CAPITOLUL II - ÎNGRIJIRI GENERALE DE NURSING

2.1. Internarea pacientei în spital

Primirea bolnavelor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei reprezintă
un moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavelor.Atitudinea asistentei
trebuie să fie principală şi tovărăşească faţă de bolnave independent de starea lor
socială.Din potrivă ea trebuie să acorde o mai mare atenţie tocmai a celor bolnave
care necesită, fie prin gravitatea bolilor, fie prin gradul lor mai scăzut de cultură, o
preocupare mai atentă şi mai sistematică.
Bolnava adusă în secţie va fi dirijată într-unul dintre saloane.Repartizarea ei
va fi în funcţie de boală, gravitatea bolii şi strarea în care se găseşte, tinând seama
atât de interesele bolnavei nou internată, cât şi de interesele celorlalte
bolnave.Bolnavele inconştiente, comatoase, cu excitaţii psihomotorii, cele cu
incontinenţă de materii fecale şi urină, precum şi cele suspecte de boli infecţioase
vor fi repartizate în rezerve.
Pacienta va fi condusă de asistentă în salon unde i se va arăta patul.Cu
această ocazie, asistenta îi va prezenta colegele de cameră creând de la bun început
o atmosferă caldă între bolnavele vechi şi cea nou intrată.
Scopul spitalizării bolnavelor, în majoritatea cazurilor este vindecarea.Pentru
a realiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de
apărare şi regenerare a organismului şi scoaterii lui de sub eventualele influenţe
nocive ale mediului înconjurător.Funcţiile întregului organism sunt controlate de
scoarţa cerebrală.Activitatea sistemului nervos central realizează unitatea
indisolubilă a organismului, precum şi legăturile lui cu mediul înconjurător, prin
excitaţiile pornite de la terminaţii nervoase intero şi exteroreceptive, precum şi prin
răspunsurile lui.
 Excitaţiile pornite din mediul înconjurător pot acţiona defavorabil asupra
sistemului nervos central, atât prin numărul, cât şi prin calitatea lor, ceea ce duce la
suprasolicitarea şi epuizarea celulelor corticale.Acestea la rândul lor eliberează
centrele subcorticale de controlul scoarţei cerebrale, dând naştere la cele mai
variate tulburări în funcţiile organismului, care cu timpul pot duce la determinări
anatomopatoligice.
Regimul terapeutic de protecţie are scopul de a izola bolnava de condiţiile
negative ale mediului înconjurător, care ar putea traumatiza, suprasolicita sau
epuiza scoarţa cerebrală şi de a forma un anturaj plăcut cu acţiune favorabilă
asupra sistemului nervos central şi deci asupra organismului.
Multe bolnave suportă cu greu chiar şi faptul că sunt internate în
spital.Condiţiile de mediu de aici le creează o oarecare tensiune nervoasă.

