SCUMPA MEA FRANȚ UZOAICĂ ( Lunica )

TREC CLIPELE ÎN ZBOR CU FÎLFÎIRI DE ARIPĂ . MELODIOASE ZÎMBĂ REȚ E, UNEORI

TRISTE SE AȘ TERN CA O NINSOARE ALBĂ PE FRUNȚ ILE NOASTRE. Ș I NU NE PASĂ .
NU LE SIMȚ IM PAȘ II CE CALCĂ UȘ OR PE COVORUL ÎNTINS DE NOI. NU VREM SĂ NE
LASE URME GRELE CE NU SE VOR UITA. AM VREA CA FRUMUSEȚ EA SĂ -
MPODOBEASCĂ URMELE DE PE COVOR IAR ÎN URMA LOR SĂ CREASCĂ FLORI DE
NU MĂ UITA Ș I IARBĂ VERDE ÎNALTĂ ÎN CARE SĂ NE ASCUNDEM , SĂ AUZIM
CUCUL Ș I PRIVIGHETOAREA IAR ÎN JURUL NOSTRU SĂ IASĂ CA DIN PĂ MÎNT POMI
ÎNFLORIȚ I CE SĂ -ȘI ÎMPRĂ Ș TIE PE CAPETELE PLECATE DE ARȘIȚ A SOARELUI. AM
SCRIS MUL TE CE ÎN CADRUL NATURAL NU SE VOR ÎNDEPLINI, DAR ȘTIU CEL
PUȚ IN CĂ AM VISAT CEVA CE M-A SATISFĂ CUT PENTRU O CLIPĂ .
14 SEPTEMBRIE 1971. O LUNĂ PLOIOASĂ CU VĂ NT CE ÎMPRĂ Ș TIE STROPII ÎN
TOATE PĂ RȚ ILE. ESTE PRIMA ZI ÎN CARE ÎMI ÎN- TÎLNESC COLEGELE DE CLASĂ . CE
DE IMPRESII MI-AM FĂ CUT! FATA ASTA E ÎNALTĂ , E FRUMOASĂ CRED CĂ E
BOGATĂ , FATA ASTA E SCUNDĂ Ș I ÎNFIPTĂ PRECIS MĂ VA ÎNTRECE LA
ÎNVĂ Ț Ă TURĂ . OROPSITĂ FIINȚ Ă STAU ÎN BANCA A IV-A RÎNDUL DE LA PERETE ȘI
NU-MI PLACE. AȘ VREA ÎN PRIMA BANCĂ (parca acolo ar fi cainii cu covrigi in
coada). La stanga mea un gandacel cu fundita statea in banca. Colega lui a vrut sa se
mute in locul meu.Dar mie mi-a fost frica. De ce n-am stat cu gandacelul in banca?
Culmea este ca pe gandacel (cred ca nu te superi daca ti-am zis asa), il chema Milica).
Dar dupa bancuri cu Mariuta si Nicusor, spus de ea, am numit-o Nicusor si asa i-a
ramas numele. Asa cred ca ii va ramane si in zilele grele. De te voi striga pe nume, te
rog sa-mi raspinzi soptit : « da, Lunica, sunt aici… ». Eu te voi cauta (in somn) si
precis te voi gasi, probabil intr-o poza. Ne-am împrietenit repede. Cred că atunci
motivul prieteniei era doar de a avea cu cine merge la masă și faptul că eram
ultimele trezite dimineața. Treceau zilele ne jucam,alergam,ne suiam pe moviliță să
vedem lumea de pe stradă . Tu te-ai atașat de Victorița dar eu nu o puteam suferi
motivul fiind faptul că ea era cam moale iar eu colerică . Ne-am supă rat ,ne-am
împă cat cred că de sute de ori. Eram apoi prietenă cu Viorica iar ea era prietenă cu
Nuța.
Nu stă tea cu mine decît să -I fac unghiile în rest fugea cu Nuța. Eu îți spuneam ție
toate piedicile ce le întîmpinam. Nu-mi mai amintesc bine ce am mai fă cut în anul
||-||| , dar cînd eram prietenă cu tine că nd cu Viorica. De tine mă atașam prin faptul
că ne înțelegeam reciproc iar de Viorica fiindcă era și este o fire aventurieră . M-am
îndră gostit de Ciocîrlan Tu mă cam pă timeai mă învă țai ce să fac.A trecut asta si ți-a
venit rîndul și ție Te-ai îndră gostit de Cojocaru. El și-a bă tut joc de suflețelul tă u. -Ai
rezistat. Erai atunci prietenă cu Duculescu Ileana. Nu știam cum să fac să fiu eu

,
prietena ta Eram geloasă .În anul || te-am chemat în pat cu mine și Viorica la
dormitorul 16 Te-am chinuit timp îndelungat. Ț i-am lă sat urme adînci în memorie
care cred că nu se vor șterge niciodată A fost o viață chinuită pentru tine. De-abia
acum îmi dau seama. Nu eram ofată bună mereu se alterna ră utatea cu bună tatea Și
acum mai sînt așa, poate mai cu perdea mai ponderat. Îmi pare ră u de ce ti-am fă cut
sînt momente în care îmi aduc aminte rareori și-mi plîng caracterul.În anul ||| deși
eram la dormitoare diferite te așteptam(că eram ultimele) să mergem la masă .Ne
jucam în jurul fîntînii, ne stropeam , fugeam ascunzîndu-ne una de alta Tu cu
că ciula(fesul) meu ,eu cu fesul tă u. Ț ineam la ușă chiar dacă erau colegi mai mari
așteptînd să treacă , Am învatat împreună la chimie (anul iv)Tu erai prietenă cu
Mariana fiindcă o ajutai la îvatatură .Vroiam să se certe cu tine și eu să vorbesc cu
tine. Bineînțeles asta pentru scurtă durată .Pe urmă reveneam la Viorica. Îmi spuneai
despre bă ieți-eram îndră gostită de Didelea apoi de Velescu. N-am reușit să am
unprieten poate din cauza firii mele care împreună cu ata fă cea un cuplu foarte
zgomotos. Bineînțeles că nu tu erai cauza ci eu Repet cuvintele de la începutul
fiecă rei fraze ceea denotă un vocabular subțire deși nu prea cred. Scriu în altă zi.
Asta înseamnă că nu mai am același simț critic și nici aceeași melancolie. Te rog să
mă scuzi! Anul veste un an foarte greu dar noi nu-i simțim greutatea. Copii, ce să -i
faci? Ne jucă m ,rîdem. Nu pot uita timpul petrecut într-un autobuz arhiplin de toate
trei. Atunci am stat ca niște sardele. Aiavut dreptate deși rîsul ne-a izbucnit pe
neașteptate.Atunci numai cu o privire ne fă ceam să ră dem.Sau în dormitor , cînd ți-
am spus că ai 5 kg de gră sime pe un picior Am jignit fă ră sî vreau.Eram f. supă rată
dar cu toată supă rarea am ră s și eu. Am mai ră s și în alte seri. Am rîs de Viorica
după ce-am veni de la film cînd și-a vă zut gagicu cu alta și a fă cut fețe, fețe, cînd am
fost la Mercur și ai probat toate perechile de pantofi, cînd priveam si rîdeam de
lumea ce urca cu scara rulantă . . . Copilă rie. . . ce repede treci ! Datorită deselor
întreruperi îți scriu pe tonuri diferite în feluri diferite.Par example- acum sunt
semisupă rată pe tine 21 x 1975 . Am luat un 9 la franceză si iradiez de fericire. Iote
bă că nu-s proastă ! La geografie madama m-a ascultat despre controlul tehnic de
calitate. Cred că nici nu mai știu de cîte ori te –am întrebat- Ț i-a plă cut de mine? De,
tu mi-ai zis că da si eu te-am mușcat de nas. Ce bine ar fi să -ți ut. Dragă franțuzoaică
am început să scriu anapoda.N-am fă cut planuri ca să mergem toate trei undeva
într-o vară sau iarnă să mai ne amintim de viața de liceu.Să ții minte todeauna că îți
spuneam întodeauna tot ce fă ceam în oraș, eram sinceră cu tine. De altfel am mîinile
f. reci. Nicușor, dragă Franțuzoaică am uitat să te caractarizez. Ești potrivită de
statură (ată t la înă lțime cît și la grosime) cu două codițe f.lungi pe care agă ți niște
fonte mai mari ca, capul tă u (am glumit ) ai un nă suc mic de care mă leg totdeauna, o
guriță și o bă rbiță mică sprîncene arcuite sub o boltă de breton iar ochii au o culoare
s s indescifrabilă Uneori mi se pare că timpul îți schimbă ochii te face mai luminoasă
ți-i face stră lucitori verzi cu reflexe maronii ,negri cu reflexe din ambele și

,
viceversa. Nici nu-mi mai amintesc că nd ne-am hîrjonit la televizor sau în clasă mai
ales m cînd fetele îți ziceau ție-Mă Nicușor,da vouă nu vă e rușine? Sau-Tă ceți din
gură mă Nicușor,mă ! Deși se vorbea pe diferite limbi noi tot înțelegeam să facem
liniște pt. 2minute apoi să izbucnim din nou. Sînt geloasă pe Vișă nică că ți-a scris
mult și că are un stil de a scrie închegat pe cînd eu nu pot să -ți transmit o frază
frumoasă Franțuzoaico, eu nu am știut că mă iubești pînă cînd mi-ai zis din toată
inima- Tu știi ce-mi place de tine? Iradiam toată de fericire. Aș fi să rit pe fereastră
dacă nu aș fi fost la etaj Mă zorești mereu să -ți termin ce am de scris.Să -ți fie
rușine ,na! Eu nu te-aș zori, vreau să -ți scriu pe fiecare zi cîte ceva să pipă i cu mă na
mea caietul miraculos în care e scris atîta (și pe mine nu mai lă sat să citesc) Aș vrea
să mă -ntîlnesc cu tine în fiecare an(Ț ine minte că eu țin) și să petrecem o zi
împreună Iar am pierdut ideea pe care vroiam să ți-o spun de aceea îmi retrag
stiloul de pe foaie după un minut de scris Franțuzoaico! Să fii fericită toată viața, să
fii să nă toasă și să ai copii pe care să -i crești exact cum ai crescut tu . Ș i nu uita să nu-i
îmbuibi cu de toate să -i lași să -i că lească viața că numai așa se vor face oameni de
nă dejde ai patriei noastre Republica Socialistă Romă nia. Nu vreau să -nchei cu plîns!
A ta prietenă ce-ți dansează în fiecare zi pe coardele inimii tale Narghita
Lunica Nuică Strehaia Ciochiuți str.Ră dă ceanu nr.77 jud. Mehedinți
Te-am pupat,Narghita!
EU PT. LUNICA
Mă i că mulți nă roji a mai lă sat și D-zeu ă sta pe Pă mînt! Mă întreb cum de i-a unit pe
unii la un loc ca să facă numai șotii, așa cum ne-a unit pe noi, Bă i, tataie, pă i noi nu ne
sfiim de nimeni și de nimic, pt. noi trei s-a nă scut Universul, al nostru e întreg Glob
Pă mîntesc, a noastră e școala cu clasele și coridoarele ei pe care le facem în fiecare zi
să ră sune de rîsetele sau cîntecele noastre.În ultimul an ne-am unit mai mult ca în
toți cei patru ani la un loc, acum am fă cut și continuă m să mai facem toate dră ciile
din lume, tot ce ne tră snește prin cap e, firește, imediat aplicat în practică . Toată
lumea se uită la noi cînd așeză m umbrela între tă vile noastre și a Viorică i pt. „ a ne
apă ra de inamic” Toți ne urmă resc cu zîmbetul pe buze cînd o conducem în alai
regesc,cu umbrela deschisă , pt. a o apă ra de lumina orbitoare a neoanelor din
cantină , pă nă la ghișeul unde trebuie să ducă tava.Azi stau și le aștept să vină din
oraș, sînt moartă fă ră ele , fă ră Lunica nici nu mai vorbesc, parcă mi-ar lipsi ceva, mi-
ar lipsi zîmbetul și buna dispoziție și cînd vin, încep mă rturisirile, fă cutul cu ochiu,
priviri chiondorîșe între mine și Lunica, cea care-mi povestește, cu multe înflorituri,
aventurile Viorică i. Ei, biata , nici nu-i dă m ră gaz să spună un cuvînt pt. a se apă ra,
noi o ironiză m, noi rîdem pe seama ei, noi o lă să m în urmă cînd vedem că ea nu vrea
să se antreneze în ale noastre șotii dragi. Tot eu cu Lunica încercă m să -i alungă m
mahmureala, tot noi, pînă la urmă -după lupte seculare- reușim s-o aducem,
chipurile, cu picioarele pe pă mînt, sau, mai degrabă ,s-o urcă m în sferele raiului
ceresc. De la un timp de vreme la masa de dimineață nu mai sîntem împreună

,
 Deoarece, fricoasa de Lunica, se scoală mai de dimineață ca să nu piardă masa. Dar
după amiaza sîntem nedespă rțite. Ba chiar pe la ore ne aruncă m priviri piezișe și,
bineînțeles, cînd credem că nu sîntem observate ne mai dă m cîte un ghiont zdravă n
(asta pe la d-l Uță și, barem în anul IV, pe la toate orele lui dom; Sitescu). Cîte bilețele
nu ne mai scriem fă cîndu-ne cum ne vine la gură , ce porecle ne mai spunem una
alteia cînd ne-apucă m să ne certă m! .Pînă la urmă pă rțile încheie un pact și după
aceea se îmbră țișează și se iubesc de le sare zmalțul. Toată ziua ne giugiulim ca doi
sau trei gugustuci iar dacă eu îmi permit cumva să mă dră gostesc cu Viorica și s-o uit
pe ea, apoi m-a luat gnarti că se bagă în sufletul meu și nu mă lasă pînă nu ne țucă m
mai abitir ca înainte. În ultima vreme am ajuns s-o iubesc f. mult ,nu mi-am dat
seama de lucrul ă sta pînă acum, poate o iubeam și înainte tot așa de mult , dar n-am
stat să mă gîndesc prea mult la asta. Dar întodeauna cînd voi fi tristă și-mi voi aduce
aminte de ea, sînt sigură că vă lul de tristețe se va ridica de pe fruntea mea ca la
semnalul unei baghete magice și zîmbetul îmi va înflori deîndată pe buze. Am
observat că glumele ei niciodată nu mă supă ră , fiecare gest al ei îmi place, atîta mă
încîntă cînd mă întreabă dacă mi-a plă cut de ea, simte nevoia să obțină aprecierea
mea ,totul însă e atît de nevinovat și de pur că mă face s-o iubesc mult de tot ,în
argoul meu„să mor de dragul ei” . Mai ales la orele d-nei Bușe (care , între noi fie
vorba,ne cam taie pofta de glumă ) ea glumește ată t de cu miez de rîdem și noi și mie
niciodată nu mi-e teamă că ea va greși și o va supă ra pe d-na. Am ascultat-o însă
uneori cînd era tristă ,cînd mi-a mă rturisit lucruri mult mai triste, chiar f. triste,
lucruri care contrastau cu ceea ce am spus pînă acum și m-au durut așa cum o
dureau pe ea . Ș tiu că -i trebuie mai multă libertate ,că ar dori să fie independentă ,
dar sînt sigură că i-ar fi greu pt. că temperamentul o determină să fluctueze, să fie f.
ușor influențabilă . Uneori asta o face să fie fă ră personalitate, să se înjosească fă ră
să -și dea seama și mie asta nu-mi place. Viorica o folosește ca pe un intermediar în
aventurile ei, dar nu face nimic ca și ea să se poată simți bine. Mie asta nu-mi place.
Ea trebuie să aibă pe cineva care să -o îndrume pt. că ia hotărîri necugetate care
ar putea să o rateze. Nu știu, dar tare sînt curioasă să văd cum va proceda ea
cînd v-a avea un prieten. Pînă acum a avut numai simpatii (Ciocîrlan ,Didelea,
brigadierul,cîțiva italieni ,un popă pe care l-a agă țat la nuntă etc.) Cred însă că cine
va ajunge să o cunoască așa cum o cunosc eu, va ajunge s-o prețuiască și s-o respecte
așa cum o iubesc și o prețuiesc eu abia acum. Mi-e tare dragă și mereu o să o iubesc
nespus.
AMINTIRI,AMINTIRI AMINTIRI ( Marinuș )

Au trecut clipele , am ajuns în anul V .ÎMI ADUC AMINTE CUM NE PRIVEAM UNA PE
CEALALTĂ FĂ RĂ SĂ NE CUNOAȘ TEM, STÎND ÎN PAT,NE-AM SPUS FIECARE
NUMELE.NE-AM OBIȘNUIT REPEDE TOATE, AM început seara să spunem fiecare
bancuri ,glume, să ne jucă m prin paturi cu pernele și alte multe șotii.Atunci ne-ai

,
spus tu un banc cu Mă rioara și Nicușor de care ne-am amuzat tare de tot și de la acel
banc ți-a ră mas ție numele de NICUȘ OR iar de Nicușor te cunoaște toată școala. Nu
pot să uit din anul I sem. II cînd am primit și eu prima scrisoare de la Bucur cum m-
ați luat toate în focuri să v-o citesc și vouă . Dar tu mai nebunatică ai să rit peste mine
în pat să mi-o iei ca s-o citești. Eu dacă am vă zut așa ți-am citit-o ție,ai fost singura
care-ai citit-o. Mai tîrziu pe la sfîrșitul anului II am devenit bune prietene și-am fost
așa mult timp. Învă .am împreună întodeauna și ne obișnuisem așa de mult încă t nu
mai puteam învă ța una fă ră cealaltă . Cînd nu aveam chef de învă țat ne apucam să
vorbim , să ne facem multe planuri dar din cîte ne-am fă cut nu am realizat nici unul,
apoi citeam scrisorile pe care le primeam. Dar prin anul IV am început să ne certă m
din nimicuri și pînă la urmă n-am mai fost ca înainte,în tot timpul împreună , dar
anumite lucruri tot ni le spuneam În ultima vacanță de vară am fost în Deltă . Ce bine
ne-am distrat acolo! L-am plimbat pe d-l Sitescu cu barca ,cînd ne-am dus prima dată
singure, ne-am învîrtit de cîteva într-un loc, apoi ne-am împotmolit în stuf după
nuferi. Acolo ne-am împrietenit cu frumoșii noștri bucă tari. Eu m-am îndră gostit de
titi și toată ziua mă uitam la el. Am fă cut și poze iar el m-a rugat să -i trimit pozele și
mi-a dat adresa.Ce fericită eram atunci! Ne bucuram amîndouă Dar ce fericită am
fost cînd mi-a scris.Tot în Deltă am tras ospaimă grozavă cînd tu ai plecat în barcă cu
Macarie și nu te-ai întors pînă tîrziu.Ț i-am fă cut omorală , dar apoi ne-am împă cat și
ne-am distrat minunat în seara aceea cu d-l Sitescu care era nedespă rțit de noi.Toate
amintirile acestea din timpul liceului o să ni le aducem aminte peste ani și ani, osă le
povestim și copiilor noștri,iar mai tîrziu nepoților noștri. Aceste caiete care ni le am
fă cut acum o să ne fie cele mai frumoase amintiri. Tîrziu cînd vei fi împovă rată de
ani și vei gă si acest caiet,citind în el îți vei aduce aminte de o anume MARINUȘ sat
Peri com Husnicioara jud Mehedinți cod 1514.

EU PT. Marinuș

Marinuș- fata cu care am stat de atîtea ori împreună în banca din față , peste
maculatoarele cu lungi formule chimice sau peste că rțile în ale că ror taine
pă trundeam cu pași înceți. Am fost un fel de dască l, un fel de ajutor, un fel de sprijin
dar am fost, nu un fe,l ci un prieten al acestei fete slă buțe și brunete care vorbea cu
RR. Am ajutat-o 2 ani la rînd cînd am învă țat împreună ,am tremurat la lucră ri o dată
cu ea, am avut emoții la teze pt. mine și pt ea, am criticat-o uneori în ședințe ,i-am
atras atenția cînd n-a vrut să învețe, încercam să -i tai elanul cîntecului ei popular
care- o fă cea să uite de greută țile zilei de azi sau de mîine, să uite că are de învă țat,
să uite de ascultă ri și de note mici, pt. a o readuce cu picioarele pe pă mînt.
Uneori ne-am certat și am stat supă rate, dar împrejură rile erau de așa natură încît
nu puteam sta prea îndelung așa împosocate și ne împă cam. De fapt, ce aveam de
împă rțit noi? Nimic! Atunci......ce rost avea să stă m departe și cu sufletele pline de

,
venin? Ne-am certat totuși întro duminică însorită , fă ră să știm că această supă rare
va ține mai mult ca de obicei. Nu mai țin minte ce n-a vrut să -mi arate iar eu i-am
luat scrisoarea de la frati-să u și n-am vrut să i-o dau. Am fă cut-o să plîngă și să
sufere pt. că nu era sinceră cu mine, am fost sarcastică pt. că -mi ascundea ceva.Pînă
la urmă i-am dat scrisoarea (adică i-am dus-o în cantină ) dar am ră mas supă rate și
destul de tîrziu am vorbit, dar nu ca două prietene care-și fă cuseră mă rturisiri și își
citiseră scrisori, ci ca două colege care nu s-au prea înghițit. Au venit repetițiile pt.
deplasare, care urma să fie la ea în sat ,a venit dansul țigă ncușelor unde era nevoie
de un țigan de care ea era îndră gostită lulea. Culmea era că eu jucam ală turi de el în
rolul principal și ea m-ar fi mîncat de ciudă , mai ales că se cereau și niște ocheade și
zîmbete pe scenă . Mă invidia că aveam rolul acela și era geloasă foc pe mine ,
vedeam asta din felul cum vorbea. Își apă ra cu mîinile amîndouă dragostea și cred
că m-ar fi mîncat dacă țiganul s-ar fi îndră gostit de mine. A încercat să mă
îndepă rteze de el, a fost , mai ales în perioada aceea, f. rece, am impresia că mă ura
chiar ,ea nu mi-a mă rturisit-o niciodată dar ce , parcă mai era nevoie! Am vă zut asta
și din modul cum m-a tratat cînd am fost la ea acasă . Ne-am împă cat definitiv abia
cînd am fost în Deltă unde timp de 7 zile am fost numai împreună , rîzînd, glumind,
cumpă rînd pepsi-cola de la Titi de care era f. îndră gostită .Eu o trimiteam numai pe
ea să cumpere, din moment ce asta-i fă cea plă cere. M-a dojenit că am plecat cu
Macarie să mă plimb cu barca și m-a luat de lîngă el la jocul în jurul focului pe care l-
am aprins la Roșuleț. De fapt același lucru se petrecuse și cu un an în urmă (anul III )
cînd eram îndră gostită de Cojocaru și cînd ea a fost un factor care a intervenit într-o
anumită mă sură ( poate inconștient ) fă cîndu-mă să sufă r cît am suferit.
Amintirile din Deltă vor ră mîne nemuritoare, ală turi de aceste amintiri vor fi și Titi,
Sandu, Mihai, Cornel, Geta și Marioara cu Olguța și tot grupul de pe acele pontoane.
Voi ține minte și poanta din plă ncintă ria de la Tulcea cînd m-am enervat peste poate
pe acele fete care mi-au luat scaunul de la masă . N-am să uit nici discuția din
autobuz cînd ea mi-a zis: ”Ce-ar fi ,Nicușoare , să te fac o cumnată ?” iar eu am
încercat să -i spun că nu se poate și să argumentez acolo ce-mi venea atunci în minte,
nu-i puteam spune că nu-mi place de el. Ar fi însemnat s-o ră nesc, să -i aduc cea mai
mare jignire posibilă , ori nu voiam. Doar ea era partenerul meu la dans, ea fusese
cea că rea îi citisem multele mele scrisori, ea fusese cea pe care o ajutasem doi ani de
zile, ea fusese prietena mea. În Deltă a fă cut și ea ce fă ceam și eu: mă jucam, se juca
și ea , mă pitulam eu, ea era nevoită să mă strige și să mă caute, mergeam eu să -i ajut
pe bucă tari, mergeea și ea, încercam să ne armoniză m și să facem un tot unitar. Pt
.cîtva timp am reușit să avem un drum comun, să formă m acel tot, dar uneori că ile
noastre s-au mai despă rțit.

,
 UN FALNIC DOR, LÎNGĂ TINE SĂ MOR(Vișă nică )

M-am bucurat cînd am auzit că vrei să -ți scriu în acest mult prețuit album care va
pă stra peste anii repede trecă tori tot ce-a fost mai frumos , mai pur și de neprețuit în
viața noastră de eleve-prietenia, colegialitatea, dragostea și nenumă rate alte lucruri
care ne-au legat și continuă să ne lege chiar dacă vom fi departe , chiar dacă ne vor
despă rți obstacole,inimile noastre vor continua să bată în același ritm prietenesc iar
ră sunetul acesta va stră bate și va învinge orice obstacol ce-i va sta în cale.
Mi-a fost teamă să încep să scriu, m-am temut ca nu cumva să uit ceva din ceea ce
ne-a legat , din ceea ce ne-a apropiat atît de mult una de cealaltă .
O să -mi fie f. Greu cînd voi pă ră si acest liceu , cînd mă voi despă rți de persoane pe
care le-am prețuit atît de mult,de care m-au legat punți fermecate, care m-au fă cut să
înțeleg multe lucruri ale că ror taine nu le aflasem, nu le pă trunsesem pă nă la
adevă rata lor esență ...
Nu voi uita niciodată frumoasele convorbiri pe care le-am purtat în diferite ocazii pe
teme care mă preocupau, n-am să uit niciodată noaptea în care am vorbit în patul
meu de la dormitorul 16 în anul IV cînd ți-am spus mule lucruri ale crudei realită ți
pe care nu îndră snisem nimă nui să i le spun pînă atunci și nu le voi mai spune la
nimeni.
Sinceritatea ta m-a fă cut să mă apropii atît de mult de tine încît nu am putut să
pă strez nimic din ceea ce mă preocupa, din ceea ce m-a fă cut să -mi schimb uneori
pă reri clă dite cu suflet și elan tineresc.
Mi-a mai plă cut ceva la tine –ceva ce mie îmi lipsește- elanul, veselia încrederea în
tine și în oameni și aș dori ca să ră mîi în întreaga-ți viață la fel de încreză toare, de
veselă să fii fericită și să tră iești în mijlocul unor oameni la fel ca tine și care să -ți
arate că viața e frumoasă , e ușoară e o mamă atuturor care ne primește pe toți în
brațele-i unduitoare și ne privește cu ochi albaștri ca cerul senin după furtună în
care se oglindește tot ce are viața mai nepă tat, mai neprihă nit în ea. Să nu pierzi
nimic din tot ce ai mai bun în tine, realitatea să -ți ofere acest lucru, să te facă să
ră mîi tu, așa cum ești, să nu rupă nimic din ceea ce nu se poate uita și eu nu voi uita
niciodată chiar în iarna viețiicînd timpul va presă ra peste capul meu neaua argintie
cînd voi privi lumea poate prin lentilele unor ochelari de care mă tem, cînd voi vedea
oamenii printre genele albe de scurgerea ireversibilă și neînduplecată a timpului
care ne face să lă să m în urma noastră oameni și locuri pe care ne este permis să -i
luă m cu noi în lunga că lă torie avieții,deși am dori s-o facem din tot sufletul.

,
Nu voi uita niciodată prietenia care ne-a legat , puritatea acesteia, nu pot uita pt. că
aceste aceste lucruri nu se uită ușor,timpul nu poate să șteargă ceea ce viața ne-a
oferit, tot ce-a fost mai frumos și mai bun.
Nu mi-aș ierta niciodată dacă aș îndră zni vreodată să uit, desele încercă ri ale tale de
a mă face să înțeleg că viața e frumoasă că ea-mi va oferi multe lucruri bune în viitor,
de a mă face să vă d oamenii așa cum sînt și nu în calită ți îmbră cate de mine
Am vă zut întotdeauna vița atît de neagră atît de grea încît adeseori îmi blestemam
clipa în care am vă zut lumina zilei Poate de aceea îmi plă cea să mă apropii de
oameni veseli , de oameni iubitori de viață și de oameni pt. a uita de moment
tristețea cuibă rită în sufletul meu.Asta m-a fă cut să mă apropii atît de mult de tine,
să te cunosc și nu după mult timp mi-am dat seama de toate calită țile tale frumoase,
de tot ceea ce natura aputut să ză mislească mai frumos..
Nici nu-ți dai seama cît de mult mi-a crescut inima cînd am auzit frumoasa impresie
ce și-a format-o sora mea Cati despre tine după ce te întîlnise pt. prima dată -a zis că
ești ofată sinceră M-am bucurat pt. că la aceeași concluzie ajunsesem și eu.
Ai reușit în scurtă vreme cît am stat aproape de tine să mă faci să iubesc viața, să
stimez oamenii să descopă r în ei ceea ce aveau mai frumos și mai bun și uneori am
ajuns să cred lucruri inexistente decît în întruchiparea minții mele. Dar... vai!.. acest
lucru ce-l voi privi din ce în ce mai îndepă rtat ca un punct luminos pierdut în
nemă rginire a fost atît de plă pînd încît realitatea l-a fă cut să se zguduie din temelie,
l-a fă cut să se clatine și să ră mînă ceva frumos dar trecă tor.
Decepțiile pe care le-am suferit mi-au adus o dată cu ele și vechea pă rere despre
viața care ne este dată -n dar, un dar neprețuit și neiertă tor în cele mai dese
împrejură ri.
Viața m-a fă cut să nu mai sper în fericire, să nu mai vreau ziua de mîine pt. că nu mai
cred în frumusețea ei,în ceva frumos ce mi-ar putea aduce,într-o viitoare fericire.
M-am simțit uneori atît de singură eu cea care am încercat mereu să mă apropii mai
mult de fiecare colegă , să -i descoper tainele inimii, să înțeleg durerile și să mă bucur
ală turi de cea care se bucură ,încercă ri reușite și nereușite. De multe ori am avut
impresia că eu sînt cauza tuturor supă ră rilor , tuturor necazurilor suportate și
nesuportate întîlnite la fiecare pas. Am crezut că eu sînt cea mai supă ră toare cea mai
enervantă ființă , deși am încercat ă ntodeauna să nu supă r pe nimeni,să fac în așa fel
încît prin felul de a acționa să nu ating pe nimeni. Dar n-am reușit întotdeauna.Mi-
am zis că dacă aș fi singură poate nu voi mai avea atît de multe atingeri
neplă cute.Am vrut să îmbră țișez singură tatea dar unele colege au venit ală turi de
mine și nu m-au lă sat în imensa tă cere a singură tă ții.
Îmi place și deseori stau singură ascultîndu-mi gîndurile funebre iar însingură tatea
tă cută asociez bă tă ile inimii cu izvoarele ochilor mei-lacrimileDe multe ori plîng cu
și fă ră motiv, plîng gîndindu-mă la clipele, orele, zilele, să ptă mînile, lunile, anii tră iți
și care lasă în urma lor frumoase dar mai ales dureroase amintiri.Amintirile sînt

,
slove aurite tipă rite de mașina timpului în memoria noastră cu litere de aur sau
că rbune, scrise pe o pajiște deasupra că reia e cînd cer albastru cu mult soare,sau
noapte cu bolta înstelată ,cînd cer înțesat de nori negri care în mișcarea lor
dezordonată dezlă nțuie furtuni. Amintirile sînt frumoase, dar arată că nu mai există
nimic, vorbesc despre ceva care a fost dar nu mai este.
Nu voi uita scrisorile pe care mi le-ai trimis în vacanța de vară acum un an în care
ne-am amintit de un lucru dureros apă rut în viața noastră , mai precis în prietenia
noastră care a constituit o punte neagră între două pă rți a prieteniei dintre aceleași
persoane-TU și EU. Îți promisesem că nu-ți voi mai aminti niciodată de acest lucru,
am fă cut-o nu pt. că am uitat ci pt. că acest lucru nu se poate uita ușor și nu trebuie
uitat niciodată . Întodeauna m-a durut cel mai mult cînd am fost jignită , supă rată de
persoane care nu-mi erau indiferente,persoane de care mă lega ceva tainic și asta mi
s-a întîmplat de multe ori,de f. Multe ori și în acest moment și în alte momente mi-
am amintit de aceste lucruri neiertă toare E f. greu să porți povara unei astfel de
dureri primite de la o persoană în care ai avut atîta încredere încît nici prin vis nu ți-
ai fi închipuit o realitate atît de crudă .

Viața, realitatea a fost crudă cu mine și nimic nu mă poate împiedica să cred că va

continua să fie mult mai vitregă decît a fost.
Nimeni nu mă poate face să mai cred într-o viitoare fericire deși am avut momente
cînd am crezut-o atît de aproape... dar m-am înșelat, a fost o simplă nă lucă , o tragică
ieșire din limitele realită ții neînduplecate. Nu mai potcrede că o să mai întîlnesc o
persoană pe care s-o iubesc și ală turi de care să tră iesc clipe fericite deși nu de mult
am simțit-o aproape dar... ma ocolit m-a îndepă rtat ca pe un lucru vechi, pră fuit, fă ră
nici o valoare, un lucru care nu poate folosi la nimic , de a că rui existență nu se
interesează nimeni...
Cînd , cum și față de cine am greșit atît de mult?Cum aș putea să mai îndrept
greșeala?-mă întreb deseori dar în zadar- nu pot să dau nici un ră spuns care să mă
mulțumească .
Dar cred că vina îmi aparține dacă viața mi-a dat o astfel de lecție pe care abia am
putut-o suporta,care mi-a zdruncinat tă riile, care m-a fă cut să cred că sînt un firicel
de nisip purtat de valurile albe și înspumate ale unei mă ri nesfîrșite în adîncul că reia
se oglindește un cer de azur, un cer fă ră pic de nor,un firicel de nisip zvîrlit
devalurile provocate de imensa corabie a omenirii care duce povara oamenilor-
viața,pe malul nisipos și că lcat în picioare, neobservat de nimeni și incapabil de a
mai putea ajunge pe corabia-mamă .
Am vă zut marea pt. prima dată în vara acestui an și nu voi uita niciodată acea
culoare trasparentă de un albastru pur, acelevaluri provocate de adierea unduitoare
a curenților marini și pescă rușii albi rotindu-se într-un dans mă reț deasupra acestei
imense întinderi deasupra acestui neprețuit tezaur.M-am despă rțit f. greu de aceste

,
minunate frumuseți pe care le voi pă stra mereu în memorie,de acei oameni
minunați-ghizii noștri care n-au avut ce ne reproșa și mai ales n-am avut ce le
reproșa în activitatea de îndrumare, de orientare în frumoasa excursie din
pitoreștile locuri din Delta Dună rii. Acolo am tras o spaimă nemaipomenită cînd am
auzit că ai plecat cu barca și începuse să se întunece iar tu nunte mai întorsesei.
Ajunsesem să cred că nu e bine să ai nici prea multă încredere în tine și mai ales în
cei ce te înconjoară mai ales în cei cu care te întîlnești pt.prima dată . Dar sosirea ta a
liniștit și așters toate relele presupuneri.
Sîntem două firi deosebite, dar ne-aam apropiat atît de mult încît pot spune pe drept
cuvînt că te-am considerat mai mult decît osoră . Surorilor mele nule-am mă rturisit
atît de multe lucruri cîte ți-am spus ție în momente de adîncă durere sau de
momentană bucurie.Te-ai bucurat întodeauna ală turi de mine,ne-am bucurat
împreună ,și deseori te-ai zbuciumat pt. mine ca să -mi gă sești o cale bună și dreaptă
de ieșire din anumite situații. Îți mulțumesc din tot sufletul pt. tot ce ai fă cut pt. mine
și să mă ierți dacă în vreun moment de neatenție am reușit să -ți stric farmecul
vreunei clipe.
Regret f. mult că nu pot ră splă ti cu nimic efortul neîncetat, și faptele zdruncină toare
în care deseori te-ai avîntat fă cînd asta pt. mine,doar pt. mine.Aș vrea să fim mereu
împreună , să fim la fel de apropiate,să mai putem să discută m și în alte situații ce se
vor mai ivi sau cel puțin să fim ală turi ă n momente de neuitat din viața noastră , în
momente de ră scruce
Cel puțin dacă o să mi se ofere posibilitatea am să -ți cer pă rerea în luarea unor
decizii mari din viața mea- de exemplu că să toria, deși mă vă d atît de mică și de
îndepă rtată de o problemă atît de mare și de însemnată .
Te-am prețuit , te prețuesc și te voi prețui neîncetat pînă cînd forța timpului îmi va
închide pleoapele și nu-mi va mai permite să privesc lumina zilei,viața pe care tu o
prețuiești atît de mult.
Spre încheierea acestor rînduri îți doresc din tot sufletul să tră iești o viață lungă și
fericită , să te bucuri din plin de stima, dragostea și iubirea oamenilor , să continui să
ai aceeași încredere în tine, în oameni și în viață ,să atingi idealurile propuse ,pe
chipul tă u să se oglindească mereu zîmbetul îmbietor pe care-l schițezi deseori,să fii
mereu tînă ră și frumoasă .

Cu drag , stimă și prețuire

VICTORIA VIȘAN
Sat Lazu
Com. Malovă ț
Jud. Mehedinți
Of. Poștal Halînga
Cod 1521

,
 EU PT. VIȘĂ NICĂ

Cîndva va bate vîntul peste ani și-mi va aduce poate nu scrisori, îmi va aduce cele
mai plă cute amintiri din acești ani petrecuți în ”liceul cimitir al vieții mele”. E
paradoxal ceea ce spun, în schimb e f. adevă rat. Viața mea s-a consumat în limitele
acestei ” Bastilii”, acestei cetă ți bine întă rite, cu portari, cu femei de serviciu care te
dau afară din clasă dacă trece ora, pedagoge care încuie că minul și nu te lasă la TV
pînă la sfîrșitul ”Întîlnirii de la ora 10 ”, cu directori pisă logi care te dă dă cesc zi de zi
și cu colege care, deși rele uneori, le crezi minunate, mai ales după ce te desparți de
ele. La început 35 de fete formau pt.

mine 35 de enigme pe care cu timpul am început să le dezleg și să le înțeleg, poate.

La început am vorbit mult, aproape fă ră respirație, le-am spus bancuri și am fă cut
șotii, am devenit NICUȘ ORUL clasei care, treptat, a început mai mult să asculte și să
dea unele sfaturi, multe inimi s-au deschis în fața acestui ”Infailibil Nicușor ” (așa
cum m-a numit Gogoașe la o sesiune de referate din acest an ) pe f. multe le-am
ascultat cu ră bdare pînă la sfîrșit uneori fă ră să deschid mă car gura dar... le-am
ascultat. Dar cu această ființă pe care am cunoscut-o îndeaproape de-abia în anul II
cînd am fost bune prietene, am avut cele mai frumoase discuții. Întodeauna n-am
vorbit decît lucruri serioase, uneori triste, dar le-am dezbă tut la nivelul unor oameni
demni de acest liceu. Cu nimeni altul n-am vorbit așa savant și filozofic cum am
vorbit cu Vișă nică , rareori ne putea înțelege cineva care ne însoțea, noi aveam graiul
nostru aparte f. frumos și f. cizelat. Eu m-am gîndit mult la acest lucru , chiar
lucrurile lipsite de importanță că pă tau pt. noi un sens nou. Multe nopți am stat
nedormite pînă la ore f. tîrzii ca să ne facem mă rturisiri, ea mi-a povestit tot ce o
apă sa pe suflet, mi-a spus lucruri pe care pînă atunci nu și le mă rturisise nici chiar ei
și cum, inimile se deschid una în fața celeilalte, și eu i-am spus probleme care mă
fră mîntau, probleme delicate deoarece erau legate de viața celor care ne erau nouă
cei mai dragi N-am să uit niciodată aceste destă inuiri fă cute printre suspine și
lacrimi, n-am să uit niciodată gesturile sincere de mîngîiere și n-am s-o uit nici pe ea.
Am ținut mult la ea dar așa cum am știut și am putut eu, am fost totuși două firi
deosebite care stă teau împreună numai cînd puteau vorbi serios ,sau mai degrabă ,
cînd eu puteam fi astfel. Era prea tristă ca să se poată juca cu mine, prea sobră ca să

,
alerge nebunește printre perechile ce se plimbau, prea serioasă ca să rîdă fă ră să -i
pese de impresia celor din jur și prea bună ca să mă poată dojeni pe mine.
Vișă nică , pe tine și pe voi toate n-am să vă uit niciodată !

DRAGA MEA, (Ț imi )

Cu toate că nu am talentul unui prozator,totuși prin stîngă cia exprimă rii mele ,mai
ales scrise,caut să -ți satisfac dorința.Îți enumă r mai multe întîmplă ri și anume
întîmplă ri plă cute cu tine. Poate peste timp vei schița un zîmbet ușor amintinduți de
aceste clipe minunate din viața noastră .

Poate conformația fizică la care deseori eram tovară șe de suferință ne-a fă cut
uneori să ne potrivim în gînduri și fapte. Osă -mi aduc mereu aminte de exercițiile
noastre de slă bire pe care le fă ceam cu atîta tragere de inimă în speranța de a că pă ta
silueta siluietei. Ț i -aduci aminte desalturile mortale pe care le fă ceam în arena
dormitoarelor 5,15 și poate 12 în atenția spectatoarelor siluiete pe salteaua mea ?
Trebuie să -ți aduci aminte,nu se poate să uiți, mai ales că eram niște ”acrobați ieșiți
la pensie ” pe acea vreme. Sînt multe de amintit. Din anul I ne încercam talentul și
parcă mă vă d cum am debutat jucînd în rolul lui Pîrlea vodă și a femeii ce se afla
într-o situație gravidă . Ah! Atunci eram mici în anul I și parcă ne ședea mult mai
bine. Au trecut anii cum nici nu-mi închipuiam și iată -ne înanul ultim de școlă rie. Ai
ră mas aceeași Nicușor . Nu ți-a pierit nimic din gingă șia jocului. Mereu te joci și
alergi prin curte ca un Nicușor de cursă lungă . Cu toate că vîrsta ( lund problema ca
atare , în condițiile în care... ) nu-ți mai permite tu ai ră mas , copilul clasei prin tot
ceea ce faci. Ț i-am admirat de multe ori gimnastica de dimineață pe care ofă ceai la
6,30 cînd te sculai. Nicușor , scuză -mă dacă îmi schimb stilul din momentul de față
dar la apariția lui Nuța mă inhibai-poate știi situația în care mă aflu ) Cat să -mi
continui dacă am să mai pot.Încerc... Sînt amintiri plă cute de care și eu o să -mi aduc
aminte cu drag cu toate că nu le-am notat decît în minte Cu toate că mi-am iubit
toate colegele , umblînd la sensibilitate, puteam și pot totuși să le diferențiez. Tu
poate ai fost fata care nu m-ai supă rat niciodată sau au fost prea mici supă ră rile cu
tine dar îți spun sincer că nu-mi aduc aminte să ne fi luat ppuțin în colți.Ai fost bună
cu toate. O singură dată am pă rut să zic că mă jignești cînd mi-ai zis-”Ai să vezi tu că

,
Nuța o să secerte șicu tine ”.Am ajuns la vorba ta ,Nicușor, dar îți spun din inimă că
sufă r pt. ea acum. Sînt complet dezamă gită și voi că uta să nu mai țin nebunește la
nimeni. N-am cui să spun tot ce mă doare din teama că poate și plictisesc că am prea
multe care mă ard. Nu știu dacă te-am supă rat vreodată , îmi cer iertare cum de altfel
trebuie să -mi cer la toate ( scris sau verbal ). Cu vorba am greșit mult cu voi dar cu
inima nu. Am fost învă țată să flecă resc vorbele și multe fete au fost ținta biciuirilor
mele verbale. Mi-e necaz pe mine dar mi-e greu să mă schimb.

Nu știu ce să -ți mai scriu,îți doresc ca în viață să fii fericită , să ai succes pe toate
planurileși să -ți atingi toate scopurile.

Cu multă dă ruire În prima bancă lîngă o fereastră

Zburdalnicul Nicu din anul I ședea
Lili Ț imurlea Citind, scriind scrisori sau se juca
Sat Gîlcești Numai cumințel nu prea stă tea
Com. Berlești Dar e Nicușor și cine i-ar reproșa
Jud Gorj Că stă -n compania Narghitei și Samanta.

Pa Te-am pupat Lili

Sa tragem perdeaua uitarii!

EU PT. Ț IMI

Nu-mi pot închipui că vreodată voi putea să trag perdeaua uită rii peste aceste clipe
minunate, nu știu dacă literele voastre la care țin atît de mult vor putea fi șterse
vreodată cu buretele uită rii. Am împă rțit cu voi tot ce am avut mai bun și tot ce am
avut ră u. M-am bucurat ală turi de voi, am încercat să nu vă d ră utatea unora dintre
aceste colege pe care le iubesc cu toate minusurile sufletelor unora. Ș i nu voi putea
uita. Nu voi putea uita certurile întețite care erau stîrnite de lucruri de nimic, fie de
un cuvă nt al vreunui profesor, fie din mici dorințe ale unora dintre noi. Dr nici pe
tine Pîrlea Vodă , nici pe tine Ț imi, nici pe Lili nu o voi uita-o niciodată . Cum să uit eu
acea burtă fenomenală din anul I și acei obraji roșii, cum să uit pe fata care voia să
fie albă și care știa să iubească pe perversa Nuți pînă la supunere și credință oarbă ?
Cum să uit pe cea care a suferit cumplit cînd s-a vă zut lezată în sentimentele-i
profunde și sincere?

,
Dar mai ales n-o să uit pe fata din penultima bancă care a spus cu atîta naivitate și
sinceritate d-lui de istorie în anul V: ”D-l profesor, dacă mă credeți în acele
momente nu mai vedeam nimic înaintea ochilor”. Cred că avusesei emoții groaznice
dar totul a trecut pt.că totul trebuie să treacă așa cum au trecut și acești ani.

N-am să uit pe Ț imi cu care fă ceam exerciții de rezistență la ”violare ” în rîsetele

tutor fetelor de la 15 și cu care fă ceam ,cînd intram la griji, exerciții susținute de
slă bire. Mereu eram obsedate de ideia slă birii și niciodată n-am reușit să atingem
performanțele dorite. Dar ce vrei? ... eu tot eram iubită de Marinuș, Nicu te iubea și
așa grasă cum erai. În ultimul an am reușit să ne consolă m cu ideea și n-am mai fă cut
mai deloc astfel de exerciții.

Alte preocupă ri aveam, altfel ne petreceam timpul liber care era atît de limitat.
Prietenia ta cu Nuți a luat proporții atît de mari încît nu ai mai avut ră gaz și pt. alții.
Acum nu ne mai recitai tot felul de poezii porno, nu ne mai spuneai tot felul de
bancuri decoltate pt. că lui „Costi” îi era silă și nu-ți dă dea voie. Ț i-a furat ce-aveai tu
mai scump și nu știu dacă ți-a dat ceva din ce-a avut ea. Dar nu uita că imaginea ta va
ră mîne nu numai în acest caiet ci și în sufletul meu.

VATAU: Trandafirule, de ce ești trist? _Eu sînt trist dar fericit totuși că Nicușor este
mereu veselă !

”Aacum nu încep- începutul a fost demult,acum continui acel început – dar nu știu
cînd am să mă opresc- poate că niciodată ”

Privesc în viitor pt. ca să mă vă d și să te vă d

De-aici continui începutu ( Viorica )l

Nicușor, crede-mă că nu știu cu ce să încep. Mai întîi îți mulțumesc pt. că mi-ai
încredințat acest caiet spre a-mi spune și eu cîteva pă reri despre tine,despre noi. De
la început îți spun că am multe amintiri legate de tine,dar nu știu dacă am să reușesc
să le epuizez aici-nu cred.

Tu-Nicușor-mă runțică ,cap frumos , ochi mici, dar de mai multe ori visă tori, nas mic
(tu zici că eu îl am în vînt ) dar și al tă u e puțin în vînt, gură mică , pă r f. frumos,într-
un cuvînt bine legată (chiar dacă ești mă runțică ). Ne-am cunoscut din anul I . eram
în același dormitor. Atunci nu eram prietene dar eram colege de cameră și ne
asemă nam prin faptul că dormeam mai mult dimineața, nu ne jucam împreună dar
ne jucam și eram mereu vesele. Sînt multe de spus, dar nu vreau să remarc decît
faptul că atunci Nicușor era receptivă la orice și în clasă la discuții lua parte. A trecut
anul I ,a venit și anul II –Nicușor nu mai era așa receptivă dar ră spundea unor
probleme. În relațiile dintre noi nu a fost ceva trainic mai ales că tu aveai o prietenă .

,
Totuși eram împreună seara la dormitorul 16. Dormeai între mine și Lunica.
Dormeam 3 în 2 paturi. Nicușor, știu că erai tare supă rată atunci pe noi și tare
necă jită mai ales că noi ne certam care cu care să dormim. Dar acum sper ca această
amintire să nu-ți aducă umbre. Pt. ceea ce eu am fă cut atunci ,acum te rog să mă
scuzi. Iată că a trecut și anul II și a venit anul III . Acest an nu ne-am legat decît tot
prin niște însușiri comune, eram vesele și ne sculam tîrziu.În același dormitor nu am
mai fost și poate pt. acest fapt cînd se iveau certuri între dormitoare ne certam și
noi.Certuri fă ră prea mare importanță .S-a dus și anul III și a venit anul IV . Din nou în
dormitor cu tine. Cred că din acest an am ă nceput să devenim puțin prietene pe la
mijlocul anului și prietene pe la sfîrșitul anului. Eram ultimele la spă lă tor, la masă și
la meditație.Am început să ne spunem cîte ceva din viața noastră în ceea privește
relațiile sentimentale. Spre sfîrșitul anului am fost mai tot timpul împreună . Acum
să ntem în anul V . Cred că prietenia noastră s-a cimentat (nu știu tu ce crezi ,dar eu
așa cred.) Anul acesta cred că am hotă rît să facem toate nebuniile posibile. Cred că
ne-am spus mai multe decît anul trecut, lucruri pe care cred că le știm numai
noi.Mereu sîntem împreună și la bune și la rele. Învă ță m împreună , tot împreună ne
sculă m la 6,30 și uneori prindem masa,dar ce ne pasă nouă că bă ieții ne fac leneșe și
venim tîrziu la meditație, noi nu luă m nimic în seamă avem o lume a noastră , a
veseliei și bunei dispoziții. Ne-am și certat dar ne-am și împă cat. Mereu ne jucă m de
parcă am fi copii de gră diniță . Ne privesc atîția ochi, dar nouă nu ne pasă . Îți
spuneam înainte că te-ai schimbat f. mult ( din anul I și pînă acum s-au petrecut
transformă ri radicale în tine ). Ș i în anii ceilalți erai uneori absentă de la multe
discuții,dar acum mi se pare că ai devenit melancolică mai mult. Parcă tră iești în
lumea scrisorilor și a însemnă rilor tale. Uneori habar n-ai ce se petrece în clasă . Știi
ce zic eu –încearcă să fii mai puțin melancolică . Ești f. simpatică cînd te superi și
începi cu acel ( ce gnarti nu înțelegeți și voi că trebuie să mă culc și eu ) dar nu
numai atunci ci și cînd începi să giugiulești pe cineva și atunci cînd îti pui în gînd să
stai numai cu fruntea încrețită și cînd rîzi. Tare simpatică ești și cînd îți iei rochița aia
verde cu galben ( subțire ) și-ți pui blă nița peste pă r. Ești f. dră guță . Înceea ce
privește relațiile cu bă ieții cred că nu e nevoie să -ți mai spun ceva pt. că am mai
discutat ,cred că știi cum să te descurci. Tu ești fidelă unui bă iat și e bine , dar nu uita
că dacă cunoști mai mulți nu-ți strică , vei avea de unde să alegi. Nicușor, acestea nu
sînt decă t scurte amintiri, amintirile adevă rate și pe cele mai multe nu le poți scrie
undeva, pt.că ele te ajută să tră iești. Dacă te-am supă rat acum nu amdecît să -mi cer
iertare și să uiți că te-am supă rat , să mă primești așa cum te primesc eu fă ră urme.
Iar acum , Nicușor , pt. că nu voi mai ră mîne decît în acest caiet ( fotografia
șicuvintele scrise ) deschis peste ani (cînd va avea foile galbene ) vreau să -ți ră mînă
cu mine și cuvintele și această urare: ”Să fii mereu tînă ră chiar dacă îmbă trînești, ”
deoarece sînt sigură că viața n-o să ierte pe nimeni, chiar dacă a fă cut numai bune
sau numai rele. Să fii mereu fericită și să ai mari satisfacții și bucurii în viață .

Cu mult drag – Viorica

Oh,amintirile se vor pă stra

Ele oare și cînd nu ne-om mai vedea ? Aș dori f. mult!

,
 EU PT: VIORICA

Fata cu capoțelul bleu cu pică țele albe, plimbă reața din anul I supusă tuturor
discuțiilor din dormitor,fata care citește mult, care ține minte personaje, fata care se
plimbă pe orice vreme de la un că min la altul, într-un cuvînt, vedeta anului I
maiestre. Ea nu prea are treabă cu noi, ea discută la niveluri înalte.Tot ea e Viorica
cea care bate cu cheia în calorifer vorbind la ”telefon ” cu bă ieții din anul IV ,ea este
cea care este pîrîtă de Valter la pedagoge.
Ea e cea care stă după ora 10 în baie, care toată seara se moță ie în oglindă , tot ea cea
care primește de acasă iepuri și care merge singură în dormitor să mă nînce. Dar ce
noi, nă roadele, stă m cu mîinile la spate, noi nu sîntem oameni ,noi nu rîmnim? Cum
s-o lă să m singură ,nici n-ar avea poftă de mîncare. Se uită urît, dar ce ne pasă , poate
să și plîngă de ciudă că noi deja sîntem stă pîne pe cotoaiele din iepurele ei.

Înanul I eram mai stră ine dar mai naive în ră utatea noastră . Acum sîntem mai rele
dar mai ascunse, urîm dar mai suptil, sîntem invidioase dar știm să lingușim și să
mă gulim. Atunci știam să -i luă m și pufarinele din pat (din pă cate le uitase la vezală )
și să -i spunem cu zîmbetul pe buze isprava, știam că se va supă ra dar, în naivitatea
noastră , nu ne pă sa de acest lucru. Acum toate aceste lucruri ar putea fi interpretate
la un nivel mai înalt, n-ar mai fi considerate gesturi naive pe care să le trată m cu
nepă sare.

Viorica este fata care mereu are conflicte cu d-na Florea d-na Milen, cu d-na Grecu,
Viorica cea chemată pe la director, Vatau de la orele de matematică ale d-nei
Bolnavu că reia i se atrage atenția că are unghiile mari și sprîncenele smulse, ea este
Vă tuia de la orele de anatomie și botanică ale lui domn Dă nescu.

Ea peste tot-ea oropsită , ea țap ispă șitor,ea cea cu fusta scurtă , ea cea cu ochii fă cuți,
ea cea cu cuafiura nereglementară și tot ea cu aere și cu mutre acre, tot ea cu priviri
încruntate și cu vorbe jignitoare la adresa profesorilor. Într-un cuvînt-VATAU
FLORICA-omul problemă .

