Sunteți pe pagina 1din 173

Logica matematica

George Georgescu1 , Afrodita Iorgulescu2


1
Universitatea din Bucureşti, Catedra de Fundamentele Informaticii
2
acădemia de Studii Economice, Catedra de Informatică Economică

September 13, 2009


2
3
4
5

Prefată
Logica se ocupa de legile gandirii (ratiunii) şi anume de acele proprietati structurale
formale ale gandirii care apar ı̂n reflectarea proprietatilor lumii reale. Deci avem
gandirea, realitatea şi legatura dintre ele. In logica există substituienti abstracti
pentru gandire, pentru realitate şi pentru legatura dintre ele şi anume, limbajul L
substituie gandirea, structura S substituie realitatea (unde S este mai mult decât
o colectie de lucruri susceptibile de a fi corelate, ca ı̂nteles, diferitelor expresii din
limbaj), iar interpretarea I substituie legatura (I este o funcţie).
Limbajul L este fixat, dar se considera mai multe interpretari ale lui L ı̂n diferite
structuri; aceasta pentru ca, pe de-o parte, nu stim ı̂n care realitate (lume) partic-
ulara ne regasim cu adevărat, pe de alta parte pentru ca logicienii sunt interesati
de principiile universale, care sunt adevărate ı̂n orice lume posibila.
O teorie (ı̂n sens tehnic) este un limbaj L impreuna cu o mulţime T de propoziţii
sau formule din L. In practica, o teorie este definita fie sintactic, fie semantic, adică:
- T poate fi formată din toate formulele care rezultă printr-o relatie de implicare
sintactica dintr-o mulţime de axiome sau
- T poate fi formată din toate formulele care sunt adevărate ı̂n orice interpretare
considerată.
Scopul principal al logicii este studiul ı̂n paralel al relatiei de implicare sintactica
(formala):

p`q (q se deduce din p conform unor reguli prestabilite)

şi al relatiei de implicare semantică (reala):

p |= q (dacă p este adevărată, atunci q este adevărată).

Logica clasica este bivalenta, ı̂n sensul ca mulţimea valorilor de adevăr are
doua elemente: adevărul şi falsul. Logica propoziţiilor este teoria T a tuturor for-
mulelor valide (i.e. care sunt adevărate ı̂n orice interpretare) ı̂ntr-un limbaj L al
propoziţiilor. Aceasta teorie este decidabila (există un algoritm care, aplicat ori-
carei formule, ne spune dacă ea este din T ). Logica predicatelor este teoria T a
tuturor formulelor valide ı̂ntr-un limbaj L al predicatelor. Presupunand ca L are
cel putin un simbol de funcţie de rang cel putin 1 sau un simbol de relatie de rang
cel putin 2, atunci T nu este decidabila, dar este axiomatizabila (i.e. există o ax-
iomatizare a lui T (cu axiome şi reguli de inferenta) sub care formulele lui T sunt
demonstrabile).
In secolul al 19-lea apar primele sisteme de logica polivalenta.
In evolutia unei teorii stiintifice se disting patru etape succesive: etapa descrip-
tiva, etapa inductiva, etapa deductiva şi etapa axiomatica. Organizarea stiintei ı̂n
teorii deductive este legată de evolutia matematicii şi de expansiunea metodelor
sale ı̂n celelalte stiinte.
”Eu afirm ca ı̂n orice disciplina a naturii se gaseste de fapt numai atata adevărată
stiinta câtă matematica se cuprinde ı̂n ea” (Immanuel Kant).
6

Logica matematica este stiinta care are ca obiect studiul formelor propoziţionale
şi al legilor de rationare cu expresii propoziţionale, precum şi metodele care permit
realizarea acestui studiu.
In studiul propoziţiilor sau al expresiilor propoziţionale, logica matematica este
interesată numai de valoarea logica.
R. Descartes, prin ı̂ncercarea de a forma o stiinta matematica generala, a stim-
ulat cercetarile logice ı̂n directia simbolismului matematic, lucru realizat partial de
G. Leibniz.
La jumatatea secolului al 19-lea George Boole şi Augustus De Morgan au in-
trodus metodele matematice ı̂n logica, creand logica matematica. Calculul logic
al lui G. Boole este bivalent şi se face dupa regulile din algebra; el sta la baza
calculatoarelor actuale.
Contributii ulterioare au adus G. Frege, G. Peano, B. Russell şi Gödel. Primul
tratat modern de logica matematica, ”Principia Mathematica” a fost scris de B.
Russell şi A.N. Whitehead, ı̂ntre 1910-1913.
Intr-o etapa ulterioara apare logica polivalenta (cu mai multe valori de adevăr),
prin lucrarile lui J. Lukasiewicz şi L.E. Post, apoi ale lui C.C. Chang. In tara
noastra, cercetarile de logica matematica au fost initiate de Gr. C. Moisil ı̂n 1933
şi cunosc ı̂n prezent o mare dezvoltare.
Aplicaţiile logicii matematice se refera la teoria algebrica a automatelor, la
programarea automată, la programarea logica, la bazele de date relationale, ı̂n
inteligenta artificiala. Cercetarile contemporane tind să extinda considerabil sfera
aplicaţiilor (logica fuzzy se aplica ı̂n economie, de exemplu).
In paralel cu logica matematica, şi ı̂n stransă legatura cu ea, s-a dezvoltat al-
gebra logicii matematice (teoria algebrelor Boole, teoria algebrelor MV, algebrelor
Lukasiewicz-Moisil, etc.), care constituie ı̂n prezent un capitol separat din algebra.

Bucuresti, Septembrie 2008 Autorii


Contents

1 Algebre Boole 9
1.1 Mulţimi (pre)ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.1 Principiul dualităţii. Diagrama Hasse . . . . . . . . . . . . . 10
1.1.2 Reprezentarea unei relaţii binare pe o mulţime finită prin
matrice booleană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), infimum (supre-
mum). Axioma lui Zorn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.1 Latici Ore şi latici Dedekind. Echivalenţa lor . . . . . . . . . 15
1.2.2 Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2.3 Latici distributive. Latici mărginite complementate . . . . . . 21
1.3 Algebre Boole: definiţie, exemple, proprietăţi . . . . . . . . . . . . . 25
1.3.1 Definiţia algebrei Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.3.2 Exemple de algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.3.3 Proprietăţi ale algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.3.4 Implicaţia şi echivalenţa booleană . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.4 Inel Boole. Echivalenţa cu algebra Boole . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.5 Subalgebre, homomorfisme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.6 Filtre (ideale) şi congruenţe. Algebre Boole cât . . . . . . . . . . . . 35
1.7 Teorema de reprezentare a lui Stone . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1.8 Algebre Boole atomice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
1.9 Dualitatea algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
1.10 Algebre Boole injective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

2 Calculul propoziţiilor (Prez. neformalizată) 55


2.1 Propoziţiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2 Valorea de adevăr a unei propoziţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

3 Calculul predicatelor (Prez. neformalizată) 67


3.1 Predicatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2 Valoarea de adevăr a unui predicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

7
8 CONTENTS

4 Sistemul formal al calculului propoziţional (L) 77


4.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.2 Sintaxa şi algebra calculului propoziţional . . . . . . . . . . . . . . . 81
4.2.1 Proprietăţi sintactice ale lui L . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
4.2.2 Algebra Lindenbaum-Tarski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.3 Semantica calculului propoziţional L . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.3.1 Mulţimi consistente. Teorema de completitudine extinsă (tare)103
4.4 Teorema de completitudine versus Teorema lui Stone . . . . . . . . . 107
4.5 Exemple de deducţii formale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

5 Sistemul formal al calculului cu predicate 119


5.1 Structuri şi limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
5.2 Semantica calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
5.3 Exemple de enunţuri universal adevărate . . . . . . . . . . . . . . . . 137
5.4 Sintaxa calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
5.5 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu predicate . . . . . . . . 152
5.5.1 Algebre Boole monadice. Algebre Boole cilindrice . . . . . . . 155
5.6 Teorema de completitudine. Modele Henkin . . . . . . . . . . . . . . 157
5.7 Cum se stabileşte dacă o formulă este teoremă formală . . . . . . . . 167
Chapter 1

Algebre Boole

Teoria algebrelor Boole s-a nascut ca urmare a descoperirii analogiei perfecte


care există ı̂ntre legile logicii şi anumite reguli ale calculului algebric. Aceasta
descoperire este unanim atribuita lui George Boole (An investigation into the laws
of thought, 1854).
Dintre matematicienii care au adus contributii mari la dezvoltarea teoriei al-
gebrelor Boole trebuie mentionati: M.H. Stone, pentru celebra sa teorema de
reprezentare (1936) şi pentru teoria dualitatii algebrelor Boole (1937) şi A. Tarski,
care a obtinut rezultate remarcabile atat pe linia algebrica a acestui domeniu, cât
mai ales pe linia legaturilor sale cu logica.
Algebrele Boole constituie reflectarea algebrica a calculului propoziţiilor, fiind
modele algebrice ale calculului propoziţiilor. Algebrele Boole monadice şi poliadice
sunt modele algebrice ale calculului predicatelor.
Astazi, teoria algebrelor Boole se prezinta ca un capitol important al algebrei, de
sine statător, care are puternice conexiuni cu logica şi care are aplicaţii ı̂n analiza,
topologie, calculul probabilitatilor etc., cele mai spectaculoase aplicaţii fiind ı̂nsă
ı̂n domeniul calculatoarelor electronice, deci ı̂n informatica.

1.1 Mulţimi (pre)ordonate


Definiţii 1.1.1 Fie A o mulţime nevidă.
O relaţie binară R pe A se numeşte relaţie de ordine (parţială) dacă sunt ver-
ificate următoarele axiome: pentru orice x, y, z ∈ A,
(O1 ) xRx (reflexivitatea),
(O2 ) dacă xRy şi yRx, atunci x = y (antisimetria),
(O3 ) dacă xRy şi yRz, atunci xRz (tranzitivitatea).
Dacă R mai verifică şi axioma:
(O4 ) pentru orice x, y ∈ A, xRy sau yRx (x şi y sunt compatibile),
atunci R se numeşte relaţie de ordine totală.

9
10 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

O relaţie binară R pe A se numeşte relaţie de preordine dacă verifică (O1 ) şi


(O3 ).
O pereche (A, R) se numeşte
- mulţime (parţial) ordonată, dacă R este o relaţie de ordine (parţială) pe A,
- mulţime total ordonată sau mulţime liniară (liniar ordonată) sau lanţ, dacă R
este o relaţie de ordine totală pe A,
- mulţime preordonată, dacă R este o relaţie de preordine pe A.

Exemple 1.1.2
(1) Mulţimile (R, ≤), (Q, ≤), (Z, ≤), (N, ≤) sunt lanţuri.
(2) Dacă X este o mulţime nevidă, atunci (P(X), ⊆) este o mulţime ordonată;
ea este total ordonată dacă şi numai dacă X este formată dintr-un singur element.
(3) Dacă X este o mulţime nevidă, atunci (X, =) este o mulţime ordonată (ı̂n
acest caz R este ∆ = {(x, x) | x ∈ X}).
(4) Dacă pe mulţimea N∗ = N\{0} definim, pentru orice x, y, x ¹ y ⇔ x | y (x
este divizibil cu y), atunci (N∗ , ¹) este o mulţime ordonată, dar nu total ordonată.
(5) Dacă pe mulţimea C definim relaţia binară ¹ astfel: pentru orice z1 =
a1 + ib1 , z2 = a2 + ib2 ∈ C,

z1 ¹ z2 ⇔ (a1 ≤ a2 , b1 ≤ b2 ),

atunci (C,
preced) este o mulţime ordonată, dar nu total ordonată.
(6) Relaţia x ¹ y ⇔ x | y, definită pe Z, este o relaţie de preordine, care nu
este relaţie de ordine.
(7) Fie A mulţimea ofiţerilor dintr-o unitate militară. Pentru x, y ∈ A, spunem
că x ≤ y dacă gradul lui x este mai mic sau egal cu gradul lui y. Atunci, (A, ≤)
este o mulţime preordonată, care nu este ordonată.

1.1.1 Principiul dualităţii. Diagrama Hasse

Principiul dualităţii pentru mulţimi (pre)ordonate este următorul:


Orice enunţ cu privire la mulţimea (pre) ordonată (A, ≤) rămâne valabil dacă peste
tot ı̂n cuprinsul său schimbăm relaţia de (pre) ordine ≤ cu relaţia de (pre) ordine
inversă, ≥ (y ≥ x ⇔ x ≤ y, pentru orice x, y ∈ A). Structura (A, ≥) astfel obţinută
este tot o mulţime (pre) ordonată, numită duala lui (L, ≤).

Diagrama Hasse
O relaţie binară ≤ pe o mulţime finită A se va reprezenta grafic prin diagrama
Hasse astfel: elementele mulţimii sunt reprezentate prin puncte, iar faptul că x < y
(adică x ≤ y şi x 6= y) şi nu există z cu x < z < y se reprezintă printr-o linie care
leagă cele doua puncte, y fiind situat mai sus ca x:
1.1. MULŢIMI (PRE)ORDONATE 11
y


x

Diagrama Hasse este utilă pentru recunoaşterea proprietăţilor relaţiei binare.

Exemplu de diagramă Hasse.


Dacă A = {a, b, c, d} şi R = {(a, a), (b, b), (c, c), (d, d), (a, b), (a, c), (a, d), (b, c), (b, d)},
atunci (A, R) este o mulţime ordonată, ce va fi reprezentată grafic de diagrama
Hasse din Figura 1.1.

c• •d
S ¶
S•¶b


a

Figure 1.1: Diagrama Hasse a mulţimii ordonate (A, R)

Convenţie. O relaţie de (pre)ordine arbitrară pe o mulţime A va fi notată de


acum ı̂nainte prin ≤.

1.1.2 Reprezentarea unei relaţii binare pe o mulţime finită


prin matrice booleană
Să observăm că oricărei mulţimi finite, “concrete” {x1 , x2 , . . . , xn } ı̂i putem asocia
o singură mulţime finită, “abstractă” {1, 2, . . . , n}, abstracţie făcând de un izomor-
fism, şi că oricărei mulţimi finite “abstracte” {1, 2, . . . , n} ı̂i putem asocia o infinitate
de mulţimi finite “concrete” {x1 , x2 , . . . , xn }.
Fie o mulţime finită A = {x1 , x2 , . . . , xn } (A = {1, 2, . . . , n}) şi R o relaţie bi-
nară pe A. Vom asocia lui R o matrice booleană MR = (mij )i,j∈{1,2,...,n} astfel:

½
1, dacă (xi , xj ) ∈ R ((i, j) ∈ R)
mij ==
0, dacă (xi , xj ) 6∈ R ((i, j) 6∈ R).
Se observă că mulţimea relaţiilor binare pe o mulţime finită cu n elemente este
ı̂n corespondenţă biunivocă cu mulţimea matricilor booleene de ordinul n. Deci, o
relaţie binară pe o mulţime finită cu n elemente poate fi dată, alternativ, printr-o
matrice booleană de ordin n.
12 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

De exemplu, relaţia R, definită mai sus pe mulţimea A = {a, b, c, d}, are


următoarea matrice booleană asociată:
 
1 1 1 1
 0 1 1 1 
MR =   0

0 1 0 
0 0 0 1

Condiţiile (O1 ) - (O4 ) din Definiţiile 1, verificate de o relaţie binară R pe o


mulţime A finită cu n elemente, pot fi reformulate echivalent pentru matricea
booleană asociată, MR , astfel:
(O10 ) pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n}, mii = 1,
(O20 ) MR este o matrice antisimetrică (pentru orice i, j ∈ {1, 2, . . . , n}, mij = 1
implică mji = 0),
(O30 ) pentru orice i, j, k ∈ {1, 2, . . . , n}, mij = 1 şi mjk = 1 implică mik = 1,
(O40 ) pentru orice i, j ∈ {1, 2, . . . , n}, mij = 1 sau mji = 1.

Exerciţiu 1.1.3
1. Să se scrie un program pentru determinarea tuturor relaţiilor de ordine pe o
mulţime finită.
2. Se dă o relaţie binară pe o mulţime finită prin matricea booleană asociată. Să se
scrie un program pentru a verifica dacă relaţia este de ordine, parţială sau totală,
sau este o relaţie de preordine.

1.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), infimum


(supremum). Axioma lui Zorn

Fie (A, ≤), (B, ≤) două mulţimi ordonate. O funcţie f : A → B se numeşte


izotonă dacă x ≤ y implică f (x) ≤ f (y), pentru orice x, y ∈ A.
Fie (A, ≤) o mulţime ordonată. Un element u ∈ A se numeşte prim element
sau cel mai mic element (ultim element sau cel mai mare element) dacă u ≤ x
(respectiv x ≤ u) pentru orice x ∈ A.
Atât primul element, cât şi ultimul element, al unei mulţimi ordonate sunt unici
(atunci când există). Primul element va fi notat de obicei cu 0, iar ultimul element
cu 1.
O mulţime ordonată cu 0 şi 1 se numeşte mărginită.

Exemple 1.1.4 Considerăm mulţimile ordonate din Figura 1.2. In cazul a) există
prim şi ultim element (este mulţime ordonată mărginită), ı̂n cazul b) există numai
ultim element, iar ı̂n cazul c) există numai prim element.

Definiţii 1.1.5 Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată.


Fie X o submulţime a lui A. Un element a ∈ A este un minorant (majorant) al
lui X dacă a ≤ x (respectiv x ≤ a) pentru orice x ∈ X.
1.1. MULŢIMI (PRE)ORDONATE 13

1 1
• •

• z • z
¶S ¶S
x •¶ S• y x •¶ S• y x• •y
S ¶ S ¶
S•¶ S•¶z
0

0

a) b) c)
Figure 1.2: Exemple de mulţimi ordonate cu prim şi/sau ultim element

Sau, echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A indexată de I,
I o mulţime oarecare, eventual infinită (adică un element al lui AI (adică o funcţie
f : I → A)). Se ştie că familiei (xi )i∈I ı̂i corespunde submulţimea {xi ∈ A | i ∈ I}
a lui A, iar submulţimii X a lui A ı̂i corespunde familia particulară (x = xx )x∈X de
elemente din A. Un element a ∈ A este un minorant (majorant) al familiei (xi )i∈I ,
dacă a ≤ xi (respectiv xi ≤ a), pentru orice i ∈ I.

Exemplu 1.1.6 Considerăm mulţimea ordonată (A = {a, b, c, d, e, f }, ≤) din Figura


1.3, fără prim şi ultim element. Dacă X = {c, d}, atunci mulţimea minoranţilor lui
X este {a, b, c}, iar mulţimea majoranţilor lui X este {d, e, f }.

e• • f
S ¶
S•¶d

• c
¶S
a •¶ S• b

Figure 1.3: Mulţime ordonată

Atât mulţimea minoranţilor, cât şi mulţimea majoranţilor, pot fi vide.

Definiţie 1.1.7 Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată.


Fie X o submulţime a lui A. Infimumul lui X este cel mai mare minorant al
lui X şi se notează inf X. Atunci, relaţia a = inf X(∈ A) este caracterizată de
proprietăţile:
(i) a este un minorant al lui X (adică a ≤ x pentru orice x ∈ X),
(ii) a este cel mai mare minorant al lui X, adică, dacă b este un minorant al lui X
(dacă b ≤ x pentru orice x ∈ X), atunci b ≤ a.
14 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A, indexată de I (I o


mulţime oarecare, eventual infinită). Infimumul familiei (xi )i∈I este cel mai mare
minorant al ei şi se notează inf i∈I xi . Deci, un element a ∈ A este infimumul
familiei (xi )i∈I dacă verifică proprietăţile:

(i) a este un minorant al familiei (xi )i∈I (adică a ≤ xi , pentru orice i ∈ I);

(ii) a este cel mai mare minorant al familiei (xi )i∈I , adică dacă b este un minorant
al familiei (xi )i∈I (dacă b ≤ xi pentru orice i ∈ I), atunci b ≤ a.

Dual, avem următoarea definiţie a supremumului:

Definiţie 1.1.8 Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată.


Fie X o submulţime a lui A. Supremumul lui X este cel mai mic majorant al
lui X şi se notează sup X. Atunci, relaţia a = sup X(∈ A) este caracterizată de
proprietăţile:
(i) a este un majorant al lui X (adică x ≤ a pentru orice x ∈ X),
(ii) a este cel mai mic majorant al lui X, adică, dacă b este un majorant al lui X
(dacă x ≤ b pentru orice x ∈ X), atunci a ≤ b.
Echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A, indexată de I, I o
mulţime oarecare, eventual infinită. Supremumul familiei (xi )i∈I este cel mai mic
majorant al ei şi se notează supi∈I xi . Deci, un element a ∈ A este supremumul
familiei (xi )i∈I dacă verifică proprietăţile:

(i) a este un majorant al familiei (xi )i∈I (adică xi ≤ a, pentru orice i ∈ I);

(ii) a este cel mai mic majorant al familiei (xi )i∈I , adică dacă b este un majorant
al familiei (xi )i∈I (dacă xi ≤ b pentru orice i ∈ I), atunci a ≤ b.

Observaţii 1.1.9
1) Deci, elementul inf i∈I xi al lui A este caracterizat de:
(i) inf i∈I xi ≤ xi , pentru orice i ∈ I şi
(ii) pentru orice b ∈ A care verifica b ≤ xi pentru orice i ∈ I, avem b ≤ inf i∈I xi ,
iar elementul dual, supi∈I xi , al lui A este caracterizat de:
(i) xi ≤ supi∈I xi , pentru orice i ∈ I şi
(ii) pentru orice b ∈ A care verifica xi ≤ b pentru orice i ∈ I, avem supi∈I xi ≤ b.
2) Infimumul mulţimii finite (familiei finite) {x1 , x2 , . . . , xn } = (xi )i∈{1,2,...,n} va fi
notat inf(x1 , x2 , . . . , xn ) sau inf i=1,n xi , iar supremumul ei va fi notat sup(x1 , x2 , . . . , xn )
sau supi=1,n xi . Dacă n = 2, infimumul familiei (mulţimii) {x, y} va fi notat
inf(x, y), iar supremumul ei va fi notat sup(x, y).

Fie (A, ≤) o mulţime ordonată. Un element maximal (minimal) este un element


m al lui A cu proprietatea că m ≤ a (respectiv a ≤ m) implică a = m.
O mulţime ordonată poate avea mai multe elemente maximale şi/sau mai multe
elemente minimale.
1.2. LATICI 15

Exemple 1.1.10
1) (R, ≤) nu are niciun element maximal şi niciun element minimal.
2) In (P(X), ⊆) elementele minimale sunt de forma {x}, x ∈ X, iar X este
element maximal.
3) Ultimul element al unei mulţimi ordonate este şi element maximal, iar primul
element este şi element minimal. Reciproca nu este adevărată.

O mulţime ordonată (A, ≤) se numeşte inductivă dacă orice parte total ordonată
a sa admite un majorant.
Axioma lui Zorn: Orice mulţime ordonată inductivă admite un element max-
imal.

1.2 Latici
1.2.1 Latici Ore şi latici Dedekind. Echivalenţa lor

Definiţie 1.2.1
O mulţime ordonată L = (L, ≤) se numeşte latice Ore dacă pentru orice două
elemente x, y din L există inf(x, y) şi sup(x, y).

Propoziţia 1.2.2 Intr-o latice Ore L, următoarele afirmaţii sunt echivalente: pen-
tru orice x, y ∈ L,
(i) x ≤ y,
(ii) sup(x, y) = y,
(iii) inf(x, y) = x.

Dem.
(i) ⇒ (ii): Intr-adevăr, presupunând că x ≤ y, atunci, deoarece avem şi y ≤ y,
conform reflexivităţii lui ≤, rezultă că y este majorant al {x, y}. Fie z un majorant
oarecare al {x, y}, deci x ≤ z şi y ≤ z. Deci y ≤ z, adică y este cel mai mic
majorant al {x, y}, deci sup(x, y) = y.
(ii) ⇒ (i): Intr-adevăr, sup(x, y) = y ı̂nseamnă printre altele că x ≤ y şi y ≤ y;
deci x ≤ y.
Similar se demonstrează că (i) ⇔ (iii). 2

Propoziţia 1.2.3 Fie L o latice Ore. Următoarele proprietăţi sunt verificate: pen-
tru orice x, y, z ∈ L,
(O1) inf(x, x) = x, sup(x, x) = x (idempotenţa lui inf, sup)
(O2) inf(x, y) = inf(y, x), sup(x, y) = sup(y, x) (comutativitatea lui inf, sup)
(O3) inf(x, y, z) = inf(x, inf(y, z)) = inf(inf(x, y), z),
sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)) = sup(sup(x, y), z) (asociativitatea lui inf,
sup)
(O4) inf(x, sup(x, y)) = x, sup(x, inf(x, y)) = x (cele două proprietăţi de absorbţie).
16 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Dem.
(O1): Să demonstrăm că sup(x, x) = x. Fie a = sup(x, x); deci x ≤ y şi pentru
orice b ∈ L care verifică x ≤ b avem a ≤ b. Dar, x ∈ L verifică x ≤ x, conform
reflexivităţii; luăm b = x; rezultă a ≤ x. Deci, a = x, adică sup(x, x) = x. La fel
se demonstrează că inf(x, x) = x.
(O2): Să demonstrăm că sup(x, y) = sup(y, x). Fie u = sup(x, y) şi v =
sup(y, x); deci avem: x ≤ u, y ≤ u şi y ≤ v, x ≤ v şi, pentru orice z care verifică
x, y ≤ z, avem u ≤ z şi v ≤ z. Se observă că u, v sunt un astfel de z, deci u ≤ v şi
v ≤ u, de unde obţinem u = v. La fel se demonstrează că inf(x, y) = inf(y, x).
(O3) Să demonstrăm că sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)). Să notăm t = sup(y, z),
u = sup(x, y, z), v = sup(x, t); atunci avem:
(i) y, z ≤ t şi pentru orice Z ∈ L cu y, z ≤ Z, avem t ≤ Z,
(ii) x, y, z ≤ u şi pentru orice Z 0 ∈ L cu x, y, z ≤ Z 0 , avem u ≤ Z 0 ,
(iii) x, t ≤ v şi pentru orice Z 00 ∈ L cu x, t ≤ Z 00 , avem v ≤ Z 00 .
Să arătăm că u = v:
Din y, z ≤ t şi t ≤ v obţinem că y, z ≤ v; dar avem şi x ≤ v. Rezultă că x, y, z ≤ v;
luăm Z 0 = v ı̂n (ii) şi obţinem că u ≤ v.
Din y, z ≤ u, luând Z = u ı̂n (i), obţinem că t ≤ u. Dar avem şi că x ≤ u;
deci, x, t ≤ u; luând Z 00 = u ı̂n (iii), obţinem că v ≤ u. Astfel, u = v. Restul se
demonstrează similar. 2

Definiţie 1.2.4 Fie L = (L, ∧, ∨) structura formată din mulţimea L şi două
operaţii binare definite pe L. L se numeşte latice Dedekind dacă următoarele pro-
prietăţi (axiome) sunt verificate: pentru orice x, y, z ∈ L,
(L1) x ∧ x = x, x ∨ x = x (idempotenţa lui ∧, ∨)
(L2) x ∧ y = y ∧ x, x ∨ y = y ∨ x (comutativitatea lui ∧, ∨)
(L3) x ∧ (y ∧ z) = (x ∧ y) ∧ z, x ∨ (y ∨ z) = (x ∨ y) ∨ z) (asociativitatea lui ∧, ∨)
(L4) x ∧ (x ∨ y) = x, x ∨ (x ∧ y) = x (cele două proprietăţi de absorbţie).

Propoziţia 1.2.5 Intr-o latice Dedekind L, următoarele afirmaţii sunt echivalente:


pentru orice x, y ∈ L,
(i) x ∧ y = x,
(ii) x ∨ y = y.

(L2) (L4)
Dem. Dacă x ∧ y = x, atunci x ∨ y = (x ∧ y) ∨ y = y ∨ (y ∧ x) = y. Dacă
(L4)
x ∨ y = y, atunci x ∧ y = x ∧ (x ∨ y) = x. 2

Echivalenţa demonstrată ne permite să definim următoarea relaţie binară pe o


latice Dedekind L: pentru orice x, y ∈ L,

(1.1) x ≤ y ⇔ x ∧ y = x ⇔ x ∨ y = y.

Vom arăta acum că cele două definiţii, Ore şi Dedekind, ale laticilor sunt echiva-
lente.
1.2. LATICI 17

Teorema 1.2.6
(1) Fie (L, ≤) o latice Ore. Să definim
def
Φ(L) = (L, ∧, ∨),

unde pentru orice x, y ∈ L,


def def
(1.2) x ∧ y = inf(x, y), x ∨ y = sup(x, y).

Atunci structura Φ(L) este o latice Dedekind.


(1’) Fie (L, ∧, ∨) o latice Dedekind. Să definim
def
Ψ(L) = (L, ≤),

unde pentru orice x, y ∈ L,

(1.3) x≤y dacă şi numai dacă x ∨ y = y.

Atunci relaţia ≤ este de ordine, iar structura Ψ(L) este o latice Ore, unde pentru
orice x, y ∈ L,

(1.4) inf(x, y) = x ∧ y, sup(x, y) = x ∨ y.

(2) Cele două aplicaţii, Φ şi Ψ, sunt inverse una alteia.

Dem.
(1): Cele două operaţii sunt bine definite (adică există x ∧ y şi x ∨ y pentru
orice x, y ∈ L, conform definiţiei laticii Ore). Trebuie să demonstrăm că cele
două operaţii verifică axiomele (L1)-(L4). Intr-adevăr, x ∧ x = inf(x, x) = x şi
x ∨ x = sup(x, x) = x, conform (O1) din Propoziţia 1.2.3, deci (L1) este verificată.
Similar, (L2)-(L4) rezultă respectiv din (O2)-(O4).

(1’):
• Trebuie să arătăm că relaţia ≤ este reflexivă, antisimetrică şi tranzitivă.
≤ este reflexivă, adică pentru orice x ∈ L, x ≤ x: fie x ∈ L fixat, altfel arbitrar;
def
x ≤ x ⇔ x ∨ x = x, ceea ce este adevărat, conform (L1). Rezultă, conform (Prin-
cipiului Generalizării), că pentru orice x ∈ L, x ≤ x. Restul se demonstrează
similar. Deci, (L, ≤) este o mulţime parţial ordonată.
• Trebuie să demonstrăm acum că pentru orice x, y ∈ L, sup(x, y) = x ∨ y.
Fie x, y ∈ L, obiecte (elemente) fixate, altfel arbitrare; pentru a demonstra că
sup(x, y) = x ∨ y, trebuie să arătăm două lucruri:
(L3)
(i) x ∨ y este majorant al {x, y}, adică x, y ≤ x ∨ y; ı̂ntr-adevăr, x ∨ (x ∨ y) =
(L1) (L2) (L3)
(x ∨ x) ∨ y = x ∨ y, deci x ≤ x ∨ y, conform (1.3), şi y ∨ (x ∨ y) = (x ∨ y) ∨ y =
(L1)
x ∨ (y ∨ y) = x ∨ y, deci y ≤ x ∨ y.
18 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

(ii) Fie Z ∈ L astfel ı̂ncât x, y ≤ Z, adică x ∨ Z = Z şi y ∨ Z = Z, conform (1.3);


(L3)
trebuie să demonstrăm că x ∨ y ≤ Z. Intr-adevăr, (x ∨ y) ∨ Z = (x ∨ y) ∨ (x ∨ Z) =
(L2) (L3) (L1)
x ∨ (y ∨ x) ∨ Z = x ∨ (x ∨ y) ∨ Z = (x ∨ x) ∨ (y ∨ Z) = x ∨ Z = Z, deci
x ∨ y ≤ Z, conform (1.3).
Rezultă, conform (Principiului Generalizării), că pentru orice x, y ∈ L,
sup(x, y) = x ∨ y.
Similar se demonstrează că inf(x, y) = x ∧ y.

(2): Rutină. 2

Observaţie 1.2.7 Relaţia de ordine din Teorema 1.2.6 poate fi definită, echivalent,
prin

(1.5) x≤y dacă şi numai dacă x ∧ y = x,

conform Propoziţiei 1.2.5.

Teorema precedentă arată că cele două definiţii ale laticilor sunt echivalente. In
continuare, vom lucra ı̂n general cu definiţia Dedekind a laticii, pe care o vom
numi pe scurt latice.
O latice (Ore) L se numeşte completă dacă orice familie de elemente din L
(submulţime a lui L, echivalent) admite infimum şi supremum. Intr-o latice com-
pletă L, dacă (xi )i∈I este o familie de elemente din L, vom nota
^ _
xi = inf xi , xi = sup xi .
i∈I i∈I
i∈I i∈I

Orice latice finită este completă.

Principiul dualităţii pentru latici rezultă din principiul dualităţii pentru


mulţimi ordonate:
Orice enunţ cu privire la laticea (L, ∧, ∨) rămâne valabil dacă peste tot ı̂n cuprin-
sul său schimbăm pe ∧ cu ∨ şi pe ∨ cu ∧. Structura (L, ∨, ∧) astfel obţinută este
tot o latice, numită laticea duală a lui (L, ∧, ∨).

Diagrama Hasse a unei lattici


Diagrama Hasse permite o reprezentare grafică a unei mulţimi ordonate, şi deci
a unei latici.

1.2.2 Exemple
Exemple 1.2.8 (Exemple de latici mărginite (cu 0 şi 1))
1) Mulţimea cu 2 elemente L2 = {0, 1} şi mulţimea cu 3 elemente L3 = {0, a, 1}
generează laticile liniare (adică total ordonate) L2 (vom vedea că ea este algebră
Booleană) şi respectiv L3 din Figura 1.4.
1.2. LATICI 19
1

1
• •a
• •
0 0

L2 L3

Figure 1.4: Laticile liniar ordonate L2 şi L3

2) Mulţimea cu 4 elemente L = {0, a, b, 1} generează următoarele două latici:

• laticea liniar ordonată (total ordonată) L4 , a cărei diagramă Hasse este prezen-
tată ı̂n Figura 1.5;
• laticea L2×2 , ordonată neliniar ca ı̂n diagrama Hasse din Figura 1.5 (vom
vedea ca ea este o algebră Booleană):
1

1
•b •
¶S
•a a •¶ S• b
S ¶
• S•¶
0 0

L4 L2×2

Figure 1.5: Laticea liniară L4 şi laticea neliniară L2×2

sau, echivalent, cu operaţiile ∧, ∨ definite astfel:

∧ 0 a b 1 ∨ 0 a b 1
0 0 0 0 0 0 0 a b 1
L2×2 a 0 a 0 a a a a 1 1
b 0 0 b b b b 1 b 1
1 0 a b 1 1 1 1 1 1

3) Mulţimea cu 5 elemente L = {0, a, b, c, 1} generează cele 5 latici din Figura


1.6, prima liniar ordonată, celelalte patru ordonate neliniar.

Exemple 1.2.9 (Exemple de latici nemărginite)


1) Mulţimea ordonată (N, ≤) este o latice numai cu prim element, numărul 0.
20 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE
1
1 •

1 1
• • c •
•c ¶S ¶S ¶S

1
b •¶ S• c a •¶ S• b ¶ S• b
•b S ¶ S ¶ •
¶S c •¶
S•¶a S•¶ SS
•a a •¶ • bS• c •a
0 S ¶ S ¶
• • S•¶ S•¶
0 0 0 0

L5 L2,2×2 L2×2,2 L¦ Lpentagon

Figure 1.6: Laticile generate de 5 elemente

2) Dacă notăm cu Z− mulţimea numerelor ı̂ntregi care sunt mai mici sau egale
cu 0, atunci mulţimea ordonată (Z− , ≤) este o latice numai cu ultim element,
numărul 0.
3) Mulţimea ordonată (Z, ≤) este o latice fără prim şi ultim element.

Exemple 1.2.10 (Exemple de mulţimi ordonate care nu sunt latici).


Mulţimile L60,1 , L51 şi L50 , ordonate ca ı̂n diagramele Hasse din Figura 1.7, nu
sunt latici, pentru că nu există inf{c, d} şi sup(a, b). L60,1 este o mulţime ordonată
mărginită, L51 este o mulţime numai cu prim element, iar L50 este o mulţime
ordonată numai cu prim element.
1 1
• •
¶S ¶S
c •¶ S• d c •¶ S• d c • •d
S ¶ S ¶ S ¶
S¶ S¶ S¶
¶S ¶S ¶S
a •¶ S• b a •¶ S• b a •¶ S• b
S ¶ S ¶
S•¶ S•¶
0 0

L60,1 L51 L50

Figure 1.7: Mulţimi ordonate care nu sunt latici

Propoziţia 1.2.11 Orice latice finită are 0 şi 1 (adică este mărginită).

Există mulţimi ordonate finite care sunt mărginite, dar nu sunt latici. De ex-
emplu, mulţimea ordonată L60,1 din Figura 1.7.
1.2. LATICI 21

1.2.3 Latici distributive. Latici mărginite complementate


Observaţii 1.2.12 Dacă L = (L, ∧, ∨) este o latice, atunci pentru orice x, y, a, b ∈
L avem:
(i) x ∧ y ≤ x, x ∧ y ≤ y şi x ≤ x ∨ y, y ≤ x ∨ y,
(ii) x ≤ y implică x ∧ a ≤ y ∧ a şi x ∨ a ≤ y ∨ a,
(iii) x ≤ y, a ≤ b implică x ∧ a ≤ y ∧ b şi x ∨ a ≤ y ∨ a.

Propoziţia 1.2.13 Intr-o latice L cu 0 şi 1 următoarele afirmaţii sunt echivalente,


pentru orice x ∈ L:
(1) x ∧ 0 = 0,
(2) x ∨ 0 = x
şi, dual, următoarele afirmaţii sunt echivalente, pentru orice x ∈ L:
(1’) x ∨ 1 = 1,
(2’) x ∧ 1 = x.

Dem. Intr-adevăr, (1) şi (2) sunt echivalente cu 0 ≤ x, iar (1’) şi (2’) sunt
echivalente cu x ≤ 1, pentru orice x ∈ L. 2

Notaţie. Conform asociativităţii operaţiilor ∧, ∨ dintr-o latice, vom putea


nota:
n
^
xi = x1 ∧ x2 . . . ∧ xn = x1 ∧ (x2 ∧ . . . ∧ (xn−1 ∧ xn ) . . .) = inf(x1 , . . . , xn ),
i=1

n
_
xi = x1 ∨ x2 . . . ∨ xn = x1 ∨ (x2 ∨ . . . ∨ (xn−1 ∨ xn ) . . .) = sup(x1 , . . . , xn ).
i=1

Propoziţia 1.2.14 Intr-o latice L, următoarele afirmaţii sunt echivalente:


(i) x ∧ (y ∨ z) = (x ∧ y) ∨ (x ∧ z), pentru orice x, y, z ∈ L,
(ii) x ∨ (y ∧ z) = (x ∨ y) ∧ (x ∨ z), pentru orice x, y, z ∈ L,
(iii) (x ∨ y) ∧ z ≤ x ∨ (y ∧ z), pentru orice x, y, z ∈ L.