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale :
- serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este
primit cu zambetul pe buze şi cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea
increderii bolnavului în profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fi
dezbracati şi examinati. La nevoie pacientul este ajutat de asistenta şi asezat în
pozitia necesara examinarii.
- prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea şi imbaierea bolnavului, după
care acesta va fi imbracat în lenjerie curata şi condusa pe sectia cu paturi
- sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi şi
sala de tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor
spitalizati.
 După ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza
biletul de internare, foaia de observatie şi trece datele pacientului în registrul de
internari.
Bolnavul este condus de asistent în salonul prealabil hotarat de catre medic.
Salonul se alege în functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi stadiul
bolii) şi sex. Asistentul conduce bolnavul în salon, il ajuta sa-şi aranjeze obiectele
personale în noptiera şi sa se instaleze comod şi în pozitia indicata de medic în pat.
Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectiei
precum şi indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca este
cazul şi scopul
acestuia. Asemenea i se explica necesitatea şi modul recoltari de produse biologice
şi patologice în vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de medic.
Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii şi vindecarii bolii.
Pentru a crea un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de stres
este indicat ca saloanele sa aiba o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura
de 18-20°C sa fie curate, linistite şi bine aerisite cu aer umidificat.
Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la
blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca în prima zi
de internare. Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie şi postoperatorie în
vederea asigurarii conditiilor optime necesare interventiei şi a procesului de
vindecare precum şi pentru evitarea unor complicatii grave şi nedorite.
Asistentul observa şi este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea,
greutatea, varsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi starea psihica a
bolnavului. Ea va urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta în
vederea satisfacerii acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale şi patologice ale
pacientului precum şi bolile care au influenta asupra anesteziei şi interventiei
(afectiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.)
2.3. Asigurarea conditiilor igienice bolnavilor internati
a) Pregatirea patului şi accesoriului.
Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca
atat cerintele de confort a pacientului, cât şi ale personalului de ingrijire. Trebuie
sa-i permita pacientului sa se poata misca în voie, sa nu-i limiteze miscarile, sa
poata la nevoie sa coboare din pat, sa poate sta în pozitie sezand, sprijinindu-şi
picioarele comod de podea. Patul trebuie sa permita ca asistenta sa poata efectua
tehnicile de ingrijire, investigatie şi tratament cât mai comod. Patul trebuie sa fie
usor de manipulat şi curatat, prevazut cu rotite, dispozitiv de ridicare şi la nevoie
aparatoare.
Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama şi aleza. Pacientului i se ofera
doua perne şi o patura din lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din
bumbac cu cât mai putine cusaturi. Cearsaful trebuie sa fie destul de mare pentru a
intra sub saltea.
b) Schimbarea lenjeriei de pat.
- Pregatirea patului fara pacient : pentru schimbarea lenjeriei de pat avem
nevoie de cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua paturi, doua
perne. După ce se indeparteaza noptiera de pe langa pat se aseaza un scaun cu
spatar la capatul patului. Pe scaun se aseaza, în ordinea intrebuintarii, lenjeria
curata, pernele, patura, impaturite corect. Cearsaful se aseaza la mijlocul saltelei;
se desface şi se intinde o parte a cearsafului spre capataiul patului, cealalta spre
capatul opus. Cearsaful se introduce adanc sub saltea la ambele capete. Se executa
coltul apoi se introduce sub saltea toata partea laterala a cearsafului. Se intinde
bine cearsaful sa nu prezinte cute. Daca este nevoie se aseaza musamaua şi se
acopera cu aleza.Pernele se introduc în fetele de perna curate şi se aseaza pe pat.
- Schimbarea lenjeriei cu pacientul în pat se efectueaza atunci cand starea
pacientului nu permite ridicarea acestuia din pat. Aceasta manevra se executa de
obicei dimineata, inainte de curatenie, după masurarea temperaturii, luarea pulsului
şi toaleta pacientului, dar la nevoie se executa de mai multe ori pe zi. În functie de
starea pacientului lenjeria se poate schimba în lungime sau în latimea patului.
Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun în ordinea prioritatii, impaturite în
felul urmator :
- patura şi cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare în trei sub forma de
armonica
- aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie în latime, fie în lungime în
functie de metoda aleasa pentru schimbarea patului
- cearsaful se ruleaza în lungime / latime
Pacientul se informeaza asupra procedeului. Se linisteste şi se asigura ca
manopera va fi facuta cu blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-i vor
