.

De ce nu pleci? Este întrebarea pe care mulți oameni o pun atunci când află că o femeie este
abuzata. Dar dacă esti într-o relație de tip abuziv, știi că nu este atât de simplu. Încheierea unei
relații importante nu este niciodată ușoară. Este chiar mai greu atunci când ai fost izolata de
familie și prieteni, psihologic ținută la pământ, demoralizată, controlată financiar și amenințată
fizic.

Poate te afli în etapa în care încerci să te decizi dacă să ramai sau să pleci și te simți confuză,
nesigură, speriată și obosită. Într-un moment, iți dorești cu disperare să scapi, iar în următorul,
vrei să rămâi și să suporți orice pentru a salva relația. Poate chiar te învinovățești pentru abuz
sau te simți slabă și rușinată pentru că ai stat atât de mult timp. Nu te lăsa cuprinsă de confuzie,
vinovăție, sau auto-culpabilizare.

Singurul lucru care contează este siguranța ta.

Dacă te afli într-o situație abuzivă, amintește-ți:

 Nu ești tu de vină pentru că ai fost bătută sau maltratată.

 Nu ești tu de vină pentru comportamentul abuziv al partenerului tău.
 Meriți să fii tratată cu respect
 Meriți să trăiești în siguranță și să ai o viață fericită.
 Copiii tăi merită să trăiască în siguranță și să ducă o viață fericită.
 Nu ești singură! Există oameni care doresc să te ajute.

Decizia de a pleca

În perioada în care te confrunți cu decizia de a întrerupe relația abuzivă sau să mai încerci să o
salvezi, ține cont de următoarele lucruri:

Dacă încă mai ai speranța că partenerul abuziv se va schimba … abuzul se va întâmpla,

probabil, din nou. Agresorii au probleme profunde emoționale și psihologice. În timp ce
schimbarea nu este imposibila, aceasta nu este rapidă sau ușoară. Și schimbarea se poate
întâmpla doar dacă agresorul își asumă întreaga responsabilitate pentru comportamentul său,
caută tratament profesionist și încetează în a te mai învinui pe tine, copilăria nefericită, stresul,
munca, băutura, sau temperamentul său pentru comportamentul abuziv.

Dacă tu crezi că îl poți ajuta pe agresor să se schimbe … Este normal să-ți dorești să îl ajuți
pe partenerul tău. Crezi ca ești singura care îl înțelege și că este responsabilitatea ta să-i rezolvi
problemele. Dar adevărul este că, rămânând și acceptând în continuare abuzurile repetate, îi
consolidează convingerea că își poate permite și mai mult, că este normal să aibă un
comportament abuziv. În loc să-l ajuți pe agresor, contribui la perpetuarea problemei.

Dacă partenerul tău a promis că se va opri din abuz … Când se confruntă cu consecințele,
agresorii pledează adesea pentru o altă șansă, cer iertare, și promit să se schimbe. Ei pot chiar
să creadă ceea ce spun în acel moment, dar scopul lor adevarat este de a rămâne în control și
de a va opri sa plecați. Dar cele mai multe ori, se întorc rapid la comportamentul lor abuziv
odată ce au fost iertati și nu mai sunt ingrijorati de faptul ca vei pleca sau de posibilele
consecințe legale.

Dacă partenerul tău a acceptat să facă terapie… Chiar dacă partenerul tău merge la
consiliere psihologică, nu există nici o garanție că se va schimba. Mulți agresori, după
terminarea orelor de terapie impuse de tine sau judecător, continuă să fie violenți și abuzivi.
Dacă partenerul tău s-a oprit, minimalizează problema sau iși cere scuze, ăsta este un semn
bun. Dar tu trebuie să iei decizia în funcție de cine și cum este el acum, nu în funcție de cel care
speri că va deveni.
Dacă ești îngrijorată de ce se va întâmpla dacă vei pleca … Este posibil să-ți fie frică de ceea
ce ar putea face partenerul tău, unde vei merge, sau cum vei putea oferi copiilor tăi sprijin. Dar
nu lăsa frica de necunoscut să te țină într-o situație periculoasă, nesănătoasă.

Semne că agresorul dumneavoastră NU se va schimba:

El spune că nu se poate schimba decât dacă stai cu el și-l sprijini.

Încearcă să obțină compasiune de la tine, copiii tăi, sau familie și prieteni.

Așteaptă ceva la schimb de la tine pentru a cere ajutor sau a se schimba.

Minimalizeaza abuzul sau neagă cât de grav a fost cu adevărat.

Continuă să dea vina pe alții pentru comportamentul său.

Susține că tu ești cea care esti de fapt abuzivă.

Face presiuni să te duci la consiliere de cuplu.

Va spune și te va șantaja emoțional că-i datorezi o altă șansă.

Trebuie să insiști mereu pe lângă el ca să continue să rămână în tratament.

Te presează să iei decizii cu privire la relația voastră.

Vezi Contacte Utile pentru ajutor.

Nu aștepta până este prea târziu!