Mai ții tu minte cînd, împreună cu Doina Ivan și cu Socol Nicolaie, noi, colegele tale
te-am atras într-o farsă pt. că voiam să ți-o plă tim cu vîrf și îndesat încă din primele
să ptă mîni ale anului I ? Nu. Cred că n-ai uitat escorta cu care te-am condus pînă în
clasa în care am învă țat doi ani de-a rîndul ,chipurile că avem dansul bobocilor și
unde te așteptau mustră rile noastre, ale responsabilei și ale lui Socol. De fapt astea
nu se uită pt. că de aici au plecat toate relele de mai tîrziu, din anul I ai vrut să iei
parcă cu tine tot ce-a fost ră u în colege și în profesori, în pedagogi și în directori. Mai
tîrziu s-au mai ponderat dar mai existau izbucniri din cînd în cînd. În toți acești 5 ani
n-ai reușit să țe atașezi de nimeni, noi am ră mas inexistente pt. tine, poate ai

,
încercat în ultimul an să mă iubești pe mine și pe Lunica, dar nu-ți dai seama,
Viorico, că n-ai reușit ? tot ce ai pt. noi e f. superficial, o să ne uiți f. repede, o să uiți
promisiunile apropiate de niște jură minte pe care ni le-am fă cut de atîtea ori, de
cum ai să ajungi într-un mediu prielnic. Numai de mîhnire și suferință ( pe care n-aș
dori să le ai doar ca să -ți mai amintești de aceste clipe de neuitat ) o să -ncerci să
evoci în memoria ta jocurile nebunești pe scă ri și prin parcul școlii, de chicotelile
urmate, bineînțeles, de multiple observații, numai în acele momente ai să -ți
amintești de jovialitatea lui Nicușor și de glumele Lunicî. Sînt sigură că aceste
momente vor fi f. rare, poate se vor reduce numai la clipele că nd îți vei aminti că în
raftul bibliotecii , undeva în fund, acoperit de vreme și de praf, se află un caiet
registru din care ai rupt prima foaie, caiet în care zac ascunse tră iri sincere ale unor
fete care ți-au fost mai mult sau mai puțin decît prietene.

Cîndva ați fost rele cu mine, m-ați fă cut să sufă r cumplit în ore tîrzii de nopți
înstelate, în nopți în care viscolul bă tea în geamul dormitorului 16, ră vă șind în mine
tot ce aveam mai bun, am încercat să uit asta dar n-am reușit definitiv. Multe am
uitat dar au ră mas și mai multe. Au ră mas imaginea mea de la gazeta de perete cînd
pornisem ră zboi și cînd în locul armelor aveam perini, au ră mas cuvintele
ră sună toare ale d-nei Floxi care nu-mi permitea să merg la ”baie ” după ora 10, au
ră mas strigă tele de trompetă ale d-nei Cîrceanu și emoțiile pt. atunci cînd ni se
opreau scrisorile. Ș i pe lîngă toate astea au ră mas destă inuirile noastre, au ră mas
scrisorile și ră spunsurile citite, poveștile noastre de dragoste și escapadele
amoroase cu vietnamezi sau arabi, au ră mas giugiulelile și mușcă turile de pră jituri,
de ciocolate, de gutui pe care ni le dă deam, a ră mas tot ce noi am împă rțit ca frații,
dar mai ales au ră mas vii pt. mine imaginile voastre de neuitat.

DULCEA MEA MĂ RIE ;DULCE NICUȘ OR

DULCE SIMFONIE,GÎND CURAT CU DOR ( Duculeasca)

Gînd proaspă t izvorît din roua unei primă veri cu geană dulce,inimă plină de
entuziasm ,tandrețe și iubire! Gen visă tor ce-și trece povețele prin fire și zîmbește
inocent în zodia unei fericiri încă neîncepute.
Nicușor! Început de strigă t și sfîrșit de pedeapsă .Colț de vrajă , emoții și dorința ce-a
înmugurit în zîmbet de fecioară . Zîmbești pierdut în prima bancă a adolescenței tale
pe sfîrșite și privești inexistent spre culmile ce-or fi vreodată să -ți ardă -n soartă
Privești spre fiecare colț de cer pe care nu l-ai explorat și-ți asculți zgomotul de
celule care merg, se scurg spre inexistență . Ș i totuși te consolezi cu ideea că
echilibrul vieții e dinamic, că fiecare vîrstă trece peste tine și te lasă mai proaspă tă
mai rumenă decît mă rul din numele tă u frumos

Veneam la tine , nu acum două secole, nu acum un mileniu, ci acum vreo doi ani, în
timpul adolescenței noastre Veneam și-ți studiam firul gîndului pe care mi-l ofereai
fă ră prejudicii. Era gata să te iubesc ca onebună , dar nu m-ai lă sat și inima noastră

,
de gen feminin s-a transformat într-o colegialitate indiferentă , în zîmbete din colțuri
de clasă opuse, s-a transformat într-o uitare rece care te lasă abstract, golit de un
fond viu de prietenie,

Spune-mi ,dragă Nicușor, dragostile de ce dor, inima de ce oftează și nimicul se-

ncarnează și dintr-un nimic mă runt fac poveste de temut, dintr-o vorbă la-
ntîmplare fac poveste arză toare ?Spune-mi și mie de vrei ce culori-s ochii tă i, ce
nuanțe și-mpliniri stau înfalsele iubiri ?

Afară -i tîrzie toamnă , în clasă vorbește-o doamnă , e sfîrșit de să ptă mînă și mă simt
puțin nebună . Am o stare colorată de-așteptare obsedantă , ce-mi alunecă ușor,
peste ochi ,pe obră jor. Te privesc Te privesc în colțul tă u și mi se pare că plutești ca
o niala plasenă de-a lungul secolelor de pedagogie, mai mult sau mai puțin
adevă rate.

Mă întrebam dacă tu exiști cu adevă rat, prea eșți abstractă , dacă nu cumva te
sustragi din viață ca o nă lucă , să evadezi în lumea ta interioară liniștită ca un fluture
american.

Ce urîtă și totuși ce fermă că toare e viața! Șice mult oiubesc ,Nicușorule dragă ! Ce
mult îmi place privirea ei ră sfrîntă pe soarta mea,umbrită în fiecare clipă de altă
inimă ! Zboară iubirile mele, zboară valuri spre infinit., spre dispariție, spre
nepă mîntesc și eu nu mai învă ț să iubesc .Nu pot să fiu a unui prinț finit și-mi plac
privirile diferite de îndră gostiți care nu știu ce vor.

Simpozion literar,6 noiembrie 1975. Merg cu tine la braț, să ne potolim setea de

abstract sorbind vorbe literar-artistice de pe buzele unor filologi în care stră bunii au
uitat deschisă portița rațiunii.

Dan, început de toamnă și sfîrșit. Aveam și portofelul la tine,ei! Zicea glasultă u

încă rcat de reproș și eu nu m-am abținut să nu rîd. Frigul ne-a biciuit obrajii dar nu
ne-am sinchisit. ”Ț ie nu ți se pare că m-ai lă udat prea mult? Că mie nu mi se pare
deloc.” Ș i a fost atît de frumos. Nu mai știam nimic, nici că mîine e vineri, teribila
vineriîncare oasele mi se îmbibă la ore cu sevă colorată de frică . Am uitat tot și am
amuțit la glasul brutal ”bă i, nenorocito ” care m-a tras puternic de guler și mi-a trezit
din visare cireșica , care se odihnea blazată pe pieptul meu înfrigurat. Ș i totul a
trecutcu . S-a șters minună ția din ochii de basm ai nopții care s-au închis și mi-au
spus cu glas de bunică subtil, noapte bună .

În fiecare zi aș vrea ceva nou, dar fiecare zi îmi rezervă aceeași melodie,aceeași pată
de culori care mă fascinează și mă face să -mi trec nebună peste rațiunea pe care nici
n-o am.

Nicușor! Mi-am schimbat stiloul. Ce urît din partea mea că ti-am colorat pagina.
Florile rîndului ieșite din stamina stiloului iubesc florile dragostei ieșite din adîncul
rumeior al mă rului din obrajii tă i.

,
Nicușor te-am vă zut ieri plîngînd și m-am cutremurat interior. Lacrima ta m-a ars pe
suflet și sinceritatea,altruitatea ta m-a fă cut să te cunosc și mai bine

Să mă cunoțti în acest caiet după coloritul dublu pe care ți l-am lă sat, după glasul
care nu se aude, după poezia din ochii mei misterioși și puri, poezia nebuniei mele,
poezia care mi-a colorat odată viața de lugubru (Mulțumiri ) și poezia care de atîtea
ori mi-a aprins în ochi stelele fericirii.

Sfîrșesc tot prin poezie, pt. că acesta e adevă ratul meu sfîrșit, adevă ratul început,
adevă rata sevă pe care am sorbit-o și mi-e mai necesară ca hașișul condensat în
spiritualitate. Nu mă uita niciodată , Nicușor! Am fost cea mai mare nebună din clasă
care a trecut prin toate fazele amenință rii și n-a avut destulă nebunie să se
potolească . Tu nu mă înțelegi, dar încearcă să fii puțin ” nebună din nștere”,încearcă
să -ți dezorganizezi puțin materia fricii de imposibil și gustă -mi firea pt. un moment
cu care n-o să te mai întîlnești niciodată . Ș i nu uita cîntecul meu, cîntecul poeziei
mele, cîntecul care mă conduce prin viață că tre moarte, cîntecul care a izbucnit ca
olavă din craterul ră zvră tirii mele.

Așa sînt eu
Am nasu-n vînt
Ș i mi se pare
Că toate sînt
Un cîntec viu
Ca ochemare
Ș i cînd ascult
Chemarea tainică -a iubirii,
Cu un cuvînt
Mă rup de veșnicia firii.
Idealul să -ți fie mă reț, să -l prinzi, să -l atingi orișiunde, cu zîmbet frumos din Mă rul
isteț, și viața frumos să -ți joace în unde.
Cu drag,
ILEANA LILIANA DUCULESCU
Loc. Baia de Fier Jud. Gorj Tel: 31 Cod 1352

EU PT. LILI DUCULESCU

Baia de Fier, Ileana Liliana Duculescu sora ei dormitorul 3. Fata cu nă sucul ca de

copil mic cu mici puncte albe,fata cu nasul în vînt și buzele mereu roșii șisenzuale
din care nu ies decît cuvinte înflorite,în umbra că rora chiar și banalită țile sînt
poetizate. Fata ”sentimentală ”care ”iubește ” pînă la iconștiență , pînă la fanatism,
dar numai cu gîndul nu și cu sufletul, numai cu vorba nu și cu inima. Fata că reia îi
place să pozeze în omul care suferă cumplit, care ” plînge ” uneori cu lacrimi de

,
crocodil din cauza lui Tilică , fata care iubește de dragul dragostei, care ” suferă ” pt.
că George o invită în glumă , bineînțeles, la ”unchiu”, tot ea cea care plînge și este
ră nită din cauza lui, dar care nevrînd să devină victimă a nepă să rii lui și a iubirii ei
nestă vilite pt. el a II a zi după incident face de urgență alt agațament.

CuLili am fost o perioadă prietenă și de ne-am depă rtat după operioadă totuși,nici o
clipă n-am încetat să țin la ea chiar dacă de cele mai multe ori am ară tat tocmai
contrariul. De f. multe ori eu am fost cea care printr-o replică i-am tă iat entuziasmul
ei gă lă gios care începea să miroase a lă udă roșenie, aducînd-o cu picioarele pe
pă mînt.Ș tiu că în acele momente o durea atitudinea mea și poate că în
subconștientul ei rînd pe rînd se aduna cîte opică tură de antipatie și aversiune față
de Nicușorul pecare altă dată îl iubise și-i mă rturisise toate fră mîntă rile, că reia
îicitise toate versurile cerîndu-i pă rerea. Uneori versurile-mi plă ceau, alteori nu și în
cazul din urmă atîta îmi explica și îmi demonstra pînă ce mă determina ca ,în final,
fă ră voia mea, să recunosc că sînt bune pt. a scă pa de insistențele ei. Nu puteam fi
obiectivă în aprecierea poeziilor pt. că nu puteam face pe criticul, eu apreciam
peziile ei în funcție de gustul meu. Am de la ea o pă pușă neagră pe care o iubesc așa
cum o iubesc și pe ea. Atît am fost de fericită de ziua mea cînd mi-a adus un balon
galben și o ppușă neagră pe lîngă că rțile pe care mi le dă duse...

O s-o țin minte pe fata care a compus în anul IV pe trim. I o poezie ( un fel de pamflet
) pt. d-na Cojocă reanu că reia i s-a fă cut ră u și de aici au decurs o serie întreagă de
nenorociri și suferințe care au urmă rit-o și în ultimul an, anul urmă tor. Tot ea cea
care pt. fiecare eveniment avea ceva de spus în versuri, ea pt. care castanul din fața
clasei era aproape ca un coșmar. Ea fata cu relații în minister,ea cea că reia i se
publică poezii la ÎNAINTE în timp ce la revista școlii nu i-au apă rut decît în ultima
vreme cîteva poezii,ea fatacu ziaristica de la istorie, tot ea cu teze la romînă care mai
degrabă seamă nă a poeme decît a teze în proză , tot ea cea care-și stoarce din ochii
jucă uși cîteva lacrimi atunci cînd e nedreptă țită . Dar viața e scurtă și nu e timp de
suferință , din toatețncepe să facă povestiri hazlii în care ea e un adevă rat erou, ea
cea care nu se omoară cu învă țatul pt.că în timp ce ea stă închisă în clasă cilalți se
plimbă pe stradă bucurîndu-se de libertate, de aer, de zbucium, de vervă , de vitrine
jucă ușe, de lună plină . Ea cea că reia îi place la nebunie să mimeze pe tipa de cafe bar
cu țigara în gură , picior peste piciorși cu cafeluța-n față . Eacea care nu vrea să iasă
cînd vine Tili la școală dar care vorbește tot timpul de el ca să -și argumenteze sieși
că nu trebuie să iasă , se învinge cu greu uneori, alteori nu rezistă ispitei de a mînca
ciocolată , își calcă pe inimă și iese pt. cîteva minute ca apoi să vină în dormitor cu
ciocolata întreagă , mai veselă sau mai ”nefericită ” după cum îi este soarta.Ea fata
că reia nu-i place să iasă în oraș în ”scoarța” de uniformă care nu se pretează a merge
în uniformă în fața jurnaliștilor. Ea cea care crede că -l iubește pe Valentin

DE LA MINE, PT. NICUȘ OR ( BĂ RDĂ NICĂ )

,
Anii au trecut. Puțin mai este pînă la despă rțirea care poate va trezi regrete în
sufletul tuturora. Aș vrea să ai întotdeauna o vie amintire despre noi, colegele tale,
despre ce-a fost și poate nu va mai fi decît în amintire... peste ani, despre anii de
școală care au nă scocit atîtea legă turi invizibile între sufletele, inimile și cugetele
noastre. De aceea o să -ți scriu pe aceste file un gînd al meu, cît mai senin, care poate
te va face să pă strezi imaginea colegei tale din banca a III a (ră ndul de la ușă ) acea
fată tă cută și cu gîndul aiurea, departe , poate în trecut, poate în viitor, dar niciodată
în prezent. Nicușor, viețile oamenilor sînt niște fire invizibile, dar care se întretaie
formînd o rețea ciudată , pe care nu o putem descifra. Tră im într-un prezent
continuu, trecutul și viitorul sînt niște noțiuni abstracte ( deși pt. mine atunci cînd
sînt plecată cu gîndul aiurea nu mai sînt abstracte, dar numai atunci )

Despre trecut nu putem spune că a fost cu adevă rat, despre viitor... e f. greu să
anticipă m. Îmi amintesc cum eram în anul I .Pur și simplu niște necunoscute, că zute
din cer pe aceeași planetă . Eu am venit din lumea mea, care e atît de asemă nă toare
cu a semenilor mei, dar cîtă mare deosebire între mine și... tine. Eută cută , tu veselă
mereu, zglobie, vioaie plină de elan și tinerețe.

Tu ești cel mai dulce nume, ești un înger între flori, ești un luceafă r între norii unei
nopți întunecoase. Dacă -n ochii tă i privesc mi se pare c-amețesc
Fiindcă stră lucirea lor este plină de amor
Și-n a ta privire se ascunde-un gînd frumos- IUBIRE.

Eu, deși retrasă , îmi place să privesc totul de aproape, să analizez, să cercetez pînă
gă sesc perfecțiunea. Cum nu sînt o fire superficială ( poate ți-ai dat seama,poate nu,
poate îți vei da ) o să încerc să -ți spun ceva care să reflecte un adevă r al vîrstei
noastre. Pe mine nu mă interesează înfă țișarea exterioară decît în mă sura în care îmi
poate ară ta complexitatea interioară . Dacă ochii tă i zvă pă iați și hoți știu să vadă
numai frumosul atunci îmi plac. Dacă sufletul tă u este departe de josnicie atunci te
admir. Te admir pt.că asta caut să descopă r sub o înfă țișare plă cută . Tu caută să -ți
modelezi ființa în așa fel încît să fii demnă de admirația mea și a altor persoane
capabile să deosebească adevă rata frumusețe din tine.

Dacă amintirile din anii de liceu te vor încerca vreodată , ră sfoind acest caiet
îngă lbenit de vreme,n el vei gă si o parte din viața ta, poate cea mai frumoasă , cu care
nu te vei mai întîlni niciodată . Niciodată ! De vei dori să readuci înapoi trecutul, să
regreți o clipă școala, bă ncile, pereții goi, zadarnic amintirea te va purta înapoi. Nu
vei mai vedea nici școala , nici castanii ă nfloriți în jurul că rora alergai cît e pauza de
lungă , vei privi nedumerită ghioceii albi ai vieții așezați în pă rul tă u, și-o să -ți pară -
atît de ră u.

Nicușor ! Ascultă freamă tul codrilor și cînteculpă să rilor, cîntă oamenilor bucuria și
veselia tinerilor, să plutești pe ape cu un singur vîslaș și să nu te abați din drum decît

,
atunci cînd vei gă si fericirea. Pe pînzele uită rii bră zdează -ți idealuri, cînd vei fi
purtată de valuri spre fericire.

Iar dacă din întîmplare vei fi lovită necruță tor de valurile vieții nu dispera ci fii
stînca cea de piatră , că ci valurile sînt trecă toare și soarele reapare repede, mai blînd,
mai puternic,mai încurajator.

Peste ani și ani de zile cînd vei ră sfoi cu dragoste și modestie acest neprețuit tezaur
al amintirilor vei citi aceste rînduri scrise de mine și îți vei zice zîmbind:
”Ce copii am fost odată
Ce zvă pă iați și zglobii”
Ș i ai vrea să se întoarcă
Viața dulcilor prostii.
Vreau să -ți ră mînă de la mine un gînd frumos, un gînd senin, dă inuitor peste ani, un
gînd al neuită riiși al veșniciei, un gînd al trecutului și al viitorului: dorința de a fi
mereu una în inima celeilalte ( deși nu ne leagă niște” amintiri personale” ).

Îți doresc multă să nă tate, idealuri mă rețe și realizabile, să fii mereu tînă ră și
frumoasă ca-n primă vara vieții!

Cu drag,
Ana
Ț icleni-Gorj

EU PT. AURICA BĂ RDĂ NICĂ

O pagină deosebită de la un om care se recunoaște din cele 35 de fete ale clasei prin
faptul că este altfel, ea se deosebește cu totul de firile celorlalte. O fată cu viața ei de
seră , cu că rțile ei de rusă mereu împră știate, cu că rți și că rțulii în lb. rusă , cu
dicționare romîno-ruse și ruso-romîne în care tot timpul stă cu nasul, aplecată pînă
la cocoșare asupra caietului. Fire f. sensibilă la jigniri, fire care știe prea mult să
sufere, care se gîndește la moarte, ființă care suferă cu capul, care are crize
nenumă rate ce o reduc la incoștiență , este totuși f. bună la suflet putînd să dea totul
unui prieten. Aiurită ca și mine care habar n-are ce se discută în clasă , care ia
lucrurile fetelor și uită să le mai aducă , ea care uită de la cine a luat lucrurile, ea care
nu aude cînd se strigă în gura mare după un anumit lucru pe care chiar ea îl luase
cîndva.

Ofată pe care o descopă r abia cînd într-un dormitor unde venise în vizită ne citește
din însemnă rile ei. Mi-am dat seama că este fata care citise cel mai mult, am
descoperit atunci o altă bardă nică decît cea pe care o aveam înainte în minte. Atît m-
au impresionat acele însemnă ri ale ei fă cute atît de frumos, cu atîta poezie și
filozofie în ele încît nici acum nu mai pot uita acele clipe. Ea e fata care toți banii i-ar
da pe că rți,ea e printre puținele care citește ziarul, care citește reviste de orice fel,
care are cunoștințe din toate domeniile,care vorbește cald și frumos la toate

,
orele,care are o exprimare cursivă și f. calmă . Ea nu se precipită nicicînd trebuie să
ia note, tot ea care ne ajută mereu să ne facem compunerile, care scrie pe tablă
compuneri tip, care nu mă poate refuza cînd merg la ea cu caietul la corectat, care
îmi ră spunde de cîte ori o întreb.

Îmi place la ea că este omul care muncește permanent, care vrea ca atîta cît tră iește
să știe că nu atră it degeaba,ea care așteaptă moartea atît de senină și care, spre
deosebire de alții, vrea s-o întîmpine cu cît mai multă știință . Ea nu este preocupată
de note, asta se pare c-o interesează puțin, ei nu-i pasă că pt.mîine poate n-a citit
nimic, e mulțumită dacă azi a mai învă țat ceva la rusă . E totuși ciudat că învață atîta
rusă cu toate că nu va da la facultate. Aici intervin pă rinții care din anumite motive îi
închid calealspre acest izvor de cunoaștere din care de pe acum se adapă cu atîta
sete. O fată uneori neglijentă cu propria persoană dar care-și purifică în fiecare ceas,
în fiecare clipă sufletul în limpezimea apei cunoașterii. Ea va ră mîne mereu pt. mine
o enigmă , ea va ră mîne fata care cumpă ră că rți,care colectează pietre din Apuseni,
care-și face viața plă cută -nseră ,sau la laboratorul de biologie, că reia îi plac florile,
rocile, vederile,că rțile, care știe că are un ideal pt. care luptă chiar și împotriva
soartei atît de nemiloasă cu ea

DRAGĂ NICUȘ OR ( PINA )

M-ai rugat să -ți las cîteva rînduri scrise de mine în acest album, al vieții tale, de elevă
de liceu.Îți mulțumesc pt. încrederea ce mi-ai acordat-o, de-a- mi înmîna acest caietși
pot să -ți spun încă de la început , că nu sînt posesoarea unui stil literar, care să -mi
permită scrierea unor lucruri frumoase. Voi încerca pe cît îmi este posibil să -mi
ră scolesc memoria, pt a-ți scrie cîteva întîmplă ri care să -ți amintească de mine și de
anii petrecuți împreună .

Te vă d încă din prima zi de școală din anul I o fetiță mică , gră suță , cu un fîș roșii,
ciorapi albi și o șapcă roșie pe cap. Nu pot să –mi dau seama ce am crezut atunci
despre tine. Mai tîrziu mi-am dat seama că fă ceam parte din aceeași clasă . Știu f. bine
că nd ne spuneai că te cheamă Milica sau Mă ru că așa ți se spune acasă .Eeam pusă în
încurcă tură în alegerea numelui tă u. S-a rezolvat în curînd această problemă . Fetița
micuță de la anul I maiestre a devenit curînd pt. toată șșcoala , nu Mă ru și nici Milica
ci” Nicușor”. Din ce cauză ai primit acest nume? Bine, darcine era fetișa care cînta pt.
toți cîntecul cu Nicușor și cu mă garu, nuMilica petcu de la anul I maiestre? Da, și de
la acest cîntec noi toate i-am zis Nicușor, nume pe care acum în anul V i-l atribuie nu
numai elevii ci și profesorii. Ț in f. bine minte cînd erai urcată pe catedră de că tre
elevii mai mari pt. a te auzi cîntînd. Mult timp mi-a trebuit să știu din ce județe și din
ce comune sînt colegele mele. Pe tine însă te-am reținut f. repede datorită firii tale
copilă roase și zburdalnice care te fă cea să stai în obiectivul tuturor colegelor. Așa de

,
ușor a trecut primul an și ne-am întîlnit în anul doi mai mari și mai prietenoase.
Atunci afost și prima dată cînd am fost într-un dormitor. Aici am reușit să te observ
mai bine și să te cunosc mai mult. Nu pot uita toate certurile dintre tine, Lunica și
Vatau care nu ți-au dat voie să dormi singură în pat, nici pe d-na Florea care ne fă cea
observații și ne-a interzis să mai ieșim ”afară ” peste ora 10 ( că nd se da sstingerea ).
Cred că și tu ții minte cum ne-a fă cut caricatura la gazeta de perete că ne bă team în
dormitor, lucru neadevă rat. Acestea sînt numai o parte din mulțimea nebuniilor
petrecute la dormitorul 16. Anul III a fost mai bogat în evenimente. Acest an este de
neuitat pt. mine. Cred că -ți amintești de prima deplasare organizată de clasa noastră
care a fost la mine acasă . Acum erai aceea care constituiai subiectul discuțiilor
noastre după repetiții, pt. faptul că erai cu Mihai Cojocaru Îmi pare nespus de bine că
ai fost și tu printre colegele care au fost pe la mine pe acasă . Ț in minte cum în
autobuz ai stat șicu Ion, fratele meu și s-a supă rat Cojocaru. După aceasta sutele de
discuții ale colegelor care nu aveau ce să facă . Tot în acest an ne-am certat cu tov.
Dirigintă Gîrju că nd a criticat-o Geta în ședință , cearta și anchetele care s-au produs
din cauza lucrului. Îmi dau seama că nici tu nu poți uita atmosfera care era în clasa
noastră în acest timp, cîte nedreptă ți s-au aflat în școală și cîte morale nu am primit
noi. Am avut însă și bucurii pe care ni le fă ceam noi. Viața, jocul și veselia din clasă
ne ară tau pe noi așa cum eram, copii dornici de ele.

Cred că excursiile fă cute în acești ani sînt de neuitat. Dansul de la Predeal cu d-na
Gîrju, cearta de la Ciucea cu d-na Olaru sînt lucruri decare ne aducem tot timpul
aminte. Dacă m-aș apuca, aș putea să -ți scriu multe, f. multe întîmplă ri din acești ani
de școală petrecuți împreună . Pt. că timpul nu-mi prea permite încerc să mai reduc
pe cît îmi este posibil. În anul IV vestita deplasare de la Strehaia și Peri. Nicicînd nu
te voi uita cînd îmi aduc aminte de tine, te vă d pe catedră în anul I cîntîndu-ne, te
vă d în toate cercurile unde se dansa modern, te vă d pe scenă la Novaci cu Fane
Mirea, la Strehaia și Peri în costumație de țigancă , cînd ne-ai impresionat prin felul
cum ți-ai jucat rolul, te vă d la toate orele cînd ră spunzi ca să scoți din impas clasa
cînd nu știe, la orele de dirigenție cînd pui cele mai importante probleme,la orele de
romînă cînd îl imiți pe d-l Sitescu.Nicicînd nu voi uita ora de metodică cînd i-ai
povestit lui Sitescu întîmplarea cu trenul,ora de romînă cînd scriai scrisori și te-a
pus să ne citești și ți-a luat carnețelul. Nu pot afirma că te cunosc, pt. că nu știu nimic
despre tine,despre relațiile tale cu bă ieții, decît ce am putut observa și auzi din
discuțiile din clasă . Știu însă că am o pă rere f. bună despre tine,că nu cred să fi avut
conflicte din care să ne fi certatși cu toate că nu am fost intime prietene am fost
colege f. bune. Am apreciat întodeauna la tine firea dinamică , îndră zneață , gîndirea
profundă , felul cum te porți , cum te îmbraci și cum te piepteni. Deci, ca un
compliment, ești ofată dră guță înciuda faptului că eștigră suță și f. îngrijită .

Nu știu dacă am scris numai adevă rul în aceste rînduri. De felul meu spun omului în
față tot ce cred despre el,deci, nu-mi place să -l îmbrac în haina care nu ise
potrivește. Dacă te-am supă rat sau te-am jignit cîndva în acest timp petrecut
împreună te rog să mă ierți că ci niciodată n-am fă cut acest lucru din ră utate sau din
invidie.

,
Îți doresc acum în ultimul an succes deplin la învă ță tură , repartiție și apoi în viață
multă să nă tate, fericire și noroc.

A ta colegă
Despina Pă purică
Loc. Novaci
Str. Dumbrava nr. 24
Jud. Gorj

EU PT. PINA

Nu-mi închipuiam că un om care vorbește cu atîta vervă despre întîmplă rile sale
poate să aibă și un spirit atît de ascuțit de observație și o memorie atît de bună . Dar
pe oameni nu-i poți cunoaște nici în momente cînd sentimente nobile de dulce
prietenie te leagă , ori eu cu Pina niciodată n-am avut momente de destă inuiri
secrete, niciodată n-am avut să ne mă rturisim lucruri pe care le-am ascuns
majorită ții. E adevă rat că deseori am stat de vorbă , deseori am vorbit despre
vacanțele noastre, am vorbit și am ascultat cu însuflețire, dar problemele intime au
fost cu multă abilitate ocolite. Ne-am spus lucruri pe care le putea auzi oricine, am
povestit întîmplă ri hazlii de care am rîs toate.

Ț in minte că odată am descusut-o în problema lui Ion. Nu știu dacă ți-a dat seama că ,
de fapt, nu pt. mine mă interesa persoana lui Pă purică , bă iatul cu care odinioară
venisem în autobuz din deplasare, ci pt. o prietenă la care țineam mult, o fată pe care
încercasem s-o pă trund și s-o citesc, ofire care nu știe ce vrea de la viață , care nu
avea încredere în fericire și în bucuriile vieții. Atunci Pina m-a ajutat, ea a ră spuns cu
calm și ră bdare, poate chiar cu bucurie ( era doar vorba de fratele să u ) la toate
întrebă rile, sau aproape, că formau un adevă rat interogatoriu.

Știu că ea era fata cu ochii neasemuit de limpezi și de frumoși, ea era fata care
aducea napolitane care-mi plă ceau la nebunie, ea fata care adusese pt. prima dată
brînză la borcan ducîndu-se vestea în toate dormitoarele de gustul splendid al
acestei bună tă ți. Ea era oierița din Novaci care povestea cu atîta farmec despre stînă ,
despre izvoare limpezi ca ochii ei, despre pă duri cu mure și cu urși care fură oi,
despre cîini ciobă nești, despre cai, ea era bă cița clasei, ea fata la care mi-am dorit
atîta să merg, ea fata la care am mîncat sarmale la bucă tă rie, ea fata din Novaciul în
care am plîns atîta pt. Cojocaru, ea fata că reia îi plă cea geografia,dar tot ea cea care
zicea (mai ales în anul V ) că nu știe nimic și ia 10, ea care zicea că nu învață , în
schimb la dormitor era mereu cu ochii pe carte seara pînă la stingerea becului și
dimineața de cum mă sculam eu și pînă pleca la masă .

,
Voi pă stra în minte imaginea lui Pinochio cu ochii albaștri ca cerul și ca marea,cu
pă rul frumos și ondulat. Voi pă stra imaginea ei din practica de două să ptă mîni din
anul IV cînd zi și noapte stă tea aplecată peste finuța bluză pe care trebuia neapă rat
s-o termine. Pino, Pino! Nu voi uita niciodată vocea ta ră gușită , uneori împleticită și
moale.

DRAGĂ NICUȘ OR, (IONICA STANA )

”Ca pe o Albă ca Ză pada te voi avea în gînd/ Veșnic proaspă tă , frumoasă ,

zîmbitoare/Cu privirea aprinsă de întrebă ri majore/”

Scriu cu emoție în acest caiet, pt. că mă face să mă gîndesc la faptul că după atîtea
tristeți și bucurii împă rțite, drumurile noastre se vor despă rți, că poate vom mai
coresponda, ne vom mai întîlni, sau poate nu vom mai ști nimic una de cealaltă .
Atunci vom sta, ne vom aminti cu tîmplele albite vom deschide aceste caiete care ne
vor aduce în față imagini ale vîrstei noastre de aur, imagininale gîndului curat și
senin, ale zîmbetului cu care ră spundem vieții. Mi-e tare greu să crefd că mai e puțin
și ne vom despă rți, că din acest cuib al visurilor că ruia îi pusesem doar temelia nu va
mai ră mîne nimic...

Fă ră să vreau sînt puțin tristă , nici eu nu pot să -mi explic de ce,și încerc să arunc o
privire în trecut să te vă d pe tine, sufletul clasei noastre, în acele zile fierbinți de iulie
pline de emoțiile examenului, ale anului 1971. Te-am întrebat apoi în toamnă dacă
îți mai amintești de mine. Nu-ți mai aminteai, dar eu te știam dintr-o zi fierbinte de
vară , cînd, tremurînd de emoția primei probe orale te-am întîlnit pe stradă
și,cunoscîndu-te din vedere,te-am întrebat cum a fost și ce notă ai luat. Mi-ai ră spuns
f. veselă și asta m-a încurajat mult. A trecut apoi o vară plină de gînduri și ne-am
întîlnit. Eu deja te cunoșteam (erai aceeași fată frumoasă cu fața deschisă ),cu
zîmbetul pe față , cu zburdă lnicia unui copil, cu un capod lung cu care alergai pe tot
culoarul nostru. Mi-a plă cut de tine de la început,mi-a plă cut zîmbetul tă u cald,
zburdă lnicia ta, firea ta înfigă reață care știa să obțină ceea ce dorea.

Ne-au unit acești ani. Uneori ne-au fă cut să gîndim, să simțim șisă iubim la fel. Alteori
ne-au fă cut să nune înțelegem unele pe altele și astfel ne-am îndreptat că tre un om
care să ne înțeleagă , cu care să împă rtă șim tristeți și bucurii. Eu m-am îndreptat
că tre Viorica tu că tre Marinuș. Dacă ai ști cît de mult mi se pă rea că o înțeleg și cred
că am ținut la ea,cu toate că eu am fost cea care a greșit față de ea. Mai mult bine mi-
a fă cut ea mie, iar eu mai multe necazuri. Dar nu e ora mustră rilor de conștiință . Am
spus acest lucru pt. că nu ne putem caracteriza decît în funcție de relațiile noastre cu
oamenii, de legă turile dintre noi.

În anul I erai f. zburdalnică . De fapt toate eram mai sincere, mai spontane. Nu pot
uita serile cînd te așezai în fața clasei și cîntai și recitai. Îți mai amintești versurile
cîntecului” compus de tine”care în anul acela al lacrimilor și dorului de casă

,
devenise un imn al nostru? ”Eu cînd am plecat de-acasă /Aste vorbe am lă sat/Ș i
mergînd spre școala dragă /În Craiova am plecat”
Sînt versuri care aproape ne intraseră în suflet, care ne fă ceau să plîngem toate și să
rîdem apoi tot toate. Sau serile că nd mergeam la operetă . O! Cred că n-am să le uit
niciodată ! Acum chiar dacă merg nu mai pă strez în minte aceleași imagini. Atunci
parcă tră iam o lume de vis. Mă identificam cu personajele și totul mi se pă rea un
dans feeric. Dans al muzicii care umplea sala și al imaginației mele. Ș i pt. că tot mi-
am amintit de Operetă fă ră , să vreau, acest cuvă nt s-a asociat în mintea mea ( sper să
nu te superi ) cu o fustă jucă ușă care nu voia cu nici un chip să -și afle locul, ci că utînd
să se încadreze atmosferei generale începe să danseze pe sub palton. Apoi în mintea
mea nă sucul tă u ia proporția celui al lui Pîrlea Vodă , cînd sub impulsul celor vă zute,
cu obrajii plini de vopsea roșie încercai să imiți pe eroul Sînzianei și al lui pepelea.

De fapt viața noastră e împletită aici.În fiecare filă de carte citită , în fiecare zîmbet în
fiecare cuvînt, în fiecare zi în toți acești ani.

Îți amintești de d-na Gîrju? Te legasei mult de dînsa și te simpatiza pt.firea ta

deschisă , pt. faptul că în clă direa mă rginașă școlii, unde se afla laboratorul de fizică ,
puțin întunecat, dar luminat de prezența cuminte a frumoasei d-ne Gîrju, tu te ridicai
și puneai probleme, le susțineai, le dezbă teai cu o maturitate care nici nu-ți închipui
ce frumos îți șade. Parcă te vă d la orele d-lui Dă nescu cînd te ridicai în vîrful
picioarelor atunci cînd îți spunea ” Ridică -te, mă -n picioare! ” sau la tablă cînd, rar și
concentrat, îi vorbeai despre humerus sau mai știu ce bactracieni.

La că min ne întîlneam mai puțin, mai mult în clasă ne vedeam. A trecut pe nesimțite
și anul II îmbră cat în dor de casă , dor de a ne întîlni, de a ne revedea, pt. că acum ne
cunoșteam mai bine. Ni s-au schimbat profesorii, ne-am schimbat și noi. Acum nu
mai vorbeam pe țeavă la dormitor, nici nu aveam cum în că minul nou, dar noi tot nu
am fost împreună . De atunci a început să se înfiripe povestea fă ră sfîrșit a scrisorilor
tale, din care ai fă cut o obișnuință , un act care îți produce tristețe și nostalgie dacă n-
ar mai exista. Îmi amintesc că anul acesta spuneai cu o tristețe neasemuită că nu vei
mai primi scrisori, dar treptat, rînd pe rînd au început din nou să vină și să te facă să
te afunzi în lumea ta plină de meditații, plină de probleme majore cu care te
confrunți. Uneori nici nu auzi ce se petrece în jurul tă u, trebuie să -ți spună cineva
special ceea ce se discută pt. că tu ai lumea ta plină de mister și de frumusețe, lumea
scrisorilor tale și agîndurilor frumoase.

Vreau să -â i spun că tare mult îmi plă cea de tine în ședințele U.T.C. cînd luai cuvîntul
și ară tai ce s-a fă cut și ce nu s-a fă cut. Atunci mă gîndeam că tu cu Marinuș muncești
mult, că e în tine o ră bdare și o bună tate care te face să -i explici o dată , de două ori,
de cîte ori este nevoie, niște lucruri pe care nu le înțelege.

Apoi a sosit tov. Dirigintă , actuala noastră dirigintă . Cu prezența maestoasă , cu

privirea frumoasă ca și întreaga ființă și concepție a dn-ei. Acum sîntem mai mari.
Privim în trecut și ne amintim de excursia cu d-na Gîrju, de seara petrecută la
Predeal, de hotelul Caraiman, și mai recent ne gîndim la frumusețea Clujului,

,
Aradului ,de neuitatul peisaj de la Ciucea, de frumusețea acelor zile de sfîrșit de
trimestru că nd la poartă ne-au petrecut flutură rile de mîini,prietenoase ale bă ieților
de la V A. Ș i pt. că nu mă pot gîndi la ei fă ră să -mi amintesc de deplasarea fă cută , fă ră
să -mi vină în minte imaginea țigă ncii care și-a luat bocceluța și la margine de pod
blesteamă de se aude din Peri în Strehaia și din Strehaia-n Craiova.

Dacă nu ne-am putut cunoaște îndeajuns poate datorită firilor opuse, datorită
cercului diferit de prieteni, pt. mine vei ră mîne totuși de neuitat prin gîndurile și
sufletul aplecat asupra scrisorilor, prin toată ființa tacare cu suflet, ca o adevă rată
artistă , știa să -și etaleze pe scenă talentele.Erai așa dră guță cu benghiul în frunte, de
parcă erai venită chiar din India, cu fustele ce jucau pe tine și cu ghiocul obținut prin
eforturi de la țiganca din Strehaia.

Sau crezi tu, Nicușor, că voi uita serile petrecute la cercul de romînă , cînd plictisită
uneori de subiectivismul d-lui Gherghina te apucai și compuneai poezii. Și-acum îmi
vin în minte versurile: ”Că e mititel și frumos/ Ș i vorbește doar de jos.” Sau cum aș
putea uita întîmplă rile din trenși nu una, mai multe pe care tu le povesteai cu atîta
haz! Mai reții?... ” Lizuca era o fată tare dezordonată . Ea a vrut să plece la Dră gă nești
la sora ei...” Sînt povești scurte și adevă rate cu care coloram orele de metodica
romînii.

Mă gîndesc că viața noastră în acești ani am putea-o compara cu un fluviu uriaș în

care se adună apa a 36 de rîuri, unele mai repezi, altele cu curs lin, altele cu coaste
pieptișe, altele cu apa clipocind zglobiu,a cîntec, a joc. Tu ai fi acest ultim rîu,alergînd
zglobiu prin curtea școlii, purtînd apoi discuții extrem de serioase cu Socol sau
împă rtă șind starea sufletească a multor fete care s-au apropiat de tine, împă rtă șind
tristeți și bucurii, cerîndu-ți sfaturi, descă tușindu-și gîndurile și povara unor dureri.

Acum sînt cu tine în dormitor, sînt cu tine în clasă , te vă d, te simtgîndind, te vă d

jucîndu-te ca un copil, discutînd probleme majore cu Mă gduțacaremi-e la fel de
dragă ca și ție.

Doresc ca întodeauna să te port în gînd, să te simt aproape, să te vă d rîzînd, pt. ca să -

mi mai descrețesc fruntea, pt.că ești o parte din cerul însorit care mă face să -mi
amintesc cu regret de acești ani, de fetele din clasă , de fetele din Olt.

Cu mult drag,
Ionica Stana
Sat Ră dești
Com. Oporelu
Jud. Olt
Oricît de departe vom fi/ Gîndurile și dragostea neță rmurită /Ne vor uni./
Dacă vei veni la școală și va mai fi în fața cantinei castanul să te gîndești atunci și la
mine, pt. că mi se pare ca o pă rticică ruptă din mine, care mi-a știut gîndurile,

,
zîmbetulși tot zbuciumul. Pt. mine e mereu verde, e mereu iunie, sînt mereu sub el
lucirile a doi ochi la fel ca ai mei.
E singur dar nu e trist! E simbolul unui 8Martie frumos,mai ales al unor mîini calde
de mamă spirituală , al unor ochi neînchipuit de frumoși!
Nici nu-ți poți închipui cît de mult iubesc eu ochii! Mai ales pe cei negri!

Peste ani vei surîde poate cînd vei citi aceste rînduri. Îți va zîmbi dincolo de ele
frumusețea naivă a gîndurilor,vor stră luci lacrimile amintirii, îți vom apă rea în gînd
noi, ră zvră titele, că ută toare de dreptate, acea noțiune prea abstractă pt. lumea în
care tră im, atunci îți vei aminti și de mine, fata cu ochi negri care nu te va uita. Ea
parcă aprivit pe Că tă lin și pe Că tă lina mergînd guralivi prin colțuri de clasă !
EU PT. IOANA STANA

Pt. tine, Ioană , pt. tine care de-atîtea ori m-ai fă cut să te-ascult emoționată nu numai
la orele de lb. romînă ci la toate orele cînd începeai să vorbești.Te țin minte de la
orele de inspecție cînd vorbești cu atîta patos despre Bacovia sau despre Vianu, mi-
amintesc cum vorbeai la pedagogie cînd a venit domn. Dră goiescu, pt. a salva clasa.
Ai fost pt. mine fata cu privirea jucă ușă , fata cu pă r bogat ca de zînă ,fata cu glas cald
și mereu emoționat, fata cu priviri înflă că rate cînd se dezbă teau la ședință probleme
despre colectiv. O să țin minte cînd la d-na Gîrju vorbeai așa de frumos despre stilul
Ikebana, sau cînd am avut la inspecție pe d-na Bușe și vorbeai cu atîta patos despre
modul cum trebuie să se ofere flori, sau cum să se poarte bă ieții cu noi. Mi-amintesc
și despre un referat pe care l-ai fă cut la sfîrșitul anului IV ,care parcă m-a uns la
inimă . Atîta spirit critic și atîta ironie ai pus în elcă , deși ai amintit și despre mine
( negativ ( bineînțeles ) nu mai fă cut decît să te prețuiesc și mai mult.

Împreună am fost în suita de țigă nci de la Periși strehaia, amîndouă și pe la cercurile

de romînă cînd, de fapt, eu mergeam ca spectator pe cînd tu aveai activitate în cadrul
cercului.

O să -mi amintesc de analiza poeziei Testament,de analiza poeziei Moartea

că prioarei, dar mai aleso să urmă rească mereu ca o piază bună tezele tale de creație
de la lb. romînă : Creangă , sfîrșitul de la Enigma Otiliei, sau cea din Surîsul
Hiroshimei. O să -mi amintesc de buzele tale subțiri care deveneau și mai subțiri
atunci cînd erau însoțite și de încruntarea frunții în timp ce te enervai și strigai la
unele colege.

Aprigă la mînie, blîndă în convorbiri, mereu cu glasul sugrumat de emoție, asta este
imaginea pe care ți-o pă strez. O să țin minte și ora de istorie fă cută la cabinetul de
științe sociale cînd, pt. că de la spate te confundam cu Vali, v-am împletit pe
amîndouă șinu v-am dat drumul decît pe culoar. N-o să uit problemele profunde și
interesante pe care le puneai , fie la orele de dirigenție, fie la alte ore, dar mai ales la
orele de dirigenție. Uneori te invidiam pt. modul degajat în care vorbeai, pt. emoția
pe care o puneai în tot ce fă ceai, pt. bogă ția sufletească pe care o ascundea ființa ta
care mi-a ră mas tot timpul dragă . N-o să uit ora de geografie în care te-ai plimbat
prin toți Carpații Orientali și cînd ai izbucnit, după oră , în hohote de plîns pt. că ” erai

,
f. obosită ”. De fapt nedreptatea d-nei Bușe (îți dă duse 9 deși vorbisei atîta ) te
obosise. Vei ră mîne fata din a că rei viață cunosc cîte ceva, pe care mereu o voi
vedea-o înflă că rată , care a iubit cîndva pe Nae.

DRAGĂ NICUȘ OR, (ADI NEGRESCU )

Voi începe prin a-ți spune că nu am de gînd,în cele cîteva rînduri pe care ți le voi
scrie, să -ți fac o descriere, ci vreau să -ți scriu ce ai însemnat tu în viața mea, cine ai
fost tu în viața mea.

În primii doi ani nu prea am avut tangențe, doar poate cîteva legate de ”strictul
necesar” Te-ai apropiat sufletește de mine abia în anul III cînd a avut loc primul
mare eveniment din viața mea, care nu a fă cut altceva decît să mă facă să ură sc
viața.În acele clipe care au durat zile, să ptă mîni, luni tu ai fost pt. mine ”sora mea
mai mare”,chiar mama mea. Mi-ai fă cut mult bine atunci,dar și în anul IV cînd viața
asta meschină uneori, a ținut neapă rat să -mi mai dea o lecție. Cred că nu ai uitat
multele ore pe care le pierdeam discutînd despre viață , iubire, fericire. Mi-ai dat
multe sfaturi pe care uneori le-am urmat, alteori nu le-am luat în considerație că zînd
în capcanele pe care viața mi le întindea și din care mă scoteai cu greu, dar mă
scoteai printr-o singură întrebare: ”Ce mai faci, Adriano?” Ești tipul omului care
uțurezi suferința cuiva numai ascultînd cum își descarcă sufletul, parcă ai tră i o dată
cu el aceeași nenorocire.

Ș i cu toate că aproape doi ani de zile ai fost tovară șa mea de suferință , pt. mine și
acum ești o fată ciudată ,dificilă chiar.Pt. mine tu ai fost și vei ră mîne ”spiridușul
clasei”, sufletul viu al anului V maestre, pt. mine tu ești un copil și vei ră mîne un
copil,nu te vă d că tu ai putea iubi cu adevă rat și cred că cel care te iubește suferă
mult din cauza ta ( nu aș vrea să mă înțelegi greșit, să crezi că mereu te jignesc, sau
că am spus asta cu vreo intenție rea ) Atunci cînd te vedeam că primești scrisori de
dragoste, cînd te vedeam că ră spunzi la ele, pt. mine nu mai erai Nicușor, erai o altă
fată necunoscută mie și pe care în momentele acelea nu prea aș fi cutezat să o
întrerup din lucru.

Vezi talentul scrisului deja m-a pă ră sit și nu știu ce să -ți mai scriu. Ce am admirat și
invidiat la tine este marea ta calitate de a ră mîne și la cei 18 sau 19 aniun copil și nu-
ți doresc decît ca toată viața să fii ”copilul anului V maestre”

Succes în viață , multă , multă fericire și un post bun!

Negrescu Adriana
Slatina

” Dacă vrei să fii de vreun folos pe lumea asta, trebuie să te jertfești pe tine însuți.
Omul nu tră iește pe pă mînt numai pt.fericire sau pt. cinste, el tră iește pt. a dă rui

,
lucruri de seamă omenirii,pt. a-și desă vîrși noblețea sufletească și a se înă lța
deasupra josniciei în care cei mai mulți dintre oameni își tră iesc viața.”
”Viața este ca o pînză de pă ianjen imensă , cenușie, lipicioasă în care omul se zbate ca
o muscă . Undeva pîndește carnivorul.”
”Pretenia este podoaba cea mai frumoasă , e mîngîierea cea mai dulce,este sprijinul
cel mai tare al tinereții.”
”Firea omului fuge de singură tate și caută totdeauna un sprijin care nu este mai
dulce decît inima unui prieten.”
”Ș ase semne are prietenia: dă și primește, se destă inuiește și întreabă , se ospă tează
și dă să mă nînce.”
”Cînd ură ști pe cineva, întreabă -te dacă are vreun înțeles, cînd iubești pe cineva, nu
te întreba dacă are vreun înțeles.”
”Mult îndulcită este viața omului,cînd se vede iubit, însă nu mai puțin, cînd el însuși
iubește.”

DE LA ADI PENTRU
”NICUȘ OR”

EU PT. ADI

N-am să uit niciodată pe fata cu ”că țelul negru” care i-a fost singurul prieten în
primele zile de școală , fata care stă tea în mijlocul patului bosumflată sau cu lacrimile
curgîndu-i pe obraji, care după două zile și-a chemat pă rinții la școală ca s-o ia din
acest liceu unde nu voia cu nici un chip să mai stea. Mult timp n-a trecut granița
patului ei, f. tîrziu a înaintat pînă la mijlocul dormitorului și și mai tîrziu pînă la
capă tul acelui dormitor 2 în care fă ceam atîtea și-atîtea dră cii. Ea nu mînca din
pachetele noastre, era cea mai ordonată , avea toate ustensilele necesare și cînd îi
cereai ceva îți ră spundea franc că nun vrea să -ți dea. Era fata pe care nu puteai s-o
refuzi deși eu îmi propusesem de-atîtea ori s-o refuz pt. că clocoteam cînd îmi
ră spundea cu ră utate că nu-mi dă . Îmi venea să plîng de ciudă și nu-mi închipuiam
că mai tîrziu, după doi ani, vom deveni atît de bune prietene.

Vai! De cîte ori n-am suferit vă zînd-o că suferă , de cîte ori n-am plîns pt. ea fă ră ca să
mă vadă , cît mi-aș fi dorit s-o vă d cîndva fericită pt. a se adeveri spusele mele, pt. a-și
da seama că tot omul are dreptul la fericire... Am sfă tuit-o cît m-am priceput cît a fost
îndră gostită de Barbu, în vacanța anului III am corespondat și una din scrisori a fost
deschisă de taică -să u care a fă cut scene dureroase pt. inima ei. A încercat să uite
totul, eu am încercat s-o ajut să -și liniștească zbuciumul sufletesc, am încercat s-o
ajut să înlă ture din minte spectrul morții care de-atîtea ori apă rea în carnețelul ei de
însemnă ri,de-atîtea ori stropit cu lacrimi. Cred însă că n-am reușit prea mult din
ceea ce-mi doream să realizez. S-a îndră gostit apoi de Ion al Pinii care se pare că nu
era indiferent ,dar pe care a început să -l urască sau i-a că zut nesuferit din cauza unui
bă iat care n-o merita nici pe departe, un bă iat mai mare cu un an, Liviu. Am incercat
să -i explic că nu se merită să -și închine sentimentele ei pure unui om pe care

,
încercam să i-l dezvă lui în imagini mult mai negre decît era poate în realitate ( de
fapt nu-l cunoșteam decît f. superficial). Dar nu puteam face asta întodeauna, n-o
puteam descuraja, știu că n-aș fi fă cut-o decît să sufereși tocmai acest lucru nu-l
voiam .A suferit din cauza lui, a suferit tot ea, tot ea a fost cea care a transformat
nopțile negre în nopți albe,de nesomn ,de zbucium, de vise chinuitoare sau
fermecă toare, de planuri mă rețe în fața nă ruirii că rora era nevoită să asiste nu după
mult timp. Nu o mai preocupa învă ță tura ca-n primii doi ani, nu mai era fata
conștiincioasă din trecut, se schimbase, devenise alta, avea impresia că e inferioară
celor cu prieteni,că e luată în derîdere de ele, că -i lipsește ceva, că viața ei nu are
sens, și ca atare nu se mai merită să fie tră ită .

Tot ea e Adi care vorbește atît de frumos în ședințe și la orele de dirigenție, tot ea
cea care pune probleme serioase în fața dirigintei, tot ea cea care se îmbracă cu gust
și tot ea cea din anul V care-și dă seama că n-are rost să se zbuciume pt. lucruri de
nimic, care vrea să termine mai repede ca să iasă pe banii ei. Ea e fata tunsă de care-
mi place nespus, ea fata care crede că d-na Bușe n-o înghite și nu-i va da 10 la
geografie oricît de bine ar ști. Acum e externă ,vorbim mai puțin, probabil că nici nu
mai are probleme pe care să mi le poată mă rturisi, dar în permanență va ră mîne pt.
mine o fată pe care nu pot decît s-o respect și s-o iubesc.Imaginea ei o să -mi ră mînă
neștearsă în minte cu toate clipele de zbucium petrecute împreună ,cu toate
discuțiile noastre nenumă rate despre viață . Ea va ră mîne aceeași Adi pe care am
cunoscut-o îndeaproape în anul III.

MÎRZAC MAGDA
STR. 13 SEPTEMBRIE NR.22
CRAIOVA COD1100 TEL. 21639

Nu o să fie nevoie niciodată să te strig pe nume ca să -mi aduc aminte de tine și nici
să încep acest caiet, această pagină care este a mea cu un titlu. Dacă ai vrea un titlu
ar trebui să scriu tot , de cînd ne-am cunoscut și pînă acum. N-am să încep cu eterna
mea poveste sau mai bine zis cu veșnicele mele nimicuri,sau poate aceste nimicuri
mă caracterizează . Aș vrea ca pt. prima oară să spun lucruri mari cu bună știință și
nu banalită ți. Vă d că pînă acum n-am nici-o ștersă tură și tare aș vrea să o țin așa
pînă la sfîrșit.

Credeam că o să stă m o veșnicie împreună ( nu de alta , dar tu mă asculți așa de

frumos! ) dar vezi că timpul nu stă pe loc niciodată să ne aștepte.

Te-am cunoscut așa tîrziu și totuși așa de bine că o să -mi vină f. greu cînd n-o să te
mai vă d în fiecare zi. N-am crezut niciodată că am să gă sesc ,în sfîrșit, o prietenă
adevă rată , dar uite că totuși minunea s-a împlinit și am gă sit și eu o fată , mică dar cu
un suflet așa de mare. O să ți se pară caraghios dar, fă ră să știu sigur, simt că ai să mă
înțelegi (ca de atîtea ori dealtfel ) că te iubesc nespus și cuvintele sînt prea mici pt.