cauza dureri şi i se cere cooperarea.Se asigura intimitatea pacientului, un mediu
securizat, evitandu-se curentii de aer.
Atunci cand schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului pacientul va fi
intors în decubit lateral. Cele doua asistente se aseaza de o parte şi de alta a patului.
Asistenta din partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta în axila dreapta, il
ridica usor, iar mana stanga o introduce sub umerii lui, sprijinindu-i capul pe
antebrat. Apoi cu mana dreapta , retrasa de sub axila, trage usor perna spre
marginea patului, pacientul fiind de asemenea deplasat usor în aceeasi directie.
Se aseaza apoi în dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga sub
genunchii acestuia flectandu-I putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele
pe coapse. Din aceasta pozitie se intoarce pacientul în decubit lateral drept,
sprijinindu-l în regiunea omoplatilor şi a genunchilor. Pacientul se mentine
acoperit. Asistenta din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua şi
aleza murdara până la spatele pacientului, sulul de lenjerie murdara se afla în acel
moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumatatea libera a patului se deruleaza
cearsaful curat, musamaua şi aleza pregatita mai inainte. Se intinde bine cearsaful
curat pe jumatatea libera a patului şi se aseaza o perna imbracata în fata de perna
curata, apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multa blandete, sprijinindu-l în
regiunea omoplatilor şi sub genunchi. Pentru a introduce pacientul în decubit
lateral stanga, asistenta din partea stanga procedeaza la fel ca şi în cazul intoarcerii
în decubit lateral drept : prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor, introduce
mana dreapta sub umerii lui, sprijina capul pe antebrat şi după aceeasi procedura
intoarce pacientul în decubit lateral stang aducandu-l dincolo de cele doua suluri de
lenjerie. Asistenta ruleaza mai departe, din partea dreapta, lenjeria murdara, o
indeparteaza, introducand-o în sacul de rufe murdare, apoi deruleaza lenjeria curata
şi o intinde bine, iar pacientul este readus în decubit dorsal, sprijinit de cele doua
asistente.
După acesta se efectueaza colturile. Patura de deasupra pacientului se
impatureste în trei şi se aseaza pe un scaun, pacientul ramane acoperit cu cearsaful
folosit până atunci. Peste aceasta asistenta aseaza cearsaful curat impaturit anterior
în trei, în forma de armonica astfel ca una din marginile libere sa ajunga sub barbia
pacientului. Colturile de sus ale cearsafului curat se tin cu mana fie de catre
pacient, fie de o alta persoana. Cele doua asistente, care sunt de o parte şi de alta a
patului, prind cu o mana colturile inferioare ale cearsafului curat, iar cu cealalta
mana colturile superioare ale cearsafului murdar şi, printr-o miscare în directia
picioarelor pacientului, indeparteaza cearsaful murdar şi acopera, în aceeasi timp
pacientul cu cearsaful curat. Se aseaza patura peste cearsaf, rasfrangand marginea
dinspre cap peste patura. Se continua aranjarea patului , se pliaza patura cu
cearsaful deasupra degetelor de la picioarele pacientului.
Atunci cand pacientul poate fi asezat în pozitie sezand, schimbarea lenjeriei
se face în latimea patului. Procedura se efectueaza de asemenea, de catre doua
persoane : una sprijina pacientul, cealalta ruleaza lenjeria murdara, aseaza şi
deruleaza cearsaful curat.
După efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca
pacientul este asezat cât mai confortabil. În unele cazuri, aleza trebuie schimbata
de mai multe ori pe zi, fara sa fie nevoie de schimbarea cearsafului.
c) Asigurarea igienei generale şi corporale
Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi efectueze
singur igiena corporala. În seara zilei precedente interventiei se face o baie
generala a bolnavului şi se va pregati tubul digestiv pentru interventie prin
efectuarea unei clisme evacuatoare urmata de un dus. La pregatirea bolnavului
pentru actul operator se va acorda atentie deosebita cavitatii bucale mai ales la cei
care urmeaza sa fie intubati. Se pregateste tegumentul regiunii pe care se va opera
prin spalare cu apa şi sapun, degresare şi dezinfectare cu alcool. Daca regiunea
prezinta pilozitati acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.
Regiunea astfel pregatita va fi protejata cu un pansament steril. Se
indeparteaza bijuteriile bolnavului, proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi
imbracat cu lenjerie curata, se verifica starea de curatenie în regiunile :
- inghinala
- ombilic
- axile
- spatii interdigitale
- unghiile
d) Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a bolnavului imobilizat
 Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se poate spala
singur sau nu. Cu aceasta ocazie se observa şi starea tegumentelor şi aparitia unor
eventuale modificari. Se verifica temperatura ambianta (20-21°C) şi se evita
curentii de aer. Bolnavul va fi izolat cu un paravan de anturajul sau. Se pregatesc în
apropiere materialele necesare toaletei, schimbarea lenjeriei patului, lenjeriei
bolnavului şi materialele necesare pentru prevenirea escarelor. Temperatura apei
trebuie sa fie le 37-38°C.
Bolnavul va fi dezbracat complet şi se va acoperii cu un cearsaf şi patura. Se
descopera progresiv numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretele sau
manusa de baie pentru a nu se scurge apa în pat sau pe bolnav. Ordinea în care se
face toaleta este : spalat, clatit, uscat. Se sapuneste regiunea după care se clateste