Ce-am pierdut cât timp am stat într-o relație abuzivă

Scris de:  Clara Iorga

  
Foto: Shutterstock

Abuzul nu înseamnă întotdeauna vânătăi sau semne de „proastă purtare”. E

îndeajuns să ai cicatrici emoționale și psihologice ca normalitatea ta să fie
întinată. Mai simplu zis, să-ți distrugă cineva mintea e cel puțin la fel de grav ca o
bătaie încasată de la beție. Sigur, în cel de-al doilea caz, viața ți-e pusă
literalmente în primejdie.

21 de femei au fost ucise în primele șase luni din 2019 de către partenerii lor,
arată datele de la Poliție. Cu un an înainte, 48 au murit, tot în familie. Crima „din
pasiune” pare o practică greu de abolit în România. Țară în care 64 de persoane cad
victime ale violenței domestice zilnic.

Să fii într-o relație abuzivă, însă, nu duce mereu la moartea fizică. În apartamentele din
blocurile comuniste, în casele decrepite de la țară, în vilele de lux din cartiere
rezidențiale, se petrece altceva: moartea spirituală a mii de femei.
O relație toxică te ucide emoțional și te poate strica aproape ireversibil, dacă nu intervii
la timp. Intervenția însă nu e deloc ușoară și necesită sprijin extern, de la familie,
prieteni, oameni specializați, fie ei psihologi sau chiar polițiști.

Am trăit într-o relație abuzivă vreme de mai mulți ani și, dincolo de zbuciumul intern, a
fost poate cel mai greu să răspund la întrebarea: „De ce nu plec?”.
La bază, e o întrebare legitimă, dar vine cu un bagaj atât de mare de răspunsuri, încât
îți este aproape imposibil să te auzi verbalizându-le. Intrinsec, le știi. Le știu cumva și
cei apropiați ție. Rămâi acolo pentru că ai speranță naivă, un pattern de anxietate pe
care l-ai învățat – probabil – încă din copilărie, o normalitate practicată în fiecare zi, frică
de necunoscut, o iubire pentru o proiecție. Răspunsurile complexe vin mai degrabă în
urma multor ore de psihoterapie și, desigur, diferă de la persoană la persoană.

Din fericire, n-am fost niciodată lovită fizic. Am fost zguduită, împinsă, smucită în lupte
unul la unul cu partenerul meu, pe stradă, în casă, la club. Niciodată însă nu m-a lovit
direct, brutal, așa cum li se întâmplă celor mai multor victime. Tocmai de aceea, nu pot
vorbi decât despre pierderile mele emoționale și psihologice în urma unei astfel de
relații. De ajuns să înțeleg, în timp, că singurul antidot sunt chiar eu.

Ajungi să te distanțezi de prietenii tăi și să fii tot mai

puțin activă social
Pe drumul acesta lung și întortocheat, atât de limpede pentru cei din jur și atât de
tulbure pentru tine, se întâmplă ca lumea să nu stea în loc, să te aștepte. Oamenii tăi,
oricât de bine intenționați și iubitori ar fi, nu pot avea răbdare cu tine la nesfârșit. Au alte
vieți, alte ritmuri, alte dorințe. După mai multe tentative eșuate de a te recupera, încet-
încet, mulți dintre ei se vor distanța.
Nu pentru că nu-ți sunt prieteni, ci pentru că nu se mai identifică cu cine ești tu acum.
Nu mai răspunzi la telefon, nu mai vii la întâlnirile la care ești chemată, ești mereu
tensionată, anxioasă, deloc prezentă, ca un om care trebuie să fie mereu în alt loc
decât cel în care se află. Așa că te vei întreba: ce le mai poți da tu prietenilor tăi în
situația asta? Ești prea prinsă în propria vâltoare să mai asculți, să mai ajuți, să fii
atentă la altcineva. Ai resurse zero, energie zero, vrei să fii mai bună pentru ei, dar nu
mai poți.

Apoi, vei trece printr-un carusel de sentimente: te simți neînțeleasă, așa că ajungi să te
autoexcluzi, te simți vinovată, judecată. Prietenii adevărați nu te vor abandona, dar
trebuie să știi că nici nu pot fi martori pe veci la suferința prin care treci. Îi face să se
simtă inutili și, la rândul lor, disperați.

Nu mai ai deloc grijă de tine

Înveți, într-o relație abuzivă, să te ignori complet. Să nu mai acorzi atenție unor lucruri
care altădată îți aduceau plăcere pentru că te făceau să te simți mai bine în pielea ta.
Un masaj, două ore la coafor, o dată pe săptămână la manichiură, timp pe care să-l
aloci exclusiv pentru îngrijirea corpului tău. Fie că slăbești sau te îngrași compulsiv,
ajungi să mănânci dezorganizat sau deloc, să abuzezi de substanțe, să cazi într-o
depresie care te înțepenește la pat.  
Înveți că nu ești bună în relație, așa că te pedepsești într-atât de mult încât ajungi să te
urăști fizic. Ar fi bine să te întrebi: cum poți iubi pe altcineva când nu te iubești deloc pe
tine?