,
ca să -mi pot exprima sentimentele. Poate am să -ți spun lucruri care o să te uimească
dar n-am ce-i face Ești aproape singura ființă care mi-a cunoscut toate fră mîntă rile
și tot tu iubita mea, mi-ai dat încredere ceea ce alții au uitat de atîtea ori, tu ești
sufletul meu, tu iubita mea, (dacă de la alții nu-ți place denumirea asta, de la mine
trebuie să -ți placă ). Am stat cu tine atîția ani fă ră să te cunosc iar acuma timpul se
”termină ”și peste cîtva timp ne vom despă rți, dar să nu uiți nici în somncă la orice
oră , în orice zi, eu pt. tine ră mîn aceeași ca și astă zi și că sînt gata să te ajut oricînd.
Sper că cu mine n-ai să mai recurgi la ”politețuri” și că vei apela indiferent de timp
sau de oră . Citind cele scrise observ că mă cam repetdar...așa sînt eu și acum să ne
gîndim puțin și la viitor. Oare de cîte ori o să ne mai întîlnim? Dar să știi că de mine
n-o să scapi așa ușor.

Îmi place de tine ,dragul meu Nicușor, ți-o spun la modul cel mai sincer și o scriu și
aici ca să ră mînă . Poate te miri de ce nu-l amintesc și pe Ionel aici darcred (nu știu
sigur ) că de data asta vei ”scă pa” de el. Nu știu dacă ai observat dar eu nu prea știu
să folosesc cuvintele, așa că această ”epistolă ” o să fie mai scurtă decît te-ai așteptat,
dar ce să -i faci așa sînt eu. Voiam să -ți spun că -mi place caietul tă u, nuca să -ți fac un
compliment, dar pt. că -mi place tot ceea ce faci. Să nu mă contrazici că mă supă r.Aș
vrea să -ți scriu ceva vesel dar mai bine îți spun verbal.

Îți scriu aceste rînduri cu sufletul împă cat fiindcă nu m-ai dezamă git pînă acum, dar
cred că nici de acum înainte. Cu pă rere de ră u, dar n-am putut să mă abțin pînă n-am
fă cut cîteva greșeli de ortografie și cîteva înghesuieli, le las totuși ca să -ți aduci
aminte de mine mai bine și să -mi faci observație în gînd ca altă dată .

Nicușor, Nicușor cîte amintiri ne leagă , cîte tremură turi și cîte bucurii am avut
împreună !! Iubita mea, care știi să asculți așa de frumos, iartă -mă pt. toți dracii pe
care ți i-am fă cut cu bună știință sau neinteționat.Poate te-am supă rat vreodată dar
să știi că n-am fă cut-o intenționat, fiindcă tu ești omul pe care n-aș vrea să -l supă r
niciodată .

Cînd oi fi la casa mea,sper să vii adică , sigur o să vii, fiindcă altfel n-ai ă ncotro. Cred
că speranțele noastre și visurile noastre se vor împlini, dar îmi va lipsi tare mult
”sprijinul” meu moral. Ce mă voi face cînd n-o să -mi reușească ceva? O să mi te
închipui lîngă mine și o să -mi treacă . Aș vrea să cred că acum cînd viața noastră
împreună se apropie de sfîrșit, nu că ți-am fost cea mai bună prietenă ( cu toate că
înfundul sufletului meu îmi închipui că așa este ) ci una din fetele care ți-au fost
dragi, te rog să mă lași să cred acest lucru, fiindcă m-ar durea dacă n-ar fi așa. Cînd
am să -ți dau să -mi scrii și tu, sper să -mi ră spunzi la această întrebare. Sînt absurdă ,
o știi și tu mai bine decît mine, dar cîteodată trebuie să știi anumite lucruri.

Credeam că n-am să -ți amintesc și de el, dar tu știi că de-acum sîntem unul și
același.Aș vrea (vreau cam multe) să nu te ferești de mine niciodată și, cu cît este în
putință , nici de el, fiindcă știu că te respectă și ține la tine atît cît știe el. N-aș termina
niciodată așa, dar totuși trebuie să termin.

,
Nu vreau să -ți fac nici un desen dar din tot sufletul meu îți spun că ai să ră mîi
singura mea iubire feminină adevă rată și că n-am să te uit niciodată , îți jur și să știi
că am să mă țin de cuvînt. Ai fost mai mult decă t o soră pt. mine și tot așa o să ră mîi,
veșnic tînă ră , dragul meu Nicușor.Ș i acum pt. că se apropie sfîrșitul, iubita mea,
vreau să -ți aduci aminte că îți doresc mult noroc și să ră mîi așa cum ești. Cînd și
oriunde vei vedea trandafiri să te gîndești că tu pt. mine vei ră mîne cel mai frumos
trandafir și că sufletul tă u este tot așa de frumos cum sînt ei. O să am întotdeauna
imaginea ta în suflet și ca simbol al dragostei ce ți-o port, o să te aștept întotdeauna
cu un buchet de trandafiri pe care ,anticipat, ți-l dă ruiesc de acum. Te rog să nu mă
uiți!

Magda

Te rog să desenezi pe această pagină , în locul meu, niște trandafiri care să -ți aducă
mai bine aminte de mine,

Cea care te iubește mult de tot,

Magda

NICUȘ OR, ( MIHAELA Ș OLEA )

_ Mă i, Nicule!.... doarme, Las-o în pace!

_ Ei,ce vreți? Cine mă strigă ?!
Ș i astfel acest ”iei” a ră mas ca o amintire în clasa noastră . Dar pe gnarti l-am uitat?
Nu! Că acestea sînt cuvintele fetiței, copilului din prima bancă pt. care trebuie să
strigi de mai multe ori pt. a-ți putea ră spunde o dată .
Dar cînd ai ră spuns prima dată ?! Încerc să îmi amintesc de acele zile ploioaseîn care
ne-am cunoscut prima dată . Erai îmbră cată într-un fîș roșu cu fes frumos.Ne cîntai
mereu ”Ciuș,de!!” și ne spuneai mereu bancuri –mai ales cu” Nicușor”.
În anul I să știi că te-am urît,dacă pot spune așa- atunci că nd tu ai refuzat să mă lași
să stau cu Pansela în bancă . Dar mai tîrziu am ră mas aceeași prietenă cu Pansi și m-
am împrietenit și cu tine.
În anul I , după ce se dă dea stingerea, tu cu Geta aveați obiceiul să vă ”aerisiți” (cred
că -ți amintești? ). De cînd datează aceste probleme pt. tine , datează și oîntrebare
care te-a fră mîntat mereu – matematica – Ce te mai supă rai tu cînd nu puteai să dai
un ră spuns de cel puțin 6- după cum afirmai tu ” Spune-m-, fa, și mie cume cu asta!
Eu nu știu!.. și-ți spuneam. Dar la alte obiecte tu spuneai. Ce frumos vorbeai la orele
de lb. romînă , înv. Politic, pedagogie! Te urmă ream mereu. Ș i de la aceste vorbe pe
care tu le rosteai, mereu îmi puneam unele întrebă ri încercînd să -mi imaginez
familia ta, pe tica-al tă u, pemă mica ta și toate nă zdră vă niile povestite de tine.de
multe ori îmi veneau în minte scene din ”Amintiri din copilă rie” și încercam să -mi
imaginez casa ta cu un Nicușor în ea fă cînd mii de zburdă lnicii.

,
În fața mea vă d, ca în vis, o zînă că reia îi curg pletele rîu, frumos ondulate, cu o
fustiță scurtă și cuniște sandale frumoase în picioare.

În anul II am luat și noi mai de aproape contact cu internatul cel nou, internat care
ne-a adus nouă o supă rare- amintirea de la gazeta de perete. Tu stă teai în pat avînd
pe burtică pusă apă ”lacul Sf. Ana” cum tu obișnuiai să -l numești.Iar eu, jos din pat-
nu aveam loc cu Stă nculescu în pat. Ne-a prins d-na Grecu. Eu m-am ales cu 40 de
minute de planton, tu cu un somn liniștit- după care am apă rut amîndouă la gazetă -
ală turi era o poezie- debutase Mihă ilescu Janina.

După acest an dormitoarele noastre s-au despă rțit, și parcă și eu m-am depă rtat de
tine.Cauza nu o cunosc nici acum. Dar poate unde eu am temperament neechilibrat
și trec de la o faptă la alta. Dar nu știu dacă tu m-ai jignit pe mine cu ceva. Dar îmi
aduc aminte ca în umbră , că odată ți-am cerut o poză (eram supă rată atunci) și tu mi-
ai ră spuns ceva negativ care de atunci m-a fă cut să mă retrag din prietenia noastră .
Nu m-am ară tat, Nicușor! Acum ți-o spun ție pt. a ști. Dar cred că ai observat că acum
am revenit la vechile relații.

Oricemi-a plă cut la tine. Dar uneori reușeai să ne enervezi, atunci cînd tu citeai și noi
strigam la tine. Dar îți trecea repede, te acomodai tot repede. Nu te voi uita
niciodată , mai ales cînd mă gîndesc la frumoasa țigă ncușă din Strehaia și Peri, unde
am dat spectacol și unde am fă cut chefuri mari. Erai așa frumoasă .. așa veselă !

Veselie pe care ai ară tat-o șiîn ultima noastră practică desfă șurată la acest liceu.
Mergeamamîndouă sus să facem plajă , lucram toate în dormitor, mîncam biscuiți
”Dună rea”împreună . Pe cînd urcam sus pe dormitor, voiam să -ți povestesc ceva din
viața mea dar nu am putut. Poate unde a fost prea scurtă această practică , poate...nu
mai știu ce, dar nu ți-am putut spune. De multe ori voiam să -ți vorbesc serios, dar tu
mă primeai mereu rîzînd sau dînd cîte o replică sau ceva vesel. Pe mine acestea mă
supă rau uneori. În mintea mea se fă ceau anumite
legă turi cu zbuciumatul meu trecut și plecam veselă , dar în interior...

Dar nu asta vreau să -ți las ca amintire. De vrei să știi ceva despre mine – sînt nă scută
la 1 aprilie 1956 în satul Balotești pe frumosul rîu Topolnița în satul Izvoru Bîrzii din
jud. Mehedinți. Ș tii că am avut parte de scene zbuciumate în viață , scene care nici
acum nu au apus.

Te am în diferite instantanee care ne-au lă sat în suflet unele amintiri în ceea ce a fost
și nu mai este. Un bulgă re de ză padă și un Predeal+ o Poiana Brașov- unde am urcat
cu telefericul sus, sus și tot mai sus. Am fă cut poze – ca amintire avem pe acea ființă
pe care eu personal nu am înțeles-o și s-a numit pt. noi Stă nescu Violeta- Gîrju
violeta Georgeta.

Dar mai tîrziu te vă d pe tine într-un Mercedes (autocar) stînd în spate și adunîndu-
se la tine sutele cu amenda. Nu stă teai jos. În această excursie frumoasă pt. noi, am

,
reușit să supă ră m pe cel care ne iubește,tov.dirigintă Olaru Elisabeta Doina. La orele
de lb. romînă adeseori ne spuneai cîte ceva de rîdeam în hohot mereu.

Nu știu dacă a mai fost vreodată o clipă în care să te compă timesc ca atunci cînd,
intr-o iarnă , am mers la desză pezit. Tu nu prea ai muncit. T e-a vă zut tov. profesor
Rusoiu și te-a ascultat la formarea gamelor. Ce le-ai mai tremurat! Erai, cum se zice,
între viață și moarte. Aceeași stare ai avut-o odată cînd ai luat o notă mică în teză -te
gîndeai mereu la corigență și la bursa ta.

Dar toate au trecut, toate vor trece.

Cele ce am scris acum, nu le citi azi că este pă cat, citește-le atunci cînd pă rul tă u
frumos va fi ondulat, dar plin de fire argintii și cînd tu le vei spune celor dragi basme
și snoave din frumoșii tă i ani.

Poate rîndurile acestea îți vor ajuta cîndva să -ți amintești de ceva, poate nu.Totuși
nu uita că ele au fost scrise de o elevă , o colegă de-a ta care nu a știut să vadă
frumoasa viață decît din că rți. Nicușor, o dorință am, ca atunci cînd tu vei fi bă trînă
și eu nu voi mai fi, rupe un trandafir din acela din care tu porțila pă r și trimite-mi-l
mie. Va fi cel mai frumos dar din partea ta – dat aceleea pe care cîndva ai iubit-o

Cu dragoste cea care este acum

Mihaela Șolea
b-dul Cerna bl. P2 ap. 8
cartier Crihala
Drobeta Tr. Severin
Mehedinți
1500

EU PT. MIHA

Mihaela Ș 0lea- o fată brunetă cu ochi frumoși, care se fîțîie de colo pînă colo prin
dormitorul II cu un capod de mă tase ă nflorat, în clini ea e fata deloc sfioasă care la
orice întîmplare avea cîte ceva inedit de adus, ea cea pe care o credeam o fată de
oameni culți, de intelectuali, ceea ce de fapt, și este.

Mihaela, fata care la ora de gospodă rie la d-na Onofrei, citește , fă ră să se observe, cu
un teanc mare de că rți pus în față și cu un stilou în mînă pe care îl tot sucește. Ea e
fetița gingașă din pozele de cînd era mică , ea cea care mă fascinează ori de cîte ori
privesc acele imagini ale unei fetițe cu ochi mari, cu un că pșor minunat, cu un pă r
superb care-i cade în falduri pe spate, ea, în sfîrșit fata de acum de la 18,19 anicu un
pă r ce-i cade în bucle pe umeri ră spîndind reflexe minunate, ”cu obră jori ca doi

,
bujori de rumeni bată -i vina” , care uneori își încruntă frumos sprîncenele deasupra
ochilor inteligenți.

Încerc să -mi aduc aminte imagini legate de această ființă ale că rei taine nu le-am
pă truns niciodată , ale că rei secrete, se pare că ”am refuzat” să le ascult și nu reușesc
nici în aceste momente. N-am avut relații prea intime, în afară de jocurile nebunețti
din anul V de pe coridor, cînd ni se fă cea observație de Sofica , sau de vă mile în
natură pe care trebuia să le dă m atunci cînd treceam una pe lîngă alta pe culoar. Îmi
vin ă n minte ale ei cînd încerca, prin încruntarea sprîncenelor și prin gesturi din
mîini, să convingă pe cineva că are dreptate sau să lă murească o problemă , îmi
amintesc de încă pă țînarea ei uneori nemotivată , sau de rîsul ei zglobiu. Mie mi se
pă rea uneori că are tendința să fabuleze și ă sta era singurul lucru pe care nu-l
apreciam la ea, mi se pă rea că pă că lește uneori fă ră să -și dea mă car seama de acest
lucru și asta poate m-a fă cut să nu mă apropii de ea prea mult. Asta nu înseamnă că
nu am ținut la ea așa cum am ținut și la celelalte colege, dar faptul că -i plă cea prea
mult să vorbească despre întîmplă rile altora îmi displă cea.

Îmi amintesc odată de o fustiță bie f. dră guță pe care i-a fă cut-o lui Cristinel sora ei
pe care nu o iubea, oadora mi-aș putea permite. Deși are mamă vitregă niciodată n-
am auzit-o vorbind-o de ră u pe maică -sa,ba aș putea spune chiar din contră , dar
citind ceea ce mi-a scris, înclin să cred că acestea n-au fost decît lucruri de suprafață ,
decît aparențe care de multe ori înșeală .

DRAGA MEA, (MĂ RIOARA PĂ TRU)

25 NOIEMBRIE 1975. Cu toate că nu am inspirație la ora actuală , încerc să -ți satisfac

dorința de a completa și eu în acest album.Îți scriu aceste rînduri în ultimul
trimestru din viața noastră deelev, pt. că după cum știi mai avem de împă rțit și
suferit atît bune cît și rele doar un semestru.

În clipa în care îți scriu aceste rînduri lipsite de pretenție,mă întreb ce vei face cu
acest caiet peste 40 de ani, cînd vei deschide acest album pră fuit și îngă lbenit, dar
pînă atunci mai este mult și ” Tră iește să ajungi ca mine ofilită !
Culege chiar de azi toți trandafirii vieții”
Acest caiet, peste ani, în clipe de restriște, te va opri să -ți amintești de anii petrecuți
în liceu ală turi de colegele tale din patru județe: Dolj, Gorj, Mehedinți și Olt, unele
mai vesele, altele mai puțin vesele. Nu știu dacă , cu sau fă ră plă cere, ai să -ți
amintești și de mine, fata din ultima bancă .rîndul de la mijloc.

Nicușor, poate cîndva ne-am mai supă rat, dar această supă rare a fost de scurtă
durată , fiindcă nu exista un motiv serios. Asta poate și datorită temperamentului, a
diferenței dintre temperamente. Dar ce să faci? Așa sînt oamenii,... așa este firea lor...

,
Lucrul cel mai frumos este acela ,ca atunci cînd vei citi acest album, să -ți amintești
numai de bucuriile petrecute împreună , nu și de necazuri. Să -ți amintești de toate
peripețiile fă cute cînd eram eleve la liceu.

Ne-am cunoscut încă din anul I . Eu, parcă și acum te vă d, cînd am venit noi pt. prima
dată în acest liceu, cînd am pă șit cu pași gră biți spre dormitorul nr. 2 din că minul
vechi (actual că min de bă ieți). Tu te-ai așezat pe un pat, erai îmbră cată cu un fîș
roșu cu glugă roșie. La început am crezut că ești sora vreunei colege. Spun asta
fiindcă erai prea mică (ca înă lțime) că nd mă priveam pe mine și pe tine. Tot atunci
ne-ai spus tu că te cheamă ”Nicușor” că mai ai și alte nume- Mă ru, Milica, Mă r ce a
ră mas și azi pt. Nicu Socol ceva frumos și drag- după cum singur mă rturisea într-o
discuție despre tine.

Nicușor dragă , n-am să uit niciodată serile cînd ne întîlneam noi cu colegele de la V b
în dormitorul lor și tu ne cîntai ” Aramu-i vechiu”..... n-o să uit atmosfera creată de
tine cînd ne povesteai diferite întîmplă ri din viața ta, n-o să uit serile de la
dormitorul 15 cînd împreună discutam lucruri despre viață . Nu pot să uit fata din
prima bancă , rîndul de la geam, cît de frumos vorbea în ședințele U. T. C., sau la orele
de dirigenție. De multe ori, pot să spun că ,erai aceea care ”spă rgeai gheața” multor
momente de aduceri aminte, de meditare. Deplasarea de la Strehaia, Peri îmi
amintește despre acea țigă ncușă durdulie și ”bine fă cută ” care-și zicea blestemul. La
fel și cuvintele tov. prof. Dă nescu ”scoală -te mă -n picioare” îmi amintesc despre
figura ta, momentele distractive și pline de farmec și haz din excursia fă cută în anul
1974.

Parcă și acum te vă d ă n prima bancă cum îți țineai capu-ntre palme și zicînd că ai fi f.
fericită dacă -ai reuși să meri în Deltă (vis realizat). Cred, Nicușor, că tu niciodată nu
vei putea iubi pe cineva, fiindcă tu înacelași timp ai cîte ceva pt. fiecare, în schimb
ești iubită mult, dar cred că din cauza ta cel care (cei care) te iubesc suferă f. mult.
Asta din întîmplă rile tale cu Dorel, Marinuș, Gicu.... Nu voi uita cu cît interes și
pasiune scriai în același timp lui Dorel, Marinuș. Dacă te întrebam la cine ții mai mult
spuneai că pt. fiecare ai ceva, dar ceva mai mult pt. Marinuș. Îmi amintesc mereu că
pt.fiecare scrisoare fă ceai un fel de ciornă , îți ră mînea în acel caiet al tă u ”copia”.

Nicușor, mereu te am în viziunea mea, ca o fată cochetă care știe să facă din lucruri
simple ceva frumos, atră gă tor. Îmi amintesc vara anului 1973-1974 cînd mergeai la
întîlnire cu Gicu ,japonezul cum de fiecare dată aveai o nouă toaletă .

Te caracterizează o mare capacitate de înțelegere a unor situații, pin însă și firea ta

pă trunzi în sufletul omului. Cred că ești singura din clasă care ai încercat s-o înțelegi
pe Viorica cît și pe noi, în legă tură cu starea în care se află .

Ț i-am scris aceste rînduri ca atunci.... cîndva... cînd vei deschide acest album să -ți
amintești de fata din ultima bancă care îți urează pe tot parcursul vieții multe, multe
bucurii, fericire, iar atunci cînd ceva greu te apasă nu dispera.
Cu toată dragostea ți-am scris aceste rînduri

,
 Mă rioara
”Cine te laudă prea mult,nu te prețuiește îndeajuns.”
”Dragostea este mai întîi respectul pe care trebuie să -l ai pt. cel pe care îl iubești”.
”Cînd iubești nu-i mă car de scuze pt. nimic, niciodată .”
”Adevă rata prietenie e rară și de aceea cînd o întîlnești, caută s-o prețuiești.”
”Cea mai frumoasă tră să tură de caracter a omului este ”SINCERITATEA”.
”Un prieten întradevă r bun, este totdeauna sincer chiar cînd riscă să spună lucruri
neplă cute.”

A ta colegă
Mă rioara Pă tru
Com. Blă cița
Jud Mehedinți

EU PT: MĂ RIOARA

Mă rioara e fata care-mi aminti nu numai de ea, îmi va aminti de Mehedinți, de

nesuferita de Mariana Oprea și de sora ei, de fetele de la Bala, dar și de Socol care a
fost mereu înfofolit, mereu ssuferind și mereu cu probleme pe care dorea să le
dezbatem împreună , chiar dacă afară era frig, chiar dacă copii treceau pe lîngă noi și
se uitau curioși și cu subînțeles.

Mă rioara e fata care din ultima bancă în anul I, strigă în gura mare că ea nu va vorbi
niciodată cu bă ieți deși, nu după mult timp, s-a și împrietenit. N-o să uit duminica
cînd, noi fiind în amfiteatru la un proram artistic susținut de cei de la surdo-muți, ea
stă tea de vorbă în clasă cu Fă nică Mirea cu care s-a certat apoi, sau cu care nici n-a
vrut să se împrietenească , pare-se.Tot ea cea care de multe ori a învinuit-o pe Pușa,
tot ea cea care de multe ori hiperboliza lucrurile, ea cea care mi-a spus povestea cu
vizita de la tov. dirigintă , care apoi a dat naștere la fel de fel de discuții care n-au
avut decît s-o pună în umbră .

Adeseori pe cînd stă team împreună la dormitorul 15 spunea lucruri de care noi
zîmbeam cu neîncredere, sau de care chicoteam mereu. Unele cuvinte spuse de ea
sau unele obiceuri ne-au fă cut adeseori să rîdem pe înfundate cînd era și ea de față ,
sau să bîrfim cînd nu era.

E o fată bine legată care face pe nisnaiu spunînd că e grasă , e f. bine fă cută și asta am
observat-o, mai ales, în ultima vreme Ea e prietena lui Costică , ea cea care odinioară
fusese prietenă bună cu Pușa, dar care curînd a dat cu piciorul la această frumoasă
legă tură , împrietenindu-se cu Nanu pt. că prietenul ei era prieten cu Costică . Ea cea
care bate toba că nu-l iubește pe Costică , deși toate ne dă m seama că minte. Asta e
doar așa de ochii lumiiși nouă , cu firea noastră deschisă , asta nu ne place. Nouă nu
ne plac fă ță rniciile și ea e puțin fă țarnică , deși poate că ea nu știe acest lucru, sau
poate că eu mă înșel.

,
 DRAGA MEA NICUȘ OR, (PUȘ A)

Deși în momentul în care-ți scriu sînt ră scolită de multe, chiar f. multe amintiri care
direct, sau indirect te implică și pe tine, aș vrea să -ți spun lucruri adevă rate și
exprimate într-un mod cu totul deosebit dar,dat fiind lipsa mea de talent...îți scriu
așa cum știu, așa cum pot. Nu vreau să -ți mai evoc și eu lucruri pe care le-ai mai
auzit de la alte colege, vreau să -ți spun numai ceea ce mă va face să -mi amintesc
mereu de tine. De fapt, numai în momentele de mare supă rare ale mele, momentele
cînd mă aflam la o ră spîntie și nu știam încotro să o iau, poate ai fost ală turi de mine.
Îți mai amintești, Nicușor, de serile cînd veneam în pat lîngă tine și-ți explicam fă ră
nici o jenă ceea ce simțeam în anumite momente? De ce nu puteam face acest lucru
cu oricare dintre fete? Pt .că tu îmi apă reai cu totul altfel. În primul rînd erai și ești
atît de înțelegă toare încît uneori cazi în extrema opusă (impresia este de așa
manieră ), apoi ră bdarea cu care ascultai și, mai ales, nedumerirea ta în anumite
cazuri.

Nu pot să -mi amintesc, fă ră ca lacrimile să -mi bră zdeze obrazul, de sfîrșitul anului
III. Eram într-o situație f. delicată și tu ai fost printre puținele fete care, cred eu,
poate înțelegeau, sau încercau să înțeleagă acea situație. Îmi era atît de greu, mă
simțeam privită , simțeam cum eram subiectul de discuție al fetelor, vedeam cum
eram iscodită , parcă fiecare se întreba dacă sînt în stare să fac asemenea lucruri. Nici
nu poți să -ți dai seama cît de bine mă simțeam cînd discutam cu tine din cînd în cînd,
vedeam că nu par chiar așa un monstru, așa cum îmi fă cusem impresia. Dar timpul a
trecut, a trecut acea practică de două să ptă mîni și a venit vacanța... S-a sfîrșit și
vacanța și am întîlnit din nou privirile ipocrite și să rutul mincinos al unor fete. Poate
tu, Nicușor, simțeai ca și mine ,sau, mai bine zis erai în inima mea și mă pricepeai
mai bine decît toate.

Dar nu puteam să nu uit, și am uitat multe. În momentele de liniște sufletească am

uitat multe, chiar și pe tine cîteodată . Ne aflam în anul IV că tre sfîrșitul primului
trimestru. Din nou mă aflam în impas. Cum să ies din această situație? Tu-mi
cunoșteai și tră irile anterioare și mi-ai explicat, ca să înțeleg și eu în situația de
atunci, ceea ce acum poate aș explica și eu unei fete în situația mea. A urmat o nouă
perioadă de zbucium de discuții, după care a venit liniștea. Acum nu mai există
probleme, sau există dar de altă natură , legate de sfîrșitul școlarită ții noastre, de
repartiție, de că să torie...

După cîte vezi, Nicușor, ți-am vorbit mai mult despre mine. Am fă cut acest lucru pt. a
nu uita, pt a-ți aminti cîteodată că ai ajutat pe cineva în momentele poate cele mai
grele. Să -ți amintești poate în felul acesta și de mine. Dar n-aș vrea să mă vezi
plîngînd, oftînd, aș vrea să mă vezi fericită și cu mare dorință de a tră i.

,
Apropiindu-mă de sfîrșit, dragă Nicușor,îți mulțumesc că ai dorit să -ți completez în
caiet și vreau să -ți fac un portret așa cum ai să -mi ră mîi mereu în imagine. Vei fi pt.
mine agitatorul clasei, sufletul clasei în momentele de criză la orele de curs cînd era
inspecție, la organizarea unei ședințe de U. T. C,. la alegerea temei la orele de
dirigenție. Vei fi pt. mine cea mai cochetă fată din clasă , fata care cînd are o
să ptă mînă întîlniri, zilnic știe să se îmbrace (în fiecare zi altfel), știe să se coafeze
altfel, fata care stîrnește invidia multor fete și admirația bă ieților. Vei fi fata
înțelegă toare, ră bdă toare și cu dorința de a micșora suferința colegelor, a
prietenelor.

Cu acestea închei dorindu-ți să nu te schimbi, să fii persoana pe care o cunosc acum,

să fii mereu fericită și să ai numai succese!
Pușa Panțucu
Sat Leotești
Com. Bobicești
Jud. Olt

”Iar cînd odat, prin goană ,

O lacrimă fierbinte topise-va de dor,
Abia atunci vor spune-aducerile-aminte
Că -adesea nu-i deșartă ... o filă de album.”

EU PT. PUȘ A

Fata cu fîșul verde cu pă r blond și rar împletit în două codițe la care pune pampoane
mari albe în anul I și II și pe care și-l despletește lă sîndu-și-l să -i fluture pe spate, e
fata din penultima bancă , prietena lui Fane Mirea cel mai înalt din școală . În anul I
doarme cu Mă rioara în pat chinuită pt. că amîndouă sînt mari, este bună prietenă cu
această colegă care, se pare, că n-a știut s-o prețuiască sau a pierdut-o pt. că n-a fost
prețuită . S-au certat cîndva, pare-se, din cauza lui Fane și de-atunci prietenia lor s-a
destră mat fă ră să se mai poată închega vreodată așa cum fusese la începuturi.

A avut în acești ani momente critice cînd mi-a cerut sprijinul pe care totdeauna am
fost bucuroasă să i-l dau și se pare, că într-o oarecare mă sură sfaturile mele au
ajutat-o moralicește să depă șească aceste impedimente. Mi-a plă cut la ea încrederea
pe care o are în ea și în omul pe care știe să -l iubească și pe care știe cum să -l
determine s-o preșuiască . Așa mult îmi plă cea cînd îmi vorbea despre ei doi, despre
discuțiile serioase, despre cuvintele pline de iubire pe care și le spuneau Prețuiam
acele fră mîntă ri reciproce și îi prețuiam pe ei doi. Am învă țat atîta să -i știu ală turi
încît numele lor mi se par nedespă rțite, ființele lor mi se par una și aceeași, ceva
parcă nu mă lasă să -i vă d neală turați.

,
Cîte poate face dragostea am vă zut de la această fată care știe ce vrea, știe ce să
ceară de la viață și poate știe cum se obține. E greu să -ți înfrunți pă rinții, e greu să le
calci cuvă ntul , dar ea se pare că știe s-o facă fă ră ca ei să =și dea seama de acest
lucru. A trebuit să înfrunte morala dirigintei care-i interzice să mai stea cu Fane
Mirea de vorbă în clasă și morala directorului fă cută în plen, la o adunare, cînd în
mod indirect, a lovit-o în mîndria și sentimentele ei destul de puternice,

Oare o să poată ea uita toate aceste lucruri, o să -l poată uita vreodată pe magnificul
Fă nică cu care a petrecut cele mai minunate clipe din viața ei? Dacă soarta va
despă rți acești oameni care-au avut mult, f. mult în comun, înseamnă că ei au fost
fă cuți pt .iubire și suferință veșnică , pt. că dacă s-au iubit așa frumos în acești ani vor
ști să sufere pe atît de amar cînd n-or mai fi împreună . Poate nimeni nu așteaptă
școala așa cum o așteaptă Pușa, care gă sește aici fericirea, care-și gă sește
plenitudinea sufletească pe care mulți o că ută m fă ră s-o gă sim atît de devreme.
Imaginea ei o să fie asociată cu niște nopți zbuciumate petrecute la dormitorul 15
cînd, fră mîntată de gînduri mai puțin frumoase, venea la mine în pat și, mai plîngînd,
mai suspinînd își deschidea sufletul împovă rat de suferința iubirii. Ore întregi
stă team și șușoteam și, tîrziu de tot cînd somnul aproape ne pă ră sea, ne despă rțeam
cu cîte un pupic mic (asta pt. liniștire.) Ea e olteanca, ea e Pușa Panțucu pe care
mereu o voi avea-o în minte ală turi de Mirea Ș tefan.

DRAGĂ NICUȘ OR (DĂ NĂ NĂ U NICOLIȚ A)

Să fii senină ca cerul-pornind pe drumul drept al viitorului

14 SEPTEMBRIE 1971-o zi de toamnă adevă rată , cu cerul acoperit de nori grei din
care se cern ploi mă runte. Pă șim într-un nou oraș, într-o nouă școală , într-un nou
colectiv că ruia i se pune mereu întrebarea dacă este bine închegat. Pe culoarul de
lîngă amfiteatru, printre primele maestre stră ine unele de altele apare o elevă cu
fîșul roșu .Începe repartizarea pe dormitoare și repartizarea în paturi. Eu și cu
colega în fîșul roșu ,fiind mai mici, ne așeză m amîndouă într-un pat. Încă din prima
seară f. exaltată pe lîngă fetele care plîngeau și se gîndeau la ce lă saseră acasă , începi
să spui tot felul de glume și de bancuri. Numele adevă rat nu l-am cunoscut bine și
poate că și acum ne pare într-un fel stră in, dar știm că de atunci te numești
”Nicușor”. ”Nicușor” mulțumesc că ești prima colegă care mi-ai încredințat acest
caiet în care să -mi exprim cîteva cuvinte despre colega din prima bancă , care de
multe ori este prezentă în clasă ca fizic, dar absentă la cele ce se discută și se
întreabă în clasă .

A trecut timpul, a trecut felul omului de a fi. În anul I erai f. activă la ore, salvai de
multe ori clasa la ră spunsuri, dar acum Nicușor nu mai este acea elevă de atu nci.
Ră spunde la ore dar cînd? Cînd i se pronunță numele de că tre profesor în clasă .Pt.
mine ești Sofia lui Rousseau. Poate ai lucruri simple dar bine aranjate și cu model rar

,
întîlnit, atră gînd privirile colegelor cînd intri în clasă . Ești elevă la ore cu uniformă ,
cu codițe împletite, dar alta este eleva din prima bancă cînd rar își repetă aceeași
cuafură la orele de meditație- meditație pe care o începi ultima și o termini prima,
amuzîndu-te cu Lunica și Viorica.

Îți place viața, îți place s-o tră iești și să afli despre ea, dorind să discuți la temele de
dirigenție- teme despre viață . Am fost eleve- sîntem eleve, în școală la multe ore
există subiectivisme în ceea ce privește notarea. Plîng colegele pt. notele primite- le
întrebi de ce se consumă spunîndu-le că nu pt. note tră im. Ai dreptate- că viitorul
nostru nu stă în notele primite, dar de f. multe ori starea noastră sufletească depinde
de aceste note.

Vor trece zile, vor trece ani- vei ră sfoi filele acestui caiet și-ți vei aduce aminte de
noi- de cele 35+tu. Tră im în internat- trebuie să respectă m un anumit program -dar
ție nu-ți pasă de el. Din anul I te-a atras patul de după ușă fiind un adă post împotriva
învioră rii de dimineața. Înveți numai la orele de meditație- nu pierzi emisiunile de la
televizor. Seara ,la culcare, după ce se stingea lumina și încheiam toate discuțiile,
parcă se auzea un zgomot produs de șoarece. Erai tu, Nicușor, ronță ind o bomboană .

Sîntem 36 de colege- 36 de feluri de a fi, 36 de temperamente. Se ceartă colegele pt.

lucruri mă runte, dar pe tine nu te interesează , chiar dacă ești provocată de
împrejură ri- nu-ți pasă . Așa să fii mereu pt. că numai așa vei putea să învingi viața,
care este o luptă .

Pa!
Nicolița Dă nă nă u
Osica de Sus
Olt

EU PT. DĂ NĂ NĂ U

Singura fată pe care o știu de la examenul de admitere și pe care o gă sesc pe

coridorul școlii în acea după amiază ploioasă de 14 septembrie cînd, cu tremurul în
tot trupul, pă șesc pe poarta acestui bă trîn liceu Ea se pare că nu mă mai ține minte,
dar eu... eu n-am uitat fata micuță cu pă r strîns în două codițe îndoite la ureche și cu
niște funde f. mari Tot așa am gă sit-o și atunci în prima zi de școală pe culoarul
dinspre cancelarie care atunci mi se pă rea nefiresc de lung și de mare. La
dormitoare mamele n-au stat decît puțin și atunci am cunoscut-o puțin și pe mama
ei. Am dormit amîndouă într-un pat, la început, apoi ne-am schimbat. La clasă însă
avea cu cine să stea în bancă și eu am fost nevoită să -mi gă sesc. Am avut momente
de mă rturisiri prea puține ca să știu ceva din intimită țile ei. Am ajuns pînă acum să
cunosc surorile ei care țin enorm de mult la ea și care dovedesc asta prin fapte. Este
o fată obișnuită care duce o viață tihnită cu bomboane de ciocolată , cu cafele și care
are la ea tot felul de pastile pt. că sora ei este farmacistă . Ea este cea care duce acasă
întregi cutii de ciocolată pt. a le împă rți apoi cu surorile ei și a face concurs care

,
mă nîncă mai repede pt. ca apoi să ceară la celelalte. Se duce la distracții, în schimb
nu povestește prea mult despre peripețiile ei de acolo.

Am cunoscut-o puțin și în Deltă , dar acum n-am fost cu ea ală turi, din nou am scă pat
prilejul de a mă apropia mai mult sufletește. Este o fată bună care nu poate refuza și
are un suflet care încă nu e pă tat de ră ută țile și meschină riile vieții de zi cu zi. Stă
frumos în banca ei și nu zice nimic atunci cînd se iscă discuții înflă că rate în clasă .
Rareori se ridică să ia apă rarea unora și să vorbească de bine pe alții.

Cu toate că multe lucruri o revoltă și pe ea- am vă zut asta din discuțiile avute la
sfîrșitul trimestrului cînd, obosite și epuizate de-atîta muncă intelectuală și fizică , ne
mai spuneam focul una la alta- totuși nu ară ta niciodată acest lucru, poate să tacă și
asta este uneori destul de bine, un” lasă -l gnarti” și s-a rezolvat totul, fă ră revoltă ,
fă ră vociferă ri și vorbe care îți pot aduce catastrofe, totul de la sine, înghiți și pastila
asta și te-arunci mai departe în valurile vieții care te poartă , vrînd, nevrînd, spre
înainte.

Asta e Nicolița, fata din a III-a bancă care e pricepută la matematică ca și mine ca și
Pansi și Nuți ca și tot colțul acesta, dealtfel.

DRAGĂ NICUȘ OR, (VALI CÎMPEANU)

Îți mulțumesc! Pt. ce?- pt. că mi-ai încredințat acest caiet în care să -mi expun unele
amintiri din anii petrecuți în acest liceu, ani frumoși care vor ră mîne pururea vii în
sufletul și inima mea.

Ș i acum mă duc cu gîndul la acea toamnă ploioasă a anului școlar 1971- 1972, cînd
am pă șit pragul clasei anului I maiestre. Am intrat în clasă și 70 de ochi și-au
îndreptat privirile că tre mine. Erau ochii viitoarelor mele colege. Am plecat timid
capul și am dat ”bună dimineața” cu o voce tremurîndă . Am ză rit ultima bancă liberă
și m-am îndreptat cît mai repede spre ea, parcă să scap de acele priviri curioase. M-
am așezat în bancă . Peste puțin timp un glas dulce mă întreabă cum mă cheamă . Era
glasul tă u, Nicușor, care luînd-o la rînd cu întrebatul, ajunsese și la ultima bancă . A
venit apoi în clasă blînda noastră dirigintă , Stă nescu (Gîrju) Violeta care a început să
strige catalogul. Eram f. atentă ca să pot reține numele cîtorva colege. După masă mă
duceam acasă și încercam să -i spun mamei numele colegelor pe rînduri de bă nci.
Cînd am primit carnetul de elev eram semnată de tine: Cîmpeanu Valeria. Probabil o
mică neatenție. Cît despre mine mi-a fost f. ușor să -ți rețin numele, deoarece erai
singura fată cu nume de bă iat din clasă . A trecut și anul I și a venit și vacanța de vară
cînd a trebuit să venim să facem practică agricolă . Ai fost și tu și îmi amintesc cu cîtă
plă cere ascultam bancurile seara, cînd, frîntă de oboseală după o zi de muncă , ne
așezam în pat. Am ră mas impresionată de povestirile lui Lili Duculescu, de bancurile
tale. Îmi plă cea să stau cu tine și ceva mă atră gea la tine. Îmi plă cea de tine cum

,
vorbeai, cum povesteai și chiar cum te pieptă nai. În cîteva zile am încercat să mă
pieptă n ca tine. Ș i astă zi de cîte ori mă pieptă n așa, îmi aduc aminte de tine și te am
în fața ochilor pieptă nată cu pă rul sus, împletit puțin la vîrf și îndoit sub formă de
coc, așa cum te pieptă nai tu în practica aceea. La muncă nu mă despă rțeam de tine,
culegeam prune împreună , iar în oraș vroiam să ies tot cu tine. Mi-au plă cut f. mult
cele 2 să ptă mîni petrecute în internat și de aceea cînd a trebuit să vin la internat nu
am ezitat de loc.

A trecut un an școlar și o vacanță și iată -mă la începutul anului III cînd a trebuit să
vin la internat. Am intrat la dormitorul 26 și am dat cu ochii de tine. Fă ră să mai
privesc în jur să vă d dacă mai sînt locuri libere am spus: ”Eu ră mîn aici, că o cunosc
mai bine pe Nicușor și vreau să stau cu ea.” Cred că îți mai amintești și tu de această
hotă rîre a mea. F. bine m-am simțit în anul acela, ală turi de toate fetele și, de fapt,
cam de atunci am început să le cunosc. După o zi de carte abia așteptam să vină
seara să mai citească Pușa din cartea ”Educația dintre sexe”, Lili Ț imurlea să mai
recite cîteva versuri și apoi, cu lumina stinsă , să începem dezbaterile problemelor
care ne interesau. Frumoase și plă cute erau acele seri sau chiar interesante. Tu știai
mai multe. Auzisei de la dă dica sau de la Silvica. Ne spuneai, ascultam și apoi ne dam
pă rerile, interpretam și uite așa din lucruri de nimic fă ceam ”frumuseți și prețuri
noi”-vorba lui Arghezi. În felul acesta fă ceam viața de elev mai frumoasă , mai plă cută
și lipsită de plictiseală .

A doua zi la dirigenție te sculai prima în picioare, cum de altfel faci și acum și

deschideai convorbirea. Îmi plă cea de tine cum, cu zîmbetul pe buze, te ridicai în
picioare, de multe ori fă ră să te anunți, te sprijineai cu mîinile de bancă și începeai să
vorbești.

Nu era oră de psihologie în care ”aia mică ” să nu spună ceva sau să nu-și dea pă rerea
despre ceva. Parcă te vă d și acum cum recitai la orele de lb. romînă . Îmi plă cea să te
ascult nu numai pt. că îmi plac poeziile, dar îmi place și cum reciți tu.

Frumoase și de neuitat au ră mas și zilele petrecute în excursia de la sfîrșitul trim. II

al anului IV. În spatele autocarului formasem un grup vocal care cînta și atunci cînd i
se spunea să mai tacă . noi cîntam. Ne plă ceau orașele,munții cu crestele îndreptate
spre cer, foșnetul pă durilor de brad și murmurul neîncetat al izvoarelor. Ne plă cea
viața, ne plă ceau oamenii care ne înconjoară . Au urmat apoi zilele însorite de
primă vară de la Strehaia și Peri,ră mase vii în amintirea noastră a tuturor. Aevea vă d
frumoasa țigă ncușă care îmbă tată ?! de succes își pune bocșeluța jos și începe să
ghicească . În jurul ei celelalte țigă nci cu cozile împletite pînă la vîrf și cu banii prinși
în ele își rotesc poalele cînd într-o parte cînd în alta. Vine și practica de două
să ptă mîni. Atunci muncă și muncă să ne termină m lucră rile. Fiecare lucra pe unde
putea și pe unde îi venea mai bine: în clasă , în dormitor, sub castanul înverzit sau
sub teiul în floare de lîngă că minul nou. A venit vacanța mare. Multă bucurie! Peste
puțin timp trebuia să ne ă ntîlnim la școală să mergem în Deltă . Mare a fost bucuria
cînd ne-am vă zut cele șase maiestre mari. știi, Nicușor, că așteptînd trenul care
avusese întîrziere pe timp de noapte, tu cu Mariana v-ați dus să stați puțin la că ldură

,
în sala de așteptare și era să adormiți și să ră mîneți în Craiova? A fost obositor și
plictisitor drumul pînă la Tulcea. În gară , la București, îmi amintesc cum ai început
să întrebi ceferiștii în lb. franceză ce mai fac. Sau ”tataie, cînd pleacă trenul ă sta din
București? Mai știi în tren cum treceam de la vagonul de dormit la vagonul
restaurant și invers? Cînd ne venea somn, tu scoteai capul pe fereastră și în fiecare
gară puneai aceeași întrebare: ”Bă i, tataie, ce mai faci?” Îmi amintesc cum, stînd la
fereastra vagonului, fă ceam cu mîna la toți drumeții și-i întrebam dacă mai este mult
pînă la București, Constanța, Tulcea. Vai, Nicușor, cred că niciodată nu voi uita acele
imagini din Deltă ! Știi ce frumos era acel asfințit de soare pe mare, la Lacul Roșu,
cînd, după ce mîncam, ne mai plimbam pe lîngă ponton. Ce frumos era să te plimbi
cu barca printre trestiile înalte și să privești în apă peștișorii care lunecau lin pe
lîngă barcă ! Nu voi uita nici ”norocul” lebedei cea mică , care a scă pat neudată .
Vă zînd aceasta d-l Sitescu a zis: ”Mă i, mi-ar fi plă cut ca pe Petcu asta să o așeze în
ligheanul cu apă ! Cît de simpatică erai cînd îl tră geai pe d-l Sitescu de ureche la jocul
acela, sau cînd ală turi de d-lui jucai sîrba sau dansai dans modern! ”Soldatul Neață ”
de pe plaja din Sulina a ră mas și va ră mîne în amintirea mea cu pantalonii să i lungi
și strîmți că rora nu le da voie să coboare deoarece îl împiedicau la mers, cu bluzica
aceea largă și cu bereta în cap. Toți în jurul tă u se amuzau iar ție nu-ți pă sa,
continuai să -ți vezi de drum înainte. De multe ori cînd te vă d îmi apare în minte
imaginea ta și fă ră să vreau îți spun ”soldatul Neață ”. Cred că nu te superi. Nu pot să
uit nici acele cîteva ore în drum spre Craiova, cînd ai invitat la dans pe d-l Sitescu sau
cînd ai reușit să ne distrezi prin bancurile tale. Știi, cînd am ajuns în Pitești, d-l
Sitescu a scos capul pe fereastră și a întrebat: ”Tot în Pitești-tot tîmpit ești?” Cît de
mult ne-am distrat pe seama asta! Așa s-au sfîrșit cele cîteva zile de vacanță
petrecute în Deltă .

Acum, în anul V ,fiecare ne gă ndim că mai sînt cîteva zile și ne despă rțim. Stau și mă
întreb: ”Mă mai întîlnesc eu vreodată cu Nicușor, sau cu oricare colegă ? Vezi? tocmai
aici nu înțeleg de ce viața e așa de rea cu oamenii? Cum este posibil să nu te mai
întîlnești cu oamenii cu care ai tră it timp de 5 ani de zile, cu care ai împă rțit
bucuriile și necazurile? Dar, ce să faci? Asta este viața!

Chiar dacă nu ne vom mai întîlni, eu nu voi uita niciodată pe cele 35 de flori care-au
înflorit în glastra Olteniei, pe cele 35 de colege care au fost permanent în jurul meu
și au încercat să mă înțeleagă . Nu voi uita nici fetița din prima bancă , rîndul de la
fereastră !Nu! Nu! Nu!....

Cu dragoste,
Cîmpeanu Valentina
Sat Urdinița
Com. Brabova
Jud. Dolj

EU PT. VALI

,
O externă care mă uimea ori de cîte ori trecea printre rîndurile de bă nci pornind-o
din penultima bancă spre fața clasei. Cu ce putea oare să mă fascineze această ființă
care nu fă cea nimic pt. a ieși din anonimat, ce anume mă uimea la ea cînd o priveam
în mersu-i legă nat spre tablă ? Avea ceva deosebit: avea două cozi lungi, lungi și
groase de care mă minunam aproape în fiecare zi și mai avea și niște gene lungi și
negre ce-i acopereau ochii adumbrindu-i parcă de mister. O voce blîndă și puțin
ră gușită auzeam mereu din locul acela din spate cînd Cîmpeanu era ascultată . Avea
suflet bun și rareori se enerva iar cînd o fă cea era extraordinar de simpatică , Nu-i
venea deloc bine acea stare tensională , de cîte ori se mai certa cu vreo colegă
devenea subiect de rîs și glumă pt. mine și Constantineasca. M –am apropiat de ea
firește pt. că mi-a plă cut. În practica de două să ptă mîni Tă taru îi pusese gînd ră u și
noi mereu încercam s-o tachină m. Se antrena și ea cu noi și rîdeam să ne pră pă dim.
Era așa frumoasă cînd se îmbră ca î
n rochia ei de sylon bleumarin și-și lega pă rul în coamă , că putea să sucească capul
orică rui bă iat. Am fost adeseori împreună , ne-am jucat prin iarba verde și
mă tă soasă dintre pruni, odată ea a mers acasă și ne-a adus mîncare. Era așa frumos
cînd am fă cut pră pă d în pachetul adus de ea și mirosea a fîn, că niciodată n-am să uit
ziua aceea.

Mai tîrziu am descoperit în Vali o fată extraordinar de conștiincioasă și de

muncitoare. Nu puteam să -mi dau seama cum rezista ea și Norica să stea de
dimineața de la 7 pînă seara la 9 tot în uniformă , tot în bancă și mereu învă țînd.
Totuși ea putea, pt. ea era ceva firesc, cred că așa ceva devenise aproape o necesitate
organică . Adeseori era chemată la poartă de că tre fratele ei Jan ”că pitan” cu care eu
mereu ziceam c-o să mă că să toresc. Ce haz mai fă ceam și pe această chestie! Era o
perioadă cînd mereu mă întîlneam în oraș cu fratele ei șide fiecare dată îi dă deam ei
raportul, înflorind bineînțeles situațiile lipsite de importanță cu fel de fel de
minciunele. Adeseori ieșeam cu ea la poartă și vorbeam împreună cu Jan, sau uneori
îl așteptam să vină întrebînd din moment în moment pe portar dacă n-a venit cineva
pe nume Jan că pitan de plai.

Deși acum cozile ei s-au scurtat, deși Ioana i-a luat-o înainte cu bogă ția pă rului,
totuși i-au ră mas aceeași ochi umbroși, aceeași puritate sufletească , aceeași pudoare
exagerată , dar,mai ales, aceeași vorbă dulce și ră gușită care exteriorizează bogă ția ei
interioară .

DRAGĂ NICUȘ OR, (TOT LUNICA)

Iată că cei 5 ani de liceu s-au scurs încetul cu încetul fă ră ca noi să fi simțit. Dar cred
că mă înșel totuși, cred că i-am simțit prea mult și îmi amintesc cît de mult ne
bucuram că trecea și ziua de astă zi și cea de mîine și venea vacanța cu bucuriile ei.
Anii au trecut! ”Viața” se scurge încetul cu încetul. Ah! Nicușor! VIAȚ A cuvîntul
VIAȚ Ă ce mult spune, cît de cenușiu și în același timp cît de alb albastru este! Să -ți

,
spun drept , cîteodată simt că îmi este frică de VIAȚ Ă , dar îmi dau seama că aș fi o
lașă dacă nu aș înfrunta-o, dacă nu aș birui-o. Are și ea frumusețea ei, dar desigur are
mai multe nenorociri care trebuie înfruntate. Dragă Nicușor, încerc să mă întorc cu
gîndul la toamna anului 1971-1972, încerc să -mi amintesc ultima zi de acasă și
prima zi de școală . Da! Nu voi uita niciodată această zi de 15 septembrie. Îmi
amintesc și ziua de 14 septembrie cînd ne-am cunoscut în dormitorul nr. 2 din
școală . Ș i tu și eu eram f. vesele și de aceea fă cusem la patul meu și al tă u un fel de
masă rotundă unde spuneam bancuri, dar tu spuneai mai multe și printre ele ne-ai
spus și bancul cu ”Nicușol” și ”Mă lioala” și de atunci ți-a ră mas numele de ”Nicușor”
iar eu nu-mi mai aduc niciodată aminte de numele tă u, de Milica, ci numai de
Nicușor.

Dragă Nicușor, pe cuvîntul meu că nu prea am inspirație la ora aceast dar, totuși,
încerc să -mi amintesc unele ”treburi” legate de persoana ta. Nicușor, crezi oare că
voi uita pe fetița din prima bancă de pe rîndul de la geam? Nu! Nu te voi uita
niciodată . Hai,iei, fire-al gnarti de geam ,mai deschideți-l și pe cel din spate, nu tot pe
ă sta că eu am înghețat!

Îmi amintesc cum te jucai tu cu Lunica prin curtea școlii, cît alergai atunci, cum în
anul V nu te-ai mai jucat atît de mult. Îți place natura, distracția, VIAȚ A. E f.bine că -ți
place VIAȚ A și de aceea doresc ca VIAȚ A ta să fie plină de flori și fericire. Tu trebuie
să fii fericită , ești fă cută pt. fericire și să faci și pe alții fericiți. Te caracterizează o
mare putere de înțelegere a situațiilor problemă apă rute în viața altora.Îți place să
cunoști cît mai multe lucruri despre cei care te înconjoară , îți place să -ți ajuți
semenii. Pt. aceasta trebuie ca și NATURA să fieală turi de tine tot timpul, trebuie
neapă rat ca și ea să contribuie la fericirea ta.

Nicușor, nu pot să uit niciodată excursia pe care am fă cut-o cu tov. dirigintă Olaru pe
tă rîmul acela minunat. Ș tii, Nicușor, noi eram în spatele mașinii, eu cu tine, cu Vali,
Ionica și... cînd toată lumea era tristă că tov. dirigintă era supă rată pe noi, noi
(grupul) că utam să facem o atmosferă de excursie și cîntam, cîntam, cîntam
necontenit pînă ne fă ceau observație fetele din față . Dar noi tot nebune, ce ne pă sa
nouă de tristețea altora, cînd noi eram puse pe fapte mari? Așa ni se pă rea nouă că
este bine și așa fă ceam. Tu mereu că utai să inventezi ceva să ne simțim bine dar ce
să faci? Numai cu mine și cu ”grupul”....Dar nu-i nimic pt. noi tot a ră mas și va ră mîne
(cu toate că timpul va trece) o amintire plă cută . Niciodată nu voi uita localitatea
CIUCEA ,casa memorială a lui Octavian Goga cînd tov. dirigintă ne-a ținut teribila
predică de ne-a fă cut, aproximativ pe toate, să avem lacrimi în ochi. Doamne! Dar ce
priveliști mai erau pe acolo,ce peisaje de te bă gau în toți dracii, că noi imediat am și
uitat, ne-am urcat în mașină și repede în spate și iară și la treaba noastră . Cîntam (îți
aduci aminte) cîntece de muzică populară , apoi schimbam ”meniul” și cîntam muzică
ușoară și iară și repetam meniul. Dar ce foame am mai tras în excursia aceasta! Dar
ce să -i faci?” Rabdă , stomace, și taci,/Că altă excursie nu mai faci și cred că altă
excursie nu mai facem.
Deci două excursii, dar despre prima am uitat. Ah! Tovară șa și
”tovară șul” diriginte Gîrju, în aceasta ne-am distrat și mai mult

,
 Olaru Doina-051/142594
Bușe Liubovia-b-dul Tineretului nr. 43
Bl 53 ap.14 cod 75125
Tel. 6750324
București

Pe ultima pagină a caietului (cînd am ră suflat ușurată că am terminat această

corvoadă de a folosi calculatorul pt. a reda „citeț” tot ce cuprinde acest caiet) mai
gă sesc încă o pagină scrisă , altă dată , tot de nebuna de Lunica –a III-a oară , de data
aceasta în cu totul altă dispoziție.

Ești cea mai nerușinată dintre toate fetele! N-am mai vă zut o fată ca tine. Ești un
„specimen” rar dar pe care selecția naturală nu-l va lă sa să tră iască . Ești o balenă
(care e pe cale de dispariție) și te zbați pe uscat cum se zbate musca prinsă de
pă ianjen. Ai devenit o gențiană , sau o floare de colț mai bine, care se află pe vf.
Hymalaia (Chomolugma) și nici un turist nu vine să te rupă că nu poate. Anșa!!!

