Sunteți pe pagina 1din 22

Dosarul nr.

3-578/2020
2-20031576-12-3-04032020-1

HOTĂRÂRE
În numele Legii

07 septembrie 2021 mun.Chişinău

Judecătoria Chişinău(sediul Râşcani),


Preşedintele şedinţei, judecător Liudmila Holeviţcaia,
Grefier Daniel Jioară,
în prezența:
Reclamantului Bogdan Zumbreanu,
Reprezentantului reclamantului, avocatului Igor Gheorghița, împuternicit în baza mandatului din
07.02.2020,
în lipsa:
Reprezentantului pârâtului Mihai Gheorghieș, împuternicit în baza procurii din 01.03.2021,
Persoanei terțe Ruslan Flocea, citat legal,

examinând în şedinţa de judecată publică acțiunea în contencios administrativ a


reclamantului Bogdan Zumbreanu împotriva Parlamentului Republicii Moldova, persoana terță
Flocea Ruslan privind anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii
actului administrativ individual favorabil,
c o n s t a t ă:

Argumentele participanților la proces:

Reclamantul – Bogdan Zumbreanu, pe 04.03.2020 a depus în Judecătoria


Chișinău(sediul Râșcani) acțiune în contencios administrativ împotriva Parlamentului Republicii
Moldova, prin care a solicitat:
- anularea actului administrativ individual defavorabil – Hotărârii Parlamentului nr.43
din 08 iunie 2019, prin care Zumbreanu Bogdan a fost revocat din funcția de *****
*****, restabilirea dlui Zumbreanu Bogdan în funcția de ***** *****, cu achitarea
salariului și a drepturilor salariale pentru absență forțată de la muncă;
- încasarea de la Parlamentul Republicii Moldova în folosul lui Zumbreanu Bogdan a
cheltuielilor ocazionale de asistență juridică;
În argumentarea acțiunii reclamantul a invocat următoarele: prin Hotărârea Parlamentului
nr.286 din 15 decembrie 2017, cu votul a 60 de deputaţi, Zumbreanu Bogdan, a fost numit în
funcţia de ***** *****. Numirea în funcţie a avut loc ca urmare a desemnării reclamantului în
calitate de învingător al concursului la funcţia de ***** *****, desfăşurat de către Comisia
juridică numiri şi imunităţi a Parlamentului. Prin demersul nr.SL 02 din 22.03.2019, un grup de
deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, au înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă proiectul
de hotărâre a Parlamentului privind ***** *****. La acest document a fost anexată nota
informativă la proiectul de hotărâre a Parlamentului privind ***** *****, semnată de către
deputatul *****. În nota informativă este indicat: „Conform art.8 alin.(9) din Legea
nr.1104/2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie, ***** ca urmare a necorespunderii cu
cerinţele de numire în funcţie sau a obţinerii unui rezultat negativ la testarea integrităţii
profesionale în condiţiile prevăzute de art.14 se adoptă de Parlament cu votul majorităţii
deputaţilor aleşi, la iniţiativa a acel puţin 20 de deputaţi.
Una din cerinţele legale de accedere în funcţia de ***** ***** este, potrivit art.8 alin.4 lit.e)
din Legea nr.1104/2002 cu privire la Cenfrul Naţional Anticorupţie, existenţa unei reputaţii
ireproşabile a viitorului ***** *****.
Bogdan Zumbreanu a fost numit în funcţia de ***** ***** prin Hotărârea Parlamentului
nr.286/2017 în pofida faptului că la momentul numirii în funcţie reputaţia acestuia nu putea fi
nicidecum considerată ca fiind ireproşabilă, ţinând cont de responsabilitatea pe care o poartă
acesta în condamnarea Moldovei la CtEDO în cel puţin trei dosare de rezonanţă.
Conform informaţiilor analizate de Asociaţia „Juriştii pentru Drepturile Omului”, Bogdan
Zumbreanu este una dintre persoanele care se fac responsabile pentru condamnarea Republicii
Moldova la CtEDO în dosarele „Oferta Plus”, ”Muşuc contra Moldovei” şi „Cebotari contra
Moldovei”, prejudiciul total achitat din bugetul de stat depăşind suma de 2,5 milioane de euro.
Conform Asociaţiei „Juriştii pentru drepturile omului”, anume Bogdan Zumbreanu s-a
ocupat de aceste dosare, fiind, după caz, fie în grupul care a efectuat *****, fie conducând
nemijlocit secţia care gestiona dosarul. În dosarul „Oferta Plus” şi „Cebotari contra Moldovei”
Bogdan Zumbreanu a instrumentat cauza penală, iar în dosarul „Muşuc contra Moldovei” a
solicitat pornirea ***** împotriva reclamantului şi nu a acordat accesul necesar la materialele
dosarului.
Reputaţia îndoielnică a domnului Zumbreanu este consemnată şi de prestigioasa organizaţie
internaţională Freedom House care confirmă, în raportul anual ”Naţiuni în Tranzit 2018”, că
numirea în funcţie a domnului Zumbreanu a generat anumite îngrijorări ţinând cont de informaţia
disponibilă public despre veniturile dubioase ale acestuia şi legăturile cu politicul.
Întrucât Bogdan Zumbreanu nu corespunde cerinţelor legale de numire în funcţia de director
***** - nu are o reputaţie ireproşabilă, în temeiul art.8 alin.(9) din Legea nr.1104/2002 cu privire
la Centrul Naţional Anticorupţie, se propune revocarea acestuia din funcţia de ***** *****”.
Ulterior, în cadrul şedinţei Plenului Parlamentului din 08 iunie 2019, acest proiect de
hotărâre a fost supus dezbaterilor şi votului.
Proiectul de hotărâre a fost prezentat de către Preşedintele Comisiei juridice, numiri şi
imunităţi, *****.
Prin Hotărârea Parlamentului nr.43 din 08 iunie 2019, Zumbreanu Bogdan, a fost revocat din
funcţia de ***** ***** în legătură cu necorespunderea cu cerinţele legale de numire în funcţie
(lipsa reputaţiei ireproşabile) şi în temeiul art.8 alin.(9) din Legea nr.1104/2002 cu privire la
Centrul Naţional Anticorupţie.”
Consideră că Parlamentul a emis un act administrativ individual ilegal defavorabil, prin ce
Zumbreanu Bogdan este vătămat în drepturile sale, or, Hotărârea Parlamentului nr.43 din 08
iunie 2019 a fost adoptată: - în baza unor informaţii care nu corespund adevărului; - în rezultatul
aplicării eronate şi arbitrare a legii; - în cadrul unei proceduri administrative desfăşurate cu grave
încălcări de procedură şi cu lezarea drepturilor procedurale ale reclamantului de a participa la
procedura administrativă, de a fi audiat şi de a prezenta probe.
Menționează că, pricina dedusă judecăţii este circumscrisă sferei contenciosului
administrativ, care are ca obiect actul administrativ individual defavorabil - Hotărârea
Parlamentului nr.43 din 08.06.2019 privind ***** ***** în legătură cu necorespunderea cu
cerinţele legale de numire în funcţie (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.208 din
21.06.2019).
Indică că potrivit Deciziei Curţii Constituţionale a Republicii Moldova nr.126 din 28.11.2019
de inadmisibilitate a sesizării nr.1473/2019 referitoare la controlul constituţionalităţii Hotărârii
Parlamentului nr.68 din 5 iulie 2019 privind revocarea din funcţia de consilier pentru
soluţionarea contestaţiilor - director general al Agenţiei Naţionale pentru Soluţionarea
Contestaţiilor, instanţa de contencios constituţional a statuat:
„23. Controlul legalităţii hotărârilor Parlamentului care nu constituie acte exclusiv politice
ţine de competenţa instanţelor de contencios administrativ, aşa cum se poate deduce din articolul
190 alin.(1) al Codului administrativ, care a intrat în vigoare pe 1 aprilie 2019. Odată cu intrarea
în vigoare a Codului administrativ, a fost abrogată Legea contenciosului administrativ, care
prevedea, la articolul 4 lit.a), că nu pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ actele
exclusiv politice şi cele administrative cu caracter individual, emise de Parlament. Aşadar, Codul
administrativ nu a menţinut interdicţia contestării hotărârilor Parlamentului cu caracter individual
în contenciosul administrativ.
24. Curtea observă că Hotărârea Parlamentului nr.68 din 5 iulie 2019 nu reprezintă un act cu
caracter exclusiv politic, adică un act care produce efecte politice, aşa cum este definit acesta în
articolul 121 alin.(1) din Regulamentul Parlamentului. Această hotărâre reprezintă un act
administrativ individual şi produce efecte juridice concrete, unul dintre ele fiind destituirea din
funcţie a dlui *****. Prin urmare, conform articolului 10 alin.(1) din Codul administrativ, actul
administrativ individual este orice dispoziţie, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de
autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu
scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin naşterea, modificarea sau stingerea
raporturilor juridice de drept public. [...]
26. Totuşi, Curtea observă o evoluţie a cadrului normativ relevant. Codul administrativ le
oferă actualmente, remedii juridice de drept administrativ funcţionarilor destituiţi din funcţie
printr-o hotărâre a Parlamentului care reprezintă un act administrativ cu caracter individual”.
Având în vedere principiul securităţii juridice, alegaţiile reţinute de către Curtea