ferm, dar fara brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta, sa fie schimbata
ori de cate ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, la spatii
interdigitale, la coate şi axile. Se mobilizeaza articulatiile în toata amplitudinea lor
şi se maseaza zonele predispuse escarelor.
La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu musamaua şi
aleza în functie de regiunea pe care o spalam. La toaleta pe regiuni cu bolnavul în
pat se va respecta urmatoarea succesiune :
- fata
- gat
- urechi
- brate şi maini
- parte anterioara torace
- abdomen
- fata anterioara coapse
Bolnavul va fi intors în decubit lateral şi se vor spala :
- spatele
 - fesele
- fata posterioara a coapselor
Bolnavul se aduce din nou în decubit dorsal
- gambele şi picioarele
- organele genitale externe
- ingrijirea parului
- toaleta cavitatii bucale
Toaleta pe regiuni
Ingrijirea ochilor are ca scop indepartarea secretiilor şi prevenirea infectiilor
oculare . Materiale necesare :
- apa sau ser fiziologic
- tampon de tifon
- comprese
- manusi de baie
- prosop
- tavita renala
Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spala ochii cu ser
fiziologic, cu mana acoperita cu manusa. Secretiile se indeparteaza de la comisura
externa spre cea interna. La pacientii inconstienti secretiile oculare se indeparteaza
în mod regulat, se aplica comprese imbibate în ser fiziologic şi se picura lacrimi
artificiale în mod repetat.
Ingrijirea mucoasei nazale are ca scop : mentinerea permeabilitatii cailor
respiratorii superioare, prevenirea infectiilor nazale şi a leziunilor mucoasei nazale
în cazul în care pacientul prezinta sonda endo-nazala.
Materiale necesare:
- tampoane sterile montate pe bastonase
- ser fiziologic
 - apa oxigenata diluata
- tavita renala
- manusi de protectie
Se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte. Se dezlipeste adezivul cu care
este lipita sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curata fiecare cu
cate un tampon umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curata cu apa oxigenata
diluata. Se curata şi sonda, apoi se reintroduce şi se fixeaza. Se supravegheaza
functionalitatea sondei şi pacientul.
Ingrijirea urechilor
Scop:
- mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii şi a conductului auditiv
extern
- indepartarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern şi a
dopurilor de cerumen
Materiale necesare:
- tampoane sterile montate pe betisoare
- apa
- sapun
- manusa de baie
- prosop
- tavita renala
Se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte, se introduce tamponul în
conductul auditiv extern şi se curata cu tamponul uscat. La introducerea
tamponului trebuie avut grija de limita vizibilitatii. Pavilionul urechii se spala cu
mana cu manusa, cu apa şi sapun curatand cu atentie santurile pavilionului şi
regiunea retroauriculara. Se limpezeste şi se usuca cu prosopul. Fiecare ureche se
curata cu un tampon separat şi daca din conductul auditiv extern se scurge lichid
cefalorahidian sau sange se va chema medicul.
Ingrijirea cavitatii bucale
Scop:
- obtinerea unei stari de bine a bolnavului
- profilaxia infectiilor cavitatii bucale
- profilaxia cariilor dentare
Materiale necesare:
- la pacienti constienti:
- periuta
- pasta de dinti
- prosop
- tavita renala sau lighian
- pahar cu apa
- la pacienti inconstienti:
- comprese
- tampoane sterile din tifon
- deschizator de gura
- spatula linguala
- pensa port-tampon
- glicerina boraxata 20%
- tavita renala
- manusi sterile
Pozitia pacientului este în decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul
protejand lenjeria. Se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare, se
sterge limba, bolta palatina, suprafata interna şi externa a arcadei dentare ca
tampoane imbinate în glicerina boraxata cu miscari dinauntru în afara. Cu un alt
tampon se sterg dintii, apoi se ung buzele. Toaleta se poate face şi cu indexul
acoperit cu un tampon de tifon, mana fiind acoperita cu manusa. La pacientii care
prezinta proteza dentara, acesta se va scoate, spala şi pastra intr-un pahar cu apa.
Ingrijirea unghiilor
Scop:
- asigurarea igienei pacientului
- indepartarea depozitului subunghial care contine germeni patogeni
Materiale necesare :
- apa şi sapun
- forfecuta, periuta de unghii
- pila
- prosop
Unghiile se spala cu apa, sapun şi periuta. Pentru spalarea piciorului acesta
va fi introdus intr-un lighian. După spalare se face taierea unghiilor cu mare atentie
pentru a nu leza tesuturile din jur. Instrumentele după utilizare se dezinfecteaza.
Ingrijirea parului
Scop:
- pregatirea pentru operatii în zona fetei
- pregatirea pentru EEG
- spalare igienica la pacientul cu spitalizare indelungata
- pentru starea de bine a pacientului
Contraindicatii:
- fracturi ale craniului
- politraumatizatii
- bolnavii cu febra
- boli ale pielii capului
Materiale necesare:
 - musama, aleza
- lighian
- apa calda
- sampon, sapun
- prosop
- piaptan
- uscator de par
Temperatura camerei trebuie sa fie intre 22-24°C. Pozitia bolnavului este în
functie de starea sa :
- sezand pe un scaun cu capul în fata
- sezand în pat
- decubit dorsal oblic
Se protejeaza patul cu musama şi aleza. Se aseaza lighianul în functie de
pozitia bolnavului astfel incat parul sa ajunga în lighian . se umezeste parul, se
samponeaza, se maseaza usor pielea capului, se limpezeste, se usuca, se piaptana.
Se protejeaza pielea capului cu un prosop şi pacientul va sta confortabil în pat.
Toaleta intima
Scop:
- igienic
- mentinerea unei stari de confort fizic
