6 Miscarea Apei Subterane 2017

HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu
HIDRAULICĂ SUBTERANĂ
(note de curs)
Daniel Scrădeanu
CUPRINS
6. MIŞCAREA APEI SUBTERANE ...................................................................................................... 2

6.1. Caracteristici hidrofizice ale terenurilor/rocilor............................................................................ 3
6.1.2. Granulozitatea şi porozitatea............................................................................................... 3
6.1.3. Permeabilitatea ................................................................................................................... 4
6.1.4. Coeficientul de înmagazinare ............................................................................................. 5
6.2. Legea lui Darcy ......................................................................................................................... 6
6.2.1. Experimentul Darcy ............................................................................................................. 6
6.2.2. Sarcina piezometrică........................................................................................................... 7
6.2.3. Conductivitatea hidraulică ................................................................................................... 8
6.2.4. Domeniul de valabilitate al legii lui Darcy .......................................................................... 11
6.2.5. Generalizarea legii lui Darcy ............................................................................................. 12
6.2.5.1. Heterogenitate graduală ............................................................................................. 13
6.2.5.2. Heterogeniate zonală ................................................................................................. 13
6.2.5.3. Anizotropie ................................................................................................................. 17
6.3. Ecuaţii de mişcare ale apei subterane ..................................................................................... 18
6.3.1.Curgere staţionară conservativă, unidimensională ............................................................. 18
6.3.1.1. Acvifere omogene....................................................................................................... 18
6.3.1.1.1. Acvifer cu nivel liber (culcuş orizontal).................................................................. 18
6.3.1.1.2. Acvifer sub presiune (grosime constantă) ............................................................ 20
6.3.1.2. Acvifere neomogene ................................................................................................... 22
6.3.1.2.1. Acvifer cu nivel liber cu variaţie liniară a conductivităţii hidraulice......................... 22
6.3.1.2.2. Acvifer sub presiune „stratificat”(curgere paralelă cu statificaţia) .......................... 24
6.3.1.2.3. Acvifer sub presiune „stratificat” (curgere perpendiculară pe statificaţie) .............. 26
6.3.2.Curgere staţionară neconservativă, unidimensională ......................................................... 28
6.3.2.1. Acvifer omogen cu nivel liber ...................................................................................... 28
1
6. MIŞCAREA APEI SUBTERANE

Apa subterană provine din apa aflată la suprafaţa pamântului, apă care se infiltrează printr-un
sistem de discontinuităţi cu geometrie variabilă sub acţiunea forţei de gravitaţie.
Caracteristicile sistemelor de discontinuităţi separă mediul prin care se mişcă apa subterană
după caracteristicile geometrice predominante:
• Mediu poros este format dintr-un sistem complex de canalicule cu diametre variabile, rezultat
prin comunicarea golurilor care separă granulele din care sunt formate majoritatea rocilor.
Discontinuităţile mediului poros sunt de regulă primare/singenetice şi caracterizează în special
rocile sedimentare şi vulcanice.
• Mediu fisural este reprezentat printr-un sistem reticular de canale alcătuit din diaclaze, falii,
fisuri sau chiar galerii subterane. Discontinuităţile mediului fisural sunt în general secundare
cu dimensiuni de o mare variabilitate (de la câţiva angstromi pentru discontinuităţile din
reţeaua cristalină a mineralelor până la kilometri în cazul galeriilor din formaţiunile carstice).
• Mediul fisural-poros este specific rocilor fisurate/fracturate care sunt caracterizate atât printr-
un sistem de discontinuităţi primare (pori) cât şi printr-un sistem de discontinuităţi secundare
(fisuri, fracturi etc.). Pentru astfel de medii se consideră un volum reprezentativ extins care
să înglobeze ambele discontinuităţi şi pentru care se determină o conductivitate hidraulică
echivalentă.
Mediul discontinuu (rocile) în raport cu comportamentul lor fată de apă se separă în patru
categorii:
Tabelul 6.1.Categorii de medii discontinue
Comportament în raport cu apa
Denumire mediu Stochează Transferă Cedează
acvifug - - -
acviclud + - -
acvitard + + -
acvifer + + +
Studiul mişcării reale a apei subterane în aceste medii, utilizând legile generale ale
hidromecanicii este imposibil de realizat datorită necunoaşterii geometriei şi distribuţiei porilor şi
fracturilor, la precizia cerută de o abordare deterministă. Mişcarea reală a apei subterane din mediul
discontinuu poros/fisural este înlocuită cu o mişcare aparentă într-un mediu continuu (solid+goluri),
cu condiţia ca debitul ce trece printr-o secţiune să fie egal cu cel real. Această abordare a studiului
mişcării apei subterane apelează la noţiunea de viteză de filtraţie/viteză aparentă ( V ) definită ca
raport dintre debitul ( Q ) ce trece printr-o secţiune şi suprafaţa totală a acesteia ( Ω ):
Q
V =
Ω
Echivalarea mediului discontinuu (poros/ fisural) cu un mediu continuu se face prin

medierea pe volum (volum elementar reprezentativ) a caracteristicilor, rezultatul depinzând de:
• poziţia punctului în care se face echivalarea
• caracteristica aleasă
• extinderea domeniului spaţial pe care se face medierea.
2
6.1. Caracteristici hidrofizice ale terenurilor/rocilor
6.1.2. Granulozitatea şi porozitatea
Granulozitatea terenurilor este

reprezentată de variabilitatea geometrică a %
granulelor componente exprimată prin 100
dimensiunea acestora şi ponderea lor
procentuală. 60
Tehnicile de laborator şi metodologia 50
generală de prelucrare a datelor de
granulozitate constituie obiectul Mecanicii 10
rocilor (Florea M.,1983). Pentru rocile
nisipoase analiza de granulozitate se face 0,01 0,1 1,0 10 (mm)
prin metoda cernerii, iar la rocile argiloase Logaritmul diametrului granulelor
se foloseşte metoda prin sedimentare. d10 d60
Rezultatele se reprezintă grafic în
Fig.6.1 Curba de granulaţie (curba cumulativă)
histograme şi curba de granulaţie (curba
cumulativă), care exprimă distribuţia
procentuală a granulelor în funcţie de dimensiunea acestora (Fig.6.1). Curba de granulaţie este
utilizată pentru calculul parametrilor necesari estimării proprietăţilor filtrante şi colectoare ale
formaţiunilor reale. Aceşti parametri sunt: coeficientul de neuniformitate (U), coeficientul de
sortare (So), diametrul efectiv (def), suprafaţa specifică ( S ).
Tabelul 6.2. Porozităţi totale