Constituţională în Decizia nr.126 din 28.11.2019 se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză.
Or, Hotărârea Parlamentului nr.43 din 08.06.2019 privind ***** ***** în legătură cu
necorespunderea cu cerinţele legale de numire în funcţie, nu reprezintă un act cu caracter
exclusiv politic în sensul art.121 alin.(1) din Regulamentul Parlamentului. Deci, actul
contestat reprezintă un act administrativ individual şi produce efecte juridice concrete, unul
dintre ele fiind destituirea lui Bogdan Zumbreanu din funcţia de ***** *****. Urmare a acestei
realităţi, restabilirea dreptului încălcat se realizează prin remedii juridice de drept administrativ.
La fel, explică reclamantul că a respectat procedura prealabilă prevăzută de lege, care este
obligatorie, întrucât din prevederile art.163 Cod administrativ nu rezultă că actul administrativ
individual defavorabil emis de către Parlament este exceptat de la respectarea procedurii
prealabile, după cum nu există o altă prevedere extra administrativă de referinţă care ar prevedea
expres adresarea nemijlocită în instanţa de judecată.
Achiesând la prevederile menţionate supra, la data de 10 februarie 2020, Zumbreanu Bogdan
a depus în adresa Parlamentului Republicii Moldova cerere prealabilă, înregistrată sub nr.Z-569,
prin care a solicitat anularea Hotărârii Parlamentului nr.43 din 08 iunie 2019, întrucât aceasta
este ilegală şi prin ea, Zumbreanu Bogdan este vătămat în drepturi, precum şi restabilirea lui în
funcţia de ***** *****, cu achitarea salariului şi a drepturilor salariale pentru absenţă forţată de
la muncă.
Subliniază că termenul de adresare către autoritatea publică cu cerere prealabilă a fost
respectat. Or, întrucât în Hotărârea Parlamentului nr.43, adoptată la 08.06.2009, nu s-a indicat
informaţia cu privire la exercitarea căilor de atac (în contradicţie cu art.120 alin.(l) lit.h) din
Codul administrativ), termenul de depunere a cererii prealabile este de un an de la comunicarea
sau notificarea actului administrativ. Aceasta deoarece, nerespectarea exigenţelor de conţinut al
actului administrativ individual că către autoritatea publică emitentă, este decisivă în planul
termenului în interiorul căruia persoana vătămată într-un drept al său poate depune cerere
prealabilă. Or, reieşind din prevederile art.165 alin. (2) Cod administrativ, noua lege în materie
de contencios administrativ admite că omisiunea indicării în actul administrativ individual a
informaţiei cu privire la exercitarea căilor de atac, deschide părţii vătămate într-un drept al său de
către autoritatea publică, un nou termen de adresare a cererii prealabile, ca o derogare de la
art.165 alin.(l) Cod administrativ. La concret, potrivit art.165 alin.(2) Cod administrativ: „Dacă
informaţia cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conţine în actul administrativ individual
sau este indicată incorect, cererea prealabilă poate fi depusă în termen de un an de la
comunicarea sau notificarea actului administrativ ori a respingerii petiţiei.”
Având în vedere argumentele de natură legală expuse supra, rezultă în afara oricărui dubiu că
cerere prealabilă depusă la data de 10 februarie 2020 a fost formulată în termen.
La data de 25 februarie 2020 reclamantul a recepţionat comunicarea pârâtului DGJ-23 nr.63
din 21 februarie 2020 privind prelungirea termenului de examinare a cererii prealabile, având ca
motiv procesualitatea pe interior a circulaţiei fluxului documentar reglementat prin prevederile
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Secretariatului Parlamentului Republicii Moldova,
aprobat prin Hotărârea Biroului Permanent al Parlamentului nr.31/2012.
În conformitate cu art.60 alin.(4) Cod administrativ (prevedere aplicată corespunzător
soluţionării cererii prealabile - art.167 alin.(3) Cod administrativ), din motive justificate legate de
complexitatea obiectului procedurii administrative, termenul general poate fi prelungit cu cel
mult 15 zile. Această prelungire are efect doar dacă este comunicată în scris participanţilor la
procedura administrativă în termen de 30 de zile, împreună cu motivele prelungirii. Ținând cont
de prevederea citată, consideră că comunicarea pârâtului DGJ-23 nr.63 din 21 februarie 2020
privind prelungirea termenului de examinare a cererii prealabile reprezintă un act defectuos,
deoarece nu se încadrează în exigenţele legale. Aceasta deoarece, aşa cum rezultă din art.60
alin.(4) Cod administrativ, motivele justificative de prelungire a termenului trebuie să fie legate
necesarmente de complexitatea obiectului procedurii administrative, nu însă de aspecte de ordin
tehnic. Mai mult ca atât, prezintă semne de întrebare omisiunea pârâtului de a indica în mod
expres termenul prelungit de examinare a cererii prealabile.
Suplimentar, la data de 02 martie 2020 reclamantul a recepţionat comunicarea pârâtului DPA
nr.Z-569/20 din 28 februarie 2020, prin care ultimul a respins cerinţele înaintate prin cererea
prealabilă. Argumentele invocate întru susţinerea refuzului satisfacerii cerinţelor înaintate, sunt
pur formale, care nu au un suport legal, fapt ce denotă o respingere voalată a pretenţiilor
prejudiciare formulate de către reclamant, ceea ce îi conferă reclamantului dreptul de acces la
justiţie. Din circumstanţele relevate mai sus, rezultă în afara oricărui dubiu că calea de
soluţionare prejudiciară a litigiilor administrative a fost epuizată de către reclamant, respectându-
se termenii prevăzuţi de lege.
În conformitate cu art.209 alin.(1) lit.a) Cod administrativ, dreptul la acţiune se naşte în
decurs de 30 zile, inter alia, de la data expirării termenului prevăzut de Codul administrativ(15
zile) pentru soluţionarea acesteia.
De vreme ce remediile oferite prin valorificarea căii de soluţionare prejudiciară a litigiilor
administrative nu au dat rezultate, reclamantului îi este garantat accesul la justiţie, consfinţit de
art.6 din Convenţia Europeană. În plan procesual, accesul liber la justiţie se concretizează în
prerogativele pe care le implică dreptul la acţiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de
ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice. Deoarece reclamantul a obţinut un drept la
acţiune prin epuizarea procedurii prealabile, Bogdan Zumbreanu este îndreptăţit să i se dea curs
acţiunii în contencios administrativ pentru a-şi valorifica drepturile sale, ca urmare a emiterii de
către pârât a unui act administrativ individual ilegal defavorabil.
În conformitate cu prevederile alin.(1) art.191 Cod administrativ, cu excepţia cazurilor
prevăzute la alin. (2) şi (3), judecătoriile soluţionează în fond toate acţiunile în contencios
administrativ. Pornind de la norma enunţată, examinarea prezentei acţiuni în contestare ţine de
competenţa Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani.
Cu titlu de rațiuni referitoare la ilegalitatea actului administrativ individual
defavorabil, invocă: 1) actul administrativ individual defavorabil - Hotărârea Parlamentului
nr.43 din 08.06.2019, a fost adoptat în baza unei note informative în care se face trimitere la date
care nu corespund realităţii şi la un raport întocmit în baza informaţilor disponibile public; 2)
pretinsa vină a reclamantului în condamnarea Republicii Moldova la CtEDO în cauzele „Oferta
Plus contra”, „Muşuc contra Moldovei” şi „Cebotari contra Moldovei” se bazează pe argumente
sterile:
- Cauza ”Oferta Plus contra Moldovei”, încălcările stabilite de Curte: 1) violare a art.6 § 1 al
Convenţiei care se referă la faptul că procesul în privinţa Oferta Plus nu întruneşte condiţiile unui
proces echitabil. Extras Convenţie: ”Articolul 6. Dreptul la un proces echitabil: Orice persoană
are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale,
de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra
încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii
în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar
accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau
a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o
societate democratică, atunci cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la
proces o impun, sau în măsura 1 considerată absolut necesară de către instanţă atunci cînd, în
împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”; 2) violare
a art.1 al Protocolului nr.1 la Convenţiei. Extras Protocolul nr.1 la Convenţie Articolul 1
Protecţia proprietăţii: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru o cauză de utilitate publică şi în
condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”; 3) violare a
art.34 al Convenţiei ca urmare a imposibilităţii reprezentantului reclamantului de a avea
întrevederi cu avocatul reclamantului, fără a fi separaţi de un perete din sticlă.” Adică, în biroul
