1 Electroalimentare 2 - proiect

1. Tema proiectului de Electroalimentare:

Să se proiecteze trei surse stabilizate de tensiune continuă, conform cerințelor

următoare:

 o sursă stabilizată cu componente discrete, în configurație serie;

 o sursă stabilizată cu circuit integrat specializat, LM723;
 o sursă stabilizată cu circuit integrat specializat, în comutație (conform
temei individuale).

Parametrii de pornire pentru calculul surselor vor fi următorii:

 se consideră Z, ziua nașterii și L, luna nașterii studentului.

 alimentare monofazată, cu frecvenţa de 50 Hz, cu tensiune sinusoidală
cu valoare nominală de 220V, având variaţii admise de -15%…+10% din
valoarea nominală;
 pentru sursa cu componente discrete: tensiunea de ieșire U0, curentul
de ieșire I0 se vor calcula după formula:

U0 = 10 + Z/2 [V]

I0 = 50 + L*5 [mA]

 pentru sursa cu circuit integrat LM723: tensiunea de ieșire V S Max ,

curentul de ieșire IS Max se vor calcula după formula:

VS Max = 10 + Z/2 [V]

IS Max = 50 + L*5 [mA]

În funcție de valorile VS Max și IS Max se va alege una din schemele din figurile 3.3,
3.4 sau 3.5.

 pentru sursa cu circuit integrat în comutație:

Vin Max = 10 + Z/2 [V]

Vin Min = 8 + Z/3 [V]

Vout = 3 + Z/5 [V]

Iout = 1 + L/12 [A]

 sursele vor fi protejate la supratensiuni și/sau supracurenți;

 temperatura mediului ambiant: 30°C
2 Electroalimentare 2 - proiect
Proiectul va trebui să conţină:

 memoriu de calcul, cuprinzând toate etajele proiectate;

 schema electrică pentru fiecare stabilizator, pe care se vor trece valorile
componentelor rezultate în urma calculelor;
 nomenclatoarele de componente: denumirea componentei, codul
acesteia, valoare, dimensiuni;
 desenul cablajului imprimat (realizat de mână), pentru una din
schemele cu circuit integrat;
 răspunsuri la întrebări (scrise de mână);
 bibliografie.

Bibliografie recomandată:

 I. Ristea, C.A. Popescu, Stabilizatoare de tensiune, Editura Tehnica,

Bucureşti, 1983
 Mircea A. Ciugudean, Stabilizatoare de tensiune cu circuite integrate
liniare. Dimensionare, Editura de Vest, Timişoara, 2001
 Mihai Dincă, Electronică. Manualul studentului, Vol I şi II
 Agenda radio-electronistului
 Cursurile de Electroalimentare şi Dispozitive electronice
 www.datasheet.com
3 Electroalimentare 2 - proiect
2. Sursa de alimentare nestabilizată
2.1. Etajul de redresare şi filtrul de netezire

Se va folosi un etaj de redresare dublă alternanţă în punte cu filtru capacitiv.

Filtrul de netezire capacitiv este suficient deoarece după acesta urmează un
stabilizator de tensiune.

Filtrarea capacitivă constă în conectarea unui condensator C în paralel, pe

ieşirea redresorului, cu respectarea polarităţii în cazul condensatoarelor polarizate
(electrolitice). Condensatorul se va încărca pe porțiunea crescătoare a
semialternanței, pe porțiunea descrescătoare fiind cel care furnizează curentul de
sarcină. Tensiunea pe acesta se reface pe porțiunea crescătoare a următoarei
semialternanțe. Această variație a tensiunii se numește riplu (UZ) și depinde de
mărimea condensatorului şi de mărimea curentului folosit de sarcină.

Forma tensiunii de la ieșire, cu și fără filtru de netezire, este ilustrată în figura

următoare:
4 Electroalimentare 2 - proiect
O particularitate importantă a filtrării capacitive constă în faptul că, în
absenţa consumatorului (cu ieşirea în gol), tensiunea de ieşire este egală cu valoarea
de vârf a pulsurilor, depăşind astfel de √ 2 ori valoarea eficace a tensiunii alternative
care se redresează. De exemplu, dacă transformatorul furnizează în secundar o
tensiune de 10V (valoare eficace), valoarea de vârf a pulsurilor este de
√ 2∙ 10 V =14,1 V , neglijându-se căderile pe diode. Prin filtrare capacitivă, tensiunea în
gol la ieşirea redresorului va fi, deci, de cca. 14V.