Terenuri cuaternare n(%) Roci sedimentare n(%)
Turbă 80 Nisipuri 25-35
Soluri 50-80 Gresii neozoice şi mezozoice 20-28
Mâluri recente 80-90 Gresii paleozoice 3-12
Nisipuri 30-50 Calcare şi dolomite poroase 5
Pietrişuri 20-40 Argile din regiuni de platformă 40
Loessuri 40-60 Argile din regiuni cutate 20
Luturi 20-40 Gipsuri 3-5
Argile şi prafuri 35 Anhidrit 1
Tufuri calcaroase 25 Cărbuni 4
Silt algilos, silt loessoid 35-50 Cretă 10-45
Roci metamorfice Roci magmatice
Cuarţite, gnaise, amfibolite 2 Trahite 2-9
Şisturi argiloase şi silicioase 1-4 Bazalte 1-4
Şisturi argiloase siluriene 5,2 Lave 4-11
Şisturi argiloase oligocene 21,1 Granite 1-4
Marmore 1-2 Alte roci intruzive 1
3
Tabelul 6.3. Volumul de apă înmagazinat într-un metru cub de rocă saturată (după
Bodelle J. şi Margat J., 1980)
Tipuri Total apă Apă liberă
formaţiuni litri/m3 n [%] litri/m3 na [%]
Nisipuri şi pietrişuri 200…400 20…40 150…250 15…25
Nisipuri fine 300…350 30…35 100…150 10…15
Gresii 50…250 5…25 20…150 2…15
Cretă 100…400 10…40 10…50 1…5
Calcare fisurate 10…100 1…10 10…50 1…5
Argile 400…500 40…50 10…20 1…2
Şisturi 10…100 1…10 1…20 0,1…2
Granite fisurate 1…50 0,1…5 1…20 0,1…2
6.1.3. Permeabilitatea
Permeabilitatea este o caracteristică intrinsecă a formaţiunilor geologice dependentă de

dimensiunea şi forma golurilor prin care se pot deplasa fluidele. Cu cât este mai mare diametrul
porilor ( d ) cu atât rezistenţa mediului la curgerea fluidelor este mai mică iar permeabilitatea
formaţiunilor geologice este mai mare.
Permeabilitatea se cuantifică prin intermediul coeficientului de permeabilitate (Kp) definit
de expresia:
Kp = C ⋅d 2
în care
C – coeficient determinat de forma granulelor, adimensional;
d – diametrul mediu al particulelor.
Coeficientul de permeabilitate (Kp) are dimensiuni de suprafaţă şi se exprimă în cm2, m2 sau
în darcy (1 darcy = 9,87x10-9 cm2).
Tabelul 6.4..Coeficienţi de permeabilitate (după

C.W. Fetter, 1994)
Sediment K[darcy]
Argilă
Silt, silt nisipos, argilă nisipoasă, til 10-3 – 10-1
Nisip siltic, nisip fin 10-1 – 1
Nisip bine sortat 1 – 102
Pietriş bine sortat 10– 103
4
6.1.4. Coeficientul de înmagazinare
În cazul înmagazinării cu nivel liber ( h < M ) porozităţile n şi ne se menţin practic invariabile

în raport cu presiunea p astfel încât coeficienţii de înmagazinare devin:
S0 = n
şi
S e 0 = ne
Porozitatea eficace numită şi cedare specifică (Theis, 1935, 1938) este totdeauna mai mică
decât porozitatea totală corespunzătoare fiecărui tip de rocă. Valorile porozităţii eficace sunt cuprinse
între 0,5% pentru nămoluri şi argile şi 40% pentru pietrişuri şi bolovănişuri (Tabelul 6.5).
Tabelul 6.5. Porozităţi eficace pentru diferite tipuri de roci (după M.Albu, 1981)
Denumirea rocii Porozitatea Sursa de informaţie
eficace (%)
Nămoluri şi argile 0,5-5,0 Castany, 1963
Crete 2,0-5,0 Castrany, 1963
Aluviuni
cu fracţiuni argiloase
de Buzău 1,2-1,8 Constantinescu et al., 1971
de Rin 2,0-3,0 Castany, 1963
lipsite de fracţiuni argiloase 10,0-20,0 Castany, 1963
Nisipuri
cu fracţiuni argiloase 2,0-15,0 Castany, 1963
19,3 Avramescu et. al., 1971
Pietrişuri şi bolovănişuri
cu fracţiuni argiloase 9,8 Constantinescu et. al., 1971
În cazul înmagazinării sub presiune ( h = M ) variaţia greutăţii specifice, a porozităţii totale şi

efective şi a grosimii acviferului datorate variaţiei presiunii nu pot fi neglijate, expresia coeficientului
de înmagazinare fiind (Jacob 1940, 1950; Cooper 1966):
S = ρ apa ⋅ g (α + n ⋅ β ) ⋅ M ; [−]
în care
ρ apa - densitatea apei [ M / L3 : kg / m 3 ];
g - acceleraţia gravitaţională [ L / T 2 : m / s 2 ];
α - compresibilitatea scheletului mineral [ 1 / M / LT 2 : 1 /( N / m 2 ) ];
n - porozitatea totală [ L3 / L3 ];
β - compresibilitatea apei [ 1 / M / LT 2 : 1 /( N / m 2 ) ]
M - grosimea acviferului [ L : m ].
5
Raportat la unitatea de grosime a acviferului coeficientul de înmagazinare poartă denumirea

de coeficient specific de înmagazinare ( S s ) şi reprezintă cantitatea de apă pe unitatea de volum
acviferului care este înmagazinată/cedată datorită creşterii/reducerii unitare a presiunii:
S s = ρ apa ⋅ g (α + n ⋅ β )
Valorile coeficientului specific de înmagazinare sunt exprimate în [ 1 / L ] de regulă 1 / metru

şi sunt cuprinse în intervalul 10 −5 ÷ 10 −3 m −1 .
6.2. Legea lui Darcy
Legea de mişcare a apei subterane-legea lui Darcy
6.2.1. Experimentul Darcy
Legea lui Darcy, stabilită experimental (în jur de 1856, pe baza studiilor experimentale asupra
alimentării cu apă din Dijon, Franţa), arată că debitul de fluid (Q) filtrat laminar printr-un mediu
granular saturat este proporţional cu (Fig.6.2):
• reducerea sarcinii piezometrice ( H A − H B )
prin mediul respectiv
• lungimea drumului parcurs ( L )
HA
• secţiunea de curgere ( Ω - secţiunea HB
transversală a tubului umplut cu material
granular saturat cu apă ) Q
Q
Conductivitatea hidraulică (K) este utilizată L
ca factor de proporţionalitate în relaţia empirică a
Fig.6.2. Experimentul lui Darcy
legii lui Darcy:
 H − HB 
Q = −K ⋅ Ω ⋅  A 
 L 
Introducând notaţiile:
V - viteză de filtrare/viteza lui Darcy/viteza aparentă:

q - debit specific
Q
V = =q
Ω
I – gradient hidraulic:
HA − HB
I=
L
6
se ajunge la forma sintetică a legii lui Darcy:
V = q = −K ⋅ I
Gradientul hidraulic ( I ) este expresia sintetică a forţelor care acţionează asupra apei
hidrodinamic active, apa care se deplasează sub acţiunea câmpului gravitaţional, din zonele cu
energie mare spre zonele cu energie mai mică.
6.2.2. Sarcina piezometrică
Mişcarea apei subterane prin mediile poroase este un proces consumator de energie: se
consumă energie mecanică care se disipează sub formă de energie termică.
Potenţialul energetic al unităţii de masă de apă subterană într-un punct din spaţiu (P(x,y,z)),
reprezentat în cea mai mare parte de energia mecanică, se calculează în raport cu un sitem de
referinţă. Potenţialul fluidului ( ϕ ) este definit ca lucrul mecanic necesar transformării unităţii de
masă de apă din starea iniţială ( p0 , T0 ,V0 , z0 ) în starea finală ( p, T ,V , z ) şi are următoarele
componente:
• lucrul mecanic necesar ridicării unităţii de greutate de la z0 la z :
(
L1 = g ⋅ z − z0 )
• lucrul mecanic necesar trecerii de la presiunea( p0 ) la presiunea ( p ) printr-o comprimare
izotermă, exprimat în funcţie de presiune şi densitatea apei ( ρ ):
p − p0
L2 =
ρ
• lucrul mecanic necesar creşterii vitezei unităţii de masă de apă de la V0 la V
L3 =
(V − V0 )
2
Dacă sitemul de referinţă este reprezentat prin:

o nivelul mării: z0 = 0
V2
o presiunea atmosferică: p0 = 0
2⋅ g
o dinamica iniţială nulă: V0 = 0
potenţialul specific al unităţii de greutate în câmp p ϕ=H
gravitaţional este:
ρ⋅g
p V2
ϕ = z+ + z
ρ ⋅ g 2⋅ g
z0
şi este numit în practica hidrogeologică nivel piezometric
. Nivelul piezometric poate fi măsurat într-un piezometru, Fig.6.3. Potenţialul specific ( ϕ ) şi
în raport cu nivelul mării ( z0 , Fig.6.3.) sarcina piezometrică ( H ) a unităţii
de greutate de apă în câmp
Mişcarea apei subterane se face cu viteze reduse,
gravitaţional
de ordinul centimetrilor pe secundă, condiţii în care
7
componenta cinetică a potenţialului este neglijabilă iar potenţialul/sarcina piezometrică are expresia:
p
ϕ =H =z+
ρ⋅g
În legea lui Darcy, diferenţa de potenţial dintre două puncte situate pe direcţia de curgere a
apei subterane ( H A − H B ) reprezintă lucrul mecanic efectuat de forţele care pun în mişcare unitatea
de greutate de apă. Efectul acestor forţe este viteza de deplasare a apei subterane, acceleraţia fiind
neglijabilă datorită caracterului puternic disipativ al procesului de curgere.
6.2.3. Conductivitatea hidraulică
Conductivitatea hidraulică (K) este un parametru complex determinat de:

• permeabilitatea intrinsecă a formaţiunilor geologice ( K p );
• proprietăţile fizice ale apei ( γ , µ );
• gradul de saturare a formaţiunilor ( wv ).
Pentru o formaţiune geologică granulară cu permeabilitatea intrinsecă Kp, saturată cu un

fluid cu greutatea specifică γ şi vâscozitatea dinamică µ , conductivitatea hidraulică K este
definită de relaţia:
γ ρ⋅g
K = Kp ⋅ = C ⋅d2 ⋅
µ µ
în care d este diametrul particulei caracteristice (de cele mai multe ori fiind echivalat cu diametrul
d 10 ).
Conductivităţile hidraulice ale formaţiunilor geologice saturate sunt în funcţie de granulozitatea

depozitelor şi au un domeniu de variaţie larg, de la 1 până la 10-6 cm/sec (Tabelul 6.6).
8
Tabelul 6.6. Valori medii ale conductivităţii hidraulice şi ale coeficientului de

permeabilitate
Conductivitatea
hidraulică ( K ) pentru Coeficientul de
Grupa
Caracterizarea rocii ape cu mineralizaţie permeabilitate ( K p )

redusă la t = 20 0 C
[m/zi] [cm/sec] cm2 darcy
I Roci cu permeabilitate
foarte mare
(bolovănişuri şi pietrişuri 1,2 × 10 −6 ÷
cu nisipuri grosiere, 100 ÷ 1000 0,12 ÷ 1,16 116 ÷ 1160
calcare puternic şi mai 1,2 ⋅ 10 −5
carstifiate şi roci intens mare
fisurate)
II Roci cu permeabilitate
mare (bolovănişuri şi
pietrişuri colmatate cu 0,012 ÷ 1,2 × 10 −7 ÷
nisip fin, nisipuri 10 ÷ 100 11,6 ÷ 116
0,12 1,2 ⋅ 10 − 6
grosiere, roci carstifiate
şi fisurate)
III Roci permeabile
(bolovănişuri şi pietrişuri
colmatate cu nisip fin şi 1,2 × 10 −3 ÷ 1,2 × 10 −8 ÷
parţial cu argilă, nisipuri 1 ÷ 10 1,6 ÷ 11,6
mijlocii şi fine, roci slab 1,2 × 10 − 2 1,2 ⋅ 10 − 7
carstifiate şi puţin
fisurate)
IV Roci slab permeabile
(nisipuri făinoase, 1,2 × 10 −4 ÷ 1,2 × 10 −9 ÷
nisipuri argiloase, roci cu 0,1 ÷ 1,0 0,12 ÷ 1,16
fisuraţie fină, loessuri 1,2 × 10 −3 1,2 ⋅ 10 −8
etc.)
V Roci foarte slab
permeabile (argile 1,2 × 10−6 ÷ 1,2 × 10 −9 ÷ 1,2 × 10 −3 ÷
nisipoase, prafuri, roci 0,001 ÷ 0,1
foarte slab fisurate) 1,2 × 10− 4 1,2 ⋅ 10 −8 1,2 × 10 −1
VI Roci practic
impermeabile (argile, < 0,001 < 1,2 × 10 −6 < 1,2 × 10 −11 < 1,2 × 10 −3
marne, roci masive)
Conductivităţile hidraulice ale sedimentelor neconsolidate saturate sunt cuprinse între 10-9
cm/sec pentru argile şi 1 cm/sec pentru pietrişuri sortate (tabelul 6.6).
9
Tabelul 6.7. Permeabilităţi şi conductivităţi hidraulice ale depozitelor sedimentare

neconsolidate (după C. W. Fetter, 1994).
Tipul formaţiunii Permeabilitate intrinsecă Conductivitate hudraulică
(Kp) [darcy] (K) [cm/sec]
-6 -3
Argilă 10 - 10 10-9 - 10-6
-3 -1
silt, silt nisipos 10 - 10 10-6 - 10-4
-2
nisip argilos, nisip fin 10 - 1 10-5 - 10-3
nisip sortat 1 - 102 10-3 - 10-1
3
pietriş sortat 10 - 10 10-2 - 1
Pentru formaţiunile geologice nesaturate, valoarea conductivităţii hidraulice nu mai este o

constantă a formaţiunii. Conductivitatea hidraulică a formaţiunilor nesaturate se modifică în funcţie de
umiditate.
În general într-o formaţiune geologică nesaturată un fluid se deplasează cu atât mai uşor cu
cât umiditatea formaţiunii este mai mare:
K ~ wv
Valoarea maximă a conductivităţii hidraulice se atinge la saturarea cu apă a formaţiunii.