amenajat special pentru întrevederi dintre avocaţi cu arestaţii care se deţineau în izolatorul *****
era un paravan din sticlă care făcea dificilă comunicarea acestora şi/sau transmiterea
documentelor;
- Cauza ”Muşuc contra Moldovei” - ţinerea ilegală în arest. Încălcările stabilite de Curte:
paravanul de sticlă, arestul nu s-a bazat pe existenţa unei bănuieli rezonabile în comiterea
infracţiunii, demersul la arest a fost depus cu omiterea termenului, limitarea accesului la
materialele cauzei penale (în instanţele de judecată). Extras din Hotărâre: ”(...)Hotărăşte că a
avut loc o violare a articolului 5 § 3 al Convenţiei, în ceea ce priveşte insuficienţa motivelor
aduse pentru arestarea reclamantului; Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 5 § 3 al
Convenţiei, deoarece reclamantului i s-a cerut să plătească cauţiune şi a continuat să fie deţinut
pe motiv că nu a plătit-o; Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 5 § 4 al Convenţiei,
deoarece reclamantul şi avocaţii acestuia nu au avut acces la materialele din dosarul penal în
baza cărora instanţele de judecată au dispus arestarea preventivă a reclamantului; Hotărăşte că a
avut loc o violare a articolului 5 § 4 al Convenţiei în ceea ce priveşte ingerinţa în dreptul
reclamantului de a comunica cu avocatul său în condiţii de confidenţialitate;
- Cauza ”Cebotari T. contra Moldovei” - ţinerea ilegală în stare de arest. Încălcările stabilite
de Curte: acces limitat la materialele cauzei penale în procedura examinării arestului, ţinerea
ilegală în arest, paravanul de sticlă. Extras din Hotărâre: Curtea hotărăşte că a avut loc o violare a
articolului 5 §1 al Convenţiei; Hotărăşte că nu este necesar de a examina separat pretenţiile
formulate de reclamant în temeiul articolului 5 §§3 şi 4 al Convenţiei; Hotărăşte că a avut loc o
violare a articolului 18 al Convenţiei combinat cu articolul 5; Hotărăşte că a avut loc o violare a
articolului 34 al Convenţiei; (...)”;
Respectiv, concluzionează reclamantul că în cauzele „Oferta Plus contra Moldovei”,
„Cebotari contra Moldovei”, „Muşuc contra Moldovei”, unica vină care revine instituţiei şi
imputată lui Bogdan Zumbreanu, este prezenţa în cadrul ***** al *****(la moment *****) a
barajului din sticlă care nu a asigurat o comunicare confidenţială dintre persoana reţinută/arestată
şi avocatul său, încălcându-se, potrivit CtEDO dreptul la apărare. După emiterea hotărârii
CtEDO, conducerea ***** a dispus demontarea paravanului. Subliniază că decizia de instalare şi
demontare a paravanului de sticlă din biroul de întrevederi din incinta ***** ***** nu îi aparţine
reclamantului.
Din cele enunţate supra, rezultă incontestabil faptul că reclamantul nu poate fi acuzat de
faptul că ar fi vinovat de încălcările drepturilor omului stabilite de CtEDO în dosarele
menţionate.
Mai mult ca atât, în opinia Asociaţiei ”Juriştii pentru Drepturile Omului”, care a fost preluată
de autorii proiectului actului contestat, vina reclamantului ar consta în faptul că dânsul ar fi
solicitat pornirea *****, el a efectuat ***** personal sau a fost conducătorul subdiviziunii care a
efectuat-o. Reiterează că aceste acţiuni nu au fost declarate de CtEDO de natură să încalce
drepturile omului, iar acţiunile procesuale au fost efectuate de alţi subiecţi procesuali.
Menţionează, în acest context, că subiectul pretinsei vinovăţii, reţinută în sarcina lui Bogdan
Zumbreanu, în condamnarea Republicii Moldova la CtEDO a fost abordat în cadrul şedinţei
Parlamentului din 15 decembrie 2017, la runda de întrebări către candidatul la funcţia de *****
*****, unde reclamantul a prezentat în esenţă acelaşi răspuns(Extras din stenograma şedinţei
Parlamentului din 15 decembrie 2017 se anexează). Subliniază că, la momentul respectiv, nici un
deputat din Parlament nu a solicitat careva explicaţii suplimentare la subiect.
În ceea ce priveşte afirmaţia din nota informativă: „Reputaţia îndoielnică a domnului
Zumbreanu este consemnată şi de prestigioasa organizaţie internaţională Freedom House, care
confirmă în raportul anual „Naţiuni în Tranzit 2018”, că numirea în funcţie a domnului
Zumbreanu a generat anumite îngrijorări, ţinănd cont de informaţia disponibilă public despre
veniturile dubioase ale acestuia şi legăturile cu politicul”, consemnează că pe parcursul întregii
perioade a activității reclamantului în cadrul ***** şi, ulterior, în cadrul *****, Bogdan
Zumbreanu a depus declaraţia cu privire la venituri, proprietăţi şi interese personale în termen şi
strictă conformitate cu cerinţele legislaţiei. Nu există nici un act al nici unei autorităţi competente
care să declare veniturile declarate ca fiind „dubioase”. Dânsul nu a fost şi nici nu este membru
al vreunui partid politic. Mai mult ca atât, în perioada activităţii sale în cadrul organelor de drept
(din anul *****), Bogdan Zumbreanu nu a fost niciodată sancţionat disciplinar. Dimpotrivă, a
avut doar menţiuni şi distincţii departamentale.
Astfel, pretinsa necorespundere a dlui Zumbreanu Bogdan cu cerinţele legale de numire în
funcţie (reputaţie ireproşabilă), a fost stabilită de către autoritatea publică în baza unor informaţii
false, interpretate eronat, tendenţios şi preconceput şi a unei ”îngijorări” inspirate din informaţii
disponibile public.
Temeiul de revocare nu se regăseşte printre cerinţele de accedere în calitate de director
*****, expres prevăzute în art.8 alin.(4) al Legii cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie,
nr.1104/2002. Este adevărat că una dintre cerinţele de accedere în funcţie este „reputaţie
ireproşabilă" (art.8 alin.(3) lit.e) din Legea nr.1104/2002). Totuşi, legiuitorul nu defineşte şi nu
dă nici un criteriu acestei cerinţe. Sub acest aspect, se impune o analiză sistemică comparativă a
altor funcţii(funcţii de demnitate publică), care au această cerinţă de accedere.
Astfel, termenul de „reputaţie ireproşabilă” se regăseşte şi în alte legi ce reglementează
activitatea actorilor justiţiei, implicând o funcţie de demnitate publică, cum ar fi: Legea cu
privire la Avocatul Poporului, Legea cu privire la statutul judecătorului, Legea cu privire la
Procuratură etc.. In actele legislative menţionate, nu se dă o interpretare a reputaţiei ireproşabile
cu excepţia ultimelor două acte legislative.
Astfel, potrivit art.6 alin.(4) al Legii cu privire la statutul judecătorului, se consideră că nu
are reputaţie ireproşabilă, în sensul alin.(1), şi nu poate candida la funcţia de judecător persoana
care: a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost absolvită de răspundere penală printr-
un act de amnistie sau de graţiere; b) a fost concediată din organele de drept din motive
compromiţătoare sau a fost eliberată, din aceleaşi motive, din funcţiile specificate la alin.(2); c)
are un comportament incompatibil cu normele Codului de etică al judecătorilor sau desfăşoară
activitate incompatibilă cu normele acestui cod; d) a fost sancţionată disciplinar pentru
nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind
evaluarea integrităţii instituţionale; e) are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de
demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate.
La fel, potrivit art.20 alin.(2) al Legii cu privire la Procuratură, o persoană nu poate fi
considerată ca având o reputaţie ireproşabilă în sensul alin.(1) şi nu poate candida la funcţia de
procuror dacă există una din următoarele circumstanţe: a) a fost eliberată din funcţiile specificate
la alin.(3) pentru încălcări în activitatea profesională din ultimii 5 ani; b) face abuz de alcool sau
este consumator de substanţe psihotrope, toxice sau de droguri; c) are interdicţia de a ocupa o
funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii
Naţionale de Integritate.
In concluzie, în lipsa definirii sau enumerării criteriilor „reputaţie ireproşabilă” în Legea cu
privire la Centrul Naţional Anticorupţie nr.1104/2002, cu atât mai mult inexistenţa circumstanţei
— incidenţa condamnării la CtEDO a RM în care este vizat candidatul la o funcţie de demnitate
publică în alte acte legislative, care enumeră expres situaţii în care se consideră că persoana nu
dispune de reputaţie ireproşabilă, invalidează argumentele autorului notei informative *****
*****.
În acest context, invocă ca fiind relevantă prevederea din art.54 alin.(2) din Constituţie, care
precizează că restrângerea unui drept trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o
şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. În acest fel, la condiţiile şi cazurile când
poate fî restrâns exerciţiul unor drepturi, se mai adaugă necesitatea respectării a încă două