Tensiunea minimă de la ieşirea redresorului cu filtru de netezire se alege astfel

încât sa fie mai mare decât suma dintre tensiunea de ieşire U0 şi căderile de tensiune
pe celelalte blocuri înseriate între filtrul de netezire si ieșirea stabilizatorului (de
exemplu Elementul Regulator Serie). Deci:
U C ≥U 0+ U stab

Se consideră valoarea riplului: U Z =U 0 /6.

Rezultă că valoarea de vârf a tensiunii redresate va fi: U ¿ =U C +U Z.

Tensiunea în secundar va trebui însă să fie mai mare, datorită pierderii pe cele
două diode prin care circulă curentul. Tensiunea de deschidere a unei diode cu
siliciu (în mod normal 0,6...0,7V) se apropie de 1V la curenţi mari.

Deci tensiunea efectivă în secundar va avea valoarea de vârf:

U C +U Z +2 U D
U S=
√2
Puntea redresoare conţine diode identice. Acestea sunt alese în funcţie de
curentul care trece prin ele, și anume I0, precum și de tensiunea inversă maximă,
VRRM (se poate aproxima cu valoarea tensiunii US).

Pentru ca în timp de o semiperioadă (Δt = 10ms) condensatorul să se descarce

cu ΔU = UZ sub un curent I0, capacitatea acestuia trebuie să aibă valoarea:

∆Q I 0 ∙ ∆ t
C= = [F]
∆U UZ

Tensiunea maximă pe care trebuie să o suporte condensatorul trebuie să fie

mai mare decât Ured.

Atenție! Pentru toate componentele electronice se caută valorile standard,

apropiate de valorile rezultate din calcule, în foile de catalog, în funcție de domeniul
de toleranță și tensiunea de lucru (dacă este cazul).
5 Electroalimentare 2 - proiect
2.2. Transformatorul

Datele de pornire cunoscute pentru calculul transformatorului de reţea sunt:

U P=220 V , U S , I 0 .

Puterea totală în secundar va fi:

PS =U S ∙ I 0 ∙ 1,1∙ 1,2 [ W ]

unde 1,1 şi 1,2 sunt coeficienţi de siguranţă ai tensiunii de ieşire şi ai redresării.

Puterea totală în primar va fi:

P P=PS ∙ ( 1+ PFe + P Cu ) [ W ]

unde PFe = 0,035 reprezintă pierderile în miezul magnetic, iar P Cu = 0,045 reprezintă
pierderile în conductoarele de cupru.

Calculul ariei secțiunii miezului se face pentru frecvenţa f = 50Hz după

formula:

50 ∙ PP
S Fe ≥ ( 1,4 …1,9 )
√ f
[ cm2 ]

unde valori mai reduse ale coeficientului se adoptă pentru puteri mai mici (de
ordinul câţiva wați).

Numărul de spire pe volt (necesar pentru a se obţine cu o tensiune de 1V, o

anumită inducţie maximă B) pentru înfăşurarea primară se calculează după formula:

104 sp
wP=
4,44 ∙ f ∙ B ∙ S Fe V [ ]
unde inducţia magnetică B = 0,8...1,2T (recomandându-se valoarea superioară
pentru puteri mai mici).

Numărul de spire pe volt pentru înfăşurarea secundară se calculează după

formula:

sp
w S =w P ( 1+ P Fe ) [ ] V

Numărul de spire în înfăşurarea primară va fi: n P=w P ∙ U P

Numărul de spire în înfăşurarea primară va fi: n S=wS ∙ U S

Diametrul conductoarelor de bobinaj se calculează după formula, alegându-se

valori standardizate, prin rotunjire superioară față de valoarea rezultată din calcul:
6 Electroalimentare 2 - proiect
I I
√ √
d P ≥ 1,13 P [ mm2 ] și d S ≥ 1,13 S [ mm 2 ]
J J

A
unde J=2 este densitatea de curent admisibilă a conductoarelor de cupru.
mm2

Se alege un transformator cu tole de tip E+I.

Se determină dimensiunea tolelor, alegându-se valori standardizate, prin

rotunjire superioară față de valoarea rezultată din calcul, după formula:

a=( 3,7 … 4,4 ) √ S Fe [ mm ]

Se determină grosimea pachetului de tole:

100 S Fe
b= [ mm ]
2a

Se verifică dacă bobinajele încap în fereastra transformatorului, prin

verificarea factorului de umplere:

nP d 2P +nS d 2S
F u=
3 a2

Dacă Fu < 0,3 (rămâne spaţiu nefolosit în fereastră) se pot micşora SFe sau a.