Ce crezi că dacă te duci la Magda cu nu știu cine, mor de necaz? Nu. Lasă că mă duc
eu ( numai eu singură ) la Magda și stau 7 zile și te întrec. Anșa!!! Ș i-ți fac în necaz că
mie nu mi-e necaz. Ș i ce crezi că dacă fugi așa de la masă , nu te întrec? Ehehe...! pă i
eu am scos 5 secunde la viteză și 2 la rezistență 800 de metri. Dacă mi-aș pune
mintea cu tine ehehe.....!!! aș fi prima pe țară . Ce știi tu?? Nimic! Nici ce-ngroapă mîța!
Eu știu! cînd se satură de ros oase – face o gaură în pă mînt (un fel de că mară ) în care
își pune celelalte provizii....pt. tine pare grele! Că mara mai servește pt. ținutul la loc
întunecos și ră coros a diferite obiecte pe care scrie „A se feri de lumină și că ldură ”:
drageuri și bomboane de care ne e foame. Dar lasă , că -mi cumpă r eu acu și ție nu-ți
dau! Îți fac în necaz? Ce crezi că dacă -ți ții eugeniile ă lea în cazier, eu nu pot să -mi
țin? Dar nu vreau că mi le mă nîncă șoarecii și pleoșnițele...Ă hă hă ă !!! ai mîncat
eugenii cu dinți de șoareci!

Ei! și ce crezi că dacă nu veniși cu mine azi la spă lă tor ,eu nu putui să dau lucrurile?
Atît de repede încît tanti Gica se minună de îndemînarea mea și a zis că -mi dă
bă iatul ei, să mă mă rit cu el. Dar eu nu vrau că e fotbalist și mi-e frică să nu-mi dea
vreun șut crezînd că -s minge. Bineînțeles că dacă -ai fi fost și tu, tot mie mi-ar fi dat
bă iatul că -s cea mai frumoasă dintre frumoase.

Tu nici n-ai învă țat, cel puțin pt. mîine. Dar eu da!..... și-ncă cît! Nici nu-mi place
caietul ă sta al tă u că are foaia asta ruptă ..... de-aia nici nu-ți mai scriu nimic, că știu că
rupi foaia......! Da.. nu o rupi, nu-i așa că aici stă scrisă o întregă epopee a ță rii,
Strehă ii, a Narghitei din China... și ce mă pasă ?... poți s-o rupi!.....

,
 ÎNTÎLNIREA DE 10 ANI -23/36 COLEGE PREZENTE

1 MÎRZAC- TROACĂ MAGDA

2 PÎPURICĂ - SOLOMON DESPINA
3 LUNGU- FUGARU MARIA
4 NEGRESCU ADRIANA
5 CIOBANU- MILITARU NICULINA
6 STĂ NCULESCU- DIMA EMILIA
7 PANȚ UCU- MIREA IOANA
8 CÎMPEANU- DINCĂ VALENTINA
9 CĂ Ț EA-BARBU ELEONORA
10 BREZOI- SORESCU MARIANA
11 DĂ NĂ NĂ U- JILAVU NICOLIȚ A
12 PETCU- TINCA MARIA
13 CRĂ INICEANU DORINA
14 NANU-NEAGOE LIDIA
15 PÎRVULESCU- TURUIANU ELENA
16 VĂ IDEANU- CIUNCANU LEONTINA
17 STAICU-TOBESCU ANGELICA
18 NIȚ UICĂ -ZĂ VOIANU VIOLETA
19 Ș OLEA-TUNARU MIHAELA
20 BARDAN- Ț ICLEANU AURICA
21 Ț IMURLEA- ILIESCU ELENA
22 MUJESCU- LUCULESCU ILEANA
23 NUICĂ ELENA

PROFESORI

1 GÎRJU VIOLETA- DIRIG.

2 OLARU ELISABETA- DIRIG.II
3 DRĂ GOESCU CORNELIU....DIR ADJ
4 NOVAC VIRGINIA- PSIHOLOGIE
5 ALEXANDRU LETIȚ IA- CHIMIE
6 SITESCU MIHAI – ROMÂ NĂ
7 ȘANDRU ȘTEFAN – ISTORIE
8 BOLNAVU MIRICA - MATEMTICĂ
9 GÎNGU - FRANCEZA
10 ȚICLEA - FILOZOFIE
11 CRIȘAN...............-PSHIOLOGIE
12 POPESCU IULIUS- COR
13 TILCĂ ...................-ED.FIZICĂ
14 MERFU TITU- ED.FIZICĂ
16 MARINESCU ELVIRA- CROITORIE

,
 La întâ lnirea de 10 ani au participat toate cele 4 serii care-au terminat în
1976( învă ță toare, învă ță tori, educatoare și învă ță toare maiestre). A avut loc întâ i
întâ lnirea pe clase( doar elevii și diriginții). Noi am aterizat într-o fostă sală de
internat ptr bă ieți de la etaj, deasupra să lilor noastre din anul I. Nici n-am prea avut
timp să depă nă m amintiri, sau să dă m cu toatele raportul, că am fost chemate în
amfiteatru, unde se aflau toate cadrele didactice și toț i elevii promoției 1976. După
cuvâ ntul directorului, dască lilor și diriginților au luat cuvâ ntul doritori de la fiecare
serie. Din partea anului VM am citit eu. Iată cuvâ ntul nostru!

STIMAȚ I PROFESORI, IUBIȚ I COLEGI,

Ne reîntîlnim în aceeași lună și în aceeași sală în care în urmă cu 10 ani ne

îmbră țișam cu inima strâ nsă și ne despă rțeam de uniformă și de bă nci,de școală și
de profesori, dar, mai ales, de cea mai frumoasă vâ rstă . Plecam în plină lună cireșar,
cu soare-n suflet și-n priviri, cu îndră zneala și siguranța adolescenței noastre
crescută într-un liceu cu renume vechi de 100 de ani ,dar nou ca noutatea
anotimpurilor, cu nume de profesori care-au știut s-aducă școlii fală și prețuire prin
cei care le-au trecut prin suflet oră de oră , an de an, generație de generație.
Plecam spre lumină , spre aspre examene ale vieții ca să ajungem oameni. Înțelegeam
abia atunci să înțelegem câ t de siguri și frumoși au fost anii de școală , câ nd n-aveam
decâ t grija meditațiilor și emoția clopoțelului. Simțeam că ne așteaptă eforturi,
obstacole, întrebă ri la care trebuie să ră spundem singuri. Educatorii noștri
ră mâ neau aici, câ rma coră biei pe valurile vieții era doar în seama noastră . Catargele
s-au dovedit însă trainice, nu le-au rupt nici vâ nturile, nici valurile și ptr tră inicia lor
ne îndreptă m gâ ndurile cu adâ ncă recunoștință că tre cei care ne-au modelat cu
trudă și ră bdare ca să putem învinge. Vă mulțumim acum tot din bă nci,dragii noștri
profesori, ptr efortul cu care ne-ați purtat în lumea că rților, ptr dragoste și dă ruire,
ptr sfaturi și ptr dojana pă rintească , ptr emoții și ptr bucurii, ptr lecția de viață pe
care ne-ați predat-o în cei 5 ani de liceu.
Ne regă sim astă zi, la chemarea catalogului, cu sufletele emoționate ca și
elevele de odinioară , dar cu chipul maturizat, cu împliniri frumoase și sigure, cu
copii mari și cu mai multă înțelepciune, cu gustul împlinirilor sau poate al
înfrâ ngerilor, dar oameni adevă rați pe care viața poate conta. Nu mai semă nă m
întocmai cu cei care au lă sat acum 10 ani într-o bancă de la geam o frâ ntură de
tinerețe, cu un vis timid de dragoste, un gâ nd curat ca vâ rsta pe care o aveam
Ne regă sim totuși cu ochii minții, așa cum eram atunci-sfioși și silitori, în
uniforme modeste, cu pă rul strâ ns în codițe împletite pâ nă la vâ rf și cu fundițe albe,
sau tuns la baza urechii, cu un respect ce devenea chiar teamă față de profesorii
noștri dragi, față de tov directoare, față de blâ nda noastră dirigintă sau cea mai
energică și cu inițiativă de mai tâ rziu.
Acum, câ nd anii au trecut, înțelegem și apreciem exigența tuturor, îndeosebi a
celei care a fost mama noastră de la școală . Le mulțumim că ne-au învă țat atunci ptr
toată viața ce înseamnă datoria și respectul, perseverența și dragostea de muncă ca
să putem transmite și noi elevilor și copiilor noștri aceste nobile însușiri de caracter.

,
 Dacă faptele noastre îi mulțumesc pe cei care ne-au învă țat de mult, înseamnă
că să mâ nța gâ ndurilor și învă ță mintelor dască lilor noștri au că zut în brazdă fertilă
de martie și roadele au fost sigure. Modestele noastre realiză ri le datoră m pă rinților
și educatorilor noștri, condițiilor deosebite care au putut să ne ajute la desă vâ rșirea
noastră . Ptr noi toț,i anii de liceu vor ră mâ ne de neuitat.
Am așteptat neră bdă tori să ne-ntâ lnim cu amintirile acelor ani șă galnici și
visă tori, cu tresă riri romantice și gesturi sfioase și suntem fericiți că astă zi, ptr o
clipă , am revă zut sub pleoape anii de școală și am ascultat cu înfiorare clopoțelul.
Vă mulțumim tuturor ptr această mare bucurie și vă dorim să ră mâ neți toată
viața tineri și frumoși ca astă zi, cu sufletul cald în așteptarea altor chemă ri ale
anilor de liceu, cu bucurii și să nă tate ptr toți cei care vă sunt dragi.

LA
MULȚ I
ANI!

ÎNTÎLNIREA DE 20 DE ANI ”ZBOR PESTE ANI„- 21/36 COLEGE PREZENTE + SILVIA

(La această întâ lnire participă și sora mea mijlocie, mai mare cu 2 ani decâ t mine.
Ț ine cu tot dinadinsul să mă însoțească , nu numai pt a-mi reâ ntâ lni colegele, pe care
le-a cunoscut câ nd mă vizita la liceu, dar și pt faptul că ea nu a participat la nici un
fel de astfel de evenimente. Liceul Economic din Caracal, pe care l-a absolvit în 1973.
nu a cunoscut astfel de festivită ți, cel puțin nu la clasa ei. Încă o bilă albă pt LICEUL
PEDAGOGIC CRAIOVA unde aceste întâ lniri sunt f frecvente.

1. CRĂ INICEANU- DINCĂ 11. PETCU- TINCA + PETCU SILVIA

2. MÎRZAC- TROACĂ 12. BREZOI-SORESCU
3. CÎMPEANU- DINCĂ 13. STELEA- GÎNGIOVEANU
4. STÎNCULESCU- DIMA 14. PĂ PURICĂ - SOLOMON
5. DUMITREL- MIHĂ ICEANU 15. Ț IMURLEA- ILIESCU
6. STAICU- TOBESCU 16. CIOBANU- MILITARU
7. NANU- NEAGOE 17. LUNGU- FUGARU
8. Ș OLEA- TUNARU 18. BARDAN- Ț ICLEANU
9. DĂ NĂ NĂ U- JILAVU 19. MUJESCU- LUCULESCU
10. BADEA- MINCU 20. PANȚ UCU-MIREA

PROFESORI

1 GÎRJU-DIRIG. I 8 BOLNAVU- MATEMATICĂ

2 OLARU-DIRIG. II 9 ALEXANDRU- CHIMIE

,
3 BUȘ E-DIR. 3ANI 10 DĂ NESCU-BIOLOGIE
4 VULTURU-DESEN 11 Ș ANDRU-ISTORIE
5 COJOCĂ REANU- Ț ESUT 12 DRĂ GOIESCU-DIR. ADJ.
6 CRIȘ AN-PSIHOLOGIE 13 FLORESCU-DIR. ADJ.
7 MARINESCU-CROITORIE

ÎNTÎLNIREA DE 35 DE ANI ORGANIZATĂ DE COLEGA NOASTRĂ DE LA

EDUCATOARE, GINA CIOCAN, DR ADJ AL LIC PED ACTUALMENTE
– 28 MAI 2011, MAI MULTE SERII-

(Anul V maiestre are doar 16 reprezentante.Pe clasă nu se povestește decâ t pe scurt

ce s-a mai scimbat în viețile noastre în acești 5 ani ce s-au scurs de la ultima
întâ lnire, cea de 30 de ani.Ce aveam pregă tit pt această întâ lnire va fi amâ nat pt
întâ lnirea de 40 de ani. Iată prezentarea mea!)

Dacă ar fi să -l parafrazez pe Creangă , aș zice și eu- Nu știu alții cum sunt, dar eu câ nd
îmi aduc aminte de locul formă rii mele ca om, de cei care mi-au îndrumat pașii spre
cunoaștere, de nă zdră vă niile și de farmecul vâ rstei de aur, parcă -mi tresaltă și acum
inima de bucurie.-

În amintirea acestor ani frumoși îmi gă sesc resursele pt a depă și această perioadă
din viața mea, care mi-a rezervat atâ tea probleme-
-un bă rbat devenit irascibil și cu probleme de să nă tate, din cauză că aproape 2 ani n-
a mai avut serviciu și apoi a devenit pensionar,
-o fată care s-a trezit că scâ rțâ ie că snicia, după ce a fă cut deja un copil,
-o casă începută câ nd aveam o situație financiară prosperă și ră masă aproape în
stadiu de atunci,
-un bă iat care nu suportă să primească hamul unui patron și încearcă cu greu să se
descurce pe cont propriu,
-o să nă tate care se șubrezește pe mă sură ce trec anii,
-un post care era pus sub semnul întrebă rii, din cauza restructură rilor masive care
se fac și în învă ță mâ nt și, probabil, că lista ar mai putea continua, dacă m-aș lă sa
copleșită de umbrele vieții. Dar gă sesc că acestea sunt probleme minore pe lâ ngă
cele pe care trebuie să le înfrunte atâ ția și atâ ția oameni. Singură încerc să -mi fac
curaj, să -mi punctez viața cu evenimente ce-mi aduc bucurii, să gă sesc resurse
interioare spre a-mi pă stra verticalitatea.

Cu toate problemele financiare, nu am renunțat niciodată la tratamentul meu anual

într-o stațiune de profil, am reușit să plutesc în ritmuri de vals și în feeria de lumini
a Budapestei, pe bă trâ na Dună re, am pă truns în intimitatea reginei Sisi în palatul ei
din Viena, am primit zâ mbetul Giocondei din cadrul ei supersecurizat și am tropă it
pe mozaicul Luvrului pâ nă l-am gă sit pe Rafaelo. Mi-am umplut sufletul de
splendorile gră dinilor de la Versailles și am refă cut cu ochii minții viața marilor regi
ai Franței, care-au trecut și s-au bucurat zi de zi de minunile palatelor din Paris și de
pe Loira. Am privit Parisul de la înă lțimea Turnului Effel și m-am plimbat pe Sena și
pe Champ Elisee. Am vă zut nu numai Moulain Rouge, dar și locul unde au loc marile

,
festivaluri din Sant Remo și spectacolele de operă de la Scala. Am pă șit pe tă râ mul
celui mai scump m pă trat din lume și anume la Monte Carlo și am fă cut baie în locul
unde poposesc cele mai mari vedete ale lumii, la Cannes. Am intrat în catedrala
Sacre Coeour și Notres Dames, dar și în Domul din Milano.

Am retră it istoria dinaintea erei noastre vizitâ nd Acropole, Templul lui Posseidon
dar și Oracolul din Delfi. Mi-am plimbat pașii pe stră duțele și podurile Veneției, dar
am fost și aproape de cer, sus pe vestitele Metheore ale Greciei. Am câ ntat câ ntecul-
Floare albă din Pireu- chiar în port, înaintea unei plimbă ri pe Mediterana. Am privit,
de la distanța reglementară , toate lă cașele religioase de pe muntele Athos, dar am
fost și la Salzburg, unde s-a nă scut Motzard și muzica sa nemuritoare.

Câ nd eram în bancă și sorbeam cuvintele dnei Olivotto care ne spunea că a fost în

Franța, nici nu-mi îngă duiam să visez că voi ajunge și eu în atâ tea locuri
minunate.Dar iată că minunea s-a întâ mplat datorită cumnatului meu,Spiru, un mare
excursionist,dar și un generos sponsor și sper, ca în anii ce vor veni, să -mi mai pot
permite să mai vă d și alte colțuri de lume. Dacă fata va pleca în Canada, lucru
aproape sigur, voi reuși să că lă toresc și peste ocean.

Privind în urmă la întregul acesta ce se cheamă trecut, mă bucur că nu am regrete, că

am fă cut ce a trebuit la momentul potrivit și, dacă ar fi să iau viața de la capă t, aș
tră i-o încă o dată așa cum a fost ea.

Vă mulțumesc că existați, că faceți parte din trcutul și prezentul meu cel mai frumos
și că sunteți aici pt a ne face reciproc o infinită bucurie. VĂ IUBESC MULT!

După ce fiecare dintre noi a dat –raportul-,după ce domnii profesori au trecut pe la

toate seriile prezente și au spus câ teva cuvinte, în frunte cu diriginta noastră dragă ,
am plecat în amfiteatru, unde am asistat la un frumos spectacol pregă tit de inimoasa
dir adj, fosta elevă de la educatoare-Gina Ciocan. La final , au luat cuvă ntul elevi și
profesori, depă nâ nd impresii și amintiri din anii adolescenței noastre de aur. Eu am
reprezentat, ca de fiecare dată , anul V maiestre, dâ nd citire poeziei-

MAI ESTE LA SFÂ RȘ IT O JUDECATĂ de Traian Dorz

1)Mîrzac-Troacă , 2)Stă nculescu-Dima, 3)Petcu-Tinca 4)Stelea-Gîngioveanu

5)Cră iniceanu, 6)Pîrvulescu-Turuianu, 7)Șolea-Tunaru, 8)Mujescu-Luculescu,
9)Nanu-neagoie,10Lungu-Fugaru, 11)Staicu-Tobescu, 12)Ț imurlea-Iliescu,
13)Panțucu-Mirea, 14)Vă ideianu-Ciuncanu, 15)Constantinescu-Neiculescu,
16)Ciobanu-Militaru

PROFESORI

,
 1) OLARU-DIRIG, 2) Ș ANDRU, 3) ALEXANDRU L. 4) GÎNGU, 5) CRIȘ AN, 6)
DRĂ GOI, 7) FLORESCU, 8) BOLNAVU, 9) BUZĂ RIN, 10) GHERGHINA, 11)
CORĂ SCU, 12) BĂ RBULESCU, 13) TILCĂ

INTILNIREA DE 20 DE ANI
25 MAI 1996
ZBOR PESTE ANI

1)Profesorii sunt in cancelarie. Clopotelul suna.

- elevul de serviciu merge la cancelarie si le citeste invitatia:

STIMATI PROFESORI,

Colectivul anului v maiestre- diriginta OLARU ELISABETA-va invita la o lectie

deschisa de dirigentie, care va avea tema cu titlul „ZBOR PESTE ANI”,eveniment ce
incununa trecerea a 20 de ani de cind acest colectiv de fete a parasit bancile acestui
batrin si venerabil liceu.

2)Profesorii vor parasi cancelaria, condusi de elevul de serviciu,

- pina la intrarea in clasa grupul va trece pe sub un culoar de flori, insotiti de imnul
clasei VM, sau „La multi ani”.

3)Profesorii se aseaza pe scaunele din lateral si din spate ca la o lectie deschisa

obisnuita, pt. a putea urmari proectiile si activitatea propriuzisa.

4)Incepe „lectia”,care este de fapt un rimember 1976-1996

Eu voi spune:
Ne regasim dupa 20 de ani în aceeasi sala de clasa unde am trait atitea
momente emotionante care au ramas vii in ungherele sufletului fiecareia dintre noi:
-completarea „cartilor” de trecere catre un nou ciclu de viata (asa aratau panglicile
pe care le-am purtat in piept la finele anului V;
-invatarea imnului clasei(versurile compuse de DUCULESCU ILEANA si muzica de un
grup de colege talentate din clasa)
-predarea stafetei impreuna cu cheia succesului celor din anul IV;
-pregatirea examenului de diploma s. a.
Sa intoarcem roata timpului inapoi si sa ne vedem asa cum aratam acum 20
de ani cind ne intindeam larg aripile spre lumina, pasind cu increderea celor 20 de
ani spre asprele examene ale vietii (se va proiecta poza de final).
(se va cinta imnul clasei VM)
Textul acestui cintec ii apartine in exclusivitate fostei noastre colege DUCULESCU
ILEANA prea de timpuriu plecata din lumea celor vii si purtata pe aripi de poezie in
lumea de dincolo
Pt. ea si pt. cea care a fost minunata noastra profesoara de pshiologie
pentru cea care reusea sa ne rascoleasca cele mai tainice unghere emotionale la

,
fiecare ora, cea care n-a uitat niciodata ca 1IUNIE este si ziua copiilor
mari de liceu,doresc sa pastram un pios moment de reculegere (............)
Va multumesc!
Anii s-au scurs ca clipele purtind cu ei fire albe de par pe care ni le-au prins
pe la timple ca-n joaca de copil si-au mai adus cu ei o cuta doua pe care au asezat-o
ici-colea pe frunte sau pe linga ochi pentru a ne face mai interesante.
S-a jucat natura cu chipurile noastre si am privit-o zimbind pentru ca
sufletelene-au ramas tinere si gata sa cuceresca inaltimi ca si-acum 10, ca si-acum
20 de ani.
Prezent n-au mai raspuns la chemare decat 25 din cele 36 de fete sfioase care
au zburat catre 4 colturi ale tarii;
-se proiecteaza imaginea cu intalnirea de la 10 ani sau se impart pozele;
-se canta cantecul REGASIRE---------

Anii repezi s-au scurs

Ș i acum revenim
Într-o școală ce dragă ne-a fost,
Cu emoție-n glas
Ș i cu pas temă tor
Noi în școala cea veche intră m

Bun gă sit profesori

Ș i iubită dirigintă
Ce prin ani ne-ați condus înainte,
Bun gă sit, dragi colegi
Ș i fiți bine veniți
La-ntâ lnirea aceasta de-aici!

Chipuri noi vin acum,

Inimi calde-am ră mas
Catalogul ne strigă pe râ nd
Ș i prezent spunem iar
Ridicâ ndu-ne-n bă nci
20 ani ca fumul s-au dus.

Bun gă sit,banca mea!

Ce tovară șă -ai fost
Câ nd la teze eu tot tremuram,
Bun gă sit, banca mea!
Te-am iubit îndeajuns
Scâ rțâ iai câ nd ieșeam la ră spuns.

Tablă neagră de scris

Martoră tu ai fost
A problemei știute pe de rost,
Hartă tu n-ai uitat

,
Ce aiurea ară tam
Câ nd acas lecția nu-nvă țam.

Anii au tot zburat,

Amintiri au ră mas
Despre anii de școală de-atunci
Câ nd legam prietenii
Ș i aveam bucurii
Ș i necazuri aveam ce treceau.

Bun gă sit, bun ră mas,

Clopoțel ce ne-aduni
De prin colțurile ă stei lumi!
Te gă sim ,te lă să m,(bis)
Ne-adună m șiplecă m(bis)
Cu dorința să ne mai întâ lnim(bis)

Timpul si-a vă zut de mersul lui firesc și in curgerea lui neostoită ne-am
incarcat cu 20 de ani de experienta la catedra. Amintirile gonesc una dupa alta si se
strang intr-un manunchi pe care timpul scurt nu le mai poate incape.
Fiecare insa va darui celorlalti macar o floare din manunchiul acesta, iesind in
fata clasei si depanind momente importante din „lectia” de viata pe care au trait-o.
-fetele ies pe rind la harta si,indicind localitatea unde sunt dascalite,vorbesc despre
sine.
Dacă faptele noastre vă mulțumesc pe cei care ne-ați trecut prin suflet oră de
oră , an de an, generație de generație, înseamnă că să mâ nța învă ță turii

dvs a că zut în

brazdă fertilă de martie și roadele au fost sigure.

Vă mulțumin acum tot din bă nci, dragii nostri profesori, pentru efortul cu care
n-ati îndrumat pașii pe tă rumul cunoașterii,pentru drgoste și dă ruire,pentru sfaturi
și pentru dojana pă rintească , pentru bucurii și pentru emoții,pentru lecția de viață
pe care n-ati predat-o în cei 5 ani de liceu.
D-NA BUȘ E (director,geografie)-Ne mai puteți, d-na Bușe,spune și nouă ceva
despre viață ,dumneavostră omul serios și integru,
directorul adevă rat,omul complex și exigent care știați să jonglați cu o multitudine
de metode de verificare și după a că rui apreciere am tâ njit la toate orele de
geografie câ nd ne urcați sufletele pâ nă pe cel mai înalt munte din țară sau din lume?
Să stiți că vă vom asculta și acum cu aceeași aviditate de acum 20 de ani, pentru
ca oricâ nd veți ști să fiți la fel de impozantă ca întotdeauna și in inimile noastre veți
ramâ ne tot directoarea model,directoarea noastră nepereche pe care oricare dintre
noi și-ar fi dorit-o director la școala unde funcționează .

D-L SITESCU(româ nă )-Ați simțit dvs, d-le profesor de limba româ nă câ t de mult
v-au simpatizat fetele de la VM? Cum se putea să fie altfel

,
câ nd ne lă sți să zburdă m cu imaginația oriîncotro câ nd,în naivitatea celor 16-19
ani, credeam ca veți ră mâ ne blocat de un obiect ascuțit sau de o picatură de sâ nge și
nu veți mai trece printre bă nci la lucră ri sau teze ca să putem copia
Da,chiar așa,pentru că in loc să învă țam,în preziua tezelor ră suceam cartea cu
Cheia ca să ne prezică subiectele de la teză .
Dar la o inspecție câ nd v-am simțit emoția,ne-am avâ ntat sa-l încâ ntă m pe
domnul inspector cu versuri din Bacovia și lecția a fost formidabilă .Tot astfel am
reușit să ieșim din impas și la examene,recuperâ nd ceea ce trecusem cu vederea in
cei 5 ani.
Pentru felul dvs de a fi,pentru misterul și enigma pe are le-ați pă strat cu
sfințenie în jurul propiei persoane,pentru că fiind astfel ați reușit să ne cuceriți
inimile,vă mulțumim!

D-NA BOLNAVU(matematică )-Direct,fă ră menajamente si vorbe de prisos ne-ați

sfă tuit să ținem drumul drept spre înă lțim,dar nu rare
erau câ nd alunecam pe bisectoare si mediane poticnindu-ne la intersicții.
Nu era însă nici o problemă că ne-ați învă țat să trecem orice numă r din baza
10 în baza 4 sau 2 și vă mulțumim că ,cu toate aceste impedimente inerente vieții de
liceu și studiului matematicii,ne-ați ajutat să devenim cel puțin tangente la 5 și din
sfaturile date am reținut că nu totdeuna trebuie să ne pierdem în spații,ci, stâ nd cu
picioarele pe pă mâ nt,consumâ nd cerneala,creion și caiete,cu multă rabdare și multă
voință ,în viață să nu aplică m metoda mersuli invers în rezolvarea problemelor
majore,nici să nu judecam oamenii după metoda reducerii la unitate sau prin
reduceri la absurd.

D-L DANESCU(biologie)-Stâ nd în școală mai tot timpul printre noi ne-ați devenit
apropiat și ne bucuram câ nd pe fiecare îl întâ mpinați cu un
zâ mbet și o glumă ,chiar dacă uneori putea fi anticipat.Ne-ați învă țat deopotrivă să
cultivă m plante și să să dim cumoștințe,să plvim buruieni și să privim cu încredere
în viitor,să fim vseli că ci „în veselie stră lucesc toate însușirile, ca frumusețile naturii
în soare”.
De la dvs,profesorul nostru de biologie am învă țat că „Veselia omului e ca
mirosul florilor:ea nu se înalță din sufletele veștede”.Ș i numai dacă de la dvs ne-ar fi
ră mas acest singur lucru și-ar trebui să vă mulțumim cu că ldură .

DNA Ț ICLEA(filozofie-abs.)-Cu truda și ră bdarea cu care ne dictați lecțiile ptr că nu

aveaam manuale ne-ați ajutat să filozofă m asupra vieții și
morții, asupra primordialită ții materiei sau spiritului dar, mai ales ne-ați învă țat că
fiecare are propria lui filozofie de viață și că nimeni nu poate impune celuilalt cum
trebuie să tră iască .

DNA CRIȘAN(psihologie)-Cu privirea fixată undeva deasupra capetelor noastre

ne-ați înă lțat în proprii noștri ochi încercînd să ne
construim proprii puncte de reper în funcție de temperamentul și caracterului
fiecă reia ptr a ne putea înă lța spre sferele spre care se îndrepta întodeauna privirea
dvs.

,
 Dacă acum, în calitate de dască li cu 20 de ani de experiență , ne situă m în
aceste sfere, este și mulțumită psihologiei pe care ne-ați așezat-o lecție de lecție în
geamantanul vieții.

DNA MANCIUC(pedagogie-abs)-Ați adus cu dvs boarea primă vă ratică a tinereții și

ne-ați prezentat, fă ră să o știți, un model de ținută , de
limbaj, de comportament să dind în sufletele noastre, atît de avide de camaraderie și
apropiere de suflet, dorința de a vă semă na întru totul. Ne-ați ră scolit visele și prin
tot ce-ați fă cut le-ați dat contur clar.Toate acestea roiau în jurul personalită ții dvs ca
fluturii spre lumină .
Ș i ați fost într-adevă r lumina sufletelor noastre de copii- adolescenți.

DNA ALEXANDRU LETIȚ IA(chimie)-Ați fost nucleul cabinetului de chimie iar noi am
zburdat ca niște electroni între școală și laborator,
încercînd să fim cît mai aproape de nota maximă , dar mai ales, să ne ridică m la
nivelul exigențelor dvs, chiar dacă mercurul urca uneori din cauza emoțiilor produse
de lucră ri și experiențe
Ptr faptul că argintul viu nu ne-a otră vit sîngele ci ne-a dat un model despre
cum trebuie să ne meargă mintea, ptr că acidul sulfuric nu ne-a permis să fim acizi
cu cei din jurul nostru iar fierul ne-a fă cut să fim dîrzi iar oțelul elastici în gîndire, îi
mulțumim doamnei noastre cu ochelari și halat alb.

DNA GÎNGU(franceză )-Ne-ați ajutat să jucă m cinstit în această comedie umană și

ră ul din oameni să nu ne frîngă aripile de albatros pe care ni
le-ați pus la plecare. Ne-ați învă țat să ne purtă m astfel încît acolo unde vom preda
“Tout les oiaseux du monde/ Viennent te faire leurs nids.”
Pour tout cela nous disons vous tres merci!
DL. ȘANDRU(istore) – Am cotcodacit atata si se pare ca tot nu am terminat.
Anii 1971-1976 pot reprezenta o adevă rată perioadă de domnie.
Da! A domniei sale EDUCAȚ IA. Ș i această domnie a fost benefică ptr fiecare dintre
noi, chiar dacă la ore încercam să cotcodă cim cam tot timpul cînd se putea face
ascultarea, tă ceam la oră fixă , cînd dvs ne dă deați lecția mai departe. Ș i ce fericite
eram cînd, cu o glumă , ne fă ceați să credem că n-ați observat de ce am tras noi atîta
de timp!
Ați avut, în schimb, mare grijă să ne ajutați să ne ferim de judecata omului de
rînd și dacă , după 20 de ani, ne putem mîndri că acest sfat are ră dă cini puternice în
inimile noaastre, acest fapt vi-l datoră m în exclusivitate și vă mulțumim și ptr faptul
că acum ne-ați lă sat să cotcodă cim cît am poftit. Cu plecă ciune,vă mulțumim!

DNA BRÎNCUȘ (geografie abs)-Cînd intrați în clasă serioasă și încruntată , simțeam

cum vînturi polarese abă teau asupra inimilor noastre ce
tică iau ca niște ceasornice.Vă pîndeam fiecare gest, fiecare mișcare, încercînd cu
disperare să fim la înă lțimea exigențelor dvs. Ne-ați învă țat că seriozitatea și
perseverența în muncă se pot cîștiga și prin exigența maximă a celui ce-ți îndrumă
pașii.

,
DNA RINDERIU(ed. fizică -abs)- Cum reușeați să fiți atît de inedită și de inventivă la
fiecare oră de gimnastică nu mi-am putut explica
decît mai tîrziu: ptr că fă ceați cu dă ruire și pasiune aceste ore și reușeați să ră mîneți
aceeași profesoară exigentă , clară în cerințe, destoinică în demonstrații, dar mai ales,
de fiecare dată parcă alta, o profesoară cu o nouă grație, cu o armonie a mișcă rii,
care a fă cut să încercă m să vă semă nă m.
Dacă am reușit mă car cît de cît vă suntem datori dvs, buna noastră
profesoară de ed. fizică .

DL RUSOIU RADU(muzică abs)-Pă stră m și acum în nă ri parfumul dvs specific dar și

înă lțimea emoțiilor ce însoțeau orele de muzică .
Ș i-acum ni se cuibă rește în suflet teama că vom lua fals un si bemol sau un fa diez
dacă nu este vreun binevoitor de instrumentist care să ne mediteze mă car o oră
înaintea orei de muzică .
Ptr că , ajutați sau nu, noi tot după ureche vom cînta cîntecele. Lă sînd la o
parte toată formarea gamelor și reducînd totul la scara celor patru spații ale
portativului, vă mulțumim că , oricum, ne putem descurca onorabil cu doimi și
pă trimi și cu simpla și modesta gamă DO a ciclului primar.

DNA MARINESCU(croitorie)-Pă stră m în amintire mersul dvs inconfundabil care vă

dă dea o ținută impună toare și o prestanță deosebită .
Am admirat în secret cochetă ria dvs feminină și stilul vestimentar original.
Dar toate acestea se impuneau de la sine că doar erați profesoara noastră
de croitorie care ne muștruluiați aspru atunci cînd eram neglijente sau tră geam
peste ochi tratînd cu superficialitate calitatea dar,mai ales, delicatețea lucră rilor pe
care le fă ceam. Ce lecții ne-ați ținut atunci ne-au că lă uzit în anii ce-au urmat fă cîndu-
ne să fim exigente cu alții dar mai ales cu noi înșine și figura dvs luminoasă ,
însoțindu-ne mental de-a lungul anilor, ne-a fă cut să ne gîndim că „avem toată viața
un școlar în fața noastră , pe care niciodată nu trebuie să -l pierdem din ochi-noi
înșine”.

DNA COJOCĂ REANU(țesut abs)-Ne-ați învă țat să țesem fire de vise ptr prezent și ptr
viitor, de la dvs am învă țat să fim ră bdă tori și
îngă duitori cu greșelile altora, să fim suveici ce se mișcă ager prin vîltoarea vieții, să
alegem flori de suflet și să le dă ruim cu candoare celor dragi, să brodă m amintiri
frumoase în zilele în care nori negri se abat asupra vieții cotidiene, ca să putem trece
prin viață mai ușor.
Ptr trudă și infinita ră bdare cu care ne-ați îngă duit să greșim și să vă
necă jim, azi noi vă mulțumim!

DREI VULTURU( desen )- Cu gină șia și delicatețea care vă înfrumuseța chipul cu

aureolă de înger ne-ați învă țat să iubim frumosul care ne
înconjoară , dar, mai ales,ne-ați învă țat că fiecaare om are în el ceva frumos,dar că
„ cel care posedă diamante de bună tate și frumusețe nu ți le dă ruiește numai ptr că
ai trecut nepă să tor pe lîngă el”.
Acest frumos trebuie descoperit, cercetat și cucerit cu delicatețe de artist.

,
 Ptr icoana de blîndețe pe care ne-ați lă sat-o ca amintire, noi azi vă
mulțumim!

DNA FLOREA(dr adj)- puțin v-am cunoscut, puțin ne putem hazarda să facem
remarci gratuite, putem însă să vă ură m din suflet
să nă tate, putere de muncă și mulți ani de pensie!

DL DRĂ GOIESCU(director)- Pilde nenumă rate ne-ați dat, povețe multe pe care am
încercat să le respectă m prin locurile pe unde am
ajuns. Ptr cite am ținut minte din acestea toate, vă mulțumim!

DNA (STĂ NESCU) GÎRJU VIOLETA(dirigintă 1)-Delicata și tă cuta noastră dirigintă

care a ți încercat să domesticiți
niște mici să lbă ticiuni venite din cîmpuri înflorite și din ză voaie de țară , chiar dacă
ne-ați pă storit doar 2 ani ,noi nu v-am uitat.
Ați încercat, cu stîngă cie, poate,uneori, să vă apropiați de fetițele speriate de
la țară care se acomodau cu greu cerințelor unei vieți în colectiv.
Ne-ați condus prin cîmpuri magnetice și electrice și cu timpul ne-ați fă cut să
ne dă m seama că viteza de studiu trebuie mă rită dacă vrem să captă m mai mult
spațiu în sufletul dască lilor noștri și să ridică m ștacheta mereu spre mai bine.
Ptr cît ați încercat cu noi, vă mulțumim!

DNA OLARU ELISABETA(dirigintă 2)- Învață de la ape să nu dai înapoi,

Învață de la stîncă să -nduri furtuna grea,
Învață de la munte cum neclintit să crezi,
Învață de la nufă r să fii mereu curat,
Învață de la floare să fii gingaș ca ea,

Învață de la soare cum trebuie s-apui,

Învață că în viață tot trebuie să -nveți/ și de la
dvs am învă țat să fim altfel decît cum am fost, să ne întindem aripile și să îndră znim
să tindem că tre piscuri.
Ne-ați învă țat să zbură m spre lumină , să lă să m întunecimile celor cu suflete
fă ră vlagă , ne-ați învă țat că putem fi deosebite și că trebuie să fim deosebite, ptr că și
dvs erați o dirigintă cu totul și cu totul specială și ați ră mas și o femeie și o doamnă
cu totul și cu totul specială .
Ș i să fiți sigură că multe dintre noi am încercat să vă urmă m exemplul și poate
am și reușit. Asta ca să ne revanșă m într-un fel ptr necazurile pe care vi le-am
pricinuit cu nepă sarea și bravada celor 18 ani, ptr că
Tră im cum suntem doar o dată ,
O dată dă m din ani scîntei,
Suntem numai o dată tineri,
O dată feți frumoși și zei.
Că ne-ați învă țat, că ne-ați ră bdat și ne-ați iertat vă pă stră m în suflet și vă
mulțumim!

,
 Ptr că ați fost, ați existat și ne-ați îndrumat, ptr că ați avut bună voința să veniți
azi să ne vedeți și să vă vedem, ptr că niciodată n-ați raportat la salariu orele pe care
le-ați petrecut dîndu-ne îndrumă ri, ptr tot și ptr toate, ptr trecut, prezent și ptr
viitor, permiteți-ne să vă colindă m cu o colindă de suflet.
-se cîntă cîntecul de urare-
Cunună de mă r rotat, mulți ani
Azi am plecat la urat, m a
Cu urare de ani mulți
Ptr cei prezenți aici
Cunună de mă r rotat, mulți ani!

Ră murea de mă r în floare, mulți ani

Izvorâ tă de urare m a
Ptr elevii- pă rinți
Și cea ce ne-a stră ns aici
Ră murea de mă r în floare, mulți ani!

Cununiță grâ u de aur, mulți ani

Cu colinda peste plaiuri, m a
Cu colindă și ură ri
Ptr-ai noștri profesori
Cununiță grâ u de aur, mulți ani!

Ne îndreptă m din nou pașii spre probleme cotidiene

ce își așteaptă imperios rezolvarea, dvs, educatorii noștri ră mâ neți aici în sufletul
nostru, câ rma coră biei pe valurile vieții va fi iar în seama noastră . Catargele vor fi
însă trainice, nu le va rupe nici vâ nturile nici valurile și ptr tră inicia lor ne
îndreptă m gâ ndurile cu adâ ncă recunoștință că tre cei care ne-au modelat cu trudă și
cu ră bdare ca să putem învinge.
Ptr ce-a fost minunat și-a ră mas amintire și ptr ce va să vie, un ultim câ ntec și
o invitație la cea de-a doua parte a comisiei metodice a diriginților, care va avea loc
la ora 17 la CASA Ș TIINȚ EI Ș I TEHNICII pe Calea Severinului.

RĂ SPUNS LA LECȚ IA DESPRE VIAȚ Ă AL ELEVEI

PETCU (TINCA MARIA) alias NICUȘ OR
25 mai 1996

C-a fost odată o fată voinică la VM din care cauză a ocupat numai prima bancă ,
că s-a numit Petcu Maria și i s-a zis Nicușor, poate vă mai amintiți. Ceea ce n-aveți de
unde să știți e că a fost repartizată ca prof maistru la liceu la Dră gă nești-Olt dar, prin
detașare și apoi prin titularizare, a funcționat numai ca învă ță toare din 1976 și pâ nă

,
în present, conducâ nd d-al capo al fine 5 generații de elevi. Urmează ca anul acesta
să primesc, în calitate de pă rinți cu elevi de cls I, pe elevii mei din prima generație.
Că au trecut în zbor nebun anii, o spune pă rul, chipul și să nă tatea mea, chiar dacă
inima ,nebuna, crede cu îndă ră tnicie că tinerețea ține de suflet nu de nr anilor și
continuă să ră mâ nă mereu tâ nă ră .
Generațiile care mi-au trecut prin mâ nă dar mai ales prin suflet m-au ajutat să
nu pot să îmbă trâ nesc, sau ,cel puțin să îmbă trâ nesc frumos.
Ca să dovedesc asta, permiteți-mi ca, după 20 de ani de experiență , să -mi
permit câ teva reflecții asupra a ceea ce este învă ță torul în accepțiunea mea:
-este un an bisect perpetuu-ce-și să rbă torește primenirea cu noi generații de elevi
din 4 în 4 ani,
-este un an veșnic tânăr- care se bucură din plin de fiecare anotimp-
- de primă vara prichindeilor de clasa I,
-de vara pâ rguită a celor de-a II-a,
-de toamna încă rcată de roade a elevilor din penultima clasă a ciclului primar, și în
sfâ rșit
-de stră lucita iarnă a ultimei clase a primei etape ce pregă tește pista de lansare spre
un nou ciclu în viața acestor ființe a că ror modelare nu s-a desă vâ rșit încă .
-este o livadă de pomi fructiferi- care are vlă stare abia înmugurite de cls I, pomi
în
floare din cea de-a II-a, fructe-n pâ rg al urmă torului
an, și, în sfâ rșit, o izbucnire de pomi grei de roade după ce-a de-a IV-a clasă .
-învă ță torul este un impecabil instrumentist-el știind să facă să vibreze toate corzile
și clapele sufletului elevilor să i.
-este un destoinic architect- ce clă dește cu ră bdare și migală , că ră midă cu
că ră midă un eșafodaj solid ptr omul adevă rat de
mâ ine.
-este un neîntrecut sculptor-care modelează cu dragoste și dă ruire suflete candie
de copii.
-este un bătrân și îndemânatic- ce conduce cu grijă și mă iestrie pe elevi printre
cuvinte și propoziții, lecții și exerciții, respectâ nd
semene de întrebare și de mirare pe o vastă arteră de circulație ce-i pregă tește ptr
a nu greși câ nd vor pă și pe marele drum al vieții.
-dascălul este cel mai fericit agricultor-care seamă nă să mâ nța învă ță turii sale în
toate colțurile ță rii, pe toate formele de
relief și culege roade bogate dacă , de pretutindeni, elevii, pregă tiți de el în primii ani
de viață , au devenit oameni adevă rați.
El este o îngemă nare de toate vâ rstele elevilor să i, un buchet în care se
ră sfrâ ng toate caracterele pe care le-a modelat, este cel care face toate meseriile
pă mâ ntului prin cei ce i-a îndrumat să ia corect startul spre viață , este omul cel mai
fericit ptr că elevii să i îl ajută să fie veșnic tâ nă r, veșnic un mă r de lâ ngă drum și fă ră
gard.
Iată care au fost motivele ptr care nici una din cele 36 de eleve de la
maiestre nu a abandonat drumul inițial și a ră mas ceea ce a visat dintru început- un
modest învă ță tor.

,
 ÎNTÎLNIREA DE 30 DE ANI
3IUNIE- 2006

”ARC PESTE TIMP”

-ANOTIMPUL RISIPITORULUI DE AMINTIRI-

„Mi-am imaginat această a XXX-a întâ lnire a anului V maestre ca pe o întoarcere în

timp care să se deruleze pas cu pas și care să ne poarte cu mintea și cu sufletul prin
”scumpii ani de liceu” . Aș dori ca toți cei prezenți aici să faceți un minim efort de
voință și să vă propulsați într-un alt timp si-ntr-o altă epocă - în urmă cu 35 ani.

15 septembrie 1971. Ne află m cu toții în curtea interioară a bă trînului liceu

pedagogic, la careul ce marchează începutul unui nou an de școală . Nu știu ce
sentimente încearcă cei obișnuiți cu astfel de evenimente, dar sufletul nostru este
copleșit de emoție și de o mie și una de întrebă ri, ce se gonesc una pe alta că utîndu-i
ră spunsul. Ră mîne scrijelită adînc în inimile noastre încă rcate de teamă , vocea
tună toare a d-nei directoare BUȘ E LIUBOVIA. Ne urează bun venit și succes în noul
an școlar,deopotrivă , nouă și celor de cls. I.

Ne află m apoi în prima sală de jos- aripa dinspre cantină . Legă m timid primele
prietenii și petrecem cu mare tristețe în suflet primele duminici departe de cei dragi.
Află m cu teamă cum au fost sancționate femeile de serviciu de la cantină , care
luaseră din porțiile noastre. Așteptă m, cu sufletul la gură , ca d-na directoare să
treacă pe la noi în timpul meditațiilor de după amiază , cînd stă team smirnă
supravegheate de o elevă de anul III-Ivan Doina.

,
Tot aici ne familiariză m cu un nou termen ”a cadorisi” lansat de colega noastră Nuică
Elena. Sorbim cu nesaț povestirile despre Franța ale d-nei Olivotto care vizitase
această țară și află m de la d-l Vava de matematică , cum se poate lua o notă de 9 pt. a
nu ră mîne corigent, pt că ai cunoștințe de media 5.

Avansă m în vîrstă dar și într-o altă sală de clasă , anul II sala a II-a de la parter. Aici
să rbă torim ziua colegelor și, din puținul nostru, reușim să le ”cadorisim” cu o geantă
sau cu o carte. Dramatiză m LUCEAFĂ RUL la propunerea colegei noastre, Duculescu
Ileana și îl facem praf nu numai pe d-l inspector de lb. romînă , dar și pe d-l Sitescu-
cu poezia lui BACOVIA.

În aceeași sală avem agă țată pe peretele dinspre ușă Gazeta de Perete , concepută și
lucrată de fratele Ileanei Mujescu- Daniel. Ne mîndrim că am cîștigat și un premiu cu
ea la concursul de gazete.

Sîntem la ora de psihologie. D-na Novac stă pe prima bancă , freacă între degetul
mare și ară tă tor o bucă țică mică , mică de hîrtie și, cu ochii umezi și cu puful de pe
obraz înfiorat, ne vorbește despre cît de greu se crește puiul de om.

În anul III schimbă m diriginta, care parcă nu ne poate iubi ca pe cele pe care le
formase timp de 5 ani, cele dinaintea noastră , amenajă m primul colț muzeistic în
clasă , dar facem și o mare prostie. Ileana Duculescu compune și citește d-nei
Cojocă reanu o poezie care pune toată școala pe jar. Poate acest episod, sau alte
dedesupturi necunoscute de noi, fac ca exigenta dar iubita noastră directoare, să fie
înlocuită .

În anul IV zbură m la etaj și de 8 Martie, vrem să dă ruim tov. noastre profesoare cîte
un cadou care să ne reprezinte. Muncim pe rupte, dar cu multă dă ruire și pe 8
Martie, toate fețele de masă sînt gata. Tov. profesoare ne felicită pt. idee și noi
sîntem în al IX-lea cer.

În acest an, cred, facem deplasarea la Strehaia și la Peri. Printre alte puncte, sîntem
și țigă nci și focul vrea să ne dea spectacolul peste cap. Totul însă se termină cu bine.

Anul V ar trebui să vină cu aere de domnișoare de 20 de ani, dar noi ținem morțiș să
ră mînem tot copiii ră sfă țați și fă ră griji ai profesorilor, pedagogilor și internatului.
De-acum dască lii noștri ne cunosc, se crează o punte de apropiere sufletească între
d-lor și viitorii educatori- noi, au loc tot mai multe discuții despre viață – la cerere- și
tuturor ne pare ră u că despă rțirea este atît de aproape. Sîntem în mare fierbere cu
compunerea imnului clasei, cu pozele de sfîrșit, cu toaletele de banchet dar și cu
pregă tirea și emoțiile examenului de bacalaureat.

Fusesem timp de 5 ani copiii acestui lă caș, feriți de greută ți și de griji, cu o viață
riguros organizată de ceilalți, cu multe ore acordate studiului dar presă rate cu
evenimente ce ne scoteau din cotidian, cu programe care vizau dezvoltarea noastră
din toate punctele de vedere: teatru, film, operă , operetă , concerte ,excursii,

,
drumeții, ieșiri la iarbă verde, spectacole, dans și cîte altele, ce ne-au mîngîiat anii
petrecuți în această dulce închisoare pe care, cu inconștiență , atunci o numeam
Bastilia.

Sînt, dacă nu mă înșel, singura care am vrut, cu tot dinadinsul, să țin anii în loc și să
vă regă sesc oricînd mi-e dor, așa cum erați voi cînd toate reprezentam o mare
familie. În speranța că nu plictisesc, am spicuit frînturi de gînd al unor tinere de 20
de ani încă rcate de visuri romantice dar și de nă strușnice gînduri copilă rești .
LUNICA: „Par example”acum sînt semisupă rată pe tine 21 X 1975.Am luat un 9 la
franceză și radiez de fericire. Iote, bă , că nu-s proastă ! La geografie madama m-a
ascultat despre controlul tehnic de calitate. Cred că nici nu mai știu de cîte ori te-am
întrebat: ”Ț I-a plă cut de mine?” De, tu mi-ai zis că da și eu te-am mușcat de nas.
MARINUȘ: Atunci ne-ai spus tu un banc cu Mă rioara și Nicușor, de care ne-am
amuzat tare de tot și de la acel banc ți-a ră mas numele de Nicușor, iar de Nicușor te
cunoaște toată școala.
VIȘĂ NICĂ : viața m-a fă cut să nu mai sper în fericire, să nu mai vreau ziua de mîine
pt. că nu mai cred în frumusețea ei, în ceva frumos ce mi-ar putea aduce, într-o
viitoare fericire.
Ț IMI: Din anul I ne încercam talentul și parcă mă vă d cum am debutat jucînd în rolul
lui Pîrlea Vodă și a femeii ce se afla într-o situație gravidă . Ah! Atunci eram mici, în
anul I și parcă ne ședea mult mai bine.Au trecut anii cum nici nu-mi închipuiam și
iată -ne în ultimul an de școlă rie.
VIORICA: Anul acesta cred că am hotă rît să facem toate nebuniile posibile. Cred că
ne-am spus mai multe decît anul trecut, lucruri pe care cred că le știm numai noi.
Mereu sîntem împreună și la bune și la rele. Învă ță m împreună , tot împreună ne
sculă m la 6,30 și uneori prindem masa, dar ce ne pasă nouă că bă ieții ne fac leneșe și
venim tîrziu la meditații, noi nu luă m nimic în seamă , avem o lume a noastră a
veseliei și bunei dispoziții.
DUCULEASCA: Ce urîtă și totuși ce fermecă toare e viața! Ș i ce mult o iubesc,
Nicușorule dragă ! .........Ș i nu uita cîntecul meu, cîntecul poeziei mele, cîntecul care
mă conduce prin viață că tre moarte, cîntecul care a izbucnit ca o lavă din craterul
ră zvră tirii mele.
BĂ RDĂ NICĂ : Îmi amintesc cum eram în anul I Pur și simplu niște necunoscute
că zute din cer pe aceeași planetă . Eu am venit din lumea mea, care e atît de
asemă nă toare cu a semenilor mei, dar cîtă mare deosebire între mine și.... tine! Eu
tă cută , tu veselă mereu,zglobie, vioaie, plină de elan și tinerețe.
PINA PINOCHIO: Cred că excursiile fă cute în acest an sînt de neuitat. Dansul de la
Predeal cu d-na Gîrju, cearta de la Ciucea cu d-na Olaru, sînt lucruri de care ne
aducem în tot timpul aminte.........În anul IV vestita deplasare de la Strehaia și Peri.
Nicicînd nu te voi uita, cînd îmi aduc aminte de tine te vă d pe catedră în anul I
cîntîndu-ne, te vă d în toate cercurile unde se dansa modern, te vă d pe scenă la
Novaci cu Fane Mirea, la Strehaia și Peri în costumație de țigancă ......
IONICA; De fapt viața noastră e împletită aici În fiecare filă de carte citită ,în fiecare
zîmbet, în fiecare cuvînt, în fiecare zi, în toți acești ani..........Mă gîndesc că viața
noastră în acești ani am putea-o compara cu un fluviu uriaș în care se adună apa a
36 de rîuri, unele mai repezi, altele cu curs lin, altele cu multe coaste pieptișe, altele

,
cu apă clipocind zglobiu, a cîntec, a joc. Tu ai fi acest ultim rîu, alergînd zglobiu prin
curtea școlii, purtînd apoi discuții extrem de serioase cu Socol sau împă rtă șind
starea sufletească a multor fete care s-au apropiat de tine împă rtă șind tristeți și
bucurii, cerîndu-ți sfatul, descă tușindu-și gîndurile de povara unor dureri.
ADIȚ Ă : Ești tipul omului care ușurezi suferința cuiva numai ascultînd cum își
descarcă sufletul, parcă ai tră i odată cu el aceeași nenorocire.......pt. mine tu ești un
copil și vei ră mîne un copil.......
MĂ GDUȚ A: Nu o să fie nevoie niciodată să te strig pe nume ca să -mi aduc aminte de
tine. ......Credeam că n-am să -ți amintesc și de el, dar tu știi că de-acum sîntem unul
și-același. Aș vrea (vreau cam multe) să nu te ferești de mine niciodată și, cu cît este
în putință , nici de el fiindcă știu că te respectă și ține la tine atît cît știe el.
MIHA: Tu stă teai în pat avînd pe burtică pusă apă , lacul Sf. Ana cum tu obișnuiai să -l
numești. Iar eu, jos din pat- nu aveam loc cu Stă nculescu în pat. Ne-a prins d-na
Grecu. Eu m-am ales cu 40 de minute de planton, tu cu un somn liniștit- după care
am apă rut amîndouă la gazetă - ală turi era o poezie-debutase Mihă ilescu Janina.
MĂ RIOARA: Nicușor, mereu te am în viziunea mea , ca o fată cochetă ,care știe să facă
din lucruri f. simple, ceva frumos, atră gă tor.
PUȘ A: Dar timpul a trecut, a trecut acea practică de 2 să ptă mîni și a venit
vacanța....S-a sfîrșit și vacanța și am întîlnit din nou privirile ipocrite și să rutul
mincinos al unor fete. Poate tu, Nicușor, simțeai ca și mine sau, mai bine zis, erai în
inima mea și mă pricepeai mai bine decît toate.
DĂ NĂ NĂ U: Pt. mine ești Sofia lui Rousseau. Poate ai lucruri simple dar bine aranjate
și cu model rar întîlnit, atră gînd privirile colegelor cînd intri în clasă . Ești elevă la
ore, cu uniformă , cu codițe împletite, dar alta este eleva din prima bancă cînd rar își
repetă aceeași coafiură la orele de meditație- meditație pe care o începi ultima și o
termini prima, amuzîndu-te cu Lunica și Viorica.
VALI: După o zi de carte abia așteptam să vină seara să mai citească Pușa cîte un
fragment din cartea ”Educația dintre sxe” ,Lili Ț imurlea să mai recite niște
versuri.......În gară la București îmi amintesc cum ai început să întrebi ceferiștii în lb.
franceză ce mai fac. Sau ”tataie, cînd pleacă trenul ă sta din București?”

