Subiecte de studiu

1. Necesarul de proteine în alimentaţie. Valoarea biologică a proteinelor alimentare. Starea

dinamică a proteinelor. Bilanţul azotat. Carenţa proteică. Noţiuni generale despre alimentaţia
parenterală.
2. Enzimele proteolitice. Mecanismul de activare. Specificitatea de acţiune a proteazelor
(pepsinei, tripsinei și chimotripsinei).
3. Digestia proteinelor în stomac. Enzimele proteolitice gastrice. Rolul acidului clorhidric.
Secreţia HCl şi reglarea ei (H+,K+-ATP-aza). Compoziţia sucului gastric.
4. Digestia proteinelor în intestin. Enzimele proteolitice pancreatice şi intestinale. Reglarea
digestiei proteinelor în intestin.
5. Absorbţia aminoacizilor în intestin.
6. Fondul metabolic comun al aminoacizilor. Soarta aminoacizilor absorbiţi. Transportul
aminoacizilor în celule.
7. Putrefacţia aminoacizilor în intestinul gros. Produsele de putrefacţie. Noțiuni generale
despre mecanismele de dezintoxicare a produselor toxice în ficat (oxidarea microzomală,
conjugarea), agenţii de conjugare şi enzimele implicate.
•

RASPUNS;
1. Aportul zilnic exogen este:
• La un adult – 50-80 g - respectiv 10-15% din cantitatea de energie cheltuită !
• Aportul de proteine este crescut la un efort fizic, în perioadele de gestaţie, lactaţie cu
30%

NOU NASCTI-2,2 GRAME/KG/ZI

COPII PINA LA UN AN-2
1-5ANI-1,5-1,2
5-18ANI-1,0/1,2
ADLT-0,8/0,85/1

VALOAREA BIOLOGICĂ A PROTEINELOR ESTE DETERMINATA DE 2 FACTORI;

• AA ce întră în componenţa lor

• capacitatea organismului de a asimila AA proteinei date.
• AA ce întră în componenţa lor
a. AA indispensabili: Val, Leu, Ile; Lys, Met, Thr, Trp, Phe şi
b. AA semidispensabili - Arg, His).
Lipsa sau carenţa unui AA indispensabil din alimente duce la afectarea absorbţiei celorlalţi
AA.
•
-Starea dinamica a proteinelor
Proteinele din organism se reînnoiesc permanent.

DIGESTIA PROTEINELOR LA SUGARI

 • Pentru menţinerea constantă a proporţiei lor în ţesuturi, vitezele de sinteză şi de
degradare a proteinelor trebuie să fie egale, ceea ce constituie o stare dinamică
staţionară.

Vitezele de reînnoire a proteinelor se exprimă prin timpul de înjumătăţire (T1/2), ce

diferă în diferite organe.
• De exemplu:
• T1/2 Pr musculare = 21 zile;
• T1/2 Pr hepatice = 5-6 zile;
• T1/2 enzimelor = ore, minute ;
• T1/2 Hb= 120 zile.
•

BILANȚ UL AZOTAT- BA
- diferența dintre cantitatea de N îngerat şi cantitatea de N excretat din organism
(urină, fecale, salivă, gl.sudoripare)
• exprimat în g/24 ore.
• Deosebim 3 tipuri de BA:
• echilibrat - Nîng = Nexcr;
• pozitiv – cantitatea de N îngerat > N eliminat (specific pentru organisme în creştere,
femeile în perioada de gestaţie, lactaţie, recovalescenţa);
• negativ – cantitatea de N ingerat< N eliminat: la persoanele de vârsta a treia şi în
patologii: cancerul, însoţit de caşexie, tuberculoză, nefrite, combustii, înaniţie.
DIGESTIA PROTEINELOR

Digestia proteinelor are loc în stomac şi intestinul subţire sub acţiunea E proteolitice
(hidrolaze) din sucul gastric, pancreatic şi intestinal.
Toate aceste E catalizează hidroliza legăturii peptidice - peptidaze
•

2. PEPTIDAZELE

Se disting: endo- şi exopeptidaze.

• Endopeptidazele – care asigură scindarea legăturilor peptidice din interiorul lanţurilor
polipeptidice.
• Exopeptidazele – E ce scindează legăturile peptidice formate de AA terminali.

DIGESTIA PROTEINELOR LA SUGARI

ENZIMELE PROTEOLITICE

suc gastric- pepsina,gastrina,renina

suc pancreatic-tripsina,chimotrips,carboxipeptidaza
suc intestinal-aminopeptidaza,tripeptidaz,dipeptidaza

ENZIMELE PROTEOLITICE
sunt secretate de celulele producătoare în forme inactive – numite proenzime (zimogeni).
Activarea are loc prin:
a. proteoliză parţială (detaşarea unor oligopeptide de la capetele lor sau din interior, în
urma căreia are loc formarea conformaţiei active a CA al E.)
b. autocatalitic
1.