Dacă Fu > 0,41(bobinajul nu încape în fereastră) se cresc mărimile SFe sau B.

Se alege grosimea tolei g = 0,35mm şi rezultă numărul de tole:

b
nr tole =
g
7 Electroalimentare 2 - proiect
3. Sursă de alimentare stabilizată, cu componente discrete
3.1. Stabilizator parametric cu tranzistor serie

Stabilizatoarele de tensiune controlează și reglează în mod continuu nivelul

tensiunii de ieșire. Componenta principală este elementul regulator serie (ERS) care
este elementul de execuţie al schemei. Este format dintr-un tranzistor sau grup de
tranzistoare bipolare și are următoarele roluri:

 menţine tensiunea de ieşire la nivelul specificat, sub controlul

amplificatorului de eroare;
 furnizează curentul de ieşire;
 reduce sau blochează curentul la ieşire la acţionarea circuitelor de
protecţie;
 micşorează rezistenţa serie a stabilizatorului.

Pentru configurația serie se folosește un tranzistor bipolar în serie cu sarcina,

cu rolul de a amplifica curentul furnizat de un stabilizator parametric simplu, realizat
de obicei cu o diodă zener. Funcţionarea unui stabilizator parametric se bazează pe
capacitatea diodei Zener de a menţine tensiunea constantă la bornele sale într-un
domeniu dat (numit domeniu de stabilizare). Performanţele de stabilizare a tensiunii
de ieşire, asigurate de un astfel de stabilizator, sunt strict determinate de
caracteristica tensiune-curent a diodei folosite.

Rezistența RB are rol de limitare a curentului prin dioda zener (rezistență de

balast) și de polarizare a bazei tranzistorului.

3.2. Stabilizator cu reacție cu tranzistor serie

Stabilizatorul cu reacţie se bazează pe utilizarea unei scheme de amplificator

cu reacţie negativă. În acest caz tensiunea de ieşire se menţine constantă printr-un
proces de reglare automată la care tensiunea de ieşire sau o fracţiune din ea se
compară cu o tensiune de referinţă. Semnalul diferenţă, numit şi de eroare, este
8 Electroalimentare 2 - proiect
amplificat şi comandă elementul regulator serie pentru a restabili valoarea prescrisă
a tensiunii de ieșire.

Stabilizatoarele de tensiune realizate cu amplificatoare operaţionale (AO) sunt

stabilizatoare cu componente discrete la care ca amplificator de eroare se foloseşte
un amplificator operaţional în configuraţie ne-inversoare. Pe intrarea ne-inversoare
se aplică tensiunea de referinţă, obţinută de la un stabilizator parametric, iar pe
intrarea inversoare se aplică o fracţiune din tensiunea stabilizată, obţinută de la un
divizor al tensiunii de ieşire. AO având amplificarea în buclă deschisă foarte mare,
lucrează astfel încât potenţialul bornei inversoare să fie mereu egal cu cel al bornei
ne-inversoare. Orice abatere a tensiunii de ieşire care determină o dereglare a
acestei egalităţi înseamnă apariţia unei tensiuni diferenţiale, de o anumită
polaritate, în funcţie de sensul de variaţie a tensiunii de ieşire (creştere sau
micşorare).

De exemplu, o scădere a tensiunii de ieşire determină apariţia unei tensiuni

diferenţiale pozitive, care înseamnă o creştere a curentului de ieşire al AO, faţă de
situaţia anterioară modificării tensiunii de ieşire. In acest fel creşte şi intensitatea
curentului de comandă în baza tranzistorului regulator. Ca urmare tensiunea
colector-emitor a acestuia scade iar tensiunea de ieşire revine la valoarea U0.

Alegerea amplificatorului operațional

Amplificatorul operațional este unul de uz general și se va alege astfel încât să

poată fi alimentat cu tensiunea UC min de la intrarea stabilizatorului.