principii: 1) principiul proporţionalităţii; 2) principiul neafectării substanţei dreptului.
Întrucât Curtea Europeană în cauza Oleksandr Volkov împotriva Ucrainei(Hotărârea CtEDO
din 09.01.2013, definitivă din 27,05.2013, pct.165-167), a constatat că o eliberare din funcţie din
cauza unor greşeli profesionale(demiterea din funcţia de judecător pentru „încălcarea
jurământului”) a constituit o ingerinţă în dreptul la respectarea „vieţii private” în sensul art.8 din
Convenţie, menționează că orice restrângere, îngrădire a unui drept (la caz, dreptul de a candida
la o funcţie de demnitate publică, respectiv de a o exercita), prin prisma art.8 din Convenţie,
trebuie supusă triplului test: ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege; ingerinţa trebuie să
urmărească un scop legitim; ingerinţa trebuie să fie necesară într-o societate democratică.
În sensul Legii cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie nr.1104/2002 nu sunt stipulate
criteriile sau condiţiile „reputaţiei ireproşabile”, fiind neclar ce se are în vedere prin „reputaţie
ireproşabilă” şi unde este limita acţiunilor/inacţiunilor persoanei, în condiţiile în care, pentru
fiecare individ din societate, „reputaţie ireproşabilă” are un înţeles diferit. De ceea, Bogdan
Zumbreanu este îndreptăţit de a pretinde că revocarea lui din funcţie în lipsa unei stipulări
exprese a criteriilor „reputaţie ireproşabilă” este arbitrară, iar ingerinţa admisă nu are suport
legal.
Este inechitabil de a aprecia reputaţia unei persoane din ”surse deschise”, or, persistă riscul
ca în mod intenţionat, în spaţiul public să se răspândească informaţii false cu referire la o
persoană, doar cu scopul compromiterii reputaţiei acestuia.
Remarcă că la momentul de faţă, în funcţii de demnitate publică pentru deţinerea cărora legea
prevede expres criteriile de apreciere a reputaţiei ireproşabile, activează persoane care au emis
nemijlocit acte de constatate de către Curtea Europeană care au încălcat drepturile omului anume
în cauzele imputate reclamantului.
La fel, reține că pârâtul nu este consecvent în acţiunile sale, context în care după adoptarea
Hotărârii Parlamentului nr.43 din 08 iunie 2019, prin care Bogdan Zumbreanu a fost revocat din
funcţie, chipurile în legătură cu necorespunderea cu cerinţele legale de numire în funcţie(lipsa
reputaţiei ireproşabile) pentru că numele lui figurează în cauzele în care Republica Moldova a
fost condamnată la Curtea Europeană, de către Parlamentul Republicii Moldova (acelaşi
legislativ) au fost adoptate alte hotărâri de numire în funcţii de demnitate publică în care nu s-a
ţinut cont de aşa numita „reputaţie ireproşabilă”. Un exemplu grăitor este adoptarea Hotărârii
Parlamentului nr.121 din 16.08.2019, prin care ***** ***** a fost numită ***** *****.
Subliniază că ***** ***** figurează ***** care au luat decizii în multiple cauze pierdute de
Republica Moldova la Curtea Europeană. Este vorba despre cauzele Avram şi alţii împotriva
Moldovei, Hyde Park şi alţii (nr.2) împotriva Moldovei, Guja (nr.2) împotriva Moldovei, Cucu şi
alţii împotriva Moldovei, Tiramavia S.R.L. şi alţii împotriva Moldovei, Pecotox-Air S.R.L
împotriva Moldovei, Ichim împotriva Moldovei, Colesnic împotriva Moldovei. În concluzie,
pârâtul adoptă în exerciţiul legislativ standarde duble, prin aceasta încălcând securitatea
raportului juridic.
În concluzie, la emiterea actului administrativ individual defavorabil, autoritatea publică a
aplicat arbitrar dreptul său discreţionar, a acţionat cu rea-credinţă şi nu a luat în considerare toate
faptele care au importanţă pentru caz, inclusiv cele favorabile participanţilor, fapt care contravine
prevederilor art.art.16 alin.(1), 92 alin.(1), 137 Cod administrativ.
La fel, invocă reclamantul că la examinarea şi emiterea actului administrativ
individual defavorabil, pârâtul a admis încălcările de ordin procedural, şi anume: contrar
prevederilor art.art.40 alin.(2), 44 alin.(3), 67, 70 alin.(1) Cod administrativ, autoritatea publică
nu a atras reclamantul în procedura administrativă, nu a informat reclamantul despre iniţierea
procedurii administrative, nu a invitat reclamantul la şedinţele Comisiei juridice numiri şi
imunităţi şi la şedinţa Plenului Parlamentului în cadrul căreia a fost examinat proiectul
actului administrativ, pentru a da posibilitate de a prezenta probe şi explicaţii asupra
fondului cauzei, prin ce i s-a încălcat dreptul la apărare.
Autoritatea publică nu a respectat rigorile şi cerinţele înaintate faţă de un act administrativ
individual, şi anume: - contrar prevederilor art.118 Cod administrativ, autoritatea publică a emis
un act nemotivat, iar potrivit alin.(3) al aceleiaşi norme, nemotivarea completă condiţionează
ilegalitatea acestuia; - contrar prevederilor art.120 lit.h) în combinaţie cu art.124 Cod
administrativ, autoritatea publică nu a respectat structura actului, şi anume: nu a inclus
informaţia cu privire la exercitarea căilor de atac şi datele aferente acesteia; calea de atac care
urmează să fie înaintată; denumirea şi adresa autorităţii publice sau ale instanţei de judecată la
care trebuie înaintată calea de atac; termenul pentru exercitarea căii de atac.
Cu titlu de argumente privind vătămarea drepturilor reclamantului prin adoptarea actului
administrativ individual, reclamantul reține, că conform art.17 Cod administrativ „drept vătămat
este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin
activitate administrativă”.
Analizând în ansamblu activitatea administrativă desfăşurată de către autoritatea publică -
Parlamentul Republicii Moldova în procesul emiterii actului administrativ individual
defavorabil: Hotărârea Parlamentului nr.43 din 08.06.2019 privind ***** *****”,
concluzionează că acesta a fost adoptat: - în baza unor informaţii care nu corespund adevărului; -
în rezultatul aplicării eronate şi arbitrare a legii; - în cadrul unei proceduri administrative
desfăşurate cu grave încălcări de procedură şi cu lezarea drepturilor procedurale ale
reclamantului de a participa la procedura administrativă, de a fi audiat şi de a prezenta probe,
fiind în ansamblu un act administrativ individual ilegal.
Prin emiterea actului administrativ individual defavorabil contestat, reclamantului i-au fost
vătămate următoarele drepturi: - dreptul la muncă remunerată; - dreptul la carieră şi formare
profesională; - dreptul şi posibilitatea de a accede la anumite funcţii în cadrul organelor
de drept şi justiţie din cauza pretinsei lipse a reputaţiei ireproşabile; - dreptul la un proces
echitabil; - dreptul de a participa la examinarea propriei cauze; - dreptul de a prezenta
probe şi a da explicaţii; - dreptul de a fi audiat în cadrul procedurii administrative - art.
94 Cod administrativ; - dreptul la viaţă privată consfinţit de art.8 din Convenţia
Europeană.
Subliniază că Curtea Europeană a statuat că viaţa privată „cuprinde dreptul unei persoane de
a forma şi dezvolta relaţii cu alte fiinţe umane, inclusiv relaţii de natură profesională sau de
afaceri” (A se vedea: cauza C. împotriva Belgiei, Hotărârea CtEDO din 7 august 1996, § 25).
Articolul 8 din Convenţie „protejează un drept la dezvoltare personală şi dreptul de a stabili şi
dezvolta relaţii cu alte fiinţe umane şi lumea exterioară” (A se vedea: cauza Pretty împotriva
Marii Britanii, nr. 2346/02, § 61). Noţiunea de „viaţă privată” nu exclude în principiu activităţile
cu caracter profesional sau de afaceri. Până la urmă, în decursul vieţii lor profesionale,
majoritatea oamenilor au o oportunitate semnificativă de a dezvolta relaţii cu lumea exterioară
(A se vedea: cauza Niemietz împotriva Germaniei, Hotărârea CtEDO din 16 decembrie 1992, §
29). Prin urmare, s-a constatat că restricţiile impuse accesului la o profesie afectează „viaţa
privată” (A se vedea: cauza Sidabras şi Dziautas împotriva Lituaniei nr.5548o/oo şi 59330/00, §
47 şi cauza Bigaeva împotriva Greciei, nr.26713/05, §§ 22-25, Hotărârea CtEDO din 28 mai
2009). De asemenea, s-a constatat ca demiterea din funcţie afectează dreptul la respectarea vieţii
private (A se vedea: cauza Ozpinar împotriva Turciei, nr. 20999/04, §§ 43-48, Hotărârea CtEDO
din 19 octombrie 2010). în sfârşit, articolul 8 din Convenţia Europeană tratează problemele de
protecţie a onoarei şi reputaţiei ca parte a dreptului la respectarea vieţii private (A se vedea:
cauza Pfeifer împotriva Austriei, nr. 12556/03, § 35, Hotărârea CtEDO din 15 noiembrie 2007 şi
cauza A. împotriva Norvegiei, nr. 28070/06, §§ 63-64, Hotărârea CtEDO din 9 aprilie 2009).
În cadrul ședințelor de judecată, reclamantul și reprezentantul reclamantului au susținut
acțiunea în sensul formulat și au solicitat admiterea integrală a acesteia.