Psihomatizezi absolut totul și crezi zilnic c-o să mori

Corpul tău, trecut prin bombardamentele vieții moderne, la care se adaugă agresiunea
psihică și emoțională, îți spune că nu mai poate. S-a șubrezit și stă pe marginea
prăpastiei, cerându-ți ajutorul. Începi să nu mai știi dacă durerile din tine sunt reale sau
doar închipuite. Dacă anxietatea este boala care te face să te doară tot felul de părți din
corp sau chiar suferi de ceva grav, incurabil. „O să mor?”. „Sunt ipohondră?”. „Am
înnebunit?”

Cu ultimele resurse, te duci la tot felul de doctori, controale medicale, analize, primești
diagnostice și sentințe. Ți-e teamă constant de moarte deși ai momente când te
gândești că asta ți-ar aduce liniștea. Nu vrei însă să mori fiindcă mai speri că, într-o zi,
totul va fi bine. Ca soluție: încearcă să mergi la un psihiatru, uneori e nevoie de un
tratament medicamentos, pe termen scurt, pentru stabilizarea neurochimiei aflate în
dezordine.

Sănătatea mintală și tensiunea constantă

Ți-e teamă că o să spui iar ceva greșit, că o să-l superi, că se va enerva, că va țipa, că
vă certați, că pleacă, că te abandonează! Așa că încerci să-ți creezi mecanisme prin
care să eviți aceste situații. Dar nu o faci prin impunerea unor limite, ci prin
autosabotare.
Găsești soluții de compromis care te distrug psihic, trăiești într-o tensiune continuă care
îți provoacă o gălăgie sistematică în cap. Nu mai poți să asculți nici măcar muzică
fiindcă nu mai ai loc în urechi – fac gălăgie gândurile fataliste, scenariile catastrofice,
teama că poți călca oricând pe bec în relația cu el.
E un război sângeros în capul tău care te macină. Realitatea îți este distorsionată, așa
că ajungi să-ți pui la îndoială propria sănătate psihică: „sunt eu nebună?”. Te simți de
parcă ești pusă constant în fața unei bombe cu ceas pe care e musai s-o dezamorsezi,
dar habar n-ai ce culoare are firul pe care trebuie să-l tai. E ca și când ai trăi Ziua
Cârtiței în Iad.

Rămâi deseori fără bani și planuri

Pentru că nu-ți mai pasă de tine și trăiești într-o confuzie distopică, e greu să-ți mai faci
planuri, să te organizezi, să-ți strângi bani pentru ceva ce te-ar face fericită. Sigur, nu
banii aduc fericirea, dar te ajută uneori să o găsești. Nu e nevoie să trăiești într-un abuz
financiar, e îndeajuns însă să te pierzi în problemele tale încât să uiți de nevoile tale.
Multe dintre ele întreținute cu bani. Ajungi să-ți cheltuiești salariul pe compromisuri. Iar
planurile ies din discuție fiindcă, de câte ori ai nevoie de o certitudine, el îți va da peste
nas.

Încrederea în tine
Când trăiești într-o relație de „care pe care” sau de „I hate you, don’t leave me!” sau de
„victimă/agresor”, dar niciodată într-o relație în care amândoi sunteți doi adulți de la egal
la egal, încrederea în tine îți va fi făcută terci. Nu ești bună de iubit, nu ești bună să
iubești, nu e OK când respiri sau miști sau ești ipocrită, superficială, slabă, curvă,
proastă, prefăcută, toxică, mincinoasă, abuzatoare etc. Să auzi asta constant de la
omul cu care îți împarți viața te va zgudui din rărunchi oricât de puternică ești. Oricât de
mult întorci spatele și spui „Eu nu sunt așa!” ceva din tine va fi pierit. Încerci să te
scuturi, să revii la ancorele tale din realitate, dar ți-e teamă că și alea se vor dizolva.
Când omul de lângă tine te oglindește zilnic ca fiind greșită, vei ajunge să te consideri o
stricată. Iar încrederea în tine este tot ce ai mai de preț ca om.

Te pierzi pe tine cât încerci să-l salvezi pe el

Nu ești psiholog, salvamar, Maica Tereza, îngerul păzitor sau mama lui. Într-o relație
abuzivă, o să pierzi tot ce însemni tu, toată feminitatea ta, tot ce-ai adunat, cu bune și
rele, de-a lungul anilor. O să uiți cine ești și cum ai ajuns aici, fiindcă totul îți este atacat,
pus la îndoială, chestionat, reproșat. Nimic din ce faci nu este îndeajuns, așa că tu nu
ești îndeajuns.

Doar că tu ești mult mai mult de atât. Și nu te poți insinua în rolul de salvator. Singurul
tău rol, într-o relație cu un partener, este să iubești și să fii iubită. Cu respect, grijă,
atenție, empatie, sinceritate și cele normale într-o dragoste care nu va fi niciodată
necondiționată.  
Dacă simți că ai pierdut cel puțin unul din lucrurile astea, din cauza unei relații
abuzive, încearcă să apelezi la ajutorul specializat al unui psiholog. Îți va lua timp,
dar o să supraviețuiești în întregimea ta.