- în vederea efectuarii unor tehnici la acest nivel
- sondajul vezical la femei şi barbati
- recoltarea de urina pentru urocultura
Se face de mai multe ori pe zi la pacientii inconstienti, la cei cu sonde
vezicale, inaintea interventiilor chirurgicale în regiunea anala sau a organelor
genitale, a cailor urinare şi în perioadele menstruale la femei.
Materiale necesare:
 - paravan
- doua bazinete
- tampoane sterile din vata sau comprese
- pensa port-tampon
- cana cu apa calda
- sapun lichid
- prosop
- manusa de cauciuc, manusa de baie
- musama, aleza
Se controleaza temperatura apei, se pregateste patul cu musama şi aleza. Se
asigura intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aseaza în pozitie
ginecologica, se serveste cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se
imbraca manusa de cauciuc peste care se ia manusa de baie. Se spala regiunea
dinspre simfiza pubiana spre anus turnand apa şi sapun. Se limpezeste abundent, se
indeparteaza bazinetul. Se usuca prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudreaza
cu talc.
e) Observarea pozitiei bolnavului în pat
Adus de la sala de operatie, bolnavul va fi asezat în pat şi acoperit cu paturi,
fara perna până la trezire. El va sta în decubit dorsal, cu capul intors intr-o parte cu
tavita renala langa cap pentru a capta eventualele vomismente.
Asistenta va supraveghea bolnavul până la completa sa trezire, trebuie sa-şi dea
seama daca operatul este prea palid, daca anormal agitat, daca operatul este intr-o
stare grava, daca prezinta transpiratii reci sau cianoza.
După trezirea bolnavului, asistenta ii va pune perna, il va servi cu ceai sau
apa daca nu este contraindicat. În caz de indicatii ii va umezi limba, buzele cu
comprese ude.
 După interventii intraabdominale, în general, bolnavii tind sa adopte o
pozitie antalgica de decubit dorsal cu genunchii flectati, numita pozitie Fowler,
acesta fiind o pozitie care asigura relaxarea musculaturii abdominale şi deci
amelioreaza durerea locala.
f) Schimbarea pozitiei bolnavului şi mobilizarea bolnavului
Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. La
mobilizarea pacientului trebuie respectate unele principii :
- sunt necesare doua asistente
- prinderea pacientului se face precis şi sigur
- exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese
- aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie
- mobilizarea se incepe incet şi se continua în functie de raspunsul fizic al
pacientului
Scopul mobilizarii este miscarea pacientului în vederea prevenirii escarelor
ce pot sa apara din cauza imobilizarii şi pentru recastigarea independentei.
Schimbarea pozitiei pacientilor imobilizati se face din 2 în 2 ore, masandu-se
zonele de presiune predispuse escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului
favorizeaza mentinerea mobilitatii articulare, normalizarea tonusului muscular şi
stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza circulatia sangelui, prevenind
tromboflebitele şi pneumoniile.
Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce şi gradat. La inceput se va efectua
mobilizarea activa în pat inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal.
g) Captarea eliminarilor
Scop : observarea caracterelor fiziologice şi patologice ale dejectiilor
precum şi descoperirea modificarilor lor patologice în vederea stabilirii
diagnosticului
1) Captarea materiei fecale
 Se separa patul de restul salonului cu paravan, se indeparteaza patura şi
cearsaful care acopera pacientul. Patul se protejeaza cu musamaua şi aleza.
Pacientul se dezbraca şi se introduce bazinetul cald sub zona sacrala apoi se
acopera cu invelitoarea. Se efectueaza toaleta regiunii perianale şi se indeparteaza
bazinetul cu atentie. După ce se acopera cu capacul se indeparteaza din salon. Se
imbraca pacientul, se reface patul. Salonul se aeriseste şi se spala mainile
pacientului. Scaunul acoperit se pastreaza pentru vizita medicala în locuri special
amenajate.
2) Captarea urinei
Servirea urinarelor se face în mod asemanator cu a bazinetelor. După
utilizare se golesc imediat, se spala la jet de apa calda şi se dezinfecteaza.
Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele
diagnostice.
3) Captarea sputei
Se face în recipiente spalate, sterilizate, uscate şi în care se pune solutie lizol
3% sau fenol 2,5%, amestecata cu soda caustica. Atunci cand se recolteaza în
vederea unor analize de laborator nu se foloseste dezinfectant. Se instruieste
pacientul sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa foloseasca recipientul dat. I se
asigura scuipatori de rulaj pentru a se putea schimba la nevoie. După golire, se
spala cu apa rece, apoi cu apa calda, cu perii special tinute în solutie dezinfectanta.
Se sterilizeaza zilnic prin fierbere sau autoclavare.
4) Captarea varsaturilor
Pacientul se aseaza în functie de starea generala în pozitie sezand, decubit
dorsal cu capul intors intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta). Lenjeria de
pat se protejeaza cu musama şi aleza, iar pacientul cu un prosop în jurul gatului.
Proteza dentara mobila se indeparteaza unde este cazul şi se ofera pacientului o
tavita renala.
 Se incurajeaza pacientul, i se ofera pahar cu apa sa-şi clateasca gura. I se
ofera cuburi de gheata, lichide reci în cantitati mici.
Varsatura se pastreaza pentru vizita medicala. Caracterul varsaturii şi
frecventa se noteaza în foaia de temperatura. Se spala şi se dezinfecteaza
recipientele, se pregatesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare.