Relaţia dintre conductivitatea hidraulică a unei
wv formaţiuni geologice nesaturate şi umiditate
Uscare se determină experimental şi este influenţată
de sensul în care se modifică umiditatea (este
Umezire prezent fenomenul de “histerezis”).
Fenomenul de histerezis face ca o
wv 2 anumită formaţiune geologică să aibă aceeaşi
conductivitate hidraulică (K(wv)) la două
umidităţi diferite (wv1, wv2), după cum una
dintre ele a fost atinsă prin creşterea umidităţii
wv1 (Umezire) iar cealaltă prin scăderea (Uscare)
acesteia (Fig.6.4).
K(wv) K(w v )
Fig.6.4. Efectul sensului de variaţie al umiditãţii

asupra valorii conductivitãţii hidraulice
Pentru conductivitatea hidraulică, în literatura de specialitate sunt echivalenţi termenii

(A.Silvan, 1967):
• coeficient de filtrare;
• coeficientul lui Darcy,
• coeficientul de permeabilitate al lui Darcy;
• coeficient de hidroconductivitate .
10
6.2.4. Domeniul de valabilitate al legii lui Darcy
Legea lui Darcy este validată în cazul vitezelor de deplasare reduse de ordinul
centimetrilor/secundă şi regim laminar de curgere, condiţii în care se menţine relaţia de linearitate
între gradientul hidraulic şi viteza de filtrare/aparentă / viteza Darcy.
Relaţia gradient hidraulic-viteză de filtrare este marcată de trei valori particulare ale gradientului
hidraulic (Fig.6.5):
• gradient critic ( I cr ) –valoarea
minimă a gradientului hidraulic care V
determină deplasarea apei subterane.
Sub această valoare a gradientului
hidraulic apa nu se deplasează. Acest
lucru a fost pus în evidenţa în rocile
argiloase şi este condiţionat de
granulozitatea formaţiunilor saturate I cr I inf I sup
cu apă, de compoziţia chimică a apei
etc. I
• gradientul limită inferioară ( I inf )
care împreună cu gradientul critic Fig.6.5. Domeniul de valabilitate al legii lui Darcy
delimitează domeniul inferior pe care relaţia între gradient şi viteza de filtrare este nelineară.
• Gradientul limită superioară ( I sup ) care delimitează împreună cu gradientul limită
inferioară domeniul de linearitate al corelaţiei dintre viteza de filtrare şi gradientul hidraulic
(valabilitate totală a legii lui Darcy). La valori ale gradientului hidraulic mai mari decât
gradientul limită superioară ( I sup ) curgerea devine turbulentă iar relaţia dintre gradientul
hidraulic şi viteza de filtrare nelineară.
Trecerea de la regimul laminar de curgere la cel turbulent este cuantificată empiric prin intermediul
numărului adimensional Reynolds, care în cazul curgerii prin medii poroase este estimat cu relaţia:
V ⋅d
Re =
ν
în care
V -viteza de filtrare /debitul specific ( q )
d -dimesiunea spaţiului de curgere care poate fi reprezentată prin:
• d − diametrul mediu al porilor
• d10 - diametrul eficace, diametrul corespunzător fracţiunii de 10% pe curba granulometrică
cumulativă a formaţiunii granulare prin care curge apa.
• ν -vâscozitatea cinematică
Pentru Re > 150 , curgerea devine turbulentă iar corelaţia dintre gradientul hidraulic ( I ) şi
viteza de filtrare ( V ) este de tipul:
I = a ⋅V + b ⋅V 2
în care
a = 150 ⋅
(1 − n ) ⋅ µ şi b = 175 ⋅
1− n
(Lozeney-Carman)
3 2
ρ ⋅ g ⋅n ⋅d 4 ⋅ g ⋅ n3 ⋅ d
n - porozitatea totală a formaţiunii granulare; ρ - densitatea apei
µ -vâscozitatea dinamică; g - acceleraţia gravitaţională
11
6.2.5. Generalizarea legii lui Darcy
Conceptul de mediu continuu permite operarea cu funcţii de punct şi câmpuri, în abordare

euleriană, pentru toţi factorii care condiţionează curgerea apei subterane:
• funcţie de sarcină piezometrică → câmpul sarcinii piezometrice ( ϕ (x, y, z ) )
• funcţie de viteză → câmpul vitezelor de filtrare ( V ( x, y, z , t ) )
• funcţie de conductivitate hidraulică → câmpul conductivităţii hidraulice ( K ( x, y, z ) )
Legea lui Darcy generalizată, într-un mediu continuu pentru care se cunoaşte câmpul
sarcinii piezometrice şi al conductivităţii hidraulice, are forma:
K xx K xy K xz
r  ∂H ∂H ∂H 
V = K yx K yy K yz ⋅  ⋅i + ⋅ j+ ⋅ k  = K ⋅ grad (H )
 ∂x ∂y ∂z 
K zx K zy K zz
în care
K - tensorul conductivităţii hidraulice

grad (H ) -gradientul hidraulic al sarcinii piezometrice/potenţialul apei subterane
Diversitatea mediilor prin care curge apa subterană impune particularizări ale legii lui Darcy
care minimizează erorile aplicării unei legi empirice definită pentru anumite condiţii în condiţii care
diferă semnificativ de domeniul experimental de bază.
Corecţiile se aplică în cazul celor trei categorii importante de medii prin care curge apa
subterană:
• Mediu poros
• Mediu fisural
• Mediu fisural-poros
Aceste corecţii vizează heterogenitatea conductivităţii hidraulice din mediile poroase şi particularităţile
fisurilor prin care se deplasează apa subterană.
Caracteristicile curgerii apei subterane în mediul poros sunt determinate în principal distribuţia
spaţială a conductivităţii hidraulice.
Mediile poroase, în funcţie de distribuţia spaţială a conductivităţii hidraulice sunt separate în:
• Mediu poros
o Omogen
o Heterogen
• Mediu poros
o Izotrop
o Anizotrop
Lege lui Darcy este valabilă pentru un mediu poros omogen şi izotrop şi aplicarea ei într-un
mediu poros heterogen şi anizotrop se face prin diverse proceduri de echivalare a acestuia cu unul
izotrop şi omogen, proceduri alese în funcţie de tipul heterogenităţii (graduale/zonale) şi gradul de
anizotropie.
12
6.2.5.1. Heterogenitate graduală