Dem.
(i) =⇒ (ii):
(i) (L2) (L4)
(a ∨ b) ∧ (a ∨ c) = [(a ∨ b) ∧ a] ∨ [(a ∨ b) ∧ c] = [a ∧ (a ∨ b)] ∨ [(a ∨ b) ∧ c] =
(L2) (i) (L3) (L2)
a ∨ [(a ∨ b) ∧ c] = a ∨ [c ∧ (a ∨ b)] = a ∨ [(c ∧ a) ∨ (c ∧ b)] = [a ∨ (c ∧ a)] ∨ (c ∧ b) =
(L4) (L2)
[a ∨ (a ∧ c)] ∨ (c ∧ b) = a ∨ (c ∧ b) = a ∨ (b ∧ c).
(ii) =⇒ (iii):
(ii)
Deoarece z ≤ x ∨ z, rezultă (x ∨ y) ∧ z ≤ (x ∨ y) ∧ (x ∨ z) = x ∨ (y ∧ z).
(iii) =⇒ (i):
• Să demonstrăm mai ı̂ntâi că:

(1.6) a ∧ (b ∨ c) ≤ (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).
22 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Pe de o parte, avem că:

(L2) (iii)
(1.7) (a ∧ b) ∨ (a ∧ c) = (a ∧ b) ∨ (c ∧ a) ≥ [(a ∧ b) ∨ c] ∧ a.

(L2) (iii)
Pe de altă parte, din (a ∧ b) ∨ c = c ∨ (b ∧ a) ≥ (c ∨ b) ∧ a rezultă că:
(L3) (L1) (L2)
[(a ∧ b) ∨ c] ∧ a ≥ [(c ∨ b) ∧ a] ∧ a = (c ∨ b) ∧ (a ∧ a) = (c ∨ b) ∧ a = a ∧ (b ∨ c),
adică avem:

(1.8) [(a ∧ b) ∨ c] ∧ a ≥ a ∧ (b ∨ c).

Din (1.2.2) şi (1.8) rezultă (1.6).


• Să demonstrăm acum că:

(1.9) a ∧ (b ∨ c) ≥ (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).

Deoarece a ∧ b ≤ b şi a ∧ c ≤ c, rezultă că (a ∧ b) ∨ (a ∧ c) ≤ b ∨ c şi de aici obţinem


că:

(1.10) a ∧ [(a ∧ b) ∨ (a ∧ c)] ≤ a ∧ (b ∨ c).


(L1)
Pe de altă parte, deoarece a∧b ≤ a şi a∧c ≤ a, rezultă că (a∧b)∨(a∧c) ≤ a∨a = a
şi de aici obţinem că:

(1.11) a ∧ [(a ∧ b) ∨ (a ∧ c)] = (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).

Din (1.10) şi (1.11) rezultă (1.9). 2

Definiţie 1.2.15 O latice L este distributivă dacă una din condiţiile echivalente
(i) - (iii) din Propoziţia 1.2.14 are loc.

Exemple 1.2.16 (Exemple de latici distributive)


(1) Orice lanţ (L, ≤) este o latice distributivă, ı̂n care:
½ ½
x, dacă x ≤ y y, dacă x ≤ y
x∧y = şi x ∨ y =
y, dacă y ≤ x x, dacă y ≤ x.
(2) Dacă X este o mulţime, atunci (P(X), ⊆) este o latice mărginită, distribu-
tivă.
(3) Fie n un număr natural, n ≥ 2, şi Dn mulţimea divizorilor naturali ai lui n.
Definim o relaţie binară ¹ pe Dn astfel: x ¹ y ⇔ x | y (x divide pe y). Atunci,
(Dn , ¹) este o latice mărginită (cu prim element 1 şi ultim element n), distributivă,
ı̂n care:
x ∧ y = (x, y) (cel mai mare divizor comun al lui x şi y),
x ∨ y = [x, y] (cel mai mic multiplu comun al lui x şi y).
(4) (Z, ≤) este o latice distributivă, fără prim şi ultim element.
(5) Laticea mărginită L2×2 din Figura 1.5 şi laticile mărginite din Figura 1.8
sunt distributive.
1.2. LATICI 1 23
• •

• c ½•Z
¶S ½ ¶S Z
a •¶ S• b ½ ¶
½
•Z Z•
S• ½
S ¶ Z •S ¶
Z ½
S•¶ ZS•½

d
• •
0

L2,2×2,2 L8

Figure 1.8: Latici distributive

Definiţie 1.2.17
(i) Fie L o latice mărginită. Un element a ∈ L se numeşte complementat dacă
există cel puţin un element b ∈ L, numit complementul lui a, astfel ı̂ncât a ∧ b = 0
şi a ∨ b = 1.
(ii) O latice mărginită este complementată dacă orice element al său este com-
plementat (admite un complement).

Lema 1.2.18 Intr-o latice mărginită, distributivă, orice element poate avea cel
mult un complement (altfel spus, complementul unui element, dacă există, este
unic).

Dem. Fie a ∈ L şi să presupunem că are doi complemenţi, b şi c, adică:
a ∧ b = 0, a ∨ b = 1 şi a ∧ c = 0, a ∨ c = 1.
Atunci, b = b ∧ 1 = b ∧ (a ∨ c) = (b ∧ a) ∨ (b ∧ c) = 0 ∨ (b ∧ c) = b ∧ c, şi analog,
c = c ∧ b, deci b = c. 2

Intr-o latice distributivă cu 0 şi 1, vom nota cu a− sau cu ¬a complementul lui


a, atunci când există.

Exemple 1.2.19 (Exemple de latici mărginite care nu sunt distributive)


(1) Considerăm laticea mărginită pentagon Lpentagon din Figura 1.6. Se observă
că a şi b sunt complemenţii lui c, deci laticea nu este distributivă, conform Lemei
1.2.18.
(2) Considerăm laticea mărginită diamant L¦ din Figura 1.6. Se observă că:
a, b sunt complemenţii lui c,
a, c sunt complemenţii lui b,
b, c sunt complemenţii lui a,
deci laticea nu este distributivă, conform Lemei 1.2.18.

Propoziţia 1.2.20 Orice latice care conţine laticile pentagon şi diamant ca sub-
latici nu este distributivă.
24 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Fie L o latice mărginită, distributivă, şi fie C(L) mulţimea elementelor sale
complementate. Evident, {0, 1} ⊆ C(L).

Propoziţia 1.2.21 Dacă a, b ∈ C(L), atunci a ∧ b, a ∨ b ∈ C(L) şi:

(a ∧ b)− = a− ∨ b− , (a ∨ b)− = a− ∧ b− .

Dem. Pentru a demonstra prima egalitate, este suficient să demonstrăm că:

(a ∧ b) ∧ (a− ∨ b− ) = 0, (a ∧ b) ∨ (a− ∨ b− ) = 1.

Intr-adevăr, (a ∧ b) ∧ (a− ∨ b− ) = [(a ∧ b) ∧ a− ] ∨ [(a ∧ b) ∧ b− ] = 0 ∨ 0 = 0 şi


(a ∧ b) ∨ (a− ∨ b− ) = [a ∨ (a− ∨ b− )] ∧ [b ∨ (a− ∨ b− )] = 1 ∨ 1 = 1.
A doua egalitate se demonstrează similar. 2

Definiţie 1.2.22 Fie L şi L0 două latici mărginite. O funcţie f : L → L0 se


numeşte morfism de latici mărginite dacă următoarele proprietăţi sunt verificate:
pentru orice x, y ∈ L,
(a) f (x ∧ y) = f (x) ∧ f (y),
(b) f (x ∨ y) = f (x) ∨ f (y),
(c) f (0) = 0, f (1) = 1.

Vom nota cu Ld(0,1) categoria laticilor distributive mărginite şi a morfismelor


de astfel de latici.

Observaţie 1.2.23 Orice morfism din Ld(0,1) este o funcţie izotonă: pentru orice
x, y ∈ L,
x ≤ y ⇒ x ∧ y = x ⇒ f (x) ∧ f (y) = f (x) ⇒ f (x) ≤ f (y).

Un morfism de forma f : L → L se numeşte endomorfism al lui L.


Un morfism din Ld(0,1) se numeşte izomorfism dacă este o funcţie bijectivă.
Un izomorfism de forma f : L → L se numeşte automorfism al lui L.

Exemplu 1.2.24 (Exemplu de automorfism) Fie laticea mărginită L = L2,2×2,2


din Figura 1.8. Ea are două automorfisme, f1 şi f2 : f1 este morfismul identic 1L ,
iar f2 este dat de: f2 (0) = 0, f2 (d) = d, f2 (a) = b, f2 (b) = a, f2 (c) = c, f2 (1) = 1.
Argumentul are la bază observaţia că dacă A este o latice distributivă cu 0 şi 1 şi
f : A → A este un automorfism, atunci pentru orice x, y ∈ A, x < y dacă şi numai
dacă f (x) < f (y).

Exerciţiu 1.2.25 Să se determine toate endomorfismele pentru laticea din exem-
plul precedent.
1.3. ALGEBRE BOOLE: DEFINIŢIE, EXEMPLE, PROPRIETĂŢI 25

1.3 Algebre Boole: definiţie, exemple, proprietăţi

1.3.1 Definiţia algebrei Boole

Definiţie 1.3.1 O algebră Boole este o latice distributivă, cu prim şi ultim element,
complementată, adică este o structură

B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1)

care verifică următoarele proprietăţi (axiome): oricare ar fi x, y, z ∈ B,


(B1) x ∨ x = x, x ∧ x = x (idempotenţa lui ∨, ∧),
(B2) x ∨ y = y ∨ x, x ∧ y = y ∧ x (comutativitatea lui ∨, ∧),
(B3) x ∨ (y ∨ z) = (x ∨ y) ∨ z, x ∧ (y ∧ z) = (x ∧ y) ∧ z (asociativitatea lui
∨, ∧),
(B4) x ∨ (x ∧ y) = x, x ∧ (x ∨ y) = x (absorbţia),
(B5) x∨(y ∧z) = (x∨y)∧(x∨z), x∧(y ∨z) = (x∧y)∨(x∧z) (distributivitatea
lui ∨ faţă de ∧ şi invers),
(B6) x ∨ 0 = x, x ∧ 1 = x (adică 0 ≤ x ≤ 1),
(B7) x ∨ x− = 1, x ∧ x− = 0.

Observaţie 1.3.2 Se pot da şi alte definiţii ale algebrei Boole, echivalente cu
aceasta. Se observă că ı̂n definiţia dată, setul de axiome (B1)-(B7) corespunde
celor 7 tautologii din sistemul A1 de tautologii; deci definiţii echivalente se obţin
dacă se consideră axiomele corespunzătoare sistemelor A2 - A5 de tautologii, de
exemplu.

Exemple de definiţii echivalente:

Definiţie 1.3.3 O algebră Boole este o algebră

B = (B, →, − , 1)

de tip (2, 1, 0), verificând următoarele axiome: pentru toţi x, y, z ∈ B,


(G1-L) x → (y → x) = 1,
(G2-L) [x → (y → z)] → [(x → y) → (x → z)] = 1,
(G3-L) (y − → x− ) → (x → y) = 1,

def def
unde x → y = (x ∧ y − )− = x− ∨ y şi invers, x ∧ y = (x → y − )− ,
def def
x ∨ y = (x− ∧ y − )− , 0 = 1− .
26 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Definiţie 1.3.4 O algebră Boole este o algebră

B = (B, →R , − , 0)

de tip (2, 1, 0), verificând următoarele axiome: pentru toţi x, y, z ∈ B,


(G1-L) x →R (y →R x) = 0,
(G2-L) [x →R (y →R z)] →R [(x →R y) →R (x →R z)] = 0,
(G3-L) (y − →R x− ) →R (x →R y) = 0.
def def
unde x →R y = (x ∨ y − )− = x− ∧ y şi invers, x ∨ y = (x →R y − )− ,
def def
x ∧ y = (x− ∨ y − )− , 1 = 0− .
Există alte definiţii ale algebrei Boole: ca algebre (B, ∧, − , 1), ca algebre (B, ∨, − , 0)
etc.

1.3.2 Exemple de algebre Boole

Exemplul 1.
Dacă X este o mulţime, atunci (P(X), ∩, ∪, C, ∅, X) este o algebră Boole.
Exemplul 2. (Algebra Boole standard)
Algebra L2 = (L2 = {0, 1} ⊂ R, ∧ = min, ∨ = max, − , 0, 1), cu x− = 1 − x, pentru
x ∈ L2 , este o algebră Boole, numită algebra Boole standard.
Examplul 3. (Rombul)
Mulţimea
L2×2 = {0, a, b, 1} ∼
= L2 × L2 = L22 = {0, 1} × {0, 1} = {(0, 0), (0, 1), (1, 0), (1, 1)},
organizată ca latice ca ı̂n diagrama Hasse din Figura 1.9 şi cu negaţia − definită
pe prima coloană a tabelei implicaţiei (x− = x → 0, pentru orice x), este o algebră
Boole, notată L2×2 , numita şi romb.
1

¶S
a •¶ S• b
S ¶
S•¶
0
Figure 1.9: Algebra Boole L2×2 (rombul)

→ 0 a b 1
0 1 1 1 1
L2×2 a b 1 b 1
b a a 1 1
1 0 a b 1

Exemplul 4. (Cubul)
Mulţimea
1.3. ALGEBRE BOOLE: DEFINIŢIE, EXEMPLE, PROPRIETĂŢI 27

L2×2×2 = {0, a, b, c, d, e, f, 1} ∼ = L2 × L2 × L2 = L32 = {0, 1} × {0, 1} × {0, 1} =


{(0, 0, 0), (0, 0, 1), (0, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 0), (1, 0, 1), (1, 1, 0), (1, 1, 1)},
organizată ca latice ca ı̂n diagrama Hasse din Figura 1.10 şi cu negaţia definită ca
ı̂n prima coloană a tabelei următoare a implicaţiei →, este o algebră Boole, notată
L2×2×2 , numită şi cub.

1

¡ ¡£c c
£ c
¡ £ c
c ◦¡ c
£cc £ c◦ f
£ £
£
c
£ c ¡¡ £
£
£ ◦£ c ¡ £
c
£ ¡¡ ec c•¡ £
b
£¡ c £ £

a •¡
£ £c £
cc •£ d
£ c ¡
c £ ¡
c
c £¡
c•£¡
0
Figure 1.10: Algebra Boole L2×2×2 (cubul)

∨ 0 a b c d e f 1 ∧ 0 a b c d e f 1
0 0 a b c d e f 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
a a a c c e e 1 1 a 0 a 0 a 0 a 0 a
b b c b c f 1 f 1 b 0 0 b b 0 0 b b
L2×2×2 c c c c c 1 1 1 1 c 0 a b c 0 a b c
d d e f 1 d e f 1 d 0 0 0 0 d d d d
e e e 1 1 e e 1 1 e 0 a 0 a d e d e
f f 1 f 1 f 1 f 1 f 0 0 b b d d f f
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 a b c d e f 1

→ 0 a b c d e f 1
0 1 1 1 1 1 1 1 1
a f 1 f 1 f 1 f 1
b e e 1 1 e e 1 1
L2×2×2 c d e f 1 d e f 1
d c c c c 1 1 1 1
e b c b c f 1 f 1
f a a c c e e 1 1
1 0 a b c d e f 1
28 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Exemplul 5.
Alte exemple de algebre Boole sunt L2×2×2×2 etc.
Exemplul 6.
Mulţimea evenimentelor asociate unei experienţe aleatoare este o algebră Boole.
Exemplul 7.
Dacă X este un spaţiu topologic, atunci familia B(X) a părţilor simultan ı̂nchise
şi deschise ale lui X formează o algebră Boole.
Exemplul 8.
Dacă (L, ∧, ∨, 0, 1) este o latice distributivă cu prim şi ultim element, atunci mulţimea
C(L) a elementelor complementate ale lui L este o algebră Boole.
Exemplul 9.
Orice produs direct de algebre Boole are o structură canonică de algebră Boole
(operaţiile se definesc pe componente). In particular, dacă X este o mulţime nevidă,
atunci LX 2 este o algebră Boole.

1.3.3 Proprietăţi ale algebrelor Boole

Propoziţia 1.3.5 In orice algebră Boole B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) avem următoarele


proprietăţi: pentru orice x, y, x0 , y 0 ∈ B,
(B8) (x ∨ y)− = x− ∧ y − , (x ∧ y)− = x− ∨ y − (legile De Morgan),
(B9) (x− )− = x (principiul contradicţiei),
(B10) x ≤ y ⇐⇒ y − ≤ x− ,
(B11) x ≤ y ⇐⇒ x ∧ y − = 0,
(B12) x ≤ y şi x0 ≤ y 0 implică x ∨ x0 ≤ y ∨ y 0 şi x ∧ x0 ≤ y ∧ y 0 ,
(B13) x ≤ y ⇐⇒ x ∧ y − = 0 ⇐⇒ x− ∨ y = 1.

Dem.
(B8): Pentru a demonstra prima lege De Morgan, trebuie să demonstrăm că:

(x ∨ y) ∨ (x− ∧ y − ) = 1 şi (x ∨ y) ∧ (x− ∧ y − ) = 0.

Intr-adevăr,
(x ∨ y) ∨ (x− ∧ y − ) = (x ∨ y ∨ x− ) ∧ (x ∨ y ∨ y − ) = 1 ∧ 1 = 1 şi
(x∨y)∧(x− ∧y − ) = (x∧x− ∧y − )∨(y ∧x− ∧y − ) = 0∨0 = 0. La fel se demonstrează
partea a doua a lui (B8).
(B9) este o altă interpretare a lui (B7).
(B10): x ≤ y ⇔ x ∨ y = y ⇔ (x ∨ y)− = y − ⇔ x− ∧ y − = y − ⇔ y − ≤ x− ,
conform (B9), (B8).
(B11) ” ⇒”: x ≤ y ⇔ x ∨ y = y ⇔ (x ∨ y)− = y − ⇔ x− ∧ y − = y − ; rezultă că
x ∧ y − = x ∧ (x− ∧ y − ) = 0; deci x ≤ y ⇒ x ∧ y − = 0.
”⇐”: dacă x ∧ y − = 0, atunci x = x ∧ 1 = x ∧ (y ∨ y − ) = (x ∧ y) ∨ (x ∧ y − ) =
(x ∧ y) ∨ 0 = x ∧ y, deci x ≤ y.
1.3. ALGEBRE BOOLE: DEFINIŢIE, EXEMPLE, PROPRIETĂŢI 29

(B12): (x ≤ y şi x0 ≤ y 0 ) ⇔ (x ∨ y = y şi x0 ∨ y 0 = y 0 ) ⇒ (x ∨ x0 ) ∨ (y ∨ y 0 ) =


(x ∨ y) ∨ (x0 ∨ y 0 ) = y ∨ y 0 , adică x ∨ x0 ≤ y ∨ y 0 . La fel se demonstrează partea a
doua a lui (B12).
(B13): x ≤ y ⇒ x ∧ y − ≤ y ∧ y − = 0 ⇒ x ∧ y − = 0.
x∧y − = 0 ⇒ y = y∨0 = y∨(x∧y − ) = (x∨y)∧(y∨y − ) = (x∨y)∧1 = x∨y ⇒ x ≤ y.
A doua parte se demonstrează similar. 2

1.3.4 Implicaţia şi echivalenţa booleană

Definiţie 1.3.6 Intr-o algebră Boole B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) se defineşte operaţia →,


numită implicaţia booleană, astfel:
def.
x → y = (x ∧ y − )− = x− ∨ y, pentru orice x, y ∈ B,

şi se defineşte operaţia ↔, numită echivalenţa booleană, astfel:


def
x ↔ y = (x → y) ∧ (y → x), pentru orice x, y ∈ B.

Lema 1.3.7 Pentru orice x, y ∈ B,

x ∧ y = 1 ⇔ (x = 1 şi y = 1).

Dem. Dacă x ∧ y = 1, atunci, deoarece x ∧ y ≤ x, y, rezultă că 1 ≤ x, y, deci


x = 1 = y. Dacă x = y = 1, atunci, evident, x ∧ y = 1. 2

Propoziţia 1.3.8 x → y = 1 dacă şi numai dacă x ≤ y, pentru orice x, y ∈ B.

Dem. Dacă x → y = 1, adică x− ∨ y = 1, atunci y = y ∨ 0 = y ∨ (x ∧ x− ) =


(y ∨ x) ∧ (y ∨ x− ) = (y ∨ x) ∧ 1 = y ∨ x, adică x ≤ y. Invers, dacă x ≤ y, atunci
1 = x− ∨ x ≤ x− ∨ y = x → y; rezultă că x → y = 1. 2
Propoziţia 1.3.9 x ↔ y = 1 dacă şi numai dacă x = y, pentru orice x, y ∈ B.
Dem. x ↔ y = 1 ⇔ (x → y) ∧ (y → x) = 1 ⇔ (x → y = 1 şi y → x = 1) ⇔ (x ≤
y şi y ≤ x) ⇔ x = y, conform Lemei 1.3.7. 2

Exerciţii 1.3.10
(1) Să se transcrie toate tautologiile din sistemele A2 - A5 de tautologii ı̂n
proprietăţi ale algebrei booleene B şi să se demonstreze; de exemplu, (G1) devine:
x → (y → x) = 1, pentru orice x, y ∈ B.
(2) De asemenea, să se demonstreze următoarele proprietăţi: pentru orice x, y, z,
(x → (x → y)) → (x → y) = 1,
(x → y) → ((y → z) → (x → z) = 1,
30 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

(x ↔ y) → (x → y) = 1,
(x → y) → ((y → x) → (x ↔ y)) = 1,
x− ↔ y − = x ↔ y,
(x ↔ y) ↔ z = x ↔ (y ↔ z).

De exemplu, a doua proprietate se demonstrează astfel: este suficient să demon-


străm că x → y ≤ (y → z) → (x → z). Un calcul simplu arată că: (y →
z) → (x → z) = (y − ∨ z)− ∨ x− ∨ z = (y ∧ z − ) ∨ x− ∨ z = y ∨ x− ∨ z, de unde
x → y = x− ∨ y ≤ y ∨ x− ∨ z = (y → z) → (x → z).

(3) Să se transcrie de asemenea tautologiile (P10)-(P24) ı̂n proprietăţi ale al-
gebrei Boole B şi să se demonstreze; de exemplu, (P11) devine: x ↔ x = 1 sau,
echivalent, conform Propoziţiei 1.3.8, x = x, pentru orice x ∈ B.

1.4 Inel Boole. Echivalenţa cu algebra Boole

Să amintim următoarele definiţii:


Se numeşte semigrup sau monoid o algebră A = (A, ∗) de tip (2), unde A 6= ∅
şi operaţia ∗ este asociativă. (A, ∗) se numeşte semigrup comutativ sau abelian
sau monoid comutativ sau abelian dacă operaţia ∗ este comutativă. Se numeşte
semigrup unitar sau monoid unitar o algebră A = (A, ∗, e) de tip (2,0), unde
(A, ∗) este semigrup şi e este element neutru al operaţiei ∗, adică x ∗ e = e ∗ x = x,
pentru orice x ∈ A.
Exemple:
(Z, +, 0), (Z, ·, 1), (N, +, 0), (N, ·, 1) sunt semigrupuri comutative, unitare.
Se numeşte group o algebră G = (G, +, −, 0) - ı̂n notaţie aditivă - de tip (2, 1, 0),
astfel că următoarele axiome sunt satisfăcute: pentru toti x, y, z ∈ G,
(G1) (asociativitatea) x + (y + z) = (x + y) + z,
(G2) (0 este elementul neutru) x + 0 = x = 0 + x,
(G3) x + (−x) = 0 = (−x) + x.

In notaţie multiplicativă, un grup este o algebră G = (G, ·, −1 , 1).


Să observăm că ı̂n unele materiale grupul este definit, echivalent, ca o algebră
(G, +, 0) - ı̂n notaţia aditivă - sau o algebră (G, ·, 1) - ı̂n notaţia multiplicativă.
Grupul se zice commutativ sau abelian dacă:
(G0) (comutativitatea) x + y = y + x, pentru toti x, y ∈ G.

Propoziţia 1.4.1 Fie (G, +, −, 0) un group. Atunci,


(G5) −(−x) = x, pentru toţi x ∈ G,
(G6) −0 = 0.

Se numeşte inel o algebră (A, +, ·, −, 0) de tip (2, 2, 1, 0), unde A 6= ∅ şi:


(a) (A, +, −, 0) este grup abelian,
1.4. INEL BOOLE. ECHIVALENŢA CU ALGEBRA BOOLE 31

(b) (A, ·) este semigrup,


(c) operaţia · este distributivă faţă de operaţia +, adică pentru orice x, y, z ∈ A,

x · (y + z) = x · y + x · z, (y + z) · x = y · x + z · x.

Să observăm că ı̂n unele materiale inelul este definit, echivalent, ca o algebră
(A, +, ·, 0), deoarece se consideră definiţia echivalentă a grupului ca o algebră
(A, +, 0).
Un inel se numeşte comutativ, dacă şi operaţia de ı̂nmulţire · este comutativă.
Un inel se numeşte unitar, dacă semigrupul (A, ·) este unitar; deci, un inel unitar
este o algebră (A, +, ·, −, 0, 1).

Definiţie 1.4.2 Se numeşte inel boolean sau inel Boole orice inel unitar A =
notaţie
(A, +, ·, −, 0, 1) cu proprietatea că x2 = x pentru orice x ∈ A, unde x2 = x · x.

Lema 1.4.3 Fie A un inel Boole. Atunci, pentru orice două elemente x, y ∈ A,
avem x + x = 0 şi x · y = y · x.

Dem. Din x + y = (x + y)2 = x2 + x · y + y · x + y 2 = x + x · y + y · x + y rezultă


x · y + y · x = 0. Luând y = x, se obţine x + x = x2 + x2 = 0.
Pentru orice z ∈ A, vom avea z + z = 0, adică z = −z. Luând z = x · y, rezultă
x · y = −(x · y) = y · x. 2

Teorema 1.4.4
1) Fie A = (A, +, ·, −, 0, 1) un inel Boole. Să definim

β(A) = (A, ∧, ∨, − , 0, 1),

unde:
def. def. def.
x ∨ y = x + y + x · y, x ∧ y = x · y, x− = x + 1.
Atunci, β(A) este o algebră Boole.
1’) Invers, fie A = (A, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole. Să definim:

ρ(A) = (A, +, ·, −, 0, 1),

unde:
def. def. def.
x + y = (x ∧ y − ) ∨ (x− ∧ y), x · y = x ∧ y, −x = x.
Atunci, ρ(A) este un inel Boole.
2) Aplicaţiile β şi ρ sunt mutual inverse.

Dem. (1): Să demonstrăm, de exemplu, asociativitatea operaţiei ∨:


(x∨y)∨z = (x+y +x·y)+z +(x+y +x·y)·z = x+y +z +x·y +y ·x+z ·x+x·y ·z =
. . . = x ∨ (y ∨ z).
32 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Vom mai demonstra că x + 1 verifică proprietăţile complementului:


x ∨ (x + 1) = x + x + 1 + x · (x + 1) = 2x + 1 + x2 + x = 0 + 1 + (x + x) = 1 + 0 = 1,
notaţie
unde 2x = x + x, şi
x ∧ (x + 1) = x · (x + 1) = x2 + x = x + x = 0.
(1’): Să verificăm asociativitatea operaţiei +:
(a + b) + c = [((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b)) ∧ c− ] ∨ [((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b))− ∧ c];
calculăm separat:
((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b)) ∧ c− = (a ∧ b− ∧ c− ) ∨ (a− ∧ b ∧ c− ) şi
((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b))− ∧ c = ((a− ∨ b) ∧ (a ∨ b− )) ∧ c =
[(a ∧ a− ) ∨ (a− ∧ b− ) ∨ (a ∧ b) ∨ (b ∧ b− )] ∧ c =
((a ∧ b) ∨ (a− ∧ b− )) ∧ c = (a ∧ b ∧ c) ∨ (a− ∧ b− ∧ c).
Inlocuind mai sus, se obţine:
(a + b) + c = (a− ∧ b− ∧ c) ∨ (a− ∧ b ∧ c− ) ∨ (a ∧ b− ∧ c− ) ∨ (a ∧ b ∧ c).
Expresia obtinută este simetrică ı̂n a, b, c, deci (a + b) + c = a + (b + c).
Verificarea celorlalte axiome ale inelului Boole se face similar.
(2): Prin calcule. 2

Corolar 1.4.5 Algebrele Boole şi inelele Boole sunt termen echivalente.

Dem. Prin Teorema 1.4.4. 2


Caz particular. Fie algebra Boole P(X) a părţilor unei mulţimi X. Adunarea
+ a inelului Boole asociat ρ(P(X)) este chiar diferenţa simetrică: A4B = (A −
B) ∪ (B − A), iar ı̂nmulţirea · este intersecţia: A ∩ B.

Exerciţiu 1.4.6 Fie A = (A, +, ·, −, 0, 1) un inel comutativ şi unitar. Un element


e ∈ A se numeşte idempotent dacă e2 = e. Să notăm cu B(A) mulţimea elementelor
idempotente ale lui A. Pe B(A), să definim operaţia următoare: pentru orice
e, f ∈ B(A),
def.
e ⊕ f = e + f − 2(e · f ).
Să se arate că (B(A), ⊕, ·, 0, 1) este inel Boole.

1.5 Subalgebre, homomorfisme

Definiţie 1.5.1 Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole. O submulţime nevidă


S a lui B se numeşte subalgebră Boole (pe scurt, subalgebră) a lui B dacă S este
ı̂nchisă la operaţiile din B, adică dacă sunt verificate axiomele următoare: pentru
orice x, y ∈ A,
(a) x, y ∈ S implică x ∧ y ∈ S,
(b) x, y ∈ S implică x ∨ y ∈ S,
(c) x ∈ S implică x− ∈ S,
(d) 0 ∈ S, 1 ∈ S.
1.5. SUBALGEBRE, HOMOMORFISME 33

Observaţii 1.5.2
(1) Fiecare din axiomele (a), (b), (d) rezultă din celelalte trei. Axioma (c) nu
rezultă din celelalte. Intr-adevăr, considerăm algebra Boole L22 şi S = {(0, 0), (1, 0), (1, 1)}.
S verifică axiomele (a), (b), (d), dar nu este ı̂nchisă la negaţie.
(2) Dacă S este subalgebră Boole a lui (B, ∧, ∨, − , 0, 1), atunci (S, ∧, ∨, − , 0, 1)
este algebră Boole, unde am notat tot cu ∧, ∨, − restricţiile operaţiilor din B la S.

Exemple 1.5.3
(1) Dacă B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) este o algebră Boole, atunci L2 = {0, 1} ⊂ B este
subalgebră a lui B.
(2) Dacă B este o algebră Boole, atunci LN 2 este subalgebră a lui B .
N

(3) Dacă X este un spaţiu topologic, atunci algebra Boole B(X) a părţilor lui
X care sunt simultan ı̂nchise şi deschise este subalgebră a lui P(X).
(4) L32 = L2 × L2 × L2 = {0, a, b, c, d, e, f, 1} are urm̆atoarele subalgebre:
S1 = {0, 1}, S2 = {0, c, d, 1}, S3 = {0, b, e, 1}, S4 = {0, a, f, 1}, S5 = L32 .

Exerciţiu 1.5.4 Să se scrie un program pentru determinarea tuturor subalgebrelor


lui Ln2 , n ≥ 2.

Definiţie 1.5.5 Fie A = (A, ∧A , ∨A , −A , 0A , 1A ) şi B = (B, ∧B , ∨B , −B , 0B , 1B )


două algebre Boole.
Un homomorfism, sau morfism, de algebre Boole sau boolean, de la A la B, este
o funcţie f : A −→ B care satisface proprietăţile următoare: pentru orice x, y ∈ A,
(H1) f (x ∧A y) = f (x) ∧B f (y),
(H2) f (x ∨A y) = f (x) ∨B f (y),
(H3) f (x−A ) = f (x)−B ,
(H4) f (0A ) = 0B , f (1A ) = 1B .
Un izomorfism de algebre Boole este un homomorfism de algebre Boole care
este bijectiv. Dacă algebrele Boole A şi B sunt isomorfe, atunci vom nota A ∼ = B.
Un endomorfism al algebrei Boole A este un homomorfism f : A −→ A.
Un automorfism al algebrei Boole A este un izomorfism f : A −→ A.

Observaţii 1.5.6
(i) Fiecare din cele patru axiome (H1) - (H4) este implicată de celelalte trei.
De exemplu, (H4) este implicată de (H1) - (H3): ı̂ntr-adevăr, S 6= ∅ ı̂nseamnă că
există x ∈ S, deci x− ∈ S şi deci x ∧ x− = 0 ∈ S şi x ∨ x− = 1 ∈ S.
(ii) Un morfism boolean f : A −→ B verifică următoarele proprietăţi legate de
implicaţia şi echivalenţa booleană: pentru orice x, y ∈ A,
f (x →A y) = f (x) →B f (y), f (x ↔A y) = f (x) ↔B f (y).
(iii) Orice morfism de algebre Boole este o aplicaţie izotonă (păstrează ordinea),
adică,
x ≤A y ⇒ f (x) ≤B f (y).
Intr-adevăr, x ≤A y ⇔ x ∨A y = y implică f (x ∨A y) = f (y) = f (x) ∨B f (y), adică
f (x) ≤B f (y).
34 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Propoziţia 1.5.7 Dacă f : A −→ B este un homomorfism de algebre Boole şi S


este o subalgebră Boole a lui A, atunci f (S) este o subalgebră Boole a lui B. In
particular, imaginea, f (A), a lui A prin f este o subalgebră Boole a lui B.

Dem. Imediat. 2

Vom nota cu Boole categoria algebrelor Boole şi a morfismelor booleene.

Exemple 1.5.8 Exemple de morfisme booleene.


(1) Fie X, Y două mulţimi nevide şi f : X −→ Y o funcţie oarecare. Funcţia
Φ : P(Y ) −→ P(X), definită de Φ(C) = f −1 (C), pentru orice C ⊆ Y , este un
morfism boolean.
(2) Fie P(X) algebra Boole a părţilor lui X. Considerăm funcţia Φ : P(X) −→
LX2 , definită de Φ(A) = χA , pentru orice A ⊆ X (unde χA este funcţia caracteristică
a lui A). Atunci, Φ este un izomorfism boolean.
(3) Rombul este izomorf cu L22 .
(4) Cubul este izomorf cu L32 .
(5) Ne propunem să determinăm automorfismele cubului.
Intâi, vom observa că dacă f : A −→ B este un izomorfism boolean, atunci: pentru
orice x, y ∈ A,
x < y ⇐⇒ f (x) < f (y).
Atunci, dacă f este un automorfism al cubului, vom avea f ({a, b, c}) = {a, b, c}.
Rezultă că numărul de automorfisme ale cubului este 8 (= numărul de permutari
ale unei mulţimi cu 3 elemente). Morfismul identic este unul din cele 8. Să vedem
cum se determină unul din celelalte. Presupunem că f (a) = b, f (b) = c, f (c) = a.
Atunci:
f (x) = f (a ∨ b) = f (a) ∨ f (b) = b ∨ c = z,
f (y) = f (a ∨ c) = f (a) ∨ f (c) = b ∨ a = x,
f (z) = f (b ∨ c) = f (b) ∨ f (c) = c ∨ a = y.
Bineı̂nteles că f (0) = 0 şi f (1) = 1.

Exerciţii 1.5.9
(1) Să se determine (eventual printr-un program) toate automorfismele lui Ln2 ,
n ≥ 2.
(2) Să se determine toate morfismele booleene de tipul: (a) f : L32 −→ L2 , (b)
f : L32 −→ L22 , (c) f : L22 −→ L32 , (d) f : L32 −→ L32 .

Observaţie 1.5.10 Fie f : L −→ L0 un morfism din Ld(0, 1) (latici distributive


cu prim şi ultim element). Dacă x ∈ C(L), atunci f (x) ∈ C(L0 ), deci putem defini
C(f ) = f |C(L) : C(L) −→ C(L0 ). Atunci, C(f ) este un morfism boolean. Asocierea
L ; C(L), f ; C(f ) defineşte un functor contravariant C : Ld(0, 1) −→ Boole.

Lema 1.5.11 Fie f : A −→ B un morfism boolean. Sunt echivalente afirmaţiile:


(1) f este injectiv,
(2) Pentru orice x, y ∈ A, avem: x ≤ y ⇐⇒ f (x) ≤ f (y).
1.6. FILTRE (IDEALE) ŞI CONGRUENŢE. ALGEBRE BOOLE CÂT 35

Dem.
(1) ⇒ (2): Dacă f (x) ≤ f (y), atunci f (x ∧ y) = f (x) ∧ f (y) = f (x), deci x ∧ y = x,
de unde x ≤ y. Este evident că x ≤ y ⇒ f (x) ≤ f (y).
(2) ⇒ (1): Dacă F (x) = f (y), atunci f (x) ≤ f (y) şi f (y) ≤ f (x), de unde x ≤ y şi
y ≤ x; rezultă x = y. 2
Lema 1.5.12 Fie f : A −→ B un morfism boolean. Sunt echivalente afirmaţiile:
(1) f este injectiv,
(2) f −1 (0) = {0},
(3) f −1 (1) = {1}.
Dem.
(1) ⇒ (3): f (x) = 1 = f (1) implică x = 1.
(3) ⇒ (1): f (x) ≤ f (y) implică f (x → y) = f (x) → f (y) = 1 implică x → y = 1
implică x ≤ y. Aplicând Lema 1.5.11, rezultă că f este injectiv.
(1) ⇐⇒ (2) se demonstrează analog. 2

Observaţii 1.5.13
(i) Fie A, B două inele Boole şi β(A), β(B) algebrele Boole asociate. Dacă
f : A −→ B este un morfism de inele unitare, atunci

β(f ) = f : β(A) −→ β(B)

este un morfism boolean.


(i’) Fie A, B două algebre Boole şi ρ(A), ρ(B) inelele Boole asociate. Dacă
g : A −→ B este un morfism boolean, atunci

ρ(g) = g : ρ(A) −→ ρ(B)

este un morfism de inele unitare.


ρ poate fi privit ca un functor de la categoria algebrelor Boole la categoria
inelelor Boole, iar β un functor de la categoria inelelor Boole la categoria algebrelor
Boole. Functorii ρ şi β stabilesc un izomorfism ı̂ntre categoria algebrelor Boole şi
categoria inelelor Boole.

1.6 Filtre (ideale) şi congruenţe. Algebre Boole


cât
Definiţie 1.6.1 Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole oarecare. O submulţime
nevidă F a lui B se numeşte filtru, dacă pentru orice x, y ∈ B avem:
(F1) x, y ∈ F implică x ∧ y ∈ F ,
(F2) x ∈ F , x ≤ y implică y ∈ F .

Observaţii 1.6.2
(i) Din (F2) rezultă că 1 ∈ F , deoarece orice x ∈ F verifică x ≤ 1.
(ii) Pentru orice elemente x, y ∈ B, x, y ∈ F dacă şi numai dacă x ∧ y ∈ F .
36 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Dual, un ideal al lui B este o submulţime nevidă I a lui B pentru care:


(F1’) x, y ∈ I implică x ∨ y ∈ I,
(F2’) x ∈ I, x ≥ y implică y ∈ I.

Observaţii 1.6.3
(i’) Din (F2’) rezultă că 0 ∈ I, deoarece orice x ∈ I verifică x ≥ 0.
(ii’) Pentru orice elemente x, y ∈ B, x, y ∈ I dacă şi numai dacă x ∨ y ∈ I.

Unui filtru F i se asociază idealul IF = {x− | x ∈ F }, iar unui ideal I i se


asociază filtrul FI = {x− | x ∈ I}. In acest fel, filtrele lui B sunt ı̂n corespondenţă
biunivocă cu idealele lui B. Conform acestei observaţii, vom studia numai filtrele
unei algebre Boole; proprietăţile idealelor se vor obţine prin dualizare.

Definiţie 1.6.4 Fie B o algebră Boole. O relaţie de echivalenţă ∼ pe B se numeşte


congruenţă a lui B dacă este compatibilă cu ∨, ∧, − , adică dacă: pentru orice
x, y, x0 , y 0 ∈ B,
(C1) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implică (x ∨ x0 ) ∼ (y ∨ y 0 ),
(C2) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implică (x ∧ x0 ) ∼ y(∧y 0 ),
(C3) x ∼ y implică x− ∼ y − .