Ș i cu aceasta am terminat cu postura ”risipitorului de amintiri”, cobor din sferele

trecutului și revin cu picioarele pe pă mînt azi 3 iunie 2006, într-o sală nefamiliară
din primenitul Liceu Ș tefan Velovan, nu mai sînt nici copila de 14- 15 ani, nici
domnișoara de 20, sînt un dască l cu 30 de ani de muncă neobosită la catedră - locul
unde fiecare elev din cei272de școlari, trecuți prin mînă și prin suflet, mi-au adus cel
puțin o floare, locul unde am rostit sute de nume de copii, locul unde s-a deschis de
atîtea ori abecedarul și unde atîtea flori și-au împră știat parfumul.
CATEDRA- acest cuvînt stîlcit de atîția copii, ră mîne în amintire, nu ca un obiect de
lemn, ci ca o cetate împreșmuită de izvoarele învă ță turii,ca un loc dorit de atîția
copii în jocurile ”de-a școala” ,dar mai ales este locul unde eu m-am simțit împlinită
profesional, locul pe care n-am vrut să -l pă ră sesc nici-o clipă pt. a face parte din
diferite ”comitete și comiții”. Eu am iubit acest loc, de la el am ră spîndit iubire și am
primit ca ră splată numai și numai iubire.

,
Cu iubire mi-am țesut și viața personală , în iubire mi-am crescut și cei doi copii și,
chiar dacă vor să -și ia zborul spre cele stră ină tă ți, de-acolo de f. departe, din oricare
colț al lumii, se vor gîndi la mine și la tată l lor și tovară șul meu drag de viață , cu
nemă surată dragoste.

M-a dă ruit Dumnezeu cu ceea ce se cheamă GENEROZITATE și pt. asta și pt. viața
plină cu care m-a fericit, îi mulțumesc! Golurile firești care s-au creat cînd copiii mei
și-au luat zborul, le-am umplut cu veselia copiilor din vecini care constituie
”gră dinița” mea de după -masă . Așa cum ne învă ța d-na Bușe, am încercat să nu stau
tot timpul îmbibată în miros de bucă tă rie și să nu las să treacă evenimentele
importante din viața mea ca niște zile obișnuite.
Cînd m-am detașat cu postul din Dră gă nești, unde funcționasem 28 de ani la aceeași
școală , am fă cut un adevă rat regal al întregii mele activită ți, într-o acțiune intitulată
”PĂ RINȚ I ȘI FII”, acțiune la care am avut fericirea să le am ală turi ,în afară de 1/3
din toți foștii mei elevi, și pe d-na dirigintă Olaru și pe nașa mea- Mîrzac Magda.

Ea, adică nașa mea, Magda, a fost puntea de legă tură pt. multe dintre noi.Datorită ei
am fost pe la Vă ideanu Leontina și pe la Ileana Mujescu, datorită ei am ținut o
legă tură strînsă cu Pă purică Despina, cu ea am ajuns pe la Dă nă nă u Nicolița și
Ciobanu Niculina și poate cu ea voi face excursia vieții mele și anume, o zi pe la
fiecare din colegele noastre.

Tot ea a fost cea care a adus-o pe la mine pe d-na dirigintă și tot ea care m-a fă cut ca
astă vară , la o lună după nunta fetii, să fac nunta mea de argint. Pt. toate acestea și
pt. multe altele țin să îi mulțumesc. Îi mulțumesc și ei și jumă tă ții ei, dar vă
mulțumesc și d-voastră de la care am învă țat că viața trebuie tră ită cu înțelepciune și
frumusețe și că , dacă tot îmbă trînim, să încercă m să îmbă trînim frumos. Nu vă
îngă dui să uitați, că la urmă toarea întîlnire din 2016 vom fi colegi de pensie cu tov.
noștri profesori.
Vă mulțumesc pt. ră bdare!

ÎNTÎLNIREA DE 35 DE ANI ORGANIZATĂ DE ACTUALA DIR. ADJ. A ȘCOLII

NORMALE ȘTEFAN VELOVAN, fostă elevă a LICEULUI PEDAGOGIC, promoția 1976
secția Educatoare,Gina Ciocan, pe data de 28 MAI 2011.

După o scurtă întîlnire pe clase, cînd domnii profesori au încercat să onoreze cu

prezența toate cele cîteva serii dinainte și de după 1976, s-a mers în amfiteatru unde
au luat cuvîntul directori, profesori și reprezentanți ai fiecă rei serii de foști elevi.
A urmat un f. frumos spectacol susținut de actualii elevi ai liceului sub îndrumarea
inimoasei directoare adj. și fosta noastră colegă -Gina Ciocan.

În mare grabă fetele au ”raportat”ceea ce s-a mai petrecut în cei 5 ani care s-au scurs
de la ultima întîlnire, cea din 2006. Ș i pt. că eu nu am fost înzestrată de la natură cu
darul oratoriei, am hotă rît ca gîndurile mele, care se îmbulzesc haotic și se fugă resc

,
de nebune prin minte, să le strunesc și să le înham ceva mai ordonat, între filele
acestui caiet, dragul meu caiet, pă stră torul fidel al gîndurilor noastre adolescentine,
al naivită ții și purită ții vîrstei de liceu.

Dacă -ar fi să -l parafrazez pe Creangă , aș zice și eu: ”Nu știu alții cum sînt, dar eu cînd
îmi aduc aminte de anii formă rii mele ca om, de cei care mi-au îndrumat pașii spre
cunoaștere, de nă zdră veniile și de farmecul vîrstei de aur, parcă -mi tresaltă și acum
inima de bucurie. În amintirea acestor ani frumoși îmi gă sesc resursele pt. a depă și
această perioadă din viața mea, care mi-a rezervat atîtea probleme:
_ un bă rbat devenit irascibil și cu probleme de să nă tate din cauză că aproape 2 ani n-
a mai avut serviciu și apoi a devenit pensionar,
_ o fată care s-a trezit că scîrție că snicia, după ce a fă cut un copil,
_ o casă începută cînd aveam o situație financiară prosperă și ră masă aproape în
stadiu de atunci,
_ un bă iat care nu suportă să primească hamul unui patron și încearcă cu greu să se
descurce pe cont propriu,
_ o să nă tate care se șubrezește pe mă sură ce trec anii,
_ un post care era pus sub semnul întrebă rii din cauza restructură rilor masive care
se fac în învă ță mînt și probabil că lista ar mai putea continua, dacă m-aș lă sa
copleșită de umbrele vieții.

Dar gă sesc că acestea sînt probleme minore pe lîngă cele pe care trebuie să le
înfrunte atîția și atîția oameni. Singură încerc să -mi fac curaj, să -mi punctez viața cu
evenimente ce-mi aduc bucurii, să gă sesc resurse interioare spre a-mi pă stra
verticalitatea.

Cu toate problemele financiare, nu am renunțat niciodată la tratamentul meu anual

într-o stațiune de profil, am reușit să plutesc în ritmurile de vals și în feeria de
lumini a Budapestei, pe bă trîna Dună re, am pă truns în intimitatea reginei SISI în
palatul ei din Viena, am primit zîmbetul GIOCONDEI din cadrul ei suprasecurizat și
am tropă it pe mozaicul LUVRULUI pînă l-am gă sit pe RAFAELO. Mi-am umplut
sufletul de splendorile gră dinilor de la VERSAILLES și am refă cut cu ochii minții
viața marilor regi ai Franței ,care-au tră it și s-au bucurat zi de zi de minunile
palatelor din Paris și de pe Loara. Am privit Parisul de la înă lțimea Turnului Effel și
m-am plimbat pe Sena și pe Champs É lysées. Am vă zut nu numai Moulin Rouge ci și
clă direa unde au loc cunoscutele festivaluri de la San Remo și spectacolele de la
Scala. Am pă șit pe tă rîmul celui mai scump m pă trat din lume și anume la Monte
Carlo și am fă cut baie în locul unde poposesc cele mai mari vedete ale lumii, la
Cannes. Am intrat în catedrala Sacre Coeor și Notre Dame dar și în Domul din
Milano.

Am retră it istoria dinainte de Cristos vizitînd Acropole, Templul lui Poseidon dar și
Oracolul din Delphi. Mi-am purtat pașii pe stră duțele și podurile Veneției, dar am
fost și f. aproape de cer sus pe vestitele Meteore ale Greciei. Am cîntat cîntecul
”Floare albă din Pireu” chiar în port, înaintea unei plimbă ri pe Mediterana. Am privit

,
de la distanța reglementară toate lă cașurile religioase de pe Muntele Athos dar am
fost și la Salzburg unde s-a nă scut Mozard și muzica lui nemuritoare.

Cînd eram în bancă și sorbeam cuvintele d-nei Olivotto care ne spunea că a fost în
Franța, nici nu-mi îngă duiam să visez că voi ajunge cîndva și eu în atîtea locuri
minunate. Dar iată că minunea s-a întîmplat datorită cumnatului meu, un mare
excursionist dar și un generos sponsor și sper, ca în anii ce vor veni, să -mi mai pot
permite să mai vă d și alte colțuri de lume. Dacă fata va pleca în Canada, lucru
aproape sigur, voi reuși să că lă toresc și peste ocean.

La sunetul clopoțelului, am pă ră sit sala de la parter, nefamiliara nouă ca să mergem

în amfiteatru, unde a avut loc un spectacol foarte frumos, pregă tit de inimoasa
noastră colegă de la educatoare, actuala director adjunct, Gina Ciocan. După
spectacol, au luat cuvâ ntul atâ t fosti elevi, câ t și profesori. Ca de fiecare dată anul V
maiestre a fost reprezentat de mine. Am dat citire unei poezii spunâ nd-

Chiar dacă nu sunt nici Popa de la învă ță toare, și nici alt elev talentat, iar în liceu n-
am participat la niciun concurs de poezie, azi îmi voi permite să vă ră scolesc tuturor
conștiințele și să vă determin să vă regă siți undeva în versurile scrise de un autor tot
atâ t de cunoscut ca și persoana care v-o citește.

MAI ESTE LA SFÂ RȘIT O JUDECATĂ

de Traian Dorz

După un moment de reflexie, propun tuturor celor prezenți să -și amintească de

orele de muzică și să câ nte după mine urmă torul colind-

Colind De Urare

Cunună de mă r rotat, mulți ani!

Azi am plecat la urat, mulți ani!
Cu urare de ani mulți pentru cei prezenți aici
Cunună de mă r rotat, mulți ani!
(bis 2 versuri)

Ră murea de mă r în floare, mulți ani!

Izvorâ tă de urare, mulți ani!
Pentru elevii-pă rinți
Ș i cei ce nu sunt aici
Ră murea de mă r în floare, mulți ani!
(bis)

Cununiță mă r de aur, mulți ani!

Cu colinda peste plaiuri, mulți ani!
Cu colindă și ură ri,

,
 Pentru-ai noștri profesori.
(bis 2 versuri)

DE VORBĂ CU TINEREȚ EA

(întîlnirea de 40 de ani)
-28 mai 2016 – sîmbă tă ora 11-

Pt. că la întîlnirea de 35 de ani , organizată de Gina Ciocan, directoare adj. la Lic.

Pedagogic, în data de 28 mai 2011, nu am avut ră gazul să stă m ”de vorbă cu
tinerețea”, așa cum îmi propusesem, vreau să reiau acum această idee, cînd suntem
numai noi și ne putem permite să ne lungim la depă nat de amintiri, atît cît poftim.

Spuneam la ultima întîlnire că , acum cînd ne vom întîlni după 40 de ani, vom fi
colege de pensie cu dragii noștri profesori. După cum o să vedeți , lucrurile nu stau
tocmai așa, din două motive:
1) Unele dintre colege mai prelungesc apostolatul la catedră și, deci, nu sunt
încă pensionare și
2) Atîția dintre iubiții noștri profesori și-au luat zborul că tre cele veșnicii, încît
aproape că nu mai avem colegi de pensie.
Pt. d-lor dar și pt.colegele care nu mai sunt printre noi și pt. soții unora( prea mulți
soți ce s-au dus) lă sînd jumă tă țile lor să înfrunte bă trînețea singure, vă rog să
pă stră m un pios moment de reculegere........ Vă mulțumesc! (Că țea, Ciobanu, Panțucu,
Petrișor, Pă tru,Vă ideanu-vă duve)

În etapa în care ne află m în acest moment, cît de bine ni se potrivesc cuvintele din
poezia „ Dască lii”
E tîrziu și vara-i lungă
Ș i de-acum va fi mai mare....
Să rut mîna pentru toate,
Domnul, doamna-nvă ță toare!
A sunat ultima oară
Clopoțelul! Cu ce grabă !....
Voi v-ați stră duit o viață
Ș i ați încheiat o treabă .
Ați iluminat cu trudă
Minți, și ați înă lțat-nainte
Personalită ți, iar ele,
Vă vor ține-o viață minte.

,
Ș i-acum ceva pt. dască lii noștri care ne-au onorat cu prezența dar și pt. cei care mai
sunt printre noi dar, din pă cate, nu au mai putut spune prezent la chemarea noastră .
Scumpă Doamnă Profesoară ,
Ne e dor de d-voastră !
(Vor suna mereu copiii)
Mai veniți în clasa noastră !
Domn Profesor, cîte lucruri
Strașnice ne-ați învă țat!
(Scrie unul pe-un e-mail)
Noi nicicînd nu v-am uitat!
Să fiți veseli și puternici
Cum v-ați ară tat mereu,
Chiar dacă , desprinși de școală ,
Vă e greu sau foarte greu!
Să vă aibă Domnu-n pază
Pentru cît v-ați stră duit!
Noi depunem mă rturie:
GENERAȚ II V-AU IUBIT!

Ș i-acum cu toate într-un glas să spunem:

S-aveți pace sufletească ! (toate)

Să fiți veșnic fericiți!
Să nă tate și iubire!
LA MULȚ I ANI! SĂ NE TRĂ IȚ I!
Aceasta este urarea pe care v-o face anul V MAIESTRE după 40 de ani, dar iată și
urarea pe care v-o fă ceam în urmă cu 40 de ani, cînd ne luam adio de la minunații
ani de liceu, urare cuprinsă la finalul imnului clasei noastre (încercă m să cîntă m cu
toate ca odinioară ):
Dragii noștri Profesori,
Ne-ați dat o povață să fim dimineață de mai!
Glasul fierbinte ca cel de pă rinte,
Cu raze pă trunde-n adînc
Ș i dă ruirea aduce-mplinirea,
Pe drumul ce-n viață îl urc.
Acest imn a fost compus de cea care nu mai este de f. mult timp printre noi, dar care
ne-a fost ală turi la toate întîlnirile, prin versurile sale, și anume Duculescu Ileana. Fii
binecuvîntată , Ileană , acolo unde te afli, în cîntec de îngeri!

Ș i pt. că ne-am teleportat în timp, în urmă cu 40 de ani, vă propun să ră mînem acolo

ca să „ STĂ M DE VORBĂ CU TINEREȚ EA” și să vedem cît vă mai regă siți acum în ceea
ce scriați atunci în acest caiet care v-a pă strat, cu sfințenie și tandrețe, gîndurile
adolescentine. Iată cum cîntam atunci de ră sunau să lile, coridoarele, amfiteatrul și
curtea școlii de glasurile noastre tinere și zglobii:
Astă zi ne vom despă rți!
Tristețea în inimi s-aprinde-ntr-o clipă ușor,

,
 Anii de-or trece, nimic nu se uită
Ș i viața se scurge ușor
Dar amintirea, pă strează iubirea
Ș i-n suflet ră mînem cu-n dor.
Viața, pt. multe dintre noi, nu s-a scurs așa ușor cum credeam atunci, iubirea și
dorurile de atunci au că pă tat alte valențe și sensuri, iar în ceea ce privește versul:
„Anii de-or trece nimic nu se uită ”
ascultați și cumpă niți cîte s-au putut uita. O să iau spicuirile în ordinea în care ați
scris în acest caiet, voi dar și eu, (se citește din conspectele de la întîlnirea de 35 de
ani din 28 V 2011).........................................................................................................................................

!) LUNICA: nici nu se putea să nu fie ea prima, avînd în vedere legă tura noastră
strînsă din ultimii ani.
„Par exemple: acum sînt semisupă rată pe tine-21-X-1975. Am luat un9 la franceză și
radiez de fericire. Iote , bă , că nu-s proastă ! La geografie madama m-a ascultat
despre controlul tehnic de calitate Nici nu mai știu de cîte ori te-am întrebat: Ț i-a
plă cut de mine?... De! Tu mi-ai zis că da! și eu te-am mușcat de nas. Ce bine-ar fi să -ți
las o urmă de carnasieră pe el!.......... să ai copii.......... și nu uita să nu-i îmbuibi cu de
toate, să -i lași să -i că lească viața, că numai așa se vor face oameni de nă dejde ai
patriei noastre R.S:R:..........A ta prietenă ce-ți dansează în fiecare zi pe coardele inimii
tale
Narghita (Lunica Nuică )

EU: În ultima vreme am ajuns s-o iubesc f. mult.........Dar totdeauna cînd voi fi tristă
și-mi voi aduce aminte de ea, sînt sigură că vă lul de trstețe se va ridica de pe fruntea
mea ca la un semnal...........Nu știu, dar tare sînt curioasă cum va proceda ea cînd va
avea un prieten. Pînă acum a avut numai simpatii (Ciocîrlan, Didelea, brigadierul,
cîțiva italieni, un popă ...).

2)MARIANA BREZOI: Atunci ne-ai spus tu un banc cu „Mă lioala și Nicușol, de care
ne-am amuzat tare de tot și de la acel banc ți-a ră mas numele de
„Nicușor” și de NICUȘ OR te știe toată școala.........În ultima vacanță de
vară am fost în Deltă . Ce bine ne-am distrat acolo! L-am plimbat pe d-l
Sitescu cu barca cînd ne-am dus prima dată singure, ne-am învîrtit de cîteva ori într-
un loc, apoi ne-am împotmolit în stuf după nuferi. Acolo ne-am împrietenit cu
frumoșii noștri bucă tari...........Tot în Deltă am tras o spaimă grozavă
cînd tu ai plecat în barcă cu Macarie și nu te-ai întors pînă tîrziu. Ț i-am
fă cut o morală ... dar apoi ne-am împă cat și ne-am distrat minunat în seara aceea cu
d-l Sitescu care era nedespă rțit de noi.

EU: Am fost un fel de dască l, un fel de ajutor, un fel de sprijin, dar am fost ,nu un fel,
ci un prieten al acestei fete slă buțe și brunete care vorbea cu „rr”.

3)VIȘ Ă NICĂ : Mi-a mai plă cut ceva la tine- ceva ce mie îmi lipsește- elanul, veselia,
încrederea în tine și în oameni și aș vrea să ră mîi în întreaga ta viață , la fel de
încreză toare, de veselă , să fii mereu fericită ........... Viața m-a fă cut să nu mai cred în

,
fericire, să nu mai vreau ziua de mîine pt. că nu mai cred în frumusețea ei, în ceva
frumos ce mi-ar putea aduce, într-o viitoare fericire........ Te-ai bucurat întotdeauna
ală turi de mine, ne-am bucurat împreună și deseori te-ai zbuciumat pt. mine, ca să -
mi gă sești o cale dreaptă și bună de ieșire din anumite situații.

EU: Întotdeauna n-am vorbit decâ t lucruri serioase, uneori triste, dar le-am dezbă tut
la nivelul unor oameni demni de acest lucru. Cu nimeni altul n-am vorbit așa de
savant și filozofic cum am vorbit cu Vișă nică .

4)Ț IMI: Poate conformația fizică la care deseori eram tovară șe de suferință , ne-a
fă cut uneori să ne potrivim în gînduri și fapte. O să -mi aduc mereu aminte de
exercițiile noastre de slă bire, pe care le fă ceam cu atîta tragere de inimă în speranța
de a că pă ta silueta... siluietei... Din anul I ne încercam talentul și parcă mă vă d cum
am debutat jucînd în rolul lui Pîrlea Vodă și al femeii ce se afla într-o situație
gravidă .

EU: N-am să uit pe Ț imi cu care fă ceam exerciții de rezistență la „violare” în rîsetele
fetelor de la 15.........Mereu eram obsedate de ideea slă birii și niciodată n-am atins
performanțele dorite.

5)VIORICA VATAU: Anul acesta cred că am hotă rît să facem toate nebuniile posibile.
Cred că ne-am spus mai multe decît anul trecut, lucruri pe care cred că le știm numai
noi. Mereu sîntem împreună și la bune și la rele. Învă ță m împreună , tot împreună ne
sculă m la 6,30 și uneori pierdem masa, dar ce ne pasă nouă că bă ieții ne fac leneșe și
venim tîrziu la meditație, noi nu luă m nimic în seamă , noi avem o lume a noastră , a
veseliei și a bunei dispoziții. Ne-am și certat dar ne-am și împă cat.

EU: Fata cu capoțelul bleu cu pică țele albe, plimbă reața din anul I, supusă tuturor
discuțiilor din dormitor, fata care citește mult, care ține minte personaje, fata care se
plimbă pe orice vreme de la un că min la altul, într-un cuvînt „vedeta” anului I
maiestre. EA nu prea are treabă cu noi, ea discută la niveluri înalte. Tot ea e Viorica,
cea care bate cu cheia în calorifer vorbind la „telefon” cu bă ieții de anul IV , ea este
cea care este pîrîtă de Valter la pedagoge.

Multe am uitat dar au ră mas și mai multe. Au ră mas imaginea mea de la gazeta de
perete, cînd pornisem ră zboi și cînd în locul armelor aveam perini, au ră mas
cuvintele ră sună toare ale d-nei „Floxi” care nu-mi permitea să merg la baie după ora
10, au ră mas strigă tele de tompetă ale d-nei Cîrceanu și emoțiile pt. atunci cînd ni se
opreau scrisorile.

6)DUCULEASCA: Ce urîtă și totuși ce fermecă toare e viața! Ș i ce mult o iubesc,

Nicușorule dragă ! Ce mult îmi place privirea ei ră sfrîntă pe soarta mea umbrită în
fiecare clipă de o altă inimă !......... Ș i nu uita că ntecul meu,cîntecul poeziei mele,
cîntecul care mă conduce prin viață că tre moarte, cîntecul care a izbucnit ca o lavă
din craterul ră zvră tirii mele.

,
Așa sînt eu: Ș i cînd ascult
Am nasu-n vînt Chemarea tainică -a iubirii,
Si mi se pare Cu un cuvînt
Că toate sînt Mă rup de veșnicia firii.
Ca o chemare.

EU: O s-o țin minte mereu pe fata care-a compus în anul IV pe trim. I o poezie (un fel
de pamflet) pt. d-na Cojocă reanu că reia i s-a fă cut ră u și de aici au decurs o serie
întregă de nenorociri și suferințe care-au urmă rit-o și în utimul an, anul urmă tor.
Tot ea cea care pt. fiecare eveniment avea cîte ceva de spus în versuri.........Ea că reia îi
place la nebunie să mimeze pe tipa de cafe bar, cu țigara-n gură , picior peste picior,
cu cafeluța în față . Ea cea care nu vrea să iasă că nd vine Tili la școală ......... Ea pt. care
la fiecare întîlnire vom pă stra un moment de reculegere.

7)BĂ RDĂ NICĂ : Îmi amintesc cum eram în anul I. Pur și simplu niște necunoscute
că zute din sat pe aceeași planetă . Eu am venit din lumea mea, care este atît de
asemă nă toare cu a semenilor mei, dar cîtă mare deosebire între mine și tine! Eu
tă cută , tu veselă mereu, zglobie, voioasă , plină de elan și tinerețe......... Peste
ani........vei citi aceste rînduri scrise de mine și îți vei zice:
Ce copii am fost odată , Ș i-ai vrea să se întoarcă
Ce zvă pă iați și zglobii! Viața dulcilor prostii.

EU: Ea e fata care toți banii i-ar da pe că rți, ea e printre puținele care citește ziarul,
care citește reviste de orice fel, care are cunoștințe din toate domeniile, care
vorbește cald și frumos la toate orele, care are o exprimare cursivă și f. calmă ........ea
care nu mă poate refuza cînd merg cu caietul la corectat, care îmi ră spunde de cîte
ori o întreb.

8)DESPINA PĂ PURICĂ : Cred că excursiile fă cute în acești ani sînt de neuitat. Dansul
de la Predeal cu d-na Gîrju, cearta de la Ciucea cu d-na Olaru, sînt lucruri de care ne
vom aduce tot timpul aminte...............În anul IV vestita deplasare de la Strehaia și
Peri. Nicicînd nu te voi uita: cînd îmi aduc aminte de tine te vă d pe catedră în anul I
cîntîndu-ne, te vă d în toate cercurile unde se dansa modern, te vă d pe scenă la
Novaci cu Fane Mirea, la Strehaia și Peri în costumație de țigancă ,

EU: Ea era oierița din Novaci care povestea cu atîta farmec despre stînă , despre
izvoare limpezi ca ochii ei.............ea fata la care am mîncat sarmale la bucă tă rie, ea
fata din Novaciul în care am plîns atîta pt. Cojocaru, ea fata că reia îi plă cea geografia,
dar tot ea cea care zicea că nu știe nimic ( mai ales în anul V ) și ia 10, ea care zicea
că nu învață , în schimb la dormitor mereu era cu ochii pe carte, seara pînă la
stingerea becului și dimineața, de cum mă sculam eu, pînă plecam la masă .

9) IOANA STANA: De fapt viața noastră e împletită aici. În fiecare filă de carte citită ,
în fiecare zîmbet, în fiecare cuvînt, în fiecare zi în toți acești ani..............se afla
laboratorul de fizică puțin întunecat dar luminat de frumusețea cuminte a d-nei

,
Gîrju, tu te ridicai și puneai probleme, le susțineai, le dezvoltai cu o maturitate care
nici nu știi cît de frumos îți șade. Parcă te vă d la orele d-lui Dă nescu cînd te ridicai în
vîrful picioarelor cînd îți spunea „Ridică -te, mă -n picioare!” sau la tablă cînd, rar și
concentrat, îi vorbeai despre humerus sau mai știu eu ce bactracieni.

EU: O să te șin minte cînd, la d-na Gîrju ,vorbeai așa de frumos despre stilul ikebana,
sau cînd am avut în inspecție pe d-na Bușe și vorbeai cu atîta patos despre modul
cum trebuie să se ofere flori, sau cum să se poarte bă ieții cu noi. Îmi amintesc și
despre un referat pe care l-ai fă cut la sfîrșitl anului IV și care parcă m-a uns la inimă .
Atîta ironie și atîta spirit critic ai pus în el că , deși ai amintit și despre mine (negativ ,
bineînțeles) nu m-ai fă cut decît să te prețuiesc și mai mult............O să -mi amintesc de
analiza poeziei „Testament” și de analiza de la „Moartea că prioarei” dar, mai ales, o
să mă urmă rească , ca o piază bună , tezele tale de creație de la lb. romînă ( Creangă ,
sfîrșitul de la „Enigma Otiliei” sau cea din „Surîsul Hiroshimei” ..............Aprigă la
mînie, blîndă în convorbiri ,mereu cu glasul sugrumat de emoție, asta este imaginea
pe care ți-o pă strez.

!0) ADI NEGRESCU: Ești tipul omului care ușurezi suferința cuiva numai ascultînd
cum își descarcă sufletul, parcă ai tră i odată cu el aceeași nenorocire............pt. mine
tu ești un copil și vei ră mîne un copil, nu te vă d că tu ai putea iubi pe cineva cu
adevă rat și cred că cel care te iubește suferă mult din cauza ta.

EU: N –am să uit niciodată pe fata cu că țelul negru care i-a fost singurul prieten în
primele zile de școală , fata care stă tea în mijlocul patului bosumflată , sau cu
lacrimile curgîndu-i pe obraji, care după 2 zile și-a chemat pă rinții s-o ia din acest
liceu unde nu voia cu nici un chip să mai stea............Tot ea e Adi care vorbește atît de
frumos în ședințeși la orele de dirigenție, tot ea cea care se îmbracă cu gust și tot ea
cea din anul V care-și dă seama că n-are rost să se zbuciume pt. lucruri de nimic,
care vrea să se termine mai repede școala ca să iasă pe banii ei............Ea e fata tunsă
de care-mi place nespus, ea cea care crede că d-na Bușe n-o înghite și nu-i va da 10
la geografie oricît de bine ar ști.

11) MĂ GDUȚ A MÎRZAC: Nu o să fie niciodată nevoie să te strig pe nume ca să -mi

aduc aminte de tine.............Credeam că n-am să -ți amintesc și de el, dar tu știi că
de=acuma sîntem unul și-același. Aș vrea (vreau cam multe) să nu te ferești de mine
niciodată și cu cît este în putință nici de el, pt. că știu că t te respectă și ține la tine,
atît cît știe el..........din tot sufletul meu îți spun că ai să ră mîi singura iubire feminină
adevă rată și că n-am să te uit niciodată , îți jur, și să știi că am să mă țin de cuvînt. Ai
fost mai mult decît o soră pt. mine și tot așa o să ră mîi, veșnic tînă ră , dragul meu
Nicușor!

EU: ::::::::ție ți-am desenat doi trandafiri așa cum m-ai rugat, pt. tine i-am pus la
pă strare în sufletul meu ca să nu-i mai scot de-acolo niciodată . Tu mi-ai devenit cea
mai apropiată dintre colege, tu nașa mea și (prin fata ta ,nașa fiului meu), tu de la
care am învă țat să fiu tolerantă pt. a pă stra armonia în că snicie, tu ai fost pt. mine cu

,
adevă rat ceea ce înseamnă , în adevă ratul sens al cuvîntului, un pă rinte spiritual,
cum ești povă țuit cînd te cununi în sfînta biserică .

12) MIHAELA Ș OLEA: Tu stă teai în pat avînd pe burtică pusă apă -„ Lacul Sf. Ana”
cum tu obișnuiai să -l numești. Iar eu, jos din pat – nu aveam loc cu Stă nculescu în
pat. Ne-a prins d-na Grecu. Eu m-am ales cu 40 de min. de planton. Tu cu un somn
liniștit – după care am apă rut amîndouă la gazeta de perete-ală turi era o poezie-
debutase Mihă ilescu Janina.

EU: Mihaela Șolea, o fată cu ochi frumoși care se „fîțîie” de colo, colo prin dormitorul
2 cu un capod de mă tase albastru înflorat, în clini, ea e fata de loc sfioasă din anul I ,
care la orice întîmplare avea imediat cîte ceva de adă ugat...........Mihaela care la ora de
gospodă rie la d-na Onofrei citește ,fă ră să se observe, cu un teanc mare de că rți pus
în față și cu un stilou în mînă pe care-l tot ră sucește.

13) MĂ RIOARA PĂ TRU: ..........cînd am pă șit cu pași gră biți spre dormitorul nr.2 din
că minul 2 (actualul că min de bă ieți), tu te-ai așezat pe un pat, erai îmbră cată într-un
fîș roșu cu glugă roșie. La început am crezut că erai sora unei colege. Spun asta pt. că
erai prea mică ..........Nicușor, mereu te am în viziunea mea ca o fată cochetă care știe
să facă din lucruri simple ceva atră gă tor.

EU; Mă rioara e fata care,din ultima bancă în anul I , strigă în gura mare că ea nu va
vorbi niciodată cu bă ieți, deși, nu după mult timp s-a și împrietenit cu Fane Mirea.
N-o să uit duminica, cînd, noi fiind în amfitetru la un spectacol susținut de cei de la
surdo- muți, ea stă tea de vorbă în clasă cu Fă nică Mirea cu care s-a certat apoi, sau
cu care nici n-a vrut să se împrietenească , pare-se.

14) PUȘ A PANȚ UCU: De fapt numai în momentele de mare supă rare ale mele,
momente cînd mă aflam la o ră spîntie și nu știam încotro să o iau, poate ai fost
ală turi de mine. Îți amintești, Nicușor, de serile în care veneam în pat lîngă tine și-ți
explicam, fă ră nici o jenă , ceea ce simțeam în anumite momente? De ce nu puteam
face acest llucru cu oricare dintre fete? Pt. că tu îmi apă reai cu totul altfel........S-a
sfîrșit și vacanța și am întîlnit din nou privirile ipocrite și să rutul mincinos al unor
fete. Poate tu, Nicușor, simțeai ca și mine sau, mai bine zis, erai în inima mea și mă
pricepeai mai bine decît toate.

EU: .........în anul I dormea cu Mă rioara în pat, chinuită pt. că amîndouă sînt mari..........
Mi-a plă cut la ea încrederea pe care o are în ea și în omul pe care știe să -l iubească și
pe care știe cum să -l determine s-o prețuiască .............Cîte poate face dragostea am
vă zut de la această fată care știe ce vrea, știe ce să ceară de la viață ..........E greu să -ți
înfrunți pă rinții, e greu să le calci cuvîntul, dar se pare că ea știe s-o facă fă ră ca ei să -
și dea seama de acest lucru A trebuit să suporte morala dirigintei care i-a interzis să
mai stea cu Fane Mirea de vorbă în clasă și morala directorului fă cută în plen...........

15) NICOLIȚ A DĂ NĂ NĂ U: Poate ai unele lucruri simple dar bine organizate și cu

model rar întîlnit atră gînd privirile colegelor cînd intri în clasă Ești elevă la ore, cu

,
uniformă , cu codițe împletite, dar alta este eleva din prima bancă , cînd rar își repetă
aceeași coafiură la orele de meditație- meditație pe care o începi ultima și o termini
prima, amuzîndu-te cu Lunica și Viorica............Tră im în internat, trebuie să
respectă m un anumit program, dar ție nu-ți pasă de el. Din anul I te-a atras patul de
după ușă fiind un adă post împotriva învioră rii de dimineață Înveți numai la orele de
meditație- nu pierzi emisiunile de la televizor.
EU: .......singura fată pe care o rețin de la examenul deadmitere și pe care o gă sesc
pecoridorul școlii în acea după masă ploioasă de 14 septembrie cînd, cu tremurul în
tot trupul, pă șesc pe poarta acestui bă trîn liceu. Ea se pare că nu mă mai ține minte
dar eu .... eu n-am uitat fata micuță cu pă r strîns în două codițe îndoite la ureche și
cu niște funde albe f. mari Tot așa am gă sit-o și atunci în prima zi de școală pe
culoarul dinspre cancelarie, care atunci mi se pă rea nefiresc de lung și de mare. La
dormitoare mamele n-au stat decît puțin și atunci am cunoscut-o puțin și pe mama
ei Am dormit amîndouă într-un pat la început, apoi ne-am schimbat.

16) VALI CÎMPEANU: După o zi de carte abia așteptam să vină seara să mai citească
Pușa cîte un fragment din cartea „Educația dintre sexe”,iar Lili Ț imurlea să mai
recite cîteva versuri.........În gară la București îmi amintesc cum ai început să întrebi
ceferiștii în lb.franceză ce mai fac? Sau „Bă i, tataie cînd pleacă trenul ă sta din
București?.............Cît de simpatică erai cînd îl tră geai pe d-l Sitescu de ureche la jocul
acela sau, cînd ală turi de d-lui jucai sîrba sau dansai dans modern! Soldatul Neață de
pe plaja din Sulina a ră mas și va ră mîne în amintirea mea.........Ș tii cînd am ajuns la
Pitești, d-l Sitescu a scos capul pe fereastră și a întrebat: „Tot în Pitești? - tot tîmpit
ești?” Cît de mult ne-am distrat pe seama asta!

EU:.............avea două cozi lungi, lungi și f. groase de care mă minunam aproape în

fiecare zi și mai avea și niște gene lungi și negre ce-i acopereau ochii adumbrindu-i
parcă de mister.............Într-o practică de două să ptă mîni Tă taru îi pusese gînd ră u și
noi mereu încrcam s-o tachină m. Se antrena și ea cu noi și rîdeam să ne pră pă dim.
Era așa frumoasă cînd se îmbră ca în rochia ei de sylon bleumarin și-și lega pă rul în
coamă , că putea să sucească , capul la orice bă iat.

Am fost deseori împreună , ne-am jucat prin iarba verde și mă tă soasă dintre pruni,
odată ea a mers acasă și ne-a adus mîncare. Era așa de frumos cînd am fă cut pră pă d
în pachetul adus de ea și mirosea a fîn, că niciodată n-am să uit ziua aceea..........Nu
puteam să -mi dau seama cum rezista ea și Norica să stea de dimineața de la 7 pînă
seara la 9, tot în uniformă , tot în bancă și tot învă țînd. Adesea era chemată la poartă
de fratele ei Jan „că pitan” cu care eu mereu ziceam că o să mă că să toresc. Ce haz
mare fîceam și pe această chestie!

Ș i-acum să vă citesc ceva cu totul deosebit și inedit (dau citire scrisorii adresată mie
de că tre d-na BUȘ E, după ce a participat la întîlnirea noastră de 20 de ani, care a
impresionat-o într-un mod deosebit) să vedem dacă ghiciți cine e autorul?

DRAGĂ NICUȘ OR( SE ATAȘ EAZĂ POZA SCRISORII)

,
Am strîns cu migală cioburi de gînduri, împă rtă șite la un capă t de drum și am
încercat să le reconstituiesc cu migală și ră bdare, ca un arheolog ce reclă dește un
vas din cioburi strînse de ici de colo. Am fă cut asta pt. că nu vreau să uită m ce
minunat era totul cînd tinerețea ne rîdea prin toți porii și orice lucru de nimic era
prilej de haz și bucurie.Unde au fugit acești ani și de ce unele dintre noi nu vor să -și
mai amintească cu nici un chip de splendoarea lor? !

Dacă vrem să trecem mai ușor prin hă țișul unei vieți care ne-a bulversat pe fiecare
într-un anume fel, dacă vrem să ne înțelegem mai bine copiii și nepoții, dacă vrem să
mai gă sim o fă rîmă de optimism în problemele pe care ni le oferă vrînd, nevrînd,
vîrsta la care ne află m, trebuie să gă sim în adîncul sufletului nostru resurse să ne
refugiem în acest trecut, care a fost atît de minunat și fă ră de griji.

Ș i pt. că „Anii zboară și clipele-nșală ” haideți să stabilim ACUM, ca în fiecare an de-

aici încolo să „STĂ M DE VORBĂ CU TINEREȚ EA”, în ULTIMA SÎMBĂ TĂ A LUNII MAI
în centrul orașului – la fîntîni, sau unde hotă rîm, de comun acord, la ultima întîlnire.
Vom vedea care dintre noi mai pă strează în suflet o umbră de tinerețe. Ca de fiecare
dată , vă mulțumesc pt. îngă duință și ră bdare!

(Iară și, scris, cuvîntul meu)

Pt. că ne-am întors în timp să stă m de vorbă cu tinerețea, deși ne află m la ora
bilanțului după o întreagă carieră , apelez la un coleg de breaslă și zic:
„Mă vă d prin ani copilă pură ,
Cu ochi zglobii, încreză toare,
Dulce minune care jură
Să fie bună -nvă ță toare!
și spun că de-a lungul a 40 de ani, asta am încercat să fac, asta a fost prioritatea mea
nr. 1- să fiu bună învă ță toare. Dacă am reușit asta, o pot oricînd mă rturisi cele 11
serii de elevi pe care i-am pă storit cu iubire timp de cîte 4 ani.

Norocul a fă cut că 9 serii le-am dus de la cls. I la cls. a IV-a și numai prima și ultima
serie de la Mă runței au fost incomplete. Tot norocul mi-a purtat pașii doar la 2 școli:
DRĂ GĂ NEȘ TI 28 de ani-7serii complete, și MĂ RUNȚ EI 13 ani și un semestru- 2serii
complete și 2 incomplete (în 2004 cînd m-am mutat în satul meu natal, am primit cls
aIV-a, iar ultima serie am luat-o de la pregă titoare și o las in cls a IV-a ultimul
semestru) Tot norocul a fă cut ca să locuiesc acolo unde mi-am desfă șurat și
activitatea (la 5min. de școală la Dră gă nești și la 1 km la Mă runței).

,
Norocul a fă cut ca la gradul I să -l am coordonator pe d-l prof. Bă rbulescu Ovidiu( de
la liceul pe care l-am absolvit) și că ruia îi mulțumesc acum pt. modul delicat și plin
de înțelegere cu care m-a inițiat în ale desenului. Toți cei 40 de ani și ceva nu am fost
nimic altceva decît un învă ță tor simplu care și-a concentrat întreaga atenție asupra
elevilor să i, pe care i-a condus cum s-a priceput mai bine pe că ile anevoioase ale
cunoașterii, dă ruindu-le multă iubire și fiindu-le recunoscă toare că m-au ră splă tit
tot cu iubire:

În zori speranțe nesperate, Copiilor lumină vie

Din suflet eu le-am dăruit, Acum la apogeu cinstire!
Mulțimi de flori, o armonie Am fost un meșter în cetate
Din care i-am împărtășit. Și-am înălțat-o cu iubire.

Același lucru l-am fă cut și cu cei 2 copii ai mei pe care, vreau să cred că , i-am crescut
frumos și liber, fă ră să -mi impun punctul meu de vedere. Pe același drum, bă tă torit
deja, voi merge și cu cei 2 nepoți ( fată de la fată și bă iat de la bă iat) sperînd ca la
bă trînețe să primesc iubire și respect și din partea lor.

Acum în prag de pensie, cu copii ajunși pă rinți și cu nepoți de crescut, am avut

curajul să mă apuc de reparații capitale și modifică ri majore la casa pe care am
primit-o de la pă rinți- eu fiind cea mai mică dintre cele 3 surori.

Cu respect și iubire mi-am tratat rudele apropiate sau mai depă rtate, la fel prietenii
și cunoștințele, cu respect și înțelegere am tratat toți oamenii cu care am intrat în
contact și am că utat tot timpul să respect ce ne spunea d-l Ș andru: „Să vă feriți de
judecata omului simplu!”

Casa mi-a fost tot timpul deschisă și primitoare, oricine mi-a că lcat pragul s-a simțit
bine și a revenit iar și iar și acum, cînd tră iesc cu bă iatul și cu nora, povestea se
continuă , cu ea înțelegîndu-mă așa cum mi-am dorit- la fel de bine ca cu soacra mea
(care mi-a fost nu numai o mamă adoptivă , ci și o bună prietenă ).

Tră gînd linie după 60 de ani de experiență acumulată și după 40 de ani de slujire cu
iubire a mă riei sale- ELEVUL- mă pot considera un om împlinit care-a fă cut ceea ce
a trebuit atunci cînd a trebuit și care ar face la fel dacă -ar avea fericirea nesperată de
a mai tră i încă o viață :

Și-acum în clipa nedorită

A despă rțirii de cetate,
Eu vă doresc o viață lungă ,
Ani fericiți și să nă tate!
Mulțumesc!

,
 ÎNTÎLNIREA DE 41 DE ANI

Craiova, ultima sîmbă tă din mai 2017 între orele 10- 12 , în centru la fîntîni.
Prezente 12 colege. Masa la un restaurant cu specific romînesc, vis- a- vis de
Universitate. A durat destul pâ nă am reușit să mâ ncă m deoarece n-am fost istețe să
mergem întâ i să facem comanda la restaurant și abia după aceea să ne-apucă m de
pă lă vră geală . Dar fiecare experiență reprezintă o lecție și din fiecare greșeală înveți
câ te ceva. Așadar, cu masa servită și cu lecția învă țată , ne-am luat la revedere ptr
încă un an. O parte dintre fete au mai trecut pe la Magda (nașa),iar eu am condus pe
Vișă nică și pe sora sa, Sabina pâ nă la magazinul Mercur, unde ne-am adă postit de
ploaia torențială , care ne-a prins pe drum. Câ nd au plecat ele, m-am pornit și eu spre
nașa unde am mai gă sit o parte din colege. Ploaia de vară se oprise.

ÎNTÎLNIREA DE 42 DE ANI
Novaci, 2 iunie 2018, orele 10-13 în pă rculețul din centru.
.ÎNȘ TIINȚ ARE
Sîmbă tă 2018 între orele 10-13 are loc întîlnirea anului V maiestre, promoția 1976,
în parcul din centru orașului Novaci. Relații la 0745368536 Pă purică (Solomon)
Despina. Colege prezente-21. Masa la un restaurant din Novaci –centru.

Ne întâ lnim în centru, cele care au ajuns mai din timp, au mers acasă la PINA și au
venit împreună cu ea. Câ nd ne-am strâ ns am fă cut o poză la monumentul din
centrul Novaciului, după care am descins la un restaurant din apropiere, unde Pina
aranjase să comande fiecare ce dorește. Normal că toată treaba a durat, dar noi am
valorificaat timpul la maxim, depă nâ nd povești de viață , pe grupuri, că altfel nu se
putea.

După terminarea mesei oficiale, am condus fetele care-au plecat, iar cele doritoare
am ră mas să dormim la Pina, cu gâ ndul ca a II-a zi să ne pornim că tre OBÂ RȘ IA
LOTRULUI pe TRANSALPINA pâ nă la o stâ nă unde să poposim și să servim masa
(Pina aranjase totul), dar proiectul a că zut din cauza unor referințe nu tocmai
favorabile referitoare la pericolul de pe traseu (nașu fiind capul ră ută ților, la care au
mai subscris și alții). Așa că ,cu sentimentul unei neîmpliniri, ne-am luat ră mas bun
de la ospitalierele noastre gazde și ne-am pornit că tre casele noastre. Noroc cu
vremea care a fost superbă .

,
 ÎNTÂ LNIREA DE 43 DE ANI
JUD OLT( CARACAL, OSICA MARE, BRÂ NCOVENI SLATINA, MĂ RUNȚ EI,
DRĂ GĂ NEȘ TI-OLT STOICĂ NEȘ TI)

Am conceput această întâ lnire ca pe un scurt periplu (circuit) pe la câ teva colege din
Olt. Așa că ne-am intâ lnit la ora 10 în față la hotelul Romula, la intrarea în parcul
orașului. Ne strâ ngem și facem o scurtă plimbare prin parc. E o zi frumoasă și multă
animație ptr că este ziua de 1IUNIE-ZIUA COPILULUI. Ne îmbarcă m în mașini și
pornim spre Slatina cu 3 staționă ri. Prima este cu o mică abatere spre stâ nga
drumului principal, spre a ajunge acasă la Nicolița Jilavu fostă Dă nă nă u unde vom
servi cafeaua și alte marafeturi. Nu ne permitem să ne lungim prea mult deoarece
pâ nă -n 12 trbuie să ajungem la MÂ NĂ STI REA BRÂ NCOVENI, după a că rei vizitare
poposim la Nina Militaru (Ciobanu) ptr a servi prâ nzul. Ziua este superbă primirile
de înaltă ținută . După ce le vizită m gospodă riile și le cunoaștem familiile, putem să
mergem mai departe, spre noua țintă - Slatina, unde viețuiesc 2 colege- Ionica
Predescu(Stana) și Adi Negrescu în al că rei apartament ne prezentă m ptr a cere
imperios desertul, care s-a dovedit delicios ca și stă pîna. Ionica n-a venit nici mă car
să ne vedem după 43 de ani de la absolvire. Ș i ce fată delicată și sensibilă era!....Deci
în capitala jud Olt, declară m un obiectiv neatins. Pă cat!

După o scurtă siestă și alcă tuirea unei coloane de mașini cu numere de MH, GJ DJ și
OT ne îndreptă m spre Mă runței pe drumul județean Slatina Dră gă nești. După mai
multe ră tă ciri de mașini ajungem și la mine- Tinca Maria (Petcu) zis Nicușor. Ne
tragem puțin sufletul, ne ră corim cu umbră deasă , apă rece și o înghețată și o luă m
iară și din loc. Pe același drum județean ajungem la MUZEUL CÎMPIEI BOIANULUI din
Dră gă nești Olt, unde nu vizită m decâ t satul preistoric, nu atâ t din lipsă de timp câ t
ptr nerespectarea cuvâ ntului dat de că tre un angajat al muzeului. Iară și o bilă
neagră .

După niște așteptă ri de alți ră tă ciți ajungem, în sfâ rșit, la Restaurantul Terlizzi din
Stoică nești. Aici, într-o atmosferă intimă servim masa pe care o comandasem
telefonic, cu cîteva ore înainte, spre a scurta timpul de așteptare. Încurcă tura s-a
produs și la ciorba de burtă și la friptură la aceeași familie care s-a supă rat foc, nu
numai pe cei de la restaurant ci și pe organizator, ba chiar și pe județul nostru, ptr
că la întoarcere, aceeași familie, a mai primit și o amendă cu suspendarea temporară
a carnetului. Dar toate aceste peripeții au devenit subiect amuzant în discuțiile ce s-
au prelungit pâ nă după miezul nopții la mine acasă . Ș i mai mult au durat discuțiile
fetelor care-au dormit împreună în condiții de internat( Adi, Bă rdă nică , Pîrvuleasca
și eu.

A doua zi, după micul dejun, temerarii s-au grupat în mașini și și-au luat zborul,
promițâ nd ca urmă toarea vedere să fie la BAIA DE ARAMĂ în Gorj, tot în ultima
sâ mbă tă din mai.

,
ÎNTÂ LNIREA DE 44 DE ANI DIN 2020 de la Baia de Aramă din GORJ nu s-a mai ținut
din cauza pandemiei de covid. Se reprogramează ptr 2021 dacă se va putea.

1O CTOMBRIE 2020 MOARE DNA DIRIGINTĂ OARU ELISABETA

Mă sună Milica Stă nculescu vineri seara pe 2 oct, că nd mă aflam la Caracal de ziua lui
Spiru. Eu sun fetele și Vali Cîmpeanu ră mă ne să dea un anunț la ziarul din Craiova și
să ne reprezinte la înmormâ ntare.(din cauza pandemiei dar și a altor motive, ea
merge în numele tuturor celor 36 de la maiestre.)

A II-a zi, sâ mbă tă , gă sește sediul ziarului închis și amâ nă publicarea anunțului ptr
luni 4 X 2020, dar duce o coroană din partea clasei și vorbește cu dl Bă rbulescu(prof
de desen), cu soția acestuia și cu Gabi(bă iatul dnei dirigintă ).

Iată ce sugeram să cuprindă anunțul—Cerul și-a deschis azi larg porțile ptr un OM și
un DASCĂ L înnobilat cu iubire și HAR.

Cu infinită recunoștință și dragoste vă aureolează gâ ndurile celor 36 de maiestre-

promoția 1976 ptr care ați fost diriginta lor nepereche.
DUMNEZEU SĂ VĂ BINECUVÂ NTEZE! VM

Sau

La început de octombrie UNIVERSUL s-a îmbogă țit cu încă o stea(OLARU

ELISABETA.) Plutiți că tre ceruri purtată de 36 de gâ nduri pioase de recunoștință și
infinită dragoste ptr diriginta lor nepereche!-------înv maiestre 1976

Amâ narea a prins bine ptr că textul final a sunat așa-------

Dacă ar fi posibil ca oamenii care sculptează suflete, să tră iască pe mă sura iubirii și a
respectului celor din jur, dna dirigintă OLARU ELISABETA ar fi fost nemuritoare.
Vă mulțumim ptr tot, dna sufletului nostru!
Înv maiestre promoția 1976

,
 CUVÎNTĂ RI, CUVINTE

De-a lungul unei cariere didactice de 42 de ani fă ră un semestru am avut parte de tot
felul de evenimente care au înfrumusețat viața și activitatea celor 2 colective de
cadre didactice( Dră gă nești Olt-28de ani și Mă runței-14 ani fă ră un semestru) din
care am avut onoarea și deosebita plă cere să fac parte. Mulțumesc din toată inima
tuturor acelora care au influențat în bine continua mea formare ca dască l( dlui
Dră goi ptr exigența cu care îmi verifica planurile de lecție în cei 3 ani pâ nă la
definitivat, dlui Deloreanu ptr diplomația de a conduce destinele școlii și ale
slujitorilor ei, colegelor Sîia, Ciolacu,Biboiu Vlă ducu, Manea ,Mihalache, Florea)de la
care am avut multe de învă țat în primii mei pași în carieră . Că lduros și cu adâ ncă
plecă ciune vreau să mulțumesc, dar și să mă scuz în fața talentatelor doamne
Croitoru,Stoenică și P opescu(profesoara de româ nă de la liceu) de la care am „furat
”multe idei care se regă sesc din câ nd în câ nd în ceea ce am scris. Ptr ideile minunate
și gâ ndurile frumoase, mii de mulțumiri. Aceleași mulțumiri și ptr doamna sufletului
meu,dna Safta, care m-a fericit cu prietenia de-o viață .

Toate aceste evenimente, le-am tră it conectați la înaltă tensiune, fă câ nd din ele
adevă rate să rbă tori de suflet.

8-XII-1994
PENSIONAREA DLOR SÎIA VALERICA ȘI CIOLACU ANA
Gă sesc acum ca și-atunci-septembrie 1976- două personalită ți distincte, conturate
précis și total diferite, care se îmbină perfect în activitatea la catedră - dna Ciolacu și
dna Sîia. Două emisfere care, unite, muncesc umă r la umă r, neobosit pâ nă în ultima
zi de activitate. Din nici un ungher al sufletului nu ră zbate la suprafață oboseala
atâ tor și atâ tor anipetrecuți la catedră , din nici o cută de la ochi nu se poate observa
că elanul primilor ani a ră mas pră fuit în așteptarea celor tineri, care să -l șteargă și
să -l preia ca ștafetă , nici un fir de pă r alb apă rut pe la tâ mple sau pe aiurea nu strigă
rebel că anumite activită ți trebuie preluate de pe umerii încă rcați de ani de că tre cei
tineri, nici trupul și nici sufletul nu vor să ne dea de veste cum că pensionarea bate la
ușă , spunâ nd nemiloasă că cei care-au trudit neobosit atâ ția ani, trebuie să -și ia
zborul cu aripile nefrâ nte încă , ptr a lă sa cuibul fertil generațiilor pe care le-au
pregă tit.

Cine poate striga fă ră milă că gongul despă rțirii a sunat, cine are inima de piatră să
rupă punțile sufletești care s-au creat aici între atâ tea diferențe de vâ rstă , cine poate
preciza că timpul unora a trecut și că un nou timp bate la porțile școlii noastre?
Nimeni! Ș i acelui nimeni eu i-aș spune că noi toți, cei aici prezenți și mulți alții
neprezenți, strigă m peste timp ptr doamnele și colegele noastre-OPRIȚ I-VĂ ÎN LOC,
ANI NEBUNI!.......

,
 DNA SÎIA 8 –XII-1994

Rezervată și tă cută , așteaptă cu ră bdare. Nimic nu sare în ochi, nici un fel de remarcă
la prima vedere, modestia stă în colțul ei și-și vede mai departe, cu seriozitate, de
treabă . Timpul își învâ rtește neobosit roata, calită țile celui insignificant ies ca uleiul
la suprafață , diamantul scâ nteie chiar atunci câ nd invidia încearcă să -l acopere cu
noroi.Nu dă dacă nu ise cere,se oferă numaicâ nd este sigură că va fi primită cu suflet
deschis, se aliniază fă ră să se implice, arde mocnit fă ră a lă sa să i se vadă flacă ra,
iubește și respectă fă ră a bate toba, ascultă și se îndreaptă fă ră a se revolta. O apă
domoală ce curge lin,chiar și câ nd cursul are sinuozită ți, un vâ nt care adie fă ră a
încurca pe nimeni, o umbră odihnitoare care primește cu îngă duință pe cel oboist, o
adiere de aripă pe unobraz îmbujorat- aceasta este dna SÎIA.