Alegerea tranzistorului

Căderea de tensiune pe tranzistor între colector și emitor, atunci când acesta

se află în saturație se va considera a fi U CE sat =0,5 V =U stab. Prin urmare, ținând cont de
variațiile tensiunii de rețea se determină:
9 Electroalimentare 2 - proiect
U C min =U 0 +U stab

U C max =U C min + 25 % U C min

Pentru a putea alege tranzistorul din componența elementului regulator serie

avem nevoie de trei parametri:
U CE 0=U C max −U 0

I C max=I 0

P D max =U CE0 ∙ I C max

Alegerea diodei zener

Pentru acest tip de stabilizator, valoarea tensiunii de stabilizare a diodei zener

se alege astfel încât să fie mai mică decât tensiunea de ieșire U0.

Diodele Zener cu tensiuni sub 5 V, au un coeficient de variaţie al tensiunii cu

temperatura, de valoare negativă, iar cele peste 6 V, au coeficient pozitiv. Prin
urmare, dacă este posibil, pentru a obține o stabilitate mai bună a tensiunii cu
temperatura, se va alege o diodă zener în plaja de tensiuni 5...6V.

Calculul rezistențelor

Rezistența R1 are rol de limitare a curentului prin dioda zener (rezistență de

balast). Valoarea ei se calculează cu următoarea formulă (considerând curentul
absorbit de intrarea ne-inversoare ca fiind neglijabil):
U C min −U Z
R 1= ,
I Zm

unde IZm este curentul minim prin dioda zener (din foaia de catalog).
10 Electroalimentare 2 - proiect
Se calculează curentul maxim prin diodă și puterea maximă disipată de
aceasta, atunci când tensiunea de la intrare are valoarea maximă:
U C max−U Z
I Z max = < I ZM
R1

P DZ =U Z ∙ I Z max < Pmax ,

unde IZM este curentul maxim prin diodă, Pmax este puterea maximă pe diodă, acestea
găsindu-se în foaia de catalog a acesteia. Dacă cel puțin una din condiții nu este
verificată se alege o diodă zener de putere mai mare și se refac calculele anterioare.

Condiția de echilibru a stabilizatorului, când tensiunea de ieșire are valoarea

U0 este:
U +¿=U −¿¿ ¿

Tensiunea pe intrarea ne-inversoare este U +¿=U ¿, iar tensiunea pe intrarea

Z

inversoare este tensiunea de pe rezistența R3 ce se obține din formula divizorului de

tensiune:
U R3
−¿=U 0 ¿
R2 +R3

Rezultă, deci:

R2
( )
U 0 = 1+ U
R3 Z

I0
Se consideră curentul prin divizorul de tensiune ca fiind I D = , ce
100
traversează ambele rezistențe (curentul absorbit de intrarea inversoare este
neglijabil). Rezultă, astfel:
U0
R2 + R3=
ID

Din cele două relații se determină valorile rezistențelor R2 și R3.

3.3. Configurația Darlington

Stabilizarea tensiunii la ieșire se menține atâta timp cât amplificatorul

operațional este capabil să furnizeze curentul necesar polarizării elementului
regulator serie.
11 Electroalimentare 2 - proiect
Se va calcula IB folosind formula:
IC I0
I B= ≅
βT βT
1 1

Factorul de amplificare β T se alege din foaia de catalog a tranzistorului, la

1

valoarea minimă din domeniul specificat.

Dacă IB este mai mare decât curentul maxim de ieșire al AO, putem micșora
acest curent de bază necesar cu ajutorul unui etaj Darlington.

Cel de-al doilea tranzistor se alege folosind aceleași trei condiții:

U CE 0=U C max −U BE T 1−U 0

I0
I C max=
β minT 1

P D max =U CE0 ∙ I C max

În această situație, curentul de bază al ERS va fi curentul de bază al

tranzistorului T2:
I0
β minT 1 I0
I B ERS =I B T 2= =
β minT 2 β min T 1 ∙ β minT 2

3.4. Radiatorul

Radiatorul are rolul de a disipa căldura disipată de elementul regulator serie.

Circuitul termic al puterii disipate de tranzistor, de la nivelul joncțiunii și până când
căldura este degajată în mediul ambiant este reprezentat în figura de mai jos.
12 Electroalimentare 2 - proiect

Parametrii principali care influenţează transferul de căldură sunt:

 Rth j-c: rezistenţa termică de transfer între joncţiune şi capsulă.

 Rth c-r: rezistenţa termică de transfer între capsulă şi radiator.
 Rth r-a: rezistenţa termică de transfer între radiator şi mediul ambiant.
 Rth j-a: rezistenţa termică de transfer între joncţiune şi mediul ambiant.

PDmax este puterea maximă disipată de tranzistorul de putere al ERS.

Se va folosi un radiator din tablă de aluminiu de grosime d (1...10mm).