2.4. Supravegherea functiilor vitale şi vegetative

Supravegherea functiilor vitale în hemoragiile masive se face din ora în ora.
Asistenta supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata, cu
salturi sau daca se face cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei postoperatorii se
urmareste după graficul temperaturii, al pulsului şi prin inregistrarea tensiunii
arteriale.
a) Respiratia se masoara în scopul evaluarii functiei respiratorii a
pacientului, fiind indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii şi al
prognosticului.
Elemente de apreciat sunt :
- tipul respiratiei
- amplitudinea miscarilor respiratorii
- ritmul
- frecventa
Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de
temperatura.
Asistenta aseaza pacientul în decubit dorsal, fara a explica tehnica ce
urmeaza a fi executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui şi
numara inspiratiile timp de un minut.
Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la
doua respiratii. Valorile normale a respiratiei sunt :
 - la nou-nascut 30-50 respiratii / minut
- la 2 ani 25-35 respiratii / minut
- la adulti 16-18 respiratii / minut
- la varstnici 15-25 respiratii / minut
b) Orice operat poate prezenta în primele zile după operatie o usoara
ascensiune termica (37,5-38°C). Aceasta curba este în descrestere incepand din a
treia - a patra zi. Daca aceasta descrestere nu se produce sau dimpotriva,
temperatura creste, explicatia consta de obicei intr-o infectie la nivelul plagii
operatorii. Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele
generatoare de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea
temperaturii în axila : se aseaza pacientul în decubit dorsal sau sezand. Se ridica
bratul bolnavului, se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza
termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele. Se
apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui.
Termometrul se mentine timp de zece minute. Masurarea temperaturii în cavitatea
bucala : se introduce termometrul în cavitatea bucala sub limba sau pa latura
externa a arcadei dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura şi sa respire pe nas.
Termometrul se mentine cinci minute. În cazul masurarii temperaturii pe cale
rectala se lubrifiaza termometrul. Se aseaza pacientul în decubit lateral cu
membrele inferioare în semiflexie asigurandu-i intimitatea. Se introduce bulbul
termometrului în rect prin miscari de rotatie şi inaintare. Se mentine trei minute.
După terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se
sterge cu o compresa şi se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala
termometrul, se scutura şi se introduce în recipientul cu solutie dezinfectanta
(cloramina 1%).
 În foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra.
Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de
grad.
Valorile normale a temperaturii :
- copil 36-37,8°C
- adult 36-37°C
- varstnic 35-36°C
c) Pulsul trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai
mare cu atat pulsul este mai accelerat, până la valoarea de 100 batai / minut dar
daca acest ritm se mentine şi în zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut sub
supraveghere permanenta.
Factori care influenteaza pulsul sunt : factori biologici (varsta, inaltimea,
greutatea, somnul, alimentatia, efortul fizic), factori psihologici (emotiile, plansul,
mania), factori sociali (mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice artera
accesibila palpatiei care poate fi comprimat pe un plan osos: radiala, temporala
superficiala, carotida, humerala, brahiala, femurala . În practica curenta pulsul se ia
la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea
pulsului, bolnavul trebuie sa fie în repaus fizic şi psihic cel putin 5-10 minute
inainte de numaratoare, intru-cât un efort sau o emotie oarecare în timpul sau
inaintea luarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul bolnavului trebuie sa
fie sprijinit, pentru ca musculatura antebratului sa se relaxeze. Se repereaza santul
radial pe extremitatea distala a antebratului, dam de un sant marginit de tendoanele
muschilor flexor radial al carpului şi brahioradial în profunzimea caruia se gaseste
artera radiala. Palparea pulsului se face cu varful degetelor index, mediu şi inelar
de la mana dreapta. După ce s-a reperat santul lui, se va exercita o usoara presiune
asupra peretelui arterial cu cele trei degete palpatoare, până la perceperea
zvacuiturilor pline ale pulsului.
Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care se imbratiseaza
antebratul la nivelul respectiv.
Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii
de temperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt :
- la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut
- la copil mic 100-120 pulsatii / minut
- la adult 90-100 pulsatii / minut
- la varstnic 80-90 pulsatii / minut
d) Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii postoperator şi în
special la cei hipertensivi. Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte semne poate
indica o complicatie hemoragica.
Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare
(forta de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea şi calibrul
vaselor).
Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu
mercur Riva Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata şi
alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului şi creion sau pix rosu pentru
insemnarea valorilor în foaia de temperatura.
Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric şi
palpatoric.
Metoda auscultatorie : se explica pacientului tehnica şi i se asigura un repaus
fizic aproximativ 15 minute. Asistenta se spala pe maini, aplica manseta
pneumatica pe bratul pacientului sprijinit şi în extensie. Membrana stetoscopului se
fixeaza pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele
stetoscopului în urechi. Se pompeaza aer în manseta pneumatica cu ajutorul perei
de cauciuc până la disparitia zgomotelor pulsatile. Aerul din manseta se
decomprima usor prin deschiderea supapei, până cand se percepe primul zgomot
arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se retine
valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi
consemnata. Se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai
puternice. Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului
în momentul în care zgomotele dispar acesta reprezentand tensiunea arteriala
minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute.
La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu
se foloseste stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii.
Are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decât realitatea, palparea pulsului
periferic fiind posibila numai după reducerea accentuata a compresiunii exterioare.
Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de
culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de
mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se hasureaza spatiul
rezultat. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt :
- la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg
- la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg
- la copil şi la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg
- la adult 115/140-75/90 mmHg
- la varstnici >150/>90 mmHg
e) Urmarirea diurezei este importanta în vederea stabilirii bilantului hidric.
Mai ales în cazul hemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului.
Pentru masurarea diurezei urina se colecteaza pe 24 de ore în recipiente cilindrice,
gradate, cu gat larg, spalate şi clatite cu apa distilata. Colectarea se incepe
dimineata la o anumita ora şi se termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru prevenirea
fermentatiei se vor adauga la urina cristale de timol. Diureza se noteaza în foaia de
temperatura prin hasurarea patratelelor corespunzatoare cantitatii de urina şi zilei
respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a foii de temperatura corespunde la
100 ml de urina. Cantitatea de urina eliminata în 24 de ore în mod normal este de
aproximativ 1500 ml.

