ELABORAREA METODICĂ Nr 14.

Tema: Ocluzia. Relaţiile ocluzale şi de postură mandibulară. Rapoartele între

arcadele dentare fiziologice şi patologice. Biomecanica mandibulară

1 Ocluzia – relatie de contact static între arcadele dentare indiferent de raportul

mandibulocranian. Relații de ocluzie – rapoarte ce se realizează între arcadele
dentare

2.Ocluzia centrică. Pozitia de ocluzie centrică este o pozitie de contact multiplu

interdentar maxim dintre arcadele dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea
maximă. Pentru realizarea acestui contact mandibula se deplasează din poziția de
relație centrică anterior, mișcînd în acestă direcție condilii articulari cu 0,1 – 0,15
mm poziționîndu-i la baza pantei tubercurilor articulari. Astfel de poziționare a
mandibulei față de maxilă este manifestată prin contractarea bilaterală, uniformă
și simetrică a mușchilor ridicători, ce totodată creează condiții favorabile pentru
efectuarea actului de deglutiție. Semnele caracteristice: dentar, articular,
muscular și faringoglandular. Deci, ocluzia centrică fiind statică poate fi definită ca
raport dintre arcadele dentare în plan sagital, transversal și vertical, cînd
mandibula ocupă o poziție centrică față de baza craniului și maxilă. Această
singură poziționare anterioară a condililor articulari în fose articulare, la baza
pantei tuberculilor articulari și un contact maxim interdentar, manifestat de
contracția bilaterală, uniformă și simetrică a mușchilor ridicători ce coincide cu
mișcarea de deglutiție.

3.Semnele ocluziei centrice pentru rapoartele fiziologice. Pentru

rapoartele fiziologice dintre arcadele dentare sînt comune următoarele semne de
ocluzie centrică:

*Fiecare dinte contactează cu doi dinți antagoniști, inafră de incisivii centrali

inferiori și ultimii molari superiori, care au numai cîte un dinte antagonist;

*Linia mediană a feței se găsește într-un plan cu linia interincisivală dintre incisivii
centrali superiori și cei inferiori;

*Primul molar superior contactează cu primul și al doilea molari inferiori în așa

mod că pe primul îl acoperă cu aproximativ 2/3, pe al doilea cu ½, iar cuspidul
mezio-vestibular este situat în fisura dintre cuspizii meziovestibulari și
centrovestibulari ai primului molar inferior.

*Arcada dentară superioară este mai mare și o acoperă pe cea inferioară.

4.Ce defineşte termenul relaţie de postură mandibulară -fenomenul de

poziționare a mandibulei în starea de relaxare relativă, datorată tonusului
funcțional al mușchilor.

5.Ce spaţiu se crează între arcadele dentare în stare de postură a

mandibulei Spațiu de inocluzie fiziologic – distanța față de maxilă- și spațiul
liber, pentru funcția fonetică a SS

6.Elementele active și pasive ce realizează poziţia de postură

mandibulară. Elementele pasive sunt prezentate de acțiunea specifică a
complexului mușchi-tendon. ATM și a presiunii negative din cavitatea bucală ce
apare la deplasarea mandibulei în jos. Primele două elemente în starea de repaus
fiziologic relativ și echilibrat, datorită particularitîților de structură, posedă însușiri
elastice ca și orice corp fizic cu așa caracteristici. Aceste însușiri se manifestă prin
contracararea greutății mandibulei și poziționarea ei în anumite relații craniene.

Elementele active sunt prezentate de tonalitatea complexului muscular al

întregului SS și, în primul rînd, a mușchilor mobilizatori și a regiunii periarticulare.
Prin urmare, sub influența motorie a sistemului de inervație, multitudinea fibrelor
musculare a fiecărui mușchi pe rînd, în raport de numărul motoroneuronilor,
participă la realizarea tonusului muscular

7.Definiţie “Spaţiul de inocluzie fiziologică” – distanța mandibulei în relație

de postură față de maxilă.

Datorită acestui spațiu paradontul nu suportă permanent presiuni mari, care ar fi

pentru el dăunătoare.