Ce se întâ mplă câ nd plouă mult și apa devine viitură ,câ nd vâ ntul se transform în
uragan,câ nd cineva jignește fă ră a avea dreptate și a fi obiectiv? Acest lucru ni-l
poate spune numai dl Enache. Dar cine nu știe că ,după furtuni ale sufletului ca și
după cele ale naturii, învie flori care se credeau uscate?

Câ nd am început s-o mai cunosc mi-am dat seama de adevă rul vorbelor acestea-
câ nd un om ți se pare aspru, gâ ndește-te totdeauna că o cetate întă rită nu e
totdeauna o cetate dușmană - și am început,puțin câ te puțin, să -I descopă r ,una câ te
una, nenumă rate calită ți.

Un exemplu de dască l care și-a fă cut datoria cu dă ruire și iubire, care a înțeles
perfect-că nu poți lucra fierul pâ nă nu l-ai încă lzit și sufletul omului tot așa de puțin-
un om între oameni și un coleg între colegi, care a știut- că atunci câ nd lauzi nu dai
nimic, recunoști.

DNA CIOLACU 8- XII-1994

Nu poți să nu te gâ ndești, privind-o, că pe drept cuvâ nt s-a spus că odinioară era cea
mai frumoasă femeie din micul nostru oraș. Un vulcan care clocotește pâ nă -n ultima
clipă , o apă învolburată care te cuprinde în curentul ei și te poartă unde-i este voia, o
pă dure care, din tâ nă ră precum este/ tot mereu întinerește,/ o pasă re Pheonix care
renaște din propria-i cenușă , un buletin de știri local ptr microgrupul învă ță torilor
din școala noastră , o carte de informații prețioase ptr cel ce are nevoie, un mă r de
lâ ngă drum și fă ră gard care invită pe drumeț să ia fă ră sfiială că nu va da la nimeni
socoteală .

O personalitate care se impune, conducâ ndu-te fă ră să știi, obligâ ndu-te fă ră să -ți dai
seama, dominâ ndu-te fă ră să te simți ofensat, că ci așa cum ar spune Nicolae Iorga-
Meșteșugul cel mai mare e să îndrepți pe cineva fă ră să -I spui, ba chiar fă ră să știe că
a greșit- și acest meșteșug, dus pâ nă la artă , este deținut de colega noastră , DNA
CIOLACU.

,
 COLEGELOR MELE , CU TOATĂ DRAGOSTEA
-azi 8 –XII-1994-

DOINA Ș ERBAN
(ptr inspecția de gradul I din 9-XII- 1994)

Ptr că nu de mult cineva mi-a spus o maximă care sună cam așa- scrie ce vezi, dar
vezi ce scrii- eu încerc să mă conformez, modificâ nd puțin ce s-a spus și zicâ nd- scrie
ce gâ ndești, dar vezi ce-ai scris- și ce-amgâ ndit într-un moment de liniște
sufletească , va trebui să revă d într-un moment deosebit de emoție, deci permiteți-mi
să citesc.

Colega noastră s-a impus din primul an al sosirii ei la această școală prin seriozitate,
respect față de întregul colectiv și cumințenie.S-a aliniat perfect la cerințele de
ordine interioară abordate de colectivul nostruși nicicâ nd n-a pus problem de
adaptare. Nu a abordat în activitatea la clasă și în relațiile cu noi , niciurcușuri
amețitoare,nici coborâ șuri periculoase. S-a menținut în râ ndul celor care doresc să
facă treabă bună ca dască li și s-s aplecat cu înțelegere și calm asupra elevilor din
colectivele pe care le-a condus.

Câ nd o vă d, mai mult rezervată decît comunicativă ,mai mult sobră decâ t exuberant,
mai mult calmă , blâ ndă și iubitoare decâ t zbuciumată și tracasată , nu pot să nu mă
gâ ndesc la dl Trandafir.

Ea este una din fetele pe care ți-ai dori-o, cu toată dragostea, drept camarad. Eu nu-I
pot ura decâ t să ră mâ nă în acest colectiv pâ nă la anii de pensie.
,
DORINA GRIGORIE-ptr inspecția de gradul I-11 VI-1995-

O mare furtunoasă și o apă veșnic învolburată - aceasta e Dorina. Un suflet minunat

ascuns într-un înveliș irascibil. Cei care au timpul și ră bdarea necesară ptr a
îndepă rta acest înveliș tensionat, repezit și nervos la prima vedere, vor descoperi un
suflet bun ca pâ inea caldă ,gata oricâ nd de dă ruire totală , să ritor ptr oricine cere un
sprijin, gata oricâ nd ptr un gest deosebit.

Ea este persoana pe lâ ngă care evenimentele, oricâ t de mă runte ar fi, nu pot trece ca
moment nesemnificative, nu poate sta la o parte pasivă câ nd ceilalți se implică , ea nu
poate fi decâ t în miezul vîrtejului, consumâ ndu-se pe sine și arzâ nd cu flacă ră vie ptr
o cauză , sau un moment deosebit.

Nu uită niciodată momentele importante din viața celor cu care intră în contact,
zilele noastr de naștere sunt înregistrate de mintea ei ca-ntr-un computer, gata
oricâ nd să pună umă rul unde este greu, să tea jute câ nd simte că ai nevoie, oferindu-
se.

,
Nu-I place nedreptatea și prefă că toria, se revolt și ia atitudine, imediat spunâ nd
verde-n față ceea ce gâ ndește. Ete într-o continuă zbatere, evenimentele, fie ele mai
mari sau mai mici, mai importante sau mai puțin importante, sunt tră ite cu
intensitate, un mare zbucium se simte la suprafață și atunci nu este calm nici în
profunzime, știe să -și apere un punct de vedere,dar poate fi și obiectivă în aprecieri,
este atentă și gata oricâ nd să -și îndrepte o greșeală .

Ș i pe lâ ngă toate acestea, face cele mai minunate icre din tot Dră gă neștiul.

Dacă ar fi să îi gă sesc o maximă care să i se potrivească precum o mâ nușă , l-aș cit

ape Iorga care spune-În adâ ncul tă cut al sufletului zace aurul, cine-l are nuți-l dă
numai fiindcă a-I trecut nepă să tor pe lâ ngă dâ nsul.-

CIOROIANU SANDA

ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA VORBIRII ELEVILOR

(lucrare metodico-științifică ptr gradul I- 27 feb 1998)

Dacă colega mea a urmă rit în linii generale conținutul lucră rii, eu am considerat că
este util, ptr mine ca și ptr celelalte colege,să creionez, în mare, aspect din capitolul
IV, acesta fiind capitolul de fond al lucră rii, cel care ne poate îmbogă ți și nouă
modalită țile de abordare a activită ții la catedră .

“Jocul este o formă de activitate umană prezentă pe tot parcursul vieții în forme care
se modifică odată cu vâ rsta, izvorul jocului aflâ ndu-se înexcesivul activism al
organismului.”

Ce valențe formative are jocul în formarea elevului, nu e cazul să mai reiau, aș vrea
să subliniez, numai, că mult mai rapid se realizează obiectivele educative prin
intermediul jocului, decâ t ca o obligație școlară .Capacitatea de exprimare a elevilor
se cultivă în toate împrejură rile activită ții școlare și extrașcolare, dar această sarcină
se realizează planificat, dirijat și preponderent în cadrul orelor de dezvoltarea
vorbirii, înlocuit cu termenul de comunicare din 1996.

Nu insist prea mult asupra semnificației celor doi termeni, primul implicâ nd mai
mult activitatea elevului ca obiect al acțiunii educative, al doilea realizâ nd
conexiunea inversă elev- educator, elevul transformâ ndu-se din obiect în subiect
care participă activ la activitatea de învă țare și,deci, la propria formare...........................

M-am oprit asupra acestei pă rți din lucrare ptr că , se știe că o lucrare încununează
experiența la catedră a unui dască l, el punâ nd în ea o fă râ mă de suflet și, ca să
ră mâ nă vie câ t mai mult timp, este nevoie să fie folosită câ t mai des de cei care
doresc să -și îmbogă țească permanent activitatea și munca, nu tocmai ușoară , de la
catedră .

,
Ptr faptul că s-au ivit niște animozită ți între candidat și președinte(cuscrul dnei
Turbatu), acesta ne-a cerut să vorbim strict despre lucrare nu și despre candidat.
După ce am reușit să detensionez atmosfera, încercâ nd să ating puțin coarda
sensibilă a dlui prof universitar, am mai prins puțin curaj și ne-am desfă șurat
activitatea ca și alte dă ți.

SĂ NDICA
27- II-1998

Câ nd ați coordonat elaborarea lucră rii de față , ați reușit să descoperiți o mică parte
din laturile personalită ții colegei noastre ,care se manifestă în atâ tea și-atâ tea fațete,
diferite de la o situație la alta.

Ca să plecați cu o imagine îmbogă țită și mai puțin șifonată a celei pe care ați asistat-o
într-o situație excepțională , cum consider eu inspecția de gradul I, grad ce se dă o
dată în viață , cred că nu veți refuza să mai aflați câ te ceva și de la cele care-i suntem
colege.

O parte dintre noi am gă sit la repartiție, o elevă ambițioasă din ciclul

primar(Să ndica), care a urmat, în multe privințe , exemplul lunei învă ță toare
exigente și tot pe-atâ t de ambițioase-Ciolacu Ana.

Au trecut ani cu reușită la un liceu de prestigiu, cum este considerat liceul

pedagogic, și cu repartiție tot la o școală de prestigi, școala unde a fost elevă ,
repartiție obținută în urma unor rezultate foarte bune și la liceu, după câ t se pare.

Deci, dintr-o elevă silitoare a școlii noastre, ea ne-a devenit colegă . Destul de rapid s-
a integrat în colectiv și ne-a tratat, pe marea parte dintre noi, ca egale(fă ră a-și cere
însă permisiunea), lucru care ne-a fă cut să ne simțim și noi cu câ țiva ani buni mai
tinere.

A ră mas de-a lungul anilor aceeași ambițioasă , care a muncit cu seriozitate, dovadă
nota de la gradul II, dar și dorința atâ tor pă rinți de a o avea ca învă ță toare a
odraslelor lor.

La clasă și-a pă strat tonul cald și apropiat, fă ră stridențe, fă ră izbucniri, la care am

fost obligate să asistă m, uneori, dincolo de ușa clasei.

PTR DNA STOENICĂ

(CUVÂ NTUL DNEI CROITORU LA CERCUL PEDAGOGIC DE LA DĂ NEASA 15-V-1996)

Deschidem uneori cu sufletul

O carte- cartea vieții
Ș i spunem trist-neiertă tor e timpul!
Amestecă într-un vâ rtej

,
Umbrele serii cu-ale dimineții.

Există în viață momente câ nd simțirile depă șesc cu mult cuvintele- câ nd bucuria,

tristețea, nostalgia, emoția- toate la un loc, deschid drum lacrimilor oricui. Ptr că
oricine este supus poruncii implacabile a timpului.

Astă zi, putem spune, colega noastră a ajuns la un capă t de drum, al unui drum cu
multe obstacole dar și cu multe împliniri.
Locul unde și-a desfă șurat munca de-o viață - CATEDRA- locul unde fiecare elev a
adus mă car o floare, locul unde a rostit sute de nume de copii, locul unde s-a deschis
de atâ tea ori abecedarul și unde florile-și împră știau parfumul.
CATEDRA-acest cuvâ nt stâ lcit de atâ ția copii- ră mâ ne în amintire, nu ca un obiect de
lemn, ci ca o cetate împrejmuită veșnic de izvoarele învă ță turii. E locul unde stă
DOAMNA, locul dorit de toți copii, mai ales , în jocul de-a școala. Din izvoarele fă ră
sfâ rșit ale învă ță turii, dna învă ță toare a picurat clipă de clipă , puțin câ te puțin, în
mintea și sufletul atâ tor generații.
Câ tă mâ ndrie simte uneori și câ t de mult se poate umple o inimă umană atunci câ nd
pe stradă , la școală , în piață , zâ mbetul dnei se întretaie cu zâ mbetul recunoscă tor al
multor foști elevi, ajunși astă zi oameni mari cu fel de fel de meserii. Ș i-n fiecare
meserie,câ tuși de puțin, se regă sește și pe sine... Ptr că la atâ tea clă diri de învă ță tură
începutul, temelia îi poate aparține.
Cu fiecare generație ați întinerit iar timpul a trecut fă ră să -l simțiți. Dar cine ați fost
dvs?

Ați fost o Luchi sau un Coretti, care la râ ndul dvs ați avut o doamnă sau un domn pe
care l-ați iubit și l-ați considerat model ajungâ nd o dă scă liță iubită de să teni și
admirată de copii-Ce mâ ini frumoase are domnișoara!-.....

Ați fost zeci de ani-MEDICUL- care alină durerile c-o mâ ngâ iere,cu un zâ mbet sau cu
o notă de 10.Ați fost-JUDECĂ TORUL-care ați judecat cu inima și ați pronunțat
sentințe care se termină cu împă că ri, strâ ngeri de mâ nă , promisiuni și angajamente.
În același timp ordinele date de dna au devenit legi ptr că micul școlar le-a apă rat și
nu le-a dat voie pă rinților să le știrbească .

Ați fost permanent- POLIȚ ISTUL- care le-a ocrotit viața și care le-a dirijat mersul
printre propoziții și fraze și i-ați obligat să se oprească corect la intersecții ori la
trecerea de pietoni, semne de circulație sau de punctuație.

De câ te ori n-ați fost-DEPANATORUL-care repară stilourile, le încarcă cu cerneală ,

ascute creioanele, liniază caietele și învelește că rțile? Dar cel mai ades ați fost –
ARTISTUL- care a susținut zilnic 4-5 spectacole pâ nă la epuizare care de care mai
captivant, dar care n-a fost, neapă rat, ră splă tit cu ropote de aplauze, ci asupra lui a
curs o ploaie de întrebă ri, dâ nd interviuri oră de oră , ră spunzâ nd tuturor
întrebă rilor care încep cu- de ce?- Dvs ați semnat oră de oră autografe cu ceneală
roșie pe caiete, ascultâ nd palpitațiile inimilor mici însoțite de oftă ri adâ nci pâ nă la
vederea notei acordate.

,
Ați fost- MAMA ADOPTIVĂ - a 30- 40 de copii pe care timp de 4 ani i-ați fă cut să se
iubească și să se respecte, să se simtă frați. Fiecă rui copil i-ați dă ruit o pă rticică din
sufletul dvs și cu câ t l-ați împră știat mai mult cu atâ t izvorul a devenit mai bogat,
mai proaspă t. De câ te ori n-ați gemut de durere ca o că prioară , câ nd vi s-a citit
compunerea –Bun ră mas, dna învă ță toare?-

Tot dvs ați fost -METEOROLOGUL- care a alungat norii negri abă tuți asupra elevilor
în fața unei probleme grele. Dar i-ați încurajat și i-ați înveselit pe elevi ptr că –
veselia e ca mirosul florilor, ea nu se înalță din sufletele veștede.-

Ș i dacă această profesie a însemnat o pluritate de profesii, n-ați mai fost un om ci un

supraom.

Vibrâ nd de emoție, toate glasurile noastre vă spun în cor LA MULȚ I ANI! Să vă

bucurați că ați ajuns cu să nă tate la momentul câ nd predați condeiul unei alte mâ ini
aflate la început de drum. Să vă odihniți că aveți nevoie, să vă plimbați, fiți, deci,
„omul de la fereastră ”,creșteți-vă nepoții și, câ nd vă este dor de școală , fițibinevenită
printre noi. Ș i vă ură m să vă bucurați de pensie tot atâ ția ani câ t ați lucrat în
învă ță mâ nt!

Stimată dnă , timp de 13 ani drumurile noastre au fost paralele. La orizont,uneori, au

apă rut și furtuni, dar..... după o lungă tă cere, eu am fost cea care am fă cut primul pas
spre împă care. M-am bucurat că ați acceptat să câ ntă m pe aceeași coardă . Am
îndră znit,uneori, și v-am cerut ajutorul ca unei mame. Timpul a șters cu buretele tot
ce a fost ră u și astă zi ră mâ nem cu amintirea unui om corect, punctual, omul datoriei
împlinite pâ nă -n ultima clipă .

DIN PARTEA CELORLALTE CADRE, TOT DE LA ȘCOALA GENERALĂ 1 DIN

DRĂ GĂ NEȘ TI, VOI CITI EU. AZI 15 V 1996 ÎN CADRUL CERCULUI PEDAGOGIC DE LA

Ș COALA GENERALĂ NR 2 DRĂ GĂ NEȘ TI OLT

Aș vrea să spun cu vocea caldă -a verii

Un câ ntec lin de albi salcâ mi în floare,
Cuvinte dulci precum lumina mierii,
Un zâ mbet-dar în zi de să rbă toare.

Ș i cum azi ptr toți, dar mai ales ptr unii dintre noi este o să rbă toare plină de aduceri
aminte, permiteți-mi ca, în numele colegilor de cerc, să vă ră scolesc puțin aceste
amintiri cu câ teva cuvinte-

,
Câ t de mult așteaptă copilul să devină adolescent,câ t de mult acesta să devină tâ nă r
să se înfioare de adierea iubirii, câ t așteaptă tâ nă rul să devină independent, să se
așeze la casa lui și să -și întemeieze o familie, aproape fiecare dintre noi o știe.

Ce nu se știe dacă toți vom afla, este câ t de greu este momentul câ nd te desparți de
un colectiv cu care-ai împă rțit și bune și rele an de an, zi după zi și clipă de clipă , câ t
de greu să -ți iei ră mas bun de la micii școlari cu suflete candide și sincere care te-au
fă cut să te simți,de-a lungul anilor, râ nd pe râ nd-
-UN AN BISECT PERPETUU ce-și să rbă torește primenirea cu noi generații de elevi
din 4 în 4 ani,
-O LIVADĂ DE POMI FRUCTIFERI care are vlă stare abia înmugurite de cls I, pomi în
floare din cea de-a II-a, fructe în pâ rg a anului urmă tor, și, în sfâ rșit, o izbucnire de
rod în cel de-al IV-lea an,
UN IMPECABIL INSTRUMENTIST care știe să facă să vibreze toate clapele și corzile
sufletului elevilor să i,
UN DESTOINIC ARHITECT ce clă dește cu migală și ră bdare, că ră midă cu că ră midă
un eșafodaj solid ptr omul adevă rat de mâ ine.

Elevii dvs au fost cei care v-au fă cut să vă simțiți cu sufletul mereu tâ nă r, ei cei care
v-au ajutat să treceți prin viață atâ t de frumos. Nu uitați că dvs veți ră mâ ne un
buchet în care se ră sfrâ ng toate caracterele pe care le-ați modelat, că să mâ nța pe
care ați semă nat-o de-a lungul anilor a că zut în brazdă fertilă și că , în oricare din cele
4 ză ri v-ați îndrepta pașii sau privirile se gă sește cineva care să vă mulțumească ptr
truda și efortul de a-l face să țină creionul în mâ nă .
Dvs sunteți cei ce veți ră mâ ne candelă vie într-un ungher ascuns al sufletului
fiecă rui copil așa cum spunea Carianopol-

Dar este-nă lță tor trecă nd

Să pleci din lume luminâ nd,
Câ nd ai ajuns la că pă tâ i
Să pleci și totuși să ră mâ i.

Chiar dacă de-acum încolo-

În orice zi în pă r va ninge-ntruna
O fulguială care vă albește
Ș i nici o vară câ t ar fi de lungă
Ză pada asta nu o mai topește,/ să nu uitați că azi, în zi de ultim cerc, noi toți cei de
față , cunoscuți și necunoscuți vă dorim doar atâ t- să fiți în formă încă mulți ani de
acum încolo ptr a putea ră spunde prezent câ nd vom apela să ne țineți locul la
catedră .
SĂ NĂ TATE! și
LA MULȚ I ANI!
(totul atunci se fă cea cu mult suflet și dă ruire, se ținea o evidență clară a celor care
se vor pensiona în acel an și, pe lâ ngă darul de suflet, se fă cea și un dar material spre
neuitare a momentului. Cu timpul aceste obiceiuri au dispă rut. Pă cat!)

,
De la mine, cu toată dragostea, îi ofer azi 10-VI-1996 ora 18 dnei STOENICĂ STELA
la pensionare un

PAȘ APORT DE TRECERE CĂ TRE VÂ RSTA A III-A

Dacă aș că uta cuvintele magice care să vă deschidă calea că tre drumurile viitoare,
acestea ar fi ale lui Arghezi-
Să geata ce-o aruncă înțeleptul
În suflete, își face drum de-a dreptul.
Prinde-o din zbor, ochită că tre noi,
Ș i-aruncă -i-o, pe fulger să geata înapoi.

Numai cine n-a încercat s-o descopere și s-o cunoască nu și-a dat seama că n-a trecut
nimic care să nu fie luat în vâ rf de peniță de că tre dna Stoenică .

Care dintre noi s-ar putea lă uda că a biruit-o, fă ră să -și tocească nervii și să -și
macine ră bdarea, pe dna Matei? Numai dna Stoenică ! Ș i ce satisfacție indirectă
simțeam câ nd vedeam capitulare totală , numai ptr că logica tă ioasă și memoria
extraordinară au venit tot timpul să se alieze cu calmul și ironia fină care v-au
caracterizat! Ș i eu am capitulat, aproape din start, în fața dvs și nu numai la capitolul
bancuri și glume. Am încetat de mult să cred că atunci câ nd voi fi de serviciu, voi
reuși să ajung la școală înaintea dvs, să cred că voi putea prezenta, la o ședință
anostă , un material care să facă să vibreze și cea mai insensibilă inmă , așa cum
reușeați dvs de fiecare dată . Cu mina cea mai serioasă și ingenuă spuneați cele mai
haioase glume care stâ rneau râ sul tuturor, putâ nd a fi rostite fă ră să vă smulgă
mă car un zâ mbet de pe chip.

Aveți vâ rful limbii muiat în ustură tura vorbelor de duh și gura poleită cu glume
care ,de multe ori fac haz de propriul necaz. Că ci numai înțelepții sunt capabili să
îndrepte acul glumelor spre propria persoană . Altfel, rezervată și un bun auditoriu
care nu scapă nimic din ceea ce ascultă , un spirit de observație ascuțit și un om
certat cu nedreptatea și minciuna, un curajos care spune omului verde-n față câ nd
ceva scâ rțâ ie și care vine tot timpul cu argumente prea solide ptr a-și susține
afirmațiile, ca să mai poată fi contrazisă .

Cu trudă și cu infinită ră bdare a trecut prin mă nă și prin suflet nenumă rate generații
de elevi care-i sunt recunoscă tori și azi ptr migala și ră bdarea cu care-a reușit să le
lumineze că ră rile, uneori atâ t de anevoioase și întunecate ale spiritului. Că ci –ce
deosebește diamantul de că rbune? Nu că primește mai multă lumină , ci că trimite
mai multă înapoi.- În munca aceasta migă loasă , pe care a desfă șurat-o la catedră , și-a
dat seama că - în pregă tirea sufletelor omenești potopul rupe și îneacă , pe câ nd
numai ploaia mică și ră bdă toare aduce, fă ră îndoială , roade.- Ș i, cu pași mici dar
siguri, a reușit să facă lumină acolo unde poate nici una dintre noi n-ar fi reușit. Ș i ce
roade minunate ați cules!

,
Câ nd eu mă nă șteam dvs vă întindeați larg aripile că tre viața pe propria ră spundere.
Ați trecut prin viață muncind, iubind și sancționâ nd doar cu vorbe. Ați crescut, ați
trudit și ați ajuns la vâ rsta a III-a, știind să îmbă trâ niți frumos.

Ptr trudă și ră bdare, ptr ironie și iertare, ptr sensibilitate și veselie, ptr prezența la
școală înaintea tuturor, ptr tot ce-ați fost ptr noi și ptr toate câ te ați fă cut ptr școală ,
colectivul de cadre al școlii din Dră gă nești,azi, în zi de ultim consiliu profesoral din
anul 1996 , vă mulțumește!
Să vă bucurați
de ani mulți și frumoși
în vâ rsta a III-a!

12 VI 1998 PENSIONARE DL SAFTA C-TIN CANTINA LICEULUI DRĂ GĂ NEȘ TI

PENSIONARE DNA TURBATU LUIZA

(8 VI 2000- cantina Liceului Dră gă nești Olt, după amiază )

Roata timpului se învâ rte de-o veșnicie, neobosită și noi adună m clipele în ore, orele
în zile și să ptă mâ ni care se gră mă desc în trimestre și vacanțe, în ani și decenii, ce
zboară pe negâ ndite ca fâ lfâ irile de aripi, bă tâ ndu-ne în poarta sufletului cu bucurii
și tristeți, cu împliniri și eșecuri, cu bune și rele deopotrivă .

În lupta cu timpul, el este cel care întotdeauna învinge. Ca recompensă primim în dar
amintirile pe care le luă m cu noi, transformâ ndu-le în comori ale sufletului.

Vine o vreme, însă , câ nd am vrea ca timpul să -și domolească pașii, clipele să fie
oprite și strgă m a neputere din adâ ncul sufletului- opriți-vă în loc, ani nebuni!-
Dar ei își vă d necontenit de cale și clopoțelul, care a marcat atâ tea pauze și atâ tea
ore de curs, ptr noi sună o ultimă oară . De-acum timpul capă tă o altă dimensiune,
viața noastră face o ultimă cotitură și ritmul alert în care trebuia să le facem toate, îl
punem pe umerii celor care preiau ștafeta în a modela oameni.

Vine vremea câ nd ne invadează întrebă rile-

Am fă cut mult, am fă cut puțin?

Am dă ruit tot ce aveam de dă ruit?

,
Am dră muit cum se cuvine talentul, iubirea și munca?
Am trudit cu folos sau ba?
Am biruit obstacolele vieții sau le-am ocolit?
Am tră it intens fiecare clipă sau am lă sat timpul să -și facă datoria și să -și pună
amprenta asupra noastră ?

La aceste întrebă ri, dna noastră cu ochii ca albă strelele, vocea caldă și calmă și pă rul
aureolă de sfâ nt,ar putea ră spunde-

Tră im cum suntem doar o dată ,

O dată dă m din ani scâ ntei,
Suntem numai o dată tineri,
O dată feți frumoși și zei.

Iubim adevă rat o dată

Oricâ te noi iubiri ar fi,
Tră im o dată , doar o dată ,
Murim în fiecare zi.

Cei care-o cunoaștem pe dna, am putea ră spunde ptr dâ nsa la aceste întrebă ri astfel-

De câ nd mereu aleargă după treburi,

Bă tâ nd pă mâ ntul ce-i de cer și vis,
Atâ t că t umblă , doar un an, prin casă ,
Putea, pe jos, s-ajungă la Paris.

Olteancă dâ rză , n-au învins-o încă

Nici viscole, nici grijile, nici greul
Ea a turnat, din muntele-i din suflet,
Un pic de munte și-n adâ ncul meu.

Dacă aș fi unul dintre copiii dnei Turbatu, alte vorbe mi-ar veni în minte și altfel ar
suna ră spunsul meu-
1
Luminoasă mamă am avut,
Cer albastru-amestecat cu lut.
Vorba ei ca flacă ra ardea,
Orice întuneric lumina.
2
Tu, mamă ,ești la fel ca ziua bună ,
Frumoasă cum e ziua de frumoasă .
................
Tu ,mamă , ești la fel ca apa lină
................
Tu, mamă , ești ca o gră dină -n floare

,
Ș i cu aromele copilă riei în suflet, m-ar nă pă di aducerile-aminte-

Pă rul, codru,și-l strâ ngea la spate,

Plin de-ntunecimi și nestemate.
N-am crezut vreodată că , rebel,
O să intre viscolul și-n el.

Ș i-a smuls viața toată ca să cresc

Ș i mi-a dat-o mie s-o tră iesc.
Ce-a avut mai bun în anii ei,
A să dit în mine ca temei.

Dacă aș fi cel care i-a stat ală turi la bine și la ră u de-o viață , aș ră spunde înă lțâ ndu-i
un omagiu-

I se cuvine-acest omagiu simplu

Aceleia cu care-am mers la drum,
Aceleia cu care-am stat ală turi
Ș i-i mai stau ală turea și-acum.

Am mers pe drumul vieții mâ nă -n mâ nă ,

Ne-am ajutat de ne-am fă cut un rost
Ș i inimă , și bucurii, și câ ntec,
Ș i ajutor, și dragoste ne-am fost.

Ea vede azi că nu mai sunt acela

Ce-am fost de mult, prin ani duium
Dar nu mă lasă , mă ajută încă ,
Să nu ră mâ nă singură pe drum.

Va fi tristețe, poate și durere,

Voi fi silit, din ce-a fost să visez
Să uit de multe, dar în amintire
Prin orice-oi trece am să te pă strez.

Ș i ală turi de cei ce azi îi dă ruim o pă rticică din sufletul nostru și eu îi stau ală turi,
urâ ndu-i, ca în lupta cu anii, să biruiască și tinerețea sufletului să învingă greutatea
anilor. Vă așteptă m oricâ nd, cu drag, să ne fiți ală turi.
LA MULȚ I ANI!

Toate acestea au fost citite și apoi înmâ nate dnei sub forma unei că rticele cu 39 de
pagini, câ ți ani a slujit dna Turbatu această instituție nobilă care se cheamă Ș COALĂ .
39de pagini, 39 de ani la catedră , 39 de ani de dă ruire și ardere ptr cei mici.
.
Pe prima pagină este desenat un ceas care indică ora 12 fă ră 10 și unde stă scris-

,
Sunt 15 ale lunii cireșar.
E ora 12 fă ră 10.
Limbile ceasului au încremenit.
Clopoțelul sună ptr ultima oară .
Anul 2000 e scris cu litere de foc.

Pe urmă toarea pagină este desenată o inimă mai mare ,pe al că rei contur se află
atâ tea inimi inegale,câ te colege învă ță toare avea dna atunci(nu mai știu exact câ te
eram).Sub desen scrie-

Multe inimi ală turi de o inimă , azi, bat

Suntem cei ce de la dna la revedere ne-am luat.

Pe a III-a pagină , peste un desen cu o cruce, scrie-

Cruce roșie în calendar-

Înă lțarea Dlui nostru Iisus Cristos.
Înă lțarea sufletelor într-un omagiu
Că tre cea ce astă zi își ia adio de la școală ,
Își ia adio de la colegi.
Cea că reia îi spunem din inimă ,
Să se înalțe mereu în ochii oamenilor și în ochii să i!(urmează ce am scris de la
început).

PENSIONARE DNA SAFTA- 11 VI 2004 - CANTINA LICEULUI

Cadoul de suflet pe care i l-am oferit în deschiderea petrecerii din cantină a fost un
carnețel confecționat de noi .Carnetul ară ta ca 2 inimioare suprapuse pe care stă
scris FLORILE GÂ NDULUI MEU iar pe coperta din spate sunt desenate 4 grupuri a
câ te 4 inimioare așezate sub formă de floare, reprezentâ nd cele 4 clase ale ciclului
primar, fiecare clasă cu câ te 4 serii, mai puțin cls a IV- a care avea, la vremea aceea,
numai 3 serii (4 cls I, 4 cls a II- a, 4 cls a III- a și 3 de cls a IV- a) Pe primele pagini,
fiecare colegă trebuia să -și exprime câ te un gâ nd de despă rțire (nu au fă cut-o toate).

Aș fi vrut să fim colege mereu ! Am nevoie de sfaturile și gâ ndurile dvs bune. Sunteți
ptr mine un MODEL. Dacă s-ar putea da timpul înapoi, atunci.......... mi-aș dori să fiu
eleva dvs.

,
Ră mas bun, dnă dragă ! Să fiți să nă toasă și să depă șiți greută țile vieții cu fruntea sus!
SIMINA

Gâ nduri curate,/Cuvinte-nflă că rate,/Vorbe-naripate,/Din inimă curată /Pentru

inima dvs minunată ,/Pentru clipe minunate,/ Zile fericite,SĂ NĂ TATE!/
Cu drag, DORINA GRIGORE

Cuvintele sunt prea puține ptr a-mi exprima acum sentimentele, însă dragostea și
respectul ptr dvs vor fi aceleași mereu. Să vă fie sufletul însorit și atunci câ nd afară
este nor!
Cu toată afecțiunea, MELANIA

Arta de a tră i este o tactică în care vom fi multă vreme începă tori.(Chevalier de Ben
fllers)
Pentru un nou început VALI SFETCU

Distinsă și plă cută , cu un deosebit simț al depistă rii adevă ratelor valori, veți ocupa
mereu în mintea mea locul gâ ndului frumos. Să aveți, în fiecare zi, multă liniște și
pace în suflet!
Cu sinceră afecțiune, GETA DUDĂ U

Un buchet imens de trandafiri, mult noroc și fie ca DUMNEZEU să vă fie ală turi în tot
ceea ce faceți!
Un sincer La mulți ani! de la cea mai tâ nă ră colegă a dvs, CARMEN STĂ NESCU

Vă vom pă stra cu drag în inimi/Mereu ca pe colega noastră ,/Ne veți zâ mbi și-n
amintire,/ O doamnă -naltă -n bluză -albastră ./
DOINA IOANA Ș ERBAN

Ce este o durere și-o lacrimă ce-nseamnă ,/Cînd tâ nă ra nă dejde la luptă te

îndeamnă ? (P Cerna). Viața se cere prelungită cu înalte speranțe.
Multă să nă tate și La mulți ani! din partea colegei Ș Ă RPESCU TEODORA

Meseria de dască l, pe care noi am îmbră țișat-o, este unică între toate meseriile din
lume. Noi, dască lii, modelă m sufletul copilului uneori după sufletul nostru. Ală turi
de copii ne simțim veșnic tineri, chiar dacă vâ rsta își spune cuvâ ntul. Este greu dar și
frumos în același timp, vă zâ nd cum puiul de om așteaptă de la noi o minune.

Dar povara anilor își spune cuvâ ntul iar noi predă m ștafeta celor tineri care pornesc
pe acest drum.

Vă doresc multă să nă tate în continuare! Cu toată afecțiunea, CARMEN POPA

14 VI 2004

Din partea Ioanei Dră ghiceanu ptr o –DOAMNĂ -

,
Sincera prietenie
Care-n viață -i un tezaur,
Ca dască l de meserie,
Eu o prețuiesc cu AUR.

Un nou început!

Fie ca D-zeu să vă că lă uzească pașii în tot ce veți realiza, cel puțin la fel de bine cum
a fă cut-o pâ nă în prezent.

Ați fost, sunteți și veți fi un -model- demn de urmat.

La mulți ani! ptr un suflet pur! Cu deosebită afecțiune, CAMELIA CĂ LIN

PTR DL SAFTA Am mers pe drumul vieții împreună ,/ Ne-am ajutat de ne-am fă cut
un rost/Ș i inimă și bucurii, și câ ntec/Ș i ajutor și dragoste ne-am fost./
(Noi ne iubim de Virgil Carianopol)

PTR LUMINIȚ A(fata) și ALEXANDRA (nepoata) Pă rinții noștri sunt pă rinți și zei,/Ne
nasc din lutul care-l rup din ei,/ Își iau din trupuri sufletul, și-api,/Cu bucurie și-l
împart cu noi!/ (Pă rinții de Virgil Carianopol)

DECLARAȚ IE DE DRAGOSTE

Azi dimineață m-am sculat

Că ci mi-a bă tut neră bdă tor în geam
Cu degetele sale fragede de ram
Cireșul, care peste noapte-n copt a dat.

El mi-a vestit că azi, într-o zi însorita de cireșar, un om drag tuturor, așteaptă o

cotitură în viața sa. Această cotitură marchează în sufletele tuturor un gol pe care
nimeni și nimic nu-l va mai putea alcă tui aidoma ca înainte.

,
De ani buni de zile, poate dintru început, de câ nd dna Safta și eu asemenea dumneaei
puteam rosti-

Mă vă d prin ani copilă pură ,

Cu ochi zglobii, încreză toare,
Dulce minune care jură
Să fie bună -nvă ță toare, am decis ca, odată cu această radicală schimbare în viața
dnei, să se producă o similară schimbare și în viața mea-mutarea la Mă runței.

Această decizie a fost luată atunci câ nd am simțit că treptat, zi de zi, să ptă mâ nă de

să ptă mâ nă , an de an noi am devenit suflete pereche. Așa a fost să fie! Totul s-a
întâ mplat firesc și-am ră mas două jumă tă ți ale aceleeași sfere timp de 28 de ani de
muncă neobosită , în parteneriat la clase paralele, încâ t azi, pot spune cu mâ ndrie și
nostalgie în același timp-

Noi ne iubim de-aproape-un sfert de secol

Oricâ t a fost de bine sau de greu,
Ați fost lumină ptr mine
Ș i partener, dar și îndrumă torul meu.

Cuvintele se aștern cu greu și acum, conectați toți la înaltă sarcină emoțională ,

lucrurile nu mai curg atâ t de firesc cum s-a întâ mplat în toți acești ani, câ nd nici un
nor, nici o neînțelegere sau animozitate n-a venit să tulbure apele unei prietenii
bazată pe sinceritate totală , pe ajutor și colaborare în toate situațiile problemă .

Ați trudit ală turi de bucherii dvs, fă ră să raportați, o clipă , munca la salariul pe care l
–ați primit și ați ră mas aceeași conștincioasă și harnică pâ nă în zi de pensionare. Ați
semă nat în jurul dvs iubire și ați fost ră splă tită cu iubire-

În zori speranțe nesperate,

Acum la apogeu cinstire.
Ați fost un meșter în cetate
Ș i-ați înă lțat-o cu iubire.

Că așa stau lucrurile a confirmat-o, ani de-a râ ndul, faptul că ați fost întotdeauna pe
locul I în topul preferințelor pă rinților și eu am fost mâ ndră și m-am bucurat din
suflet că un așa om integru și de caracter îmi face cinstea să îmi fie prieten.

Acești elevi, care v-au preferat, au fost aceea care v-au fă cut să vă simțiți permanent
cu sufletul tâ nă r, cei care v-au ajutat să treceți prin viață atâ t de frumos, fă ră să
simțiți trecerea implacabilă a timpului care ne marchează pe toți-

Copiilor lumină vie

În suflete le-ați dă ruit,
Mulțimi de flori, o armonie
Din care i-ați împă rtă șit.

,
Nu uitați că dvs veți ră mâ ne un buchet în care se ră sfrâ ng toate vâ rstele, toate
caracterele pe care le-ați modelat, că să mâ nța pe care ați semă nat-o de-a lungul
anilor a că zut în brazdă fertilă de martie și că , în oricare din cele 4 ză ri v-ați îndrepta
pașii sau privirile, se va gă si cineva care să vă mulțumească ptr trudă și ră bdare, ptr
modestie și senină tate, ptr munca neobosită a acestor ani. Veți ră mâ ne candelă vie
în ungherul ascuns al sufletului fiecă rui copil și al nostru al tuturor-

Că ci este-nă lță tor trecâ nd,

Să pleci din lume luminâ nd,
Câ nd ai ajuns la că pă tâ i,
Să pleci și totuși să ră mâ i.

Dacă - ar fi să vă creionez un portret al anilor care-au zburat nebuni, neobosiți, n-aș

putea-o face mai mă iestrit decâ t Carianopol în poezia-Porunci ptr mine-

Nu merg pe orice că i în viață ,

Nu vreau un drum cu orice chip,
Nu stau ală turi cu minciuna,
Nu-mi fac castele de nisip.

Nu șed decâ t unde mi-e locul,

Nu-mi dau prilejuri să mă cert,
Nu am de-nvinuit pe nimeni,
Nu am pe nimenea să iert.

Nu cer ce nu mi se cuvine,
Nu vreau oricum să luminez,
N-am amintiri întunecoase
De care să mă rușinez.

Nu vreau nimic ce-i pentru altul,

Nu merg unde nu sunt chemat,
Nu vreau să -mi blestem nici o faptă ,
Nu am nimic de regretat.

Așa cum ați trecut prin viață de frumos, tot așa să vă petreceți și anii de pensie și, noi
toți cei aici prezenți și cei neprezenți, vă dorim doar atâ t-
Să fiți în formă încă mulți ani de acum încolo ptr a putea ră spunde prezent câ nd vom
apela să ne țineți locul la catedră .

V-am iubit, vă iubesc și vă voi iubi cu mult respect

MILICA

,
După 28 de ani de Dră gă nești și un regal susținut cu și ptr cele 7 serii pe care le-am
pă storit la această unitate școlară , obțin, în sfâ rșit, schimbul de posturi cu dna
MANEA NICOLETA(schimb fă cut, anual, din 1995 de câ nd a murit și mă mica mea).
Deci, din 2004, devin titulara școlii unde am fost elevă timp de 8 ani, avâ du-i colegi
pe unii dintre foștii mei profesori și director un fost partener de joacă , mai mult al
surorilor și verișoarelor mele, decâ t al meu-dl Mitrache, Dinel pe vremea aia.

PENSIONARE DNA NĂ VODARU ELENA-LENUȚ A 19 VI 2008 CĂ MINUL CULTURAL

MĂ RUNȚ EI

SCRISOARE DE DINCOLO DE ANI

Scisoarea este adusă de poștașul comunei și fostul meu elev din prima promotie,
NEAȚ U CORNEL, la începerea festivită ții și înmă nată dnei. Ca s-o scutim pe
să rbă torită de un efort inutil, dar și ptr a o face cunoscută celor prezenți, o voi ruga-
o pe dna să -mi permită mie să -i dau citire.
Sala a fost puțin pavoazată cu petale de flori, o inimă mare, la intrare,și un mare LA
MULȚ I ANI!- tot din petale. Iată și conținutul scrisorii!

Roata timpului se învâ rtește neobosită și noi adună m clipele în ore, orele în zile și
să ptă mâ ni care se gră mă desc în semestre și vacanțe, în ani și decenii ce zboară pe
negâ ndite, ca fâ lfâ irile de aripi, bă tâ ndu-ne în poarta sufletului cu bucurii și cu
tristeți, cu împliniri și eșecuri, cu bune și rele deopotrivă .

În lupta cu timpul el este cel care întotdeauna învinge și, ca recompensă , primim în
dar amintirile pe care le luă m cu noi, transformâ ndu-le în comori ale sufletului.

Vine o vreme, însă , câ nd am vrea ca timpul să -și domolească pașii, clipele să fie
oprite și strigă m a neputere, din adâ ncul sufletului-Opriți-vă în loc, ani nebuni!
Dar ei își vă d necontenit de cale și clopoțelul, care a marcat atâ tea pauze și atâ tea
ore de curs, ptr noi sună o ultimă oară .

De-acum timpul capă tă o nouă dimensiune, viața noastră face o ultimă cotitură și
ritmul alert în care trebuie să le facem toate îl punem pe umerii celor care preiau
ștafeta în a modela oameni.

Lă sați în această școală 2 oameni care vor duce cu cinste, mai departe această
ștafetă - un elev, dșoara Dana și un copil elev, Nă vodaru Sorin. Dar rodul învă ță turii
dvs a fost purtat în cei 38 de ani de apostolat la catedră , în cele 4 ză ri și azi, în prag
de pensionare, oriunde v-ați îndrepta privirea și gâ ndul o să gă siți un om care să
rostească a mulțumire- dna Nă vodaru a fost și învă ță toarea mea!

,
Ați presă rat cu ră bdare, trudă și migală să mâ nța învă ță turii dvs clipă de clipă , zi
după zi și an după an, ajungâ nd acum să puneți pe umerii celor tineri povara acestei
munci atâ t de frumoasă și atâ t de delicată , ptr că - sufletul copilului este ca fierul- nu-
l poți modela pâ nă nu l-ai încă lzit mai întâ i.-

Ș i dvs ați fost omul din umbră care și-a fă cut datoria cu conștiinciozitate dusă la
extrem pâ nă în ultima oră de curs, omul care întotdeauna a dat fă ră să ceară să i se
dea, cel care n-a trâ mbițat ci a preferat tă cerea, cel care a stat cuminte în banca lui
dar a suferit în tă cere, mult timp, câ nd nu i s-au recunoscut adevă ratele merite.

Dna a fost ca o apă liniștită care și-a vă zut neobosită de drum, care-a preferat să
ocolească cu ră bdare obstacolele, fă ră să le înfrunte vijelios, care s-a zbuciumat în
adâ ncuri fă ră să se învolbureze la suprafață câ nd cei din jur au fost nedrepți, care n-
a tâ râ t pe nimeni fă ră voie, dar care și-a dus drumul pâ nă la capă t. Dacă este cineva
care să regrete că acest drum al activită ții la catedră a ajuns la final, acela sunt eu. Eu
care-o să devin astfel cea mai –coaptă - dintre învă ță toare, eu care-o să fiu
înconjurată de discuții despre calculatoare, interneturi și alte din astea, simțindu-mă
ca un naufragiat pe tă râ muri necunoscute, eu care o să fiu cea mai conservatoare și
cu cele mai învechite idei, de care pă rinții și copiii or să se ferească ptr că voi fi cea
mai în vâ rstă .

Dar, cum toate în viața unui om trebuie să fie gustate, încercate și petrecute, tot așa
și în viețile noastre au venit și vor trece aceste momente de ră scruce. Ș i în aceste
momente cruciale câ nd dna noastră cea mai credincioasă intră într-o nouă etapă a
vieții, eu, ală turi de cei ce azi îi dă ruim o pă rticică de suflet și un noian de amintiri cu
care să -și burdușească bine viitorul, îi urez ca, în lupta cu anii, să iasă victorioasă și
tinerețea sufletului să învingă obră znicia anilor ce vor veni.

Vă așteptă m oricâ nd, cu drag, să ne mai fiți ală turi!

LA
MULȚ I
ANI!

PENSIONARE DNA SANDU LINUȚ A 24 VI 2008

DRĂ GAICA-SÂ NZIENELE,( ÎN FOSTA SALĂ DE SPORT DIN ȘCOALĂ )

Deschidem uneori cu sufletul

O carte- CARTEA VIEȚ II-
Ș i spunem trist- neiertă tor e timpul!
Amestecă într-un vâ rtej
Umbrele serii cu-ale dimineții.

,
Ș i aceste umbre ale dimineții se deschid, aici, în această comună și la această școală ,
câ nd într-un 15 septembrie foarte îndepă rtat, clopoțelul a sunat și ptr fata dlui
perceptor al comunei, un copil al unui om de vază , copil care a fost permanent în
concurență cu o altă Lenuță , una a unor oameni oarecare, dar care permanent s-au
luptat ptr locul fruntaș. Acea Lenuță nu era alta decâ t sora mea cea mare.

Drumurile lor cu urcușuri și coborâ șuri, cu succese și eșecuri, cu împliniri și

dezamă giri s-au împletit an de an din cls I pâ nă în ultima cls de liceu. Ș i nici o clipă
ambiția de a fi una mai presus decâ t cealaltă , nu le-a pă ră sit. Au fost în drumurile
acestor Lenuțe, ca și a altor colegi de navetă cu bicicleta pâ nă la liceu la Dră gă nești,
multe greută ți și obstacole, multe că ră ri astupate de viscole și nă meți, multe zile de
furtună , de ploaie sau lapoviță , dar sâ rguința și perseverența acestor copii ai altor
timpuri, au fost biruite. Orele acelor timpuri au fost, mult timp, marcate de soare și
ninsoare, dar niciodată obstacolele de nici un fel n-au reprezentat cauza unei
întâ rzieri sau unei nemotivate.

Câ nd fata perceptorului a primit ceas de mâ nă ,(un articol de mare lux la vremea

aceea) colega ei, fata oamenilor simpli s-a bucurat foarte mult și, ptr că ea nu-și
putea permite asemenea lux, a ținut ca mă car într-o poză să apară și ea ,la mâ nă , cu
ceasul mult râ vnit.

Anii au zburat neobosiți, copilă ria, adolescența și tinerețea și-au luat tributul și
drumurile celor două Li(e)nuțe s-au bifurcat- Linuța a reușit la facultate, a devenit
studentă și apoi profesoară , cealaltă a ră mas să privească cu jiind și tristețe la
ascensiunea celeilalte.

După multă muncă , după ani de sâ rguință și tenacitate, de examene serioase, la care
a trebuit să facă față muncind pe rupte, dna Sandu Linuța a ajuns, în sfâ rșit, să
predea la aceeași școală , dar de data aceasta la catedră și nu în bancă , școala din
satul ei natal.

Locul unde și-a desfă șurat munca de o viață -CATEDRA-este locul unde fiecare elev i-
a adus mă car o floare, locul unde a rostit sute de nume de copii, locul unde s-a
deschis de atâ tea ori catalogul și unde florile și-au împră știat parfumul. De aici, de la
acest loc râ vnit de atâ ția copii, dna Linuța a împă rtă șit, cu infinită îngă duință și
blâ ndețe, din roadele învă ță turii sale, fiind-

Un mă r de lâ ngă drum și fă ră gard

În care poame roșii ard---și, invitâ nd pe cei interesați,
Să ia fă ră sfială
Că ci n-au să dea la nimeni socoteală .

Ș i astă zi în zi de 24 iunie a lunii cireșar, zi de cruce roșie, nu numai în calendar, dar

și în viața directorului nostru educativ, drumul sinuos al unei vieți de împliniri și
renunță ri, de risipire ptr cei apropiați, de bucurii ptr bucuria acestora, acest drum
face o ultimă cotitură . Că sinuozită țile lui au fost depă șite mai mult de una singură ,

,
că marile hotă râ ri au apă sat numai pe umerii proprii, aceasta nu s-a vă zut în afară ,
toate furtunile vieții s-au consumat în interior, afară lă sâ nd să ră zbească , cine știe
câ nd, câ te o ră bufnire. Reazim, pe tot parcursul vieții, i-au fost pă rinții, apoi copilul
și nepotul.

Dacă ar fi s-o caracterizez pe dna Linuța în postură de pă rinte și bunic, nu aș reuși s-

o fac mai bine decâ t Virgil Carianopol în versurile-

Pă rinții noștri sunt pă rinți și zei,

Ne nasc din lutul care-l rup din ei,
Își iau din trupuri sâ ngele, și-apoi
Cu bucurie și-l împart cu noi.-

Aceste versuri aș vrea să fie că lă uză Siminei și lui Alexandru în anii ce vor să vină , în
comportamentul lor față de o ființă extraordinar de devotată familiei, cum a fost dna
Linuța.

Să ră mâ neți aceeași mamă și bunică , să fiți în formă încă mulți ani de aici încolo ptr a
putea ră spunde prezent câ nd vom apela la dvs să ne țineți locul la catedră .
Colegii de la școala unde ați fost și elev și profesor,
Cu
toată
dragostea!

PENSIONARE DL MILITARU(cerc pedagogic Bă lă nești 11 mai 2010)

DE LA SUFLET LA SUFLET

Dl nu s-a prezentat la cerc(deși știa că o să -l să rbă torim, după obicei, cu câ teva vorbe
de ră mas bun și cu o mică atenție sau, poate, tocmai de aceea) și de atunci nu l-am
mai întâ lnit niciodată . Totul a ră mas doar amintire!

PENSIONARE DL DIRECTOR MITRACHE DUMITRU

(participă tot CONSILIU PROFESORAL la CĂ MINUL CULTURAL)
25 VI 2010

ÎN LOC DE POSTFAȚ Ă (DARUL DE SUFLET AL CELOR DE LA BĂ LĂ NEȘ TI)

MAI ESTE LA SFÂ RȘ IT O JUDECATĂ

Traian Dorz

Mai este la sfâ rșit o judecată ,

,
Cumplita judecată de apoi,
Că ci trebuie pe drept să -și ia ră splată
Cum a lucrat oricare dintre noi.

Noi nu murim câ nd inima-ncetează ,

Lă să m în urmă tot ce-am scris și spus,
Dar tot ce dă m la cei ce ne urmează ,
Mereu dă rod câ nd noi de mult ne-am dus.

Avem copii și-i creștem după vrere, /Avem elevi și-i învă ță m ce vrem,/
Avem o turmă -n grijă și veghere/ Ș i-ntreaga lor ră spundere avem./

Că ci ei vor fi în lume și în viață / Așa cum noi le-am spus și ară tat,/
Iar ei, la fel, vor da povață / Ș i-un lung popor i-acum de ei format./

Îi creștem buni? La fel și ei vor face!/ Îi creștem ră i? Așa vor îndruma!

Noi i-ndreptă m înspre ră zboi sau pace,/Râ nd după râ nd, pe câ ți ne vor urma.

Ș i-abia atunci, la MAREA JUDECATĂ ,

Vedea-vom toți, uimiți, cu-adevă rat,
Câ t a salvat o inimă curată ,
Câ t a ucis un suflet blestemat!

O, voi cei mari, ră spunză tori de gloate,

Pă rinți și-ndrumă tori pentru urmași,
Voi veți purta ră spunderile toate,
Voi creșteți sfinți, sau creșteți ucigași!

De-aceea, pentru tot ce ne urmează ,/ La marea judecată de apoi,/

Cu ochi uimiți, oricare o să vază /Câ t ră u sau bine a-nceput cu noi./

M-aș pune azi, la o zi de cotitură în viața șefului nostru, în postura – risipitorului de

amintiri- și aș începe cu primele aduceri aminte care mă invadează . Vă d o zi însorită
de primă vară cu ară tură de toamnă și pă mâ nt reavă n, pe care o fră mâ ntă , în
picioarele goale, niște copii mai mari ce joacă oina. Printre ei este și DINEL, copilul
de acum 50, 50 și ceva de ani. Apoi vă d o ceată de copii de toate vâ rstele ce se luptă
cu o albie mare și grea, pe drumul ce duce-n vale-n pă dure la locul de scaldă . Mai
mult efortul prin ță râ na fină și fierbinte, decâ t plimbatul cu –barca- improvizată ! Dar
asta nu contează ptr niște copii obișnuiți cu efortul.

Aievea parcă -mi apar în față și niște desene ce o reprezintă pe VASILICA

POLIFRONIE ca pe-o sirenă ce iese din undele Oltului. Fiecare dintre bă ieții Mitrache
o reprezintă cum se pricepe mai artistic, în dorința de a-i cucerii grațiile.

,
Fac api un salt în timp și-l regă sesc pe adolescentul DINEL în postura de profesor și
director la școala unde odinioară fusese elev. Sunt pusă în mare încurcă tură că ci
Dinel de odinioară , trbuie musai să devină dl Mitrache sau dl director.

Prestanța în fața colegilor și a oamenilor din sat, m-a ajutat să trec repede peste
acest impediment și, foarte firesc, Dinel a devenit dl director. Un director cu care se
poate colabora f bine, care știe câ nd să se plece și câ nd să pună punctul pe i, câ nd să
fie aspru și câ nd să fie tolerant, un profesor pe care-l vor regreta mulți pă rinți și pe
care l-au plâ ns, la propriu, anumiți elevi câ nd i-a pă ră sit.

În nă dejdea că nu am spus nici prea mult, dar nici prea puțin, îi doresc din partea
celor aici prezenți, dar și a celor, mai mulți neprezenți, ani de pensie cu să nă tate și
cu multe bucurii de la foștii elevi, de la nepoți și copii!
Cu toată stima și respectul!
Consiliul Profesoral cu școlile MĂ RUNȚ EI
VIIȘ OARA
BĂ LĂ NEȘ TI

EVENIMENTE UNICE ÎN VIAȚ A UNOR OAMENI DRAGI MIE

10 NOV 2012 NUNTA DLUI DIRECTOR SZYLAGYI MIRCEA, LA BISERICA DIN

SLATINA

-în mare secret se merge prin clase și li se spune despre ce este vorba și care sunt
condițiile,
-se ia legă tura cu Cristi, șoferul microbuzului și se stabilește locul și ora plecă rii,
-fetele îmbră cate în rochii albe lungi sau scurte, cu câ te un trandafir în mâ nă ,
formează un TUNEL AL FERICIRII, la ieșirea din biserică , scandâ nd-

DOMN DIRECTOR, VĂ IUBIM,

FERICIRE VĂ DORIM!
NOUL CUPLU SĂ TRĂ IASCĂ
ȘI MULȚ I ANI SĂ ÎMPLINEASCĂ !