Observaţii 1.6.5
(i) Condiţia (C1) sau (C2) rezultă din celelalte două.
(ii) Dacă ∼ este o congruenţă a lui B, atunci:
(C4) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implică (x → x0 ) ∼ (y → y 0 ),
(C5) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implică (x ↔ x0 ) ∼ (y ↔ y 0 ).

Propoziţia 1.6.6 Filtrele unei algebre Boole sunt ı̂n corespondenţă bijectivă cu
congruenţele sale.

Dem.
• Fiecărui filtru F al lui B = (B, ∨, ∧, − , 0, 1) ı̂i asociem următoarea relaţie
binară, ∼F , definită astfel: pentru orice x, y ∈ B,

x ∼F y ⇔ x ↔ y ∈ F.

Să observăm că x ↔ y ∈ F ⇔ (x → y ∈ F şi y → x ∈ F ).


- Să demonstrăm că ∼F este o relaţie de echivalenţă pe B şi că este o congruenţă
a lui B.
Arătăm ı̂ntâi că ∼F este o relaţie de echivalenţă pe B:
Pentru orice x ∈ B, x ∼F x rezultă din x ↔ x = 1 ∈ F .
Pentru orice x, y ∈ B, x ∼F y implică y ∼F x, deoarece x ↔ y = y ↔ x.
Pentru orice x, y, z ∈ B care verifică x ∼F y şi y ∼F z, deci x → y ∈ F , y → x ∈ F ,
y → z ∈ F , z → y ∈ F , trebuie să arătăm că x ∼F z.
Să stabilim inegalitatea

(x → y) ∧ (y → z) ≤ x → z,
1.6. FILTRE (IDEALE) ŞI CONGRUENŢE. ALGEBRE BOOLE CÂT 37

care va implica x → z ∈ F . Intr-adevăr,


(x → y) ∧ (y → z) = (x− ∨ y) ∧ (y − ∨ z) = (x− ∧ y − ) ∨ (y ∧ y − ) ∨ (x ∧ z) ∨ (y ∧ z) ≤
x− ∨ z = x → z.
Analog, rezultă z → x ∈ F ; deci x ∼F z. Deci, ∼F este o relaţie de echivalenţă pe
B.
- Să demonstrăm (C1): fie x ∼F y şi x0 ∼F y 0 , deci x → y ∈ F , y → x ∈ F ,
x → y 0 ∈ F , y 0 → x0 ∈ F ; se observă că:
0

(x → y) ∧ (x0 → y 0 ) = (x− ∨ y) ∧ (x0− ∨ y 0 ) ≤ (x− ∨ y ∨ y 0 ) ∧ (x0− ∨ y ∨ y 0 ) =


(x− ∧ x0− ) ∨ y ∨ y 0 = (x ∨ x0 ) → (y ∨ y 0 ).
Folosind această inegalitate, se obţine (x ∨ x0 ) → (y ∨ y 0 ) ∈ F şi analog, (y ∨ y 0 ) →
(x ∨ x0 ) ∈ F , deci (x ∨ x0 ) ∼F (y ∨ y 0 ); astfel, (C1) este adevărată.
- (C2) se demonstrează similar.
- Să demonstrăm (C3): deoarece x ↔ y = x− ↔ y − , vom avea: x ∼F y implică
x ∼F y − ; astfel, (C3) este adevărată. Deci, ∼F este o congruenţă a lui B.

• Invers, fiecărei congruenţe ∼ a lui B ı̂i asociem submulţimea lui B definită


astfel:
F ∼ = {x ∈ B | x ∼ 1}.
Să arătăm că F ∼ este un filtru al lui B.
- F ∼ este nevidă, deorece 1 ∼ 1 implică 1 ∈ F .
- Să demonstrăm (F1): x, y ∈ F ∼ , adică x ∼ 1, y ∼ 1 implică (x ∧ y) ∼ (1 ∧ 1 = 1),
adică x ∧ y ∈ F ∼ ;
- Să demonstrăm (F2): fie x ∈ F ∼ , x ≤ y; deci x ∼ 1 şi x ∨ y = y, care implică
(y = x ∨ y) ∼ (1 ∨ y = 1), adică y ∈ F ∼ . Deci, F ∼ este un filtru al lui B.
• Dacă FB este mulţimea filtrelor lui B şi CB este mulţimea congruenţelor lui
B, atunci consideram aplicaţiile:

Φ : FB −→ CB şi Ψ : CB −→ FB ,

definite astfel: Φ(F ) =∼F , pentru orice F ∈ FB şi Ψ(∼) = F ∼ , pentru orice
∼∈ CB .
Trebuie arătat că Φ şi Ψ sunt inverse una alteia, adică că

Ψ(Φ(F )) = F şi Φ(Ψ(∼)) =∼ .

Să observăm că F 7→ ∼F 7→ F ∼F şi ∼ 7→ F ∼ 7→ ∼F ∼ .


Atunci,

F ∼F = {x | x ∼F 1} = {x | x ↔ 1 ∈ F } = {x | x ∈ F } = F.

Vom demonstra că ∼ = ∼F ∼ , unde pentru x, y ∈ B,


x ∼F ∼ y este echivalent cu x → y ∈ F ∼ şi y → x ∈ F ∼ .
- dacă x ∼ y, atunci (x → y) ∼ (y → 1), deci (x → y) ∼ 1 şi, analog, (y → x) ∼ 1.
Rezultă x → y ∈ F ∼ şi y → x ∈ F ∼ , deci x ∼F ∼ y.
- dacă x → y ∈ F ∼ şi y → x ∈ F ∼ , deci (x → y) ∼ 1 şi (y → x) ∼ 1, rezultă că
(x ∧ y = x ∧ (x → y)) ∼ (x ∧ 1 = x) şi, analog, (x ∧ y) ∼ y, deci x ∼ y. 2
38 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Exerciţiu 1.6.7 Fie algebra Boole P(X), cu X infinită. Să se arate că părţile
cofinite (= părţile ce au complementarele finite) formează un filtru şi să se determine
congruenţa asociată.

Fie F un filtru al algebrei Boole B şi ∼F relaţia de congruenţă asociată lui F


prin Propoziţia precedenu a. Deoarece ∼F este o relaţie de echivalenţă pe B, să
formăm clasele de echivalenţă: fie x/F clasa de echivalenţă a lui x ∈ B, adică

x/F = {y ∈ B | y ∼F x}.

Fie B/F = B/∼F mulţimea cât, adică mulţimea tuturor claselor de echivalenţă:

B/F = {x/F | x ∈ B}.

Dacă x/F ∈ B/F şi y/F ∈ B/F , atunci x/F = y/F ⇔ x ∼F y.


Să definim pe mulţimea cât, B/F , următoarele operaţii, notate tot cu ∨, ∧, − :
pentru orice x/F , y/F ∈ B/F ,

x/F ∨ y/F = (x ∨ y)/F , x/F ∧ y/F = (x ∧ y)/F , (x/F )− = (x− )/F .

Conform proprietăţilor congruenţei ∼F , cele trei operaţii sunt bine definite (adică
nu depind de reprezentanţii claselor).
Să definim de asemenea elementele 0/F = {x ∈ B | x ∼F 0} ∈ B/F şi 1/F =
{x ∈ B | x ∼F 1} ∈ B/F . Atunci avem următorul rezultăt:

Propoziţia 1.6.8 Structura (B/F , ∨, ∧, − , 0/F , 1/F ) este o algebră Boole, numită
algebra Boole cât a lui B prin filtrul F .

Dem. Trebuie demonstrat că pentru orice x/F , y/F ∈ B/F , avem:
(B1) x/F ∨ x/F = x/F , x/F ∧ x/F = x/F , etc.
Să demonstrăm prima egalitate din (B1). Fie x/F ∈ B/F , element fixat, altfel
arbitrar; să demonstrăm că x/F ∨ x/F = x/F . Intr-adevăr, x/F ∨ x/F =
x/F ⇔ (x ∨ x)/F = x/F ⇔ (x ∨ x) ∼F x ⇔ (x ∨ x) ↔ x ∈ F ; dar x ∨ x = x,
conform (B1) din definiţia algebrei Boole B; deci x ↔ x ∈ F ⇔ 1 ∈ F , ceea ce
este ı̂ntotdeauna adevărat. Rezultă, conform Principiului Generalizării, (PG), că
pentru orice x/F ∈ B/F , x/F ∨ x/F = x/F este adevărată. La fel se demonstrează
restul proprietăţilor. 2

Corolar 1.6.9 Surjecţia canonică p : B −→ B/F , definită astfel: pentru orice


x ∈ B,
p(x) = x/F ,
este un homomorfism de algebre Boole.

Propoziţia 1.6.10 Fie f : B −→ B 0 un morfism boolean.


(1) f −1 (1) = {x ∈ B | f (x) = 1} este un filtru al lui B;
(2) f (B) este o subalgebră a lui B 0 , izomorfă cu B/f −1 (1).
1.6. FILTRE (IDEALE) ŞI CONGRUENŢE. ALGEBRE BOOLE CÂT 39

Dem.
(1): Uşor.
(2): Notăm F = f −1 (1) şi definim funcţia g : B/F −→ f (B), pentru orice
x ∈ B, prin:
g(x/F ) = f (x).
Definiţia lui g nu depinde de reprezentanţi: x/F = y/F implică x ↔ y ∈ F implică
f (x) ↔ f (y) = f (x ↔ y) = 1 implică f (x) = f (y).
O verificare simplă arată că g este morfism boolean. Conform implicaţiilor:
g(x/F ) = 1 implică f (x) = 1 implică x ∈ F implică x/F = 1/F ,
rezultă că g este injectivă. Surjectivitatea lui g este evidentă. 2

Exerciţiu 1.6.11 Fie f : B −→ B 0 un morfism boolean surjectiv. Dacă F este un


filtru al lui B, atunci f (F ) este un filtru al lui B0 ; dacă G este un filtru al lui B0 ,
atunci f −1 (G) este un filtru al lui B. Filtrele lui B0 sunt ı̂n corespondenţă biunivocă
cu filtrele lui B ce includ pe f −1 (1).

Exerciţiu 1.6.12 Fie F, G două filtre ale lui B astfel ı̂ncât F ⊆ G. Atunci, G/F =
{x/F | x ∈ G} este un filtru al lui B/F şi algebrele Boole (B/F )/(G/F ) şi B/G
sunt izomorfe.

Lema 1.6.13 Orice intersecţie de filtre este un filtru.

Dacă X este o submulţime a lui B, atunci filtrul generat de X este intersecţia


filtrelor ce includ pe X. Cu alte cuvinte, filtrul generat de X este cel mai mic filtru
(ı̂n sensul incluziunii) ce include pe X. Vom nota cu [X) filtrul generat de X.

Observaţie 1.6.14 Un filtru F este filtrul generat de X dacă el verifică :


(a) X ⊆ F ,
(b) G filtru, X ⊆ G =⇒ F ⊆ G.
Este evident că filtrul generat de mulţimea vidă este {1}.

Propoziţia 1.6.15 Dacă X 6= ∅, atunci

[X) = {a ∈ B | ex. n ∈ N∗ şi x1 , . . . , xn ∈ X, x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a}.

Dem. Fie F mulţimea din dreapta. Aratăm că F este filtru. Dacă a, b ∈ F , atunci
există x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ∈ X astfel ı̂ncât x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a, y1 ∧ . . . ∧ ym ≤ b.
Rezultă x1 ∧ . . . xn ∧ y1 ∧ . . . ∧ ym ≤ a ∧ b, deci a ∧ b ∈ F . Axioma (F2) este evident
verificată. Se observă că X ⊆ F . Presupunem că G este un filtru ce include pe X.
Dacă a ∈ F , atunci există x1 , . . . , xn ∈ X astfel ı̂ncât x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a. Atunci
x1 , . . . , xn ∈ G, deci x1 ∧ . . . ∧ xn ∈ G, de unde a ∈ G. A rezultat F ⊆ G. Deci,
[X) = F . 2

Vom nota cu [x) filtrul generat de {x}; [x) se va numi filtrul principal generat
de x.
40 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Corolar 1.6.16 [x) = {a | x ≤ a}.

Corolar 1.6.17 [{x1 , . . . , xn }) = [x1 ∧ . . . ∧ xn ).

Corolar 1.6.18 Dacă F este un filtru şi x ∈ B, atunci

[F ∪ {x}) = {a | ex. e ∈ F, e ∧ x ≤ a}.

Lema 1.6.19 Intr-o algebră Boole finită orice filtru este principal.

Observaţie 1.6.20 Să determinăm congruenţa asociată unui filtru principal [x):
a ∼[x) b ⇐⇒ a → b ∈ [x), b → a ∈ [x)
⇐⇒ x ≤ a → b, x ≤ b → a
⇐⇒ x ∧ a ≤ b, x ∧ b ≤ a
⇐⇒ a ∧ x = b ∧ x.

Exerciţiu 1.6.21 Să se determine toate filtrele cubului, congruenţele şi algebrele
Boole cât corespunzătoare.

1.7 Teorema de reprezentare a lui Stone

Scopul acestei secţiuni este de a demonstra că orice algebră Boole este izomorfă
cu o algebră Boole ale cărei elemente sunt părţi ale unei mulţimi. Acest rezul-
tat ocupă un loc central ı̂n teoria algebrelor Boole şi are numeroase aplicaţii ı̂n
logică, topologie, calculul probabilităţilor, etc. Instrumentul principal folosit ı̂n
demonstraţie va fi conceptul de ultrafiltru.
Fie B = (B, ∨, ∧, − , 0, 1) o algebră Boole.
Definiţie 1.7.1 Un filtru F al lui B este propriu dacă F 6= B.

Observaţie 1.7.2 F este propriu dacă şi numai dacă 0 6∈ F . Intr-adevăr, dacă
prin absurd 0 ∈ F , atunci, deoarece orice element x ∈ B verifică 0 ≤ x, ar rezulta
că x ∈ F , deci B ⊆ F ; cum avem şi F ⊆ B, am avea F = B: contradicţie.

Mulţimea filtrelor proprii ale lui B este ordonată ı̂n raport cu incluziunea.
Definiţie 1.7.3 Un ultrafiltru sau filtru maximal este un element maximal al mulţimii
filtrelor proprii, adică este un filtru propriu U al lui B cu proprietatea că pentru
orice filtru propriu F , dacă U ⊆ F , atunci U = F .

Exemple 1.7.4
(1) Dacă X este o mulţime nevidă şi x ∈ X, atunci Ux = {A ⊆ X | x ∈ A} este
un ultrafiltru ı̂n P(X).
(2) Dacă B = Ln2 şi e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1),
atunci filtrele principale [e1 ), [e2 ), . . . , [en ) sunt ultrafiltrele lui B.
1.7. TEOREMA DE REPREZENTARE A LUI STONE 41

In cazul algebrelor Boole infinite, demonstrarea existenţei ultrafiltrelor (altele


decât cele din exemplul (1)) impune invocarea axiomei lui Zorn. Următorul rezultat
poartă numele de Teorema de existenţă a ultrafiltrului.
Teorema 1.7.5 (Teorema de existenţă a ultrafiltrului)
Pentru orice filtru propriu F , există un ultrafiltru U astfel ı̂ncât F ⊆ U .
P P
Dem. Fie mulţimea
P filtrelor proprii ale lui B ce includ pe F . Evident, F ∈ .
Vom arăta căP( , ⊆) este inductiv ordonată. Fie (Fi )i∈I o familie total ordonată
S
de filtre din : pentru orice i, j ∈ I, Fi ⊆ Fj sau Fj ⊆ Fi . Notăm G = i∈I Fi .
Vom demonstra că G este un filtru propriu. Dacă x, y ∈ G, atunci există i, j ∈ I,
astfel ı̂ncât x ∈ Fi şi y ∈ Fj . Putem presupune, de exemplu, că Fi ⊆ Fj . Atunci,
x, y ∈ Fj , deci x ∧ y ∈ Fj ⊆ G. A doua proprietate din definiţia P filtrului se verifică
imediat. Atunci, G este un majorant al familiei (Fi )i∈I şi ( , ⊆) este inductivă.
Aplicând axioma lui Zorn, rezultă existenţa unui ultrafiltru U ce include pe F . 2
Corolar 1.7.6 Dacă x 6= 0, atunci există un ultrafiltru U astfel ı̂ncât x ∈ U .
Dem. Se aplică Propoziţia 1.7.5 filtrului F = [x). 2
Definiţie 1.7.7 Un filtru propriu F al lui B se numeşte filtru prim dacă pentru
orice x, y ∈ B,
x ∨ y ∈ F implică x ∈ F sau y ∈ F.
Propoziţia 1.7.8 Fie F un filtru propriu al lui B. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) F este ultrafiltru,
(ii) F este filtru prim,
(iii) Pentru orice x ∈ B, avem x ∈ F sau x− ∈ F ,
(iv) Algebra Boole cât B/F este izomorfă cu algebra Boole canonică, L2 = {0, 1}.
Dem.
(i) =⇒ (ii): Presupunem prin absurd că F nu este prim, deci există x, y ∈ B
astfel ı̂ncât x ∨ y ∈ F , dar x, y 6∈ F . Atunci, incluziunile stricte:
F ⊂ [F ∪ {x}) şi F ⊂ [F ∪ {y})
arată că filtrele [F ∪ {x}), [F ∪ {y}) nu sunt proprii, deci conţin pe 0. Folosind
Corolarul 1.6.18, din 0 ∈ [F ∪ {x}) rezultă existenţa unui element a ∈ F astfel ı̂ncât
a ∧ x = 0. Analog, există b ∈ F cu b ∧ y = 0. Atunci,
0 = (a ∧ x) ∨ (b ∧ y) = (a ∨ b) ∧ (a ∨ y) ∧ (x ∨ b) ∧ (x ∨ y).
Cum a ∨ b, a ∨ y, x ∨ b ∈ F (din a, b ∈ F ) şi x ∨ y ∈ F (prin ipoteză), rezultă că
0 ∈ F : contradicţie. Deci, F este prim.
(ii) =⇒ (iii): Din x ∨ x− = 1 ∈ F .
(iii) =⇒ (1): Presupunem prin absurd că există un filtru propriu G astfel ı̂ncât
F ⊂ G. Atunci, există x ∈ G şi x 6∈ F . Folosind ipoteza (iii), x− ∈ F ⊆ G, deci
0 = x ∧ x− ∈ G: contradicţie. Deci, F este ultrafiltru.
Echivalenţa (i) =⇒ (iv) este lăsată ca exerciţiu. 2
42 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Exerciţiu 1.7.9 Un filtru propriu F este ultrafiltru dacă şi numai dacă pentru
orice x, y ∈ B, avem x → y ∈ F sau y → x ∈ F .

Suntem acum ı̂n măsură să demonstrăm Teorema de reprezentare a lui Stone.

Teorema 1.7.10 (Teorema de reprezentare a lui Stone)


Pentru orice algebră Boole B, există o mulţime nevidă X şi un homomorfism
de algebre Boole injectiv, d : B −→ P(X).

Dem. Vom nota cu X mulţimea tuturor ultrafiltrelor lui B, iar d : B −→ P(X)


este funcţia definită astfel: pentru orice x ∈ B,

d(x) = {U ∈ X | x ∈ U }.

Pentru orice x, y ∈ B şi pentru orice ultrafiltru U , avem echivalenţele:


U ∈ d(x ∨ y) ⇐⇒ x ∨ y ∈ U
⇐⇒ x ∈ U sau y ∈ U (U este prim)
⇐⇒ U ∈ d(x) sau U ∈ d(y)
⇐⇒ U ∈ d(x) ∪ d(y).

U ∈ d(x ∧ y) ⇐⇒ x ∧ y ∈ U
⇐⇒ x ∈ U şi y ∈ U (U este filtru)
⇐⇒ U ∈ d(x) şi U ∈ d(y)
⇐⇒ U ∈ d(x) ∩ d(y).

U ∈ d(x− ) ⇐⇒ x− ∈ U
⇐⇒ x 6∈ U (Propoziţia 1.7.8 (iii))
⇐⇒ U 6∈ d(x)
⇐⇒ U ∈ Cd(x) .
Am demonstrat că:
d(x ∨ y) = d(x) ∪ d(y); d(x ∧ y) = d(x) ∩ d(y); d(x− ) = Cd(x) ,
ceea ce arată că d este un morfism boolean. Dacă x 6= 0, atunci există un ultrafiltru
U astfel ı̂ncât x ∈ U (Corolarul 1.7.6), deci U ∈ d(x) şi d(x) 6= ∅. Am arătat că
d(x) = ∅ implică x = 0, deci d−1 (∅) = {0}. Aplicând Lema 1.5.12, d este injectiv.
2
Cum P(X) şi LX 2 sunt algebre Boole izomorfe, teorema de reprezentare a lui
Stone capătă şi următoarea formă:

Teorema 1.7.11 Pentru orice algebră Boole, există o mulţime nevidă şi un mor-
fism boolean injectiv d : B −→ LX
2 .

Observaţie 1.7.12 Deoarece d : B −→ d(B) ⊆ P(X) este o bijecţie (era injecţie şi
acum este şi surjecţie), rezultă că Teorema lui Stone se poate enunţa şi astfel: ”Orice
algebră Boole este isomorfă cu o subalgebră a unei algebre Boole de mulţimi”.
1.8. ALGEBRE BOOLE ATOMICE 43

Observaţii 1.7.13
(1) Teorema 1.7.10 reduce calculul boolean ı̂ntr-o algebră Boole oarecare la
calculul cu mulţimi.
(2) Teorema 1.7.11 reduce calculul boolean ı̂ntr-o algebră Boole oarecare la:
(a) ı̂ntâi, la calculul ı̂n LX
2 ,
(b) apoi, calculul ı̂n LX 2 se reduce la calculul ı̂n L2 (operaţiile se fac pe componente).

1.8 Algebre Boole atomice

Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole. Un element nenul a al lui B se


numeşte atom dacă 0 ≤ y ≤ a implică y = 0 sau y = a.
Algebra Boole B se numeşte atomică dacă pentru orice element x 6= 0, există
un atom a, astfel ı̂ncât a ≤ x.
Exemple 1.8.1
(1) In algebra Boole P(X), atomii sunt {x}, x ∈ X. Evident, P(X) este
atomică.
(2) In Ln2 , atomii sunt e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1).
Lema 1.8.2 Orice algebră Boole finită este atomică.
Dem. Orice şir strict descrescător a0 > a1 > . . . > an > . . . > 0 este finit. 2
Propoziţia 1.8.3 Dacă B este o algebră Boole atomică şi (ai )i∈I este mulţimea
atomilor săi, atunci ∨i∈I ai = 1.
Dem. Presupunem prin absurd că există un majorant b al familiei (ai )i∈I diferit
de 1: ai ≤ b < 1 pentru orice i ∈ I. Atunci, b− 6= 0 şi cum B este atomică, există
un atom aj (j ∈ I) astfel ı̂ncât aj ≤ b− . Cum aj ≤ b, rezultă aj ≤ b ∧ b− = 0:
contradicţie. 2

O familie (ei )i∈I de elemente din B se numeşte partiţie dacă:


(1) ei ∧ ej = 0, pentru orice i 6= j,
(2) ∨i∈I ei = 1.

Exemplu 1.8.4 Dacă B este atomică, atunci mulţimea {ai }i∈I a atomilor lui B
formează o partiţie. Condiţia (2) este dată de Propoziţia 1.8.3, iar (1) rezultă direct
din definiţia atomului.
Fie a 6= 0 ı̂n B. Notăm
B(a) = {x ∈ B | x ≤ a}.
Observăm că B(a) este ı̂nchisă la ∨ şi ∧. Pentru orice x ∈ B(a), notăm x∼ = x− ∧a,
introducând astfel o operaţie unară ∼ pe B(a).
44 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Lema 1.8.5 (B(a), ∧, ∨, ∼ , 0, a) este o algebră Boole.

Dem. Dacă x ∈ B(a), atunci x ∧ x∼ = 0 şi x ∨ x∼ = a. 2


Propoziţia 1.8.6 Fie a1 , . . . , an ∈ B şi f : B −→ B(a1 ) × . . . × B(an ) funcţia
definită, pentru orice x ∈ B, de:

f (x) = (x ∧ a1 , . . . , x ∧ an ).

Atunci,
(a) f este injectivă ⇐⇒ ∨ni=1 ai = 1,
(b) f este surjectivă ⇐⇒ ai ∧ aj = 0, pentru orice i 6= j,
(c) f este bijectivă ⇐⇒ {a1 , . . . , an } este o partiţie,
(d) f este morfism boolean.
Dem.
(a) =⇒: Din f (∨ni=1 ai ) = (a1 , . . . , an ) = f (1) rezultă ∨ni=1 ai = 1.
⇐=: Presupunem ∨ni=1 ai = 1. Atunci,
f (x) = f (y) implică x ∧ ai = y ∧ ai , i = 1, . . . , n, implică
x = x ∧ (∨ni=1 ai ) = ∨ni=1 (x ∧ ai ) = ∨ni=1 (y ∧ ai ) = y ∧ (∨ni=1 ai ) = y,
deci f este injectivă.
(b) =⇒: Fie i, j ∈ I distincţi; notăm c = ai ∧ aj şi definim

 c, dacă k = i
xk = c− ∧ aj , dacă k = j

0, dacă k 6= i, j.

Atunci, (x1 , . . . , xn ) ∈ B(a1 ) × . . . × B(an ), deci există x ∈ B astfel ı̂ncât f (x) =


(x1 , . . . , xn ). Pe componentele i şi j vom avea ai ∧ x = c şi aj ∧ x = c− ∧ aj . Atunci,
c ≤ x şi c ≤ aj , de unde c ≤ x ∧ aj = c− ∧ aj ≤ c− . Rezultă c = 0, deci ai ∧ aj = 0
pentru orice i 6= j.
⇐=: Presupunem ai ∧ aj = 0, pentru i 6= j. Fie (x1 , . . . , xn ) ∈ B(a1 ) × . . . ×
B(an ), deci xi ≤ ai , i = 1, . . . , n.
Notăm x = x1 ∨ . . . ∨ xn . Pentru orice i = 1, . . . , n, avem:

x ∧ ai = (∨nj=1 xj ) ∧ ai = ∨nj=1 (xj ∧ ai ) = xi ,

pentru că xj ∧ ai = 0 pentru j 6= i (pentru că xj ∧ ai ≤ aj ∧ ai = 0) şi xi ∧ ai = xi .


Se deduce că f (x) = (x ∧ a1 , . . . , x ∧ an ) = (x1 , . . . , xn ), deci f este surjectivă.
(c): Din (a) şi (b).
(d): Exerciţiu. 2
Corolar 1.8.7 Dacă {a1 , . . . , an } este o partiţie, atunci morfismul f din Propoziţia
1.8.6 este un izomorfism boolean.

Propoziţia 1.8.8 Dacă B este o algebră Boole finită, atunci există un număr
natural n astfel ı̂ncât B şi Ln2 sunt izomorfe.
1.9. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE 45

Dem. Dacă B este finită, atunci B este Q atomică. Fie a1 , . . . , an atomii lui B. Cum
{a1 , . . . , an } este o partiţie, avem B ∼
n
= i=1 B(ai ). Dacă a este un atom, atunci
B(ai ) = {0, a}, deci B(ai ) = L2 , pentru orice i = 1, . . . , n. Am obţinut B ∼
∼ = Ln2 . 2
Corolar 1.8.9 Două algebre Boole finite, de acelaşi ordinal, sunt izomorfe.

Dem. Dacă B1 ∼
= B2 şi B1 ∼
= Ln2 , B2 ∼
= Lm ∼
2 , atunci n = m şi B1 = B2 . 2

Propoziţia 1.8.10 Fie B oQalgebră Boole completă şi (ai )i∈I o partiţie ı̂n B.
Atunci, funcţia f : B −→ i∈I B(ai ), definită de f (x) = (x ∧ ai )i∈I , este un
izomorfism boolean.

Dem. Analog cu demonstraţia Propoziţiei 1.8.6 şi a Corolarului 1.8.7. 2

Propoziţia 1.8.11 Afirmaţiile următoare sunt echivalente:


(1) B este o algebră Boole completă şi atomică,
(2) B este izomorfă cu o algebră Boole de forma P(X).

Dem.
(1) =⇒ (2): Analog cu demonstraţia Propoziţiei 1.8.8, aplicându-se Propoziţia
1.8.10.
(2) =⇒ (1): P(X) este completă şi atomică. 2

1.9 Dualitatea algebrelor Boole

Fie B o algebră Boole, Spec(B) mulţimea ultrafiltrelor sale şi d : B −→


P(Spec(B)) morfismul lui Stone: d(x) = {P ∈ Spec(B) | x ∈ P }.

Lema 1.9.1 Pentru orice x, y ∈ B, avem:


(i) d(x ∨ y) = d(x) ∪ d(y),
(ii) d(x ∧ y) = d(x) ∩ d(y),
(iii) d(x− ) = Cd(x) ,
(iv) d(0) = ∅, d(1) = Spec(B).

Dem. Vezi demonstraţia Teoremei de reprezentare a lui Stone. 2


Fie F(B) mulţimea filtrelor lui B. Pentru orice F ∈ F(B), notăm

d(F ) = {P ∈ Spec(B) | F ⊆ P }.

Este evident că d(x) = d([x)), pentru orice x ∈ B.

Propoziţia 1.9.2 {d(F ) | F ∈ F(B)} este familia mulţimilor ı̂nchise ale unei
topologii pe B.

Dem. Fie (Fi )i∈I W ⊆ F(B) şi F1 , FW2 ∈ F(B). Atunci,


(1) ∩i∈I d(Fi ) = d( i∈I Fi ), unde i∈I Fi este filtrul lui B generat de ∪i∈I Fi ;
46 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

(2) d(F1 ) ∪ d(F2 ) = d(F1 ∩ F2 );


(3) d(0) = ∅, d(1) = Spec(B).
Fie P ∈ Spec(B). (1) rezultă din echivalenţa
_
(10 ) Fi ⊆ P, i ∈ I ⇐⇒ Fi ⊆ P,
i∈I

iar (2) rezultă din echivalenţa


(20 ) F1 ∩ F2 ⊆ P ⇐⇒ (F1 ⊆ P sau F2 ⊆ P ).
Vom demonstra (2’). Dacă F1 , F2 6⊆ P , atunci există x ∈ F1 \ P şi y ∈ F2 \ P , deci
x ∨ y 6∈ P (P fiind filtru prim). Dar x ∨ y ∈ F1 ∩ F2 , deci F1 ∩ F2 6⊆ P .
Implicaţia cealaltă este evidentă.
Egalităţile (3) sunt evidente. Proprietăţile (1) - (3) nu exprimă altceva decât că
{d(F ) | F ∈ F(B)} sunt ı̂nchise la topologia pe Spec(B). 2
Observaţie 1.9.3 Topologia definită de Propoziţia 1.9.2 poartă numele de topolo-
gia lui Stone.
Propoziţia 1.9.4
(1) Pentru orice x ∈ B, d(x) este o mulţime ı̂nchisă şi deschisă a lui Spec(B).
(2) {d(x) | x ∈ B} este baza de deschişi (sau de ı̂nchişi).
Dem.
(1): Din Cd(x) = d(x− ). W
(2): Pentru orice filtru F , avem F = {[x) | x ∈ F }, de unde
_
d(F ) = d( {[x) | x ∈ F }) = ∩x∈F d(x).
2
Propoziţia 1.9.5 Pentru orice x ∈ B, d(x) este o mulţime compactă.
Dem. Considerăm o acoperire deschisă a lui d(x): d(x) ⊆ ∪i∈I d(xi ). Aşadar,
pentru orice P ∈ Spec(B), x ∈ P implică existenţa unui i ∈ I astfel ı̂ncât xi ∈ P .
Fie X = {x} ∪ {x− i | i ∈ I} şi F = [X), filtrul generat de X. Presupunem, prin
absurd, că F este propriu, deci există U ∈ Spec(B), F ⊆ U (Propoziţia 1.7.5).
Atunci, x− i ∈ U pentru orice i ∈ I şi x ∈ U implică existenţa unui j ∈ I astfel ı̂ncât
xj ∈ U : contradicţie, deci 0 ∈ F . Tinând seama de Propoziţia 1.6.15, există J ⊆ I
finită, astfel ı̂ncât ^
0 = x ∧ {x− j | j ∈ J}.
W
De aici se deduce că x ≤ j∈J xj , de unde
_ [
d(x) ⊆ d( xj ) = d(xj ).
j∈J j∈J

Rezultă că d(x) este compactă. 2


1.9. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE 47

Propoziţia 1.9.6 Spec(B) este spaţiu compact şi separat.


Dem. Fie P1 , P2 ∈ Spec(B), P1 6= P2 , deci există x ∈ P1 şi x 6∈ P2 . Conform
Propoziţiei 1.7.8, x− ∈ P , de unde P1 ∈ d(x), P2 ∈ d(x− ) şi d(x) ∩ d(x− ) = ∅. Am
demonstrat că Spec(B) este separat.
Compacitatea rezultă din Propoziţia 1.9.5 (Spec(B) = d(1)). 2

Un spaţiu topologic este zero-dimensional dacă părţile sale ı̂nchise şi deschise
formează o bază.
Un spaţiu compact, separat şi zero-dimensional se numeşte spaţiu boolean.
Propoziţia 1.9.7 Pentru orice algebră Boole B, Spec(B) este un spaţiu boolean.
Fie f : A −→ B un morfism boolean şi Spec(f ) : Spec(B) −→ Spec(A) definită
astfel: pentru orice P ∈ Spec(B),
Spec(f )(P ) = f −1 (P ).
Propoziţia 1.9.8 Spec(f ) este o funcţie continuă.
Dem. Pentru orice y ∈ A, avem:
(Spec(f ))−1 (dA (y)) = {P ∈ Spec(B) | f −1 (P ) ∈ dA (y)}
= {P ∈ Spec(B) | y ∈ f −1 (P )}
= {P ∈ Spec(B) | f (y) ∈ P }
= dB (f (y)).

Dacă Boole este categoria algebrelor Boole şi SBoole este categoria spaţiilor
booleene şi a funcţiilor continue, atunci asocierea B 7→ Spec(B), f 7→ Spec(f )
defineşte un functor contravariant Spec : Boole −→ SBoole.
Fie acum X un spaţiu boolean şi T (X ) algebra Boole a părţilor ı̂nchise şi de-
schise ale lui X . Dacă g : X −→ Y este un morfism din SBoole (= aplicaţie con-
tinuă), atunci considerăm funcţia T (g) : T (Y ) −→ T (X), definită de T (g)(D) =
g −1 (D), pentru orice D ∈ T (Y ). Asocierea X 7→ T (X ), g 7→ T (g) defineşte un
functor contravariant T : SBoole −→ Boole. 2
Propoziţia 1.9.9 Pentru orice B ∈ Boole, algebrele Boole B şi T (Spec(B)) sunt
izomorfe.
Dem. Considerăm morfismul lui Stone dB : B −→ T (Spec(B)) (x 7→ dB (x)). dB
este un morfism boolean injectiv. A rămas de arătat surjectivitatea lui dB .
Fie D ∈ T (Spec(B)), deci D este o parte a lui Spec(B) ı̂nchisă şi deschisă. Cum
D este ı̂nchisă ı̂n spaţiul Spec(B) compact şi separat, rezultă că D este compactă.
D fiind deschisă şi {dBS (x) | x ∈ B} fiind baza a lui Spec(B), există o familie (xi )i∈I
ı̂n B astfel ı̂ncât D = i∈I dA (xi ). Atunci, există J ⊆ I finită, astfel ı̂ncât
[ _
D= dA (xi ) = dB ( xi )
i∈J i∈J

şi dB este surjectiv. 2


48 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Propoziţia 1.9.10 Pentru orice X ∈ SBoole, spaţiile booleene X şi Spec(T (X))
sunt homeomorfe.

Dem. Pentru orice x ∈ X, Ux = {D ∈ T (X) | x ∈ D} este un ultrafiltru


al lui T (X ). Considerăm funcţia ϕX : X −→ Spec(T (X)) definită de ϕX (x) =
Ux , pentru orice x ∈ X. Pentru a arăta că ϕX este homeomorphism, parcurgem
următorii paşi:
a) ϕX este injectivă.
Dacă x, y ∈ X, x 6= y, atunci există D1 , D2 ∈ T (X), x ∈ D1 , y ∈ D2 şi D1 ∩D2 = ∅.
Atunci, D1 ∈ Ux , D2 ∈ Uy şi D2 6∈ Ux , deci ϕX (x) = Ux 6= Uy = ϕX (y).
b) ϕX este surjectivă. Tn Tn
Fie U ∈ Spec(T (X)). Dacă {D1 , . . . , Dn } ∈ U, atunci i=1 Di ∈ U, deci i=1 Di 6=
∅ (pentru căTU este filtru propriu ı̂n T (X )). Atunci, U are proprietatea intersecţiei
finite, deci {D T | D ∈ U } 6= ∅, deoarece X este compact.
Fie x, y ∈ {D | D ∈ U}, x 6= y, deci există D1 , D2 ∈ T (X), x ∈ D1 , y ∈ D2 ,
D1 ∩ D2 = ∅. Dar CD1 ∪ CD2 = X ∈ U, deci CD1 ∈ U sau CD2 ∈ U, pentru că
U este un T filtru prim in T (X ). S-a obtinut x 6∈ D1 sau y 6∈ D2 : contradicţie, deci
mulţimea {D | D ∈ U } are un singur element x. Atunci, avem x ∈ D dacă şi
numai dacă D ∈ U , de unde Ux = U . Am demonstrat că ϕX (x) = U, deci ϕX este
injectivă.
c) ϕX este continuă.
Pentru orice D ∈ T (X) avem:

ϕ−1
X (d(D)) = {x | Ux ∈ d(D)} = {x | D ∈ Ux } = {x | x ∈ D} = D.

d) ϕX este aplicaţie deschisă.


Pentru orice D ∈ T (X), vom demonstra că

{Ux | x ∈ D} = {U ∈ Spec(T (X)) | D ∈ U}.


T
Dacă D ∈ U ∈ Spec(T (X)), atunci U = Ux , cu {D0 | D0 ∈ U} = {x}. Rezultă
D ∈ Ux şi deci x ∈ D. Implicaţia cealaltă este evidentă. Am demonstrat că

ϕX (D) = {Ux | x ∈ D} = d(D),

deci ϕX este aplicaţie deschisă. 2

Propoziţia 1.9.11 Dacă f : A −→ B este un morfism boolean, atunci următoarea


diagramă este comutativă:

= dA -
A T (Spec(A))
f T (Spec(f ))
? ?
B - T (Spec(B))

= dB
1.10. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 49

Dem. Pentru orice x ∈ A, au loc următoarele egalităţi:


T (Spec(f ))(dA (x)) = {P ∈ Spec(B) | Spec(f )(P ) ∈ dA (x)}
= {P ∈ Spec(B) | f −1 (P ) ∈ dA (x)}
= {P ∈ Spec(B) | x ∈ f −1 (P )}
= dB (f (x)).
2
Propoziţia 1.9.11 spune că D : idBoole −→ T ◦ Spec este izomorfism functorial.
Propoziţia 1.9.12 Dacă g : X −→ Y este un morfism din SBoole, atunci
următoarea diagramă este comutativă:

= ϕX
X - Spec(T (X))
g Spec(T (g))
? ?
Y - Spec(T (Y ))

= ϕY

Dem. Pentru orice x ∈ X, următoarele egalităţi sunt adevărate:


Spec(T (g))(ϕX (x)) = (T (g))−1 (ϕX (x))
= {D ∈ T (Y ) | T (g)(D) ∈ ϕX (x)}
= {D ∈ T (Y ) | g −1 (D) ∈ Ux }
= {D ∈ T (Y ) | x ∈ g −1 (D)}
= ϕY (g(x)). 2
Propoziţia 1.9.12 spune că ϕ : idSBoole −→ Spec ◦ T este izomorfism functorial.