Identificarea şi modelarea unei variaţii
K ∆K
de tip linear pentru conductivitatea hidraulică a b=
unui acvifer (K) poate fi realizată de-a lungul ∆D
unei direcţii de curgere (x) pe care se cunosc
minimum trei valori ale acesteia (Fig.6.6). ∆K
Dacă se admite că mediul este
neomogen iar variaţia conductivităţii hidraulice
este continuă ea poate fi aproximată cu o
∆D
a
dreaptă de-a lungul direcţiei x, schematizată cu
ecuaţia: x
Fig.6.6 Evaluarea unei variaţii de tip linear
K ( x) = a + b ⋅ x pentru conductivitatea hidraulică a unei
formaţiuni permeabile.
Coeficienţii a şi b pot fi determinaţi
grafic prin trasarea aproximativă a dreptei care interpolează linear valorile disponibile, sau analitic
prin metoda celor mai mici pătrate (D.Scrădeanu, 1995).
Mediul real, neomogen, este înlocuit prin schematizare cu unul echivalent având
conductivitatea egală cu coeficientul a , pentru x=0, variaţia lui o dată cu creşterea distanţei D fiind
exprimată de ecuaţia dreptei, în care coeficientul b reprezintă gradientul de creştere direcţională.
Dacă se dispune de mai multe valori ale parametrului de-a lungul unui aliniament se pot
identifica şi alte modele analitice (parabolic, logaritmic etc.) pentru variabilitatea parametrului, modele
care complică soluţionarea analitică a ecuaţiilor curgerii apelor subterane.
6.2.5.2. Heterogeniate zonală
Schematizarea parametrică prin echivalarea mediului neomogen cu unul omogen se

realizează atunci când variaţia parametrului este discontinuă şi se face în două variante:
• distorsiune parametrică, atunci când acviferul real şi cel schematizat echivalent au
aceeaşi dimensiuni dar parametri diferiţi;
• distorsiune geometrică, atunci când schematizarea mediului real se bazează pe
deformarea sa geometrică, pe verticală/orizontală.
Distorsiunea parametrică abordează numai aspectul neomogenităţii distribuţiei parametrice
şi pentru schematizarea acesteia ţine seamă de:
• unghiul (α) dintre liniile de curent şi limitele ce separă subzonele cu valori diferite ale
parametrului;
• dimensiunile subzonelor (h1, h2,…,hn) cu valori diferite ale parametrului;
• valorile parametrului (K1, K2, …Kn) în mediul real, neomogen.
13
Nivel Nivel
piezometric Direcţia de piezometric
Kn curgere
K2 K3
KM
hn
K1 h3 h1+h2+h3+…+hn
h2
Culcuşul h1 Culcuşul
acviferului acviferului
Fig.6.7. Schematizarea prin distorsiune parametrică a conductivităţii hidraulice (K) a

unui acvifer neomogen cu nivel liber în care curgerea apelor subterane se face paralel cu
limitele ce separă subzonele cu valori diferite ale conductivităţii hidraulice ( α = 0 )
Valoarea parametrului pentru mediul omogen echivalent se calculează cu relaţia:
KM ⋅ Km
K (α ) =
K M ⋅ sin 2 α + K m ⋅ cos2 α
în care
α - unghiul între direcţia liniilor de curent şi a limitelor ce separă subzonele cu valori diferite ale
parametrului;
KM - conductivitatea hidraulică a mediului omogen echivalent, atunci când α = 0 0 (Fig.6.7), se
calculează ca o medie aritmetică ponderată (A. Gheorghe et. al, 1983):
i =n
∑K
i =1
i ⋅ hi
KM = i =1
∑h
i =n
i
K i - conductivităţile hidraulice ale subzonelor mediului neomogen;

hi - grosimile subzonelor cu conductivităţi diferite, măsurate perpendicular pe direcţia de curgere;
Km - conductivitatea hidraulică a mediului omogen echivalent atunci când α = 90 0 (Fig.6.8), se
calculează cu relaţia (A.Gheorghe et.al.,1983):
14
i =n
∑d
i =1
i
Km = i=n
di
∑K
i =1 i
di - distanţa parcursă prin mediul de conductivitate K i , măsurată paralel cu direcţia de curgere.
K1 Km
K2
d1 d2 d1+d2
Fig.6.8. Schematizarea prin distorsiune parametrică a conductivităţii hidraulice(K) a unui

acvifer neomogen cu nivel liber în care curgerea apelor subterane se face perpendicular pe
limitele ce separă subzonele cu valori diferite ale conductivităţii hidraulice ( α = 90 0 )
Prin distorsiune parametrică, spaţiul în care are loc curgerea apelor subterane rămâne
identic cu cel al acviferului real, neomogen, iar acviferul schematizat este omogen, cu o
conductivitate constantă, echivalentă ( K (α ) ).
Distorsiunea geometrică este utilizată pentru schematizarea neomogenităţii şi anizotropiei
parametrice.
h1
K1 K2 h2
l1 l2
Fig.6.9. Proporţionalitatea lungimii liniilor de curent cu conductivităţile hidraulice pentru aceleaşi
condiţii hidrodinamice pe frontierele domeniului curgerii (după V.Pietraru, 1977).
Schematizarea distribuţiei neomogene a conductivităţii hidraulice prin distorsiune

geometrică se bazează pe observaţia că la aceleaşi condiţii hidrodinamice pe frontierele domeniului
15
curgerii apelor subterane, are loc curgerea aceluiaşi debit în două medii permeabile diferite, dacă
lungimile liniilor de curent ( l1 ,l 2 ) sunt direct proporţionale cu conductivităţile hidraulice ( K1 , K 2 )
(Fig.6.9;V.Pietraru, 1977):
l1 l
= 2
K1 K 2
Utilizând această proprietate, schematizarea unui mediu neomogen se face prin distorsionarea
spaţiului omogenizat al curgerii pe direcţia liniilor de curent prin:
• dilatarea spaţiului curgerii acolo unde conductivitatea este mai mică;
• comprimarea spaţiului curgerii acolo unde conductivitatea este mai mare.
În cazul unui acvifer cu nivel liber, cu un tronson de conductivitate mai mică (Kmică) în raport cu
conductivitatea tronsoanelor vecine (K), dilatarea spaţiului cu conductivitate mică:
K
l e = l mica ⋅
K mica
conduce la un acvifer omogen echivalent cu conductivitatea K şi lungimea mai mare decât a

acviferului real, neomogen (Fig.6.10):
L e = l1 +l e + l 2
K K K K h2
h1
K
Kmica
l1 lmica l2 l1 le l2
Le
Fig.6.10. Echivalarea unui acvifer neomogen cu un acvifer omogen prin

distorsiune geometrică ( după V.Pietraru, 1977).
16
6.2.5.3. Anizotropie
Schematizarea anizotropiei parametrice de tip ortotrop prin distorsiune geometrică conduce

la un mediu izotrop echivalent. Mediu real Mediu echivalent
Dacă cele două direcţii ortogonale ale ortotrop izotrop
anizotropiei sunt x şi z iar pentru parametru
Kz
conductivitate hidraulică = const în tot Kz K
Kx
z Z
domeniul schematizat, mediul este ortotrop şi se
distorsionează după una din cele două direcţii.
Alegând direcţia x , pentru distorsiunea Kx K
geometrică, noile direcţii în care se va plasa
mediul izotrop echivalent vor fi (Fig.6.11): x X
x Fig.6.11. Schematizarea mediului ortotrop prin
X= şi Z = z distorsiune geometrică pe direcţia x (după
β
V.Pietraru, 1977)
Pentru aceleaşi condiţii hidrodinamice pe frontierele domeniului curgerii apelor subterane atât
în mediul ortotrop cât şi în cel izotrop echivalent, prin egalarea debitelor rezultă (V.Pietraru, 1977):
• coeficientul de distorsionare geometrică pentru direcţia x :
Kx
β=
Kz
• conductivitatea hidraulică în mediul izotrop (aceeaşi pe cele două direcţii):
K = K X = KZ = Kx ⋅ Kz
17
6.3. Ecuaţii de mişcare ale apei subterane
Ecuaţiile de mişcare ale apei subterane se scriu ţinând seama de:

principiul conservării energiei
principiul conservării masei
legea lui Darcy
6.3.1.Curgere staţionară conservativă, unidimensională
6.3.1.1. Acvifere omogene
6.3.1.1.1. Acvifer cu nivel liber (culcuş orizontal)
dy
h1
y
H1
h2
H2
z1 z z2
±0
x x
dx
L
Fig.6.12. Acvifer cu nivel liber omogen (culcuş orizontal)
18
Debitul unitar ( q ) la distanţa x de secţiunea (1) este:
q = vx ⋅ Ωx
în care
dy
• viteza la distanţa x de secţiunea (1) este: vx = K ⋅ I x = − K ⋅
dx
• secţiunea unitară la distanţa x de secţiunea (1) este: Ω x = y ⋅ 1
Expresiile vitezei şi secţiunii unitare înlocuite în formula debitului unitar conduc la ecuaţia
diferenţială a modelului matematic al curgerii staţionare, conservative, plan-verticală într-un acvifer cu
nivel liber omogen (cazul culcuşului orizontal: z1 = z = z 2 ):
dy
q = vx ⋅ Ω x = −K ⋅ y ⋅ ⇔ q ⋅ dx = − K ⋅ y ⋅ dy
dx
Modelul diferenţial al curgerii permite calculul pentru:

• debitul unitar;
• ecuaţia profilului piezometric
Datele necesare pentru calculul debitului unitar şi a ecuaţiei profilului piezometric, se măsoară
în două piezometre amplasate pe direcţia de curgere şi sunt:
• cota culcuşului acviferului: z1 = z = z 2
• cotele nivelului piezometric: H 1 , H 2
• distanţa dintre cele două piezometre: L
• conductivitatea hidraulică: K
Calculul debitului unitar se realizează prin integrarea modelului diferenţial între cele două
piezometre:
L
h2 h12 − h22 h − h2 h1 + h2
q ⋅ ∫ dx = − K ⋅ ∫ y ⋅ dy ⇒ q ⋅ L = K ⋅ ⇒ q=K⋅ 1 ⋅ = K ⋅ I m ⋅ hm = v m ⋅ hm
0
h1 2 L 2
Ecuaţia profilului piezometric se obţine prin integrarea ecuaţiei diferenţiale a curgerii între unul
din cele două piezometre şi o secţiune oarecare aflată la distanţa x , acolo unde grosimea acviferului
este y :
x
y h12 − y 2
q ⋅ ∫ dx = − K ⋅ ∫ y ⋅ dy ⇒ q ⋅ x = K ⋅ în care înlocuind expresia debitului unitar se obţine:
0
h1 2
h12 − h22 h2 − y2 h 2 − h22 h 2 − h22

K⋅ ⋅x = K⋅ 1 ⇔ y 2 = h12 − 1 ⋅ x ⇔ y = h12 − 1 ⋅x
2⋅L 2 L L
19
6.3.1.1.2. Acvifer sub presiune (grosime constantă)
dy
H1
y
M M
H2
z1 z2
±0
x dx x
L
Fig.6.13. Acvifer sub presiune, omogen, cu grosime constantă şi culcuş orizontal
Debitul unitar ( q ) la distanţa x de secţiunea (1) este (Fig.6.13):
q = vx ⋅ Ωx
în care
dy
• viteza la distanţa x de secţiunea (1) este: vx = K ⋅ I x = − K ⋅
dx
• secţiunea unitară la distanţa x de secţiunea (1) este: Ω x = M ⋅ 1
Expresiile vitezei şi secţiunii unitare înlocuite în formula debitului unitar conduc la ecuaţia
diferenţială a modelului matematic al curgerii staţionare, conservative, plan-verticală într-un acvifer
sub presiune omogen (cazul culcuşului orizontal: z1 = z = z 2 ):
20
dy
q = vx ⋅ Ω x = −K ⋅ M ⋅ ⇔ q ⋅ dx = − K ⋅ M ⋅ dy
dx

• debitul unitar;
în două piezometre amplasate pe direcţia de curgere şi sunt:
piezometre:
L
H2
q ⋅ ∫ dx = − K ⋅ M ∫ dy ⇒ q ⋅ L = K ⋅ M ⋅ (H 1 − H 2 ) ⇒
H1
0
H1 − H 2
q=K⋅ ⋅ M = K ⋅ I m ⋅ M = vm ⋅ M
L
este y :
x
y
q ⋅ ∫ dx = − K ⋅ M ∫ dy ⇒ q ⋅ x = K ⋅ M ⋅ (H 1 − y ) în care înlocuind expresia debitului unitar se obţine:
H1
0
H1 − H 2
K ⋅M ⋅ x = K ⋅ M ⋅ (H 1 − y )
L
H1 − H 2
y = H1 − ⋅x
L
21
6.3.1.2. Acvifere neomogene
6.3.1.2.1. Acvifer cu nivel liber cu variaţie liniară a conductivităţii hidraulice
Modelul matematic diferenţial al curgerii cu nivel liber din acviferele neomogene cu variaţie
liniară a conductivităţii hidraulice se obţine din modelul curgerii în acviferele cu nivel liber omogene:
q ⋅ dx = − K ⋅ y ⋅ dy
în care se înlocuieşte valoarea constantă a conductivităţii hidraulice ( K ), cu legea ei de variaţie:
K (x ) = a + b ⋅ x
rezultând:
q ⋅ dx = − K ( x ) ⋅ y ⋅ dy ⇔ q ⋅ dx − (a + b ⋅ x ) ⋅ y ⋅ dy