Povestea DIAVOLULUI care i-a mărturisit unui sfânt lucruri cutremurătoare

din IAD. Femeile sunt cele vizate de această istorie

Autor: DodoRomniceanu1 mai 2017, 09:21

O străveche carte bisericească spune povestea unui sfânt

părinte care l-ar fi legat pe un diavolul ce venise la el să-l
ispitească. Sfântul i-a spus necuratului că nu-i va da drumul
până nu-i va răspunde la întrebări; printre altele l-a întrebat
sfântul părinte pe diavol, de care suflete sunt mai multe în
iad, de femei sau bărbaţi?
 STIRI CALDE
 0:00 - Putea fi Al 3-lea Război Mondial! Marea Britanie a creat un plan de „negândit”
 23:30 - Tragedie în lumea fotbalului românesc. A murit Constantin Bosânceanu
 23:15 - Prăjitură cu portocale
 22:45 - Mijlocaşul Adi Popa a făcut pasul cel mare! I-a oferit iubitei un inel cu diamant FOTO
 22:30 - Fostul șef SIE, Silviu Predoiu, despre indexarea pensiilor militare: „Păcat pentru pata
de politicianism ieftin”
 21:14 - Alex Bodi s-a dezlănțuit. Imaginile șocante s-au petrecut chiar sub ochii fetiței lui
 20:58 - Pe 2 ianuarie, Pământul se va afla în punctul cel mai apropiat de Soare
 20:45 - ÎPS Teodosie va ține slujba de Anul Nou de la ora 23:00. În toată țara a început la
19:00
 20:30 - O beție în Roma antică. Despre Convivium
 20:14 - Avocatul Toni Neacșu: Noua OUG confirmă că referendumul pe justiție a fost o
cacealma politică
 20:00 - EVZ.TV. „Dosare de presă”. Mircea Diaconu. Actorul si contemporanii

Diavolul i-a spus că sunt mai multe femei. Şi l-a întrebat sfântul: Dar
pentru ce sunt mai multe femei în iad, căci la biserică sunt femei mai
multe? Iar diavolul i-a răspuns: sunt într-adevăr la biserică mai multe,
dar degeaba, deoarece pentru trei feluri de păcate sunt mai multe femei
în iad.
În primul rând pentru păcatul mândriei, căci ele sunt cele mai bune curse
ale noastre cu care lucrăm şi le învăţăm cum să se împodobească şi
cum să atragă bărbaţii în păcatul desfrânării.
În al doilea rând, pentru că ele sunt foarte bune de gură şi prin ele facem
noi cele mai bune certuri, pârâciuni, spargeri de case şi tot prin ele
lucrăm şi farmecele, spurcând sufletele şi trupurile oamenilor; adevărat
este că femeile se ocupă mai mult cu descântatul, cu vrăjile, cu ghicitul,
aleargă pe la aceste ghicitoare.
În al treilea rând, după ce au făcut fără frică şi ruşine toate acestea,
când se duc la spovedanie nu se spovedesc cu sinceritate şi nu spun
păcatul aşa cum l-au făcut. Se spovedesc spunând păcatele ca şi când
n-ar fi ele de vină, aruncă vina ori pe bărbaţii lor, ori pe vecinii lor, sau pe
copii ori pe altcineva, pentru că aşa le învăţăm noi, zice diavolul şi le
dăm ruşine ca să rămână nespovedite cum trebuie, cu păcatele
neiertate, sau chiar dublate, conform ganduridinierusalim.com.

Când diavolul sau femeia îţi

bagă în minte pofta cea
ruşinoasă, să spui cu bărbăţie
şi furie următoarele cuvinte
DE ADMIN · PUBLICAT 2 OCTOMBRIE 2019 · ACTUALIZAT 2 OCTOMBRIE 2019
Nu există alt ajutor mai necesar, mai folositor şi mai mare pentru
războiul trupesc decât rugăciunea neîntreruptă, spusă cu evlavie,
credinţă şi cucernicie.

Advertisement

Tocmai de aceea apostolul Pavel ne porunceşte: „Rugaţi-vă

neîntrerupt”, pentru a ne păzi nevătămaţi de săgeţile ascuţite ale
celui viclean, pe care le îndreaptă necontenit spre noi. De cel ce se
roagă neîntrerupt şi conştient, vrăjmaşul nu se apropie, fiindcă îi e
teamă!

Advertisement

Când cineva păcătuieşte, spune Sfântul Vasile cel Mare, o face

pentru că nu-L are pe Dumnezeu aproape. Aşadar, atunci când
diavolul sau femeia îţi bagă în minte pofta cea ruşinoasă, să spui cu
bărbăţie şi furie: „Înapoia mea, satană. Cum voi face păcatul, de
vreme ce Dumnezeu mă vede?”. Să repeţi aceste cuvinte de fiecare
dată când se apropie de tine; căci diavolul este foarte neruşinat şi
scârbos. Să te rogi la Dumnezeu să-ţi dea smerenie, fiindcă
smerenia îţi este de mare ajutor.

