De ce sunt pedagog?

Dacă e să răscolim filele amintirilor din copilărie, neapărat pe

una din ele vom găsi schițat portretul primei învățătoare. Ființa cea
mai nobilă, sinceră și blândă, care a plantat sămânța educaței în
fiecare din noi. Tot ea zicea că orice vis devine realitate dacă vine
din adâncul inimii. Anume prima învățătoare a trezit în mine
ardoarea de a fi la fel ca ea, de a cultiva încredere și demnitate în
fiecare copil. Odată cu trecerea anilor, am întălnit în calea mea cei
mai iscusiți și devotați profesori, care m-au inspirat și m-au format
ca personalitate. Datorită lor, astăzi sunt ceea ce am visat să fiu de
mic copil. Nu, nu sunt artist, jurist, contabil, actor, medic, sau
sculptor, eu sunt pedagog. Odată ce am luat această decizie mi-am
asumat o doză maximă de responsabilitate, deoarece noi,
pedagogii, lucrăm cu cea mai valoroasă materie primă – ființa
umană. Da, eu am ales să simt bucuria și tristețea fiecărui copil, să-
i ghidez și să-i inspir, să le cresc aripile pentru cel mai important
zbor al lor – viața.
Astăzi, citez cu fermitate cuvintele spuse de Confucius „Alege
un job pe care il iubești și nu va trebui să muncești nici măcar o zi
din viața ta.” Asemeni unui veșmânt, pedagogia m-a cuprins în
totalitate, iar fiecare zi de lucru, pentru mine, este o nouă
oportunitate să fac lumea de mâine mai bună. Eu sunt pedagog și
sunt mândră de ceea ce sunt!