DIGESTIA PROTEINELOR

rol HCL
denaturarea parţială a P alimentare şi hidroliza P conjugate;
2. activarea pepsinogenului;
3. menţinerea pH optim;
4. acţiune antimicrobiană;
5. participă la absorbţia Fe2+
6. stimulează secreţia secretinei
•
pepsina
se sintetizează de celulele principale ale mucoasei stomacului sub formă de pepsinogen.
• PH optim 1-1,5
• este endopeptidază,
• Specificitatea - atacă legăturile peptidice la care participă – prin grupările aminice – AA
aromatici şi într-o mică măsură - Met, Leu şi AA dicarboxilici
1.
REGLAREA SECREȚIEI HCl ŞI PROTEAZELOR
gastrina - stimulează secreţia pepsinogenului şi a HCl (prin histamină).
2. histamina - stimulează secreţia HCl
Inhibitori:
1. secretina
2. somatostatina (diminuarea formării gastrinelor)
•

DIGESTIA la copii
Gastrixina (pepsina C) – un analog structural al pepsinei.
1. pH-ul optim de acţiune ~3 (predomină la copii).
2. Specificitatea de acţiune se manifestă asupra legăturile peptidice din interiorul lanţurilor
proteice, formate de AA dicarboxilici.
•

DIGESTIA PROTEINELOR LA SUGARI

 •

Chimozina (renina) este prezentă în sucul gastric al sugarilor.

• În prezenţa ionilor de Ca2+ chimozina transformă procazeina laptelui în cazeină
(hidrolizată apoi de pepsină).
• Punctul izoelectric al reninei – 4,5.
•

REGLAREA SECREŢIEI
Secretina stimulează eliminarea unui suc pancreatic bogat în bicarbonaţi şi sărac în E
(neutralizarea HCl, ce pătrunde cu chimul alimentar din stomac; crearea pH optim
pentru acţionarea E pancreatice – 7,5-8,5).
• Colecistokinina - stimulează eliminarea unui suc pancreatic bogat în E (stimulează
contracţia vezicii biliare) şi sărac în bicarbonaţi
•
•
ABSORBȚIA

are loc la nivelul intestinului subţire

• AA liberi sunt preluaţi de enterocite prin intervenţia unui sistem secundar de
transport, dependent de Na.
• Transportul în celulele epiteliale intestinale se efectuează cu ajutorul unor proteine
specializate, numite translocaze.
•

PUTREFACȚIA AA ÎN INTESTIN

O parte din AA alimentelor ce nu au fost absorbiţi în intestinul subţire sunt scindaţi de

E microflorei intestinale în intestinul gros.
• Acest proces se numeşte putrefacţie.
• Produsele –
* substanțe inofensive - alcooli, acizi grași, ceto-acizi, oxi-acizi etc.,
* substanțe toxice – hidrogenul sulfurat (H2S), metil-mercaptanul (CH3SH), putrescina,
cadaverina, crezolul, fenolul, scatolul și indolul.
1. La scindarea Cys, Met (conţin sulf), în intestin se formează H2S,
metilmercaptanul (CH3SH).
2. Ornitina şi Lys se decarboxilează cu formarea aminelor - putrescina şi cadaverina
•

5.SOARTA AA ABSORBIȚI
Participă la formarea fondului metabolic comun al AA care vor fi utilizaţi
pentru:
• sinteza proteinelor
- sinteza glucidelor
- sinteza lipidelor
- sinteza hormonilor

DIGESTIA PROTEINELOR LA SUGARI

 - sinteza de baze azotate purinice, pirimidinice
- sinteza hemului
- sinteza neurotranslatorilor
- sinteza porfirinelor
- sinteza anserinei, carnozinei
- formarea aminelor biogene
•
TRANSPORTUL INTRACELULAR AL AA
Transportul intracelular al aminoacizilor este asigurat şi de transportatori
membranari specifici, funcţia cărora este reglată de insulină.
• Majoritatea sunt sisteme de cotransport cu ioni de sodiu, utilizând energia
ATP .
• Sistemul A este specific pentru aminoacizii aromatici şi Ala, Ser şi Gly.
• Sistemul ASC intervine în transportul Ala, Ser şi Cys.
• Sitemul B+ transportă aminoacizii bazici
• Sistemul X transportă AA acizi
• Sistemul N asigură transportul Gln, Asn şi His (prezent la nivelul
hepatocitelor)
• Sistemul L intervine în transportul aminoacizilor ramificaţi.Acesta
funcţionează independent de pompa Na+

DIGESTIA PROTEINELOR LA SUGARI