Părintele Filothei Zervakos

CUM O SLUJEȘTE DIAVOLUL RUJULUI PE FEMEIA
MONDENĂ (II)
RUJUL ȘI EXCITAȚIA CENTRILOR NERVOȘI   

   Rujul, o
altă înșelare diavolească este semn de trufie și un afront adus postului. Femeile care se rujează, în
naivitatea lor, se socotesc mai frumoase și mai luminoase, dar acest lucru nu este posibil decât în
mintea unui bărbat bolnav, sau a unei lumi care slujește păcatului. un creștin adevărat
disprețuiește rujul și femeia rujată, socotind-o victimă a lucrării dracilor. Diavolii intră în creierul
femeii și îi șoptesc să se rujeze, pentru a fi identificate de oameni că sunt frumoase. Ajuns în
creier, după ce străbate cutia craniană, diavolul se face una cu creierul și începe să vorbească ”în
taină” femeii: ”Rujează-te! Fi frumoasă ca alte femei!” În acel moment femeia simte o ușoară stare
de excitație nervoasă, la fel cum o simte și în momentul în care se fardează. Ceva nu e în regulă în
corpul ei, dar ea săraca nu știe de unde îi vine această stare. O consideră simplă emoție și atâta
tot.
  
  La fel și bărbatul care privește spre femeia rujată. El nu
mai este sedus de naturalețe, pentru că diavolul care intrase în femeie  intră acum și în el. Mai
întâi în creier, apoi în mădularele sale. În momentul acela și el resimte o stare ușoară de
emoționalitate, pe care o consideră firească, când de fapt în trupul său tocmai a pătruns diavolul.
Starea  aceasta de emoție se face tot mai puternică pe măsură ce mintea gândește că această
admirație ar ține de latura estetică a vieții. Adică, omul chiar e în stare să jure în acel moment că
se află în fața unei făpturi înfrumusețate, când de fapt și el, dar și femeia, nu sunt nimic altceva
decât victimele înșelăciunii celui necurat. De aici, încep păcatele și toate celelalte consecințe care
decug din practicarea lor.

PĂRINTELE ARGATU: RUJUL PÂNGĂREȘTE

ICOANELE!
 IATĂ CE NE SPUNE MARELE DUHOVNIC ILARION ARGATU:
Nu pot lua Sfânta  Împărtăşanie  femeile  cu  ruj  pe buze. Rujul fiind fabricat din grăsimi animale,
rămâne pe linguriţa de împărtăşanie, se introduce în Sfântul Potir şi se amestecă cu Sfânta
Împărtăşanie, fiind această o greşeală de moarte, făcându-te vinovat de Trupul şi Sângele
Mântuitorului Hristos şi se scârbeşte de el Duhul Sfânt din Sfânta Împărtăşanie. Ţinuta aceasta îl
jigneşte pe Dumnezeu care te-a creat şi ţi-a dat frumuseţe fizică, de care tu te faci nemulţumită.
Pângărirea pe care o fac femeile fardate şi cu ruj pe buze se extinde batjocorind toată Biserica,
lăsând rujul de pe buze pe icoane, pe Sfânta Evanghelie, pe Sfânta Cruce, pe care le sărută. De
geaba săruţi şi te închini la Sfintele Icoane cu rujul pe buze, pentru că nu laşi pe ele „căldura
buzelor tale, iubindu-L pe Dumnezeu” ci laşi grăsimea de pe buze, murdărind icoana. Femeia care
se rujează pe buze, nu poate posti curat, pentru că de fiecare dată când mănâncă sau bea ceva,
odată cu mâncarea de post ia şi rujul, acesta fiind din grăsimi animale cu el pângăreşte postul pe
care-l face, se înfruptă. Faptul că se rujează în post nu este semn de smerenie, ci de trufie, deci nu
face un post smerit.

DRACII CEREAU CA FEMEIA SĂ SE MACHEZE, DAR

FEMEILE DIN ANTICHITATE SE RUJEAU ȘI SE
FARDAU PENTRU CĂ NU-L CUNOȘTEAU PE
ADEVĂRATUL DUMNEZEU!
 Chipul care trebuie urmat d eo femeie creștină este cel al Maicii
Domnului. Dar din păcate, dracii fac astăzi mult mai îndrăgit modelul chipului femeii ce se închina
acum câteva mii de ani la idoli. Sulemenirile au fost răspândite în lume mai ales de egipteni,
pentru că în țara lor zeii, adică dracii, vorbeau și cereau că femeia să se macheze...
  Dorinta celor mai multe femei si fete din ziua de astazi de a placea si de a incanta prin alte
mijloace decat cele firesti au criticat-o toti Sfintii Parinti. Si nu numai ei, ci chiar si inteleptii greci
si latini din antichitate. Acestia, desi erau pagani si nu-L cunosteau pe Dumnezeu, aveau totusi
sadite in sufletele lor constiinta morala – pe care o avem cu totii, insa prea multi dintre noi am
inabusit-o, i-am sugrumat glasul, facandu-l sa se auda tot mai slab, pana cand am ajuns sa nu mai
auzim deloc acest glas al constiintei…
Astfel, de exemplu marele filosof latin Seneca o lauda pe o anume Helvia ca nu a ravnit
„imbracamintea confectionata doar pentru a arata goliciunea” – iata cat de modern in gandire
poate fi acest invatat care a trait acum 2000 de ani!