Insumând toate rezultatele din acest paragraf, putem formula următoarea teo-
remă:
Teorema 1.9.13 (Dualitatea Stone)
Categoriile Boole şi SBoole sunt duale.

1.10 Algebre Boole injective

Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole oarecare.


Lema 1.10.1 Intersecţia unei familii de subalgebre ale lui B este o subalgebră.
Dem. Direct din definiţia subalgebrei. 2
Dacă X ⊆ B, atunci subalgebra generată de X este intersecţia tuturor subalge-
brelor lui B ce includ pe X.
Lema 1.10.2 Fie A o subalgebră a lui B şi b 6∈ A. Atunci,
A(b) = {(a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) | a1 , a2 ∈ A}
este subalgebra lui B generată de A ∪ {b}.
50 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Dem. Fie x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) şi y = (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− ). Atunci,

x ∨ y = [(a1 ∨ a01 ) ∧ b] ∨ [(a2 ∨ a02 ) ∧ b− ] ∈ A(b).

Dacă a ∈ A, atunci

a ∨ x = [a ∧ (b ∧ b− )] ∨ x = (a ∧ b) ∨ (a ∧ b− ) ∨ (a1 ∨ b) ∨ (a2 ∨ b− ) =

[(a1 ∨ a2 ) ∧ b] ∨ [(a2 ∨ a) ∧ b− ] ∈ A(b).


Conform acestei observaţii,

x− = (a− − − − − − − −
1 ∨ b ) ∧ (a2 ∨ b) = (a1 ∧ a2 ) ∨ [(a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b )] ∈ A(b),

deoarece a− − − − −
1 ∧a2 ∈ A şi (a1 ∧b)∨(a2 ∧b ) ∈ A(b). Rezultă că A(b) este subalgebră
şi restul demonstraţiei este evident. 2

Propoziţia 1.10.3 (Sikorski)


Fie A o subalgebră a lui B, b 6∈ A, C o algebră Boole completă şi h : A −→ C un
morfism boolean. Atunci, există un morfism boolean h∼ : A(b) −→ C care extinde
pe h. h∼ (b) poate fi orice element c ∈ C cu proprietatea următoare:
_ ^
(1.12) {h(a) | a ∈ A, a ≤ b} ≤ c ≤ {h(a) | a ∈ A, b ≤ a}

Dem. Se stabileşte imediat inegalitatea


_ ^
{h(a) | a ∈ A, a ≤ b} ≤ {h(a) | a ∈ A, b ≤ a},

deci există un element c cu proprietatea (1.12).


Dacă x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ), atunci vom pune

(1.13) h∼ (x) = [h(a1 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ) ∧ c− ],

c fiind un element ce verifică (1.12). Aratăm că h∼ : A(b) −→ C este bine definită.
Anume, vom arăta că

x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) = (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− )

implică
[h(a1 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ) ∧ c− ] = [h(a01 ∧ c] ∨ [h(a02 ) ∧ c− ].
Inegalitatea:

(1.14) (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) ≤ (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− ) = (a01 ∨ a02 ) ∧ (a01 ∨ b− ) ∧ (a02 ∨ b)

implică inegalităţile:

(1.15) a1 ∧ b ≤ a01 ∨ a02 , a01 ∨ b− , a02 ∨ b


1.10. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 51

a2 ∧ b− ≤ a10 ∨ a02 , a01 ∨ b− , a02 ∨ b.


De aici rezultă:

(1.16) h(a1 ) ∧ c ≤ h(a01 ) ∨ h(a02 ), h(a01 ) ∨ c− , h(a02 ) ∨ c

h(a2 ) ∧ c− ≤ h(a01 ) ∨ h(a02 ), h(a01 ) ∨ c− , h(a02 ) ∨ c.


De exemplu,
a1 ∧ b ≤ a01 ∨ b− =⇒ (a1 ∧ b) ∧ (a01 ∨ b− )− = 0
=⇒ a1 ∧ a0−
1 ∧b=0
=⇒ b ≤ (a1 ∧ a0−
1 )

=⇒ c ≤ h((a1 ∧ a1 ) ) = (h(a1 ) ∧ h(a0−


0− −
1 ))

0−
=⇒ h(a1 ) ∧ h(a1 ) ∧ c = 0
=⇒ h(a1 ) ∧ c ∧ (h(a01 ) ∨ c− )− = 0
=⇒ h(a1 ) ∧ c ≤ h(a01 ) ∨ c− .

Inegalităţile (1.16) implică

[h(a1 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ) ∧ c− ] ≤ [h(a01 ) ∧ c] ∧ [h(a02 ) ∧ c− ].

Inegalitatea inversă rezultă analog.


Aratăm acum că h∼ este morfism boolean.
Dacă x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) şi y = (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− ), atunci

x ∨ y = [(a1 ∨ a01 ) ∧ b] ∨ [(a2 ∨ a02 ) ∧ b− ],

deci
h∼ (x ∨ y) = [h(a1 ∨ a01 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ∨ a02 ) ∧ c− ]
= [(h(a1 ) ∨ h(a01 )) ∧ c] ∨ [(h(a2 ) ∨ h(a02 )) ∧ c− ]
= [(h(a1 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )] ∨ [(h(a01 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )]
= h∼ (x) ∨ h∼ (y).
Rezultă că h∼ (x1 ∨ . . . ∨ xn ) = h∼ (x1 ) ∨ . . . ∨ h∼ (xn ) pentru orice x1 , . . . , xn ∈ A(b).
Observând că
x− = (a− − − −
1 ∧ a2 ) ∨ (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b ),

vom avea
h∼ (x− ) = h∼ (a− − ∼ − ∼ −
1 ∧ a2 ) ∨ h (a1 ∧ b) ∨ h (a2 ∧ b )

= ((h(a1 )) ∧ (h(a2 )) ) ∨ (h(a1 ) ∧ c) ∨ (h(a−


− − − −
2)∧c )
− −
= [(h(a1 ) ∨ h(a2 )) ∧ (h(a1 ) ∨ c ) ∧ (h(a1 ) ∧ c)]
= [(h(a1 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )]−
= (h∼ (x))− .
Am demonstrat că h∼ este morfism boolean şi restul este evident. 2

Definiţie 1.10.4 O algebră Boole C se numeşte injectivă dacă pentru orice algebră
Boole B, pentru orice subalgebră A a lui B şi pentru orice morfism boolean f : A −→
C, există un morfism boolean g : B −→ C care extinde pe f :
52 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

A ⊆ B
B £
fB £ g
B £
BBN £
£°
C
Propoziţia 1.10.5 (Sikorski)
Orice algebră Boole completă C este injectivă.

Dem. Considerăm diagrama ı̂n Boole:

A ⊆ B
B
fB
B
B
BN
P C
Fie mulţimea perechilor (D, h) astfel ı̂ncât D este subalgebra a lui B care
include pe A şi h : D −→ C este un morfism boolean care extinde pe f :

A ⊆ D ⊆ B
Z
Z h
f ZZ
~ ?
C
P
Dacă (D, h), (E, u) ∈ , definim (D, h) ¹ (E, u) dacă următoarea diagramă
este comutativă:

A ⊆ E D ⊆ ⊆ B
Z ½
Z h ½
f Z~
Z ?
½
= u
½
C
P
Se demonstrează uşor că ( , ¹) este inductiv ordonată, deci, conform axiomei
lui Zorn, admite un element maximal (D, h). Presupunem că D 6= B, deci există
a ∈ B \ D. Considerăm D(a) şi aplicăm Propoziţia 1.10.3: există un morfism
boolean h∼ : D(a) −→ C care extinde pe h. Aceasta contrazice maximalitatea lui
(D, h), ceea ce arată că D = B. 2

Lema 1.10.6 Fie in Boole diagrama comutativă:


1.10. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 53

f -
C B
Z ½
Z ½
1CZZ
~
½
½ g
=
C

Dacă B este algebră Boole completă, atunci şi C este completă.

Dem. Pentru o familie de elemente (xi )i∈I , vom arata că


_ _
xi = g( f (xi )).
C B
W
Este evident că xi = g(f (xi )) ≤ g( B f (xi )) pentru orice i ∈ I.W Dacă y ∈ C şi
xi ≤ y, pentru orice i ∈ I, atunci f (xi ) ≤ f (y), i ∈ I in B, deci B f (xi ) ≤ f (y).
Se obtine _
g( f (xi )) ≤ g(f (y)) = y.
B
2

Propoziţia 1.10.7 (Halmos)


Orice algebră Boole injectivă C este completă.

Dem. Fie d : C −→ LX 2 morfismul lui Stone. C se identifică cu o subalgebră a lui


LX X
2 . Conform injectivităţii, rezultă un morfism boolean g : L2 −→ C astfel ı̂ncât
X
g ◦ d = 1C . L2 este completă şi se plică apoi Lema 1.10.6. 2

Teorema 1.10.8 (Sikorski-Halmos)


O algebră Boole este injectivă dacă şi numai dacă este completă.

Dem. Din Propoziţiile 1.10.5 şi 1.10.7. 2


54 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE
Chapter 2

Calculul propoziţiilor
(Prezentare neformalizată)

Vom face aici o prezentare neformalizată a calculului propoziţiilor clasic (biva-


lent), prezentarea formalizată fiind făcută mai târziu. Se spune, echivalent, Calculul
propoziţiilor (propoziţional) sau Logica propoziţiilor.
In calculul propoziţiilor se studiază propoziţiile (=propoziţii ı̂nchise) din punctul
de vedere al adevărului sau falsităţii lor, neluându-se ı̂n seamă conţinutul lor.

2.1 Propoziţiile
Definiţie 2.1.1 Un enunţ este un text lingvistic care se referă la un anumit dome-
niu U , numit univers al discursului şi exprimă o proprietate a unui obiect ( sau a
unui grup de obiecte) din universul respectiv.
Subiectul (subiectele) enunţului exprimă obiectul (obiectele).
Partea predicativă a enunţului exprimă proprietatea.
Definiţie 2.1.2 Propoziţia este enunţul cu sens, ı̂n care toate subiectele sunt de-
terminate.
Vom nota propoziţiile cu p, q, r, s, t, . . ..
Vom nota cu P0 mulţimea propoziţiilor iniţiale, date, primitive. Din propoziţiile
date ı̂n P0 se construiesc propoziţii noi, compuse, cu ajutorul operatorilor logici,
propoziţionali (= conectorilor logici, propoziţionali): ¬, ∨, ∧, →, ↔. Astfel,
pentru p, q propoziţii, avem următoarele definiţii.
Definiţie 2.1.3 Se numeşte negaţia propoziţiei p, şi se notează : ¬p (se citeşte
”non p”), propoziţia care afirmă proprietatea contrară celei exprimate de p şi care
se construieşte lingvistic din p prin intercalarea particulei negative ”nu” ı̂n faţa
părţii predicative a lui p.

55
56CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)

Definiţie 2.1.4 Se numeşte disjuncţia propoziţiilor p, q (ı̂n această ordine), şi se


notează: p ∨ q (se citeşte ”p sau q”), propoziţia care afirmă că cel puţin una din
proprietăţile exprimate de p şi q are loc şi care se construieşte lingvistic alăturând
textele celor două propoziţii ı̂n ordinea (p, q) şi intercalând ı̂ntre ele particula
disjunctivă ”sau”.

Definiţie 2.1.5 Se numeşte conjuncţia propoziţiilor p, q (ı̂n această ordine), şi se


notează: p∧q (se citeşte ”p şi q”), propoziţia care afirmă că fiecare din proprietăţile
exprimate de p şi q are loc şi care se construieşte lingvistic alăturând textele celor
două propoziţii ı̂n ordinea (p, q) şi intercalând ı̂ntre ele particula conjunctivă
”şi”.

Definiţie 2.1.6 Se numeşte implicaţia propoziţiilor p, q (ı̂n această ordine), şi se


notează: p → q (se citeşte ”p implică q” sau ”dacă p atunci q”), propoziţia: ¬p ∨ q.

Definiţie 2.1.7 Se numeşte echivalenţa propoziţiilor p, q (ı̂n această ordine), şi se


notează: p ↔ q (se citeşte ”p echivalent cu q” sau ” p dacă şi numai dacă q”),
propoziţia: (p → q) ∧ (q → p). Deci, echivalenţa este conjuncţia a două implicaţii
de sens contrar.

Observaţii 2.1.8
1) Implicaţia şi echivalenţa se definesc cu ajutorul operatorilor propoziţionali
¬, ∨, ∧.
2) Operatorii propoziţionali afectează partea predicativă a enunţurilor, nu şi
subiectul (subiectele).
3) Obiectul de studiu al calculului propoziţiilor este mulţimea P a tuturor
propoziţiilor, care se obţin plecând de la propoziţiile din P0 şi aplicând repetat,
ı̂n toate modurile posibile, conectorii logici ¬, ∨, ∧, →, ↔. Mai exact spus,
mulţimea P se defineşte prin recurenţă astfel:
(R1) Dacă p ∈ P0 , atunci p ∈ P .
(R2) Dacă p, q ∈ P , atunci ¬p, p ∨ q, p ∧ q, p → q, p ↔ q ∈ P .
(R3) Orice propoziţie p ∈ P se obţine aplicând regulile (R1) şi (R2) de un
număr finit de ori.

2.2 Valorea de adevăr a unei propoziţii


Logica (clasică a) propoziţiilor este bivalentă, adică studiază doar propoziţiile care
sunt fie adevărate, fie false, adică care au cele două valori de adevăr extreme:
”adevărat” şi ”fals”.

Observaţii 2.2.1
1) Ipoteza este că fiecare propoziţie are o valoare de adevăr. Este clar că
propoziţiile interogative (”Ce mai faci ? etc. ), cele exclamative (”Ce frumos
este afara!” etc.) precum şi cele imperative (”Fii atent!” etc.) nu au valoare de
2.2. VALOREA DE ADEVĂR A UNEI PROPOZIŢII 57

adevăr. Deci, doar propoziţiile declarative fac obiectul studiului logicii


matematice, sunt propoziţii ı̂n sensul calculului propoziţiilor.
2) Dacă p, q sunt propoziţii ı̂n sensul logicii matematice, atunci p ∨ q, p ∧ q etc.
sunt propoziţii ı̂n sensul logicii matematice, dar din punctul de vedere al gramaticii
nu sunt propoziţii, ci fraze. Deci, noţiunea de propoziţie cu care lucrează calculul
propoziţiilor este diferită de not̆iunea de propoziţie din gramatică.
3) Problema determinării valorilor de adevăr ale propoziţiilor din mulţimea P0
dată la ı̂nceput nu aparţine logicii matematice. De exemplu, dacă o propoziţie
p ∈ P0 este din domeniul chimiei, atunci stabilirea valorii de adevăr a propoziţiei p
este o problemă a chimiei etc.
Nu se presupune că am cunoaşte efectiv valorile de adevăr ale tuturor propoziţiilor
din P0 .

Definiţie 2.2.2 O propoziţie este adevărată dacă şi numai dacă starea de fapt
descrisă de propoziţie are loc.

Stabilirea adevărului unei propoziţii se poate face şi in raport cu adevărul altor
propoziţii.
Să definim acum valorile de adevăr ale propoziţiilor compuse ¬p, p∨q, p∧q, p →
q, p ↔ q ı̂n funcţie de valorile de adevăr ale propoziţiilor componente, p şi q.
Definiţie 2.2.3 Propoziţia ¬p este adevărată dacă şi numai dacă propoziţia p este
falsă. Rezultă că propoziţia ¬p este falsă dacă şi numai dacă propoziţia p este
adevărată.

Definiţie 2.2.4 Propoziţia p ∨ q este adevărată dacă şi numai dacă cel puţin una
din propoziţiile p, q este adevărată. Rezultă că p ∨ q este falsă dacă şi numai dacă
ambele propoziţii p, q sunt false.

Definiţie 2.2.5 Propoziţia p∧q este adevărată dacă şi numai dacă ambele propoziţii
p, q sunt adevărate. Rezultă că p ∧ q este falsă dacă şi numai dacă cel puţin una
din propoziţiile p, q este falsă.

Pentru orice propoziţie p ∈ P0 , să asociem 1 valorii de adevăr ”adevărat” şi 0


valorii de adevăr ”fals”, adică să definim funcţia de adevăr (de evaluare)

v0 : P0 −→ {0, 1}

astfel: for every p ∈ P0 ,


½
1 dacă p este adevărată,
v0 (p) =
0 dacă p este falsă.

Funcţia de adevăr v0 : P0 −→ {0, 1} se extinde (prelungeste) ı̂n mod unic la


funcţia de adevăr v : P −→ {0, 1} astfel: for every p, q ∈ P ,
½
1, v(p) = 0,
v(¬p) =
0, v(p) = 1,
58CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)
½
1, v(p) = 1 sau v(q) = 1,
v(p ∨ q) =
0, v(p) = 0 şi v(q) = 0,
½
1, v(p) = 1 şi v(q) = 1,
v(p ∧ q) =
0, v(p) = 0 sau v(q) = 0.
Deducem că
½ ½
1, v(¬p) = 1 sau v(q) = 1, 1, v(p) = 0 sau v(q) = 1,
v(p → q) = v(¬p∨q) = =
0, v(¬p) = 0 şi v(q) = 0. 0, v(p) = 1 şi v(q) = 0,
şi
½
1, v(p → p) = 1 şi v(q → q) = 1,
v(p ↔ q) = v((p → q) ∧ (q → p)) =
0, v(p → q) = 0 sau v(q → p) = 0.
½
1, [v(p) = 0 şi v(q) = 0] sau [v(p) = 1 şi v(q) = 1],
=
0, [v(p) = 1 şi v(q) = 0] sau [v(p) = 0 şi v(q) = 1].
Obţinem atunci următoarele tabele de adevăr:

v(p) v(q) v(p ∨ q) v(p ∧ q) v(p → q) v(p ↔ q)


v(p) v(¬p) 0 0 0 0 1 1
(1) 0 1 (2) 0 1 1 0 1 0
1 0 1 0 1 0 0 0
1 1 1 1 1 1

sau următoarele matrici de adevăr:

v(p ∨ q) v(q)=0 v(q)=1


v(p)=0 0 1
v(p)=1 1 1
v(p ∧ q) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 0 0
v(p)=1 0 1

v(p → q) v(q)=0 v(q)=1


v(p)=0 1 1
v(p)=1 0 1

v(p ↔ q) v(q)=0 v(q)=1


v(p)=0 1 0
v(p)=1 0 1
2.2. VALOREA DE ADEVĂR A UNEI PROPOZIŢII 59

Observaţie 2.2.6 Dintr-o premiză (ipoteză) falsă, p, se poate obţine o concluzie,


q, adevărată sau falsă, implicaţia fiind adevărată. Deci, atenţie la ipoteze.
Rezultă că fiecărei propoziţii p ∈ P ı̂i asociem o valoare de adevăr v(p) ∈ {0, 1}
după următoarele reguli:
1) Dacă p ∈ P0 , atunci v(p) = v0 (p),
2) Dacă p, q ∈ P şi am asociat propoziţiilor p, q valorile de adevăr v(p), v(q),
atunci asociem propoziţiilor ¬p, p ∨ q, p ∧ q, p → q, p ↔ q valorile de adevăr
v(¬p), v(p ∨ q), v(p ∧ q), v(p → q), v(p ↔ q) date de tabelele sau matricile de mai
sus.

Să definim pe mulţimea L2 = {0, 1} ⊆ < operaţia unară ¬L2 şi operaţiile
binare ∨L2 , ∧L2 , →L2 , ↔L2 astfel: pentru orice x, y ∈ L2 ,
def. def def.
¬L2 x = 1 − x, , x ∨L2 y = max(x, y), x ∧L2 y = min(x, y),
and
def. def.
x →L2 y = (¬L2 x) ∨L2 y, x ↔L2 y = (x →L2 y) ∧L2 (y →L2 x).
Deducem următoarele tabele de valori:

x y x ∨L2 y x ∧L2 y x →L2 y x ↔L2 y


L2
x ¬ x 0 0 0 0 1 1
(3) 0 1 (4) 0 1 1 0 1 0
1 0 1 0 1 0 0 0
1 1 1 1 1 1

Din tabelele (1), (2) şi (3), (4), se vede că funcţia v : P −→ L2 este un homo-
morfism (adică pentru orice p, q ∈ P , v(¬p) = ¬L2 v(p), v(p ∨ q) = v(p) ∨L2 v(q),
şi v(p ∧ q) = v(p) ∧L2 v(q); it follows that v(p → q) = v(p) →L2 v(q) şi v(p ↔ q) =
v(p) ↔L2 v(q)). Se observă că v este surjectiv, dar nu este injectiv.
Propoziţia 2.2.7 Structura L2 = (L2 = {0, 1}, ∨L2 , ∧L2 , ¬L2 , 0, 1) este o algebră
Boole, numita algebra Boole canonică.
Dem. Rutină. 2

Definiţie 2.2.8
O propoziţie compusă p ∈ P care este adevărata independent de valorile de
adevăr ale propoziţiilor componente se numeste propoziţie universal adevărata sau
tautologie.
O propoziţie compusă p ∈ P care este falsă independent de valorile de adevăr
ale propoziţiilor componente se numeste contradicţie sau antilogie.
60CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)

Se observă că o propoziţie p ∈ P0 nu poate fi tautologie sau antilogie, căci nu este


compusă.
Exemplu 2.2.9 Exemplu de antilogie Pentru orice p ∈ P ,

p ∧ ¬p Principiul contradicţiei.

Exemple 2.2.10 Exemple de tautologii Vom grupa unele exemple ı̂n grupe sau
sisteme de tautologii, notate A1 , A2 , A3 , A4 , A5 , sisteme corespunzătoare celor
mai utilizate sisteme de axiome ale sistemului formal al calculului propoziţiilor.
Să notam cu O propoziţia p∧¬p şi cu I propoziţia p∨¬p, pentru p ∈ P . Atunci,

• Sistemul A1 (∨, ∧, ¬, ↔, O, I):


(P1) p ∨ p ↔ p, p ∧ p ↔ p (idempotenţa lui ∨, ∧),
(P2) p ∨ q ↔ q ∨ p, p ∧ q ↔ q ∧ p, (comutativitatea lui ∨, ∧),
(P3) p ∨ (q ∨ r) ↔ (p ∨ q) ∨ r, p ∧ (q ∧ r) ↔ (p ∧ q) ∧ r, (asociativitatea lui
∨, ∧),
(P4) p ∨ (p ∧ q) ↔ p, p ∧ (p ∨ q) ↔ p, (absorbţia),
(P5) p∨(q ∧r) ↔ (p∨y)∧(p∨r), p∧(q ∨r) ↔ (p∧y)∨(p∧r), (distributivitatea
lui ∨ faţă de ∧ şi invers),
(P6) p∨ O ↔ p, p∧ I ↔ p,
(P7) p ∨ ¬p, adică I (Principiul terţului exclus), ¬(p ∧ ¬p) adică ¬O (Prin-
cipiul contradicţiei).

• Sistemul A2 (→, ¬):


(G1) p → (q → p),
(G2) [p → (q → r)] → [(p → q) → (p → r)],
(G3) (¬q → ¬p) → (p → q).

• Sistemul A3 (→, ¬, ∨, ∧):


(G1) p → (q → p),
(G2) [p → (q → r)] → [(p → q) → (p → r)],
(G3) (¬q → ¬p) → (p → q),
(G4) p ∧ q → p,
(G5) p ∧ q → q,
(G6) p → p ∨ q,
(G7) q → p ∨ q,
(G8) (r → p) → [(r → q) → (r → (p ∧ q))],
(G9) (p → r) → [(q → r) → ((p ∨ q) → r)].

• Sistemul A4 (→, ∨):


2.2. VALOREA DE ADEVĂR A UNEI PROPOZIŢII 61

(R1) (p ∨ p) → p,
(R2) p → (p ∨ q),
(R3) p ∨ q → q ∨ p,
(R4) (p → q) → [(r ∨ p) → (r ∨ q)].

• Sistemul A5 (→, O):


(L1) p → (q → p),
(L2) [p → (q → r)] → [(p → q) → (p → r)],
(L3) [(p →O) → O] → p.

Alte tautologii remarcabile sunt următoarele:


(P8) ¬(p ∨ q) ↔ ¬p ∧ ¬q, ¬(p ∧ q) ↔ ¬p ∨ ¬q (Legile De Morgan),
(P9) ¬¬p ↔ p (Principiul dublei negaţii),
(P10) (p → q) ↔ [(¬p ∨ q) ↔ (p ∨ ¬p)], (p → q) ↔ [(p ∧ ¬q) ↔ (p ∧ ¬p)],
(P11) p ↔ p,
(P12) [(p ∧ ¬q) → ¬p] ↔ (p → q), [(p ∧ ¬q) → q] ↔ (p → q) (două din
schemele reducerii la absurd),
(P13) (p → q) ↔ (¬q → ¬p) (se foloseşte ı̂n demonstraţii),
(P14) ¬(p → q) ↔ p ∧ ¬q (arată cum se neagă p → q),
(P15) p ∧ (p → q) ↔ p ∧ q,
(P16) [p → (p ∧ q)] ↔ (p → q),
(P17) [(p → q) → q] ↔ p ∨ q,
(P18) [p → (q → r)] ↔ [(p ∧ q) → r] (stă la baza Teoremei deducţiei),
(P19) [p ∧ (p → q)] → q,
(P20) p → (q → p),
(P21) [(p → q) → r] → [p → (q → r)],
(P22) [(p → q) → (p → r)] ↔ [p → (q → r)],
(P23) (p → q) → [(r → p) → (r → q)],
(p24) [p ∧ (p → q)] → q (Modus ponens).

In general, aflăm dacă o propoziţie compusă oarecare p ∈ P este tautologie sau


nu cu ajutorul următorului algoritm:
Dacă propoziţia p ∈ P se descompune ı̂n propoziţiile componente p1 , p2 , . . . , pn ∈
P0 , atunci vectorul (v(p1 ), v(p2 ), . . . , v(pn )) ∈ {0, 1}×{0, 1}×. . .×{0, 1} = {0, 1}n .
Mulţimea {0, 1}n are 2n elemente. Parcurgem atunci un ciclu care generează cele
2n elemente (vectori); pentru fiecare element (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ {0, 1}n calculam
v(p) folosind valorile v(pi ) = ai , i = 1, . . . , n şi:
- dacă pentru un anumit element (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ {0, 1}n obţinem v(p) = 0, atunci
ciclul se opreşte, cu răspunsul ”p nu este tautologie”;
- dacă ciclul se termină, adică dacă pentru toate cele 2n elemente din {0, 1}n
obţinem v(p) = 1, atunci răspunsul este ”p este tautologie”.
62CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)

Faptul că se poate stabili algoritmic dacă o propoziţie oarecare este tautologie
sau nu constituie o proprietate importantă, care se enunţă sub forma: calculul
propoziţiilor este decidabil.
Dacă ı̂n algoritmul prezentat continuăm să calculam v(p) şi după ce ı̂ntâlnim
valoarea 0, deci dacă ducem ciclul până la capăt, atunci realizăm tabela de adevăr
a propoziţiei date p.
Tabelele de adevăr, sau matricile de adevăr, constituie deci o modalitate algo-
ritmică de a determina valoarea de adevăr a unei propoziţii compuse. Mai există
şi alte modalităti, nealgoritmice, şi anume bazate pe proprietăţi deja stabilite ale
altor propoziţii.

Să definim pe mulţimea P o relaţie binară ∼ astfel: pentru orice p, q ∈ P ,

p ∼ q dacă şi numai dacă p ↔ q este tautologie,

deci dacă şi numai dacă v(p ↔ q) = 1 ı̂ntotdeauna. Vom nota astfel:
def
p ∼ q ⇔ p ↔ q este tautologie, sau
def
p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1.
Atunci sunt adevărate următoarele două Propoziţii.
Propoziţia 2.2.11 Relaţia ∼ este o relaţie de echivalenţă pe P .
Dem.
(i) ∼ este reflexivă, adică pentru orice p ∈ P , p ∼ p. Intr-adevăr, fie p ∈ P ,
def
propoziţie fixată, altfel arbitrară; p ∼ p ⇔ p ↔ p este tautologie, ceea ce este
adevărat, conform (P11). Conform Principiului Generalizării , (PG) pe scurt,
rezultă că pentru orice p ∈ P , p ∼ p; deci (i) are loc.
(ii) ∼ este simetrică, adică pentru orice p, q ∈ P , p ∼ q implică q ∼ p. Intr-
def
adevăr, fie p, q ∈ P propoziţii fixate, altfel arbitrare; p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1; atunci
v(q ↔ p) = 1, adică q ∼ p, deci p ∼ q implică q ∼ p. Conform (PG), pentru orice
p, q ∈ P , p ∼ q implică q ∼ p, deci (ii) are loc.
(iii) ∼ este tranzitivă, adică pentru orice p, q, r ∈ P , p ∼ q şi q ∼ r implică
p ∼ r. Intr-adevăr, fie p, q, r ∈ P propoziţii fixate, altfel arbitrare; (p ∼ q şi
def
q ∼ r) ⇔ (v(p ↔ q) = 1 şi v(q ↔ r) = 1); atunci

v(p) v(q) v(p ↔ q) v(q) v(r) v(q ↔ r)


0 0 1 0 0 1
1 1 1 1 1 1
2.2. VALOREA DE ADEVĂR A UNEI PROPOZIŢII 63

Atunci obtinem:

v(p) v(r) v(p ↔ r)


0 0 1
1 1 1

deci v(p ↔ r) = 1, adică p ∼ r, deci p ∼ q şi q ∼ r implică p ∼ r. Conform (PG),


pentru orice p, q, r ∈ P , p ∼ q şi q ∼ r implică p ∼ r, deci (iii) are loc. 2

Propoziţia 2.2.12 Pentru orice p, q, p0 , q 0 ∈ P , avem proprietăţile:


1) dacă p ∼ q atunci ¬p ∼ ¬q,
2) dacă p ∼ p0 şi q ∼ q 0 , atunci (p ∨ q) ∼ (p0 ∨ q 0 ) şi (p ∧ q) ∼ (p0 ∧ q 0 ),
3) (p ∨ ¬p) ∼ (q ∨ ¬q) şi (p ∧ ¬p) ∼ (q ∧ ¬q).

Dem.
def
1) Let p, q ∈ P , fixate, altfel arbitrare; p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1; atunci avem:

v(p) v(q) v(p ↔ q) v(¬p) v(¬q) v(¬p ↔ ¬q)


0 0 1 1 1 1
1 1 1 0 0 1

adică ¬p ∼ ¬q. Rezultă, conform (PG), că pentru orice p, q ∈ P , dacă p ∼ q,


atunci ¬p ∼ ¬q.
def
2) Let p, q, p0 , q 0 ∈ P , fixate, altfel arbitrare; (p ∼ p0 şi q ∼ q 0 ) ⇔ (v(p ↔ p0 ) = 1
şi v(q ↔ q 0 ) = 1), adică:

v(p) v(p0 ) v(p ↔ p0 ) v(q) v(q 0 ) v(q ↔ q 0 )


0 0 1 şi 0 0 1 de unde obţinem:
1 1 1 1 1 1

v(p) v(p0 ) v(q) v(q 0 ) v(p ∨ q) v(p0 ∨ q 0 ) v((p ∨ q) ↔ (p0 ∨ q 0 ))


0 0 0 0 0 0 1
0 0 1 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1

adică p ∨ q ∼ p0 ∨ q 0 . Rezultă, conform (PG), că pentru orice p, q, p0 , q 0 ∈ P ,


dacă p ∼ p0 şi q ∼ q 0 , atunci (p ∨ q) ∼ (p0 ∨ q 0 ). Analog se demonstrează că
(p ∧ q) ∼ (p0 ∧ q 0 ).
64CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)

def
3) Let p, q ∈ P , fixate, altfel arbitrare; p ∨ ¬p ∼ q ∨ ¬q ⇔ v((p ∨ ¬p) ↔
(q ∨ ¬q)) = 1; atunci avem:

v(p) v(q) v(¬p) v(¬q) v(p ∨ ¬p) v(q ∨ ¬q) v((p ∨ ¬p) ↔ (q ∨ ¬q))
0 0 1 1 1 1 1
0 1 1 0 1 1 1
1 0 0 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1

adică p ∨ ¬p ∼ q ∨ ¬q. Rezultă, conform (PG), că pentru orice p, q ∈ P , p ∨ ¬p ∼


q ∨ ¬q. Restul se demonstrează la fel. 2

Observaţii 2.2.13 1) Propoziţia 2.2.12 spune că relaţia ∼ este o relaţie de congruenţă
pe (P, ∨, ∧, ¬).
2) In mod uzual, relaţia ∼ se mai notează ⇔.

Deoarece ∼ este o relaţie de echivalenţă pe P , să formăm clasele de echivalenţă;


_
vom nota cu p clasa lui p, pentru orice p ∈ P , i.e.
_
p = {q ∈ P | q ∼ p}.
_ W V
Let P/∼ = { p | p ∈ P }. Atunci să definim pe P/∼ două operaţii binare, şi ,o
_ _
operaţie unara, N EG astfel: pentru orice p , q ∈ P/∼,
_ _ _ def. _
p q = p ∨ q,

_ ^ _ def. _
p q = p ∧ q,
_
def. _
N EG p = ¬p .
Aceste trei operaţii sunt bine definite (adică nu depind de reprezentanţii aleşi ai
claselor), conform Propoziţiei 2.2.12(1),(2). Să considerăm, de asemenea, următoarele
elemente remarcabile din P/∼ (conform Propoziţiei 2.2.12(3)):
_ def.
I = {p ∨ ¬p | p ∈ P }

şi
_ def.
O = {p ∧ ¬p | p ∈ P }.
Obţinem atunci următoarea
W V _ _
Teorema 2.2.14 Structura (P/∼, , , N EG, O , I ) este o algebră Boole.
2.2. VALOREA DE ADEVĂR A UNEI PROPOZIŢII 65

_ _ _
Dem. Trebuie să demonstrăm că, pentru orice p , q , r ∈ P/∼:
_W_ _ _V_ _
(B1) p p=p, p p=p,
_W _ _W_ _V _ _V_
(B2) p q = q p , p q=q p,
_W _W _ _W _ W _ _V _V _ _V _ V _
(B3) p ( q r) = (p q) r, p (q r) = (p q) r,
_W _V _ _ _V _W _ _
(B4) p ( p q ) =p, p (p q ) =p,
_W _V _ _W _ V _W _ _V _W _ _V _ W _V _
(B5) p ( q r) = (p q ) (p r ), p ( q r) = (p q ) (p r
),
_W _ _ _V _ _
(B6) p O= p , p I =p,
_W _ _ _V _ _
(B7) p N EG p = I , p N EG p =O .
Vom demonstra prima egalitate din (B1):
_ _ _ _def W _ _def. egal. claselor def.∼
p p = p ⇔ p ∨ p= p ⇔ p ∨ p ∼ p ⇔ p ∨ p ↔ p este o tautologie,

ceea ce este adevărat, conform primei tautologii (P1) din sistemul A1 de tautologii.
Restul proprietăţilor se demonstrează folosind, similar, restul tautologiilor din
A1 . 2
_ _
Dacă ı̂n algebra Boole P/∼ considerăm submulţimea P2 = {O , I }, atunci struc-
tura _ ^ _ _
(P2 , , , N EG, O , I )

este o subalgebră a algebrei Boole P/∼, deci este la rândul ei o algebră Boole, şi
anume o algebră Boole cu două elemente (deci izomorfă cu algebra Boole canonică,
L2 ).
_ _ W V
Dacă facem asocierile: O - F ALSE, I - T RU E, - OR, - AN D, N EG -
N OT , atunci obţinem algebra Boole cu două elemente,

(P20 = {F ALSE, T RU E}, OR, AN D, N OT, F ALSE, T RU E),

care este implementată ı̂n limbajul PASCAL prin tipul de date BOOLEAN.

Observaţii 2.2.15 1) Am făcut o prezentare semantică, neformalizată, a calculu-


lui propoziţiilor.
2) Orice limbă este constituită dintr-un vocabular, o gramatică şi totalitatea
frazelor posibile ale limbii, construite pe baza vocabularului, cu respectarea regulilor
gramaticale.
Prin analogie, vorbim de limbajul calculului propoziţiilor, al cărui vocabular este
format din elementele mulţimii P0 , din conectorii logici (∨, ∧, ¬, →, ↔) şi din
parantezele rotunde stângă şi dreaptă, (, ), gramatica fiind dată de regulile (R1) -
(R3), iar rolul frazelor este jucat de propoziţiile din P .
Semnul ∼ nu face parte din limbajul calculului propoziţiilor, iar afirmaţiile de
forma: p ∼ q, p ∼ (q ∼ r) sunt afirmaţii despre limbajul calculului propoziţiilor;
spunem că aceste afirmaţii fac parte din meta-limbajul calculului propoziţiilor.
66CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)

Afirmatiile de forma: ”dacă p ∼ q atunci ¬p ∼ ¬q” , ”dacă p ∼ p0 şi q ∼ q 0 ,


atunci p ∨ q ∼ p0 ∨ q 0 ” sunt afirmaţii despre metalimbajul calculului propoziţiilor;
spunem că ele fac parte meta-meta-limbajul calculului propoziţiilor; deci, este greşit
să notăm cuvintele ”dacă ... atunci” cu semnul → din limbaj.
Chapter 3

Calculul predicatelor
(Prezentare neformalizată)

Calculul predicatelor este o extensie a calculului propoziţiilor. In calculul predi-


catelor (logica predicatelor) se studiază, ı̂n afara propoziţiilor, predicatele (= funcţii
propoziţionale = propoziţii variabile = propoziţii deschise).

3.1 Predicatele
Definiţie 3.1.1 Predicatul este enunţul care are printre subiectele sale cel puţin
unul care este nedeterminat. Un subiect nedeterminat se numeste variabilă liberă.

Predicatele se notează astfel:


- cu P (x), dacă este un predicat unar (monadic) (= cu un loc liber); x este
variabilă liberă.
- cu P (x, y), dacă este binar (= cu 2 locuri libere), cu P (x, y, z), dacă este
ternar(= cu 3 locuri libere), ..., cu P (x1 , x2 , . . . , xn ), dacă este n-ar (= cu n locuri
libere); dacă un predicat nu este monadic, se zice că este poliadic. x1 , x2 , . . . , xn
sunt variabile libere.

Exemple 3.1.2 1) Enunţurile ”Socrate este muritor”, ”Platon este muritor” sunt
propoziţii, adevărate, iar enunţul ”x este muritor” este un predicat unar, pe care-l
vom nota cu ”muritor(x)” sau cu P (x).
2) Enunţurile ”3 < 5”, ”10 < 5” sunt propoziţii, prima adevărată, a doua falsă,
iar enunţul ”n < 5” este un predicat unar, pe care-l vom nota Q(n).
3) Enunţurile ”2 ≤ 3”, ”5 ≤ 1” sunt propoziţii, prima adevărată, a doua falsă,
iar enunţul ”x ≤ y” este un predicat binar, pe care-l vom nota cu F (x, y).

67
68CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)

Observaţii 3.1.3 1) Dacă P este un predicat care conţine, de exemplu, trei vari-
abile libere, atunci, in funcţie de situaţie, putem pune ı̂n evidenţă una, două sau
toate trei variabilele, sau chiar niciuna, ı̂n care caz se scrie respectiv:

P (x), P (x, y), P (x, y, z), P.

2) Propoziţiile pot fi considerate cazuri particulare (limită) de predicate şi


anume: predicate cu 0 locuri.
3) Dacă ı̂ntr-un predicat n-ar (n ≥ 1) ı̂nlocuim toate cele n variabile libere
(= subiecte nedeterminate) cu subiecte determinate(=obiecte), atunci obţinem o
propoziţie. Deci, ı̂nlocuirea (=substituţia, fixarea) tuturor variabilelor libere ale
unui predicat este o modalitate de trecere de la predicate la propoziţii. Vom vedea
că mai există o modalitate: cuantificarea.
4) Locul variabilelor libere nu este indiferent. De exemplu, dacă P (x, y) ≡ ”x >
y”, atunci P (x, y) 6↔ P (y, x).