8.Definiţie “Spaţiul liber de vorbire” Spațiul liber de vorbire – spațiu pentru

funcția fonetică a SS, individual ca și spațiul de inocluzie fiziologic.

Mărimea sa determină caracterul fonației.

9.Planul de ocluzie. Importanţa practică Dacă trasăm o linie convenţională

care ar uni cuspizii vestibulari ai primilor premolari inferiori cu cei distali
vestibulari ai ultimilor molari, obţinem un plan, care în zona frontală trece pe
marginea incisivă a incisivilor centrali superiori, primind denumirea de plan de
ocluzie. Deci dacă aria ocluzală este un plan real, apoi planul de ocluzie este un
plan imaginar.Datorită curbării arcadelor dentare în plan sagital şi transversal
fiecare dinte se află faţă de planul de ocluzie într-un anumit raport.De exemplu la
închiderea arcadelor dentare în ocluzia centrică, dinţii laterali superiori întretaie
acest plan, iar cei inferiori nu-l ating. În zona frontală a arcadelor dentare incisivii
centrali şi caninii superiori ating planul de ocluzie, iar cei inferiori îl întretaie.
Planul de ocluzie este alcătuit din trei segmente: unul frontal şi două laterale.
Segmentul frontal este curbat şi paralel cu linia bipupilară, iar cele laterale – cu
planul orizontal Camper,care trece de la spina nazală anterioară şi până la centrul
conductelor auditive externe.

10.Curbele de ocluzie. Importanţa practică. Studiul amplasării dinţilor în

arcadele dentare, uşor ne convingem că suprafeţele lor ocluzale nu se găsesc la
acelaş nivel nici în plan orizontal, nici în plan sagital. Aceasta se lămureşte prin
aceea că coroanele dinţilor inferiori în zonele laterale în plan orizontal sunt
înclinaţi oral, iar a celor superiori vestibular, pe când în plan sagittal coroanele
dinţilor inferiori sunt situaţi în convergenţă, iar antagoniştii lor se găsesc într-o
poziţionare de divergenţă . Curba de ocluzie sagitală a lui Spee, dacă vom trasa o
linie convenţională pe aria ocluzală a mandibulei, care va trece în zona dinţilor
laterali tangenţial vîrfurilor cuspizilor vestibulari sau prin fisura centrală a
suprafeţei ocluzale a fiecărui dinte, observăm că ea prezintă o curbă concavă cu
profunzimea maximă la nivelul primului molar. Bonwill , studiind profunzimea
curbei de ocluzie sagitală Spee, a ajuns la concluzia că ea depinde de gradul de
supraacoperire frontală. Cu cât gradul de supraacoperire este mai mare, cu atât
mai adâncă este şi curba de ocluzie sagitală Spee. După Bonwill – în caz de
deplasare a mandibulei în sens anterior, între arcadele dentare şi între dinţii
antagonişti se creează cel puţin trei puncte de contact, situate în formă de
triunghi: un contact în zona dinţilor frontali şi câte unul în zonele laterale. Acest
fenomen a primit denumirea de triunghiul Bonwill. Autorul consideră că formarea
acestui contact se datoreşte curbei de ocluzie sagitale Spee şi a mai numit-o curbă
de compensare, deoarece la deplasarea mandibulei anterior în zonele laterale
contactul între arcadele dentare se păstrează cel puţin în două puncte. Curba de
ocluzie transversal Monson Wilson rivind suprafaţa ocluzală a arcadelor dentare
în plan orizontal, uşor ne convingem că în zonele laterale ea este înclinată.
Aceasta se datoreşte înclinării în acest sens a coroanelor dinţilor laterali
mandibulari spre oral şi înclinării vestibulare a coroanelor dinţilor maxilari.
Trasând linii imaginare care unesc cuspizii dinţilor omogeni de pe hemiarcada
dentară din stânga şi dreapta, căpătăm curba de ocluzie transversală.