Pârâtul – Parlamentul Republicii Moldova, nu a recunoscut acțiunea reclamantului și a


solicitat respingerea acesteia. În referința prezentată instanței, pârîtul a invocat următoarele
argumente întru respingerea acțiunii: la 22.03.2019, un grup de deputaţi în Parlamentul
Republicii Moldova, au înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă proiectul de hotărâre privind
revocarea din funcţia de ***** *****.
La 08.06.2019 a fost votat în şedinţa Plenului Hotărârea Parlamentului nr.43, prin care
Zumbreanu Bogdan a fost revocat din funcţia de ***** ***** în legătură cu necorespunderea cu
cerinţele legale de numire în funcţie, şi anume: lipsa reputaţiei ireproşabile în temeiul art.8
alin.(9) din Legea nr.1104/2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie.
În drept, invocă autoritatea publică că art.66 lit.a) din Constituţie prevede că Parlamentul
adoptă trei categorii de acte: legi, hotărâri şi moţiuni. Acelaşi articol, la lit.j), conferă
Parlamentului funcţia de a alege şi a numi persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege.
Art.8 alin.(1) din Legea nr.1104/2002, stabileşte faptul că, Centrul este condus de un
director, iar directorul este numit în funcţie de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor aleşi,
pentru un mandat de 5 ani, fără posibilitatea numirii pentru un alt mandat. Dezvoltând normele
constituționale, conform art.12 lit.b) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative
prevede că, hotărârile Parlamentului sunt pentru aprobarea sau modificarea structurii organelor şi
instituţiilor create de către Parlament, precum şi pentru organizarea activităţii acestora.
Potrivit prevederilor art.73 din Constituţia Republicii Moldova, dreptul la iniţiativa
legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului,
Adunării Populare a UTA Găgăuzia. Etapele principale ale legiferării unui act normativ sunt
prevăzute de art.20 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative. De asemenea, conform
art.23 alin.(2) al Legii nr.100/2017, subiecții care pot iniția elaborarea proiectelor de acte
normative în limita competenței și în conformitate cu atribuțiile și domeniul de activitate ale
acestora, sunt: a) deputați în Parlament.
Conform art.16 alin.(1) din Regulamentul Parlamentului, Comisiile permanente sunt
organe de lucru ale Parlamentului, înființate pentru efectuarea activităţii Parlamentului. Conform
art.27 alin.(1) din Regulamentul Parlamentului, comisiile permanente examinează proiecte de
acte legislative şi propuneri legislative în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor, efectuează
anchete parlamentare, dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme, inclusiv din însărcinarea
Preşedintelui Parlamentului sau a vicepreşedinţilor. Este de reţinut că în conformitate cu
Hotărârea nr.48-XVIII din 29.10.2009 privind domeniile de activitate ale comisiilor permanente
a Parlamentului, s-au stabilit domeniile respective de activitate pentru comisiile permanente a
Parlamentului.
Explică că, modul de funcţionare şi administrare al ***** este reglementat prin Legea
nr.1104/2002. Astfel, candidatul la funcţia de director este selectat pe bază de concurs organizat
de Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului, cu atragerea în calitate de observatori a
reprezentanţilor societăţii civile sau a reprezentanţilor mediului academic. De asemenea,
candidatul care aspiră la funcţia de ***** ***** trebuie să întrunească un şir de condiţii stabilite
la art.8 alin.(4) şi anume: a) deţine cetăţenia Republicii Moldova şi este domiciliat pe teritoriul
ei; b) în privinţa lui nu este instituită o măsură de ocrotire judiciară; c) are studii superioare
juridice; d) are o vechime în muncă în domeniul juridic de cel puţin 10 ani; e) se bucură de o
reputaţie ireproşabilă; f) nu este şi nu a fost în ultimii 2 ani membru al vreunui partid politic, nu
este şi nu a fost angajat în cadrul organelor permanente ale vreunui partid politic; g) nu are
antecedente penale; h) cunoaşte limba de stat; i) este apt din punct de vedere medical pentru
exercitarea atribuţiilor, j) nu are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică,
ce derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate.
De asemenea menționează că, legiuitorul prevede şi posibilitatea de revocare a directorului
Centrului Naţional Anticorupţie, şi anume: conform art.9 alin.(8) care prevede că, ***** ca
urmare a necorespunderii cu cerinţele de numire în funcţie sau a obţinerii unui rezultat negativ
la testarea integrității la art.14 se adoptă de Parlament cu iniţiativa a cel puţin 20 de
deputaţi. Aşadar, pentru revocarea directorului Centrului Naţional Anticorupţie trebuie întrunite
una din două condiţii după cum urmează: a) obţinerea unui rezultat negativ la testarea integrităţii
profesionale sau b) ca urmare a necorespunderii cu cerinţele de numire în funcţie. În ambele
cazuri de necorespundere, iniţiativa urmează să recurgă de la cel puţin 20 deputaţi.
Indubitabil, iniţiativa de demitere a dlui Zumbreanu Bogdan a recurs de la un număr ce
depăşeşte 20 de deputaţi.
Referitor la necorespunderea cu cerinţele de numire în funcţie menţionează următoarele:
Domnul Zumbreanu Bogdan a fost demis din funcţia de ***** ***** din motivul că la numirea
sa, dumnealui nu avea o reputaţie ireproşabilă, conform prevederilor art.8 alin.(4) lit.e) din legea
menţionată mai sus. Aşadar, este de menţionat că reclamantul conform informaţiilor analizate de
Asociaţia juriştii pentru Drepturile Omului, este una dintre persoanele care se fac responsabile
pentru condamnarea Republicii Moldova la CtEDO pe marginea dosarelor: „Oferta Plus”,
„Cebotari c. Moldovei”, în care nemijlocit reclamantul a instrumentat cauza penală, iar în dosarul
„Muşuc c. Moldovei” a solicitat pornirea urmării penale împotriva lui Muşuc şi nu i s-a acordat
accesul necesar la materialele cauzei, prejudiciul total achitat din bugetul de stat, depăşind suma
de 2,5 milioane de euro.
De asemenea menţionează că pe una din cauzele menţionate mai sus, unde Republica
Moldova a fost condamnată la CtEDO, inclusiv din vina reclamantului, pe careva cauze din cele
menţionate, careva din părţile menţionate mai sus au fost reprezentate de către dl *****, care a
acționat în numele organizaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”, o organizație non-
guvernamentală cu sediul în Chişinău, în acest sens, veridicitatea celor prezentate în raport nu
lasă îndoieli rezonabile. Totodată, referitor la reputaţie se expune şi organizaţia internaţională
Freedom House care confirmă, în raportul anual „Naţiuni în Tranzit 2018”, că numirea în funcţie
a domnului Zumbreanu a generat informaţia disponibilă public despre anumite îngrijorări,
ţinînd cont de venituri dubioase şi legăturile cu politicul.
Consideră important de menţionat că, încrederea în instituţii, în general, în personalităţi
politice şi publice semnifică aşteptările cetăţenilor ca acele persoane sau instituţii să acţioneze în
beneficiul lor. Încrederea în instituţii este parte a „capitalului social” alături de încrederea
generalizată(în semeni) și reţelele asociative în care sunt implicaţi indivizii. Liantul numit
„încredere în instituţiile statului” îi face pe cetăţeni să se implice mai mult în sfera vieţii publice.
De asemenea, nivelul de încredere a publicului în instituţii are efecte asupra dezvoltării
economice a societăţii. Deşi are un grad foarte mare de relativitate, încrederea în unele instituţii
este semnificativ influenţată de reprezentanţii acestora. Consolidarea încrederii în instituţiile ce
au un aport deosebit în relaţiile sociale simbolizează democraţia, este în conexiune directă cu
respectarea efectivă a principiului statului de drept.
În conformitate cu principiul fundamental al statului de drept, persoanele aflate în funcții de
conducere trebuie să demonstreze că îndeplinesc standarde ridicate în materie de integritate. În
plus, în cazul în care se constată neîndeplinirea condiţiei, ignorarea acestor constatări şi
numirea/menţinerea în funcţii de conducere a unor persoane asupra cărora planează dubii privind
integritatea reprezintă o sfidare a statului de drept. Or, statul de drept are valoare constituţională,
iar această valoare trebuie respectată pe deplin.
În acelaşi context, art.56 din Constituţie prevede că: „[...] Cetăţenii cărora le sânt încredinţate
funcţii publice [...] răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin [...]”. Astfel,
responsabilitatea reprezintă o valoare consacrată de Constituţie. Urmează de menţionat, cu titlu
de principiu, că oricte funcţie de conducere a unei instituţii publice trebuie să se bazeze pe
încrederea cetăţenilor şi a reprezentanţilor acestora. Într-o democraţie veritabilă, normalitatea
constă în demisia imediată a persoanelor care şi-au pierdut încrederea publică, fără a se ajunge la
demitere.
Întru susţinerea poziţiei menţionate, invocă anumite practici internaţionale, referitoare la
percepţia reputaţiei de înalţi funcţionari de stat din alte ţări: spre exemplu, Franţa a dezvoltat o
practică specială pentru aceste cazuri, supranumită Beregovoy-Balladur, potrivit căreia acuzarea
unui ministru(sau chiar a unui Prim-ministru) de săvârşirea unor fapte reprobabile, chiar şi în
lipsa unor documente judiciare, conduce la demisia sau înlăturarea imediată a acestuia din