TJmax (temperatura maximă a joncţiunii) şi Rth j-c se vor găsi în foaia de catalog a
tranzistorului de putere ales.

Temperatura mediului ambiant va fi între 15...30°C.

T Jmax
Rth j−a =
T amb

200 … 275
Rth c−r=
AC

Rth j−a =R th j−c + R thc−r + R thr −a ⟹ Rth r−a

Aria radiatorului se află din formula:

1
A=650 m 4
[ cm2 ] ,
R thr −a−33 √m
√ λd
unde m este un coeficient de culoare şi poziţie a radiatorului, iar λ este
conductivitatea termică (210W/ºC pentru aluminiu şi 280W/ºC pentru cupru).

Coeficientul m se alege din următorul tabel:

13 Electroalimentare 2 - proiect
Poziţie: Orizontală Verticală
Culoare: naturală neagră naturală neagră
m 1 0,5 0,85 0,43

În funcţie de tipul capsulei tranzistorului de putere din ERS se va determina

aria suprafeţei de contact dintre capsulă şi radiator (AC) în mm2.

3.5. Elemente de protecţie

Protecţia la supracurenți

Este realizată prin intermediul siguranţelor fuzibile F1, F2, F3 şi F4.

Dacă aparatul lucrează cu conductor de împământare se vor amplasa

siguranţe pe ambele fire de alimentare. F1 şi F2 sunt conectate în primarul
transformatorului şi au valoarea de 1,5Ip, unde Ip este curentul nominal din primarul
transformatorului.

F3 protejează la supracurent toate elementele conectate în secundarul

transformatorului. Valoarea ei va fi de 1,5I0. Siguranţele vor fi de tip lent.

F4 este o siguranţă ultrarapidă inserată pentru a decupla alimentarea

stabilizatorului în cazul în care este acţionată protecţia cu tiristor. Valoarea ei va fi
de 1,5I0.

Protecţia la supratensiune

Se realizează pentru intrare şi pentru ieşire, iar supratensiunile ce pot apare

pot fi de durată, sau scurte (impuls).

Protecţia la impulsuri scurte pe intrare se face cu filtrul R4C2.

Dioda D6 protejează la tensiuni inverse ce pot apare la înserierea mai multor

surse, sau datorită unor sarcini inductive.
14 Electroalimentare 2 - proiect
Condensatoarele C4 şi C5 absorb supratensiuni în impuls şi micşorează
impedanţa de ieşire a sursei. Pentru frecvenţe joase şi medii protecţia este asigurată
de condensatorul electrolitic, iar la frecvenţe înalte, protecţia este asigurată de cel
ceramic.

Protecţia la supratensiuni în regim permanent se face prin scurtcircuitare şi

este asigurată de tiristorul Th. La apariţia unei supratensiuni pe ieşire, dioda D7 din
ieşirea stabilizatorului se deschide şi amorsează tiristorul, scurtcircuitând punctul de
intrare în stabilizator şi distrugând fuzibilul F4 datorită supracurentului produs.
Amorsarea la impulsuri foarte scurte de tensiune a tiristorului este împiedicată de
filtrul R5C3.

Condiţiile pentru alegerea tiristorului sunt:

U AK ≥1,1 U ¿
{ I A =2 I 0

După alegerea tiristorului se găsi în foaia de catalog a acestuia valoarea

tensiunii de amorsare VGT. În funcție de aceasta se va alege dioda zener:
U D ≅ 1,2 ( U 0−V ¿ )
7

Filtrul R4C2 va avea valorile:

R4 = 47 []

C2 = 100 [nF]

Filtrul R5C3 va avea valorile:

R5 = 220 []

C3 = 100 [μF]

Dioda D6 se alege astfel încât VRRM > U0 şi ID > I0.

Condensatorul C4 este de 470 [μF].

Condensatorul C5 este de 0,1 [μF].

15 Electroalimentare 2 - proiect
4. Sursă de alimentare stabilizată în comutație
4.1. Accesul la WEBENCH® Power Architect

Pentru proiectarea unei surse stabilizate în comutație se va utiliza aplicația

online WEBENCH® Power Architect creată de compania Texas Instruments.

Înainte de accesarea aplicației este necesară crearea unui cont de utilizator pe

situl www.ti.com dând clic pe my.TI Login în colțul din dreapta sus al paginii.