Mulţimea (mulţimile) de obiecte (domeniul) a (ale) unui predicat


Definiţie 3.1.4 Fie P (x) un predicat unar. Vom spune că variabila liberă x ia
valori ı̂n mulţimea D de obiecte din universul de discurs U şi vom nota: x ∈ D,
dacă pentru orice obiect a ∈ D, P (a) este o propoziţie cu sens, adevărată sau falsă.

Exemple 3.1.5
(1) Dacă P (x) ≡”x este muritor”, atunci propoziţia ”Socrate este muritor” are
sens şi este adevărată, iar propoziţia ”Numarul 5 este muritor” nu are sens. Deci,
D este mulţimea oamenilor sau mulţimea animalelor.
(2) Dacă Q(x) ≡ ”n < 5”, atunci propoziţia ”10 < 5” are sens şi este falsă, iar
propoziţia ”Socrate < 5” nu are sens. Deci, D este N sau Q sau <.

Definiţie 3.1.6 Fie P (x1 , x2 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1).


(i) Vom spune că variabilele libere x1 , x2 , . . . , xn iau valori ı̂n mulţimea de
obiecte D din universul de discurs U
(sau, echivalent, că tuplul de variabile libere (x1 , x2 , . . . , xn ) ia valori ı̂n produsul
cartezian D × D × . . . × D = Dn , generat de mulţimea de obiecte D)
şi vom nota aceasta cu: xi ∈ D, i = 1, n
(sau, echivalent, cu (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Dn )
dacă pentru orice obiecte ai ∈ D, i = 1, n
(sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ Dn )
avem că P (a1 , a2 , . . . , an ) este o propoziţie cu sens, adevărată sau falsă. Vom spune
ı̂n acest caz că predicatul P este unisort (cu un singur sort).
(ii) Vom spune că variabilele libere x1 , x2 , . . . , xn iau valori respectiv ı̂n
mulţimile de obiecte D1 , D2 , . . . , Dn din universul de discurs U
(sau, echivalent, că tuplul de Q variabile libere (x1 , x2 , . . . , xn ) ia valori ı̂n produsul
n
cartezian D1 ×D2 ×. . .×Dn = i=1 Di , generat de mulţimile de obiecte D1 , D2 , . . . , Dn )
şi vom nota aceasta cu: xi ∈ Di , i = 1, n
3.1. PREDICATELE 69

Qn
(sau, echivalent, cu (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ i=1 Di )
dacă pentru orice obiecte ai ∈ Di , i = 1, n Qn
(sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ i=1 Di )
avem că P (a1 , a2 , . . . , an ) este o propoziţie cu sens, adevărată sau falsă. Vom spune
ı̂n acest caz că predicatul P este plurisort (cu mai multe sorturi).
Observaţii 3.1.7
(1) Mulţimea de obiecte D (mulţimile de obiecte D1 , D2 , . . . , Dn ) depinde
(depind) de P :
D = DP (D1 = D1P , . . . Dn = DnP ).
(2) Semnul ≡ din scrierea: P (x) ≡ ”x este muritor” ı̂nseamna că P (x) este o
notaţie pentru ”x este muritor”.

Predicat parţial
Definiţie 3.1.8 Fie P (x1 , x2 , x3 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1). Dacă fixăm
(precizăm) variabilele x2 , x3 , . . . , xn ı̂ntr-un mod oarecare (de exemplu, prin ı̂nlocuirea
lor cu obiectele a2 , a3 , . . . , an din mulţimea (mulţimile) de obiecte a (ale) lui P ),
atunci enunţul obţinut, P (x1 , a2 , a3 , . . . , an ), este un predicat unar, conţinând doar
variabila x1 , care se numeşte predicatul parţial ı̂n raport cu x1 obţinut din P prin
fixarea variabilelor x2 , x3 , . . . , xn .

Propoziţii complexe (enunţuri complexe)


Din predicate date (sau din predicate şi propoziţii) se construiesc propoziţii com-
plexe cu ajutorul operatorilor propoziţionali (¬, ∨, ∧, →, ↔) şi al cuantificatorilor
(∀, ∃), şi anume:
(1) Fie, pentru ı̂nceput, predicatele unare P (x) şi Q(x).
Enunţurile ¬P (x), P (x) ∨ Q(x), P (x) ∧ Q(x), P (x) → Q(x), P (x) ↔ Q(x)
se construiesc lingvistic ca ı̂n cazul propoziţiilor, operatorii propoziţionali
afectând părţile predicative, nu şi subiectele. Aceste enunţuri sunt de aseme-
nea predicate.
Enunţurile (∀x)P (x) şi (∃x)P (x) se construiesc lingvistic astfel: se scrie ı̂ntreg
textul predicatului (enunţului) P (x) şi se adaugă ı̂n faţa lui textul: ”Oricare
ar fi, ”, respectiv textul ”există (cel puţin un )x, astfel ı̂ncât”. Deci, enunţul
(∀x)P (x) se citeşte: ”Oricare ar fi x, P (x)”, iar enunţul (∃x)P (x) se citeşte:
”există x, astfel ı̂ncât P (x)”.
Enunţurile (∀x)P (x) şi (∃x)P (x) nu se mai referă la obiectul nedeterminat
x, ci la mulţimea de obiecte D ı̂n care variabila x ia valori, exprimând o
proprietate a lui D, şi anume:
”Toate obiectele din D au proprietatea P ”,
respectiv
”există cel puţin un obiect ı̂n D care are proprietatea P ”.
70CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)

Observaţii 3.1.9
(1) Cuantificatorii lucrează asupra subiectului (subiectelor) unui enunţ.
(2) Prin cuantificarea predicatului unar P (x), numărul locurilor libere din
enunţul astfel obţinut s-a redus la 0. Deci, enunţurile (∀x)P (x) şi (∃x)P (x)
sunt propoziţii, ı̂n care x se numeşte variabilă legată. Deci, cuantificarea
este a doua modalitate de trecere de la predicate la propoziţii.
(3) Cuantificatorii ∀ şi ∃ nu sunt independenţi (după cum nici ∨ şi ∧ nu sunt
independenţi).

(2) Fie acum P (x, y) şi Q(x, y) două predicate binare (sau unul unar şi celălalt
binar).
Construcţiile lingvistice ale enunţurilor:
¬P (x, y), P (x, y) ∨ Q(x, y), P (x, y) ∧ Q(x, y), P (x, y) → Q(x, y), P (x, y) ↔
Q(x, y)
sunt evidente. Toate aceste enunţuri sunt predicate.
Construcţiile lingvistice ale enunţurilor:
(a) (∀x)P (x, y), (∀y)P (x, y), (∃x)P (x, y), (∃y)P (x, y),
(b) (∀x)(∀y)P (x, y), (∀x)(∃y)P (x, y), (∃x)(∀y)P (x, y), (∃x)(∃y)P (x, y),
(∀y)(∀x)P (x, y), (∀y)(∃x)P (x, y), (∃y)(∀x)P (x, y), (∃y)(∃x)P (x, y)
sunt evidente, cele grupate ı̂n (a) fiind predicate, cele grupate ı̂n (b) fiind
propoziţii.

(3) Construcţiile propoziţiilor complexe ı̂n cazul predicatelor ternare, . . ., n-are se


generalizează ı̂ntr-un mod evident.

Observaţii 3.1.10
(1) Fie P (x1 , x2 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1). Prin o cuatificare, numărul
locurilor libere din predicat scade cu o unitate. Deci, enunţurile:
(∀x1 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∃x1 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn )
s.a.m.d. sunt predicate (n − 1)-are, enunţurile:
(∀x1 )(∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∀x1 )(∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∃x1 )(∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∃x1 )(∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn )
ş.a.m.d. sunt predicate (n − 2)-are, ş.a.m.d., iar enunţurile:
(∀x1 )(∀x2 ) . . . (∀xn )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∀x1 )(∀x2 ) . . . (∃xn )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
..........................................................................
(∃x1 )(∃x2 ) . . . (∃xn )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
ş.a.m.d. sunt predicate 0-are, adică sunt propoziţii.
Variabila care apare lângă un cuantificator (= aflată ı̂n aria de cuprindere a unui
cuantificator) dispare din predicat, nu mai este liberă, ci legată. Evident, aceeaşi
variabilă nu poate fi legată de mai multe ori ı̂ntr-un predicat.
3.1. PREDICATELE 71

(2) Avem deci două modalităţi de trecere de la predicate (= propoziţii deschise)


la propoziţii (= propoziţii ı̂nchise), numite şi modalităţi de ı̂nchidere a unui predi-
cat:
MOD1 - prin ı̂nlocuirea tuturor variabilelor libere cu obiecte,
MOD2 - prin cuantificarea (legarea) tuturor variabilelor libere.
(3) Dacă D, mulţimea de obiecte a unui predicat unar P (x), este finită:

D = {a1 , a2 , . . . , an },

atunci
(∀x)P (x) ↔ P (a1 ) ∧ P (a2 ) ∧ . . . ∧ P (an ),

(∃x)P (x) ↔ P (a1 ) ∨ P (a2 ) ∨ . . . ∨ P (an ),

adică cuantificatorul universal coincide cu o conjuncţie, iar cuantificatorul


existenţial coincide cu o disjuncţie.
(4) Rezultătul unei cuantificări nu depinde de notaţia (numele) variabilei ı̂n
raport cu care se face cuantificarea, adică, de exemplu:
(∃x)P (x) ↔ (∃y)P (y) şi (∃y)P (x, y, z) ↔ (∃u)P (x, u, z) (este corect),
dar
(∃x)P (x, y) 6↔ (∃y)P (x, y) şi (∃u)P (x, u, z) 6↔ (∃x)P (x, x, z) (greşit).
(5) In cazul unei cuantificări repetate nu putem ı̂nlocui variabila unei cuan-
tificări cu o variabilă care intervine ı̂n altă cuantificare. Deci,
(∀x)(∃y)P (x, y, z) ↔ (∀x)∃u)P (x, u, z) (este corect),
(∀x)(∃y)P (x, y, z) 6↔ (∀x)(∃x)P (x, x, z) (este greşit).

Convenţii de scriere

(1) Vom scrie: (∀x)P (x) ı̂n loc de: ∀xP (x) şi vom scrie: (∃x)P (x) ı̂n loc de:
∃xP (x). Dar scrierea: (∀)xP (x) este greşită, ca şi scrierea: (∃)xP (x).

(2) Pentru a uşura scrierea unei propoziţii complexe, vom presupune următoarele:

(i) cuantificatorii (∀, ∃) au prioritate ı̂n faţa operatorilor propoziţionali


(leagă mai tare), ei având aceeaşi prioritate (leagă la fel de tare);
(ii) operatorii propoziţionali au priorităţile următoare:
(I): ¬ (¬ leagă cel mai tare),
(II): ∧,
(III): ∨,
(IV): →,
(V): ↔ (↔ leagă cel mai slab).
72CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)

3.2 Valoarea de adevăr a unui predicat


Un predicat unar, P (x), poate fi adevărat, fals, sau ambivalent. La fel un
predicat n-ar (n > 1).
Definiţie 3.2.1 Fie P (x) un predicat unar şi D mulţimea sa de obiecte.
Spunem că P (x) este adevărat dacă pentru orice a ∈ D, propoziţia P (a) este
adevărată.
Spunem că P (x) este fals dacă pentru orice a ∈ D, propoziţia P (a) este falsă.
Spunem că P (x) este ambivalent dacă există a ∈ D, astfel ı̂ncât propoziţia P (a)
este adevărată şi există b ∈ D, astfel ı̂ncât propoziţia P (b) este falsă.
Exemple 3.2.2 Fie D = N şi fie predicatele unare următoare care au pe D ca
domeniu:
(1) P (n) ≡”n ≥ 0” - este un predicat adevărat;
(2) P (n) ≡”n < 0” - este un predicat fals;
(3) P (n) ≡”n ≥ 5” - este un predicat ambivalent.
Fie P (x) un predicat unar oarecare. Enunţurile (∀x)P (x) şi (∃x)P (x) sunt
propoziţii, a căror valoare de adevăr se defineşte astfel:
Definiţie 3.2.3
(i) Propoziţia (∀x)P (x) este adevărată dacă şi numai dacă predicatul P (x) este
adevărat; propoziţia (∀x)P (x) este falsă dacă şi numai dacă predicatul P (x) este
fals sau ambivalent.
(ii) Propoziţia (∃x)P (x) este adevărată dacă şi numai dacă predicatul P (x)
este adevărat sau ambivalent; propoziţia (∃x)P (x) este falsă dacă şi numai dacă
predicatul P (x) este fals.
Fie P (x1 , x2 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1) oarecare. El poate fi adevărat,
fals sau ambivalent, definiţiile fiind evidente.
Exercitii
(1) Fie P (x) un predicat unar. Să se demonstreze că următoarea propoziţie este
ı̂ntotdeauna adevărată:
h ≡ ”¬[(∀x)P (x)] ↔ (∃x)[¬P (x)]”.
Dem.

h ≡ ” (¬¬[(∀x)P (x)] ∨ (∃x)[¬P (x)]) ∧ (¬[(∃x)(¬P (x))] ∨ ¬[(∀x)P (x)]) ”.


Să notăm cei doi termeni ai conjuncţiei astfel:
h1 ≡ ”¬¬[(∀x)P (x)] ∨ (∃x)[¬P (x)]” ↔ ”(∀x)P (x) ∨ ∃x)[¬P (x)]”,
deoarece ¬¬p ↔ p şi
h2 ≡ ”¬[(∃x)(¬P (x))] ∨ ¬[(∀x)P (x)]”.
3.2. VALOAREA DE ADEVĂR A UNUI PREDICAT 73

h este atunci adevărată dacă şi numai dacă h1 este adevărată şi h2 este adevărată.
Să notăm p ≡ ”(∀x)P (x)”.
• Să arătăm că propoziţia h1 este adevărată:
- dacă propoziţia p este adevărată, atunci h1 este adevărată;
- dacă propoziţia p este falsă, atunci predicatul P (x) este fals sau ambivalent;
rezultă că predicatul ¬P (x) este adevărat sau ambivalent; deci propoziţia (∃x)[¬P (x)]
este adevărată; rezultă că h1 este adevărată.
• Să arătăm că propoziţia h2 este adevărată:
- dacă propoziţia p este adevărată, atunci predicatul P (x) este adevărat; atunci
predicatul ¬P (x) este fals; deci propoziţia (∃x)[¬P (x)] este falsă; rezultă că propoziţia
¬[(∃x)(¬P (x))] este adevărată şi, deci, h2 este adevărată;
- dacă propoziţia p este falsă, atunci propoziţia ¬p este adevărată şi deci h2 este
adevărată.
Deci, h este adevărată ı̂ntotdeauna.
(2) Fie P (x) un predicat unar oarecare. Să se demonstreze că predicatul următor
este adevărat:
H(y) ≡ ”[(∀x)P (x) → P (y)”.

Dem.
Conform definiţiei, predicatul H(y) este adevărat dacă şi numai dacă, pentru
orice obiect a ∈ DH (DH este domeniul lui H), H(a) este o propoziţie adevărată.
Fie atunci a ∈ DH un obiect oarecare, fixat, altfel arbitrar; să arătăm că H(a) este
o propoziţie adevărată:

H(a) ≡ ”[(∀x)P (x) → P (a)” ↔ ”¬[(∀x)P (x)] ∨ P (a)”.

Să notăm p ≡ ”(∀x)P (x)”; atunci,


- dacă propoziţia p este adevărată, atunci P (x) este un predicat adevărat, deci
P (a) este o propoziţie adevărată şi, prin urnare, H(a) este o propoziţie adevărată;
- dacă propoziţia p este falsă, atunci propoziţia ¬p este adevărată şi, deci, propoziţia
H(a) este adevărată.
Deci, ı̂n ambele cazuri posibile, H(a) este o propoziţie adevărată. Rezultă, conform
(PG), că pentru orice obiect a ∈ DH , propoziţia H(a) este adevărată, deci H(y)
este un predicat adevărat.
(3) Fie p o propoziţie şi Q(x) un predicat unar oarecare. Să se demonstreze că
următoarea propoziţie este ı̂ntotdeauna adevărată:

h ≡ ”[(∀x)(p → Q(x))] → [p → (∀x)Q(x)]”.

Dem.
h ↔ ¬[(∀x)(¬p ∨ Q(x))] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)]
(∃x)[¬(¬p ∨ Q(x))] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)]
↔ (∃x)[p ∧ ¬Q(x)] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)],
conform primului exerciţiu, faptului că ¬¬p ↔ p şi conform legilor De Morgan.
74CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)

- Dacă p este falsă, atunci ¬p este adevărată şi deci h este adevărată. - Dacă p
este adevărată, atunci să notăm:

h1 ≡ ”(∃x)[p ∧ ¬Q(x)]”, h2 ≡ ”[¬p ∨ (∀x)Q(x)]”.

- dacă predicatul Q(x) este adevărat, atunci propoziţia (∀x)Q(x) este adevărată,
deci h2 este adevărată; rezultă h adevărată;
- dacă predicatul Q(x) este fals, atunci predicatul ¬Q(x) este adevărat; rezultă că
p ∧ ¬Q(x) este un predicat adevărat, de unde obţinem că h1 este adevărată, deci h
este adevărată;
- dacă predicatul Q(x) este ambivalent, atunci predicatul ¬Q(x) este ambivalent;
rezultă că p ∧ ¬Q(x) este un predicat ambivalent, de unde obţinem că h1 este
adevărată, deci h este adevărată.
Deci, h este ı̂ntotdeauna o propoziţie adevărată.

Definiţie 3.2.4
Se numeşte lege logică orice enunţ complex (adică format cu ajutorul operato-
rilor propoziţionali (¬, ∨, ∧, →, ↔) şi al cuantificatorilor (∀, ∃) din alte enunţuri,
numite enunţuri componente) care are proprietatea că este adevărat independent
de valorile de adevăr ale enunţurilor componente. O lege logică care se construieşte
fără cuatificatori se numeşte tautologie. O lege logică ı̂n construcţia căreia intervin
şi cuantificatorii nu are un nume special ı̂n literatura de specialitate; noi o vom
numi tautologie cuantificată.
Un enunţ complex care este fals, oricare ar fi valorile de adevăr ale enunţurilor
componente, se numeşte it antilogie - dacă nu conţine cuantificatorii, şi it antilogie
cuantificată - dacă conţine cuantificatorii.

Exemple 3.2.5 Exemple de antilogii cuantificate


1. (∀x)P (x) ∧ (∃x)[¬P (x)],
2. (∃x)P (x) ∧ (∀x)[¬P (x)].

Exemple 3.2.6 Exemple de tautologii cuantificate


Vom grupa exemplele de tautologii cuantificate ı̂n opt grupe:
(I) echivalenţele cuantificatorilor:
1. [(∀x)P (x)] ↔ ¬[(∃x)(¬P (x))],
2. [(∃x)P (x)] ↔ ¬[(∀x)(¬P (x))],
3. ¬[(∀x)P (x)] ↔ (∃x)[¬P (x)], (vezi exerciţiul 1)
4. ¬[(∃x)P (x)] ↔ (∀x)[¬P (x)].

(II):
1. (∀x)P (x) ∨ (∃x)[¬P (x)],
2. (∃x)P (x) ∨ (∀x)[¬P (x)].

(III):
3.2. VALOAREA DE ADEVĂR A UNUI PREDICAT 75

1. ¬[(∀x)P (x) ∧ (∃x)(¬P (x))],


2. ¬[(∃x)P (x) ∧ (∀x)(¬P (x))].

(IV):
1. (∀x)P (x) → P (y), (vezi exerciţiul 2)
2. P (y) → (∃x)P (x).

(V) (o consecinţă a (IV)):


(∀x)P (x) → (∃x)P (x).

(VI) Fie p o propoziţie şi Q(x) un predicat unar:


1. [(∀x)(p → Q(x))] → [p → (∀x)Q(x)], ”Regula (→ ∀)” (vezi exerciţiul 3)
2. [(∀x)(Q(x) → p)] → [(∃x)Q(x) → p], ”Regula (∃ →)”.

(VII):
1. (∀x)[P (x) ∧ Q(x)] ↔ [(∀x)P (x) ∧ (∀x)Q(x)],
2. (∃x)[P (x) ∨ Q(x)] ↔ [(∃x)P (x) ∨ (∃x)Q(x)],
3. (∀x)[P (x) → Q(x)] → [(∀x)P (x) → (∀x)Q(x)],
4. (∀x)[P (x) ↔ Q(x)] → [(∀x)P (x) ↔ (∀x)Q(x)].

(VIII):
1. (∀x)(∀y)P (x, y) ↔ (∀y)(∀x)P (x, y),
2. (∃x)(∃y)P (x, y) ↔ (∃y)(∃x)P (x, y),
3. (∃x)(∀y)P (x, y) → (∀y)(∃x)P (x, y).

Observaţie 3.2.7 Toate regulile de deducţie sunt consecinţe a trei reguli funda-
mentale: ”modus ponens”, ”→ ∀”, ”∃ →”. Se poate arăta că pentru nevoile unei
teorii deductive ne putem rezuma doar la două reguli: ”modus ponens” şi una din
celelalte două.

Calculul predicatelor prezentat se mai numeşte calculul predicatelor de ordinul I.


Dacă variabilele libere x, y, z, . . . din predicate sunt mulţimi, atunci calculul pred-
icatelor corespunzător se zice de ordinul II; dacă ele sunt mulţimi de mulţimi,
calculul se zice de ordinul III ş.a.m.d.
76CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)
Chapter 4

Sistemul formal al calculului


propoziţional (L)

In acest capitol este studiat calculul propoziţional clasic (L) prin trei dintre di-
mensiunile sale: sintaxa, semantică şi algebra. Fiecare dintre cele trei componente
este analizată atât ı̂n sine cât şi ı̂n relaţie cu celelalte două. La nivelul acestui ma-
terial, cunoaşterea logicii propoziţionale este realizată prin relaţia ternară stabilită
ı̂ntre sintaxă, semantică şi algebră.
Prima secţiune a capitolului conţine câteva exemple de descompunere ale unor
texte ı̂n propoziţii elementare şi reprezentarea lor simbolică cu ajutorul conectorilor
propoziţionali ”şi”, ”sau” , ”non” şi ”implică”. Acest exerciţiu de reprezentare
simbolică este o primă sugestie asupra trecerii de la limbajul natural la limbajul
formal al logicii propoziţionale.
Secţiunea 2 ı̂ncepe cu definirea limbajului lui L. Construcţia re la bază un
alfabet ı̂n care apar numai doi conectori primari: implicaţia (→) şi negaţia (¬).
Prin inductie, sunt definite enunţurile lui L: ele sunt formaţiuni de simboluri ce
traduc propoziţii din limbajul natural. Conjuncţia (∧), disjuncţia (∨) şi echivalenţa
logică (↔) sunt conectori derivaţi, definiţi cu ajutorul implicaţiei şi negaţiei.
Pasul următor este ı̂mbogăţirea limbajului L cu o structură logică. Pornind
de la trei axiome şi o singură regulă de deducţie (modus ponens), se definesc
demonstraţiile formale şi deducţia din ipoteze. La capătul demonstraţiilor formale
stau teoremele formale.
Subsecţiunea 1 cuprinde unele proprietăţi sintactice ale lui L. Teorema deducţiei
este folosită ca instrument principal ı̂n stabilirea celor mai importante teoreme
formale.
In Subsectiunea 2 este descris modul cum se realizează trecerea de sintaxa lui
L la algebra Boole. Factorizând mulţimea enunţurilor lui L printr-o relaţie de
echivalenţă canonică (definită in termenii echivalenţei logice), se obţine o algebră
Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski asociată lui L. Prin această construcţie,

77
78CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

conectorii sunt convertiţi ı̂n operaţii booleene, iar stabilirea teoremelor formale se
reduce la un calcul algebric. Din acest moment, se poate urmări cum, pas cu pas,
se trasează o paralelă algebrică la sintaxa lui L.
Semantica lui L este tratată in Secţiunea 3. Se defineşte noţiunea de inter-
pretare şi valoarea de adevăr a unui enunţ ı̂ntr-o interpretare. Prin Teorema de
completitudine, enunţurile universal adevărate (= enunţurile adevărate ı̂n orice in-
terpretare) sunt puse faţă ı̂n faţă cu teoremele formale. Demonstraţia Teoremei de
completitudine este de natură algebrică. Ideea acestei demonstraţii este folosirea
Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru a obţine interpretări.
In Subsecţiunea 1 este reluată sintaxa lui L, prin studiul mulţimilor consistente
de enunţuri. Sunt definite noţiunile de model şi de deducţie semantică. Teorema
de completitudine extinsă, demonstrată ı̂n această secţiune, stabileşte echivalenţa
dintre deducţia formală şi deducţia semantică. Demonstraţia Teoremei de com-
pletitudine extinsă se bazează pe proprietăţile mulţimilor maximal consistente de
enunţuri.
Sectiunea 4 conţine o demonstraţie a Teoremei de reprezentare a lui Stone pe
baza Teoremei de completitudine.
Sectiunea 5 conţine exemple de deducţii formale.

4.1 Introducere

Calculul propoziţional studiază următorii conectori:


- conjuncţia (şi), notată ∧,
- disjuncţia (sau), notată ∨,
- negaţia (non), notată ¬,
- implicaţia (dacă ... atunci ...), notată →,
- echivalenţa logică (dacă şi numai dacă), notată ↔.
In exemplele următoare, vom prezenta descompunerea unor texte ı̂n unităţi log-
ice şi reprezentarea lor simbolică cu ajutorul acestori conectori.

Exemplul 1.
De te-ating, să feri ı̂n lături
De hulesc, să taci din gură,
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi
Dacă ştii a lor măsură ?
(M. Eminescu, Glossa)

Dacă notăm:
p1 ≡ ”te-ating”
p2 ≡ ”să feri ı̂n lături”
q1 ≡ ”hulesc”
q2 ≡ ”să taci din gură”
4.1. INTRODUCERE 79

r1 ≡ ”ce mai vrei cu-a tale sfaturi”


r2 ≡ ”stii a lor măsură”

atunci strofa de mai sus se va scrie simbolic:

(p1 → p2 ) ∧ (q1 → q2 ) ∧ (r2 → r1 )

Exemplul 2.
Imbracă-te ı̂n doliu, frumoasă Bucovină
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta
C-acum din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea !
(M. Eminescu, La mormântul lui Aron Pumnul)

Dacă notăm:
p1 ≡ ”ı̂mbracă-te ı̂n doliu, frumoasă Bucovină”
p2 ≡ ”cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta”
q1 ≡ ”acum din pleiada-ţi auroasă şi senină se stinse un luceafăr”
q2 ≡ ”(acum din pleiada-ţi auroasă şi senină) se stinse o lumină”
q3 ≡ ”(acum din pleiada-ţi auroasă şi senină) se stinse-o dalbă stea”

atunci se obţine scrierea simbolică a textului precedent:

(q1 ∧ q2 ∧ q3 ) → (p1 ∧ p2 )

Exemplul 3.
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna
Căci unul erau toate şi totul era una.
(M. Eminescu, Rugăciunea unui dac)

Cu notaţiile:
p1 ≡ ”era azi”
p2 ≡ ”(era) mâine”
p3 ≡ ”(era) ieri”
p4 ≡ ”(era) dintotdeauna”
q1 ≡ ”unul erau toate”
q2 ≡ ”totul era una”

strofa capată forma simbolică:

(q1 ∧ q2 ) → (¬p1 ∧ ¬p2 ∧ ¬p3 ∧ ¬p4 )

Exemplul 4.
Că de-i vreme rea sau bună
Vântu-mi bate, frunza-mi sună
80CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Si de-i vreamea bună, rea


Mie-mi curge Dunărea.
(M. Eminescu, Revedere)

Notăm:
p ≡ ”vremea era rea”
q ≡ ”(vremea) era bună”
p1 ≡ ”vântu-mi bate”
q1 ≡ ”frunza-mi sună”
r ≡ ” mie-mi curge Dunărea”

Atunci strofa se reprezintă simbolic prin:

((p ∨ q) → (p1 ∧ q1 )) ∧ ((q ∨ p) → r)

Exemplul 5.
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie
Căci nimic nu se ı̂ntamplă ı̂n ı̂ntinderea pustie
Si ı̂n noaptea nefiinţei totul cade, totul tace
Căci ı̂nşine ı̂mpăcătă reı̂ncep-eterna pace.
(M. Eminescu, Scrisoarea I)

In acest caz, vom nota:


p1 ≡ ”timpul mort şi-ntinde trupul”
p2 ≡ ”devine veşnicie”
p3 ≡ ”se ı̂ntamplă ı̂n ı̂ntinderea pustie”
q1 ≡ ”ı̂nnoaptea nefiintei totul cade”
q2 ≡ ”(ı̂n noaptea nefiinţei) totul tace”
q3 ≡ ”ı̂nşine ı̂mpacătă reı̂ncepe-eterna pace”

Rezultă următoarea scriere simbolică a strofei:

(¬p3 → (p1 ∧ p2 )) ∧ (q3 → (q1 ∧ q2 ))

Exemplele de mai sus ne dau o idee despre modul ı̂n care un text scris ı̂n limbaj
natural poate căpăta o ı̂nfăţişare simbolică ı̂n calculul propoziţional.
Teza fundamentală a calculului propoziţional este existenţa a două valori de
adevăr: 1 (= adevărul) şi 0 (= falsul). Conectorilor ∧, ∨, ¬, →, ↔ le corespund
operaţiile algebrice pe mulţimea L2 = {0, 1}, notate tot ∧, ∨, ¬, →, ↔ şi definite
prin tabele.

Se observă că am considerat pe L2 structura canonică de algebră Boole.


Atunci, teza bivalenţei valorilor de adevăr este completată prin ipoteza că
acţiunea conectorilor calculului propoziţional se face conform regulilor calculului
boolean.
4.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 81

De aici se poate ı̂ncepe formalizarea calculului propoziţional. Limbajul său


formal trebuie să conţină simboluri pentru cei cinci conectori, iar enunţurile vor
fi construite prin aplicarea unor reguli de combinare a simbolurilor ı̂n raport cu
conectorii.
Unii conectori vor fi aleşi ca simboluri primare şi vor fi incluşi ı̂n alfabetul
sistemului formal. Ceilalţi conectori vor fi definiţi cu ajutorul primilor.
Alegerea axiomelor şi regulilor de deducţie este un act capital. In primul rând,
ele trebuie să asigure corectitudinea sistemului formal şi, dacă este posibil, com-
pletitudinea sa. Pentru calculul propoziţional, aceste deziderate vor fi ı̂ndeplinite.
In secţiunea următoare, vom construi limbajul calculului propoziţional cu implicaţia
şi negaţia drept conectori primari. Axiomatizarea aleasă va pune ı̂n evidenţă rolul
implicaţiei ı̂n definirea mecanismului inferenţial al sintaxei calculului propoziţional.

4.2 Sintaxa şi algebra calculului propoziţional

In această secţiune, vom studia sintaxa şi algebra calculului propoziţional L.


Intâi este prezentată construcţia limbajului lui L: pornind de la o listă de sim-
boluri primitive (= alfabet), sunt definite prin recurenţă enunţurile. Acestea sunt
reprezentări formalizate ale propoziţiilor din limbajul natural. Urmează introduc-
erea structurii logice a limbajului lui L. Trei axiome şi o regulă de deducţie (modus
ponens) asigură definirea prin inducţie a teoremelor formale şi a deducţiei formale.
Cu aceasta este pus la punct mecanismul inferenţial al lui L.
In subsecţiunea 2.1, sunt demonstrate unele proprietăţi sintactice. Teorema
deducţiei este folosită ı̂n stabilirea unor teoreme formale şi a unor reguli de deducţie
derivate.
Subsectiunea 2.2 conţine construcţia unei algebre Boole asociate sistemului for-
mal L (algebra Lindenbaum-Tarski). Algebra Lindenbaum-Tarski este definită
pornind de la structura logică a lui L. Proprietăţile sintaxei lui L sunt traduse ı̂n
termeni booleeni, ceea ce permite prelucrarea lor algebrică. Cititorul este ı̂ndemnat
să urmărească paralelismul perfect ı̂ntre noţiunile şi rezultatele din sintaxă şi corespondenţii
lor algebrici (obtinuţi prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski). Această relaţie
ı̂ntre cele două dimensiuni ale lui L (sintaxă şi algebră) va fi completată ı̂n secţiunile
următoare prin adăugarea componentei semantice.

Definiţie 4.2.1 Alfabetul sistemului formal al calculului propoziţional este format


din următoarele simboluri:
1) variabile propoziţionale, notate: u, v, w, ... (eventual cu indici); mulţimea lor,
notată V , este presupusă a fi infinită,
2) simboluri logice (conectori):
¬: simbolul de negaţie (va fi citit ”non”),
→: simbolul de implicaţie (va fi citit ”implică”),
3) parantezele (, ), [, ].
82CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Pornind de la aceste simboluri primitive, vom construi cuvintele (asamblajele):

Definiţie 4.2.2 Un cuvant este un şir finit de simboluri primitive, scrise unul după
altul.

Exemplu u → ¬v, ¬(u → ¬v) → w, u → uv¬


Intuiţia ne spune că primele două cuvinte ”au sens”, pe când cel de-al treilea
nu. Din mulţimea cuvintelor le vom selecta pe acelea care ”au sens”, ”sunt bine
formate”, noţiune precizată astfel:

Definiţie 4.2.3 Se numeşte enunţ orice cuvânt ϕ care verifică una din condiţiile
următoare:
(i) ϕ este o variabilă propoziţională,
(ii) există un enunţ ψ astfel ı̂ncât ϕ = ¬ψ,
(iii) există enunţurile ψ, χ astfel ı̂ncât ϕ = ψ → χ.
Variabilele propoziţionale se vor numi enunţuri atomice sau elementare.
Vom nota cu E mulţimea enunţurilor.

Observaţie 4.2.4 Definiţia conceptului de enunţ este dată prin inducţie. Momen-
tul iniţial al definiţiei prin inducţie este dat de condiţia (i), iar trecerea ”de la k la
k + 1” este asigurată de (ii) şi (iii).

Pentru ϕ, ψ ∈ E, introducem abrevierile:


ϕ ∨ ψ = ¬ϕ → ψ (disjuncţia lui ϕ şi ψ),
ϕ ∧ ψ = ¬(ϕ → ¬ψ) (conjuncţia lui ϕ şi ψ),
ϕ ↔ ψ = (ϕ → ψ) ∧ (ψ → ϕ) (echivalenţa logică a lui ϕ şi ψ).

Observaţii 4.2.5
(1) In prezentarea sistemului formal al calculului propoziţional am considerat
negaţia şi implicaţia drept conectori primitivi (iniţiali). Conectorii derivaţi ∨ (sau),
∧ (şi), ↔ (echivalent) au fost introduşi prin prezentările de mai sus.
(2) Există prezentări ale sistemului formal al calculului propoziţional (echiva-
lente cu cea de mai sus) care folosesc alţi conectori primitivi.

In continuare, vom ı̂mbogăţi limbajul calculului formal cu o structură logică:


teoremele formale şi deducţia formală. Aceste două componente ale structurii logice
a lui L sunt definite pe baza axiomelor lui L şi a unei reguli de deducţie (modus
ponens).

Definiţie 4.2.6 O axiomă a sistemului formal al calculului propoziţional este un


enunţ care are una din formele următoare:
(A1) ϕ → (ψ → ϕ)
(A2) (ϕ → (ψ → χ)) → ((ϕ → ψ) → (ϕ → χ))
(A3) (¬ϕ → ¬ψ) → (ψ → ϕ),
unde ϕ, ψ, χ sunt enunţuri arbitrare.
4.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 83

Definiţie 4.2.7 O teoremă formală sau pe scurt teoremă este un enunţ ϕ care
verifică una din condiţiile următoare:
(T1) ϕ este o axiomă,
(T2) există un enunţ ψ astfel ı̂ncât ψ şi ψ → ϕ sunt teoreme.
Conditia (T2) se scrie prescurtat:
ψ, ψ → ϕ

şi se numeşte regula de deducţie modus ponens (m.p.).


Vom nota cu T mulţimea teoremelor, iar faptul că ϕ este o teoremă va fi notat
cu
` ϕ.

Definiţia conceptului de teoremă formală fost dată prin inducţie: axiomele (A1) -
(A3) corespund momentului zero al inducţiei, iar ”trecerea de la k la k + 1” este
realizată prin modus ponens.

Definiţie 4.2.8 O demonstraţie formală a unui enunţ ϕ este un şir finit de enunţuri
ψ1 , . . . , ψn astfel ı̂ncât ψn = ϕ şi pentru orice 1 ≤ i ≤ n se verifică una din condiţiile
următoare:
(1) ψi este o axiomă,
(2) există doi indici k, j < i astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi .

Se observă că proprietăţile (1), (2) nu exprimă altceva decât condiţiile (T1), (T2),
deci ` ϕ dacă şi numai dacă există o demonstraţie formală ψ1 , . . . , ψn a lui ϕ. n
se numeşte lungimea demonstraţiei formale. O teoremă poate avea demonstraţii
formale de lungimi diferite.

• Generalizare Deducţia formala din ipoteze este introdusă prin definiţia


următoare:

Definiţie 4.2.9 Fie Σ o mulţime de enunţuri (Σ ⊆ E) şi ϕ un enunţ (ϕ ∈ E).


Vom spune că enunţul ϕ este dedus din ipotezele Σ, şi vom nota

Σ ` ϕ,

dacă una din condiţiile următoare este verificată:


(D1) ϕ este o axiomă,
(D2) ϕ ∈ Σ,
(D3) există un enunţ ψ astfel ı̂ncât ψ şi ψ → ϕ sunt deduse din ipotezele Σ.
Condiţia (D3) se mai scrie:
84CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Σ ` ψ, ψ → ϕ

Σ`ϕ

şi se numeşte tot modus ponens.


Definiţia de mai sus este tot de tip inductiv: (D1) si (D2) constituie momentul
zero al inducţiei, iar (D3) constituie trecerea ”de la k la k + 1”.

Definiţie 4.2.10 O Σ-demonstraţie formală a lui ϕ este un şir de enunţuri ψ1 , . . . , ψn


astfel ı̂ncât ψn = ϕ şi pentru orice 1 ≤ i ≤ n este verificată una din condiţiile:
(1) ψi este o axiomă,
(2) ψi ∈ Σ,
(3) există doi indici k, j < i astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi .

Prin compararea condiţiilor (D1) - (D3) din Definiţia 4.2.9 cu conditiile (1) - (3)
din Definiţia 4.2.10, rezultă că Σ ` ϕ dacă şi numai dacă există o Σ-demonstraţie
formală a lui ϕ.

Observaţii 4.2.11
(i) Dacă Σ = ∅, atunci ∅ ` ϕ ⇐⇒ ` ϕ.
(ii) Dacă ` ϕ, atunci Σ ` ϕ pentru orice Σ ⊆ E.

Cu aceasta, descrierea sintactică a sistemului formal al calculului propoziţional


este ı̂ncheiată. Vom nota cu L acest sistem logic.
Observăm că toată prezentarea s-a desfăşurat la nivel simbolic: pornind de la o
mulţime de simboluri, am definit enunţurile, după care am introdus structura logică
a lui L: axiomele şi teoremele, şi apoi deducţia sintactică (inferenţa sintactică).

4.2.1 Proprietăţi sintactice ale lui L

In această subsecţiune, vom prezenta unele proprietăţi sintactice ale lui L, cea
mai importantă dintre ele fiind teorema deducţiei. Folosind acest rezultat, vom
stabili cele mai semnificative teoreme formale ale lui L.