-pe jos sunt presă rate numai petale de trandafiri roz care simbolizează urarea de-LA
VIE EN ROSE-
-eu voi fi îmbră cată în alb și roșu ptr că doresc să urez și astfel, noului cuplu, o viață
împletită din PURITATE Ș I IUBIRE,
-la terminarea tunelului de flori se află darul nostru de suflet, o inimă mare din
tufă nele roșii pe care scrie cu tufă nele albe CASĂ DE PIATRĂ (cu piatra fixată în
partea de jos),
-sub piatra de temelie stă plicul cu primul dar material oferit de puternica Bianca,

,
-după eveniment i se înmâ nează un CD cu pozele fă cute de Bianca, cu un bilețel pe
care am explicat semnificația- darului de suflet,-fă cut în ziua nunții de elevii școlii
noastre. Iată cuprinsul-

Domn director, vă iubim,

Fericire vă dorim!
Noul cuplu să triască
Ș i mulți ani să împlinească ! vă sună parcă , cunoscut,nu?
TUNELUL FERICIRII construit din spuma de alb a elevelor dvs vă duc cu gâ ndul
laurarea de PACE, TIHNĂ și BUNĂ ÎNȚ ELEGERE?
Covorul de petale roz pe care ați pă șit imediat după oficierea că să toriei religioase
din 10 nov 2012 vă amintesc cumva de LA VIE EN ROSE?
Darul de suflet ptr 2 inimi care bat în una singură , vă duc cu gîndul la CASA DE
PIATRĂ a că rei temelie a pus-o puternica Bianca?

Acum dați-mi voie ca cei care-au fost numai cu sufletul și gâ ndul ală turi de dvs la
fericitul eveniment din 10 nov 2012 să vă oferim ceva palpabil , ală turi de urarea de
VIAȚ Ă TIHNITĂ ,
TOLERANȚ Ă ,
BUCURIE ȘI MULTĂ , MULTĂ SĂ NĂ TATE!
Cu respect și dragoste ptr directorul nostru drag, cadrele didactice de la primar.

9 NOV 2013 ORA 13, BOTEZUL BĂ IATULUI DLUI DIRECTOR, Ș TEFAN ALEXANDRU

Împreună cu Coca și fata ei, Florența ,discută m cu Marcela Secu(a lui Coornel) dacă
ne poate transporta pâ nă la Slatina ptr a-i face încă o surpriză dlui director
SZYILAGHI.

-câ nd oamenii intră țn curtea bisericii , pă șesc pe un covor de flori roșii,

-la capă t, este închipuit de un cerc de flori albe, -cazanul- în care se va boteza bă iatul
(nu este voie ca acțiunea să se desfă șoare în biserică , așa cum gâ ndisem inițial)
-câ nd pă șește alaiul,cele 3 ursitoare(FLORI CIOCÎRLAN,BADEA ANA MARIA, din
clasa mea și CJOCARU ANDREEA de la dna LUMINIȚ A PĂ TRU),îmbră cate în rochii
lungi și cu baghete în mâ nă , îi întâ mpină câ ntâ nd=

E zi-nsemnată astă zi
Cu roșu-n calendar,
Botez cu apă sfâ ntă
Ștefan primește-n dar
Rf. Ș i cele ursitoare(bis)
La slujbă au venit(bis)
Ca să ursească pruncul(bis)
Ce-n viață a pă șit.(bis)

-se așează în cerc în jurul cazanului și cu baghetele fac câ te o cruce deasupra apei și
spun-

,
1)Fie caD-zeu să -ți dă ruiască câ te un curcubeu ptr fiecare furtună !(FLORI-
SPERANȚ A)
2)Fie ca D-zeu să te binecuvâ nteze cu un zâ mbet ptr fiecare lacrimă !(ANDREEA-
IUBIREA)
3)Fie ca D-zeu să -ți deschidă o perspectivă ptr fiecare grijă !(ANA-ÎNȚ ELEPCIUNEA)
-se învâ rt în jurul cazanului într=un dans legă nat și spun împreună =

Din apa sfințită , din botezul acesta

Ș i din slujba aleasă ,
FERICIREA, SĂ NĂ TATEA ,IUBIREA și NOROCUL să iasă !
-ridică mâ inile și se dau pe spate, se apropie de cazan cu mâ inile întinse deasupra,
-se învâ rt în jurul axei lor, cu mâ inile întinse lateral,
-se așează apoi cu fața spre prunc și spun-

Suntem înțelepte și...3 URSITOARE

CEA BLONDĂ , (Ana- un pas în față )
ȘATENĂ , (Flori-un pas în față )
ȘI BRUNĂ , (ANDREEA-un pas și toate plecă ciune)
Plă mă dite din stele, din soare și lună ,
Prin aer, prin apă , pe PĂ MÂ NT umblă m,
Pe micul ALEXANDRU să -l binecuvâ ntă m!

-se îndreaptă spre prunc și-l ating cu bagheta fă câ ndu-i fiecare urarea sa-

1)ANDREEA-sunt IUBIREA
Ș i îți doresc să fii bun , iertă tor
Ș i să alini oricare suferință .
În calea ta să nu apară spini,
Pe unde vei că lca ră sară dalbii crini!
3 fie numă rul tă u norocos!

2)FLORENTINA- SPERANȚ A sunt

Ș i îți nunesc să ai mintea luminată
Ș i să primești senin viața ce ți-e dată !
Să ai numă r norocos pe 7!

3)ÎNȚ ELEPCIUNEA-ANA spune-

Frumos, și înțelept ,și bun să fie copilașul
Dar și îmbelșugat fie-i mereu lă cașul!
Numă rul tă u norocos să fie și 9!
-flutură plicurile
TOATE-Ș i ca să se-mplinească toate ură rile, noi, cele 3 ursitoare te dă ruim cu aceste
3 plicuri care cnțin (fiecare are câ te 3 lozuri) de 3 ori numă rul 3.

SĂ FIE CU NOROC! LA MULȚ I ANI! și DISTRACȚ IE PLĂ CUTĂ TUTUROR!

,
-dinpartea Cocă i (care voia să -i dea niște bani) propusesem să -i pună pe piept un
boboc de trandafir cu petale din 3 hâ rtii de câ te 5 sute de mii(asta ca să ră mâ nem
pâ nă la capă t în atmosferă , dar n-a acceptat) și să spună -

Azi în gră dina Domnului

Acest boboc de floare
Cu drag își face loc.
Noi îi dorim din suflet
Să fie bun și harnic,
Să aibă SĂ NĂ TATE, IUBIRE și NOROC!(început poetic cu final prozaic ptr a nu fi totul
perfect)TOȚ I-BOTEZ FERICIT, CU UN CAR DE VOIE BUNĂ și DISTRACȚ IE LA MAXIM!

14 NOV ANUL 2015 ORA 16 CATEDRALA DIN SLATINA

NUNTA D-Ș OAREI DANA MOGOȘ

-se pleacă de la Marcela Secu de la poartă la ora 14.45 cu câ țiva elevi din ultimele
serii ale d-șoarei(în urmă cu ceva timp s-a transferat la Slatina și, la scurt timp, s-a și
mă ritat, ca și colega ei și a noastră , Birin Veronica-se vede că le-a priit orașul)
respectiv-
1)Popa Florentina,
2)Ghiță Ruxandra, Becherescu, Neațu Cosmin,
3)Secu Marius, Cocioran Dinu....., .........Dana, .........Cristi,
4)Becherescu Ana și Secu Alexandra surori mai mici ale foștilor elevi.
-se merge mai din timp la catedrală ptr a cerceta, la fața locului, situația,
-se așează covorul roșu pe aleea de intrare și pe scă ri și copiii de o parte și alta a
covorului,
-pe marginea covorului sunt așezate coșulețe cu flori iar sus, la intrarea în biserică ,
doi bă ieți țin sus o spumă de mare, tă iată sub forma a două inimi îngemă nate (cei 2
miri) cu una mică , jos, între ele(copiii ce urmează să se nască ), pe care scrie cu bani
de 100 000, pe un fundal de flori, CASĂ DE PIATRĂ !(la intrare) iar pe spate
ÎNȚ ELEGERE, NOROC, PURITATE!(la ieșire).
-copiii formează un tunel de flori și la intrare și la ieșire și câ ntă LA MULȚ I ANI!
-suntem tratați cu pră jituri și suc.

-seara, câ nd suntem întâ mpinați de cei 2 miri, le ofer un trandafir cu petale din
restul de sute pâ nă la 600 RON-i și cu frunze verzi din bancnote de 1 leu,
-la masă ,în loc de bani, li se dă un pachet cu 40 de lozuri(câ ți ani are mireasa) în
valoare de 200 lei și le spun că le-am oferit cartea-POVESTEA NOROCULUI-,
-pe carte stă un ră vaș fă cut sul și ars pe margini pe care scrie-

BINE AȚ I PĂ Ș IT ÎN ZONA CREPUSCULARĂ A CĂ SĂ TORIEI!

Să vă fie drumul presă rat cu flori și norocul să vă surâ dă la fiecare pas!
Viața să vă ră sfețe cu bucurii și un car de înțelegere și pace!
Să aveți trandafiri în suflet și în buzunare mulți arginți!

,
În momentele voastre de liniște și pace, citiți câ te o filă din –POVESTEA
NOROCULUI-!
Casă de piatră vă spun toți cei care v-au trecut pragul sufletului într-un timp și în
sufletul că rora ați ră mas ptr tot restul vieții!

Scris astă zi, anul de grație MMXV de la Hristos, luna lui brumar ziua a XIV-a (Lă satul
secului ptr postul nașterii Domnului)

CUVÂ NTAREA SILVIEI LA MOARTEA VIORICĂ I- 6 SEPTEMBRIE 2019- CARACAL

(prietena ei încă din liceu și moartă la numai 65 de ani în urma unui accident stupid
de mașină , pe o trecere de pietoni din Caracal. Soțul ei s-a recuperat după niște zile
de spitalizare la Caracal dar ea, după una sau două să ptă mâ ni de spitalizare la
Craiova, că nd se credea că e în afară de orice pericol, a ales să zboare la ceruri. Am
participat la înmormâ ntare și eu cu dada și cu Minică - eram prieteni de-o viață și
pierderea am simțit-o la fel de acut ca și sora mea mijlocie, Silvia).

FRUMOASA MEA PRIETENĂ ,

Tu ai știut, oare, că ai fost un om frumos?

Da, ai fost!
Ai fost frumoasă nu ptr că ai avut un chip cu tră să turi perfecte, ci ptr că zâ mbeai, ptr
că priveai cu duioșie și ră deai în hohote.
Erai frumoasă nu ptr că erai tâ nă ră sau bă trâ nă ci ptr că sufletul tă u era viu, dornic
să dă ruiască și să iubească .
Erai frmoasă nu ptr că aveai un trup perfect, ci ptr că îți foloseai trupul ptr a iubi și a
dă rui, oferind îmbră țișă ri, mâ ngâ ieri și sprijin, ptr că munceai neobosit ptr cei dragi.
Erai frumoasă ptr că plâ ngeai atunci câ nd îți era dor, câ nd pierdeai, câ nd sufereai,
câ nd te bucurai, câ nd iubeai.
Erai frumoasă ptr că sensibilizai tot ce atingeai, transformâ ndu-l în frumos, dar și
atenuai tristețea lumii cu un zâ mbet cald.
Erai frumoasă ptr că te durea nedreptatea și ră utatea.
Erai frumoasă nu ptr că o spun alții care te-au privit, ci ptr că o spuneau fă ră cuvinte,
iubindu-te așa cum ai fost și ptr ceea ce ai fost. Ai fost frumoasă ptr că Dumnezeu nu
face greșeli.
(Copiată azi 8 XII 2020 câ nd mă pregă tesc s-o conduc pe Silvia la trenul de
Constanța care are 1 h și 30 min întâ rziere iar la 15 și 18 min plec și eu la Craiova.)

7 FEB 2020 ORA 8- 9.30 MOARE GHIȚ A DIRLII

(Ptr că preotul nostru refuză să oficieze slujba de înmormâ ntare, ea convertindu-se

de ani buni la Martorii lui Iehova, refuză nd orice tangență cu religia în care s-a
nă scut și-a crescut, pâ nă ce necazurile repetate au copleșit-o și au debusolat-o, eu m-

,
am gâ ndit că nu e drept ca un semen al nostru să fie atâ t de aspru pedepsit ptr
alegerile fă cute de-a lungul vieții, astfel încâ t să i se refuze o minimă ceremonie ptr
ultimul să u drum și am pregă tit câ teva cuvinte pe care să le citesc înainte de a pleca
din casa ei. Prin aceste cuvinte am dorit s-o reabilitez în fața satului care,tare aspru
au judecat-o, fă ră să se obosească a o înțelege. Am reușit să iau legă tura cu niște
martori de-ai ei de la Caracal care-au venit în data de 9 feb și care au refuzat
categoric orice intervenție a vreunui ortodox, deci și citirea cuvâ ntului meu. Nu au
acceptat nici mă car stâ lpul pe care l-am pus, după plecarea lor din cimitir. Așa că ,
chiar dacă nu i s-a fă cut nici un fel de ritual, excluzâ nd cuvâ ntarea rece a unui
martor care nu o cunoștea, mă car e singura din cimitirul satului care are la cap doi
stâ lpi nu unul.)

Ptr că orice om are dreptul să se despartă de semenii să i într-un anume ritual,

stabilit de oameni de veacuri, se cuvine să o facem, chiar dacă cu totul altfel, și ptr
cea care a viețuit în mijlocul acestei comunită ți câ teva decenii.

Aici s-a nă scut, aici a crescut, cu copii vecinilor aici s-a jucat, și aici a mers la
gră diniță și apoi la școală timp de 8 ani și mai bine, după care și-a luat zborul,
ră mâ nâ nd singură să înceapă lupta cu viața. Ș i această luptă s-a dovedit cruntă și
fă ră întrerupere pâ nă la ultima suflare. Ș i în tot acest timp, nu a avut sprijin din nici
o parte, a trebuit să se descurce de una singură de fiecare dată . Ș i, cu o tenacitate de
care nu mulți oameni nu sunt în stare, a luat viața pieptiș, s-a luptat ca o tigroaică să -
și crească cei 3 copii și a muncit pe brâ nci ca să aibă ce să le pună pe masă și un pat
cald în care să -i culce.

Ș i, câ nd anii s-au scurs, și, ca orice om, aștepta să se bucure de rodul acestei munci
neâ ntrerupte și neobosite, soarta nu a cruțat-o. Nu i-a dat nici mă car ră gazul unui
moment de respiro. A bombardat-o cu toate necazurile și nedreptă țile lumii. Ș i iar s-
a trezit singură ! S-a ridicat și a reluat viața și lupta, cu disperare.

Toți avem în viață și bucurii dar și necazuri, dar viața ei a fost cu totul altfel, a cotit
pe un drum nebă tă torit, îngră mă dindu-i în că rcă numai și numai necazuri și
nenorociri. Nici nu-ți poți imagina cum, un singur om, poate să mai ră mâ nă câ t de
câ t vertical în fața atâ tor lovituri.

Câ nd necazurile au îngenunchiat-o, câ nd a ră mas fă ră servici și fă ră casă , câ nd, ptr

ea, lumea s-a întors cu susul în jos și s-a simțit complet debusolată , s-a refugiat într-
o altă ordine socială , a fă cut apel la un nou Dumnezeu, pe care l-a crezut mai bun și
mai drept și aluat-o din nou de la 0. Ș i de-aci încolo, pâ nă câ nd DUMNEZEU, ALAH,
IEHOVA sau cum s-o mai numi el, s-a gâ ndit să -i cruțe rapid și ușor veșnica ei trudă
și zbatere, tot drumul ei n-a fost decâ t o luptă crâ ncenă de a se ridica deasupra
necazurilor și, după o scurtă biruință , de a lua-o iar de la 0.

Câ ți dintre noi am fi reușit această performanță ? Câ t de tare să fii ca, în tot acest
haos al vieții tale, să mai gă sești puterea să te bucuri de o floare, de un animal sau o
pasă re, de un fruct copt sau de un copil nevinovat? Ați putea să vă mulțumiți doar

,
cu aceste unice bucurii? Ați putea să nu invidiați pe cei care dau mereu înainte,
lă sâ ndu-te mereu în urmă ? Nu te-ai întreba, ca și ea, de ce numai eu? Ș i-atunci de ce
să nu încerci s-o înțelegi că nu vedea decă t întunecimile celorlalți, nu mai avea ochi
decă t ptr partea goală a paharului și era în ră zboi permanent cu toți și cu toate?

Acum câ nd totul se petrece altfel, cum, cu totul altfel, a fost toată viața ei, v-aș ruga
să gă siți în sufletele dvs resursele ptr a ierta-o ptr tot ce v-a greșit cu fapta, cu
cuvâ ntul sau cu gâ ndul și a spune din suflet și cu toată sinceritatea-
DUMNEZEU S-O IERTE Ș I S-O ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
DUMNEZEU S-O IERTE!(toți)

Îți doresc din suflet, GHIȚ O, să gă sești dincolo lumea ideală pe care ai visat-o și care
ți-a fost singurul sprijin în viața ta de SISIF!
DIVINITATEA, orice nume ar purta ea, să te primească și să te aibă în pază ! ADIO!

DESCHIDEREA ANULUI Ș COLAR

(primul eveniment ce marchează viața școlii și a slujitorilor ei și care implică toți cei
trei factori educativi- 1)familie, 2)școală , 3)societate.)

CUVĂ NTUL PĂ RINTELUI

(1992-1993, 2005-2006)

Numai cei care sînt pă rinți și cei care sînt dască li au fericirea să se bucure de o zi de
început de toamnă , care nu este alta decît 15 septembrie(era odată !). Numai ei sînt
cei care au însemnată în calendar această dată cu cruce roșie. În fiecare an, la
această dată șuvoaie de copii și pă rinți se îndreaptă spre porțile larg deschise ale
școlilor ce-i așteaptă gă tite în strai de să rbă toare ptr a începe, cu îndră zneală , marea
aventură de a merge la școală care este, de fapt, primul pas misterios pe scara vieții.

Trebuie neapă rat să fii pă rinte ca să simți cum îți înoată ohii în lacrimi cînd bă iețelul
sau fetița, nu mai mari decît o șchioapă , au îmbră cat ptr prima oară uniforma
școlară , cînd au pă șit cu pași șovă ielnici în acest lă caș de cultură , care este școala.

Numai un pă rinte știe cîte vise și speranțe au ascuns printre filele caietelor noi, cîte
nă dejdi au înmagazinat în micile ghiozdane ale celor care pă șesc ptr prima oară
pragul școlii și cîte nă dejdi au fă urit cu fiecare uniformă că lcată impecabil, cu fiecare
guleraș apretat și batistă chitită cu grijă . Că aceste vise au devenit realitate sau nu, că
nă dejdile s-au spulberrat cu prima notă mică pe care au luat-o, nu este nici vina lor
nici a dască lilor și, poate, nici a copiilor care nu s-au ridicat la nivelul așteptă rilor.

Cînd ne-am adus copiii la școală , trbuie să ne gîndim că efortul nostru al tuturor-
educatori, pă rinți elevi și societate este să formă m caractere, să educă m oameni
adevă rați pregă tiți deopotrivă ptr a îmbră țișa toate meseriile pă mîntului. Că ci
omenirea are nevoie deopotrivă de ță rani și ingineri, de constructori și medici,
țesă tori și profesori și că , orice om, indiferent de meseria pe care o va îmbră țișa,

,
merită respectul ptr munca lui cinstită . De aceea, cînd vedem că odrasla noastră
nunu are tragere de inimă spre învă ță tură , nu trebuie să abandonă m definitiv
legă tura cu școala, ptr că aici, în școală este pista de lansare că tre toate meseriile din
lume.
Nu vreau să cred că există pă rinte care să nu se bucure cînd copilul lui reușește să -și
cîștige existența muncind cinstit, indiferent de ce muncă face. Ș i deopotrivă cu ei se
mîndresc și educatorii care pot spune sus și tare- ptr formarea lui ca om am muncit
și eu-.

Trebuie avut în vedere că , copiii că rora nu li se arată dragoste, ajung să nu mai

iubească . Ori, idealul educației este dobîndirea unei complete pregă tiri ptr viață în
întregul ei. De aceea este necesar ca toți factorii educativi- familie, școală și
societate- să facem front comun, să punem umă r lîngă umă r ptr formarea copiilor
noștri.

Ș i cînd educația va ajunge să devină o adevă rată operă de iubire, putem spune că
din mîinile noastre, cu mințile și inimile noastre, am format oameni, oameni
adevă rați. Deci, ptr atingerea acestui ideal, tuturor, deopotrivă , mult succes în acest
an școlar și în toți ceilalți care vor veni!
SĂ NĂ TATE și PUTERE DE MUNCĂ TUTUROR!

CUVÂ NTUL PĂ RINTELUI 2009-2010

(mama lui Cazacu Valentin Nicușor de la clasa I)

Pă șesc azi , pe porțile școlii, cu o emoție mai mare ca acum.... ani câ nd eu însă mi
deveneam școlă riță . Ț in în mâ na mea, mâ nuța tremurâ ndă a propriului meu copil.
Azi nu mai sunt elev, sunt pă rinte. Dar emoția începutului este cu atâ t mai puternică
cu câ t am pus în ghiozdanul copilului atâ tea vise și speranțe, atâ tea nă dejdi și
bucurii ptr anii ce vor veni!

Mă bucură larma curții școlii acum în zi de 15 sept, mă încâ ntă mirosul de proaspă t
al coridoarelor și claselor și mi se umezesc ochii câ nd vă d atâ ta emoție pe fețele
celor care se află la început de drum, școlari și dască li deopotrivă .

Încredințați că toți își vor face datoria pe tot parcursul noului an școlar, nu ne
ră mâ ne decâ t să le ură m succes și roade bogate la 15 iunie câ nd vor face bilanțul.
MULȚ I ANI CU SĂ NĂ TATE Ș I CU SPOR ÎN TOATE!

ALT NOU ÎNCEPUT

Ziua de azi aduce emoție și bucurie în sufletele noastre de pă rinți. Emoție pe care o
împă rtă șim cu copiii noștri și cu dască lii lor. Însă emoția este și mai puternică ptr
pă rinții ai că ror copii pă șesc astă zi într-o nouă etapă a vieții lor.

,
Îi privim cu multă dragoste și ni se umezesc ochii de lacrimi, că ci astă zi i-am vă zut
ptr prima oară îmbră câ nd uniforma școlară , cu ghiozdanul în spate, plin de visuri și
speranțe, lă sâ nd în urma lor mașinuțele și pă pușile și am pă șit cu pași șovă ielnici pe
poarta școlii spre cls I, unde vor descoperi taina literelor și a cifrelor, unde vor
descoperi drumul spre viitorul ce îi așteaptă . Ca pă rinți le vom fi aproape cu tot
sprijinul nostru, dar îndrumă torul lor de bază va fi dșoara înv care îi așteaptă cu
zâ mbetul pe buze.

Încredințați că la sfâ rșitul anului școlar vom culege roade bogate, le dorim tuturor
SĂ NĂ TATE Ș I MULT SUCCES!

În exclusivitate cel care este pă rinte simte azi în podul palmei fiorul tremurat al
mâ inii mici ce cauță adă post și salvare în mâ na mare care-l ține ocrotitor. Ș i chiar și
numai ptr această minunată bucurie, cum să nu-ți dorești să fii pă rinte!

CUVÂ NTUL ELEVILOR DIN CLASELE TERMINALE CARE PREDAU Ș TAFETA CELOR
DE CLS I SAU PREGĂ TITOARE
(Tinca Mihaela Dră gă neșți 1994)

DRAGI ELEVI, STIMAȚ I EDUCATORI, PĂ RINȚ I ȘI INVITAȚ I

Zi de septembrie. Toamnă blîndă cu pă rul de aur se coboară din vă zduh ca o zeiță . A

așteptat mult, după dealuri, să apară , așa că , într-o zi cînd deschise calendarul, îi
apă ru in față o zi de să rbă toare. Era ziua de 15 septembrie. Atunci se hotă rî să vină
la noi. Își trimise solul să bată pe la porți ptr a da sfoară -n țară să se gă tească toți de
să rbă toare.

Veni mîngîind blînd obrajii pă mîntului cînd cerul se coboară , parcă , mai aproape de
noi și, deodată , descă tușă pe 15 sept din lă cașul lui din calendar iar acesta izbucni
plin de veselie și împresură pă mîntul. Stră zile se umplură de larmă iar copiii,
împreună cu pă rinții sau cu bunicii,își îndreptară pașii spre o clă dire mare cu
ferestre luminate și cu să li spațioase.

În anul acesta care a stat pînă acum pitit după o perdea de să lcii, noi, elevii vom
descoperi zeci de taine, care mai de care mai interesante și vom mai înainta cîțiva
pași pe trecă toarea ce se află deasupra pră pastiei trecutului, încercînd, în același
timp, să alungă m neputința care încă mai să lă șluiește în sufletele noastre.

În drum spre tă rîmul plin de lumină al cunoașterii și al descoperirii unei lumi

mirifice, vom avea de stră bă tut că i nebă nuite ale cunoașterii, dar nu ne va fi teamă
că ci vom simți mereu lîngă noi pe minunații dască li care ne-au luminat și ne vor
lumina drumul cu dă ruire și înțelepciune.

,
Dar și anul acesta va fugi la fel ca și ceilalți și, în timp ce unii vor pă ră si clă direa
școlii plecînd spre lumină , spre aspre examene ale vieții ca să ajungă oameni, alte
suflete plă pînde vor pă și pragul școlii, privind cu ochi mirați zidurile ată t de înalte
care-i vor înghiți.

Școala va ră mîne acolo, cu ochii ațintiți că tre dealuri și va aștepta ră bdă toare ca din
nou să se ivească toamna, iar și iar, ptr a aduce cu ea zile la fel de frumoase de 15
septembrie.

Ptr această minunată zi și ptr cele care vor urma, vă mulțumim din suflet, dragii
noștri dască li, ptr efortul cu care ne purtați în lumea că rților, ptr dragoste și dă ruire,
ptr sfaturi și ptr dojana pă rintească , ptr emoții și ptr bucurii, ptr lecția de viață pe
care ne-o predați în anii de școală .
TOATE CELE BUNE Ș I SUCCES ÎN NOUL AN ȘCOLAR!

CIOCÎRLAN VALENTINA MĂ RUNȚ EI 2009-2010

Începem astă zi cu bucurie dar și cu nostalgia unei vacanțe ce a trecut, ca de fiecare

dată parcă prea repede, unnou an școlar.

Prima zi de școală înseamnă reâ ntâ lnirea, după câ teva luni de vacanță , cu colegii, cu
prietenii, cu dască lii, cu bă ncile, cu să lile de clasă și, mai ales, prima zi de școală
înseamnă reâ ntâ lnirea cu noi înșine, cu gâ ndurile, cu dorințele, cu visele noastre.P
rima zi de școală e încă un pas, chiar dacă unic și fragil, din drumul spre împlinirea
noastră ca oameni adevă rați.

În anul acesta care a stat ascuns după dealuri, noi, elevii vom descoperi sute de taine
care mai de care mai interesante și vom mai înainta câ țiva pași în hă țișul de
nepă truns al cunoașterii, încercâ nd să alungă m neputința care încă mai să lă șluiește
în sufletele noastre. Miză m mult pe ajutorul substanțial și supercalificat al dragilor
noștri educatoi.
În drumul plin de lumină al cunoașterii și descoperirii unei lumi mirifice, nebă nuite
vom parcurge o cale lungă și anevoioasă dar nu ne va fi teamă că ci vom simți mereu
lîngă umă rul nostru sprijinul neobosit al minunaților noștri dască li care ne-au
luminat și ne vor lumina și în continuare drumul, cu dă ruire și înțelepciune. Dar și
anul acesta își va lua zborul ca toți ceilalți și, în timp ce unii vor pă și spre aspre
examene ale vieții ca să ajungă oameni adevă rați, suflete plă pâ nde vor pă și pragul
școlii, privind cu emoție și teamă zidurile ei parcă prea înalte.

Școala va ră mâ ne acolo , cu ochii pierduți în zarea cea albastră și va aștepta

,ră bdă toare ca să se arate o nouă toamnă , iar și iar, ptr a aduce cu ea zile la fel de
frumoase de 15 septembrie.

Ptr această minunată zi și ptr cele care vor urma, vă aducem mii de mulțumiri
,scumpii noștri dască li ptr efortul de a ne purta mereu înainte, mereu spre mai mult,
mereu spre mai bine. Ptr dragoste și dă ruire, ptr sfaturi și ptr dojana pă rintească ,

,
ptr bucurii și ptr emoții, ptr lecția de viață pe care ne-o puneți în ghiozdane la
plecare, din suflet, un uriaș MULȚ UMIM!

SEPTEMBRIE 2008-2009, ZI RECE ȘI PLOIOASĂ CA NICIODATĂ

PARASCHIV LIANA CĂ MINUL CULTURAL MĂ RUNȚ EI

15 Septembrie.Toamnă blâ ndă cu parfum de nostalgie după clipele de ră sfă ț ale

vacanței. Sreă zile sunt colorate de șepcuțe și fundițe, de ghiozdane pictate parcă de
bagheta magică a unei zeițe care îi cheamă pe elevi la să rbă toare.

Cu toții, noin venim neră bdă tori să ne spovedim nebuniileși realiză rile,speranțele
șipă rerile de ră u după o vacanță care tocmai a luat sfâ rșit. Ptr toți începe un nou
capitol-un nou an școlar. Dacă ptr unii e doar o nouă reîntâ lnire cu colegii, cu
dască lii cu să lile de clasă și cu bă ncile în care și-au șoptit, ptr alții înseamnă
începutul unei noi vieți- viața de școlar.

Ș i numai un pă rinte simte cum ochii îi sunt scă ldați în lacrimi câ nd prichindelul
îmbră cat ptr prima dată în uniformă școlară pă șește temă tor spre tă râ mul
cunoașterii și al descoperirii. Acolo unde, în drumul spre împlinirea noastră ca
oameni adevă rați, vom avea munția brupți de cucerit și pă duri întunecoase de
stră bă tut. Că ci lumea că rților e un tă râ m plin de mistere, presă rat pe alocuri cu
micile trecă tori împletite din speranțe. Speranța că știm ce vrem, că putem face ceea
ce ne-am propus și că fiecare obstacol e doar un ghimpe în drumul nostru spre
realizare.

Dar nu ne va fi teamă că ci vom avea lâ ngă noi pe minunații dască li care ne vor
lumina calea și ne vor îndruma cu dă ruire și înțelepciune spre împlinirea viselor
noastre. Acelea de a fi un copil cuminte, un elev silitor, un om între oameni și un
stâ lp al societă ții.

Că aceste vise vor deveni sau nu realitate, că speranțele s-au spulberat cu prima notă
mică pe care am luat-o, nu este nici vina noastră , uneori nici a dască lilor și nici a
pă rinților care poate au crezut prea mult în noi.

Trebuie doar să comunică m, să fim un tot unitar- elevi, familie, școală și societate.
Deci, ptr atingerea idealurilor noastre
MULT SUCCES ÎN NOUL AN Ș COLAR ȘI ÎN TOȚ I CEILALȚ I CARE VOR VENI!
(cu mulțumiri dnei Curelaru Mirela, prof de lb româ nă la Ș coala Mă runței, ptr
sprijin!)

,
 DE FIECARE DATĂ .....
( prof Gheorghe Militaru)

15septembrie! Un nou început. De fiecare dată un nou început! Cînd toamna apare
pe plaiurile noastre, zeiță cu pă rul de aur, mâ ngâ ind blâ nd obrajii pă mâ ntului, cînd
cerul se coboară parcă mai aproape de noi, la jumă tatea lui Ră pciune începe un nou
an școlar. Copiii și adolescenții umplu de larma vie a vieții curțile școlilor, clasele se
umplu și ele de freamă tul pașilor și vorbelor lor.
Prima zi de școală înseamnă reîntâ lnirea după câ teva luni de vacanță cu colegii, cu
bă ncile, cu să lile de clasă . Ș i, mai ales, prima zi de școală înseamnă reîntâ lnirea cu
noi înșine, cu gâ ndurile, cu dorințele, cu visele noastre. Prima zi de școală e încă un
pas , chiar dacă mic și fragil, din împlinirea noastră ca oameni adevă rați.

Descă tușați de toate angoasele verii, intră m în toamnă cu primă vara nouă în suflet.
Vom descoperi alte și alte luminișuri, vom sui munți înalți, vom trece pră pă stii
adâ nci. Vom stră bate vă i, vom îngenunchea neputințele care încă mai să lă șluiesc în
noi. Ne vom ține pe creasta valurilor, în drum spre ță rmul plin de lumină al
cunoașterii, al descoperirii unei lumi fascinante și al descoperirii de sine.
DE FIECARE DATĂ UN NOU ÎNCEPUT!

LUNI 12 SEPT 2011- 2012 POPA FLORENTINA, fata dnei înv COCA
STIMAȚ I DASCĂ LI, IUBIȚ I PĂ RINȚ I Ș I DRAGI ELEVI,

12septembrie. E toamnă . Ș i iată că ne revedem ca-ntotdeauna după o minunată

vacanță de vară .

Ptr toți e să rbă toare. Parfumul acestei zile se împră știe la adierea ușoară a vă ntului,
lă sâ nd în urmă sentimentul de bucurie pe care cu toții îl purtă m. Începe un nou
capitol, un nou an școlar.

Dacă ptr unii e doar o reîntâ lnire cu colegii, cu dască lii, cu bă ncile, cu să lile de clasă ,
ptr alții înseamnă începutul unei noi vieți, cea de școlar. Și numai un pă rinte simte
cum ochii îi sunt scă ldați în lacrimi câ nd prichindelul îmbră cat ptr prima dată în
uniformă de școlar, pă șește pe tă râ mul cunoașterii și al descoperirii. Că ci lumea
cunoașterii e un tă râ m plin de mistere. presă rat pe alocuri cu micile trecă tori
presă rate cu speranțe.

Speranța că vom putea realiza ceea ce ne-am propus. Dar niciodată nu ne va fi teamă
de ceea ce vom întâ mpina că ci vom avea lâ ngă noi pe cei mai minunați dască li care
ne vor îndruma cu dă ruire și înțelepciune spre înfă ptuirea viselor noastre. Că aceste
vise vor deveni sau nu realitate, nu este nici vina noastră , nici a dască lilor și nici a
pă rinților care poate au crezut prea mult în noi.

Deci ptr atingerea idealurilor noastre,

,
MULT SUCCES TUTUROR, STIMAȚ I DASCĂ LI, IUBIȚ I PĂ RINȚ I, DRAGI ELEVI ÎN
NOUL AN Ș COLAR!
(chiar dacă avem la dispoziție variațiuni pe aceeași temă , m-am gâ ndit că le aveți la
dispoziție pe toate, buchet, la începerea fiecă rui nou an școlar. Intenția mea este de a
împă rtă și, cu toată dragostea, cu cei tineri experiența celor vâ rstnici.)

PROGRAME PTR ÎNCEPEREA NOULUI AN Ș COLAR

(erau de obicei pregă tite de educatoarea care-și însoțea copiii care veneau în cls I.
Începâ nd cu 2004, câ nd m-am transferat la Mă runței, eu m-am cam ocupat de
festivitatea începutului de an. Ce am reușit să pă strez din aceste noi începuturi
vreau să le împă rtă șesc, cu bucurie, cu toți cei interesați, dar și cu cei ce se vor
regă si, la alte vâ rste și în alte timpuri, în aceste programe care ne-au înfrumusețat
zilele fiecă rui început de an.)

2004 (primesc cls a IV-a care mai avuseseră alte 2 înv) 15 sept

1)Începem astă zi cu bucurie dar și cu nostalgia unei vacanțe ce a trecut, ca de fiecare

dată și parcă prea repede, un nou an școlar. –Studenții ciclului primar-, adică elevii
de cls a IV-a, vor vorbi despre bucuria unui nou început în poezia –BUCURIE-. Să -i
ascultă m!

Copiii astă zi merg la școală ,(Polifronie Nicu Laurentiu-2004) și

Obrajii amintesc bujori,(Flori Ciocâ rlan-2011)
Vibrează patria natală
De râ sul bucuriei lor.
(Neacșiu 2004 și Andi Voicu 2011)
Sub pași li-s că ile deschise.
Deasupra lor e cer senin.
Ca ale pă să rilor vise
Să -nceapă zborul spre nă lțimi.
Ș i câ ntă codrii de departe(Voicu Simona 2004 și
Ș i râ urile lung doinesc,(Lucica Ghiu 2011)
Copiii vin să -nvețe carte
Pe-ntregpă mâ ntulromâ nesc.

(Lupu Laura 2004 și toți 2011)

Ei vor să știecâ te-n lună
Ș icâ te-n stele-au fost și sunt.
Auzi?...Mă runții pași ră sună
Ritmați de-al pă cii dulce cant.
2)Că tre cine ar trebui să ne îndreptă m o frâ ntură de gă nd în prima zi de școală , ne
vor dezvă lui aceiași elevi în poezia care se cheamă –ÎN PRIMA ZI DE ȘCOALĂ -
(Neațu Robert 2004)
În prima zi de școală / La tine vin Isuse,/ Te vă d în ieslea sfâ ntă / Ș -ți cad la piciorușe.

,
În prima zi de școală / Îți cer Isuse bland-/Trimite-mi din înalturi/Înțelepciune-n
gâ nd.

Trimite-mi s-am în viață / Cununa ta cea sfâ ntă ,/ Să vă d cum tot vă zduhul/ În cor de
îngeri câ ntă .

3)Ce simte o mamă și un boboc ce pă șește ptr prima dată pragul școlii ne-o relatează
CICERONE TEODORESCU în poezia –PRIMUL AN DE Ș COALĂ în interpretarea unui
grup al aceleeași clase.
(pov)Primul an al meu de școală !/….Cei mai mici, bă iat și fată ,/ (Enache Că tă lin)
Greu se culcă , greu se scoală ,/ Eu nu-ntâ rzii niciodată .

(Iordan Ionel 2004) Plin, ghiozdanu-abia încape/ Că rți, caiete, o gră madă ./ Ș coala e
aici aproape./ Casa e pe-aceeași stradă .

(Neațu R 2004) Mama ,scumpa mea și buna,/ Chiar câ nd seara mă mai ceartă ,/
Dimineața- totdeauna-/ Mă duce pâ nă la poartă ./

(Că lin Namdar 2004) Ce mulțime mare vine/ Cu ghiozdanul între umeri!…./ Cred și
eu! E- așa de bine/ Să înveți, să scrii să numeri!...

(mama)_Primul an, al tă u, de școală …/ Dragă -mi ești și tare mică !/ Curtea noastră e
mai goală / Ș i e singur Azorică .

Anul ă sta, se-nțelege,/ Altfel ești, în pragul toamnei./ Ș colă riță ești, în lege,/ Da-mi
lipsești, comoara mamei!

(Dră gan Eugen 2004) Parcă spune- Ce mai fată !/ Stă cu ochii umezi parcă ./ Râ de-
apoi, un pic…Ș i-iată -/ Parcă lacrimi o încearcă .

(mama) _Nu-I nimic! E bine! Numa/ Vezi de-ascultă ! Vezi de-nvață !/ Coșcogea fetiță -
acuma,/ Ai intrat și tu, în viață …

(fata) Mamă ! Asta-i supă rare?/(pov) Râ de fata…(fata) Ce-i adică ?/Merg la școală , de,
sunt mare,/ Nu pot să ră mâ n tot mică !

4)Ș i acum să ascultă m ce gâ nduri îi trec prin minte unui pîci ce vine în cls I și care va
recita poezia- LA Ș COALĂ de Marcela Peneș. Să -i dă m ascultare viitoarei eleve, Popa
Florentina!
(Flori a Cocuții) Sună clopoțelul toamnei,/ Ș coala-i un buchet de flori,/ Cerul scrie cu
cerneală / Ș iruri duse de cocori./

Florența duce ghiozdanul/ Plin de sfaturi și sfială ,/ Câ t o sâ câ ie-ntrebarea/ -Oare

cum o fi la școală ?

,
Nu te teme! Parcă -ar spune/ Vră biuța de pe ram,/ Am să -ți ciripesc la geam,/ Ca să
iei doar note bune!

5)Un alt pici, mai fricos, se gâ ndește cum ar putea să facă să mai ră mâ nă încă un an
acasă . Pâ nă la urmă , blâ ndețea învă ță toarei, îl determină să capete încredere în el și
în școală . Această întâ mplare, puțin hazlie, este relatată de eleva Iova Raluca în
poezia- PRIMA ZI DE ȘCOALĂ -

(Iova Raluca 2004) Câ nd s-a desprins sfios de lâ ngă mama/ Cu ochi albaștri-n
lacrimi înotâ nd,/ Îi inundase-ntreaga ființă teama/ Ș i-l fră mâ nta intens, un singur
gâ nd,

Să spună , hotă râ t câ nd intră -n clasă ,/ Că -i încă mic, doar 7 ani el are,/ Să mai ră mă nă
încă -un an acasă / Că …. și-a lovit un deget și-l cam doare!

Dar, deodată -i tulbură visarea/ O voce caldă , un glas melodios/ În fața lui stă tea
învă ță toarea,/ Privirea ei îl mâ ngâ ia duios/

Ș i, sub fluidu-acela, ce minune!/ Un suflet în alt suflet se topea./ Cu glasu-nfiorat,

atunci el spune-/_ Ce blâ ndă ești, învă ță toarea mea!

6)Nici gâ ndurile unui pă rinte ce își aduce de mâ nuță copilul în prima zi de școală ,
nu ne este indiferent. Urmează , deci, să ascultă m cu atenție tră irile mamei
Florentinei Popa (dna Coca)!

7)Dacă ptr unii 15 sept al fiecă rui an, reprezintă un nou început, ptr cei de cls a VIII-
a el înseamnă începutul unui prim sfâ rșit- sfâ rșitul ciclului gimnazial. Ce
semnificație are ptr ei această zi, ne povestește eleva Paraschiv Liana ?!

8)Acum elevii de cls I vor trece pragul școlii pe ritmurile unui câ ntec, compus special
ptr ei și interpretat de cei mai mari colegi ai lor, tot cei de cls a IV-a.

Pe vaporul cls întâ ia/ Ne-ndreptă m cu toții voioși,/Am lă sat și gră dinița/ Celor mici
și plâ ngă cioși/ La, la, la, la…..

Dragă ne-a fost gră dinița/ Cu pă puși și jucă rii/ Dar mai dragă va fi școala/ Că ne-
nvață a citi/ sau A scrie și-a socoti./ La, la, la, la…..

Bun venit! Vă spun, dar, astă zi/ Cei de-a IV-a, cei mai mari./Să -nvă țați cu sâ rguință /
Ca s-ajungeți buni școlari!/ La, la, la, la…..

DESCHIDEREA ANULUI ȘCOLAR 2011- 2012 12 SEPT ORA 9

,
Se vehiculează tot mai mult idea de a începe noul an școlar fă ră nici un fel de
festivitate. V-ar place?? Nuuu!!! Eram sigură de acest ră spuns! Mi se pare normal,
câ nd în această unică zi, curțile școlilor sunt suprapopulate de copii fericiți de
începerea noului an școlar sau, mă car, de noile uniforme, haine, ghiozdane, caiete,
rechizite pe care abia așteaptă să le arate celorlalți. Tot acum sunt prezenți la școală ,
mai mult ca în oricare moment al anului, cel mai mare numă r de mă mici, tă tici și
bunici și, deci, se cuvine să le spunem tuturor, bine ne-am regă sit în această
minunată zi de toamnă !!
Vă bucurați de această uimitoare zi și de acest nou început?? Ia să auzim cum!!

1)Despre bucuria aceasta vorbesc în versuri, elevii cls a III-a de la dna Tinca. Să
ascultă m!

2)Gâ ndurile pline de emoția unui alt început sunt împă rtă șite de mă mica unui boboc
care pă șește în cls I anul acesta. Faceți cunoștință , deci, cu mă mica Popescu Nicoleta
(a lui Soare), pe care cred că o cunoașteți cu toții de la brută ria dlui Dima!
(cuvâ ntul este cel din 2011 și scris la locul potrivit)

3)O să vă fac cunoștință acum și cu un boboc autentic de cls I și anume Croitoru

Maria (a lui Dalcoș) care vă va aduce la cunoștință RUGĂ CIUNEA ȘCOLARULUI.

,
4)Un scurt câ ntecel de bun venit ptr cei mai mici școlari, vor adresa elevele
Ciocâ rlan Florentina și Ghiu Luciana, tot de la cls a III-a. Să -l auzim!
(CÂ NTEC PTR CLS I ,cred, pe care l-am învă țat de mult de tot, de prin anii 80, de la
inspectorul și colegul meu de cerc de la Stoică nești ptr f mulți ani, Militaru Aristotel.)

5)Ș i acum vă rog să vedeți unde poate duce grija exagerată , a celor din familie, ptr
ziua începutului de an, ascultâ nd pe eleva Ciocîrlan Florentina( a lui Vasică ), din cls a
III-a. (și elevii de cls a IV-a, ai dnei Luminița Pă tru, au spus-o într-un an, nu am
însemnat și anul. Pă cat!)

GRIJULII

,
 6)Nu putem să încheiem scurtul nostru program dedicat îmceputului de an,
înainte de a vă ura tuturor celor prezenți, multă să nă tate ptr a depă și cu success
greută țile din noul an, și de a da ascultare unei frâ nturi de gâ nd, mă rturisite de un
elev din clasa terminală , și anume Popa Florentina din cls a VIII-A.(se dă citire
cuvâ ntului elevului la deschiderea anului școlar 2011 care se gă sește acolo unde îi
este locul)

Voi atașa în continuare tot ce am pă strat de-a lungul anilor,legat de începutul anului
școlar și pe care vreau, din suflet, să le împă rtă șesc cu toți doritorii, dar și ptr a se
regă si, în însemnă rile mele fă cute în acele momente, toți participanții activi la
festivită țile din anii din care n-am mai pă strat alte însemnă ri.

PROGRAME DE 1 DECEMBRIE

Abia după 1989 ziua de 1 Decembrie, devenind ziua Româ niei , a început să fie
comemorată cu mai mare fast și în țară dar și în școală . Din această cauză prima mea
acțiune, pă strată pe hâ rtie, datează abia din anul 2002. În acel an a venit în școală
colega mea din V-VIII și prietena mea, Liliana Ghiță , actualmente directoare la
Biblioteca Oră șenească Dră gă nești, să lanseze cls I-IV o provocare. Era vorba de un
program de 1 Decembrie care să se desfă șoare la bibliotecă . Eu am fost cea care am
ră spuns provocă rii și m-am prezentat cu o șeză toare pe care am intitulat-o

PAS CU PAS ÎN DRUMUL SPRE UNITATEA NAȚ IONALĂ

Am trecut de la Burebista la M Viteazul, A I Cuza și am ajuns la anul 1918. Elevii mei

de cls a II-a, purtau în majoritate costume populare cum se poartă -n șeză tori, mai
puțin personajele care erau îmbră cate adecvat epocii. Româ nia Mare purta roșu,
galben și albastru, Moldova-galben, Ț Româ nească -roșu și albastru-Ardealul.
Celelalte provincii aveau costume populare diferite. Pe fundal era arborat drapelul
iar, undeva în lateral, harta Româ niei Mari, pt a indica locurile despre care se
vorbește în texte, dar și pt a putea fi urmă rite de elevi și de cei prezenți.

I BUREBISTA (Niță Andrei –pov, Orend Albert-Burebista)

,
Andrei-Eu sunt cel care începe. Voi începe,deci, cu începutul, voi începe cu Burebista
care a unit poporul dacilor într-o țară mare numită Dacia. Ca să înțelegeți mai bine
ce fel de om era Burebista, voi citi un fragment din Povestiri istorice de Dumitru
Almaș……..vol I p 8.

Așa, cu înțelepciune, cu hotă râ re, cu vitejie și cu dreptate, Burebista a întemeiat,

acum 2 mii de ani, DACIA, vatra ROMÂ NIEI de azi.

Câ ntec-Din vremuri vechi pe acest pă mâ nt/Tră iau ră spâ ndiți geto-dacii,/Un rege
tâ nă r visa mereu/ Să fie uniți toți ca frații./

Ș i Burebista-ntr-o bună zi/Puse planul în aplicare/Ș i fă ră preget uni toți dacii/ Din
Carpați pâ nă la mare.

Rf Hei, hei Sarmizegetusa/Tră iește-n inimi peste ani,/Hei, hei aici ia ființă poporul
din daci și din romani. Bis

II MIHAI VITEAZUL 1600(Neferu Lucian-pov,Craiu T eodor-M Viteazul)

Pov-Anul 1600. M Viteazul. Încă un pas că tre unire. M Viteazul a fost cel dintâ i
voievod care a unit toți româ nii într-o singură țară , sub aceeași câ rmuire……Pov
istorice vol II p 19-22………Toate în cinstea voievodului Mihai și a faptei lui, UNIREA
Ț Ă RILOR ROMÂ NE.

CÂ NTECUL LUI MIHAI VITEAZUL(citire cls a III-a p 76)

Auzit-ați de-un oltean/De-un oltean, de-un craiovean/ Ce nu-i pasă de sultan?

Auzit-ați de-un viteaz/Care veșnic șade treaz/Câ nd e țara la necaz?

Auzit-ați de-un Mihai/Ce sare pe 7 cai/De strigă Stambulul vai?

El e domnul cel vestit/Care-n lume a venit/ Pe luptat și biruit.

Spuie râ ul cel oltean(se arată la hartă )/Spuie vadul dună rean/Ș i codrul că lugă rean

Câ te lupte au privit,/Câ te oști au mistuit,/Câ te oase-au înă lbit.

Multe ca frunza de brad,/Ca nisipul de pe vad,/Ca gemetele din iad!..

Alelei! Mihai! Mihai!/Că de noi milă nu ai/Să ne scapi de-amar și vai!

III AL I CUZA 1859(Toma R Marian-pov, Salmen Marius- Moș Ion, Dobrescu C-tin
Cosmin-boierul)

,
Pov-Dragii mei, eu vreau să vă povestesc ceva despre un câ ntec, un câ ntec care a
însuflețit lupta pt unire a tuturor româ nilor. Dar mai întâ i trebuie să vă amintesc că
cele 3 ță ri româ ne, Ț Româ nească , Moldova și Transilvania, după uciderea lui M
Viteazul, iar au fost despă rțite. Câ ntecul despre care e vorba începe așa-

Câ ntec(toți)-Hai să dă m mâ nă cu mâ nă /Cei cu inima româ nă ,/Să -nvâ rtim hora

fră ției/Pe pă mâ ntul Româ niei……..Pov ist vol II p 71……..pâ nă la Otră vit de ciudă și
mâ nie boierul plecă .

Cu toată împotrivirea boierului, Moș Ion Roată tot a luat parte la Divanul ad- hoc din
Moldova în 1857.

Dramatizare Moș Ion Roată și vodă Cuza de I Creangă …….citire cls a IV-a…Într-una
din zile…….

IV 1918 ALBA IULIA(CotoiFlorentin-pov, Dumitrița-Bou Eugenia, bunica-Mă rgă rit

Monica)

1)Cotoi-Am fost și eu la Alba Iulia și am vă zut Unirea. Cel mai mare și mai fericit
moment din istoria noastră s-a desfă șurat la 1 Decembrie 1918………Pov istorice vol
II p 102.

2)Cîntec-Deșteaptă -te,româ ne, din somnul cel de moarte ,/ În care te-adâ nciră
barbarii de tirani…………(o strofă ) apoi
Pe-al nostru steag e scris Unire,/Unire-n cuget și simțiri/Ș i sub mă reața lui
umbrire/Vom înfrunta orice loviri.

3)Dorobanțu Valentin-Cele 3 surori de mamă /Aici toate s-au nă scut,/ Pe pă mâ ntul

plin de soare,/Pe pă mâ ntul nostrum sfâ nt.(Prima Unire)
Cum să stea îndepă rtate,/Să tră iască -ntre hotare,/Câ nd o mamă au cu toate?/(toți)
Ea e ROMÂ NIA MARE!(Plâ nsul Basarabiei)

4)Poveste despre Unire (Mă rgă rit Monica-mama Româ nia,…..îmbră cată în roșu,
galben și albastru, Moldova-Dră ghiceanu Maria,….galben, Ț Romă nească - Saioc
Că tă lina,……..roșu, Transilvania- Snop Mă dă lina,…..albastru, Livanis Silvia-
Basarabia, Popescu Petruța-Dobrogea, Bou Eugenia-Bucovina…..ultimele 3
îmbră cate în costume populare diferite)

MONICA-Eu am tră it odinioară pe aceste meleaguri și aveam mai multe fiice. Le

pusesem nume frumoase după chipul și frumusețile naturii, al pă durilor, munților și
apelor-Transilvania, Moldova, Ț Româ nească …….
Dar, iată , că la ră stimpuri, se abă tea pas stră in prin aceste ținuturi și îmi ră pea câ te o
fiică . Mă întristam nespus după fiecare, deoarece țineam la ele ca la trupul și inima
mea. Sâ ngeram ascultâ ndu-le plâ nsul.

,
Basarabia 27 martie 1918- Silvia- Plâ ng, mă icuță , plâ ng într-una,/Lacrimile-mi curg
șuvoi,/C-am plecat de lâ ngă tine,/Că m-am smuls de lâ ngă voi!

Dobrogea 1878-Petruța- Cum să nu plâ ng, scumpă mamă , /Cum să nu mă

zvâ rcolesc,/Că -s aproape, dar departe/De acei ce mă iubesc?

Bucovina 15-28 nov 1918-Eugenia- Ia-mă , mamă , lâ ngă tine,/Ia-mă și nu mă lă sa!/

Luptă și te zbate, mamă ,/La stră ini nu mă mai da!!!

Româ nia- Monica- Dar nu mă temeam, că aveam stră moși destoinici și neînfricați ce
luptau vitejește ptr a-mi regă si fiicele și a le readuce acasă în sâ nul familiei-
ROMÂ NIA.

Câ ntec- Tu, Ardeal, tu Ardeal/ Îți suntem oșteni/Templu sfâ nt, temple sfâ nt/ Munții
Apuseni./Rf Că tu ne ești vatră /Ș i din piatră -n piatră /E tă ria unui neam de
moți,/Asta-i țara noastră , noi nu stă m în gazdă ,/Hore-al nostru-i risipit pe roți.(intră
ultimul, după Basarabia!!!)

(intră Moldova și Muntenia câ ntâ nd)- Modoveanul și munteanul /Sunt frați buni cu
ardeleanul/ Toți româ ni plini de mâ ndrie/ Că sunt fii ai Româ niei./ Rf Noi suntem
româ ni, noi suntem româ ni,/ Noi suntem aici pe veci stă pâ ni! Bis

(vine Dobrogea și Bucovina și câ ntă - Dobrogea și Bucovina/ Ș i ele azi și-au dat
mâ na,/ Provinciile luate/ Astă zi s-au unit cu toate./ Rf Noi suntem româ ni,/ bis Noi
suntem aici pe veci stă pâ ni!