funcţie (au fost atestate 11 astfel de cazuri pe parcursul celei de-a 5-a Republici). Urmând
aceeaşi logică, în Germania, Preşedintele ţării a demisionat pentru accesarea unui credit în
condiţii preferenţiale, iar Ministrul Educaţiei şi Ministrul Apărării – pentru suspiciuni de
plagiat. În mod similar, Președintele Ungariei a demisionat în urma unor acuzații de
plagiat.
Cu valoare de principiu, menționează că statul de drept nu este o ficţiune, care are
doar natură declarativă. Funcţionarea statului de drept trebuie să se manifeste prin acţiuni
practice. Reţine că, întru respectarea principiului constituţional al statului de drept şi în
considerarea interesului general al cetăţenilor, este imperativă luarea de către Parlamentul
Republicii Moldova a măsurilor necesare pentru asigurarea aplicării rapide a suspendării sau
demisionării demnitarilor de rang înalt care fac obiectul unor dubii rezonabile în materie de
integritate. Fapt care respectiv a avut şi loc. Invocă, inclusiv HCC nr.4 din 22.04.2013.
În cererea de chemare în judecată, reclamantul a mai invocat că, revocarea sa nu a fost în
coroborare cu prevederile art.54 alin. (2) din Constituţie. În sensul respectiv, pentru determinarea
mai clară a prevederilor constituţionale cuprinse în alin.(1) şi (2) al art.54 se impune o serie de
precizări: - ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege: Astfel, restrângerea exerciţiului unui drept
prevăzut expres şi clar de Constituţie sau al unui drept stabilit prin lege organică se efectuează
prin lege organică, iar restrângerea unui drept stabilit de o lege ordinară se efectuează prin lege
organică sau ordinară. La caz ingerința este prevăzută întocmai prevederilor legale. Or, revocarea
reclamantului a avut loc în strictă conformitate cu legea specială aplicabilă cazului. De
asemenea, pe lângă alte principii care nu sunt aplicabile cazului ingerinţa; - trebuie să fie
proporţională scopului urmărit: Luând în consideraţie faptul că natura restrângerii este criteriul
după care se apreciază proporţionalitatea acesteia, este importantă ideea că restrângerea trebuie
să se facă în favoarea interesului general, adică să existe circumstanţe în care restrângerea nu ar
afecta interesul general, ci i-ar aduce beneficii. La caz interesul general este evidenţiat prin
încrederea societăţii în instituţiile publice. Instituţia publică a priori nu poate fi considerată
puternică în cazul în care percepţia societăţii vis-a-vis de instituţia, cît şi de conducătorul
instituţiei respective(care deseori se intercalează), naşte suspiciuni referitoare la ireproşabilitatea
ei.
Referitor la încălcarea art.8 din Convenţie, menţionează autoritatea publică că, speţei
respective este aplicabilă Hotărârea CtEDO din 25 septembrie 2018 în cauza Denisov împotriva
Ucrainei. Litigiile referitoare la relaţiile de muncă nu erau excluse, per se, din câmpul de apucare
al „vieţii private", în înţelesul articolului 8. Existau câteva aspecte tipice vieţii private care
puteau fi afectate în astfel de litigii. Aceste aspecte vizau „cercul intim" al reclamantului,
oportunitatea reclamantului de a stabili şi de a dezvolta relaţii cu ceilalţi şi reputaţia socială şi
profesională a reclamantului. Existau două moduri în care putea apărea o problemă ce ține de
viața privată într-un asemenea litigiu: fie din cauza motivelor care au stat la baza măsurii
contestate(în acest caz, Curtea a făcut uz de abordarea bazată pe motive), fie, în anumite
cazuri, din cauza consecințelor pentru viața privată(în acest caz, Curtea a făcut uz de
abordarea ghidată de consecințe). Dacă era în joc abordarea ghidată de consecințe, pragul
gravității în privința aspectelor tipice ale vieții private presupunea o importanță crucială.
Reclamantul trebuia să demonstreze în mod convingător faptul că pragul a fost atins.
Reclamantul trebuia să prezinte dovezi care să justifice consecințele măsurii contestate.
Curtea ar accepta faptul că articolul 8 este aplicabil doar în cazul în care aceste
consecințe ar fi fost foarte grave și i-ar fi afectat viața privată în mod semnificativ.
Suferinţa unui reclamant urma să fie evaluată prin compararea viecții sale înainte și după
implementarea măsurii în discuție. Pentru a stabili gravitatea consecinţelor în cazurile
referitoare la relaţiile de muncă, era oportun să se evalueze percepțiile subiective invocate de
reclamant pe fondul circumstanțelor obiective existente în cazul particular. Această analiză ar
trebui să acopere atât impactul material, cât şi cel imaterial al măsurii invocate. Cu toate acestea,
îi revenea reclamantului să definească și să demonstreze natura și amploarea suferinței sale, care
trebuia să aibă legătură cauzală cu măsura contestată. În acest sens, relatează pârâtul că,
revocarea reclamantului din calitatea sa de ***** ***** nu a atentat şi asupra calităţii sale de
***** ***** din cadrul *****, funcţia de asemenea de conducere, din care ultimul şi-a dat
demisia din propria dorinţă, la *****. Ingerinţa de demitere a lui Zumbreanu Bogdan era în
exclusivitate pentru neîntruinirea condiţiilor de drept descrise mai sus pentru ocuparea funcţiei
respective, dar nu şi din alte motive. Or, chestiunea respectivă cu certitudine indică la
obiectivitatea Hotărârii Parlamentului, temeiurile fiind în exclusivitate bazate pe lege.
Referitor la poziţia expusă vis-a-vis de alţi subiecţi care au fost numiţi de legislativ,
menţionează că acest aspect nu formează obiectul cauzei respective. Orice expunere de acest fel
are un caracter subiectiv în lipsa ca atare a tuturor circumstanțelor de numire a unei sau altei
persoane.
La fel, reține autoritatea publică că, conform art.18 Codul administrativ, interesul public
vizează ordinea de drept, democraţia, garantarea drepturilor şi a libertăţilor acestora,
satisfacerea necesităţilor persoanelor, precum şi obligaţiile sociale, realizarea competenţelor
autorităţilor publice, funcţionarea lor legală şi în bune condiţii.
Aşadar, interesul public este acel interes care implica garantarea și respectarea de către
instituţiile și autorităţile publice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor,
recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte, precum și îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienţei şi
eficacităţii. Informaţia de interes public reprezintă orice informaţie care priveşte activităţile sau
care rezultă din activităţile unei autorităţi publice ori instituţii publice, indiferent de suportul ei.
Conform art.22 din Codul adminisrativ, autorităţile publice şi instanţele de judecată
competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul şi volumul cercetărilor şi
nu sînt legate nici de expunerile participanţilor, nici de cererile lor de reclamare a probelor.
Faptele deja cunoscute autorităţilor publice sau instanţelor de judecată competente, faptele
general notorii şi faptele prezumate în virtutea prevederilor legale nu necesită a fi probate, pînă la
proba contrarie. Conform art.29 alin.(2) Codul administrativ, o măsură întreprinsă de autorităţile
publice este proporţională dacă: a) este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul
împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară pentru atingerea scopului; c) este rezonabilă.
Conform art.30 alin. (2) Codul administrativ, autorităţile publice nu pot întreprinde măsuri care
să afecteze situaţiile juridice definitive sau drepturile dobîndite, decît în situaţii în care, în
condiţiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru interesul public.
Astfel, pentru ca măsura întreprinsă de autoritatea publică să fie proporţională, ea urmează să
întrunească cumulativ 3 condiţii, precum sunt menţionate mai sus. Aşadar, scopul care a fost
urmărit la revocarea reclamantului este de a restabili echilibrul social manifestat prin eroarea
comisă la numirea domnului Zumbreanu Bogdan în funcţia de ***** *****. Revocarea
reclamantului a avut loc în strictă conformitate cu legea. În acest sens fiind respectată atît
procedura de demitere, cât şi temeiul care a stat la baza revocării. De asemenea, această revocare
se bazează şi pe interesul necesar absolut al societăţii. Or, la examinarea speţei respective
urmează a fi luat în consideraţie şi faptul că la 08 iunie 2019 de către Parlamentul Republicii
Moldova a fost adoptată Hotărârea pentru adoptarea Declaraţiei cu privire la recunoaşterea
caracterului captiv al statului Republica Moldova, prin care majoritatea nou creată şi-a asumat
nişte angajări. Indică autoritatea publică pârâtă că, nu neagă caracterul politic a acestei declaraţii,
însă ea urmează tratată ca atare, deoarece a fost emisă în perioada grea prin care trecea Republica
Moldova, şi anume: blocajul politic-instituţional care exista. De asemenea, consideră că, la
examinarea speţei respective urmează a fi luat în consideraţie şi faptul că acţiunile respective au
avut loc când în Republica Moldova exista o dualitate de putere (7 iunie 2019 - 14 iunie 2019),
acest fapt fiind recunoscut atât de autorităţile publice, cât şi de instituţiile internaţionale. În acest
sens, erau blocaje tehnice care practic nu puteau fi realizate. Iar caracterul excepţional a lor, nu
tolera o efectivă amînare. Astfel, reține că toate aceste circumstanţe fiind luate în considerare,
îndreptățesc legalitatea acțiunilor de revocare a reclamantului Zumbreanu Bogdan din funcția de
***** *****, fără audierea sa.