Pentru a porni aplicația se accesează următoarea adresă:

http://www.ti.com/ww/en/analog/webench/power_architect.shtml

Se completează cerințele sursei ce trebuie proiectată și se dă clic pe Start

Design (sau pe Show Recommended Power Management ICs, dacă după încărcarea

aplicației se dă clic pe butonul ).

16 Electroalimentare 2 - proiect

4.2. Fereastra Visualizer

Pe baza cerințelor sursei, în fereastra următoare sunt afișate următoarele:

 Soluțiile găsite de aplicație. În acest tabel sunt afișate detalii despre

circuitul integrat utilizat, amprenta totală (spațiul ocupat) a
componentelor electronice din schema sursei, costul total al sursei
(BOM – Bill Of Materials), randamentul sursei, numărul de componente,
frecvența de funcționare ș.a. Dacă se dă clic pe numele circuitului
integrat se poate accesa pagina de internet a acestuia, unde se găsește
și foaia de catalog.
17 Electroalimentare 2 - proiect
 Graficul Randament vs. Amprentă vs. Cost în care sunt reprezentate pe
axa y dimensiunea amprentei, pe axa x randamentul sursei, iar
dimensiunea cercului reprezentând costul. Pentru a obține o sursă
eficientă și cât mai mică fizic este bine să se aleagă dintre cele aflate în
zona verde din colțul din dreapta-jos al graficului. Selectarea uneia din
surse se poate face direct din grafic, dând click pe cercul acesteia.

 Uneltele pentru filtrarea soluțiilor.

18 Electroalimentare 2 - proiect
WEBENCH Optimizer permite adaptarea soluțiilor în funcție de cea mai
importantă caracteristică a acesteia, alegându-se fie o amprentă mică a sursei, fie
cel mai mic cost, fie un randament ridicat.

Change Inputs permite modificarea cerințelor sursei.

Feature Filters filtrarea soluțiilor propuse de aplicație în funcție de diverși

parametri ai circuitelor integrate utilizate.

Filter Results permite filtrarea soluțiilor propuse prin selectarea unui domeniu
țintă al unor caracteristici cheie ai surselor (randament, amprentă, cost, număr de
componente, frecvență ș.a.).

După ce se alege una din soluțiile propuse se dă clic pe butonul

corespunzător.

4.3. Fereastra Summary

În fereastra următoare sunt afișate următoarele:

 Optimization Tuning permite adaptarea soluției în funcție una din cele

trei caracteristici considerată cea mai importantă.

 Charts permite realizarea de grafice în funcție de curentul de ieșire și

valorile minimă, medie și maximă a tensiunii de intrare. Dând clic în
această fereastră se pot vizualiza graficele selectate (cele inițiale).
Pentru a vizualiza alte grafice se dă clic pe butonul și
se bifează în listă graficele dorite, apoi se dă clic pe Save.
19 Electroalimentare 2 - proiect

 Schematic permite vizualizarea schemei sursei, cu valorile tuturor

componentelor. Acestea pot fi schimbate dând click pe componenta
dorită, apoi pe butonul Edit și se alege o alta din lista afișată.
20 Electroalimentare 2 - proiect
 Operating Values afișează o listă cu parametrii de funcționare ai sursei,
pentru punctul de operare selectat (tensiune de intrare și curent de
ieșire).

 Bill of Materials afișează lista completă a componentelor electronice

folosite în schemă, împreună cu detaliile importante ale acestora.
21 Electroalimentare 2 - proiect
Ferestrele prezentate pot fi accesate și cu ajutorul butoanelor din partea de
sus.

Aplicația permite și efectuarea de simulări electrice și termice, precum și

tipărirea sau exportarea schemei sursei în diferite formate CAD.

4.4. Mod de lucru

1) Se introduc datele de pornire calculate în tema proiectului.

2) Se alege una din soluțiile propuse de aplicație prin selectarea ei din
zona verde (cea mai mică și mai eficientă), cu aprobarea îndrumătorului
de proiect.
3) Se vor include în proiect schema sursei, graficele pentru eficiența sursei,
puterea de ieșire și puterea disipată maximă, tabelul cu valorile
parametrilor de funcționare ai sursei, tabelul cu lista de componente
electronice folosite în sursă, împreună cu detaliile importante ale
acestora.
4) Din foaia de catalog a circuitului integrat utilizat se vor extrage (și
traduce) descrierea acestuia, schema bloc internă, mod de funcționare,
tipuri de protecții, formule de calcul pentru componentele electronice
utilizate în schemă.