11.Rapoarte între arcadele dentare fiziologice (Tipuri de ocluzii

fiziologice) Rapoartele dintre arcadele dentare fiziologice sunt acele rapoarte
de ocluzie dintre arcadele dentare care asigura la maxim realizarea functiilor
principale ale sistemului stomatognat si aspectul fizionomic. Din rapoarte de
ocluzie fac parte:

*ocluzia ortognata

*dreapta(cap la cap)

*prognatie fiziologica(ocluzia biprognata)

*opistognata

12.Rapoarte între arcadele dentare patologice (Tipuri de ocluzii

patologice) Raportul ocluzal dintre arcadele dentare care manifrsta dereglari de
functii ale sistemului stomatognat si fizionomice duce la instalarea ocluziilor
patologice(anormale).

Tipuri de ocluzie patologica:

*prognatia(ocluzia distala)

*progenia(ocluzia meziala sau inversa)

*ocluzia adinca

*ocluzia deschisa

*ocluzia incrucisata

13.Biomecanica mandibulară. Direcţiile mişcărilor mandibulare.

Biomecanica - stiinta care studiaza miscarile omului si a animalelor din punct de
vedere al legilor mecanice. Luind in consideratie ca mandibular este un organ
mobil si participa activ la realizarea functiilor de baza ale sistemului
stomatognat(masticatie,fonatie,deglutitie,etc.).Cunoscind legitatile ce stau la baza
miscarilor mandibulei,noi le vom putea diferentia pe cele anormale,sa studiem
influenta lor asupta ATM.,muschilor,parodontului dintilor,etc.

Miscarile mandibulei incep din ocluzia centrica au loc in 3 directii conform celor 3
planuri:vertical,sagittal si transversal si in 10 sensuri:
*coborire,ridicare;

*propulsive si revenire;

*retruzie si revenire;

*miscare laterala spre dreapta si revenire;

*miscarea laterala spre stinga si revenire.

Cunoscind legitatile ce stau la baza miscarilor mandibulei,noi le vom putea

diferentia pe cele anormale,sa studiem influenta lor asupra
ATM,muschilor,parodontului dintilor,etc.Ulterior aceste cunostinte pot fi puse la
baza construirii aparatelor ce imita miscarile mandibulei(simulatoare) cum ar fi
ocluzorul si articulatorul,care sint de neinlocuit la efectuarea lucrarilor protetice.

14.Mişcările mandibule în ATM. Diagrama Posselt. Miscarile mandibulei

in plan vertical corespund gradului de deschidere si inchidere a cavitatii
bucale.Rolul principal la realizarea acestor miscari revine muschilor
coboritori.Gradulde deplasare in acesta directive va fi variat:de la min.care se
caracterizeaza prin aparitia unui spatiu de inocluzie dintre arcadele dentare la
pronuntarea consoanei “S” si pina la valoarea max.egala cu 5 cm si mai
mult.Cinematica mandibulei in acest sens se poate urmari dupa diagram lui
Posselt,care oglindeste dinamica mandibulei nu numai in sens vertical,dar si in
sens vertical.La deschiderea,In etajul superior al ATM au loc miscari de
propulsive,iar in cel inferior-de sarniera.La revenire au loc miscari inverse si
mandibula poate reveni pe eceeasi traiectorie sau pe traiectoria ”h”.
15.Fazele mişcării mandibulei la actul de masticaţie după Gizi.
Caracteristica. La masticatie mandibular indeplineste un ciclu de miscari care de
catre Gizi au fost impartite in 4 faze.fiecare faza incepe din pzitia arcadelor
dentare din ocluzia centrica denumita faza”O”.

*Corespunde miscarii de deschidere a gurii si de propulsive a mandibulei.

*Corespunde miscarii de lateralitate

*Corespunde miscarii de inchidere a cavitatii bucale cind pe hemiarcada active se

produce un contact omogen dintre cuspizi,iar pe hemiarcada de balans(pasiva)-un
contact neomogen.

*Corespunde miscarii de alunecare,cind arcada dentara aluneca pe cea superioara

revenind in pozitia punctului de plecare-ocluzia centrica,savirsind astfel un ciclu
de miscari
Bibliografie

1 Materialele Prelegerilor

2 ILARION POSTOLACHI ,PROTETICA DENTARA,CHISINAU,STIINTA

1993

3 GHEORGHE BARSA,ILARION POSTOLACHI, TEHNICI DE

CONFECTIONARE A PROTEZELOR DENTRE, CHISINAU,STIINTA 1994