Persoană terță – Florea Ruslan, prin cererea adresată instanței de judecată, a solicitat
examinarea cauzei în lipsă, cu remiterea copiei de pe actul judecătoresc care va fi emis în
rezultatul examinării cauzei.

Aprecierea instanței:

Examinând acțiunea în contencios administrativ a reclamantului Zumbreanu Bogdan


împotriva Parlamentului Republicii Moldova privind anularea actului administrativ individual
defavorabil, restabilirea în funcția deținută, cu achitarea drepturilor salariale pentru absența
forțată de la muncă, audiind explicațiile ambelor părți, studiind probele administrate în
ansamblul şi interconexiunea lor, normele legii aplicabile, instanța de judecată a ajuns la
concluzia că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și pasibilă de respins, din următoarele
considerente.
Noţiunea de „act administrativ” este reglementată în legislația națională, cât şi în
Rezoluţia (77) 31 Cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative,
adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997, statuează că,
actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau
individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în
concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în
cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile de a afecta direct drepturile, libertăţile sau
interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei
funcţii judiciare.
Conform art.206 Cod administrativ, (1) O acţiune în contencios administrativ poate fi
depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acţiune în
contestare); b) obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ individual (acţiune în
obligare); c) impunerea la acţiune, la tolerare a acţiunii sau la inacţiune (acţiune în realizare); d)
constatarea existenţei sau inexistenţei unui raport juridic ori nulităţii unui act administrativ
individual sau a unui contract administrativ (acţiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în
parte a unui act administrativ normativ (acţiune de control normativ). (2) Acţiunea în constatare
prezumă existenţa unui interes îndreptăţit pentru constatarea solicitată. Acţiunea în constatare nu
poate fi înaintată dacă reclamantul îşi poate sau şi-ar putea revendica drepturile printr-o altă
acţiune prevăzută la alin.(1), cu excepţia situaţiei cînd se urmăreşte constatarea nulităţii unui act
administrativ individual sau normativ.
În conformitate cu art.17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate
stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.
Conform art.208 Cod administrativ, (1) În cazurile prevăzute de lege, pînă la înaintarea
acţiunii în contencios administrativ, se va respecta procedura prealabilă.
Cu referire la admisibilitatea acțiunii privind anularea Hotărârii Parlamentului Republicii
Moldova nr.43 din 08.06.2019, pe temeiul respectării procedurii prealabile, se reține că adresarea
în instanța de contencios administrativ, a fost precedată de adresarea reclamantului Bogdan
Zumbreanu cu cerere prealabilă din 28.02.2020 către organul emitent al actului administrativ
individual defavorabil, prin care a solicitat pe cale extrajudiciară anularea Hotărârii nr.43 din
08.06.2019, restabilirea în funcția deținută, cu achitarea drepturilor salarialel pentru absența
forțată de la muncă(f.d.33-47).
Prin decizia din 28.02.2020, adoptată în procedura prealabilă(f.d.49-51), cererea prealabilă a
fost respinsă. S-a reținut că, Parlamentul în calitatea sa de autoritate unică care participă la
numirea în funcție a directorului *****, are și dreptul exclusiv de revocare a acestuia din funcție.
Aici, se reține că reclamantul și-a realizat dreptul său la acțiune în limita termenului stabilit
de lege – 30 de zile de la data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea
prealabilă(art.209 alin.(1) lit.a) Cod administrativ). Deși, Hotărârea Parlamentului nr.43 a fost
adoptată la 08.06.2019 și a intrat în vigoare la data adoptării, în conținutul acestui act
administrativ individual defavorabil, organul emitetent, contrar prevederilor art.124 Cod
administrativ, nu a indicat informația cu privire la exercitarea căilor de atac, cererea prealabilă
poate fi depusă în termen de un an de la comunicarea sau notificarea actului administrativ.
Decizia cu privire la cererea prelabilă a fost emisă pe 28.02.2020, iar reclamantul s-a adresat cu
acțiune în contencios administrativ pe data de 04.03.2020.
Potrivit art.17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate
stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.
Potrivit art.20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă
un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acţiune
în contencios administrativ, cu privire la care decid instanţele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.
În corespundere cu prevederile art.189 alin.(1) Cod administrativ, orice persoană care
revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice
poate înainta o acțiune în contencios administrativ.
Conform art.206 alin.(1) lit.a) Cod administrativ, o acţiune în contencios administrativ
poate fi depusă pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual(acțiune în
contestare).
Astfel, reclamantului trebuie să i se acorde posibilitatea verificării pe cale judecătorească
a pretinsului său drept încălcat, în cazul în care ultimul invocă existența temeiurilor de anulare a
hotărîrii de revocare din funcție, or, per a contrario, reclamantul în cazul dat va fi lipsit de
dreptul la un recurs efectiv.
Sub acest aspect, instanța reiterează că, potrivit art.20 din Constituția Republicii
Moldova, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici
o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie. Sintagma ”orice persoană” din norma constituțională
precitată include și persoanele care dețin funcții de demnitate publică, nefiind, astfel, exluși de la
dreptul la un tribunal.
Situație de acest gen este reglementată și de art.13 al Convenției Europene pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care statuează că, orice persoană, ale
cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se
adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane
care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.
Iar art.36 din Codul administrativ, instituie obligația instanței de judecată competente să
soluționeze acțiunile în contencios administrativ, să respecte principiul supremației dreptului, în
conformitate cu care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui sînt considerate valori
supreme și sînt garantate de stat.
Analizând circumstanțele speței în coraport cu normele legale precitate, instanța de
judecată constată că reclamantul Bogdan Zumbreanu a respectat procedura prealabilă, precum și
termenul de depunere a acțiunii în contencios administrativ, deține un drept vătămat propriu,
astfel, acțiunea acestuia este admisibilă, instanța urmând să se pronunțe asupra fondului cauzei.
Obiect al examinării prezentei cauze în ordinea contenciosului administrativ îl constituie
verificarea legalității Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr.43 din 08.06.2019 privind
revocarea din funcția de ***** *****, potrivit căreia domnul Bogdan Zumbreanu a fost revocat
din funcția de ***** *****.
În context, se reține că după intrarea în vigoare a Codului administrativ al Republicii
Moldova nr.116/19.07.2018, în vigoare 01.04.2019, controlul legalității hotărârilor Parlamentului
cu caracter individual este de competența instanțelor de contencios administrativ(a se vedea DCC
nr.126 din 28 noiembrie 2019). Respectiv, actele administrative cu caracter individual, emise de
Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres
de normele legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice a
persoanelor oficiale exponente ale unui interes public deosebit, fac obiect al controlului
legalității la sesizarea subiecţilor care revendică apărarea unui drept propriu vătămat prin
respectivul act administrativ individual defavorabil.
Controlul judecătoresc al legalității actelor administrative, presupune apărarea drepturilor
și intereselor legitime ale cetățenilor, împotriva abuzurilor autorităților publice, în condițiile
Codului administrativ. Acest control se înfăptuiește de către instanțele de judecată în condițiile
legii privind organizarea judecătorească. Întru elucidarea subiectului privind realizarea
controlului judecătoresc se impune conceptul competenței, în baza căruia se realizează
respectivul control. Pornind de la scopul primordial al instituției contenciosului administrativ
care este prestabilit de legiuitor și care presupune contracararea abuzurilor şi exceselor de putere
ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii
autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept. Și reieșind din dreptul subiectiv al subiectului
afectat, care la fel a fost predeterminat de legiuitorul și care a fost formulat astfel - orice persoană
care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa
instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea
dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Instanța relevă că la baza statului de drept, consacrat de art.1 alin.(3) din Constituţie,
stă principiul legalităţii. Potrivit art.21 din Codul administrativ, principiul legalității, obligă
autorităţile publice şi instanţele de judecată competente să acţioneze în conformitate cu legea şi
alte acte normative. Exercitarea atribuţiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru care
acestea au fost reglementate. Autorităţile publice şi instanţele de judecată competente nu pot
dispune limitarea exercitării drepturilor şi a libertăţilor persoanelor decât în cazurile şi în
condiţiile expres stabilite de lege. Respectiv, legalitatea, ca principiu de bază al statului de drept,
presupune conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc
condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice. Comportamentul legal vizează atât
activitatea de legiferare a Parlamentului, cât şi stabilirea normelor interne de organizare şi
funcţionare, care au o conexiune directă cu procesul legiferării. Astfel, instanța va verifica
legalitatea actului administrativ individual defavorabil, sub aspectul competenţei autorităţii de a
adopta actele respective şi al procedurii de adoptare.
Starea de fapt, stabilită de către instanța de judecată poate fi rezumată în felul următor:
reclamantul dl Zumbreanu Bogdan, cu votul a 60 de deputați, a fost numit în funcția de *****
*****, prin Hotărârea Parlamentului nr.285 din 15 decembrie 2017. La 29.03.2019, în
Parlamentul Republicii Moldova, a fost înaintat cu titlu de inițiativă legislativă proiectul de
Hotărâre a Parlamentului privind revocarea directorului *****, semnat de 26 de deputați. În
cadrul ședinței Plenului Parlamentului din 08 iunie 2019, acest proiect de hotărâre a fost supus
dezbaterilor și votului. Cu votul a 61 de deputați, a fost adoptată hotărârea de revocare a
domnului Zumbreanu Bogdan din funcția de ***** *****, nr.43 din 08.06.2019.
Art.66 din Constituția Republicii Moldova, prevede:
Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:
a) adoptă legi, hotărîri şi moţiuni;
b) declară referendumuri;
c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;
d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului;
e) aprobă doctrina militară a statului;
f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele
prevăzute de Constituţie;
g) ratifică, denunţă, suspendă şi anulează acţiunea tratatelor internaţionale încheiate de
Republica Moldova;
h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui;
i) exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi
de altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi
creditele de stat din surse străine;
j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;
k) aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova;
l) declară mobilizarea parţială sau generală;
m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;
n) iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la interesele societăţii;
o) suspendă activitatea organelor administraţiei publice locale, în cazurile prevăzute de
lege;
p) adoptă acte privind amnistia;
r) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi.
Art.8 din Legea cu privire la Centrul Național Anticorupție nr.1104-XV din 06.06.2002,
care reglementează procedura și condițiile de numire și eliberare din funcție a directorului
Centrului Național Anticorupție, prevede următoarele:
(1) Centrul este condus de un director. Directorul Centrului (denumit în continuare
director) este numit în funcţie de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, pentru un
mandat de 5 ani, fără posibilitatea numirii pentru un alt mandat.
(2) Funcţia de director este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată, cu excepţia
activităţilor ştiinţifice, didactice şi de creaţie.
(3) Candidatul la funcţia de director este selectat pe bază de concurs organizat de Comisia
juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului, cu atragerea în calitate de observatori a
reprezentanţilor societăţii civile sau a reprezentanţilor mediului academic.
(4) Candidatul la funcţia de director trebuie să întrunească următoarele cerinţe:
a) deţine cetăţenia Republicii Moldova şi este domiciliat pe teritoriul ei;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) are studii superioare juridice;
b) în privinţa lui nu este instituită o măsură de ocrotire judiciară;
e) se bucură de o reputaţie ireproşabilă;
f) nu este şi nu a fost în ultimii 2 ani membru al vreunui partid politic, nu este şi nu a fost
angajat în cadrul organelor permanente ale vreunui partid politic;
g) nu are antecedente penale;
h) cunoaşte limba de stat;
i) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor;
j) nu are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-
un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate.
(5) La data numirii în funcţie, directorul depune în faţa Parlamentului următorul jurămînt:
“Jur să respect cu stricteţe Constituţia şi legile Republicii Moldova, să îndeplinesc
conştiincios obligaţiile ce îmi revin, să apăr ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului,