UNDE SCRIE ÎN BIBLIE?

 Mai sunt și oameni care
sincer își pun problema mântuirii, dar pe undeva ar vrea să rămână și lumești. Și atunci, bieții de
ei, se reped pe preot și îl întreabă: ”Bine, bine, dar unde scrie în Biblie despre ținuta femeii,
despre cum trebuie să umblăm, despr efust eși pantaloni?” Desigur că în Biblie se atrage atenția
asupra acestor aspecte păcătoase din ținuta de astăzi a femeii, deși dacă stăm să ne gândim în
urmă cu două mii de ani, când s-au scris cărțile Noului Testament cine oare putea îndrăzni a crede
că vor veni timpuri când nu vei mai putea scoate femeia din pantaloni și când bărbații se vor epila
și machia... dar diavolul și-a făcut treaba și a întors mințile oamenilor, adică a adus nebunie pe
suflete, astfel că nebunia pare astăzi normalitate...
De asemenea, Sfanta Scriptura condamna acest pacat in pasaje care pe alocuri sunt adevarate
invective, folosind „fraze tari” si expresii adeseori socante. Un astfel de fragment, devenit clasic,
putem intalni in cartea profetului Isaia, in portretul pe care acesta il face „fiicelor Sionului” care,
„pentru ca sunt mandre si umbla tantose si cu priviri galese si cu pasi alintati si zanganind
lantujele de la picioarele lor“, Domnul le va pedepsi dezvelindu-le goliciunea, dandu-le „in loc de
miresme, putreziciune, in loc de cosite impletite, chelie…” Desi pasajul se refera mai ales la lux si
impodobiri, observam ca pedeapsa acestor femei de a fi dezgolite in fata tuturor este in zilele
noastre un lucru pe care ele insele il cauta, din care isi fac un motiv de trufie in loc de plangere, de
slava desarta in loc de rusine…
 FEMEIA CARE UMBLĂ
INDECENT ESTE UCIGAȘĂ!
Sfantul Ioan Gura de Aur scria de asemenea despre femeile si fetele ce se impodobeau sau
umblau prin oras imbracate indecent. Parintele afirma ca acestea sunt cu mult mai
pacatoase decat femeile desfranate, deoarece acestea din urma isi practica meseria lor imorala in
case si in locuri ascunse, in vreme ce acele femei care umbla imbracate indecent isi arata
imoralitatea in public. Sfantul Ioan le aseamana cu ucigasii, care omoara barbatii atat trupeste, cat
si sufleteste.

CE I-A SPUS SFÂNTUL AMBROZIE UNEI FEMEI

MONDENE
   O astfel de femeie a vazut odata sfantul Ambrozie venind fara rusine la sfanta Biserica, fara sa-i
pese catusi de putin de raul pe care il producea celor care, chiar si fara voie, o vedeau.

„Privindu-ti hainele – i se
adreseaza sfantul Ambrozie – si felul in care arati, oricine ar crede ca te grabesti la joc ori la
teatru. […] Pleaca si plange-ti pacatele si desfraul tau, nu mai veni aici sa-ti bati joc de Dumnezeu,
de sfanta Biserica, si prin nerusinatul tau suflet sa duci in pieire si in iad si alte suflete
nevinovate…” (Calea sufletelor in vesnicie, Editura Lumina din Lumina, 1992, vol. II, p. 573).
Sper sa nu se inteleaga din acestea ca sfantul Ambrozie ar fi dat-o afara din biserica, refuzandu-i o
posibila pocainta. Nicidecum! Dimpotriva, sfantul Ambrozie tocmai aceasta i-a spus: sa plece sa
isi planga pacatele, pentru a reveni in Biserica cu un alt chip, atat interior cat si exterior, cu alte
ganduri si dorinte…

RAZBOIUL “LA BAIONETA” AL

DIAVOLULUI CU FEMEIA SI CU
FAMILIA CRESTINA: “Vrea sa
fure mirul din casa fiecarui
crestin”. Predica importanta la
Duminica Mironositelor a Pr.
Horia Nicolae Prioteasa (audio)

Predica de la Putna la Duminica Mironositelor, 2012, a pr.