2.5. Alimentatia și hidratarea bolnavului

Alementația va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii.
În perioada febrilǎ regimul hidro-zaharat, iar cand fenomenele deranjante-
dispar se va trece la o alimentaţie echilibratǎ.
În perioada febrilǎ regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de
fructe) sau alimente lichide (supǎ de legume cu orez şi griş).
Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte urmatoarele principii:
- înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului – cele necesare
cresterii ( la copii) sau cele necesare refaceri pierderilor, prin consum ( la adulti ).
- asigurarea aportului de vitamine şi saruri mineralenecesare metabolismului
normal, cresterii (la copil ) şi celorlalte functii.
- favorizarea procesului de vindecare prin crutarea organelor bolnave;
alimentatia ratională poate influienta tabloul clinic, caracterul procesului infectios
(patologic) şi ritmul evolutiei acestuiea, devenind astfel un factor terapeutic.
- prevenirea unei evolutii nefavorabile în bolile latente, transformarea bolilor
acute în cronice şi aparitia recidivelor.
- consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute prin alte tratamente.
Ținand seama de aceste principii, regimul dietetic al pacientului trebuie
astfel alcatuit incat sa satisfacă atat necesitatile cantitative, cât şi pe cele calitative
ale organismului.
 2.6. Administrarea medicamentelor
Reguli de administrare a medicamentelor
Prin respectarea unor reguli, se evita greselile care pot avea efecte nedorite
asupra pacientului, uneori efecte mortale.
ASISTENTUL:
-respecta medicamentul prescris de medic
- identifica medicamentul prescris după eticheta, forma de prezentare,
culoare, miros, consistena
- verifica calitatea medicamentelor, observand integritatea, culoarea
medicamentelor solide; sedimentarea, tulburarea, opalescenta medicamentelor sub
forma de solutie
- respecta caile de administrare prescrise de medic
- respecta orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se
mentine concentratia constanta în sange, avand în vedere timpul şi caile de
eliminare a medicamentelor
- respecta doza de medicament – doza unica şi daza/24h
- respecata somnul fiziologic al pacientului – organizeaza administrarea în
afara orelor de somn(se trezeste pacientul în cazul administrarii antibioticelor,
chimioterapicelor cu ore fixe de administrare)
- evita incompatibilitatile medicamentoase datorate asocierilor unor solutii
medicamentoase în aceasi seringa, în acelasi pahar
- seveste pacientul cu doza unica de medicament pentru administrarea pe
cale orala
- sespecta urmatorea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale
orala – solide, lichide, apoi injectii, după care administreaza ovule vaginale,
supozitoare
 - informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveste
efectul urmarit şi efectele secundare
- anunta imediat medicul privind greselile produse în administrarea
medicamentelor legate de doza, calea şi tehnica de administrare
- administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane
- respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a preveni infectiile
intraspitalicesti.