interesele generale ale societăţii şi ale cetăţenilor Republicii Moldova de a trăi şi de a se dezvolta
într-un mediu liber de corupţie.”
(6) Directorul este inamovibil pe perioada exercitării mandatului.
(7) Mandatul directorului încetează în caz de:
a) demisie;
b) incompatibilitate;
c) pierdere a cetăţeniei Republicii Moldova;
d) imposibilitate a exercitării mai mult de 4 luni consecutiv a atribuţiilor ce îi revin în
legătură cu starea sănătăţii, constatată prin examen medical;
e) atingere a plafonului de vîrstă;
f) pronunţare a unei sentinţe definitive de condamnare;
g) nedepunere a declaraţiei de interese personale şi a declaraţiei cu privire la venituri şi
proprietate în modul şi în termenele prevăzute de lege;
h) emitere/adoptare a unui act administrativ sau încheiere a unui act juridic cu încălcarea
dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, fapt stabilit prin actul de constatare rămas
definitiv;
i) deces;
j) revocare.
(8) Temeiurile prevăzute la alin.(7) lit.a)–i) se constată în şedinţă plenară a Parlamentului,
în baza raportului Comisiei juridice, numiri şi imunităţi, prin adoptarea unei hotărîri prin care se
ia act de apariţia cauzei ce determină încetarea mandatului.
(9) Revocarea din funcţie a directorului ca urmare a necorespunderii cu cerinţele de
numire în funcţie sau a obţinerii unui rezultat negativ la testarea integrităţii profesionale în
condiţiile prevăzute la art.14 se adoptă de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, la
iniţiativa a cel puţin 20 de deputaţi.
(10) În exercitarea atribuţiilor sale, directorul este asistat de doi adjuncţi, numiţi în funcţie
de Parlament la propunerea directorului pe perioada mandatului directorului. Selectarea
candidaţilor la funcţia de director adjunct se face în bază de concurs organizat de către director,
în procesul de evaluare fiind atraşi reprezentanţi ai societăţii civile sau ai mediului academic.
Pentru a fi selectat, candidatul trebuie să întrunească criteriile prevăzute la alin.(4). Activitatea
directorului adjunct încetează în condiţiile alin.(7), (8) şi (9). Revocarea din funcţie a directorului
adjunct se adoptă de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor aleşi din iniţiativa directorului.
Raportînd normele legale precitate la circumstanțele faptice stabilite, instanța de judecată
constată că revocarea reclamantului din funcție a avut loc cu respectarea prevederilor art.8
alin.(9) al Legii nr.1104-XV din 06.06.2002, și anume: i) revocarea a fost inițiată la inițiativa a
cel puțin 20 de deputați; ii) revocarea din funcție a fost adoptată cu votul majorității deputaților
aleși și revocarea din funcție constituie temei de încetare a mandatului directorului Centrului
Național Anticorupție.
În partea ce ţine de argumentele reținute de către deputați referitoare la necorespunderea
reclamantului cu cerințele de numire în funcție(lipsa reputației ireproșabile), precum și a
temeiurilor în baza cărora deputații au ajuns la concluzia de revocare a reclamantului din funcție,
instanța de judecată reţine acestea comportă caracter de oportunitate, instanța de judecată nefiind
competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ(art.225 alin.(1) Cod
administrativ). Or, viziunile și/sau aprecierile fiecărui deputat în baza cărora acesta a votat
împotriva menținerii mandatului reclamantului de ***** *****, sunt chestiuni subiective, în
limita cărora fiecare din cei 61 de deputați și-au exercitat votul. De ce, fiecare din cei 61 de
deputați, a votat pentru revocarea reclamantului din funcție, depășește limitele de verificare în
materie de contencios administrativ și se circumscrie sferei calității prestației de deputat,
realizată de către aceștia în exercitarea mandatului său de deputat, care intră deja în sfera de
încredere pe care o au cetățenii în deputații pe care le-au ales.
Subsumând cele relatate și reținând că revocarea reclamantului din funcție de *****
*****, a fost realizată de către organul competent – Parlamentul Republicii Moldova, în
atribuțiile căruia revocarea directorului ***** este stabilită prin lege(art.8 alin.(8) al Legii
nr.1104-XV din 06.06.2002) și cu respectarea cvorumului necesar(majoritatea deputaților aleși),
nefiind stabilită de către instanța de judecată depășirea limitelor dreptului discreționar al
autorității publice pârâte, instanța consideră că acțiunea în contencios administrativ al
reclamantului Zumbreanu Bogdan, nu este pasibilă de admis.
Argumentele reclamantului privind încălcarea de către autoritatea publică pâtâtă a
dreptului reclamantului de a fi atras în procedura administrativă și de a fi audit pînă la emiterea
actului administrativ individual defavorabil, nu pot fi reținute de către instanța de judecată ca
temei de anulare a actului administrativ individual defavorabil de revocare a reclamantului din
funcția de ***** *****, deoarece este o încălcare a prevederilor de formă și procedură, care nu
duce la nulitatea actului administrativ individual contestat. Omisiunile admise de către
autoritatea publică pârâtă la emiterea actului administrativ individual defavorabil contestat de
reclamant, sunt neînsemnate, or, așa cum prevede art.123 Cod administrativ, motivarea necesară
a fost recuperată ulterior, în cadrul dezbaterilor judiciare, de către autoritatea publică prin
prezentarea în faza explicațiilor părților a argumentelor în susținerea deciziei emise; la fel,
reclamantul a fost audiat în cadrul dezbaterilor judiciare, a avut posibilitate de a formula întrebări
și de a răspunde la întrebări, care însă, nu au permis emiterea unei alte soluții decât cea
defavorabilă pentru reclamant. În legătura cu ce, instanța de judecată a ajuns la concluzia că,
chiar dacă reclamantul ar fi fost audiat în cadrul ședinței Parlamentului din 08.06.2019, aceasta
nu ar schimba soluția adoptată.
Alegațiile părții reclamante referitoare la vătămarea dreptului la muncă al reclamantului
Zumbreanu Bogdan, nu pot fi reținute de către instanța de judecată, fiind denaturate, or, după
revocarea reclamantului din funcția de ***** *****, reclamantul a continuat să activeze în
cadrul ***** în calitate ********** din cadrul *****, din care și-a dat demisia din propria
inițiativă.
La fel, instanța judecătorească, reținînd jurisprudența constantă a Curții Europene a
Drepturilor Omului și constatând existenţa unei ingerințe în drepturile reclamantului Zumbreanu
Bogdan, manifestat prin revocarea înainte de termen a mandatului acestuia de ***** *****, ceea
ce evident atentează la reputația reclamantului în respectiva funcție publică, însă instanța
judecătorească reține că, ingerința respectivă era prevăzută de lege – art.8 alin.(9) din Legea cu
privire la Centrul Național Anticorupție – şi urmărea, un scop legitim – ridicarea nivelului de
încredere a cetățenilor în structurile statului și era necesară într-o societate democratică, or,
scopul identificat supra este un factor de un interes public major și măsurile impuse nu sunt
disproporționate, prin raportare la scopul legitim urmărit.
În astfel de circumstanțe, instanța de judecată reține că, pentru a fi compatibilă cu
prevederile legale menţionate, o astfel de restricţie sau ingerinţă trebuie să fie „prevăzută de
lege", să urmărească unul sau mai multe ”scopuri legitime” şi să fie „necesară într-o societate
democratică", în vederea realizării scopurilor respective.
Prin urmare, instanța de judecată va efectua testul de proporţionalitate, ca o metodă logică
prestabilită, destinată să identifice dacă dreptul reclamantului pretins a fi încălcat a suportat o
atingere ce depăşeşte limitele impuse de lege. Conform testului de proporţionalitate,
reglementarea prevăzută de norma menționată trebuie să urmărească în mod obiectiv un scop
legitim, să fie indispensabilă pentru îndeplinirea scopului respectiv şi proporţională - pentru a
asigura un just echilibru între interesele individului, în speță a reclamantului Zumbreanu Bogdan
și cele ale statului. Prevăzută de lege: instanța notează că, pentru a stabili dacă norma discutată,
impusă reclamantului care prevede, inclusiv dreptul a cel puțin 20 de deputați de a iniția
revocarea înainte de termen a mandatului reclamantului este prevăzută de lege, urmează să se
verifice dacă norma contestată care o prevede este accesibilă, clară şi previzibilă. Instanța reţine
că norma respectivă este cuprinsă în art.8 alin.(9) din Legea cu privire la Centrul Național
Anticorupție și prevede expres că, revocarea din funcție a directorului ca urmare a
necorespunderii cu cerințele de numire în funcție a directorului(…)se adoptă de Parlament cu
votul majorității deputaților aleși, la inițiativa a cel puțin 20 de deputați. Prin urmare, ingerința
este prevăzută de lege şi întruneşte criteriul accesibilităţii, întrunind totodată condiţiile preciziei
suficiente și a previzibilităţii. Scopul legitim: Pe lângă atribuțiile de bază ale Parlamentului ca
organ reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica autoritate legislativă a
statului, în competența acestuia intră inter alia numirea și revocarea din funcție a directorului
Centrului Național Anticorupție, inclusiv pe temeiul lipsei reputației ireproșabile, criteriul care
este unul subiectiv, prin urmare, instanța reține că, instanța nu poate să conchidă că norma
respectivă nu urmărește un scop legitim, prin urmare, această finalitate corespunde scopului
legitim. Necesară într-o societate democratică: Pentru ca restricţia impusă de norma discutată să
fie necesară într-o societate democratică, instanța urmează să verifice dacă există un just
echilibru între interesele concurente aflate în discuţie, precum şi dacă ingerinţa în dreptul
reclamantului este proporţională scopului legitim urmărit. În acest sens, instanța urmează să pună
în balanţă, pe de o parte, dreptul reclamantului la carieră și formare profesională şi, pe de altă
parte, dreptul cetățenilor de a avea încredere în instituții, în general, în personalități politice și
publice ca acele persoane sau instituții să acționeze în beneficiul lor, valori care au un grad foare
mare de relativitate. Aici se reține poziţia Curţii Europene în ceea ce priveşte marja de apreciere
permisă şi principiile care urmează a fi respectate atunci când sunt puse în discuţie două drepturi
concurente protejate de lege, și anume. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat că „(...)
atunci când trebuie să soluţioneze un conflict între două drepturi care beneficiază de o protecție
egală potrivit legii, urmează a fi apreciată importanţa intereselor concurente. În acest aspect,
instanța judecătorească subliniază că, organul în competența căruia, portivit legii, este atribuită
numirea conducătorilor instituțiilor publice, în speță, Parlamentul Republicii Moldova nu ar fi în
stare să-și realizeze atribuțiile și sarcinile ce-i revin potrivit legii, în cazul în care ar permite
menținerea în aceste funcții a persoanelor care nu se bucură de încrederea necesară, interesele
publice prevalând, astfel, asupra intereselor private ale reclamantului. Prin urmare, instanța
judecătorească conchide că la revocarea înainte de termen a mandatului reclamantului de *****
*****, nu a fost încălcat principiul unui just echilibru între interesele individuale ale
reclamantului și cele pe care trebuie să le asigure parlamentul, adică interesele publice şi, prin
urmare, măsura întreprinsă este necesară într-o societate democratică.
Celelalte temeiuri invocate de către reclamant întru anularea actului contestat, nu ating
nivelul minin pentru a fi considerate de către instanța de judecată ca temeiuri suficiente pentru
anularea actului contestat, acesta fiind emis de către un organ colegial competent, cu respectarea
cvorumului necesar și cu respectarea normelor legale aplicabile speței și a limitelor dreptului
discreționar al autorității publice pârâte.
Potrivit art.224 alin.(1) lit.f) din Codul administrativ, examinînd acțiunea în contencios
administrativ în fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele hotărîri: respinge
acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sânt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri
prevăzute la lit. a)–e).
În consecință, analizând normele legale în coraport cu circumstanţele faptice stabilite,
precum și criticele aduse actului contestat de către reclamant întru anularea acestuia în coraport
cu contraargumentele invocate de către autoritatea publică pârâtă întru justificarea legalității
actului emis, instanța de judecată conchide că, Hotărârea Parlamentului Republcii Moldova nr.43
din 08.06.2019, este întemeiată și temei de anulare a acesteia nu există. Instanța nu a constatat
existența temeiurilor de nulitate a actului administrativ contestat(art.141 Cod administrativ) și
nici a celor de anulabilitate, care ar fi de natura să permită instanței de judecată să descalifice
votul a 61 de deputați, fără a admite imixtiune în activitatea care intră în sfera exlusivă de
competență a Parlamentului Republicii Moldova, ceea ce denotă că temei de admitere a acțiunii
reclamantului Zumbreanu Bogdan nu există.
Conform prevederilor art.art.224 alin.(1) lit.f), 232 din Codul administrativ al Republicii
Moldova; art.art.236-241 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, instanța de
judecată,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Acţiunea în contencios administrativ înaintată de Bogdan Zumbreanu împotriva


Parlamentului Republicii Moldova, persoana terță: Ruslan Flocea privind anularea actului
administrativ individual defavorabil - Hotărârii Parlamentului nr.43 din 08 iunie 2019 de
revocare din funcția de ***** *****, restabilirea reclamantului Zumbreanu Bogdan în funcția de
***** *****, cu achitarea salariului și a drepturilor salariale pentru absență forțată de la muncă,
încasarea cheltuielilor de asistență juridică, se respinge ca fiind neîntemeiată.
Hotărîrea cu drept de apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 30 zile de la
pronunţarea dispozitivului hotărîrii, prin intermediul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani
(adresa: mun.Chișinău, str.Kiev, 3).

Judecător Liudmila Holeviţcaia