Propoziţia 4.2.12 Fie Σ, ∆ ⊆ E şi ϕ ∈ E.


(i) dacă Σ ⊆ ∆ şi Σ ` ϕ, atunci ∆ ` ϕ,
(ii) dacă Σ ` ϕ, atunci există Γ ⊆ Σ finita, astfel ı̂ncât Γ ` ϕ,
(iii) dacă Σ ` χ pentru orice χ ∈ ∆ şi ∆ ` ϕ, atunci Σ ` ϕ.

Dem.
(i): Demonstraţia se face prin inducţie asupra conceptului Σ ` ϕ. Dacă Σ ` ϕ,
atunci este verificată una din condiţiile (D1) - (D3). Le vom lua pe rând:
- dacă ϕ este o axiomă, atunci ∆ ` ϕ,
- dacă ϕ ∈ Σ, atunci ϕ ∈ ∆, deci ∆ ` ϕ,
4.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 85

- dacă Σ ` ψ şi Σ ` (ψ → ϕ), atunci, conform ipotezei inducţiei, ∆ ` ψ şi


∆ ` (ψ → ϕ), deci ∆ ` ϕ.
(ii): Demonstraţia se face tot prin inducţie:
- dacă ϕ este axiomă, atunci ∅ ` ϕ şi ∅ ⊆ Σ este finită,
- dacă ϕ ∈ Σ, atunci luăm Γ = {ϕ},
- dacă Σ ` ψ şi Σ ` (ψ → ϕ), atunci, conform ipotezei inducţiei, există Γ1 , Γ2 ⊆ Γ
finite, astfel ı̂ncât Γ1 ` ψ, Γ2 ` (ψ → ϕ); luăm Γ = Γ1 ∪ Γ2 şi aplicăm (i).
(iii): Exerciţiu. 2

Propoziţia 4.2.13 Pentru orice enunţ ϕ, ` (ϕ → ϕ) (Principiul identităţii).

Dem. Următoarea listă de enunţuri este o demonstraţie formală a lui ` (ϕ → ϕ):


ϕ → ((ϕ → ϕ) → ϕ) (A1)
[ϕ → ((ϕ → ϕ) → ϕ)] → [(ϕ → (ϕ → ϕ)) → (ϕ → ϕ)] (A2)
(ϕ → (ϕ → ϕ)) → (ϕ → ϕ) m.p.
ϕ → (ϕ → ϕ) (A1)
ϕ→ϕ m.p.
2
Teorema 4.2.14 (Teorema deducţiei)
Dacă Σ ⊆ E şi ϕ, ψ ∈ E, atunci:

Σ ` (ϕ → ψ) ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} ` ψ.

Dem.
(=⇒): Se aplică Propoziţia 4.2.12, (i) şi modus ponens.
(⇐=): Prin inducţie, după modul cum este definit Σ ∪ {ϕ} ` ψ. Considerăm
următoarele cazuri:
- (1) ψ este o axiomă.
Cum ` ϕ şi ψ → (ϕ → ψ), conform (A1), atunci ` (ϕ → ψ) prin m.p., deci
Σ ` (ϕ → ψ).
- (2) ψ ∈ Σ ∪ {ϕ}, cu două subcazuri:
(a) ψ ∈ Σ: din Σ ` ψ, Σ ` ψ → (ϕ → ψ) se deduce Σ ` ϕ → ψ,
(b) ψ ∈ {ϕ}: se aplică Principiul identităţii: Σ ` ϕ → ϕ.
- (3) Există α ∈ E astfel ı̂ncât Σ ∪ {ϕ} ` α şi Σ ∪ {ϕ} ` α → ψ. Aplicând ipoteza
inducţiei, rezultă Σ ` (ϕ → α) şi Σ ` (ϕ → (α → ψ)). De asemenea,
Σ ` (ϕ → (α → ψ)) → ((ϕ → α) → (ϕ → ψ)) (A2)
Aplicând de două ori m.p., se obţine Σ ` (ϕ → ψ).
In demonstraţia de mai sus a implicaţiei (⇐=), cazurile (1) şi (2) reprezintă
momentul zero al inducţiei, iar cazul (3) constituie trecerea ”de la k la k + 1”. 2
Observaţie 4.2.15 In demonstrarea Principiului identităţii şi a Teoremei deducţiei,
nu au intervenit decât axiomele (A1), (A2) şi m.p.. Aceasta arată că cele două rezul-
tate sunt valabile ı̂n orice sistem logic ı̂n care apar (A1), (A2) şi modus ponens.
Teorema deducţiei este un instrument eficace ı̂n stabilirea teoremelor formale.
Această afirmaţie va fi probată prin demonstraţiile propoziţiilor următoare.
86CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Propoziţia 4.2.16

` (ϕ → ψ) → ((ψ → χ) → (ϕ → χ)).

Dem. Vom aplica succesiv m.p. şi apoi Teorema deducţiei:


{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ϕ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ϕ → ψ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ψ m.p.
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ψ → χ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` χ m.p.
{ϕ → ψ, ψ → χ} ` ϕ→χ Teorema deducţiei
{ϕ → ψ} ` (ψ → χ) → (ϕ → χ) Teorema deducţiei
` (ϕ → ψ) →
((ψ → χ) → (ϕ → χ)) Teorema deducţiei.
2

Privind ultimele cinci rânduri ale demonstraţiei precedente, ideea ei devine


transparentă. Prin aplicarea repetată a Teoremei deducţiei, totul se reduce la a
stabili deducţia formală
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` χ,

ceea ce este foarte uşor. Această observaţie este utilă şi ı̂n obţinerea demonstraţiilor
propoziţiilor următoare.

Observaţie 4.2.17 Din Propoziţia 4.2.16, se obţine, printr-o dublă aplicare a lui
m.p., următoarea regulă de deducţie derivată:

(R1) ϕ → ψ, ψ → χ

ϕ→χ

In stabilirea teoremelor formale, este mai eficient să aplicăm (R1) ı̂n loc de
Propoziţia 4.2.16. Acelaşi lucru este valabil şi ı̂n cazul regulilor de deducţie derivate
din alte teoreme formale.

Propoziţia 4.2.18

` (ϕ → (ψ → χ)) → (ψ → (ϕ → χ)).

Dem. Aplicăm m.p. şi apoi Teorema deducţiei:


4.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 87

{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ → (ψ → χ)
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ψ→χ m.p.
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ψ
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` χ m.p.
{ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ→χ Teorema deducţiei
{ϕ → (ψ → χ)} ` ψ → (ϕ → χ) Teorema deducţiei
` (ϕ → (ψ → χ)) →
(ψ → (ϕ → χ)) Teorema deducţiei.
2

Observaţie 4.2.19 Propoziţia 4.2.18 corespunde următoarei reguli de deducţie


derivată:

(R2) ϕ → (ψ → χ)

ψ → (ϕ → χ)

Propoziţia 4.2.20
` ϕ → (¬ϕ → ψ).

Dem. Aplicăm m.p. şi apoi Teorema deducţiei:


{ϕ, ¬ϕ} ` ¬ϕ → (¬ψ → ¬ϕ) (A1)
{ϕ, ¬ϕ} ` ¬ϕ
{ϕ, ¬ϕ} ` ¬ψ → ¬ϕ m.p.
{ϕ, ¬ϕ} ` (¬ψ → ¬ϕ) → (ϕ → ψ) (A3)
{ϕ, ¬ϕ} ` ϕ → ψ m.p.
{ϕ, ¬ϕ} ` ϕ
{ϕ, ¬ϕ} ` ψ m.p.
{ϕ} ` ¬ϕ → ψ Teorema deducţiei
` ϕ → (¬ϕ → ψ) Teorema deducţiei.
2

Propoziţia 4.2.21
` ¬ϕ → (ϕ → ψ).

Dem. Din Propoziţia 4.2.20, conform (R2). 2

Exerciţiu 4.2.22 Să se demonstreze Propoziţia 4.2.21 ı̂n acelaşi mod ca Propoziţia
4.2.20, folosind Teorema deducţiei.

Propoziţia 4.2.23
` ¬¬ϕ → ϕ.
88CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Dem. Aplicăm m.p. şi apoi Teorema deducţiei:


{¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → (¬¬¬¬ϕ → ¬¬ϕ) (A1)
{¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ
{¬¬ϕ} ` ¬¬¬¬ϕ → ¬¬ϕ m.p.
{¬¬ϕ} ` (¬¬¬¬ϕ → ¬¬ϕ) → (¬ϕ → ¬¬¬ϕ) (A3)
{¬¬ϕ} ` ¬ϕ → ¬¬¬ϕ m.p.
{¬¬ϕ} ` (¬ϕ → ¬¬¬ϕ) → (¬¬ϕ → ϕ) (A3)
{¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ϕ m.p.
{¬¬ϕ} ` ϕ m.p.
` ¬¬ϕ → ϕ Teorema deducţiei.
2

Propoziţia 4.2.24
` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ).

Dem. Aplicăm m.p. şi Teorema deductiei:


{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ϕ Propoziţia 4.2.23
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ϕ m.p.
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ϕ→ψ
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ψ m.p.
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬ψ
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬ψ → (ψ → ¬¬ψ) Propoziţia 4.2.21
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ψ m.p. de două ori
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬¬ϕ → ¬¬ψ Teorema deducţiei
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` (¬¬ϕ → ¬¬ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) (A3)
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬ψ → ¬ϕ m.p.
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬ψ
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬ϕ m.p.
{ϕ → ψ} ` ¬ψ → ¬ϕ Teorema deducţiei
` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.25
` ϕ → ¬¬ϕ.
Dem.
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬¬¬ϕ → ¬ϕ Propoziţia 4.2.23
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬¬¬ϕ
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬ϕ m.p.
{ϕ} ` ¬¬¬ϕ → ¬ϕ Teorema deducţiei
{ϕ} ` (¬¬¬ϕ → ¬ϕ) → (ϕ → ¬¬ϕ) (A3)
{ϕ} ` ϕ → ¬¬ϕ m.p.
{ϕ} ` ϕ
{ϕ} ` ¬¬ϕ m.p.
` ϕ → ¬¬ϕ Teorema deducţiei.
2
4.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 89

Propoziţia 4.2.26
` (ϕ → ¬ϕ) → ¬ϕ.
Dem.
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ϕ Propoziţia 4.2.23
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ϕ m.p.
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ϕ → ¬ϕ
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬ϕ m.p.
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ϕ → (¬ϕ → ¬(ϕ → ϕ)) Propoziţia 4.2.20
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬(ϕ → ϕ) m.p. de două ori
{ϕ → ¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ¬(ϕ → ϕ) Teorema deducţiei
{ϕ → ¬ϕ} ` (¬¬ϕ → ¬(ϕ → ϕ)) →
((ϕ → ϕ) → ¬ϕ) (A3)
{ϕ → ¬ϕ} ` (ϕ → ϕ) → ¬ϕ m.p.
{ϕ → ¬ϕ} ` ϕ→ϕ Propoziţia 4.2.12
{ϕ → ¬ϕ} ` ¬ϕ m.p.
` (ϕ → ¬ϕ) → ¬ϕ Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.27
` ϕ → (¬ψ → ¬(ϕ → ψ)).
Dem.
{ϕ, ϕ → ψ} ` ψ m.p.
{ϕ} ` (ϕ → ψ) → ψ Teorema deducţiei
{ϕ} ` ((ϕ → ψ) → ψ) → (¬ψ → ¬(ϕ → ϕ)) Propoziţia 4.2.24
{ϕ} ` ¬ψ → ¬(ϕ → ϕ) m.p.
` ϕ → (¬ψ → ¬(ϕ → ψ)) Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.28
` ϕ → (ϕ ∨ ψ).
Dem. Este transcrierea Propoziţiei 4.2.20. 2
Propoziţia 4.2.29
` ψ → (ϕ ∨ ψ).
Dem. ` ψ → (ϕ ∨ ψ) se scrie echivalent ` ψ → (¬ϕ → ψ), pentru care avem
demonstraţia formală:
{ψ, ¬ϕ} ` ψ
{ψ} ` ¬ϕ → ψ Teorema deducţiei
` ψ → (¬ϕ → ψ) Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.30
` (ϕ → χ) → [(ψ → χ) → ((ϕ ∨ ψ) → χ)].
90CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Dem.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬ϕ → ψ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ϕ→χ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬ϕ → χ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ¬¬ϕ Prop. 4.2.24
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬ϕ → ϕ Prop. 4.2.23
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ϕ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ϕ→χ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → χ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` (¬χ → χ) → (¬χ → ¬¬χ) Prop. 4.2.24
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ¬¬χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` (¬χ → ¬¬χ) → ¬¬χ Prop. 4.2.26
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬χ → χ Prop. 4.2.23
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ} ` (¬ϕ → ψ) → χ T. deducţiei
{ϕ → χ} ` (ψ → χ) → ((¬ϕ → ψ) → χ) T. deducţiei
` (ϕ → χ) →
[(ψ → χ) → ((¬ϕ → ψ) → χ)] T. deducţiei.
2

Observaţie 4.2.31 Propoziţia 4.2.30 implică regula deducţiei derivată:


(R3) ϕ → χ, ψ → χ

(ϕ ∨ ψ) → χ

Propoziţia 4.2.32
` (ϕ ∧ ψ) → ϕ.

Dem.
` ϕ → (¬ϕ → ¬ψ Propoziţia 4.2.20
` ¬ϕ → (ϕ → ¬ψ) (R2)
` (¬ϕ → (ϕ → ¬ψ)) → (¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ϕ) Propoziţia 4.2.24
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ϕ m.p.
` ¬¬ϕ → ϕ Propoziţia 4.2.23
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ϕ (R1).
Am obţinut exact ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ. 2

Propoziţia 4.2.33
` (ϕ ∧ ψ) → ψ.
4.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 91

Dem.
` ¬ψ → (ϕ → ¬ψ) (A1)
` (¬ψ → (ϕ → ¬ψ)) → (¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ψ) Propoziţia 4.2.24
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ψ) m.p.
` ¬¬ψ → ψ Propoziţia 4.2.23
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ψ (R1).
Ultima teoremă formală este chiar ` (ϕ ∧ ψ) → ψ. 2

Propoziţia 4.2.34

` (χ → ϕ) → [(χ → ψ) → (χ → (ϕ ∧ ψ))].

Dem.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` χ
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` χ→ϕ
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ϕ m.p.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ψ analog
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ψ → ¬¬ψ Prop. 4.2.25
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ¬¬ψ m.p.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ϕ → (¬¬ψ → ¬(ϕ → ψ)) Prop. 4.2.21
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ¬(ϕ → ψ) m.p. de două ori
{χ → ϕ, χ → ψ} ` χ → ¬(ϕ → ψ) T. deducţiei
{χ → ϕ} ` (χ → ψ) → (χ → ¬(ϕ → ψ)) T. deducţiei
` (χ → ϕ) →
[(χ → ψ) → (χ → ¬(ϕ → ψ))] T. deducţiei.
2
Observaţie 4.2.35 Propoziţiei 4.2.34 ı̂i este asociată următoarea regulă de deducţie
derivată:
(R4) χ → ϕ, χ → ψ

χ → (ϕ ∧ ψ)

Propoziţia 4.2.36
` (ϕ ∧ ψ) → (ψ ∧ ϕ).

Dem.
` (ϕ ∧ ψ) → χ Propoziţia 4.2.33
` (ϕ ∧ ψ) → ϕ Propoziţia 4.2.32
` (ϕ ∧ ψ) → (ψ ∧ ϕ) (R4).
2

Propoziţia 4.2.37
` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)).
92CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Dem.
{ϕ, ψ} ` ϕ
{ϕ, ψ} ` ψ
{ϕ, ψ} ` ψ → ¬¬ψ Propoziţia 4.2.25
{ϕ, ψ} ` ¬¬ψ m.p.
{ϕ, ψ} ` ϕ → (¬¬ψ → ¬(ϕ → ¬ψ)) Propoziţia 4.2.27
{ϕ, ψ} ` ¬(ϕ → ¬ψ) m.p. de două ori
` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)) Teorema deducţiei de două ori.
2
Propoziţia 4.2.38
` [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)] → ((ϕ ∨ ψ) ∧ χ).
Dem.
` (ϕ ∧ χ) → ϕ Propoziţia 4.2.32
` ψ → (ϕ ∨ ψ) Propoziţia 4.2.29
` (ϕ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ)
` (ϕ ∧ χ) → χ (R1)
` (ϕ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ) ∧ χ (R4)
` (ψ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ) ∧ χ analog
` [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)] → ((ϕ ∨ ψ) ∧ χ) (R3).
2
Propoziţia 4.2.39
` (χ → θ) → [(ϕ → (ψ → χ)) → (ϕ → (ψ → θ))].
Dem.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ϕ → (ψ → χ)
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ϕ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ψ→χ m.p.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ψ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` χ m.p.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` χ→θ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` θ m.p.
Se aplică apoi Teorema deducţiei de patru ori. 2
Propoziţia 4.2.40
` (ϕ → (ψ → χ)) → ((ϕ ∧ ψ) → χ).
Dem.
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ∧ψ
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ m.p.
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ψ analog
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ → (ψ → χ)
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` χ m.p. de două ori.
4.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 93

Se aplică apoi Teorema deducţiei de două ori. 2

Propoziţia 4.2.41

` [(ϕ ∧ ψ) → χ] → [ϕ → (ψ → χ)].

Dem.
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ψ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)) Propoziţia 4.2.37
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ∧ψ m.p. de două ori
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` (ϕ ∧ ψ) → χ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` χ m.p.
Se aplică apoi Teorema deducţiei de trei ori. 2
Propoziţia 4.2.42

` (ϕ ∨ ψ) → (χ → [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)]).

Dem. Conform Teoremei deducţiei, se reduce la a demonstra:

{ϕ ∨ ψ, χ} ` ¬(ϕ ∧ χ) → (ψ ∧ χ),

ceea ce este totuna cu

{ϕ ∨ ψ, χ} ` ¬¬(ϕ → ¬χ) → ¬(ψ → ¬χ).

Aplicând Teorema deductiei, se reduce la a demonstra:

{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬(ψ → ¬χ).

{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬¬(ϕ → ¬χ)


{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ϕ → ¬χ Prop. 4.2.23, m.p.
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` χ → ¬ϕ (A3), m.p.
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬ϕ → ψ
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` χ→ψ (R1)
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` χ
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ψ m.p.
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ψ → (χ → ¬(ψ → ¬χ)) Prop. 4.2.27
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬(ψ → ¬χ) m.p. de două ori.
2
Propoziţia 4.2.43

` [(ϕ ∨ ψ) ∧ χ] → [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)].

Dem. Din Propoziţia 4.2.42, cu ajutorul Propoziţiilor 4.2.40 şi 4.2.41. 2


94CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Propoziţia 4.2.44 Pentru orice enunţuri ϕ şi ψ, avem:


(1) ` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ şi (2) ` ψ → (ϕ ∨ ¬ϕ)
Dem. Pentru (1) avem următoarea demonstraţie formală:
` ϕ → (¬ϕ → ψ) Propoziţia 4.2.20
` (ϕ → (¬ϕ → ψ)) → ((ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ) Propoziţia 4.2.40
` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ m.p.
Conform Principiului identitatii, {ψ} ` ¬ϕ → ¬ϕ, de unde, prin Teorema deducţiei,
` ψ → (¬ϕ → ¬ϕ), adică (2). 2
Observaţie 4.2.45 Principiul identitatii in forma ` ¬ϕ → ¬ϕ conduce la ` ϕ∨¬ϕ
(Principiul terţului exclus).
Propoziţia 4.2.46 Fie Γ ⊆ E şi ϕ ∈ E. Atunci,
Γ ` ϕ dacă şi numai dacă există γ1 , . . . γn ∈ Γ, astfel ı̂ncât
n
^
(4.1) ` γi → ϕ.
i=1

Dem.
=⇒: Dacă Γ ` ϕ, atunci conform Propoziţie 4.2.12 (ii), există γ1 , . . . , γn ∈ Γ,
astfel ı̂ncât
(4.2) {γ1 , . . . , γn } ` ϕ
Aplicând de n ori Teorema deducţiei, obţinem:
(4.3) ` γ1 → (γ2 → . . . → (γn → ϕ) . . .).
Tinând cont de Propoziţia 4.2.40, obţinem (4.1).
⇐=: Dacă (4.1) are loc, cu γ1 , . . . , γn ∈ Γ, atunci, conform Propoziţiei 4.2.41,
deducem (4.3). Din Teorema deducţiei aplicată ı̂n sens invers, obţinem (4.2), deci
Γ ` ϕ. 2

Propoziţia precedentă arată cum deducţia formală poate fi exprimată ı̂n ter-
menii unor teoreme formale. In cazul unor sisteme logice (de exemplu, logica
modală), este convenabil ca noţiunea de deducţie să fie introdusă prin condiţia din
Propoziţia 4.2.46.
Definiţie 4.2.47 O mulţime nevidă Σ de enunţuri se numeşte sistem deductiv
dacă, pentru orice enunţ ϕ, Σ ` ϕ implică ϕ ∈ Σ.
Cu alte cuvinte, un sistem deductiv este o mulţime de enunţuri ı̂nchisă la
deducţii.
Lema 4.2.48 Dacă Σ este o mulţime de enunţuri, atunci sunt echivalente următoarele:
(a) Σ este un sistem deductiv,
(b) Σ contine mulţimea teoremelor formale şi α, α → β ∈ Σ implică β ∈ Σ.
4.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 95

Dem.
(a) =⇒ (b): Dacă ` ϕ, atunci Σ ` ϕ, deci ϕ ∈ Σ. Presupunem că α, α → β ∈ Σ,
deci Σ ` α, Σ ` α → β, de unde Σ ` β, conform m.p. Rezultă β ∈ Σ.
(b) =⇒ (a): Σ este o mulţime nevidă. Presupunem Σ ` ϕ. Conform Propoziţiei
4.2.12 (ii), există σ1 , . . . , σn ∈ Σ astfel ı̂ncât {σ1 , . . . , σn } ` ϕ. Aplicând Teorema
deducţiei, obţinem:
` σ1 → (. . . → (σn → ϕ) . . .).
Cum σ1 , . . . , σn ∈ Σ, rezultă ϕ ∈ Σ. 2

Vom nota cu D(Σ) sistemul deductiv generat de Σ, adică intersecţia sistemelor


deductive ce includ pe Σ. Se poate arăta că

D(Σ) = {ϕ ∈ Σ | Σ ` ϕ}.

Exerciţiu 4.2.49 Fie Σ, Σ1 , Σ2 ⊆ E. Să se arateVn că:


(a) D(Σ) = {ϕ ∈ E | există σ1 , . . . , σn ∈ Σ, ` i=1 σi → ϕ}.
(b) Σ ⊆ D(Σ).
(c) Σ1 ⊆ Σ2 implică D(Σ1 ) ⊆ D(Σ2 ).
(d) D(D(Σ))S= D(Σ).
(e) D(Σ) = {D(Γ) | Γ ⊆ E, Γ finită}.

Considerăm funcţia D(·) : P(E) −→ P(E), definită de asocierea Σ 7−→ D(Σ).


Conform proprietăţilor (b) - (d) din Exerciţiul 4.2.49, D(·) este un operator de
ı̂nchidere. Pentru orice familie (Σi )i∈I de părţi ale lui E, notăm
Y \ a [
Σi = Σi , Σi = D( Σi ).
i∈I i∈I i∈I i∈I

Familia Qsistemelor
` deductive ale lui L este o latice completă ı̂n raport cu operaţiile
infinite şi introduse mai sus.

Lema 4.2.50 Fie Γ ⊆ E şi ϕ, ψ ∈ E. Atunci:

Γ ` (ϕ ∧ ψ) ⇐⇒ Γ ` ϕ şi Γ ` ψ.

Dem. Prezentăm demonstraţia pentru cazul particular Γ = ∅.


=⇒: Presupunem ` ϕ şi ` ψ. Conform Propoziţiei 4.2.37, avem ` ϕ → (ψ →
(ϕ ∧ ψ)), de unde rezultă, aplicând m.p. de două ori, că ` (ϕ ∧ ψ).
⇐=: Rezultă din Propoziţiile 4.2.32 şi 4.2.36. 2

4.2.2 Algebra Lindenbaum-Tarski

Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propoziţional L este o algebră Boole


asociată ı̂n mod canonic lui L. Ca mulţime, ea se obţine prin factorizarea lui E la
96CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

o relaţie de echivalenţă definită prin conectorul ↔. Conectorii ∨, ∧ şi ¬ definesc


pe mulţimea cât operaţii booleene. Proprietăţile sintactice ale lui L se reflectă ı̂n
proprietăţi ale algebrei Lindenbaum-Tarski, realizându-se trecerea de la sintaxă la
algebră. Urmând această cale, o problemă de sintaxă poate fi convertită ı̂ntr-o
problemă de algebră; pe drumul invers, o soluţie a problemei algebrice poate fi
transportată ı̂ntr-o soluţie a problemei sintactice.

Să definim, pe mulţimea E a enunţurilor lui L, o relaţie binară ∼ astfel:


def.
ϕ ∼ ψ ⇔ ` (ϕ ↔ ψ).

Observaţie 4.2.51 Conform Lemei 4.2.50, ϕ ∼ ψ dacă şi numai dacă (` ϕ → ψ


şi ` ψ → ϕ).

Lema 4.2.52 Relaţia ∼ este o relaţie de echivalenţă pe E.

Dem. Vor trebui verificate următoarele condiţii:


(1) ` α ↔ α, pentru orice α ∈ E,
(2) ` α ↔ β ⇐⇒ ` β ↔ α, pentru orice α, β ∈ E,
(3) ` α ↔ β, ` β ↔ γ =⇒ ` α ↔ γ, pentru orice α, β, γ ∈ E.

(1) rezultă din Principiul identităţii şi observaţia precedentă;


(2) rezultă din observaţia precedentă;
(3) rezultă din (R1) şi observaţia precedentă. 2

Considerăm mulţimea cât E/∼ . Clasa de echivalenţă a lui ϕ ∈ E va fi notată


ϕ.
b
Fie ϕ si ψ două enunţuri ale lui L. Dacă ` ϕ ↔ ψ, atunci spunem că ϕ şi ψ sunt
echivalente logic. Echivalenţa logică a două enunţuri este traducerea ı̂n limbajul
formal a ideii de echivalenţă a două propoziţii din limbajul natural. In alţi termeni,
conectorul ↔ este corespondentul formal al lui ⇔ (”dacă şi numai dacă”).
Definiţia relaţiei de echivalenţă ∼ porneşte tocmai de la această observaţie:
două enunţuri echivalente logic vor fi identificate prin ∼. O clasă de echivalenţă
strânge la un loc toate enunţurile echivalente logic.
Definim relaţia binară ≤ pe E/∼ :
def.
b ≤ ψb ⇔ ` ϕ → ψ.
ϕ

Este necesar să verificăm independenţa de reprezentanţi:

(` ϕ → ϕ0 , ` ϕ0 → ϕ, ` ψ → ψ 0 , ` ψ 0 → ψ) =⇒ (` ϕ → ψ ⇐⇒` ϕ0 → ψ 0 ).
=⇒: Presupunem că ` ϕ → ψ. Din ` ϕ0 → ϕ, ` ϕ → ψ şi ` ψ → ψ 0 rezultă,
aplicând (R1), că ϕ0 → ψ 0 .
⇐=: Similar.
4.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 97

Lema 4.2.53 Relaţia ≤ este o relaţie de ordine pe E/∼ .

Dem. Este necesar să verificăm condiţiile următoare:


(1) ` ϕ → ϕ, oricare ϕ ∈ E,
(2) ` ϕ → ψ, ` ψ → ϕ =⇒ ` ϕ ∼ ψ, pentru orice ϕ, ψ ∈ E,
(3) ` ϕ → ψ, ` ψ → χ =⇒ ` ϕ → χ, pentru orice ϕ, ψ, χ ∈ E.
Ele rezultă din Principiul identităţii şi din (R1). 2

Chiar prin definiţie, relaţia de ordine ≤ din Lema 4.2.53 este o reflectare al-
gebrică a conectorului →. In acest fel, stabilirea unoe teoreme formale ale lui L
revine la verificarea unor inegalităţi booleene.

Propoziţia 4.2.54 (E/∼ , ≤) este o latice distributivă, ı̂n care pentru orice ϕ, ψ ∈
E:
(1) inf(ϕ, b =ϕ
b ψ) \ ∧ ψ, (2) sup(ϕ, b =ϕ
b ψ) \ ∨ ψ.

Dem.
Demonstrăm ı̂ntâi (1), ceea ce revine la a verifica condiţiile următoare:
(i) ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ, ` (ϕ ∧ ψ) → ψ,
(ii) dacă ` χ → ϕ şi ` χ → ψ, atunci χ → (ϕ ∧ ψ).
Condiţia (i) rezultă din Propoziţiile 4.2.32, 4.2.33, iar (ii) din (R4).
Demonstrăm acum (2), ceea ce revine la a verifica condiţiile următoare:
(iii) ` ϕ → (ϕ ∨ ψ), ` ψ → (ϕ ∨ ψ),
(iv) dacă ` ϕ → χ şi ` ψ → χ, atunci ` (ϕ ∨ ψ) → χ.
Se folosesc Propoziţiile 4.2.28, 4.2.29 şi (R3). Rezultă că (E/∼ , ≤) este o latice, ı̂n
care
b ∧ ψb = ϕ
ϕ \ ∧ ψ, ϕ b ∨ ψb = ϕ
\ ∨ ψ.
Distributivitatea rezultă din Propoziţiile 4.2.38, 4.2.42. 2

Observaţii 4.2.55
(1) Să punem
def.
¬ϕ
b = ¬ϕ.
c
Atunci, definiţia operaţiei ¬ nu depinde de reprezentanţi.
(2) Conform Propoziţiei 4.2.44, avem

∧ ¬ϕ ≤ ψb ≤ ϕ\
ϕ\ ∨ ¬ϕ,

pentru orice ϕ, ψ ∈ E. Atunci, ϕ\ ∧ ¬ϕ este primul element al laticii E/∼ , iar


ϕ\∨ ¬ϕ este ultimul element. Vom nota

0 = ϕ\
∧ ¬ϕ, 1 = ϕ\
∨ ¬ϕ

(este evident că definiţiile nu depind de reprezentanţi).


98CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Propoziţia 4.2.56 Structura (E/∼ , ∧, ∨, ¬, 0, 1) este o algebră Boole, numită al-


gebra Lindenbaum-Tarski asociată sistemului formal L.

Dem. Conform Propoziţiei 4.2.54, (E/∼ , ∧, ∨) este o latice distributivă. Conform


observaţiilor precedente, ϕ
b ∧ ¬ϕ
b = 0 şi ϕ
b ∨ ¬ϕ
b = 1, deci orice element ϕ
b al lui E/∼
admite pe ¬ϕ b drept complement. 2

Observaţie 4.2.57 Dacă notăm p : E −→ E/∼ surjecţia canonică (p(ϕ) = ϕ, b pen-


tru orice ϕ ∈ E), atunci, pentru orice ϕ, ψ ∈ E, sunt verificate condiţiile următoare:
(a) p(ϕ ∨ ψ) = p(ϕ) ∨ p(ψ),
(b) p(ϕ ∧ ψ) = p(ϕ) ∧ p(ψ),
(c) p(¬ϕ) = ¬p(ϕ),
(d) p(ϕ → ψ) = p(ϕ) → p(ψ),
(e) p(ϕ ↔ ψ) = p(ϕ) ↔ p(ψ),
unde
def. def.
b → ψb = ϕ\
ϕ → ψ, ϕ b ↔ ψb = ϕ\ ↔ ψ.
Egalităţile (a) - (c) sunt chiar definiţiile operaţiilor din E/∼ . (d) revine la a arată că
` (ϕ → ψ) ↔ (¬ϕ ∨ ψ) (exerciţiu), iar (e) rezultă din (b) şi (d). Cele cinci egalităţi
de mai sus arată modul ı̂n care conectorii sunt convertiţi ı̂n operaţii booleene.

Lema 4.2.58 Pentru orice ϕ ∈ E,

` ϕ ⇐⇒ ϕ
b = 1.

Dem. Trebuie să demonstrăm:

` ϕ ⇐⇒` ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ).

=⇒: Presupunem că ` ϕ. Cum ` ϕ → ((ϕ ∨ ¬ϕ) → ϕ), conform (A1), rezultă
` (ϕ ∨ ¬ϕ) → ϕ; totodată, are loc ` ϕ → (ϕ ∨ ¬ϕ), deci ` ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ).
⇐=: Presupunem că ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ). Conform ` ϕ ∨ ¬ϕ (Principiul terţului exclus),
rezultă, aplicând m.p., că ` ϕ. 2

Observaţie 4.2.59 Lema 4.2.58 oferă o metodă algebrică pentru a verifica dacă
un enunţ este teoremă formală.
Exemplu. Să se arate că:

` [α → (β → γ)] → [(α → (γ → δ)) → (α → (β → δ))].

Notând a = α b c=γ
b, b = β, b conform Lemei 4.2.58, este suficient să stabilim
b, d = δ,
identitatea booleană:

[a → (b → c)] → [(a → (c → d)) → (a → (b → d))] = 1,

ceea ce este echivalent cu

a → (b → c) ≤ (a → (c → d)) → (a → (b → d)).
4.3. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL L 99

Dar, un calcul boolean ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski E/∼ ne dă:


(a → (c → d)) → (a → (b → d)) = (a− ∨ c− ∨ d)− ∨ a− ∨ b− ∨ d =
(a ∧ c ∧ d− ) ∨ a− ∨ b− ∨ d = a− ∨ b− ∨ c = a → (b → c),
ceea ce termină verificarea.
• Generalizare.

Vom generaliza construcţia de mai sus, pornind cu o mulţime Σ de enunţuri şi


definind algebra Lindenbaum-Tarski asociată lui Σ.
Fie Σ o mulţime de enunţuri ale lui L (Σ ⊆ E). Să definim pe E următoarea
relaţie binară:
def.
ϕ ∼Σ ψ ⇔ Σ ` (ϕ ↔ ψ)
⇔ (Σ ` ϕ → ψ şi Σ ` ψ → ϕ).
Procedând analog ca mai sus, se poate arată că ∼Σ este o relaţie de echivalenţă
pe E şi că E/∼Σ are o structură canonică de algebră Boole (= algebra Lindenbaum-
Tarski a lui Σ). Notăm cu ϕ/Σ clasa de echivalenţă a lui ϕ ∈ E. Atunci:
def. def.
ϕ/Σ ∨ ψ/Σ = (ϕ ∨ ψ)/Σ, ϕ/Σ ∧ ψ/Σ = ϕ ∧ ψ)/Σ,
def.
¬(ϕ/Σ) = (¬ϕ)/Σ,
def. def.
ϕ/Σ → ψ/Σ = (ϕ → ψ)/Σ, ϕ/Σ ↔ ψ/Σ = (ϕ ↔ ψ)/Σ,
ϕ/Σ ≤ ψ/Σ ⇔ Σ ` ϕ → ψ,
0 = (ϕ ∧ ¬ϕ)/Σ, 1 = (ϕ ∨ ¬ϕ)/Σ,
ϕ/Σ = 1 ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Dacă Σ = ∅, atunci ∼Σ =∼ şi obţinem algebra Lindenbaum-Tarski E/∼ a lui L.

4.3 Semantica calculului propoziţional L

Până acum am dezvoltat sistemul L la nivel sintactic, fără a atribui enunţurilor


valori de adevăr. Acest lucru va fi realizat ı̂n secţiunea de faţă prin noţiunea de
interpretare.
Definiţie 4.3.1 O interpretare a lui L este o funcţie oarecare h : V −→ L2 .
Propoziţia 4.3.2 Pentru orice interpretare h : V −→ L2 , există o funcţie unică
h∼ : E −→ L2 , care satisface proprietăţile următoare:
(a) h∼ (x) = h(x), pentru orice x ∈ V ,
(b) h∼ (¬ϕ) = ¬h∼ (ϕ), pentru orice ϕ ∈ E,
(c) h∼ (ϕ → ψ) = h∼ (ϕ) → h∼ (ψ), pentru orice ϕ, ψ ∈ E.
100CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Dem. Definiţia lui h∼ se face prin inducţie, urmărind clauzele (a) - (c). Demon-
strarea unicităţii lui h∼ se face tot prin inducţie. Fie g : E −→ L2 , astfel ı̂ncât:
(a’) g(x) = h(x), pentru orice x ∈ V ,
(b’) g(¬ϕ) = ¬g(ϕ), pentru orice ϕ ∈ E,
(c’) g(ϕ → ψ) = g(ϕ) → g(ψ), pentru orice ϕ, ψ ∈ E.
Vom arată că pentru orice α ∈ E,

h∼ (α) = g(α).

Distingem trei cazuri pentru α:


- α ∈ V : g(α) = h(α) = h∼ (α).
- α = ¬ϕ: g(α) = ¬g(ϕ) = ¬h∼ (ϕ) = h∼ (¬ϕ) = h∼ (α), pentru că g(ϕ) = h∼ (ϕ)
(ipoteza inducţiei).
- α = ϕ → ψ: g(α) = g(ϕ) → g(ψ) = h∼ (ϕ) → h∼ (ψ) = h∼ (α), pentru că
g(ϕ) = h∼ (ϕ) şi g(ψ) = h∼ (ψ) (ipoteza inducţiei). 2

Consecinţe imediate. Pentru orice ϕ, ψ ∈ E,


(d) h∼ (ϕ ∨ ψ) = h∼ (ϕ) ∨ h∼ (ψ),
(e) h∼ (ϕ ∧ ψ) = h∼ (ϕ) ∧ h∼ (ψ),
(f) h∼ (ϕ ↔ ψ) = h∼ (ϕ) ↔ h∼ (ψ).

Observaţie 4.3.3 Dacă h : V −→ L2 este o interpretare, atunci există un unic


morfism boolean h : E/∼ −→ L2 care face comutativă diagrama următoare:

p
V ,→ E −→ E/∼
Z ½
Z h∼ ½
Z
h ~ ½
= h
Z ?½
L2

b = h∼ (ϕ), pentru orice ϕ ∈ E.


h este definit de: h(ϕ)

O interpretare asociază variabilelor propoziţionale valori ı̂n algebra Boole L2 =


{0, 1}. Conform Propoziţiei 4.3.2, o interpretare h se extinde ı̂n mod unic la o
funcţie h∼ definită pe E astfel ı̂ncât conectorii ¬, →, ∨, ∧, ↔ sunt pransportaţi ı̂n
operaţiile booleene corespunzătoare (ı̂n termeni algebrici, funcţia h din Observaţia
4.3.3 este un morfism boolean). Putem spune că h∼ transformă structura logică a
lui L ı̂n structura logică a lui L2 .

Definiţie 4.3.4
Enunţul ϕ este adevărat ı̂n interpretarea h : V −→ L2 dacă h∼ (ϕ) = 1.
Enunţul ϕ este fals ı̂n interpretarea h dacă h∼ (ϕ) = 0.
Un enunţ ϕ este universal adevărat dacă este adevărat ı̂n orice interpretare;
acest lucru se noteaza
|= ϕ.
4.3. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL L 101

Observaţie 4.3.5 Interpretarea unui enunţ este valoarea 0 sau 1 obţinută atunci
când tuturor variabilelor propoziţionale ce intră ı̂n componenţa sa le atribuim valori
din L2 . Un enunţ universal adevărat ϕ va avea valoarea 1 pentru orice valori din
L2 luate de variabilele propoziţionale ce apar ı̂n ϕ.

• Generalizare
Definiţie 4.3.6 O interpretare h : V −→ L2 este un model al lui Σ ⊆ E dacă
h∼ (σ) = 1 pentru orice σ ∈ Σ. Notăm faptul că h este un model al lui Σ astfel:

h |= Σ.