(vine Basarabia pe câ ntec- Basarabie frumoasă ,/ Pregă tește-te mireasă !/ Că -ți

aducem pețitor, pețitor/ Mâ ndru nostru tricolor.(toate provinciile se strâ ng roată în
jurul Româ niei care zice-)

Româ nia- Ș i uite-așa, luptâ nd neobosit, am reușit să -mi aduc din nou toate fiicele
acasă , unindu-le în jurul meu ca un copac maiestos, cu ramuri bogate. Ș i câ nd le-am
simțit pe toate lâ ngă mine, în clipa aceea, am fost fericită și am întinerit dintr-o dată .

Dorobanțu-Cu iubire învingi multe,/ În unire de tră iești!/ Ă sta a fost crezul
nostru,/Al suflă rii româ nești!!!

Dinuț-Rostesc cu semeție-ROMÂ NIA/ Ș i spun cu drag-Aceasta-i țara mea!!/Că ci ea

mă crește,ea mi-e bucuria,/Ș i liniștea, și casa mea e-n ea.

Alina și Mihă iță (iese odată cu ea.) Alina- Scumpă tară româ nească ,/ Cuib în care m-
am nă scut,/ Câ mp pe care s-a vă zut/ Vitejia stră moșească .

Amâ ndoi-Cuib în care ne-am nă scut,/ Scumpă țară româ nească ,/ Te salut!

,
Cîntec-Ț ara noastră Româ nia,/ Nume scump, nume drag,/ Ne veghezi copilă ria,/
Ocrotiți de-al tă u steag/ Rf Ce frumoasă -I țara mea,/ Drag mi-e să tră iesc în ea! bis

Cîrstea-Să ai viață de vecie,/ Să sporescă -al tă u popor,/ Sub stindardul tricolor!

Câ ntec-Trei culori cunosc pe lume/ Ce le țin ca sfâ nt odor,/Sunt culori de-un vechi
renume,/ Ș i un falnic viitor./ bis ultimele 2 versuri.

Că tă lina-Roșu-i focul ce-mi stră bate/ Inima plină de dor/ Ptr sfâ nta libertate/Ș i al
patriei amor.

Maria- Auriu ca mâ ndrul soare/Fi-va-al nostru viitor,/Pururea-n eternă floare/ Ș i cu

luci netrecă tor.

Mă dă lina- Iar albastru e credința/ Ptr nație, ce-o nutrim,/Credincioși fă ră

schimbare/ Pâ n la moarte o să fim!

Cîntec-Roșu, galben și albastru/ Este-al nostru tricolor,/Se înalță ca un

astru/Gloriosul meu popor.

Că tă lina-E roșu macul de pe câ mp,/Aici că zu câ ndva eroul!/ Mai deslușesc vuind în

vâ nt,/Din anii luptelor, ecoul.

Maria- E galben spicul auriu/ Ce s-a-mplinit râ zâ nd în soare,/În marea lanului de

grâ u/E pâ inea ță rii viitoare.

Mă dă lina- Tă ticul meu e muncitor,/El poartă salopetă -albastră ,/Albaștri-s ochii

mamei,flori/Care veghează casa noastră .

Câ ntec-Câ t pe cer și câ t pe lume/ Vor fi aste trei culori,/Vom avea un falnic nume/ Ș i
un falnic viitor. bis ultimele 2 versuri

NE PREGĂ TIM DE MAREA SĂ RBĂ TOARE

Dră gă nești 2003 sala de clasă . Personaje-învă ță toarea, elevii

(în spate se află harta Româ niei Mari, colorată cu cele 3 culori și harta actuală a
Româ niei și, în stâ nga și dreapta, drapelele ță rii)

Înv(Mă rgă rit Monica)- La-ntâ i Decembrie, copii/E marea noastră să rbă toare/S-o-
ntâ mpină m ar trebui/Frumos, dar cum să facem oare?

Să nu uită m- să rbă torim/Unirea noastră -a tuturor/Româ nilor, ce glă suim/În grai de

doină și de dor.

,
În amintirea jertfei lor,/Să revedem cu inimi vii/Istoria româ nilor!/Ce spuneți,
dragii mei copii?

Câ ntec-Un câ ntc istoric ne-aduce aminte/Că frații în veci vor fi frați,/Un câ ntec
istoric bă trâ n ca unirea,/Voi compatrioți, ascultați!(bis2 versuri)

Elev(Dră ghiceanu Maria)-BUREBISTA! MARELE REGE AL GETO- DACILOR! PRIMA

MARE UNIRE!

Câ ntec-Din vremuri vechi pe acest pă mâ nt/Tră iau ră spâ ndiți geto-dacii,/Un rege
tâ nă r visa mereu/Să fie uniți toți ca frații/Ș i Burebista-ntr-o bună zi/Puse planul în
aplicare/Ș i fă ră preget uni toți dacii/Din Carpați pâ nă la mare.

Elev(Prună Florin C)-De pe columna lui Traian/Citim cum s-au nă scut româ nii,/Că ci,
învingâ nd pe Decebal,/Romanii au ajuns stă pâ nii/Ț inuturilor dună rene.

Elev(Saioc Că tă lina)-Ș i au venit aici la noi,/În Dacia de aur și de grâ ne,/Cu-o limbă
nouă , datini noi,/Ce s-au fă cut, prin ani, stă pâ ne/Peste-ale dacilor gâ ndiri,/Peste a
dacilor ființă .

Elev(Niță Andrei M)-Noi orizonturi, noi simțiri,/Un suflet nou, nouă credință /Toate-
au nă scut, nu în mulți ani,/O sută șaizeci și cinci./ROMÂ NI din daci și din romani.

Câ ntec-Hei! Hei! Sarmizegetusa/Tră iește-n inimi peste ani,/Hei!hei! aici ia

ființă /Poporul din daci și din romani.

Elev(Neferu Lucian C)-Viteaz și drept a fost Decebal, rege,/Nicicâ nd el n-a ră bdat

vreo fă ră delege./Stindardul dac- un cap de lup-/El dâ rz a fluturat și dâ rz/L-a
infruntat pe Traian, al Romei împă rat.

Elev(Popescu Petruța)-În marea bă tă lie din 101 ,102/Soldații au fost forțați să plece
înapoi.

Elev(Cotoi Florentin)-Armate maiestuoase, cu mult mai întă rite,/Au revenit apoi în

105,106 și Dacia a devenit Traiană ,/Provincia Romană -Dună reană .

Câ ntec-Noi suntem româ ni(bis)/Noi suntem aici pe veci stă pâ ni,/Noi suntem
romani(bis),Noi suntem urmași ai lui Traian/

Elev(Tudosie C-tin)- 1600! MIHAI VITEAZUL!- A II-A UNIRE!

Elev(Mircea Domi C)- M Viteazul a unit/Cele 3 ță ri româ ne-n una,/El viața și-a
primejduit,/Refă câ nd Dacia, stră buna.

Câ ntec-Hai să -ntindem hora mare/Mai aici și mai colea,/ Mai aproape de hotare,/Să
refacem Dacia! bis 2 versuri

,
Elevi(Bou Eugenia, Dinuț Șt Marian)-De-aceea-n veci să ținem minte/Mă reața faptă -
a lui Mihai,/Să -l lă udă m mereu, fierbinte!/El s-a jertfit pe sfâ ntul nostru plai.

Elev(Tudosie C)- 1859! A I CUZA! UNIREA MOLDOVEI CU Ț ARA ROMÂ NEASCĂ !!

Elev(Dobrescu Cosmin C)-Un act istoric de ră sunet,/Unirea Moldovei cu Ț

Româ nească !!!/Să vâ rșită la 5 și 24 Ianuarie 1859!/Prin dubla alegere în
Principate/A lui A I Cuza!!

A I Cuza, domnitor /Ș i M Kogă lniceanu, prim ministru/Au fă urit un stat

înfloritor,/Prefigurâ nd INDEPENDENȚ A,/Au pus pe temelii de piatră Româ nia,/Au
pregă tit-o pentru viitor.

Câ ntec-Hai să dă m mâ nă cu mâ nă !..........Unde-I unul nu-I putere….(intră Româ nia)

Elev(Tudosie C)-ÎMPLINIREA VISULUI DE AUR AL ROMÂ NILOR! MAREA UNIRE!!!!

1 DECEMBRIE 1918!!!

Elev(Dorobanțu Vasile V)-Și iată marea împlinire/A visului dintotdeauna,/La-Întă i

Decembrie chemarea/Fierbintea, sfâ nta și stră buna/(toți)NOI VRM SĂ NE UNIM CU
Ț ARA!!!/Aduce-n iarnă primă vara,/Iar iarna oropsirii noastre/Se stinse-,n fine, de
sub astre.

Elev(Livanis Silvia)-La Alba Iulia româ nii/Dinvatra noastră din

Ardeal,/Strigau(toți)TRĂ IASCĂ ROMÂ NIA!!!/Ș i câ ntece stră vechi, româ ne
ră sunau/Din zeci de mii de piepturi, triumfal.
Câ ntec-Tu Ardeal(bis)îți suntem oșteni,/Templu sfâ nt,(bis)M-ții Apuseni

Că tu ne ești vatră /Ș i din piatră -n piatră /E tă ria unui neam de moți,/Asta-I țara
noastră ,/Noi nu stă m în gazdă ,/Horea-al nostru-i risipit pe roți.

Ardealul, Ardealul ne cheamă ,/Nă dejdea e numai în noi,/Să rută -ți, copile, pă rinții și
frații/Ș i-apoi să mergem la ră zboi! bis 2 versuri

Basarabie frumoasă ,/Pregă tește-te mireasă !/Că -ți aducem pețitor/Mâ ndru nostru
tricolor.bis 2 versuri

Dobrogea și Bucovina/Ș i ele azi și-au dat mâ na,/Provinciile luate/Astă zi s-au unit cu
toate./Noi suntem româ ni,/Noi suntem româ ni,/ Noi suntem aici pe veci stă pâ ni. Bis

,
Ț ARA Ș I COPILUL DE VIRGIL CARIANOPOL, CLS I, 2005, MĂ RUNȚ EI, LA
MONUMENT
(îi mulțumesc iară și sorei mele mai mari,educatoarea Spiru Elena din Caracal)

Mama(Ciurez Adriana)-Ce ai, dragul meu copil?/De ce plâ ngi, ce s-antâ mplat?/Te
întreb eu, maica țară /Ș i….să -mi spui adevă rat!

Copilul(Dumitru Andrei?)-Plâ ng, mă icuță -pov(Voicu Ionuț?)îi ră spunse Ionel/Că ,

oboist, alergă nd pe-afar la joacă ,/Am că zut și m-am lovit!

Mama(Ada)-Numai pt asta, oare?/Parcă nici n-ai fi bă rbat!/Eu, n-am plâ ns nici câ nd

dușmanii/Trupul mi l-au sfâ rtecat!/E rușine pt tine!/Fiii mei, nu plâ ng deloc!/Ei nu-
și varsă lacrimile, numai c-au că zut la joc./Fruntea sus! Privirea dreaptă !/Câ t de
greu, oricum ți-ar fi!/Ș i pă strează -ți lacrimile/Pentru câ nd ți-or trebui!

LEGENDA TRICOLORULUI 1 DECEMBRIE 2006, CLS a II-a, LA MONUMENT

(această legendă este pusă pe versuri de sora mea mai mare cu 7 ani decâ t mine,
educatoare în Caracal și de la care am împrumutat și adaptat multe serbă ri. Îi
mulțumesc!

(câ ntecele vor fi susținute și de cei mari)

Deșteaptă -te, româ ne, din somnul cel de moarte/În care te-adâ nciră barbarii de
tirani!/Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă /La care să se-nchine și cruzii tă i
dușmani! Bis

Pov1( Bă descu Romică N)-Ce vă spun e-adevă rat,/În țara noastră s-a-ntâ mplat!/Din
Vladimiri s-a ridicat/ Tudor, cel mai brav bă rbat.

Pov2 (Smarandache Maria G)-El prin sate-a tot umblat/Ș i panduri și-a adunat,/
Oaste mare și-a fă cut,/Spre București a pornit,

,
Să se lupte cu dușmanul, /Că le era greu amanul./Dușmanii ță rii-I asupreau,/Grele
biruri ei plă teau.

P1 Romică -Ș i așa legenda spune/Că dintr-un că tun anume/Curajosul Dragomir/Sa-

nrolat la Vladimir.

Dragomir Cristi Polifronie??-Fetele tatii, am plecat!/De voi cu greu mă despart!/Dar

dușmanii ne-au ră zbit/Ș i nu mai e de tră it!

Fata mare-Ciurez Adriana(albastru)-Dragă tată , te-aș ruga/ Să primești batista

mea!/La luptă câ nd tu vei fi/De mine ți-oi aminti!/E-albastră ca ochii mei,/Să -ți
amintească de ei.

Fata mijlocie Chirea Marilena A(galben)-Tată bun, mai stai așa!/Am și eu batista
mea!/Galbenă -I ca pă rul meu,/Să - ți amintești câ nd ți-o fi greu!

Fata mică Militaru Anca Andreia-Tată l meu bun și-nțelept,/Batista mea s-o pui la
piept!/Sunt mică și n-am putut/S-o vopsesc cum aș fi vrut/Dar te-asigur că în ea /E
toată iubirea mea!

Dragomir Cristi-Dați-mi câ te-o să rutare/Că m-așteaptă grea-ncercare!/La luptă plec

cu-ai mei fâ rtați/Ș i vă rog, nu mă uitați!

Toate-Te-așteptă m cu dor și drag/În al casei noastre prag!/Să vă -ntoarceți

să nă toși,/În luptă victorioși!
Cîntec Internaționala-Hai la lupta cea mare/Rob cu rob să ne unim/Ș i scumpa
noastră țară /De dușmani s-o ferim.(pe fundal se aud strigă te de luptă și
împușcă turi)

Pov Maria-Tudor cu pandurii să i/S-au luptat ca niște zmei/Dar un glonț

nenorocit/Pe Dragomir l-a nimerit.(doi soldați îl aduc de subsuori pe Dragomir
ră nit)

Dragomir Cristi-Prieteni, eu am să mor,/Mă duc la bunul D-zeu,/Batistele fetelor

mele/Să faceți un steag din ele!(dă batistele soldaților)
Cea albă s-a înroșit/Cu sâ ngele ce l-am pierdut./Ilenuță , fata mea,/S-a vopsit și
batista ta!(soldații leagă batistele de un bă ț și spun-)

Dragomire, ești un erou,/De-acum vom lupta sub steagul tă u!/(soldat1 Voicu Iulian
Daniel)Roșu, galben și albastru/Acesta va fi steagul nostru!(Ciutacu Andi Costinel
soldat2)

Câ ntec-Roșu, galben și albastru/Este-al nostru tricolor,/Se înalță ca un

astru/Gloriosul meu popor.( bis ultimele 2 versuri)

,
Sold1 Iulian-Ș i-n frunte cu acest steag/Româ nii lupte au purtat,/Să scape țara de
nevoi/Ca să tră im mai bine noi.(sold2 Costinel)

P1 Romică -S-o scape de nă vă litori/Ei s-au unit, și-nvingă tori,/Dușmanii ră i i-au

alungat/Ș i-au-ntemeiat un singur stat.(p2 Maria)

Câ ntec-Moldoveanul și munteanul/S-au unit cu ardeleanul,/Ei au desființat

hotare/Formâ nd ROMÂ NIA MARE!

Rf Noi suntem româ ni, noi suntem româ ni,/Noi suntem aici pe veci stă pâ ni.(apoi se
prind toți elevii și dască lii într-o horă mare câ ntâ nd)

Hai să dă m mâ nă cu mâ nă /Cei cu inima româ nă ,/Să -nvâ rtim hora fră ției/Pe
pă mâ ntul Româ niei./Unde-I unul nu-I putere/La nevoi și la durere,/Unde-s doi
puterea crește/Ș i dușmanul nu sporește.(ridică mâ inile și strigă din tot sufletul de 3
ori Ura!!!!!)

PATRIA de Marcela Peneș(roșu-Alexe Geanina galben-Smarandache Gabriela M,

albastru- Polifronie M Bianca)

ROȘ U Eu sunt prea mic și tu prea mare/Cu pași să te mă sor nu pot./ Dar casa,
strada,pomii-n floare/Sunt patria-așa socot.

Galben-Ș i tata, mama, surioara/Ș i oamenii din blocul tot/Ș i cei ce vin acasă
seara/Sunt patria- așa socot.

Albastru-Eu sunt prea mic și tu prea mare/Ce mult însemni, să spun nu pot,/Dar ce e
mai de preț în oameni/E patria-așa socot.

Ț ARA de M Peneș
(elevii mei fiind doar la începutul cls a II-a, am ales sarcini adecvate vâ rstei lor și am
încercat să antrenez câ t mai mulți copii dacă nu pe toți, așa cum procedam de obicei.
Deci iată prestația lor în 2006, câ nd nu împliniseră nici mă car toți 8 ani)

Voicu Ionuț-Ț ara câ t este de mare?/Voicu Mihaela-Câ t un munte cu

că rare?/Dumitru Andrei N-Câ t un munte și-o câ mpie?/Croitoru Ionela A-Câ t un deal
cu pomi și vie?

Ț ara în R G A Obloja Oana M-Ț ara-s munții-n horă prinși,/Cu argint pe frunte
ninși,/Dealurile-n valuri line/Ș i cu pivnițele pline,/Sunt câ mpiile cu grâ u/Pe la brâ u
cu-albastru râ u/Ș i e mare că ne are/Pe noi toți-stră moși, nepoți!

Câ ntec toți-Ț ara noastră , Româ nia,/Nume scump, nume drag/Ne veghezi
copilă ria/Ocrotiți de-al tă u steag.

,
Rf Ce frumoasă -I țara mea,/Drag mi-e să tră iesc în ea./bis

LECȚ IE LA ȘEDINȚ A CU DIRECTORII, DIRECTOR MITRACHE DUMITRU

15 XI 2007 cls a III-a promoția 2005-2009

PAS CU PAS SPRE MAREA UNIRE-montaj coregrafic-literar

Eu-Avâ nd în vedere că nu mai avem decâ t un -pas- pâ nă la comemorarea mă rețului

moment din viața poporului nostru, și anume 1Decembrie, și că opționalul intitulat –
JOCURI, CONCURSURI, SERBĂ RI Ș COLARE- are ca o modalitate de evaluare și
serbarea școlară , vă voi prezenta cu elevii cls a III-a de la Ș coala Mă runței, un montaj
coregrafic literar intitulat –PAS CU PAS SPRE MAREA UNIRE-

Mai întâ i vreau să subliniez două chestiuni-

1)Acest opțional a fost conceput și –lansat pe piață - ca să spunem așa, de mine în
exclusivitate. Că afost și a ră mas unopțional viabil, o dovedește faptul că , la câ țiva
ani după lansare, a fost abordat de f multe cadre, mai întâ i de la Dră gă nești și apoi și
de la alte școli.
2)De ce îl consider eu f bun? a) pt că este un opțional interactiv,
b) pt că îți permite abordarea orică rei teme, orică rui
subiect ce interesează pe școlarul mic,
c)îți dă posibilitatea –să extinzi- temele de la oricare
obiect și să o faci într-un mod plă cut, fă ră ca elevul să se simtă încorsetat de reguli,
d)îți dă posibilitatea să cunoști pe copii în cu totul
alte ipostaze decâ t cele de la cls,
e)permite afirmarea celor care au alte tipuride
inteligență decâ t cea școlară ,
f)dezvoltă creativitatea.

Puteam să mă opresc la o altă formă de evaluare, dar am considerat serbarea

școlară , ca fiind cea mai complexă , în sensul că aici participă nu numai elevii, ci sunt
antrenați și alți factori- familie, colegi de școală , autorită ți etc și cu această ocazie ne
putem prezenta și uniforma creată tot de mine din fostele uniforme pionierești.

În acest program am încercat să îmbin armonios, literature cu muzica, geografia cu

istoria, artisticul cu științificul. În ce mă sură am reușit, ră mâ ne să stabiliți dvs.

Iată câ t de frumos glă suiește D Almaș despre trecut –Trecutul este ră șina
miraculoasă care arde în fă clia istoriei ca să întrețină că ldura permanentului azi și să
lumineze calea necurmatului mâ ine al poporului și alpatriei-.

,
Nu-mi ră mâ ne decâ t să vă invit pe toți, cei aici prezenți, să ne teleportă m pt o vreme
în negurile istoriei neamului nostru. Să -ncepem!

Prezentare

GALERIA PERSONAJELOR

1)Mă numesc….. Ciurez Adriana și Voicu Ionuț….. și suntem prezentatori.

ADA-Sunt îmbră cată în alb pt că simbolizez pacea, liniștea, libertatea și zborul spre
etern.

IONUȚ -Sunt simbolul întunericului, ră zboiului, al neliniștii și al morții de aceea port

culoarea neagră .

2)Româ nia mă numesc și m-am înfă șurat în drapelul nostru drag. .Azi voi strâ nge la
sâ nul meu toate celelalte provincii care, împreună , vor forma -ROMÂ NIA
DODOLOAȚ Ă - Sunt în cls a III-a și mă numesc….. Obloja Oana M.

3)Sunt eleva…….Polifronie Marina Bianca, reprezint Ardealul sau Transilvania și am

luat din steag culoarea ROȘ IE cu care m-am împodobit în zi de mare să rbă toare.(1
dec 1918)

4)Basarabia, pe care o reprezint, s-a înveșmâ ntat toată în GALBEN. Mă numesc

Chirea Marilena Aura.(9 apr 1918)

5)În ALBASTRU m-am împodobit ca să întregesc țara și tricolorul. Sunt Bucovina, tot
în cls a III-a și numele meu este…..Militaru Anca Andreea.(28 nov 1918)

6)Dobrogea (Mihaela) care face parte din trupul patriei încă din 1878 și Muntenia
(Ionela) împreunată cu Moldova (Geanina) încă din 1859 de că tre A I Cuza (toate) s-
au împodobit ,azi , în zi de mare tră ire patriotică , în frumosul și variatul port
popular. Suntem…….Dobrogea-Voicu Mihaela,……..Muntenia-Croitoru Ionela
Andreea,…….Moldova-Alexe Geanina.(ță rile pleacă )

7)Eu sunt conducă torul celor mai curajoși și viteji dintre traci Sunt temerarul
Burebista. Ș i, pt că dacii purtau pă rul lung, sunt fetiță . Mă numesc……Smarandache
Gabriela Maria.

8)Oamenii mi-au zis -cel viteaz- pt că am îndră znit să -I unesc, chiar dacă numai pt
scurt timp. Sunt elevul……..Voicu Iulian Daniel, azi M Viteazul.

9)Moldova și Muntenia au secat Milcovul dintr-o sorbire și, chiar dacă le-am câ rmuit
numai 7 ani, ele nu s-au mai despă rțit niciodată . A I Cuza este azi întruchipat de
mine, elevul……..Bă descu Romică Nicolae dintr-a III-a.(pleacă și personajele)

(intră cei 2 prezentatori cu o pancartă pe care scrie –PAS CU PAS SPRE MAREA
UNIRE-

,
Prez alb - La-ntâ i Decembrie,copii,/E marea noastră să rbă toare./S-o-ntâ mpină m ar
trebui/Frumos. Dar cum să facem oare?

Prez negru – Să nu uită m! Să rbă torim/Unirea noastră -a tuturor/Româ nilor, ce

glă suim/În grai de doină și de dor.

Amâ ndoi- În amintirea jertfei lor,/Să revedem cu inimi vii/Istoria româ nilor./Ce
spuneți, dragii mei copii?

(intră Mihă iță Ciocîrlan cu o pancartă pe care scrie –BUREBISTA- împreună cu

personajul și rostește tare și clar, plimbâ ndu-se prin față ) BUREBISTA,marele rege al
geto-dacilor! Prima mare unire!(și se retrage numai el)
BUREBISTA- Cu înțelepciune, cu hotărâre, cu vitejie și cu dreptate, eu, Burebista am

întemeiat, acum 2000 de ani, Dacia, vatra României de azi.

Cântec- Din vremuri vechi pe acest pământ/Trăiau răspândiți geto-dacii,/Un rege tânăr
visa mereu/Să fie uniți toți ca frații/Și Burebista-ntr-o bună zi/Puse planul
în aplicare/Și fără preget uni toți dacii/DinCarpați până la mare.

Rf Hei! Hei! Sarmizegetusa trăiește-n inimi peste ani,/Hei! Hei! Aici ia ființă/Poporul din
daci și din romani.

Burebista- Eu sunt străbunul străbunilor noștri și i-am unit pe daci într-o țară mare
înfloritoare și liberă-DACIA

1600-MIHAI VITEAZUL(cu pancarta se plimbă Barbu Dă nuț Ionuț) a II-a unire!

Elev1(Andreiana Camelia Gabriela)-Auzit-ați de-un oltean,/De-un oltean ,de-un

craiovean/(arată la hartă ) Ce nu-I pasă de sultan?

Elev2(Ciutacu Andi)- Auzit-ați de-un viteaz/Care veșnic șade treaz/Câ t e țara la

necaz?

Elev3(Enache Grațiela)- Auzit-ați de-un Mihai/Ce sare pe 7 cai/De strigă

Stambulul,vai!?

Mihai Viteazul(Daniel)- Spuie râ ul cel oltean,/(se arată la hartă )Spuie vadul

dună ren/Ș i codrul că lugă rean/Câ te lupte am privit,/Câ te oști am
mistuit,/Câ te oase-am înă lbit/Multe ca frunza de brad,/Ca nisipul de
pe vad,/Ca gemetele din iad.

Elev4(Iova Mihai Costel)- Alelei, Mihai! Mihai!/Că de noi milă nu ai,/Să ne scapi de-
amar și vai!

,
M Viteazul(Daniel)- Sunt M Vitezul și-am unit/Cele 3 ță ri româ ne-ntr-una./Eu viața
mi-am primejduit/Refă câ nd Dacia, stră buna.

Cîntec- Hai să -ntindem hora mare/Mai aici și mai colea,/ Mai aproape de hotare/Să
refacem Dacia.

Elev5(Ciocîrlan Mihail Nicolae)- De-aceea-n veci să ținem minte/Mă reața faptă -a lui
Mihai!/Să -l lă udă m mereu fierbinte,/El s-a jertfit pe sfâ ntul nostru
plai!

Dumitru Andrei Nicușor(cu pancarta sus spune)

UNIREA MOLDOVEI CU Ț ROMÂ NEASCĂ , 1859, AL I CUZA!

Elev1(Barbu Dă nuț)-Un act istoric de ră sunet- Unirea Moldovei cu Ț Româ nească ,/

Să vâ rșită la 5 și 24 ianuarie1859/Prin dubla alegere în Principate/ A lui A I

Cuza(intră A I Cuza)

A I Cuza(Romică )-Sunt A I Cuza domnitor,/Am fă urit un stat înfloritor/Prefigurâ nd

INDEPENDENȚ A,/Am pus pe temelii de piatră ROMÂ NIA,/A m
pregă tit-o pentru viitor!

Elev2(Andrei)-Îți fuse dat, cinstite pâ rcă labe/Să porți coroana lui Ș tefan cel
Mare,/Să duci mâ ndria stemei basarabe,/Un singur țel, o singură
chemare/

Elev3(Cojocaru Roxana I)-Nu-I an să nu să rbă torim unirea/Ce ne-a umplut poporul

de podoabe./Poporul tot îți câ ntă pomenirea/Mă rite, prea cinstite
pâ rcă labe!

Câ ntec(pas de horă față spate)Hai să dă m mâ nă cu mă nă /Cei cu inima româ nă ,/Să -

nvâ rtim hora fră ției/Pe pă mâ ntul Româ niei!/Unde-I unul nu-I
putere/La nevoi și la durere,/Unde-s doi puterea crește/Ș i dușmanul
nu sporește.

Iova Costică intră cu pancarta pe care scrie-1ECEMBRIE 1918- și defilâ nd prin față
rostește-Împlinirea visului de aur al româ nilor, Marea Unire, 1Dec
1918!

ROMÂ NIA(Obloja Oana M)-Eu am tră it odinioară pe aceste meleaguri și aveam mai
multe fiice. Le pusesem nume frumoase după chipul și frumusețile
naturii, al pă durilor al munților și al apelor-TRANSILVANIA,
MOLDOVA, BUCOVINA,BASARABIA, MUNTENIA, DOBROGEA(fetele
defilează prin față luate de mâ nă ).Dar,iată că la ră stimpuri, se abă tea
pas stră in prin aceste ținuturi și îmi ră pea câ te o fiică .Mă întristam

,
 nespus, deoarece țineamla ele ca latrupul și inima mea. Sâ ngeram
ascultâ ndu-le plâ nsul .

BASARABIA 27martie 1812(Chirea Marilena A)Plâ ng, mă icuță , plâ ng într-

una,/Lacrimile-mi curg șuvoi/C-am plecat de lâ ngă tine,/Că m-am
smuls de lâ ngă voi.(pleacă )

BUCOVINA15-28 nov1918(Militaru Anca A)-Cum să nu plâ ng, scumpă mamă ,/Cum

să nu mă zvâ rcolesc,/Că -s aproape, dar departe/De acei ce îi iubesc?
(pleacă )

TRANSILVANIA 1 Dec 1918(Polifronie Bianca M)-Ia-mă , mamă , lâ ngă tine,/Ia-mă și

nu mă lă sa!/Luptă și te zbate, mamă ,/La stră ini nu mă mai da!!!

Câ ntec-Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă ,/Nă dejdea e numai în noi/Să rută -ți,
copile, pă rintii și frații/Ș i-apoi să mergem la ră zboi!(bis 2 versuri și
Bianca pleacă ).

ROMÂ NIA(Oana)Sâ ngeram ascultâ ndu-le jalea, dar de plâ ns n-am plâ ns niciodată și
nici nu m-am plecat. Ră mâ neam falnică precum un stejar sau ca M
Carpați ce-mi stră juiau în prejmă , ori ca Dună rea(arată la hartă ) ce mă
încingea ca o salbă . Aveam stră moși destoinici și neînfricați. De aceea
nu mă temeam și nu dam înapoi. Luptam vitejește pt a-mi regă si fiicele
și a le readuce în sâ nul familiei.(provinciile vin de o parte și alta și o
susțin)

Prez alb(Ada)-Cele 3 surori de mamă / Aici toate s-au nă scut/Pe pă mâ ntul plin de
roade,/Pe pă mâ ntul nostru sfâ nt.

Prez negru(Ionuț)Cum să stea îndepă rtate,/Să tră iască -ntre hotare/Câ nd o mamă au
cu toate?(toți)/Ea e Româ nia Mare!!!

Amâ ndoi(Ada, Ionuț)-Transilvani, moldavi, munteni/Au un grai, un port și-o

glie/Ce-o doresc unită -n fapt/Într-o (toți)mare Româ nie!

Româ nia(Oana)Ș i luptâ nd, eu le-am strâ ns toate/Râ nd pe râ nd la să nul meu.(vin pe

râ nd toate prov)

27 martie Basarabia pe câ ntecul-Basarabie frumoasă ,/Pregă tește-te

mireasă !/Că -ți aducem pețitor/Mâ ndru nostru tricolor.(intră apoi)

Că ntec-Dobrogea și Bucovina/Ș i ele azi și-au dat mâ na/Provinciile luate/Astă zi s-au

unit cu toate.(vin)

Câ ntec-Tu Ardeal, tu Ardeal /Îți suntem oșteni/Templu sfâ nt, templu sfâ nt/Munții
Apuseni./Că tu ne ești vatră /Ș i din piatră -n piatră /E tă ria unui neam
de moți/Asta-I țara noastră ,/Noi nu stă m în gazdă ,/Hore-al nostru-I
risipit pe roți.(vine Moldova cu Muntenia)

,
Câ ntec-Moldoveanul și munteanul/Sunt frați buni cu ardeleanul/Toți româ ni plini
de mâ ndrie/Că sunt fii ai Româ niei.(intră Burebista) Noi suntem
româ ni, noi suntem româ ni,/Noi suntem aici pe veci stă pâ ni.

Prez alb(Ada)-Ș i iată marea împlinire/A visului dintotdeauna./La 1 Decembrie

chemarea/Fierbintea, sfâ nta și stră buna-/(toți)NOI VREM SĂ NE
UNIM CU Ț ARA!/Aduce-n iarnă primă vara/Iar iarna oropsirii
noastre/Se stinse-n fine dintre astre.

Prez negru(Ionuț)-La Alba Iulia româ nii/Din vatra noastră din Ardeal/Strigau(toți)
TRĂ IASCĂ ROMÂ NIA!/Ș i câ ntece stră vechi româ ne ră sunau/Din zeci
de mii de piepturi triumfal.(intră toți domnitorii pe)

Câ ntec(joacă toți stâ nga dreapta apoi față spate la Trei culori)-Pe-al nostru steag e
scris unire,/Unire-n cuget și-n simțiri/Ș i sub mă reața lui
umbrire/Vom înfrunta orice loviri.

Trei culori cunosc pe lume/Ce le țin ca sfâ nt odor/Sunt culori de-un vechi
renume/Amintind de-un brav popor.(bis ultimele 2 versuri, se flutură
drapelul sau fiecare un mic drapel, și strigă din ră sputeri Ura!! Ura!!!

Pe peretele din spate de o parte și de alta sunt harta Româ niei și cea a Româ niei
Mari și în centru stegurile Româ niei și Uniunii Europene. Elevii
îmbră cați în uniforma feestivă formează un semicerc în spate. Pe un
râ nd în fața lor, pe linie dreaptă , cei trei conducă tori și pe lateral și un
pas în față , cei 2 prezentatori și apoi, ceva mai în față , pe semicerc, R
omâ nia în mijloc ,în drepta prov cu R, G, A și stâ nga celelalte îmbră cate
în costume populare, în așa fel încâ t finalul să aibă toți
protagoniștii.Voi atașa filmarea la locul filmă rilor. Fiecare provincie va
avea prins pe piept conturul prov pe care o reprezintă .

1 Decembrie 2008

LEGENDA CELOR 4 FIICE

P1(Smarandache Maria G)-La-ntâ i Dec, copii/E marea noastră să rbă toare,/S-o-

ntâ mpină m ar trbui/Frumos-dar cum să facem oare?

P2(Bă descu Romică N)-Să nu uită m! Să rbă torim/Unirea noastră -a

tuturor/Româ nilor, ce glă suim/În grai de doină și de dor.

Amâ ndoi(M și R)-În amintirea jertfei lor/Să revedem cu inimi vii/Istoria

româ nilor!/Ce spuneți, dragii mei copii?

Cor(toată lumea de la monument unde se desfă șoară , de obicei, aceste evenimente)

,
Un câ ntec istoric ne-aduce aminte/Că frații în veci vor fi frați,/Un câ ntec istoric
bă trâ n ca unirea,/Voi compatrioți, ascultați! bis vers 3, 4)

Învă ță toarea(Obloja Oana M)- Ca să înțelegeți mai bine importanța actului mă reț de
la 1 Decembrie, eu vreau să vă spun o poveste care se cheamă -
Legenda celor 4 fiice. Ascultați!

Odinioară tră ia pe aceste meleaguri o mamă care avea 4 fiice. Le pusese nume
frumoase, după chipul naturii și frumuseților ei, al pă durilor, munților
și apelor.-TRNSILVANIA, MOLDOVA, Ț ROMÂ NEASCĂ , BASARABIA.
(toate sunt îmbră cate în costume populare diferite purtate de Chirea
Marilena A, Ciurez Adriana, Polifronie Bianca M, Cojocaru Roxana I)

Dar iată că la ră stimpuri se abă tea pas stră in prin aceste ținuturi și îi ră pea câ te o
fiică . Mama se întrista nespus după fiecare, deoarece ținea la ele ca la
trupul și inima sa. Sâ ngera și se îndurera, dar de plâ ns nu a plâ ns
niciodată și nici nu s-a plecat.

Lupta vitejește pt a-și regă si fiicele și a le readuce acasă , în sâ nul familiei- și

TRANSILVANIA cea mâ ndră și BASARABIA de dincolo de Prut și Ț
ROMÂ NEASCĂ cea șă galnică și MOLDOVA cea mlă dioasă .

Ș i, uite-așa, luptâ nd neobosit, a reușit să -și aducă din nou acasă toate fiicele, unindu-
le în jurul ei ca un copac maiestos, cu ramuri bogate.

MOLDOVA-Mă întreb care dintre voi a avut o soartă mai zbuciumată ? Ce neam de
oameni a stat mai viteaz și mai întreg în fața atâ tor dureri? Und ear fi
ajuns el astă zi, dacă -ar fi fost lă sat în pace?

Suferințele acestea au pus o blâ ndețe divină pe figura ță ranului nostru. Inima lui e
plină de milă pt cei nenorociți. Într-o zonă așa de frumoasă , cu un
trecut așa glorios, cum să nu ți se ridice fruntea și să spui mâ ndru-
sunt din MOLDOVA!

Cor-Moldoveanul și munteanul/Sunt frați buni cu ardeleanul,/Toți româ ni plini de

mâ ndrie/Pt scumpa noastră Româ nie.

Ț ROMÂ NEASCĂ -Care este mai mâ ndră decâ t mine între toate ță rile semă nate de
Domnul pe pă mâ nt? Care alta se împodobește în zilele de vară cu flori
mai frumoase și grâ ne mai bogate?

De mii de ani visez la râ uri limpezi și sclipitoare ce au fost pă rtașe suferințelor

îndelungate. Care alta are în ținutul ei capitala care a stat pitită
printere atâ tea veacuri? Sper că ați ghicit- sunt Ț ROMÂ NEASCĂ sau
MUNTENIA!

Cor-Mă i muntene, mă i vecine/………. Unde-I unul nu-I putere/

,
BASARABIA- Eu sunt țara de dincolo de Prut. BASARABIA mă numesc și am oameni
destoinici și pricepuți care au aceeași limbă , același port și aceleași
obiceiuri ca toți româ nii. Am frumuseți nebă nuite și bogă ții
nenumă rate cu care mă mâ ndresc.

Cor-Basarabie frumoasă ,/Pregă tește-te mireasă /Că -ți aducem pețitor,

pețitor/Mâ ndru nostru tricolor.

TRANSILVANIA-Pe culmea cea mai înaltă dintre M Carpați se întinde o țară mâ ndră
și binecuvâ ntată între toate ță rile, numită TRANSILVANIA. Un brâ u de
munți ocrotește, precum zidul o cetate, toată această țară și, dintr-
însul, ici colea, se desfac, întinzâ ndu-se pâ nă în central ei ca niște
valuri proptitoare, mai multe dealuri înalte și frumoase, pă duri
stufoase, câ mpuri arse și vă ruite, stâ nci pră pă stioase și comori
neasemuite. Acesta este ARDEALUL, țara mea!

Cor-Tu Ardeal, tu Ardeal/Îți suntem oșteni,/Templu sfâ nt, temple sfâ nt/ M-ții
Apuseni./Că tu ne ești vatră / Ș i din piatră -n piatră /E tă ria unui neam
de moți,/Asta-I țara noastră ,/Noi nu stă m în gazdă ,/Horea-al nostrum-
I risipit pe roți.

Înv(Oana)-Dar iată că la ră stimpuri, unindu-le în jurul ei ca un copac maiestuos, cu

ramuri bogate,ea s-a împlinit devenind mâ ndră , fericită și dodoloață !

Elev(Voicu Ionuț)-Câ nd s-a hotă râ t unirea,/Oameni mâ ndri și-nsemnați,/Au gră it

într-o suflare-(toți)SĂ TRĂ IM UNIȚ I CA FRAȚ I!

Elev(Dumitru Andrei N)-Câ mpul este plin de oameni,/Zeci de mii de delegați/ Cu

speranță de unire/Sunt la Alba adunați.

Elev(Voicu Mihaela)-Hotă râ ți strigau-(toți)UNIRE!!!/Ș i cereau(toți) ORI EA, ORI

MOARTEA!!!

Elev(Croitoru Ionela A)-Viața dusă -n despă rțire/E mai neagră decâ t moartea.

Toți-Transilvani, moldavi, munteni/Au un grai un port și-o glie/Ce-odoresc unită -n

fapt/Într-o MARE ROMÂ NIE!!

Horă (mare cu pași simpli față , spate)-Hai să dă m mâ nă cu mâ nă /Cei cu inima

româ nă ,/Să -nvâ rtim hora………..

NE PREGĂ TIM DE MAREA SĂ RBĂ TOARE, 1DECEMBRIE 2004, MĂ RUNȚ EI

(sala de clasă , cred)

,
(se repetă sceneta din 2003, prezentată de ultima mea serie de la Dră gă nești, avâ nd
ca protagoniști, de data aceasta, elevi din prima mea serie de la
Mă runței, pe care i-am luat în cls a IV-a. Aceștia au fost(în ordinea
intră rii în scenetă )-Elev1 Lupu Laura F, 2 Durcă Rodel P, 3 Marin
Florin, 4 Oprișan Cristina N, 5 Neacșiu Nicoleta A, 6 Enache C-tin C, 7
Că lin Namdar A, 8 Voicu Mihaela S, 9 Smarandache Ionuț D, 10 Marin
Florin, 11 Polifronie Laurențiu N 12 Iordan Claudiu I, 13 Neațu Robert
D, 14 Cojocaru Alexandru, 15 Barbu Cornelia L,15 Iova Raluca C, 16
Dră gan Tudosie E .

PROGRAM DE 1 DECEMBRIE 2010, PE Ș COALĂ , LA MONUMENT

1)Cls a VIII-a dirig Arici Georgiana

1 DECEMBRIE 1918(Alex)

CÂ NTEC- E scris pe tricolor, Unire(cls a II-a, cls a IV-a,)

2)Cls a II-a, înv Tinca Maria

Elev1(Ghiu Luciana A)-La-ntâ i Decembrie, copii,……

Elev 2(Voicu Mihai E A)-Să nu uită m!..........

Elev 3(Stoica Mirela F)În amintirea jertfei lor……..

CÂ NTEC- Un câ ntec istoric ne-aduce aminte…..(cls a II-a, cls a IV-a)

Ca să înțelegeți mai bine………..

3)Cls a IV-a- LEGENDA UNIRII

CÎNTEC-Tu Ardeal(cls a II-a și a IV-a) și Treceți, batalioane româ ne, Carpații! 3

strofe(cls a IV-a și a V-a)

4)Cls a VIII-a dirig Arici Georgiana

RUGĂ CIUNE PT 1 DECEMBRIE DE ADRIAN PĂ UNESCU(Mirela, Ileana, Alexandra)

5)Cls a VI-a-dirig Ciobanu Lili

,
DOAMNE,DUMNEZEULE CEL MARE DE EVA ZEINEKER(Aura, Romică , Oana)

6)Cls a VII-a dirig Stoicescu Fotin

STEAGUL DE Ț Ă RÂ NĂ DE ADRIAN PĂ UNESCU

Câ ntec-Sunt româ n!(cls I)

7) Cls a VI-a dirig Ciobanu Lili

DEȘ TEPTAREA ROMÂ NIEI DE V ALECSANDRI(Raluca, Petruța)

Câ ntec-Hora Unirii 4 strofe(cls a V-a)

PROGRAM DE 1 DECEMBRIE 2011, PE Ș COALĂ , LA MONUMENT

1)Ruxandra cls a V-a-La-ntâ i Decembrie, copii,/E marea noastră să rbă toare/S-o-

ntâ mpină m ar trebui/Frumos, dar cum să facem oare?

Să nu uită m! Să rbă torim/Unirea-a noastră -a tuturor/Româ nilor ce glă suim/În grai

de doină și de dor.

Câ ntec-Deșteaptă -te, româ ne!

2)Gina cls a V-a-Fraților, nă dejde bună !/Fiți cu toți în veselie!/Cerul însuși

ocrotește/Scumpa noastră Româ nie./Azi e ziua de-nviere/A
româ nului popor/Care singur își urzește/Dulce, mâ ndru viitor.

Fraților, nă dejde bună !/Azi sub cerul fă ră nori/Libertatea, Româ nia se-ntâ lnesc/Pe
camp de flori/

Ș i-noiesc în fața lumii/A lor veșnică -nfră țire/După -o lungă , dureroasă /Ș i fatală
despă rțire.

Câ ntec-Așa-I româ nul

,
3)Andreea și Flori cls a VI-a-Vuieșteș tot Ardealul/Ș i Ț Româ nească ,/În munți
ră sună vestea-/E mare să rbă toare!

Flori-Cu steaguri ridicate/Se câ ntă libertatea,/Moldova e aproape,/Sunt toate trei o

floare.

Amâ ndouă -Toți frați de-un neam ne tragem,/Avem aceeași mamă ,/Frumoasă , dulce
țară ,/Să ne tră iești mulți ani!

Câ ntec-Tu, Ardeal

4)Andi cls a III-a-Transilvani, moldavi, munteni/Au un grai, un port și-o glie/Ce-o

doresc unită -n fapt/(toți)Într-o Mare Româ nie!

Flori cls a III-a-Câ nd s-a hotă râ t unirea,/Oameni mâ ndri și-nsemnați/Au gră it într-o
suflare,/(toți)Să tră im uniți ca frați!

Lucica cls a III-a-Câ mpul este plin de oameni,/Zeci de mii de delegați/Cu speranța de
unire,/Sunt la Alba adunați

Vali cls a V-a-Hotă râ ți strigau-(toți) Unire!!/Ș i cereau, ori ea, ori moartea!/Viața
dusă -n despă rțire/E mai neagră decâ t moartea!

Câ ntec-Un câ ntec istoric………

Lucica cls a III-a-Cele trei surori de mamă /Aici toate s-au nă scuț,Pe pă mâ ntul plin de
soare,/Pe pă mâ ntul nostru sfâ nt.

Flori cls a III-a-Cum să stea îndepă rtate,/Să tră iască -ntre hotare,/Câ nd o mamă au
cu toate/Ea e (toți) Româ nia Mare!

Câ ntec-Întindeți mâ na cu fră ție!

6)cls a VII-a-Maria-Cum poți scrie oare despre țară ,/F ă ră -a fi numit

patriotard?/Cineva patetic te declară /De mă rturisești că -n tine ard/

Strașnic, și iubirea ta de locul/Unde ochii ai deschis întâ i,/Dar și dorul. Patima și

focul/De a-ți face limba că pă tâ i.

Marilena VII-E pă mâ ntu-acesta de vestigii/Încă rcat. Le poți cinsti, pios,/Însă ,

importantele efigii/Ț i-s în genă ,-n mă duvă , în os.

Câ ntec-Veniți, româ ni la Alba!

,
Astfel că atâ ta îmi ră mâ ne/Traiul de ți-l duci aici, ori nu,/Să -ți spun astă zi, frate bun,
româ ne/Cum că țara-s EU, și TU, și TU!

Câ ntec-Un câ ntec istoric ne-aduce…..

La o altă activitate s-au folosit aceleași versuri avâ nd ca protagoniști alți elevi.

7)Cls a III-a Andi-Transilvani, moldavi, munteni/Au un grai, un port și-o glie/Ce-o

doresc unită -n fapt/Într-o Mare Româ nie!(altă serie 2005-2009 toți)

Flori III-Câ nd s-a hotă râ t unirea/Oameni mâ ndri și-nsemnați/Au gră it într-o

sufare/-(toți)Să tră im uniți ca frați!(Voicu Ionuț)

Lucica III-Câ mpul este plin de oameni,/Zeci de mii de delegați/Cu speranță de

unire/Sunt la Alba adunați.(Dumitru Andrei N)

Andi III-Hotă râ ți strigau-Unire!/Ș i cereau- Ori ea, ori moartea!/Viața dusă -n

despă rțire/E mai neagră decâ t noaptea!(Voicu Mihaela și Coitoru
Ionela)

8)cls a VII-a-Maria-Cum poți scrie oare despre țară /Fă ră -a fi numit

patriotard?/Cineva patetic te declară /De mă rturisești că -n tinrîe
ard/Strașnic, și iubirea ta de locul/Unde ochii aideschis întâ i,/Dar și
dorul. Patima și focul/De a-ți face limba că pă tâ i.

Marilena VII-E pă mâ ntu-acesta de vestigii/Încă rcat. Le poți cinsti, pios,/Însă

importantele efigii/Ț i-s în genă ,-n mă duvă , în os./Astfel că atâ ta îmi
ră mâ ne-/Traiul de ți-l duci aici, ori nu,/Să -ți spun astă zi, frate bun,
româ ne,/Cum că țara-s EU, și TU, și TU!

TOT DE ZIUA ROMÂ NIEI, ÎN ALȚ I ANI, CU ALȚ I COPII, PÂ NĂ CÂ ND DE 1

DECEMBRIE S-A DAT LIBER

LEGENDA CELOR PATRU FIICE

( dată de d-șoara Dana Mogoș și adaptată de mine, cu adnotă rile de rigoare și cu

numele mic al protagoniștilor, sau chiar cu scrisul lor. Am simțit
nevoia nu numai să împă rtă șesc din experiența mea de-o viață cu toți
cei interesați, dar și să -mi luminez clipele cenușii ale pensionă rii
tră gâ ndu-I pe elevi după mine, din trecut în viitor. Le mulțumesc, cu
tot dragul, că nu m-au pă ră sit și au ră mas, cuminți și credincioși în
inima și sufletul meu. Avâ nd un oarecare suport, fiecare poate broda

,
 orice scenariu, în funcție de nevoi, de numă rul de elevi, de împrejură ri
și de creativitatea fiecă ruia. )

PROGRAM DE 24 IANUARIE 2010, CLS a II-a, MĂ RUNȚ EI

Prez(Ghiu Luciana)-Suntem elevi în cls a II-a, la Școala Mă runței și sub îndrumarea

d-nei înv Tinca Maria, am pregă tit câ ntece, poezii și lecture legate de
marele eveniment de la 24 Ianuarie- UNIREA MOLDOVEI cu
MUNTENIA, prin alegerea lui A I Cuza ca unic domnitor.

1)(Stoica Mirela F)-Vuiește tot Ardealul/ (Polifronie R amona T)- Ș i Ț Româ nească ./
(Amâ ndouă )În munți ră sună vestea/ E mare să rbă toare!(Cazacu
Valentin N)-Cu steaguri ridicate/Se câ ntă libertatea./ Moldova e
aproape./Sunt amâ ndouă - o floare.

(Dră ghiceanu Mirela I)-Iubirea ne unește,/Ne face mai puternici/(Popescu Ana

Maria A)-Și visuri împlinite/S-au dus cu-ai mei dușmani.

Andreana Petruța V, Dră ghiceanu Ana Maria, Preda Ionuț A)-Toți frați de-un neam
ne tragem,/Avem aceeași mamă ./Frumoasă , dulce țară .Să ne tră iești
mulți ani!

2)Cuza Vodă și sultanul de D Almaș(pov- Ghiu Lucica, Cuza-Voicu Andi, sultanul-

Pâ rvu Alin)

3)Fiul și mama(pov Badea Ana Maria, Cocioran Dinu Andrei Cuza-Savu Florentin M,
ofițerul-Preda Andrei)

4)Peste 50 de ani(pov- Stancu Robert E, Ciocâ rlan Florentina, Caragiale-Ionescu

Marius A, Cuza- Preda Ionuț A)

Câ ntec- Hora Unirii 2 strofe cu pași de horă față -spate 1 și stâ nga-dreapta 2)

Întâ lnirea de 20 de ani, seria dl doctor Duminică , Dră gă nești, mai 1987?

La întâ lnirea de 20 de ani a sorei mele mari, Spiru(Petcu) Elena, le-am fă cut o
surpriză , sosind cu un grup de pionieri de la mine și de la dna Safta din
clasă , cu un scurt moment artistic, care a deschis întâ lnirea.

Mai întâ i am dat citire unui spici în care multe idei sunt preluate de la talentata,
inimoasa și mult iubita profesoară de lb româ nă a fie-mii, dna Popescu
Filofteia, că reia îi trimit spre stele mulțumirile mele.

,
 STIMAȚ I PROFESORI ȘI OASPEȚ I DRAGI,

Vă regă siți în aceeași școală în care în urmă cu 20 de ani, vă îmbră țișați cu inima
strâ nsă și vă despă rțați de uniformă și de bă nci,de școală și de
profesori, dar mai ales, de cea mai frumoasă vâ rstă .

Plecați în plină lună cireșar, cu soare-n suflet și-n priviri, cu îndră zneala și siguranța
adolescenței voastre, că tre cele 4 ză ri, ducâ nd cu voi amintirea unei
școli cu să li de clasă , cu coridoare, cu zumzet de recreație și muzică de
reuniune, cu profesori care-au știut s-aducă școlii fală și prețuire prin
cei care le-au trecut prin suflet an de an, generație de generație.

Plecați spre lumină , spre aspre examene ale vieții ca să ajungeți oameni. Anii s-au
scurs unul după altul, aducâ ndu-vă și bune și rele, 10 ani au trecut,
parcă , cu iuțeala vâ ntului și gâ ndului și au sosit cei 20 de ani, că râ nd
cu ei fire albe de pă r, pe care vi le-au prins pe la tâ mple în joacă de
copil și-au mai adus cu ei o cută două pe care-au așezat-o ici colea, pe
frunte sau pe lâ ngă ochi, pt a vă face mai interesanți. Se joacă natura
cu chipurile voastre și o priviți zîmbind, pt că sufletele sunt și-acum
tinere și gata să cucerească înă lțimi ca și-acum 10, ca și-acum 20 de
ani.

Amintirile gonesc una după alta și se strâ ng într-un mă nunchi pe care timpul scurt
nu le mai poate încape. Fiecare, însă , va dă rui celorlalți mă car o floare
din mă nunchiul acesta, povestind câ te toate din viața de liceu, sau din
cea de mai tâ rziu.

Timpul v-a fă cut azi hatâ rul de a-și da roata înapoi cu 20 de ani, aducâ nd cu el
scâ rțâ itul bă ncilor care parcă v-ar recunoaște și v-ar spune bun venit!
clinchetul clopoțelului care vă cheamă să intrați în râ nd, chiar dacă
modestele uniforme și ciorapi de bumbac sau trei sferturi au fost
înlocuite cu toalete fine și elegante, chiar dacă pă rul nu mai este
împletit în codițe și panglica albă lipsește de pe cap, iar pe mâ nă
emblema nu mai este prinsă , fie chiar și cu bolduri sau cu ac de
siguranță .

Școala cu coridoare, cu să li de clasă și laboratoare, cadrele didactice de atunci și cele

de acum, elevii de liceu de azi și micii pionieri vă urează azi bun venit
în școala lor și a dvs și vă închină un omagiu al anilor care-au ră mas
doar amintiri!

MAI 2017, a II-a întâ lnire, de 50 de ani, la RESTAURANTUL MAGIC DIN COMANI

(aici lucreză Mirela Nițu, fostă Polifronie, fata Nuții din Mă runței.)

Vin și de data aceasta, ca și dl Sile, cu fetele de cls a III-a din ultima mea serie de la
Mă runței, cu un scurt program de câ ntece și dansuri.Le îmbrac pe fete
,
 în fustele de voal și bluzele de jerse lucrate de Neluța, mama
Florentiei, (Laura Lupu din prima mea serie de la Mă runței 2004-
2005). Ț inuta a fost fă cută din materialele donate școlii noastre de
Mirabela Paraschiv de la București,(nora dnei profesoare de lb româ nă
Petruța Paraschiv.)

La această întâ lnire au stabilit ca în fiecare an de sf CONSTANTIN și ELENA, pe 21

mai, să ia legă tura și toți doritorii să se întâ lnească unde vor stabili de
comun accord. Asta pt a recupera întâ lnirile pe care nu le-au organizat
regulat cum se obișnuiește. La câ t mai multe întâ lniri cu să nă tate !