• debitul unitar;
Datele necesare pentru calculul debitului unitar şi a ecuaţiei profilului piezometric, se obţin din
două piezometre amplasate pe direcţia de curgere şi sunt (Fig.6.14):
• legea de variaţie a conductivităţii hidraulice: K ( x ) = a + b ⋅ x (stabilită pe baza
unui număr de valori ale conductivităţii hidraulice (minim trei) determinate de-a
lungul direcţiei de curgere; a şi b sunt parametrii modelului liniar determinaţi
prin calarea modelului liniar pe valorile conductivităţii hidraulice)
piezometre:
q⋅∫
L
dx h2 q
= − ∫ y ⋅ dy ⇒ ⋅ ln
a + b ⋅ L h12 − h22
= ⇒ q=
( )
b ⋅ h12 − h22
0 a +b⋅ x
h1 b a 2 a +b⋅L
2 ⋅ ln
a
22
dy
h1
K(x)
y
H1
h2
H2
z1 z z2
±0
x
dx
x
L
Fig.6.14. Acvifer cu nivel liber cu variaţie liniară a conductivităţii hidraulice
este y :
x
dx y q a + b ⋅ x h12 − y 2
q⋅∫ = − ∫ y ⋅ dy ⇒ ⋅ ln =
0
a +b⋅x h1 b a 2
în care înlocuind expresia debitului unitar se obţine:
h12 − h22
2 a +b⋅x
y= h − 1 ⋅ ln
a +b⋅L a
ln
a
23
6.3.1.2.2. Acvifer sub presiune „stratificat”(curgere paralelă cu statificaţia)
Acviferele sub presiune neomogene de tip stratificat (Fig.6.15), în modelele matematice sunt
echivalate cu acvifere omogene, prin distorsiune parametrică.
Acviferul sub presiune neomogen stratificat compus din trei secvenţe litologice:
• secvenţa 1 cu grosimea M 1 cu conductivitatea hidraulică K 1 ;
este echivalat cu un acvifer sub presiune omogen compus dintr-o singură secvenţa litologică:
• secvenţa (123) cu grosimea M = M 1 + M 2 + M 3 cu conductivitatea hidraulică K M
Modelul matematic, pentru calculul lui K M în cazul unei curgeri paralele cu stratificaţia se obţine
prin calculul debitelor unitare din acviferul neomogen stratificat pe fiecare secvenţă, secvenţe prin
care apa se deplasează sub acelaşi gradient hidraulic mediu:
H1 − H 2
Im =
L
H − H2
o q1 = K 1 ⋅ 1 ⋅ M1
L
H − H2
o q2 = K 2 ⋅ 1 ⋅M2
L
H − H2
o q3 = K 3 ⋅ 1 ⋅M3
L
Suma debitelor unitare care se filtrează prin secvenţele 1, 2 şi 3 este egală cu debitul unitar al
acviferului omogen echivalent, cu debitul unitar:
H1 − H 2
q = KM ⋅ ⋅ (M 1 + M 2 + M 3 )
L
Formula de calcul pentru conductivitatea hidraulică K M se obţine din relaţia de echivalenţă a celor
patru debite unitare:
q = q1 + q 2 + q 3
Prin înlocuirea expresiilor debitelor unitare în relaţia de echivalenţa se obţine:
H1 − H 2 H − H2 H − H2 H − H2
KM ⋅ ⋅ (M 1 + M 2 + M 3 ) = K 1 ⋅ 1 ⋅ M1 + K2 ⋅ 1 ⋅ M 2 + K3 ⋅ 1 ⋅M3
L L L L
Din care rezultă, după efectuarea calculelor:

i =3
K ⋅ M1 + K2 ⋅ M 2 + K3 ⋅ M 3 ∑K
i =1
i ⋅Mi
KM = 1 = i =3
M1 + M 2 + M 3
∑M i =1
i
24
y y
dy
M1 K1
H1 M
2
K 12
y ⇔ M
H2
M3 K3 H2 H1
z z z
±0
x dx x x
L L
Fig.6.15. Echivalarea acviferului sub presiune “stratificat” (curgere paralelă cu stratificaţia) cu un acvifer sub presiune omogen
6.3.1.2.3. Acvifer sub presiune „stratificat” (curgere perpendiculară pe statificaţie)

Acviferele sub presiune neomogene de tip stratificat (Fig.6.16), în modelele matematice sunt
echivalate cu acvifere omogene, prin distorsiune parametrică.
Acviferul sub presiune neomogen stratificat compus din trei secvenţe litologice:
• secvenţa 1 cu lungimea L1 cu conductivitatea hidraulică K 1 ;
este echivalat cu un acvifer sub presiune omogen compus dintr-o singură secvenţa litologică:
• secvenţa (123) cu lungimea L = L1 + L2 + L3 cu conductivitatea hidraulică K m
Modelul matematic, pentru calculul lui K m în cazul unei curgeri perpendiculare pe stratificaţia se
obţine prin calculul reducerilor de sarcină piezometrică din acviferul neomogen stratificat cu grosime
M prin care este tranzitat acelaşi debitul unitar q ,
• în fiecare secvenţă:
H 0 − H1 L1
• secvenţa 1: q = K1 ⋅ ⋅ M ⇒ H 0 − H1 = q
L1 K1 ⋅ M
H − H2 L2
• secvenţa 2: q = K 2 ⋅ 1 ⋅ M ⇒ H1 − H 2 = q
L2 K2 ⋅ M
H − H3 L3
• secvenţa 3: q = K 3 ⋅ 2 ⋅ M ⇒ H2 − H3 = q
L3 K3 ⋅ M
• în acviferul omogen echivalent, cu conductivitatea K m :
H0 − H3 L
o secvenţa (123): q = K m ⋅ ⋅ M ⇒ H0 − H3 = q
L Km ⋅ M
Suma reducerilor de sarcină piezometrică care determinarea filtrarea debitului unitar prin
secvenţele 1, 2 şi 3 este egală cu reducerea de sarcină piezometrică în acviferul omogen echivalent,
cu conductivitatea K m :
H 0 − H 1 = (H 0 − H 1 ) + (H 0 − H 1 ) + (H 0 − H 1 )
Prin înlocuirea expresiilor reducerilor de sarcină piezometrică în relaţia de echivalenţă se obţine:
L L1 L2 L3
q =q +q +q
Km ⋅ M K1 ⋅ M K2 ⋅ M K3 ⋅ M
Din care rezultă, după efectuarea calculelor, formula de calcul pentru conductivitatea echivalentă:
i =3
L ∑Li =1
i
Km = = i =3
L1 L2 L3 Li
+ +
K1 K 2 L3 ∑K
i =1 i
26
y y
K2
H0 M K1 K3
H1 H2 ⇔ M
H3
H3 H0
z z z
L1 L2 L3
±0
x x
L L
Fig.6.16. Echivalarea acviferului sub presiune “stratificat” (curgere perpendicular pe stratificaţie) cu un acvifer sub presiune omogen
6.3.2.Curgere staţionară neconservativă, unidimensională
6.3.2.1. Acvifer omogen cu nivel liber
y w
C
dy
YC
h1
q2
y
H1 qx H3
q1 h2
H2
x3
z1 z z2
XC
±0
x
dx
x
L
Fig.6.17. Acvifer omogen cu nivel liber cu alimentare din infiltraţii
Debitul unitar q x la distanţa x de secţiunea 1 este format din debitul unitar q1 la care se
adaugă alimentarea din infiltraţii w pe suprafaţa dreptunghiulară x ⋅ 1 :
q x = q1 + w ⋅ x ⋅ 1
în care
dy
qx = −K ⋅ y ⋅
dx
Modelul diferenţial al curgerii neconservative plan-verticale cu nivel liber este:
28
dy
−K⋅ y⋅ = q1 + w ⋅ x
dx

• debitul unitar;
• poziţia punctului de cumpănă C ( X C , YC )
în minimum trei piezometre amplasate pe un aliniament perpendicular direcţia de curgere şi sunt:
• cotele nivelului piezometric: H 1 , H 2 , H 3
• distanţa dintre cele două piezometre: L, x3
Calculul debitului unitar presupune integrarea modelului diferenţial de două ori, utilizând ca
limite de integrare cele trei piezometre în care se cunoaşte sarcina piezometrică şi grosimea
acviferului:
h2 L L
• (P1P2): − K ⋅ ∫ y ⋅ dy = q1 ⋅ ∫ dx + w ⋅ ∫ x ⋅ dx
h1 0 0
h3 x3 x3
• ∫
h1
∫
(P1P3): − K ⋅ y ⋅ dy = q1 ⋅ dx + w ⋅ x ⋅ dx
0
∫
0
Cele două ecuaţii obţinute formează un sistem cu două necunoscute:

• Debitul unitar în secţiunea 1: q1
• Modulul de infiltrare: w
 h12 − h22 L2
 K ⋅ 2 = q1 ⋅ L + w ⋅ 2
 2 2 2
 K ⋅ h1 − h3 = q1 ⋅ x3 + w ⋅ x3
 2 2
Prin rezolvarea sistemului se obţin relaţiile de calcul pentru:
 h 2 − h22 h 2 − h32 
• Modulul de infiltrare: w = K ⋅ 1 − 1 
 L ⋅ (L − x3 ) x3 ⋅ (L − x3 )
K L
• Debitul unitar în secţiunea 1: q1 = ⋅ (h12 − h22 ) − w ⋅
2⋅ L 2
29
K L 
• Debitul unitar pentru orice secţiune x : q x = ⋅ (h12 − h22 ) − w ⋅  − x 
2⋅ L 2 
din cele două piezometre (de exemplu P1) şi o secţiune oarecare aflată la distanţa x , acolo unde
grosimea acviferului este y :
y x x
− K ⋅ ∫ y ⋅ dy = q1 ⋅ ∫ dx + w ⋅ ∫ x ⋅ dx
h1 0 0
în care înlocuind expresia debitului unitar q1 se obţine:
h12 − h22 w⋅ x
y = h12 − ⋅x+ ⋅ (L − x )
L K
Abscisa punctului de cumpănă a apelor subterane ( X C ) se obţine prin egalarea debitului

unitar în secţiunea X C cu zero:
L K  h − h2 
2 2
K L 
qXC = ⋅ (h12 − h22 ) − w ⋅  − X C  = 0 ⇒ X C = − ⋅  1 ⋅
2⋅L 2  2 w  2 ⋅ L 
Ordonata punctului de cumpănă a apelor subterane () se obţine din ecuaţia profilului

piezometric în care x se înlocuieşte cu valoare lui X C :
h12 − h22 w⋅ XC
YC = h12 − ⋅ XC + ⋅ (L − X C )
L K
30

6 Miscarea Apei Subterane 2017

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

6 Miscarea Apei Subterane 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

6. MIŞCAREA APEI SUBTERANE ...................................................................................................... 2

6. MIŞCAREA APEI SUBTERANE

Echivalarea mediului discontinuu (poros/ fisural) cu un mediu continuu se face prin

6.1. Caracteristici hidrofizice ale terenurilor/rocilor

6.1.2. Granulozitatea şi porozitatea

Granulozitatea terenurilor este

Tabelul 6.2. Porozităţi totale

Permeabilitatea este o caracteristică intrinsecă a formaţiunilor geologice dependentă de

Tabelul 6.4..Coeficienţi de permeabilitate (după

6.1.4. Coeficientul de înmagazinare

În cazul înmagazinării cu nivel liber ( h < M ) porozităţile n şi ne se menţin practic invariabile

În cazul înmagazinării sub presiune ( h = M ) variaţia greutăţii specifice, a porozităţii totale şi

Raportat la unitatea de grosime a acviferului coeficientul de înmagazinare poartă denumirea

Valorile coeficientului specific de înmagazinare sunt exprimate în [ 1 / L ] de regulă 1 / metru

6.2. Legea lui Darcy

Legea de mişcare a apei subterane-legea lui Darcy

6.2.1. Experimentul Darcy

V - viteză de filtrare/viteza lui Darcy/viteza aparentă:

se ajunge la forma sintetică a legii lui Darcy:

6.2.2. Sarcina piezometrică

Dacă sitemul de referinţă este reprezentat prin:

6.2.3. Conductivitatea hidraulică

Conductivitatea hidraulică (K) este un parametru complex determinat de:

Pentru o formaţiune geologică granulară cu permeabilitatea intrinsecă Kp, saturată cu un

Conductivităţile hidraulice ale formaţiunilor geologice saturate sunt în funcţie de granulozitatea

Tabelul 6.6. Valori medii ale conductivităţii hidraulice şi ale coeficientului de

Caracterizarea rocii ape cu mineralizaţie permeabilitate ( K p )

Tabelul 6.7. Permeabilităţi şi conductivităţi hidraulice ale depozitelor sedimentare

Pentru formaţiunile geologice nesaturate, valoarea conductivităţii hidraulice nu mai este o

Valoarea maximă a conductivităţii hidraulice se atinge la saturarea cu apă a formaţiunii.

Fig.6.4. Efectul sensului de variaţie al umiditãţii

Pentru conductivitatea hidraulică, în literatura de specialitate sunt echivalenţi termenii

6.2.4. Domeniul de valabilitate al legii lui Darcy

6.2.5. Generalizarea legii lui Darcy

Conceptul de mediu continuu permite operarea cu funcţii de punct şi câmpuri, în abordare

K - tensorul conductivităţii hidraulice

6.2.5.1. Heterogenitate graduală

6.2.5.2. Heterogeniate zonală

Schematizarea parametrică prin echivalarea mediului neomogen cu unul omogen se

Fig.6.7. Schematizarea prin distorsiune parametrică a conductivităţii hidraulice (K) a

Valoarea parametrului pentru mediul omogen echivalent se calculează cu relaţia:

K i - conductivităţile hidraulice ale subzonelor mediului neomogen;

di - distanţa parcursă prin mediul de conductivitate K i , măsurată paralel cu direcţia de curgere.

Fig.6.8. Schematizarea prin distorsiune parametrică a conductivităţii hidraulice(K) a unui

Schematizarea distribuţiei neomogene a conductivităţii hidraulice prin distorsiune

conduce la un acvifer omogen echivalent cu conductivitatea K şi lungimea mai mare decât a

Fig.6.10. Echivalarea unui acvifer neomogen cu un acvifer omogen prin

Schematizarea anizotropiei parametrice de tip ortotrop prin distorsiune geometrică conduce

6.3. Ecuaţii de mişcare ale apei subterane

Ecuaţiile de mişcare ale apei subterane se scriu ţinând seama de:

6.3.1.Curgere staţionară conservativă, unidimensională

6.3.1.1. Acvifere omogene

6.3.1.1.1. Acvifer cu nivel liber (culcuş orizontal)

Fig.6.12. Acvifer cu nivel liber omogen (culcuş orizontal)

Debitul unitar ( q ) la distanţa x de secţiunea (1) este:

Modelul diferenţial al curgerii permite calculul pentru:

h12 − h22 h2 − y2 h 2 − h22 h 2 − h22

6.3.1.1.2. Acvifer sub presiune (grosime constantă)

Fig.6.13. Acvifer sub presiune, omogen, cu grosime constantă şi culcuş orizontal

Debitul unitar ( q ) la distanţa x de secţiunea (1) este (Fig.6.13):

Modelul diferenţial al curgerii permite calculul pentru:

6.3.1.2. Acvifere neomogene

6.3.1.2.1. Acvifer cu nivel liber cu variaţie liniară a conductivităţii hidraulice