Definiţie 4.3.7 Fie Σ ⊆ E şi ϕ ∈ E. Spunem că ϕ se deduce semantic din ipotezele
Σ dacă h∼ (ϕ) = 1, pentru orice model h al lui Σ. Se notează acest lucru astfel:

Σ |= ϕ.

Propoziţia 4.3.8 Pentru orice enunţ ϕ al lui L, are loc următoarea proprietate:

` ϕ =⇒ |= ϕ.

Dem. Vom arată că dacă ` ϕ, atunci h∼ (ϕ) = 1 pentru orice interpretare h :
V −→ L2 . Se procedează prin inducţie asupra modului ı̂n care a fost definit ` ϕ.
Considerăm ı̂ntâi cazul axiomelor:
(A1): ϕ este de forma α → (β → α).

h∼ (ϕ) = h∼ (α) → (h∼ (β) → h∼ (α)) = ¬h∼ (α) ∨ ¬h∼ (β) ∨ h∼ (α) = 1.
(A2): ϕ este de forma (α → (β → γ)) → ((α → β) → (α → γ)).
Dacă notăm a = h∼ (α), b = h∼ (β), c = h∼ (γ), atunci
h∼ (ϕ) = (a → (b → c)) → ((a → b) → (a → c)) = 1,
dupa cum arată o simplă verificare ı̂n L2 .
(A3): ϕ este de forma (¬α → ¬β) → (β → α).
Este suficient să probăm că (a− → b− ) → (b → a) = 1 in L2 .
Presupunem acum că ` ϕ a fost obţinut prin m.p. din ` ψ, ` ψ → ϕ. Ipoteza
inducţiei conduce la h∼ (ψ) = 1 şi h∼ (ψ → ϕ) = 1. Atunci,

1 = h∼ (ψ) → h∼ (ψ) = 1 → h∼ (ϕ) = h∼ (ϕ)

şi demonstraţia s-a ı̂ncheiat. 2

Corolar 4.3.9 Pentru orice enunţ ϕ, nu putem avea ` ϕ şi ` ¬ϕ.

Dem. Dacă ar există un enunţ ϕ astfel ı̂ncât ` ϕ şi ` ¬ϕ, atunci pentru orice
interpretare h am avea h∼ (ϕ) = 1 şi ¬h∼ (ϕ) = h∼ (¬ϕ) = 1: contradicţie. 2

Conform Lemei 4.2.50 şi Corolarului 4.3.9, pentru niciun enunţ ϕ, nu putem
avea ` ϕ ∧ ¬ϕ. Atunci, Corolarul 4.3.9 exprimă noncontradicţia sistemului formal
L: prin demonstraţii formale nu se poate ajunge la contradicţii.
102CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Teorema 4.3.10 (Teorema de completitudine a lui L)


Pentru orice enunţ ϕ, avem:

` ϕ ⇐⇒ |= ϕ.

Dem.
=⇒: Conform Propoziţiei 4.3.8.
⇐=: Presupunem că 6` ϕ ( ϕ nu este teoremă formală). Trecând la algebra
Lindenbaum-Tarski E/∼ şi aplicând Lemma 4.2.58, rezultă ϕ b 6= 1. Aplicăm Teo-
rema de reprezentare a lui Stone pentru algebra Boole E/∼ . Atunci, există o
mulţime nevidă X şi un morfism boolean injectiv d : E/∼ −→ LX 2 . Din injectivi-
b 6= 1 in LX
tatea lui d rezultă că d(ϕ) 2 , deci există x ∈ X astfel ı̂ncât d(ϕ)(x)
b 6= 1 in
L2 .
Considerăm proiecţia πx : LX2 −→ L2 definita prin πx (f ) = f (x), pentru orice
f ∈ LX 2 . π x este morfism boolean. Să luăm interpretarea h dată de compunerea
următoarelor morfisme booleene:
p d π
V ⊆ E −→ E/∼ −→ LX x
2 −→ L2

adică h = πx ◦ d ◦ p.
Vom stabili că pentru orice α ∈ E:

(4.4) h∼ (α) = d(b


α)(x).

Demonstrăm (4.4) prin inducţie asupra enunţului α:


- α∈V:
h∼ (α) = h(α) = πx (d(p(α)) = d(b α)(x).
- α = ¬β:
b
Ipoteza inducţiei funcţionează pentru β, deci h∼ (β) = d(β)(x). Atunci,
b
h∼ (α) = ¬h∼ (β) = ¬d(β)(x) b
= (¬d(β))(x) b
= d(¬β)(x) c
= d(¬β)(x) = d(b
α)(x).

- α = β → γ:
b
Ipoteza inducţiei funcţionează pentru β şi γ, deci h∼ (β) = d(β)(x) şi h∼ (γ) =
d(b
γ )(x). Atunci,
b
h∼ (α) = h∼ (β) → h∼ (γ) = d(β)(x) → d(b
γ )(x) =

b → d(b
(d(β) γ ))(x) = d(βb → γ
b)(x) = d(β\
→ γ)(x) = d(b
α)(x).
Proprietatea (4.4) a fost demonstrată.
Aplicând (4.4) pentru α = ϕ, rezultă h∼ (ϕ) = d(ϕ)(x)
b 6= 1, deci 6|= ϕ. 2

Comentarii
(i) De fapt, completitudinea lui L este exprimată numai prin implicaţia ”|=
ϕ =⇒` ϕ”. In cele mai importante texte de logică, prin teorema de completitudine
a lui L, este desemnată echivalenţa din Teorema 4.3.10.
4.3. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL L 103

(ii) Studierea unei teorii ştiinţifice are ca scop determinarea propoziţiilor val-
abile ale teoriei. La nivelul sistemului logic, propoziţiile din teorie sunt reprezen-
tate de enunţuri. Pentru sistemul logic L, au fost definite două clase remarca-
bile de enunţuri: teoremele formale (noţiune sintactică) şi enunţurile universal
adevărate (noţiune semantică). Ambele noţiuni candidează la a reprezenta ı̂n sis-
temul logic propoziţiile valabile (adevărate) din logica propoziţională neformalizată.
Enunţurile universal adevărate sunt mai aproape de ceea ce ı̂nţelegem noi ı̂n mod
obişnuit prin propoziţie adevărată. Teorema formală este un concept mai sofisti-
cat; ea traduce ı̂n plan formal ideea de propoziţie a cărei valabilitate a fost stabilită
printr-o demonstraţie.
Compararea teoremelor formale şi a enunţurilor universal adevărate apare ca
o problemă naturală. Teorema de completitudine stabileşte echivalenţa celor două
tipuri de enunţuri. Luate separat, fiecare din cele două implicaţii ce compun Teo-
rema de completitudine are o semnificaţie profundă.
Implicaţia ”` ϕ =⇒|= ϕ” ne arată că demonstraţiile formale produc enunţuri
universal adevărate. In particular, de aici rezultă noncontradicţia lui L.
Implicaţia reciprocă ”|= ϕ =⇒` ϕ” ne arată că structura logică a lui L (definită
de cele trei axiome şi de regula de deducţie m.p.) este capabilă să asigure demonstraţii
formale pentru toate enunţurile universal adevărate.
De asemenea, Teorema de completitudine ne dă un procedeu comod de verificare
a faptului că un enunţ este o teoremă formală (procedeu ce poate fi programat).
(iii) Demonstraţia prezentată mai sus este de natură algebrică. Ideea funda-
mentală este trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski şi invocarea Teoremei lui Stone
pentru găsirea interpretării necesare ı̂n demonstraţie. Această trecere prin algebră
aruncă o lumină mai completă asupra relaţiei dintre sintaxă şi semnatică, care are
de fapt şi un substrat algebric. Pe scurt, sistemul formal L a fost analizat din
perspectiva relaţiei tripartite:

sintaxa semantica
Z ½
Z ½
Z ½
Z ½
algebra

4.3.1 Mulţimi consistente. Teorema de completitudine ex-


tinsă (tare)

Teorema de completitudine, demonstrată ı̂n secţiunea precedentă, exprimă o


relaţie profundă ı̂ntre sintaxă şi semantică. Un al doilea mod de a pune faţă ı̂n
faţă sintaxa şi semantica lui L, ı̂l reprezintă problema comparării deducţiei formale
(sintactice) cu deducţia semantică. Teorema de completitudine extinsă, prezen-
tată ı̂n această secţiune, este un răspuns definitiv la această problemă. Stabilind
104CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

echivalenţa dintre deducţia sintactică şi deducţia semantică, ea ı̂ntăreşte consider-


abil relaţia dintre cele două dimensiuni ale lui L.
Teorema de completitudine extinsă poate fi obţinută printr-o metodă algebrică
asemănătoare ce cea din cazul Teoremei 4.3.10. Ideea principală este aplicarea
Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru algebra Lindenbaum-Tarski asociată
unei mulţimi de enunţuri.
In secţiunea de faţă, vom prezenta o demonstraţie directă, bazată pe mulţimile
maximal consistente.
Studiul mulţimilor consistente are un interes ı̂n sine. Ele sunt acele mulţimi
de enunţuri din care nu se pot deduce contradicţii. Mulţimile maximal consistente
sunt contrapartea sintactică a ultrafiltrelor din algebra Boole. Ele au proprietăţi
sintactice remarcabile, ceea ce permite construcţia unor interpretări prin care se
demonstrează Teorema de completitudine extinsă.
Definiţie 4.3.11
O mulţime Σ de enunţuri este inconsistentă dacă Σ ` ϕ, pentru orice enunţ ϕ
al lui L.
O mulţime Σ de enunţuri este consistentă dacă nu este inconsistentă.
Propoziţia următoare arată că mulţimile consistente sunt acele mulţimi de
enunţuri din care nu se deduc formal contradicţii.
Propoziţia 4.3.12 Fie Σ o mulţime de enunţuri. Sunt echivalente următoarele:
(1) Σ este inconsistentă,
(2) există ϕ ∈ E, astfel ı̂ncât Σ ` (ϕ ∧ ¬ϕ),
(3) există ϕ ∈ E, astfel ı̂ncât (Σ ` ϕ şi Σ ` ¬ϕ),
(4) pentru orice ϕ ∈ E, Σ ` ¬(ϕ → ϕ),
(5) există ϕ ∈ E, astfel ı̂ncât Σ ` ¬(ϕ → ϕ).

Dem.
(1) =⇒ (2): Evident.
(2) =⇒ (3): Rezultă din Σ ` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ϕ, Σ ` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ¬ϕ şi m.p.
(Propoziţiile 4.2.32, 4.2.33).
(3) =⇒ (4): Conform Propoziţiei 4.2.27, avem ` ϕ → (¬ϕ → ¬(ψ → ψ)) pentru
orice ψ ∈ E. Presupunând Σ ` ϕ şi Σ ` ¬ϕ, rezultă Σ ` ¬(ψ → ψ), prin aplicarea
de două ori a m.p..
(4) =⇒ (5): Evident.
(5) =⇒ (1): Fie ϕ ∈ E cu Σ ` ¬(ϕ → ϕ) şi ψ ∈ E. Conform (A1),
Σ ` (ϕ → ϕ) → (¬ψ → (ϕ → ϕ)).
Dar Σ ` ϕ → ϕ, deci Σ ` ¬ψ → (ϕ → ϕ). Conform Propoziţiei 4.2.24,
Σ ` (¬ψ → (ϕ → ϕ)) → (¬(ϕ → ϕ) → ¬¬ψ).
Aplicând de două ori m.p., Σ ` ¬¬ψ. Insă Σ ` ¬¬ψ → ψ (Propoziţia 4.2.23), deci
Σψ pentru orice ψ ∈ E. Atunci Σ este inconsistentă. 2
4.3. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL L 105

Propoziţia 4.3.13 Fie Σ ⊆ E şi ϕ ∈ E.


Σ ∪ {ϕ} este inconsistentă dacă şi numai dacă Σ ` ¬ϕ.
Dem.
Dacă Σ ∪ {ϕ} este inconsistentă, atunci Σ ∪ {ϕ} ` ¬ϕ, deci prin Teorema
deducţiei, Σ ` ϕ → ¬ϕ. Aplicând Propoziţia 4.2.26 şi m.p., rezultă Σ ` ¬ϕ.
Reciproc, presupunem că Σ ` ¬ϕ, de unde Σ ∪ {ϕ} ` ¬ϕ şi Σ ∪ {ϕ} ` ϕ.
Conform Propoziţiei 4.2.23, avem Σ ∪ {ϕ} ` ϕ → (¬ϕ → ψ), de unde prin m.p.
obţinem Σ ∪ {ϕ} ` ψ pentru orice ψ ∈ E. 2
Corolar 4.3.14 Σ ∪ {¬ϕ} este inconsistentă ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Dem. Se foloseşte faptul că Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ ` ¬¬ϕ. 2

Corolarul precedent caracterizează deducţia formală din ipoteze ı̂n termeni de


mulţimi inconsistente.
Exemplu 4.3.15 ∅ este o mulţime consistentă (conform Corolarului 4.3.9), iar E
este inconsistentă.
Observaţie 4.3.16 Dacă Σ este consistentă, atunci sistemul deductiv D(Σ) gen-
erat de Σ este consistent.
Definiţie 4.3.17 O mulţime consistentă ∆ este maximal consistentă dacă pentru
orice mulţime consistentă Σ avem: ∆ ⊆ Σ implică ∆ = Σ.
Cu alte cuvinte, mulţimile maximal consistente sunt elementele maximale ale fam-
iliei mulţimilor consistente.
Propoziţia 4.3.18 Pentru orice mulţime consistentă Σ, există o mulţime maximal
consistentă ∆, astfel ı̂ncât Σ ⊆ ∆.
Dem. Fie familia de mulţimi A = {Γ ⊆ E | Γconsistentă şi Σ ⊆ Γ}. Evident că
Σ ∈ A. Vom arata că (A, ⊆) este inductiv ordonată.
Fie (Γi )i∈I o familie total ordonatăSde mulţimi din A: pentru orice i, j ∈ I, Γi ⊆ Γj
sau Γj ⊆ Γi . Vom arata că Γ0 = i∈I Γi este un majorant al familiei (Γi )i∈I . In
primul rând trebuie demonstrat că Γ0 ∈ A.
Presupunem prin absurd că Γ0 este inconsistentă, deci există ϕ ∈ E astfel ı̂ncât Γ0 `
¬(ϕ → ϕ). Conform Propoziţiei 4.2.12 (ii), există o mulţime finită {ψ1 , . . . , ψn } ⊆
Γ0 , astfel ı̂ncât
{ψ1 , . . . , ψn } ` ϕ.
Observăm că există indicii i1 , . . . , in ∈ I, astfel ı̂ncât ψ1 ∈ Γi1 , . . . , ψn ∈ Γin . Cum
(Γi )i∈I este total ordonată, va exista k ∈ {i1 , . . . , in }, astfel ı̂ncât toţi Γi1 , . . . , Γin
sunt incluşi in Γk . Atunci, {ψ1 , . . . , ψn } ⊆ Γk , deci Γk ` ¬(ϕ → ϕ): aceasta
contrazice consistenţa lui Γk , deci Γ0 este consistentă. Cum Σ ⊆ Γ0 , rezultă că
Γ0 ∈ A. Este evident că Γ0 este majorant al familiei (Γi )i∈I .
Aplicarea axiomei lui Zorn asigură existenţa unui element maximal ∆ al lui (A, ⊆),
deci a unei mulţimi maximal consistente ∆ ce include pe Σ. 2
106CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Observaţie 4.3.19 Se va observa o asemănare ı̂ntre demonstraţia propoziţiei prece-


dente şi demonstraţia următorului rezultat de la algebre Boole: “orice filtru propriu
se scufundă ı̂ntr-un ultrafiltru”. Ambele demonstraţii fac apel la axioma lui Zorn.
Propoziţia 4.3.20 Orice mulţime maximal consistentă ∆ are următoarele pro-
prietăţi:
(i) ∆ este sistem deductiv (∆ ` ψ =⇒ ψ ∈ ∆),
(ii) dacă ϕ ∨ ψ ∈ ∆, atunci ϕ ∈ ∆ sau ψ ∈ ∆,
(iii) pentru orice ψ ∈ E, ψ ∈ ∆ sau ¬ψ ∈ ∆,
(iv) pentru orice ψ, χ ∈ E, are loc echivalenţa:
ψ → χ ∈ ∆ ⇐⇒ (¬ψ ∈ ∆ sau χ ∈ ∆).
Dem.
(i): Presupunem prin absurd că există ψ ∈ E astfel ı̂ncât (∆ ` ψ şi ψ 6∈ ∆).
Atunci, ∆ ⊂ ∆ ∪ {ψ}, de unde, conform maximalităţii lui ∆, rezultă că ∆ ∪ {ψ}
este inconsistentă. Aplicând Propoziţia 4.3.13, rezultă ∆ ` ¬ϕ, ceea ce contrazice
consistenţa lui ∆.
(ii) Presupunem prin absurd că există ϕ, ψ ∈ ∆, astfel ı̂ncât ϕ ∨ ψ ∈ ∆, ϕ 6∈ ∆
şi ψ 6∈ ∆. Ca mai sus, se deduce că ∆ ∪ {ϕ}, ∆ ∪ {ψ} sunt inconsistente, deci
∆ ` ¬ϕ şi ∆ ` ¬ψ (conform Propoziţiei 4.3.13). Conform Propoziţiei 4.2.27, avem
` ¬ϕ → (¬ψ → ¬(¬ϕ → ψ)),
de unde prin m.p. obţinem că ∆ ` ¬(¬ϕ → ψ). Această ultimă proprietate spune
că ∆ ` ¬(ϕ ∨ ψ), ceea ce contrazice consistenţa lui ∆.
(iii) Rezultă din (ii) şi din ` ψ ∨ ¬ψ.
(iv) Rezultă din (iii) şi din: ` ϕ → ψ ⇐⇒` ¬ϕ ∨ ψ. 2

Propoziţia precedentă pune ı̂n evidenţă proprietăţi remarcabile ale mulţimilor


maximal consistente (analoge cu cele ale ultrafiltrelor din algebra Boole). Aceste
proprietăţi vor fi folosite ı̂n construcţia modelului din propoziţia următoare.
Propoziţia 4.3.21 Orice mulţime consistentă Σ admite un model.
Dem. Fie ∆ o mulţime maximal consistentă astfel ı̂ncât Σ ⊆ ∆. Considerăm
interpretarea h definită, pentru orice x ∈ V , prin:
½
1, dacă x ∈ ∆,
h(x) =
0, dacă x 6∈ ∆.
Pentru orice ϕ ∈ E, avem echivalenţa
(4.5) h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ ϕ ∈ ∆.
Demonstrarea lui (4.5) se face prin inducţie relativ la ϕ:
- dacă ϕ ∈ V : (4.5) este chiar definiţia lui h.
- dacă ϕ = ¬α: folosind ipoteza inducţiei şi Propoziţia 4.3.20 (iii),
h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ h∼ (α) = 0 ⇐⇒ α 6∈ ∆ ⇐⇒ ϕ ∈ ∆.
4.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE VERSUS TEOREMA LUI STONE107

- dacă ϕ = α → β: din ipoteza inducţiei şi Propoziţia 4.3.20 (iii) şi (iv), obţinem:
h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ h∼ (α) → h∼ (β) = 1
⇐⇒ h∼ (α) = 0 sau h∼ (β) = 0 (suntem in L2 )
⇐⇒ α 6∈ ∆ sau β ∈ ∆
⇐⇒ ¬α ∈ ∆ sau β ∈ ∆
⇐⇒ α → β ∈ ∆
⇐⇒ ϕ ∈ ∆.
Folosind (4.5) şi Σ ⊆ ∆, rezultă că h∼ (σ) = 1, pentru orice σ ∈ Σ. 2

Teorema 4.3.22 (Teorema de completitudine extinsă)


Fie Σ ⊆ E şi ϕ ∈ E.

Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ |= ϕ.

Dem.
=⇒: Prin inducţie asupra modului de definire a noţiunii Σ ` ϕ.
⇐=: Dacă Σ 6` ϕ, atunci Σ∪{¬ϕ} este consistentă (Corolarul 4.3.14). Aplicând
Propoziţia 4.3.20, Σ ∪ {¬ϕ} admite un model h. Atunci, h este un model al lui Σ
şi h∼ (ϕ) = 0, deci Σ 6|= ϕ. 2

Observaţii 4.3.23
(1) Teorema de completitudine extinsă stabileşte echivalenţa ı̂ntre inferenţa sin-
tactică şi cea semantică.
(2) Pentru Σ = ∅, se obţine Teorema de completitudine

` ϕ ⇐⇒ |= ϕ,

demonstrată intr-o secţiune precedentă.


(3) Teorema de completitudine este un caz particular al Teoremei de completi-
tudine extinse, iar aceasta s-a obţinut aplicând Propoziţia 4.3.21. La rândul ei,
Propoziţia 4.3.21 poate fi demonstrată plecând de la Teorema de completitudine.
Pentru a proba această afirmaţie, să considerăm o mulţime consistentă Σ. Fie
ϕ ∈ Σ. Atunci, {ϕ} este o mulţime consistentă, deci conform Propozitiei 4.3.13,
6` ¬ϕ. Aplicând Teorema de completitudine, rezultă 6|= ¬ϕ, deci există o structură
de ordinul I A astfel ı̂ncât A 6|= ¬ϕ. Prin urmare, A |= ϕ, pentru orice ϕ ∈ Σ, deci
A |= Σ.

4.4 Teorema de completitudine versus Teorema


lui Stone

Am văzut că Teorema de completitudine (extinsă) poate fi dedusă folosind Teo-


rema lui Stone.
108CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Vom da acum o demonstraţie a Teoremei de reprezentare a lui Stone folosind


Teorema de completitudine extinsă. Amintim ı̂ntâi Teorema de reprezentare a lui
Stone ı̂n următoarea formă:
Teorema 4.4.1 (Teorema de reprezentare a lui Stone)
Pentru orice algebră Boole B, există o mulţime nevidă X şi un morfism boolean
injectiv d : B −→ LX2 .

Dem.
(a) Considerăm sistemul formal al calculului propoziţional L, ı̂n care mulţimea
V a variabilelor este B:
V = B.
Cu notaţia uzuală, E este mulţimea enunţurilor, E/∼ este algebra Lindenbaum-
Tarski asociată lui L şi p : E −→ E/∼ este surjecţia canonică.
Se poate arăta, imitând demonstraţia Propoziţiei 4.3.2, că există un morfism
boolean surjectiv f : E/∼ −→ B, astfel ı̂ncât următoarea diagramă este comuta-
tivă:
p |B -
B E/∼
Z ½
Z ½
1BZZ
~ ½ =
½f
B

Atunci,
F = f −1 (1) = {ϕ
b | f (ϕ)
b = 1}
este un filtru propriu ı̂n E/∼ , deci putem considera algebra Boole cât (E∼ )/F .
Pentru orice ϕ, ψ ∈ E, are loc echivalenţa următoare:

ϕ/ b F ⇐⇒ f (ϕ)
b F = ψ/ b
b = f (ψ).

Atunci, funcţia λ : (E/∼ )/F −→ B definită de

λ(ϕ/
b F ) = f (ϕ),
b pentru orice ϕ ∈ E

este un izomorfism boolean.


(b) Fie F un filtru propriu ı̂n E/∼ (eventual cel de la (a)) şi fie ∆ = p−1 (F ). ∆
este un sistem deductiv consistent ı̂n L şi pentru orice ϕ, ψ ∈ E au loc echivalenţele:

ϕ/ b F ⇐⇒ ϕ
b F = ψ/ b ↔ ψb ∈ F ⇐⇒ ϕ\
↔ ψ ∈ F ⇐⇒

ϕ ↔ ψ ∈ ∆ ⇐⇒ ∆ ` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ ϕ/∆ = ψ/∆,
unde ϕ/∆ este clasa de echivalenţă a lui ϕ ı̂n raport cu ∼∆ .
Dacă E/∆ = E/∼∆ este algebra Lindenbaum-Tarski asociată lui ∆, atunci echivalenţele
de mai sus spun că funcţia Φ : (E/∼ )/F −→ E/∆ , definită prin Φ(ϕ/
b F ) = ϕ/∆
pentru orice ϕ ∈ E, este un izomorfism boolean.
4.5. EXEMPLE DE DEDUCŢII FORMALE 109

(c) Presupunem că ∆ este o mulţime consistentă (eventual cea de la punctul


(b)) şi X este mulţimea modelelor lui ∆:

X = {h : V −→ L2 | h |= ∆}.

Conform Teoremei de completitudine extinsă (presupusă anterior demonstrată),


X 6= ∅. Pentru orice ϕ, ψ ∈ E, avem echivalenţele:

ϕ/∆ = ψ/∆ ⇐⇒ ∆ ` ϕ ↔ ψ
⇐⇒ ∆ |= ϕ ↔ ψ
⇐⇒ h∼ (ϕ ↔ ψ) = 1, pentru orice h ∈ X,
⇐⇒ h∼ (ϕ) ↔ h∼ (ψ) = 1, pentru orice h ∈ X,
⇐⇒ h(ϕ) = h(ψ), pentru orice h ∈ X.
Definim funcţia λ : E/∆ −→ LX ∼
2 prin: λ(ϕ/∆)(h) = h (ϕ), pentru orice ϕ ∈ E şi
h ∈ X. Echivalenţele de mai sus arată că funcţia λ este bine definită şi că ea este
injectivă. Este uşor de văzut că λ este morfism boolean. In consecinţă, λ este un
morfism boolean injectiv.
Asamblând paşii (a), (b), (c), vom obţine Teorema lui Stone.
Considerăm compunerea morfismelor booleene (toate injective) de la aceşti trei
paşi:

= Φ λ
B −→ (E/∼ )/F ,→ E/∆ ,→ LX
2 .

Am obţinut un morfism boolean injectiv d : B ,→ LX


2 . 2
Observaţie 4.4.2 In demonstraţia Teoremei lui Stone şi cea a Teoremei de com-
pletitudine extinsă, s-a folosit axioma lui Zorn. Intr-o axiomatizare a teoriei mulţimilor
fără axioma lui Zorn, enunţurile celor două teoreme apar ca proprietăţi echivalente.

4.5 Exemple de deducţii formale

Exemplele prezentate ı̂n această secţiune vor avea ca punct de plecare propoziţii
formulate ı̂n limbajul natural. Acestea vor fi trecute ı̂n limbajul formal şi apoi vor
fi prelucrate conform mecanismului inferenţial al lui L.

Exemplu 4.5.1 Se consideră propoziţiile:


(a) Cuget, deci exist.
(b) Cuget, deci dacă exist, nu mă duc la cursul de logică.
(c) Cuget, deci nu mă duc la cursul de logică.
Vrem să arătăm că din primele două propoziţii se deduce a treia.

Vom nota:
p ≡ ”cuget”
q ≡ ”exist”
r ≡ ”nu mă duc la cursul de logică”.
110CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Atunci, cele trei propoziţii (a) - (c) se vor scrie simbolic astfel:
(a): p → q
(b): p → (q → r)
(c): p → r
Dacă Σ = {p → q, p → (q → r)}, atunci trebuie să aratăm că Σ ` p → r.
Prezentăm mai jos demonstraţia formală a lui Σ ` p → r:

(1) Σ ` p → (q → r)
(2) Σ ` (p → (q → r)) → ((p → q) → (p → r)) (A2)
(3) Σ ` (p → q) → (p → r) m.p., (1), (2)
(4) Σ ` p→q
(5) Σ ` p→r m.p., (3), (4).

Exemplu 4.5.2 Se consideră propoziţiile:


(a) Dacă are mintea limpede, atunci studentul Tică va ajunge un informatician
bun, prin urmare el merge des la plimbare.
(b) Dacă studentul Tică nu va ajunge un informatician bun, atunci el nu are mintea
limpede.
(c) El merge des la plimbare.
Aratăm că din (a) şi (b) se deduce (c).

Să notăm:
p ≡ ”el merge des la plimbare”
q ≡ ”are mintea limpede”
r ≡ ”studentul Tică va ajunge un informatician bun”.
Cele trei propoziţii (a) - (c) se reprezintă atunci simbolic astfel:
(a): (q → r) → p
(b): ¬r → ¬q
(c): p
Dacă Σ = {(q → r) → p, ¬r → ¬q}, atunci trebuie să aratăm că Σ ` p. Aceasta
decurge din Σ-demonstraţia următoare:

(1) Σ ` ¬r → ¬q
(2) Σ ` (¬r → ¬q) → (q → r) (A2)
(3) Σ ` q→r m.p., (1), (2)
(4) Σ ` (q → r) → p
(5) Σ ` p m.p., (3), (4).

Exemplu 4.5.3 Se consideră propoziţiile:


(a) Iar ı̂n lumea cea comună a visa e un pericul
Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul.
(M. Eminescu, Scrisoarea a II-a)
(b) Dacă nu eşti pierdut, atunci nu ai iluzii.
(c) Dacă nu eşti ridicul, atunci nu ai iluzii.
(d) In lumea cea comună a visa e un pericul.
4.5. EXEMPLE DE DEDUCŢII FORMALE 111

Vrem să aratăm că din propoziţiile (a) - (c) se deduce (d).

Notăm:
q ≡ ”ı̂n lumea cea comună a visa e un pericul”
r ≡ ”ai (cumva) iluzii”
s1 ≡ ”esti pierdut”
s2 ≡ ”esti ridicul”.
Atunci, (a) - (d) au scrierea simbolică:
(a): (r → (s1 ∧ s2 )) → q
(b): ¬s1 → ¬r
(c): ¬s2 → ¬r
(d): q
Dacă Σ = {(r → (s1 ∧ s2 )) → q, ¬s1 → ¬r, ¬s2 → ¬r}, atunci Σ-demonstraţia
următoare va stabili că Σ ` q:

(1) Σ ` (r → (s1 ∧ s2 )) → q
(2) Σ ` (r → s1 ) → ((r → s2 ) → (r → (s1 ∧ s2 ))) lista
(3) Σ ` ¬s1 → ¬r
(4) Σ ` (¬s1 → ¬r) → (r → s1 ) (A3)
(5) Σ ` r → s1 m.p., (3), (4)
(6) Σ ` ¬s2 → ¬r
(7) Σ ` (¬s2 → ¬r) → (r → s2 ) (A3)
(8) Σ ` r → s2 m.p., (6), (7)
(9) Σ ` (r → s2 ) → (r → (s1 ∧ s2 )) m.p., (2), (5)
(10) Σ ` r → (s1 ∧ s2 ) m.p., (8), (9)
(11) Σ ` q m.p., (1), (10).
Exemplu 4.5.4 Se consideră propoziţiile:
(a) Dacă nu dau pe la curs, deoarece explicaţiile nu mă conving, atunci nu ştiu ce
s-a predat ora trecută.
(b) Sunt sigur pe ce ştiu, căci dau pe la curs şi explicaţiile profesorului nu mă
conving.
(c) Dacă ştiu ce s-a predat ora trecută, atunci sunt sigur pe ce ştiu.
Vrem să aratăm că ultima propoziţie se deduce din primele două.

Notăm:
p ≡ ”ştiu ce s-a predat ora trecută”
q ≡ ”dau pe la curs”
r ≡ ”explicaţiile profesorului mă conving”
s ≡ ”sunt sigur pe ce ştiu”.

Atunci, propoziţiile (a) - (c) se scriu astfel:


(a): (¬r → ¬q) → ¬p
(b): (q ∧ ¬r) → s
(c): p → s.
112CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Vom nota Σ = {(¬r → ¬q) → ¬r, (q ∧ ¬r) → s} şi vom demonstra că Σ ` p → s.

( 1) Σ ` (¬r → ¬q) → ¬p
( 2) Σ ` ((¬r → ¬q) → ¬p) → (¬¬p → ¬(¬r → ¬q)) lista
( 3) Σ ` ¬¬p → ¬(¬r → ¬q) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` p → ¬¬p lista
( 5) Σ ` p → ¬(¬r → ¬q) (3), (4)
( 6) Σ ` p → (¬r ∧ q) idem (5)
( 7) Σ ` (¬r ∧ q) → (q ∧ ¬r) lista
( 8) Σ ` p → (q ∧ ¬r) (6), (7)
( 9) Σ ` (q ∧ ¬r) → s
(10) Σ ` p→s (8), (9)
Exemplu 4.5.5 Se consideră propoziţiile:
(a) Dacă nu plouă, atunci ı̂n cazul când ies la plimbare, nu trec pe la cafenea.
(b) Dacă nu plouă, atunci ies la plimbare.
(c) Trec pe la cafenea.
(d) Plouă.
Vom demonstra că din primele trei propoziţii se deduce (d).

Notăm:
ϕ ≡ ”plouă”
ψ ≡ ”ies la plimbare”
χ ≡ ”trec pe la cafenea”.
Atunci propoziţiile (a) - (d) se scriu astfel:
(a): ¬ϕ → (ψ → ¬χ)
(b): ¬ϕ → ψ
(c): χ
(d): ϕ
şi mulţimea de ipoteze este Σ = {¬ϕ → (ψ → ¬χ), ¬ϕ → ψ, χ}. Prezentăm o
Σ-demonstraţie că Σ ` ϕ.

(1) Σ ` ¬ϕ → (ψ → ¬χ)
(2) Σ ` ¬ϕ → ψ
(3) Σ ` χ
(4) Σ ` (¬ϕ → (ψ → ¬χ)) → ((¬ϕ → ψ) → (¬ϕ → ¬χ)) (A2)
(5) Σ ` (¬ϕ → ψ) → (¬ϕ → ¬χ) m.p., (1), (4)
(6) Σ ` ¬ϕ → ¬χ m.p., (2), (5)
(7) Σ ` (¬ϕ → ¬χ) → (χ → ϕ) (A4)
(8) Σ ` χ→ϕ m.p., (6), (7)
(9) Σ ` ϕ m.p., (3), (8)
Exemplu 4.5.6 Fie X atacantul echipei de fotbal U ce joacă ı̂n Cupa U.E.F.A. şi
Y finanţatorul lui U.
Se consideră propoziţiile următoare:
(a) X ı̂şi va cumpăra un castel ı̂n Scoţia, pentru că Y ı̂i va da un milion de dolari,
4.5. EXEMPLE DE DEDUCŢII FORMALE 113

deoarece U va câştiga Cupa U.E.F.A..


(b) Dacă U va câştiga Cupa U.E.F.A., atunci X va locui ı̂n Scoţia, deoarece ı̂şi va
cumpăra un castel ı̂n Scoţia.
(c) Dacă Y nu ı̂i va da un milion de dolari, atunci U nu va câştiga Cupa U.E.F.A..
(d) X nu va locui ı̂n Scoţia.
Vrem să demonstrăm că propoziţiile (a) - (d) constituie o mulţime de premize din
care poate fi dedusă propoziţia ”U nu va câştiga Cupa U.E.F.A.”.

Notăm:
p ≡ ”U va câştiga Cupa U.E.F.A.”
q ≡ ”Y ı̂i va da un milion de dolari”
r ≡ ”X ı̂şi va cumpăra un castel ı̂n Scoţia”
s ≡ ”X va locui ı̂n Scoţia”.
Atunci, cele patru propoziţii (a) - (d) se reprezintă simbolic astfel:
(a): p → (q → r)
(b): p → (r → s)
(c): ¬q → ¬p
(d): ¬s.
Notând Σ = {p → (q → r), p → (r → s), ¬q → ¬p, ¬s}, rezolvarea problemei
revine la a stabili că Σ ` ¬p. Pentru aceasta, avem nevoie de următoarea lemă:

Lema 4.5.7 Dacă α, β, γ, δ sunt enunţuri oarecare ale lui L, atunci

` (α → (β → γ)) → [(α → (γ → δ)) → (α → (β → δ))].

Dem. Aplicând de mai multe ori Teorema deducţiei, aceasta este echivalent cu a
arată că
∆ = {α → (β → γ), α → (γ → δ), α, β} ` δ.

Prezentăm mai jos o demonstraţie a lui ∆ ` δ:

∆ ` α
∆ ` α → (β → γ)
∆ ` β→γ m.p.
∆ ` β
∆ ` γ m.p.
∆ ` α → (γ → δ)
∆ ` γ→δ m.p.
∆ ` δ m.p..
2

Demonstraţia lemei fiind terminată, trecem la a stabili că Σ ` ¬p. Prezentăm


mai jos o Σ-demonstraţie:
114CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

( 1) Σ ` p → (q → r)
( 2) Σ ` p → (r → s)
( 3) Σ ` (p → (q → r)) →
[(p → (r → s)) → (p → (q → s))] Lema
( 4) Σ ` (p → (r → s)) → (p → (q → s)) m.p., (1), (3)
( 5) Σ ` p → (q → s) m.p., (2), (4)
( 6) Σ ` (p → (q → s)) → ((p → q) → (p → s)) (A2)
( 7) Σ ` (p → q) → (p → s) m.p., (5), (6)
( 8) Σ ` ¬q → ¬p
( 9) Σ ` (¬q → ¬p) → (p → q) (A3)
(10) Σ ` p→q m.p., (8), (9)
(11) Σ ` p→s m.p., (7), (10)
(12) Σ ` (p → s) → (¬s → ¬p) lista
(13) Σ ` ¬s → ¬p m.p., (11), (12)
(14) Σ ` ¬s
(15) Σ ` ¬p m.p., (13), (14).

Exemplu 4.5.8 Se consideră propoziţiile următoare:


(a) In cazul că iau examenul de logică, mă voi duce la munte, fiindcă merit.
(b) Dacă iau examenul de logică şi merit, atunci voi fi fericit.
(c) Dacă nu merit, atunci nu iau examenul sau nu mă duc la munte.
(d) Mă voi duce la munte.
Fie Σ mulţimea de premize formată din propoziţiile (a) - (d). Vom demonstra că
Σ ` ”Dacă iau examenul, atunci voi fi fericit.”
Pentru aceasta, vom nota:
p ≡ ”iau examenul”
q ≡ ”merit”
r ≡ ”mă voi duce la munte”
s ≡ ”voi fi fericit”
şi obţinem următoarea reprezentare simbolică:
(a): p → (q → r)
(b): (p ∧ q) → s
(c): ¬q → (¬p ∨ ¬r)
(d): r

Va trebui să aratăm că Σ ` p → s. Pentru aceasta, avem nevoie de următorul


rezultat.

Lema 4.5.9 Pentru orice enunţuri α, β, avem

` (¬α ∨ ¬β) → ¬(α ∧ β)

Prezentăm o Σ-demonstraţie pentru Σ ` p → s.


4.5. EXEMPLE DE DEDUCŢII FORMALE 115

( 1) Σ ` p → (q → r)
( 2) Σ ` (p → (q → r)) → ((p → q) → (p → r)) (A2)
( 3) Σ ` (p → q) → (p → r) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` ¬q → (¬p ∨ ¬r)
( 5) Σ ` (¬p ∨ ¬r) → ¬(p ∧ r) Lema
( 6) Σ ` ¬q → ¬(p ∧ r) (R1), (4), (5)
( 7) Σ ` (¬q → ¬(p ∧ r)) → ((p ∧ r) → q) (A3)
( 8) Σ ` (p ∧ r) → q m.p., (6), (7)
( 9) Σ ` ((p ∧ r) → q) → (r → (p → q)) lista
(10) Σ ` r → (p → q) m.p., (8), (9)
(11) Σ ` r
(12) Σ ` p→q m.p., (10), (11)
(13) Σ ` (p ∧ q) → s
(14) Σ ` ((p ∧ q) → s) → (p → (q → s)) lista
(15) Σ ` p → (q → s) m.p., (13), (14)
(16) Σ ` (p → (q → s)) → ((p → q) → (p → s)) (A2)
(17) Σ ` (p → q) → (p → s) m.p., (15), (16)
(18) Σ ` p→s m.p., (12), (17)

Exemplu 4.5.10 Considerăm propoziţiile următoare:


(a) Dacă nu am chef şi ı̂mi displace materia predată, atunci nu mă duc la curs.
(b) Nu ı̂mi displace materia predată, pentru că am chef.
(c) Mă duc la curs, dacă ni se dau subiectele de examen.
(d) Dacă nu mă duc la curs, atunci ni se dau subiectele de examen.
(e) Imi displace materia predată.
Vrem să aratăm că textul format din aceste cinci propoziţii este inconsistent.