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

Examinarile de laborator efectuate produselor biologice şi patologice
completeaza simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia şi eficacitatea
tratamentului aplicat, semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea produselor
este efectuata de asistenta în majoritatea cazurilor. Acesta trebuie sa respecte orarul
recoltarilor, sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare a diferitelor produse, sa
completeze buletinul de analize, sa eticheteze produsul rezultat pentru a evita
inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la erori grave.
Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau în timpul recoltarii
şi comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printr-o
dieta adecvata, repaus la pat şi asezarea lui în pozitia necesara recoltarii.
Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea
produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat
acestea sa ajunga la laborator cât mai repede şi în starea în care au fost eliberate
din organism. Exista o serie de examene de laborator efectuate inaintea tuturor
interventiilor chirurgicale indiferent de timpul avut la dispozitie pentru pregatirea
pacientului şi indiferent de starea sa generala cum ar fi :
- timpul de sangerare
- timpul de coagulare
 - determinarea grupului sanguin
- hematocritul
- hemograma
- glicemie
- uree sanguina
Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator în vederea punerii în
evidenta a sangelui din materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen) și exudatul
faringian.
În cazurile grave : stari de soc se determina azotemia, ionograma, rezerva
alcalina, testele de coagulare.

2.8. Educatia pentru sanatate

Masuri de profilaxie primara:
● Masuri pentru fortificarea organismului prin sport şi activitati în aer liber;
● Asigurarea unui mediu curat, nepoluat cu praf, substante chimice în orase, la
locul de munca;
● Invatarea suflarii corecte a nasului;
● Umezirea aerului din incaperi, saloane, locuinte;
● Asigurarea unei temperaturi constante de 16-18˚C în incaperi;
● Evitarea substantelor iritante ale cailor respiratorii superioare;
● Folosirea aspiratoarelor de praf, ventilatoarelor etc.;
● Efectuarea controalelor periodice.

Pastrarea sanatatii unui individ, dezvoltarea fizica şi armonioasa a

organismului sau sunt strans legate de buna functiune a cailor aeriene superioare.
Cum s-ar putea dezvolta un copil normal al carui laringe obstruat de un
proces inflamator nu permite trecerea cantitatii de aer necesara?
 Daca normala funcţionare a nasului, laringelui este obligatorie pentru buna
dezvoltare fizica şi psihica a organismului, imbolnavirea acestor organe constituie
un permanent pericol pentru sanatatea lui. Masurile de dispensarizare intreprinse
de cadrele sanitare în colectivitatile de copii şi adulti constituie modul cel mai
eficace de a institui o profilaxie rationala.
Asistenta medicala are rolul de a aduce la cunostinta familiei micului pacient
informatii asupra bolii în sine şi asupra masurilor de prevenire a acestuia. Vor fi
informati asupra cauzelor bolii, simptomelor pe care le prezinta acestea, evolutia
bolii şi tratarea lor.
Masurile generale de profilaxie sunt de ordin igienic referitor modului de
viaţǎ al individului – de asemenea se adreseaza conditiilor de crestere a rezistentei
organismului impotriva infectiilor.
Ambianta în care traieste un individ trebuie sa fie cât mai sanatoasa cu un
microclimat optim (camera separata, permanent aerisita, o temperatura intre 18-
20°C şi atmosfera nu prea uscata).
De asemenea copilul trebuie obisnuit cu apa rece, soarele, aerul şi chiar
prudent cu curentul. Va trebui sa poarte imbracaminte adecvata temperaturii
mediului unde se afla în asa fel incat sa poata avea miscarile cât mai libere.
Pentru evitarea racelilor important este protejarea capului şi mentinerea
calda a mainilor şi picioarelor.
Organizarea vietii copiilor trebuie supravegheata ca şi mediul în care traiesc.
Copilul trebuie alimentat conform cu cerintele varstei, atat în ceea ce
priveste componenta (cât mai echilibrata) cât şi orarul meselor sale.
Este necesar ca asistenta medicala sa educe mamele în scopul alaptarii
copiilor, timp fiziologic necesar pentru intretinerea imunitatii şi includerii unei
alimentatii mixte. Regimul bogat în vitamine şi limitarea consumului de dulciuri
duc la prevenirea aparitiei inflamatiilor laringiene.
 Folosirea factorilor naturali (aerul, soarele, apa) are de asemenea un rol
important în calirea organismului copilului şi prevenirea imbolnavirii.

2.9. Externarea bolnavului

Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta
nu mai necesita o supraveghere permanenta şi poate continua tratamentul prescris
la domiciliu. Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului
necesare formularii epicrizei şi completarii biletului de iesire şi va asigura
alimentatia bolnavului până la externare.
Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va
avea grija ca bolnavul sa-şi primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului
şi sa aiba o imbracaminte corespunzatoare anotimpului.
Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic şi cuprinse în
biletul de iesire. Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il lasa în grija
apartinatorilor.