Horia Nicolae Prioteasa (Biserica Spitalului Fundeni,
Bucuresti):
[green]
[audio:http://www.razbointrucuvant.net/files/Cuvinte_duhovnicesti_predici_si_conferinte/Dumin
ica_mironositelor_predica_pr._Horia_Nicolae_Prioteasa_2012.mp3]

[/green]

(transcriere partiala)
“[…]  Cum pot femeile de astazi sa devina asadar femei mironosite, purtatoare de mir? Este o
lucrare foarte mare, este o lucrare ampla, unde trebuie sa participe atat femeile in varsta,
credincioase, pana la copilele de 12 ani, sa zicem. Si o sa vedeti de ce. Biserica ne cuprinde pe
noi toti, Biserica suntem noi, mireasa lui Hristos. Si in biserica, iata, sunt mai multe femei
decat barbati, ceea ce inseamna ca puterea rugaciunii se afla, iata, in aceasta latura a
femeii. Si aici trebuie sa fie lucrarea familiei,  ieslea formarii duhovnicesti. Daca in familie
exista o comunicare si o comuniune, o pace, copilul va creste in credinta in Hristos. Daca
copilul vede o bunica sau la bunic ca se inchina la masa, si el se va inchina, daca vede pe
tatal sau si pe mama sa rugandu-se, si el se va ruga, va creste in credinta, va creste cu post,
mai putin la inceput si mai mult mai tarziu. Dar stalpul este femeia, care il educa. Ea este
cea care-l naste, dar nu se opreste aici, ci creste si il educa duhovniceste.
Lucrarea vrajmasului este mai mult impotriva femeii decat impotriva barbatului, pentru

ca femeia este cea care da viata, este purtatoare de viata. 

Toti suntem nascuti din femeie. Dar, iata ce spune Sfanta Scriptura: cel mai mare om nascut din
femeie este Sfantul Ioan Botezatorul. Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
primeste ascultarea fata de Tata si Se naste, nu dintr-o femeie, ci dintr-o fecioara. De
aceea, diavolul lucreaza foarte mult impotriva Maicii Domnului, pe care nu o suporta. Si,
cand vedem defaimarea Maicii Domnului de catre unii si de catre altii ne dam seama ca
aceea este lucrarea vrajmasului. Cand auzi ca Maica Domnului nu-i Nascatoare de Dumnezeu,
ci de om, avem de-a face cu cele mai urate erezii antihristologice din primele veacuri. Daca
auzim ca Maica Domnului nu este pururea fecioara, avem de-a face cu niste erezii tot atat de
vechi, dar imbalsamate in chipuri moderne, noi, care explica ca nu se poate lucrul acesta. Nu se
poate la oameni, dar se poate la Dumnezeu. Asadar vrajmasul este impotriva Maicii
Domnului si impotriva femeii, pe care vrea sa o distruga, pe care vrea sa o dezbrace, pe
care vrea sa o arate a fi jalnica, si josnica inaintea lumii.
Iubiti credinciosi, vedem aceasta ca nu se intampla de foarte multi ani. Doar de cateva zeci de
ani vrajmasul si-a ascutit foarte adanc sagetile si sulitele impotriva noastra, impotriva
femeilor noastre, impotriva purtatoarelor de mir, mironosite. Practic prin Sfantul Botez
fiecare dinte noi suntem purtatori de mir, caci peste trupurile noastre am fost unsi cu Sfantul si
Marele Mir. Iata legatura cu Sfantul Botez.
Si dupa al doilea razboi mondial – iata, de atunci, de cateva zeci de ani – vrajmasul a inceput sa

loveasca in femeie,  dandu-i ganduri de mandrie, si i-

a spus femeii sa fie ca barbatul. Deci o alta ispitire, o noua ispitire a femeii din secolul care
trecut si care se continua acum, este: sa fii ca barbatul. De ce sa fii tu mai mica ca barbatul,
de ce sa asculti tu de barbatul tau cand poti sa fii mai presus de el? Si au inceput miscarile
feministe, miscari foarte puternice impotriva familiei. Alte pacate pe care le stim, ale sodomitilor,
tot impotriva familiei s.a.m.d. Adica vrajmasul a inceput sa atace direct in familie pentru ca
acolo este cheia, si acolo trebuie distrus.
Si i-a zis femeii: de ce n-ai putea tu sa porti pantaloni tu, ca barbatul? De ce n-ai putea tu sa-ti
tunzi parul ca barbatul? Si de aici toate celelalte. Dupa aceea au intervenit curentele muzicale.
Vedem anii ’70-’80 cand, de la traditie, – ca si popoarele din occident au avut traditie – s-au
alterat, si vrajmasul a dezbracat femeia, si pe barbat bineinteles, si le-a dat aceste “jocuri”
[dansuri] care seamana cu jocurile pagane ale celor fara de Dumnezeu din veacuri, de
dinainte de increstinare. Daca pe un videoclip recent, inchidem sonorul, si vedeti cum danseaza
acestia, veti ramane uimiti ca la un moment dat vedeti ca la Teleenciclopedie jocurile
[dansurile] bastinasilor; sunt jocurile paganilor, sunt inchinari la idoli si chemari la
desfranare. Deci, iata cum vrajmasul a dat omului aceasta intoarcere la paganism si
la inchinare la idoli.
Apoi, iubiti credinciosi, vrajmasul, cu toata suita si cavaleria lui demonica, si-a ales doua
planuri – pentru Europa vorbind -, Apusul si Rasaritul. Pentru Apus, au inceput aceste
miscari feministe, impotriva femeii, impotriva familiei: “De ce sa mai facem atatia copii?”,
“Lasa, sa ne distram”, “De ce sa te casatoresti de tanar?”, “Casatoreste-te mai tarziu”,
“Cariera!”. Exact ce se intampla si astazi, dar acum mai accentuat. Iar pentru Rasarit a
inceput prigoana. Comunismul ateu, marxist-leninist a adus multa suferinta crestinilor, biserici s-
au inchis – cunosteti foarte bine si nu mai insistam. Stim doar atat ca au suferit foarte multi in
grozave chinuri. Strategia diavolui din Rasarit a esuat, pentru ca Rasaritul a dat cei mai
multi sfinti in perioada comunista, dupa persecutiile romane.

