ROLUL GRUPURILOR ÎN ORGANIZAŢII

DEFINIŢIE
Grupul reprezintă un ansamblu de două sau mai multe persoane care lucrează împreună pentru
atingerea unor obiective comune.

TIPURI
Grupuri formale – create de structura organizaţiei pentru atingerea unor scopuri; persoanele
sunt desemnate să facă parte din grup
Grupurile informale – create pentru satisfacerea nevoilor sociale ale persoanelor; apartenenţa
la grup este voluntară

AVANTAJELE UTILIZĂRII GRUPURILOR

Permit realizarea unor sarcini complexe
Stimulează creativitatea şi generarea de noi idei
Acţionează ca un mecanism de coordonare care integrează diversele părţi ale unei organizaţii
Facilitează rezolvarea de probleme
Implementează deciziile
Permit întărirea culturii organizaţionale

FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA GRUPURILOR – MODELUL TUCKMAN

STADIUL FORMĂRII
STADIUL FURTUNII
STADIUL STABILIRII NORMELOR
STADIUL PERFORMANŢEI
FORMAREA
Primul stadiu
Introduceri, prezentări, enunţarea obiectivelor grupului
Oamenii se comportă formal, rezervat
FURTUNA
Oamenii ajung să se cunoască
Apare lupta pentru ocuparea poziţiilor în grup
Adesea este un stadiu în care apar conflicte interpersonale şi competitivitate ridicată
Dacă este bine gestionat, grupul se transformă într-o echipă eficientă
Dacă nu este bine gestionat, grupul se fragmentează şi tensiunile subzistă

STABILIREA NORMELOR
Oamenii se orientează din ce în ce mai mult pe realizarea sarcinii
Apar semne de cooperare şi atenţie faţă de ceilalţi
Se stabilesc reguli de interacţiune socială
PERFORMANŢA
Structurile şi procedurile sunt stabilite
Dacă stadiile anterioare au fost parcurse cu succes, sunt clarificate atât aspectele legate de
sarcină, cât şi cele sociale
Membrii grupului se susţin unii pe alţii, sunt flexibili, au încredere unii în alţii
CARACTERISTICILE GRUPURILOR
STRUCTURA GRUPULUI
- structura rolurilor
- structura de comunicare

NORMELE GRUPULUI

COEZIUNEA GRUPULUI

LUAREA DECIZIILOR

Roluri în cadrul grupului

Rolul reprezintă un set de aşteptări şi obligaţii de a acţiona în moduri specifice în anumite
contexte
Rolurile se distribuie în faza de formare a grupului
Alocarea rolurilor în grup
Depinde de:

Factori funcţionali:
Sarcinile care trebuie îndeplinite
Statutul persoanelor
Influenţa sau autoritatea membrilor
Poziţia în reţeaua de comunicare

Factori personali:
Personalitate
Atitudini
Abilităţi

Tipuri de roluri
Specialistul sau liderul sarcinii – se asigură că grupul îndeplineşte sarcina
Liderul socio-emoţional – asigură împlinirea nevoilor emoţionale ale membrilor
Gardienii – protejează grupul de presiuni externe
Cercetaşii – menţin contactul cu mediul şi obţin informaţii relevante
Ambasadorii – reprezintă grupul în afară şi adesea negociază cu alte grupuri
PATTERNURI ŞI REŢELE DE COMUNICARE ÎN GRUP
Reţea de comunicare descentralizată, interdependenţă ridicată, utilă în sarcini complexe

Reţea de comunicare centralizată, eforturi independente, utilă în sarcini simple

Reţea de comunicare restricţionată, subgrupuri în dezacord, încetineşte realizarea

sarcinilor

NORMELE GRUPULUI
Constituie un cod de conduită
Fac interacţiunile predictibile
Proiectează imaginea grupului dincolo de graniţele sale
Facilitează supravieţuirea grupului
Evită perturbările funcţionării grupului
Tipuri de norme

Norme legate de rezultate

Norme legate de mijloace
Exemple:
-Norme organizaţionale
-Norme legate de realizări
-Norme legate de sprijinul reciproc
-Norme legate de schimbare
Norme pozitive şi norme negative

COEZIUNEA GRUPULUI
Măsura în care membrii grupului sunt atraşi de grup şi motivaţi să-şi păstreze apartenenţa la el
Influenţată de factori:
-De grup
-De mediu
-Organizaţionali
Factori de grup
Asemănările dintre membri
Succesele trecute
Frecvenţa interacţiunilor
Fluctuaţia membrilor
Mărimea grupului
Criteriile de apartenenţă la grup
Factori de mediu
Izolarea grupului
Ameninţările externe percepute
Auto-evaluarea favorabilă
Recompensele
Factori organizaţionali
Organizarea formală
Conducerea
Politicile şi practicile organizaţionale
Pedepsele şi recompensele
Efecte ale coeziunii grupurilor
Nivel superior de realizare a obiectivelor grupului
Nivel mai înalt de satisfacţie şi energie
Moral ridicat
Reducerea problemelor comportamentale
Potenţiale efecte nedorite ale coeziunii
Riscul ca grupul să se opună introducerii unor norme
Riscul ca grupul să se opună schimbărilor
Riscul conflictelor inter-grupuri
În anumite condiţii, riscul luării unor decizii eronate
LUAREA DECIZIILOR ÎN GRUP
Are avantaje când există timp suficient şi implementarea deciziei implică acceptarea şi
implicarea tuturor
Grupul tinde să ia decizii corecte, aplicabile
Decizia luată de grup este mai bună decât cea pe care ar lua-o un membru mediu al grupului,
dar mai puţin bună decât cea pe care ar lua-o cel mai bun membru al grupului dacă ar lucra singur

Procese care pot afecta decizia în grupurile coezive

– Asumarea riscurilor
Tendinţa de asumare a unor riscuri mai mari decât şi-ar asuma fiecare membru al grupului
prin:
-Valorizarea riscului
-Difuzia responsabilităţii
-Familiarizarea cu riscul
-Efectul liderului
- Groupthink (Irving L. Janis)
"Daca toţi avem aceeaşi opinie înseamnă că cineva nu gândeşte" - generalul George Patton
Afectarea deciziei grupului datorită faptului că nevoia de unanimitate depăşeşte motivaţia de
evaluare realistă a consecinţelor deciziei
Fenomenul apare în grupurile cu înalt nivel de coeziune şi o istorie plină de succese
remarcabile
Alţi factori favorizanţi: izolarea grupului, prestigiul ridicat, prezenţa unui lider puternic care
promovează o soluţie preconcepută

Simptome ale groupthink

Iluzia invulnerabilităţii
Pretenţia de moralitate superioară
Stereotipurile negative faţă de oponenţi
Auto-cenzura
Iluzia unanimităţii
Protejarea membrilor de informaţiile contradictorii
Presiunea directă

Cum se poate evita fenomenul groupthink

Fiecărui membru al grupului i se atribuie sarcina de evaluator critic.

Liderul evită să se pronunţe în favoarea unui anumit curs al acţiunii.
Se creează subgrupuri care lucrează la rezolvarea aceleiaşi probleme.
Membrii grupului sunt încurajaţi să discute cu persoane din afara grupului şi să primească
informaţii şi opinii
Experţi din afara grupului sunt invitaţi să observe şi să-şi exprime opiniile.
Un membru al grupului primeşte rolul de “avocat al diavolului” la fiecare şedinţă.
Se elaborează scenarii alternative referitoare la intenţiile oponenţilor.
După ce se ajunge aparent la consens, se mai organizează o întâlnire, a doua şansă de evaluare
a deciziei.