Si atunci, au zis, dupa anii ’90: schimbam

strategia. Miscarea de racire a omului fata de Dumnezeu, din Occident, sa o
impingem catre Rasarit, catre Orient, si sa-i facem pe oamenii aceia care se
inchina, si stau la Sfanta Liturghie, care privegheaza, sa se lepede de Hristos, incet,
lent, pasiv, dar sigur! Unde ne aflam noi acum? In acest punct, iubiti credinciosi!
Cu sagetile arzatoare ale diavolului tintite catre fiecare dintre noi, catre fiecare
familie a noastra pe care vrea sa o distruga si sa o altereze. Grijile lumesti,
neajunsurile, aduc la divort, la despartire, la suparari.
Adica el vrea sa fure mirul din casa fiecarui crestin, mirul de la Botez, prin
pacate, prin intinarea trupului, si sa ne departeze de Sfanta Biserica si de trairea
in Hristos cu adevarat. El ii vrea pe copii rataciti, debusolati, sa nu stie [de
Dumnezeu]. Le da griji multe mamelor, care ar trebui sa aibe grija de copii mai
multi.
Vedem, iubiti credinciosi, ca diavolul nu are doua coarne acum,

 are trei, si poate sa aiba si mai multe, si unii

dintre noi chiar poate vom vedea cate coarne poate sa aiba. Stim ca un corn
este televizorul, cu televiziunea prin cablu sau antena, si celalat corn
este calculatorul cu internetul cu tot. Coarne care devin din ce in ce mai solide. Si
a mai aparut un corn in mijloc, mic deocamdata, care este telefonul mobil, care
nu mai e telefon mobil, ci a adunat cele doua coarne, adica si televizorul si
calculatorul intr-unul. Astfel incat copiii nu se mai joaca frumos, ci sunt asa,
aplecati, cocosati de spate, catre niste aparate foarte mici. Aici este pericolul cel
mai mare, cornul acesta mic care poate sa devina cel mai mare.
In curand, nu va mai dura foarte mult, vom vedea holograme, adica ceea ce nu reuseste
diavolul, ca nu-i da Dumnezeu voie sa se arate, o sa ne facem noi. Si o sa apara asa, ca in
filmele stiintifico-fantastice vechi, care acum devin realitate, si vrem sa apara un artist, apare
artistul. Si cu timpul, probabil, vor da si atacuri impotriva simturilor noastre, a mirosului: vedem
[deja] 3D-ul, vedem idolatria, care fura mirul nostru de mult pret.
Iubiti credinciosi, lupta este la baioneta. Noi nu suntem pe timp de pace – e pace asa, numai
ca nu ne bombardam cu armele – suntem in plin razboi, un razboi deschis, ca in 1907,
un  razboi la baioneta. Avem nevoie de  rugaciunea sfintilor. Singuri nu vom putea face
nimic. Avem nevoie de canon, de ascultare de duhovnic, de post, de milostenie, avem nevoie
de  timp pentru educatia copiilor nostri, avem nevoie de femeile mironosite, adica de femeia
virtuoasa. Fericite sunt femeile virtuoase, placute inaintea lui Dumnezeu mai intai, si apoi a
oamenilor. Sa fim placuti inaintea lui Dumnezeu mai intai, sa avem o ierarhie a iubirii, ca pe
Dumnezeu mai intai trebuie sa-L iubim si apoi pe ceilalti.
Asadar, suntem in plina lucrare si noi. Sa lucram, sa ne straduim, sa muncim duhovniceste,
sa muncim si pentru trup, si in toata vremea si in tot ceasul sa aducem si noi slava lui Dumnezeu!
Multumesc parintelui staret pentru ca a ingaduit sa tin si eu aici, nevrednicul, un cuvant de
invatatura, multumim pentru rugaciuni, multumim pentru tot, pentru bucuria de a fi impreuna,
ca aceasta este inceputul Imparatiei. De aici incepe imparatia lui Dumnezeu! Nu plecati din
Biserica! Ramaneti in corabia mantuirii, in corabia care ne duce spre Hristos, Domnul si
Dumnezeul nostru cel inviat din morti”.