Vom nota:
p ≡ ”ı̂mi displace materia predată”
q ≡ ”am chef”
r ≡ ”mă duc la curs”
s ≡ ”ni se dau subiectele de examen”.
Atunci, propoziţiile (a) - (e) se reprezintă simbolic astfel:
(a): (¬q ∧ p) → ¬r
(b): q → ¬p
(c): s → r
(d): ¬r → s
(e): p.
Vrem să aratăm că următoarea mulţime de enunţuri este inconsistentă:

{(¬q ∧ p) → ¬r, q → ¬p, s → r, ¬r → s, p}.

Acest lucru este echivalent cu a arată că Σ ` ¬p, unde:

Σ = {(¬q ∧ p) → ¬r, q → ¬p, s → r, ¬r → s}.


116CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)

Prezentăm mai jos o Σ-demonstraţie pentru Σ ` ¬p:

( 1) Σ ` (¬q ∧ p) → ¬r
( 2) Σ ` ((¬q ∧ p) → ¬r) → (p → (¬q → r)) lista
( 3) Σ ` p → (¬q → r) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` q → ¬p
( 5) Σ ` (q → ¬p) → (p → ¬q) lista
( 6) Σ ` p → ¬q m.p., (4), (5)
( 7) Σ ` (p → (¬q → r)) → [(p → ¬q) → (p → ¬r)] (A2)
( 8) Σ ` (p → ¬q) → (p → ¬r) m.p., (3), (7)
( 9) Σ ` p → ¬r m.p., (6), (8)
(10) Σ ` (p → ¬r) → (r → ¬p) lista
(11) Σ ` r → ¬p m.p., (9), (10)
(12) Σ ` s→r
(13) Σ ` s → ¬p (R1), (11), (12)
(14) Σ ` (r → ¬p) → [(s → ¬p) → ((r ∨ s) → ¬p)] lista
(15) Σ ` (s → ¬p) → ((r ∨ s) → ¬p) m.p., (13), (14)
(16) Σ ` (r ∨ s) → ¬p m.p., (13), (15)
(17) Σ ` ¬r → s
(18) Σ ` r∨s este chiar (17)
(19) Σ ` ¬p m.p., (16), (18)
Exemplu 4.5.11 U si V sunt două echipe de fotbal din campionatul intern, iar X
este antrenorul lui U.
Să se arate că textul format din următoarele propoziţii este inconsistent.
(a) Dacă U bate V, atunci merge ı̂n cupele europene pentru că va avea mai multe
puncte.
(b) Dacă U bate V, atunci X va fi bucuros, pentru că U va merge ı̂n cupele eu-
ropene.
(c) Dacă portarul lui U se va ı̂nsănatoşi, atunci U va bate V.
(d) Dacă portarul se va ı̂nsănatoşi, atunci U va avea mai multe puncte.
(e) Portarul lui U se va ı̂nsănatoşi.
(f) X nu va fi bucuros.

Notăm:
α ≡ ”U bate V”
β ≡ ”U va merge ı̂n cupele europene”
γ ≡ ”U va avea mai multe puncte”
δ ≡ ”X va fi bucuros”
ε ≡ ”Portarul lui U se va ı̂nsănatoşi”
Atunci, propoziţiile date au următoarea reprezentare simbolică:
(a): α → (γ → β)
(b): α → (β → δ)
(c): ε → α
(d): ε → γ
4.5. EXEMPLE DE DEDUCŢII FORMALE 117

(e): ε
(f): ¬δ.
Fie
Σ = {α → (γ → β), α → (β → δ), ε → α, ε → γ, ε}.
Dacă demonstrăm că Σ ` δ, atunci propoziţiile (a) - (f) sunt contradictorii. Prezentăm
mai jos o demonstraţie pentru Σ ` δ:

( 1) Σ ` ε
( 2) Σ ` ε→α
( 3) Σ ` ε→γ
( 4) Σ ` α m.p., (1), (2)
( 5) Σ ` γ m.p., (1), (3)
( 6) Σ ` α → (γ → β)
( 7) Σ ` γ→β m.p., (4), (6)
( 8) Σ ` α → (β → δ)
( 9) Σ ` β→δ m.p., (4), (8)
(10) Σ ` γ→δ (R1), (7), (9)
(11) Σ ` δ m.p., (5), (10).
118CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)
Chapter 5

Sistemul formal al calculului


cu predicate

Teoriile matematice studiază proprietăţi ale structurilor matematice.


O structură este definită ca o mulţime nevidă (universul structurii), ı̂nzestrată
cu operaţii, relaţii şi constante verificând anumite axiome. Elementele universului
structurii vor fi numite indivizi. Dacă operaţiile şi relaţiile acţionează asupra indi-
vizilor, iar constantele desemnează anumiţi indivizi privilegiaţi, atunci este vorba
de o structură de ordinul I.
Atunci când există şi operaţii şi relaţii ce acţionează asupra mulţimilor de in-
divizi, iar unele constante sunt mulţimi de indivizi, avem de-a face cu structuri de
ordinul II. Analog, putem avea structuri de ordinul III, IV, etc. Există cazuri când
trebuie să considerăm structuri formate din mai multe universuri, cu operaţii şi
relaţii ce operează cu indivizi din universuri diferite. Asemenea structuri, numite
mulţisortate, sunt folosite ı̂ndeosebi ı̂n informatică teoretică.
In acest capitol, sunt considerate numai structuri de ordinul I. Două struc-
turi sunt de acelaşi tip τ (= similare) (de aceeaşi signatură τ ), dacă există o
corespondenţă bijectivă ı̂ntre operaţiile, relaţiile şi constantele lor, iar acestea o-
perează ı̂n acelaşi mod asupra indivizilor celor două structuri. Proprietăţile struc-
turilor (de ordinul I), ce se pot exprima ı̂n termeni de indivizi, de operaţii, de
relaţii şi de constante, folosind conectorii propoziţionali şi cuantificatorii ”există”
şi ”oricare”, se numesc proprietăţi de ordinul I.
Unei clase formate din structuri de acelaşi tip τ ı̂i vom asocia un limbaj formal
(Lτ = limbajul calculului cu predicate), ı̂n care proprietăţile de ordinul I sunt
traduse prin formule şi enunţuri. O listă de axiome şi de reguli de deducţie defineşte
structura logică a lui Lτ .
Teoremele formale şi deducţia formală sunt definite recursiv, plecând de la axi-
ome şi aplicând, cu fiecare pas, câte o regulă de deducţie.
Inşiruirea acestor paşi defineşte o construcţie simbolică numită demonstraţie

119
120 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

formală. Tot la nivel formal, se defineşte şi un concept de deducţie din ipoteze.
Considerând la start axiomele şi o mulţime de enunţuri (ipoteze formale) şi aplicând
apoi succesiv câte o regula de deducţie, obţinem niste enunţuri numite concluzii
formale. Procedeul recursiv de trecere de la ipoteze formale la concluzii formale
este tocmai deducţia formală din ipoteze. Limbajul şi structura logică constituie
sintaxa lui Lτ .
Intuitiv, o teorie este o mulţime de aserţiuni ce pot fi valabile sau nu ı̂n struc-
turile considerate. La nivel formal, o teorie (de ordinul I) este o mulţime de enunţuri
ale lui Lτ .
Semantica lui Lτ ı̂ncepe cu noţiunea de interpretare, pe baza căreia este definită
validitatea enunţurilor lui Lτ ı̂ntr-o structură de ordinul I. Se ajunge la noţiunile
tarskiene de model al unui enunţ şi de model al unei teorii. De aici se obţine
conceptul de deducţie semantică, introdus tot de Tarski. O teoremă centrală asupra
calculului cu predicate arată că orice teorie consistentă ı̂ntr-un limbaj numărabil
admite un model cel mult numărabil. Rezultatul, demonstrat de Henkin ı̂n [6],
are drept consecinţă Teorema de completitudine extinsă: deducţia sintactică este
echivalentă cu deducţia semantică. Ca un caz particular, se obţine Teorema de
completitudine a lui Gödel [4]: teoremele formale ale lui Lτ coincid cu enunţurile
universal adevărate.
Echivalenţele exprimate prin cele două teoreme de completitudine:

teoreme formale ⇐⇒ enunţuri universal adevărate

deducţia formală ⇐⇒ deducţia semantică

stabilesc o legătură puternică ı̂ntre sintaxa şi semantica lui Lτ . Aceasta permite
un transfer de proprietăţi ı̂ntre sintaxă şi semantică, având drept rezultat un plus
de cunoaştere pentru ambele planuri. Această idee ne dă o sugestie sumară asupra
subiectelor de studiu ı̂n teoria modelelor, una din principalele ramuri ale logicii
matematice [1], [2].

Scopul acestui capitol este de a prezenta sintaxa şi semantica lui Lτ şi de a
demonstra cele două teoreme de completitudine menţionate mai sus.
In Secţiunea 1, este definită noţiunea de structură de ordinul I şi este construit
limbajul formal Lτ , asociat clasei structurilor de ordinul I ce au aceeaşi signatură.
Secţiunea 2 se ocupă cu semantica lui Lτ . Sunt definite interpretările lui Lτ
ı̂n structuri de ordinul I, valorile formulelor şi enunţurilor lui Lτ relative la inter-
pretare, enunţurile universal adevărate, etc. şi sunt demonstrate unele proprietăţi
ale deducţiei semantice.
Secţiunea 3 conţine unele exemple de enunţuri universal adevărate.
In Secţiunea 4, este continuată construcţia sintaxei lui Lτ , prin precizarea axi-
omelor şi regulilor de deducţie şi prin definirea teoremelor formale şi a deducţiei
formale. Sunt prezentate unele exemple de teoreme formale şi unele proprietăţi
sintactice ale lui Lτ .
5.1. STRUCTURI ŞI LIMBAJ 121

O analiză sumară a algebrei Lindenbaum-Tarski asociată lui Lτ se găseşte ı̂n


Secţiunea 5.
Secţiunea 6 este consacrată celor două rezultate principale ale capitolului: Teo-
rema de completitudine (Gödel) şi Teorema de completitudine extinsă (Henkin).
Este expusă ı̂n detaliu metoda constantelor, prin care Henkin a demonstrat ı̂n [6]
aceste două teoreme.
Capitolul se ı̂ncheie cu o secţiune 7 asupra unor exemple.

5.1 Structuri şi limbaj

In această secţiune vom introduce structurile de ordinul I şi vom construi un


limbaj formal Lτ asociat clasei structurilor de ordinul I ce au signatură fixată.
Pornind de la un alfabet format din variabile, simboluri de operaţii, de relaţii şi
de constante, simboluri logice (conectori şi cuantificatori), simbolul de egalitate şi
din paranteze, sunt definite prin inducţie termenii, formulele şi enunţurile lui Lτ .
Alegerea simbolurilor de operaţii, de relaţii şi de constante reflectă signatura struc-
turilor fixate.

Incepem cu câteva exemple de structuri.

Exemplu 5.1.1 Noţiunea de latice se poate defini ı̂n două moduri:


(i) ca o structură parţial ordonată (L, ≤), ı̂n care există sup(x, y) şi inf(x, y) pentru
orice x, y ∈ L;
(ii) ca o structură algebrică (L, ∨, ∧), ı̂n care ∨, ∧ sunt două operaţii binare (pe L),
asociative, comutative, idempotente şi care verifică proprietatea de absorbţie.

Exemplu 5.1.2 Laticea cu prim şi ultim element este structura algebrică de forma
(L, ∨, ∧, 0, 1), unde (L, ∨, ∧) este o latice, iar 0 şi 1 sunt două constante din L
desemnând primul, respectiv ultimul element.

Exemplu 5.1.3 Graful este o structură de forma G = (X, R), unde X este mulţimea
nodurilor, iar R este o relaţie binară pe X ce defineşte arcele: x → y dacă xRy.

Exemplu 5.1.4 Inelul unitar este o structură de forma (A, +, ·, 0, 1), ı̂n care +, ·
sunt operaţii binare, iar 0, 1 sunt constante, ce verifică anumite axiome.

Se observă că la aceste structuri apare o mulţime de bază (= universul struc-


turii), ı̂mpreună cu operaţii, relaţii sau constante. Pornind de la această observaţie,
se degajă noţiunea generală de structură de ordinul I.

Definiţie 5.1.5 O structură de ordinul I este de forma:

A = (A, (fi )i∈I , (Rj )j∈J , (ck )k∈K ),


122 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

unde:
- A este o mulţime nevidă, numită universul structurii,
- fi : Ani −→ A este o operaţie ni -ară, pentru orice i ∈ I (ni ≥ 1 este ordinul sau
aritatea lui fi ),
- Rj ⊆ Amj este o relaţie mj -ara pe A, pentru orice j ∈ J (mj ≥ 1 este ordinul sau
aritatea lui Rj ),
- ck ∈ A este o constantă, pentru orice k ∈ K.
O structură de acelasi tip cu A are forma:

B = (B, (fi0 )i∈I , (Rj0 )j∈J , (c0k )k∈K ),

unde: - B este o mulţime nevidă, numita universul structurii,


- fi0 : B ni −→ B este o operaţie ni -ară,
- Rj0 ⊆ B mj este o relaţie mj -ara pe B,
- c0k ∈ B este o constantă,
pentru orice i ∈ I, j ∈ J, k ∈ K.
Tipul sau signatura structurilor A, B este:

τ = ((ni )i∈I ; (mj )j∈J ; (0)k∈K ).

Structura A va fi notată de acum ı̂nainte

A = (A, (fiA )i∈I , (RjA )j∈J , (cA


k )k∈K ).

Observaţii 5.1.6
(1) In forma (i), laticile sunt structuri de tipul (∅; 2; ∅), iar ı̂n forma (ii), de tipul
(2, 2; ∅; ∅).
(2) Laticile cu prim şi ultim element au tipul (2, 2; ∅; 0, 0).
(3) Grafurile sunt de tipul (∅; 2; ∅).
(4) Inelele unitare au tipul (2, 2; ∅; 0, 0).
(5) In mod obişnuit, ∅ nu se mai scrie şi se foloseşte doar separatorul virgulă.
1
Vom considera acum şi alte exemple de structuri.

Exemplu 5.1.7 Spaţiul vectorial peste un corp K este o structură de forma (E, +, 0, ·),
unde + este o operaţie (internă) pe E, 0 este o constantă, iar · este o operaţie ex-
ternă: · : K × E −→ E ((α, x) ∈ K × E 7→ α · x ∈ E), verificând axiomele cunoscute
(nu amintim axiomele spaţiului vectorial).

Exemplu 5.1.8 Spaţiul metric este o pereche (X, d), unde X 6= ∅ şi d : X 2 −→
R+ , astfel ı̂ncât pentru orice x, y, z ∈ X, următoarele condiţii sunt ı̂ndeplinite:
(i) d(x, y) = 0 ⇐⇒ x = y,
(ii) d(x, y) = d(y, x),
(iii) d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z).
1 Vom folosi =⇒ şi ⇐⇒ ca prescurtare pentru ”dacă ... atunci”, respectiv pentru ”dacă şi
numai dacă”.
5.1. STRUCTURI ŞI LIMBAJ 123

Exemplu 5.1.9 Spaţiul topologic este o pereche (X, D), unde X 6= ∅ şi D ⊆ P(X),
astfel ı̂ncât:
(i) ∅, X ∈ D, S
(ii) (Ai )i∈I ⊆ D =⇒ i∈I Ai ∈ D,
(iii) A, B ∈ D =⇒ A ∩ B ∈ D.

Observaţii 5.1.10 Structurile din Exemplele 5.1.1 - 5.1.4 se ı̂ncadrează ı̂n definiţia
structurilor de ordinul I, ı̂n timp ce structurile din Exemplele 5.1.7, 5.1.8, 5.1.9 nu
se ı̂ncadrează ı̂n această definiţie.
In structurile din Exemplele 5.1.7, 5.1.8, avem operaţii externe, iar ı̂n structura
din Exemplul 5.1.9, D este o relaţie unară pe P(X).
Structurile din Exemplele 5.1.7, 5.1.8 conduc la ideea de structură multisortată,
iar cea din Exemplul 5.1.9 la ideea de structură de ordinul II.

Toate structurile considerate de noi ı̂n continuare vor fi de ordinul I.

Fiecărei clase de structuri de un tip fixat τ ı̂i vom asocia un limbaj de ordinul I, ı̂n
care să poată fi exprimate (la nivel simbolic) proprietăti ale structurilor considerate.

Să considerăm clasa structurilor de ordinul I, de o signatură fixată

τ = ((ni )i∈I ; (mj )j∈J ; (0)k∈K ).

Alfabetul limbajului de ordin I Lτ , asociat acestor structuri, este format din


următoarele simboluri primitive:
(1) o mulţime infinită de variabile: x, y, z, v, w, . . . ; notăm cu V mulţimea vari-
abilelor,
(2) simboluri de operaţii: fi , pentru orice i ∈ I (fiecărui fi ı̂i este atăşat numărul
natural ni , numit ordinul lui fi ),
(3) simboluri de relaţii (predicate): Rj , pentru orice j ∈ J (fiecarui Rj ı̂i este ataşat
numărul natural mj , numit ordinul lui Rj ),
(4) simboluri de constante: ck , pentru orice k ∈ K,
(5) simbolul de egalitate: =,
(6) conectorii: →, ¬,
(7) cuantificatorul universal: ∀,
(8) paranteze: (,),[,].

Pentru comoditate, vom spune uneori:


- ”operaţii” ı̂n loc de ”simboluri de operaţii”,
- ”relaţii”, ı̂n loc de ”simboluri de relaţii”,
- ”constante”, ı̂n loc de ”simboluri de constante”.

Definiţie 5.1.11 Termenii lui Lτ se definesc prin inducţie astfel:


(t1) variabilele şi simbolurile de constante sunt termeni,
124 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

(t2) dacă f este un simbol de operaţie n-ară şi t1 , . . . , tn sunt termeni, atunci
f (t1 , . . . , tn ) este termen.
Definiţie 5.1.12 Formulele atomice ale lui Lτ se definesc prin următoarele două
condiţii:
(fa1) dacă t1 , t2 sunt termeni, atunci t1 = t2 este o formulă atomică,
(fa2) dacă R este un predicat m-ar şi t1 , . . . , tm sunt termeni, atunci R(t1 , . . . , tm )
este o formulă atomică.
Definiţie 5.1.13 Formulele lui Lτ se definesc prin inducţie astfel:
(f1) formulele atomice sunt formule,
(f2) dacă ϕ este formulă, atunci ¬ϕ este formulă,
(f3) dacă ϕ, ψ sunt formule, atunci ϕ → ψ este formulă,
(f4) dacă ϕ este formulă şi x este variabilă, atunci ∀xϕ este formulă.

Fie F orm(Lτ ) mulţimea formulelor lui Lτ .

Pentru orice formule ϕ şi ψ, introducem abrevierile (formulele derivate) următoare:


ϕ ∨ ψ: pentru ¬ϕ → ψ,
ϕ ∧ ψ: pentru ¬(ϕ → ¬ψ),
ϕ ↔ ψ: pentru (ϕ → ψ) ∧ (ψ → ϕ),
∃xϕ: pentru ¬∀x¬ϕ.
Notaţie 5.1.14
t ∈ Lτ : t este un termen al lui Lτ ,
ϕ ∈ Lτ : ϕ este o formulă a lui Lτ .
Exemple 5.1.15
(i) In cazul structurii din Exemplul 5.1.1 (i):
- limbajul asociat are un singur predicat binar, ≤, iar o structură are forma A =
(A, ≤A ),
- termenii sunt daţi numai de variabile, iar formulele atomice sunt de forma:
x = y, x ≤ y, . . .
(ii) In cazul structurii din Exemplul 5.1.1 (ii): W V
- limbajul asociat are două simboluri de operaţii binare, , , iar o structură este
WA VA
de forma A = (A, , ),
- termenii sunt de forma:
· x,W y, z, . . V
. (variabilele),
W W V V
· x Wy, xV y, . . . , (xV y)W z, . . . , (x y) z, . . .,
· (x y) z, . . . , (x y) z, . . .,
· ..................
- formulele atomice sunt de forma:
· xW = y, V
· x Wy =Wz, x y = V z, W V
· (x y) z = ((x z) z) y, etc.
5.1. STRUCTURI ŞI LIMBAJ 125

Vom defini acum prin inducţie:


F V (t) = mulţimea variabilelor termenului t,
F V (ϕ) = mulţimea variabilelor libere ale formulei ϕ.

F V (t) se defineşte prin inducţie astfel:


- dacă t este variabila x, 2 atunci F V (t) = {x},
- dacă t este constanta c, atunci F V (t) = ∅,S
n
- dacă t este f (t1 , . . . , tn ), atunci F V (t) = i=1 F V (ti ).

F V (ϕ) se defineşte prin inducţie astfel:


- dacă ϕ este t1 = t2 , atunci F V (ϕ) = F V (t1S ) ∪ F V (t2 ),
m
- dacă ϕ este R(t1 , . . . , tm ), atunci F V (ϕ) = j=1 F V (tj ),
- dacă ϕ este ¬ψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ),
- dacă ϕ este α → β, atunci F V (ϕ) = F V (α) ∪ F V (β),
- dacă ϕ este ∀xψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ) \ {x}.

Consecinte imediate.
- dacă ϕ este α ∧ β, α ∨ β, α ↔ β, atunci F V (ϕ) = F V (α) ∪ F V (β),
- dacă ϕ este ∃xψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ) \ {x}.

Observaţii 5.1.16
(1) Când scriem F V (t) = {x}, etc. a nu se confunda = cu simbolul de egalitate
(notat bolduit, =).
(2) F V (t) ⊆ V , F V (ϕ) ⊆ V .

Definiţii 5.1.17
Dacă x ∈ F V (ϕ), atunci x se va numi variabilă liberă a lui ϕ; ı̂n caz contrar, x
se va numi variabilă legată.
O formulă fără variabile libere se va numi enunţ.
Observaţie 5.1.18 Există cazuri când o variabilă are unele apariţii libere, iar al-
tele legate. Fie ϕ(x, y, u) formula (∀x(x · y = y + u)) → (∃y(x · y ≤ y + u)). Vom
ı̂nlătura excesul de paranteze, scriind această formulă astfel:

∀x(x · y = y + u) → ∃y(x · y ≤ y + u)

Prima subformulă, ∀x(x · y = y + u), conţine pe x ca variabilă legată, ı̂n timp


ce a doua subformulă, ∃y(x · y ≤ y + u), conţine pe x ca variabilă liberă. Deci, ı̂n
formula ϕ(x, y, u), x este variabilă liberă.
2 Vom folosi ”este”, sau ”:”, sau ”=” pentru notaţii, ca de exemplu

t este x, sau
t: x, sau
t = x.
126 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Notaţie 5.1.19 Dacă F V (ϕ) ⊆ {x1 , . . . , xn }, atunci vom nota ϕ(x1 , . . . , xn ).

Definiţie 5.1.20 Fie ϕ o formulă, x o variabilă, astfel ı̂ncat ϕ(x), şi t un termen.
Formula ϕ(t), obţinută din ϕ prin substituţia lui x cu t, se defineşte astfel:
- dacă y este o variabilă a lui t, se ı̂nlocuieşte y cu o variabilă v ce nu apare ı̂n ϕ(x)
sau ı̂n t ı̂n toate apariţiile legate ale lui y ı̂n ϕ,
- se ı̂nlocuieşte apoi x cu t.

Exemplu 5.1.21 Fie formula ϕ(x): ∃y(x = y) şi termenul t: y + z, unde ”:”
ı̂nseamnă ”notaţie pentru”. Atunci:
- ∃y(x = y) ↔ ∃v(x = v),
- ϕ(t): ∃v(y + z = v).

Proprietăţile structurilor ce se pot exprima ı̂n limbajul Lτ se numesc proprietăţi


de ordinul I.

Exemple 5.1.22 Fie Lτ un limbaj cu un singur predicat binar R. Structurile sunt


de forma A = (A, RA ), cu RA relaţie binară pe A. Următoarele proprietăţi sunt
de ordinul I:

(a) R este reflexivă: ∀xR(x, x)


(b) R este simetrică: ∀x∀y(R(x, y) ↔ R(y, x))
(c) R este antisimetrică: ∀x∀y(R(x, y) ∧ R(y, x) → x = y)
(d) R este tranzitivă: ∀x∀y∀z(R(x, y) ∧ R(y, z) → R(x, z))
(e) R este relaţie de echivalenţă:
∀xR(x, x) ∧ ∀x∀y(R(x, y) ↔ R(y, x)) ∧ ∀x∀y∀z(R(x, y) ∧ R(y, z) → R(x, z))
(f) R este relaţie de ordine parţială:
α: ∀xR(x, x) ∧ ∀x∀y(R(x, y) ∧ R(y, x) → x = y) ∧ ∀x∀y∀z(R(x, y) ∧ R(y, z) →
R(x, z))
(g) R este relaţie de ordine totală (= A este lanţ) (notând cu α enunţul de la (f)):
α ∧ ∀x∀y(R(x, y) ∨ R(y, x))
(h) A este o latice:
Considerăm enunţurile:
β1 : ∀x∀y∃z[(R(x, z) ∧ R(y, z)) ∧ ∀u[(R(x, u) ∧ R(y, u)) → R(z, u)]],
β2 : ∀x∀y∃z[(R(z, x) ∧ R(z, y)) ∧ ∀u[(R(u, x) ∧ R(u, y)) → R(u, z)]].
β1 exprimă faptul că orice pereche de elemente admite supremum, iar β2 exprimă
faptul că orice pereche de elemente admite infimum.
Atunci proprietatea de a fi latice este dată de enunţul: α ∧ β1 ∧ β2
(i) A este o latice cu prim element:
α ∧ β1 ∧ β2 ∧ ∃x∀yR(x, y)
(j) A este o latice cu ultim element:
α ∧ β1 ∧ β2 ∧ ∃x∀yR(y, x)
(k) Orice lanţ este o latice:
α ∧ ∀x∀y(R(x, y) ∨ R(y, x)) → (α ∧ β1 ∧ β2 )
(l) Intr-o latice cu 0, 1, orice element este complementat (proprietate de ordinul I
5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 127

falsă): W V
(α ∧ β1 ∧ β2 ) → ∀x∃y[(x y = 1) ∧ (x y = 0)]
Intrebare: Ce este ı̂n neregulă la exemplul (l)?

5.2 Semantica calculului cu predicate

Formulele şi enunţurile sunt formaţiuni simbolice, construite din alfabetul lui
Lτ . In această secţiune, vom defini validitatea formulelor şi enunţurilor prin inter-
mediul noţiunii de interpretare. Vrem să vedem ce ı̂nseamnă a interpreta limbajul
Lτ ı̂ntr-o structură dată. Prin alegerea alfabetului lui Lτ , există o corespondenţă bi-
univocă ı̂ntre simbolurile de operaţii, de relaţii şi de constante şi operaţiile, relaţiile
şi constantele acestei structuri. Atunci, putem considera că operaţiile, relaţiile şi
constantele unei structuri A reprezintă interpretarea simbolurilor de operaţii, de
relaţii şi de constante ı̂n A. Până aici totul este deja conţinut ı̂n modul cum a fost
construit limbajul. A rămas să interpretăm variabilele lui Lτ ı̂n A. Prin definiţie,
variabilele vor fi interpretate prin elemente ale lui A. Atunci, o interpretare va fi
o funcţie de la mulţimea variabilelor la universul structurii. Prin inducţie, sunt
definite: valoarea unei formule relativ la o interpretare, valoarea unui enunţ ı̂ntr-o
structură, noţiunea de enunţ universal adevărat, model al unei teorii, etc. Pe lângă
validitatea formulelor şi enunţurilor, semantica lui Lτ mai studiază şi deducţia se-
mantică, definită cu ajutorul noţiunii de model. In cele ce urmează vom formula
ı̂n termeni precişi aceste noţiuni şi idei.

Fie A o structură corespunzătoare limbajului Lτ . Dacă f (respectiv R, respectiv


c) este un simbol de operaţie (respectiv un simbol de relaţie, respectiv un simbol de
constantă), atunci vom nota cu f A (respectiv RA , respectiv cA ) operaţia (respectiv
relaţia, respectiv constanta) corespunzătoare din A.
Definiţie 5.2.1 O interpretare (sau evaluare) a lui Lτ ı̂n A este o funcţie s : V −→
A. Astfel, o variabilă v ∈ V este interpretată prin elementul s(v) al lui A.

Definiţie 5.2.2 Pentru orice termen t şi pentru orice interpretare s, definim prin
inducţie elementul tA (s) ∈ A:
· dacă t este variabila v, atunci tA (s) = s(v),
· dacă t este constanta c, atunci tA (s) = cA ,
· dacă t este f (t1 , . . . , tn ), atunci tA (s) = f A (tA A
1 (s), . . . , tn (s)).
A
Elementul t (s) al lui A se numeşte valoarea de adevăr a termenului t ı̂n inter-
pretarea s.
Definiţie 5.2.3 Pentru orice formulă ϕ şi pentru orice interpretare s, vom defini
valoarea de adevăr a lui ϕ ı̂n interpretarea s
kϕ(s)k = kϕ(s)kA ∈ L2 = {0, 1} :
128 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

- pentru formule atomice:


· dacă ϕ este t1 = t2 , atunci
½
1, dacă tA A
1 (s) = t2 (s),
kϕ(s)k =
0, dacă t1 (s) 6= tA
A
2 (s).

· dacă ϕ este R(t1 , . . . , tm ), atunci


kϕ(s)k = 1 ⇐⇒ (tA A A
1 (s), . . . , tm (s)) ∈ R .

- pentru formule oarecare, prin inducţie:


· pentru formule atomice a fost definit,

· dacă ϕ este ¬ψ, atunci kϕ(s)k = ¬kψ(s)k,

· dacă ϕ este α → β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k → kβ(s)k,


V
· dacă ϕ este ∀xψ, atunci kϕ(s)k = a∈A kψ(s[xa ])k,

unde s[xa ] : V −→ L2 este interpretarea definită de:


½
a, dacă v = x,
s[xa ](v) =
s(v), dacă v 6= x.
Consecinţă imediată:
· dacă ϕ este α ∨ β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k ∨ kβ(s)k,
· dacă ϕ este α ∧ β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k ∧ kβ(s)k,
· dacă ϕ este α ↔ β, atunci kϕ(s)k =W kα(s)k ↔ kβ(s)k,
· dacă ϕ este ∃xψ, atunci kϕ(s)k = a∈A kψ(s[xa ])k.

In secţiunea precedentă, prin construcţia lui Lτ s-a trecut de la structuri la


limbaj: proprietăţile de ordinul I ale structurilor sunt reprezentate simbolic prin
formule şi enunţuri. Conform definiţiilor precedente, drumul invers, de la limbaj la
structuri, este realizat prin corespondenţele următoare:
f 7→ f A : de la simboluri de operaţii la operaţii ale lui A
R 7→ RA : de la simboluri de relaţii la relaţii ale lui A
c 7→ cA : de la simboluri de constante la constante ale lui A
v 7→ s(v) : de la variabile la indivizi ai lui A
t 7→ tA (s) : de la termeni la indivizi ai lui A
ϕ 7→ kϕ(s)k : de la formule la valori de adevăr.
Prin funcţia k·kA , conectorii →, ¬, ∨, ∧, ↔ sunt transformaţi ı̂n operaţiile booleene
corespunzătoare, iar cuantificatorii ∀ şi ∃ ı̂n operaţiile infimum şi supremum (cu A
ca mulţime de indici).
Lema 5.2.4 Fie s1 , s2 două interpretări. Pentru orice termen t, avem:
s1 |F V (t) = s2 |F V (t) =⇒ tA (s1 ) = tA (s2 ).
5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 129

Demonstraţie. Prin inducţie, după modul de definire al termenului t:


· dacă t este variabilă sau constantă, atunci afirmaţia este imediată,
· dacă t este
Sn f (t1 , . . . , tn ), atunci
F V (t) = i=1 F V (ti ), s1 |F V (t) = s2 |F V (t)
=⇒ s1 |F V (ti ) = s2 |F V (ti ) , i = 1, . . . , n
=⇒ tA A
i (s1 ) = ti (s2 ), i = 1, . . . , n
=⇒ t (s1 ) = f A (tA
A A A A A A
1 (s1 ), . . . , tn (s1 )) = f (t1 (s2 ), . . . , tn (s2 )) = t (s2 ). 2

Lema precedentă arată că valoarea tA (s) a termenului t ı̂n interpretarea s de-
pinde numai de restricţia lui s la F V (t).

Propoziţia 5.2.5 Pentru orice formulă ϕ şi pentru orice interpretări s1 , s2 , avem:

s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ) =⇒ kϕ(s1 )k = kϕ(s2 )k.

Demonstraţie. Prin inducţie după ϕ:

· dacă ϕ este de forma t1 = t2 , atunci F V (ϕ) = F V (t1 ) ∪ F V (t2 ),


s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ)
=⇒ s1 |F V (tj ) = s2 |F V (tj ) , j = 1, 2,
=⇒ tA A
j (s1 ) = tj (s2 ), j = 1, 2 (conform Lemei 5.2.4).
Rezultă
kϕ(s1 )k = 1 ⇐⇒ tA A A A
1 (s1 ) = t2 (s1 ) ⇐⇒ t1 (s2 ) = t2 (s2 ) ⇐⇒ kϕ(s2 )k = 1,
de unde kϕ(s1 )k = kϕ(s2 )k.
Sm
· dacă ϕ este de forma R(t1 , . . . , tm ), atunci F V (ϕ) = j=1 F V (tj ), deci
s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ)
=⇒ s1 |F V (tj ) = s2 |F V (tj ) , j = 1, . . . , m,
=⇒ tA A
j (s1 ) = tj (s2 ), j = 1, . . . , m.
Rezultă
kϕ(s1 )k = 1 ⇐⇒ (tA A
1 (s1 ), . . . , tm (s1 )) ∈ R
A

⇐⇒ (tA A
1 (s2 ), . . . , tm (s2 )) ∈ R
A

⇐⇒ kϕ(s2 )k = 1.

· dacă ϕ este de forma α → β, atunci F V (ϕ) = F V (α) ∪ F V (β),


s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ)

=⇒ s1 |F V (α) = s2 |F V (α) , s1 |F V (β) = s2 |F V (β)

=⇒ kα(s1 )k = kα(s2 )k, kβ(s1 )k = kβ(s2 )k (ipoteza inducţiei)

=⇒ kϕ(s1 )k = kϕ(s2 )k.


130 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

· dacă ϕ este de forma ¬ψ, atunci se procedează analog.

· dacă ϕ este de forma ∀xψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ) \ {x}.


Fie a ∈ A.
Dacă s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ) , atunci s1 [xa ] |F V (ψ) = s2 [xa ] |F V (ψ) .

Conform ipotezei inducţiei, kψ(s1 [xa ])k = kψ(s2 [xa ])k, deci
V V
kϕ(s1 )k = a∈A kψ(s1 [xa ])k = a∈A kψ(s2 [xa ])k = kϕ(s2 )k. 2

Conform lemei precedente, valoarea de adevăr a unei formule ϕ ı̂ntr-o inter-


pretare s depinde numai de restricţia lui s la F V (ϕ).

Notaţie 5.2.6 Dacă {x1 , . . . , xn } conţine variabilele ce apar ı̂ntr-un termen t,


atunci notăm t(x1 , . . . , xn ). Reamintim că ϕ(x1 , . . . , xn ) ı̂nseamnă F V (ϕ) ⊆ {x1 , . . . , xn }.

Definiţie 5.2.7 Fie t(x1 , . . . , xn ) un termen, ϕ(x1 , . . . , xn ) o formulă şi a1 , . . . , an ∈


A. Definim

tA (a1 , . . . , an ) = tA (s) ∈ A, kϕ(a1 , . . . , an )k = kϕ(s)k ∈ L2 ,

unde s : V −→ A este o interpretare ce verifică s(xi ) = ai , i = 1, . . . , n.

Conform Lemei 5.2.4 şi Propoziţiei 5.2.5, definiţiile lui tA (a1 , . . . , an ) şi kϕ(a1 , . . . , an )k
sunt corecte (depind numai de condiţia s(ai ) = ai , i = 1, . . . , n).

Notaţie 5.2.8
def.
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ kϕ(a1 , . . . , an )k = 1.

Folosind această notaţie, transcriem unele proprietăţi din definiţia k · k.


· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este t1 (x1 , . . . , xn ) = t2 (x1 , . . . , xn ), atunci

A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ tA A
1 (a1 , . . . , an ) = t2 (a1 , . . . , an ).

· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este R(t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )), atunci

A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (tA A A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an )) ∈ R .

· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este ¬ψ(x1 , . . . , xn ), atunci

A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ A 6|= ψ[a1 , . . . , an ].

· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) → β(x1 , . . . , xn ), atunci

A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] ⇔ A |= β[a1 , . . . , an ]).


5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 131

· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) ∨ β(x1 , . . . , xn ), atunci


A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] sau A |= β[a1 , . . . , an ]).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) ∧ β(x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] şi A |= β[a1 , . . . , an ]).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) ↔ β(x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] ⇔ A |= β[a1 , . . . , an ]).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este ∀xψ(x, x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ pentru orice a ∈ A, A |= ψ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este ∃xψ(x, x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ există a ∈ A, A |= ψ[a1 , . . . , an ].
Noţiunea ”A |= ϕ[a1 , . . . , an ]” poate fi definită ı̂n mod direct, fără a face apel
la k · kA . Definiţia este prin inducţie, constând ı̂n echivalenţele de mai sus.
Observaţie 5.2.9 Dacă ϕ este un enunţ, atunci kϕ(s)k nu depinde de inter-
pretarea s; ı̂n acest caz, notăm kϕk = kϕ(s)k. De asemenea,
A |= ϕ ⇔ kϕk = 1.
Definiţii 5.2.10
Dacă A |= ϕ, spunem că enunţul ϕ este adevărat ı̂n A sau că A este model
pentru ϕ.
Dacă Γ este o mulţime de enunţuri, atunci spunem că A este model al lui Γ,
dacă A este model pentru orice ϕ ∈ Γ; notăm aceasta cu
A |= Γ.
Dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este o formulă, atunci A este model al lui ϕ(x1 , . . . , xn ), şi
notăm aceasta scriind:
A |= ϕ(x1 , . . . , xn ),
dacă
A |= ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ).
Prin definiţie, o teorie este o mulţime de formule ale lui Lτ . Dacă Σ este o
teorie, atunci A este model 3 al lui Σ, şi notăm aceasta scriind
A |= Σ,
3 In matematică, noţiunea de model are mai multe sensuri. Prin model matematic al unei
situaţii concrete se ı̂nţelege, de obicei, un ansamblu de noţiuni şi de relaţii ce dau o reprezentare
matematică a acelei situaţii. In acest caz, este realizată o trecere de la concret la abstract.
Noţiunea de model al unei teorii este asociată unui traseu invers. Teoria este un concept al unei
lumi simbolice (sintaxa), iar un model al său aparţine lumii reale a structurilor.
132 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

dacă A este model pentru fiecare ϕ ∈ Σ.


Convenţie: Pentru orice structură A,

A |= ∅.

Definiţia noţiunii ”A |= Σ” a fost dată de A. Tarski. Ea stă la baza teoriei


modelelor, una din principalele ramuri ale logicii matematice.

In rezolvarea unor probleme din logica predicatelor, se impune să lărgim lim-
bajul Lτ , prin adăugarea unor constante noi. Vom prezenta ı̂n continuare câteva
rezultate simple legate de acest procedeu.
Fie C o mulţime de constante noi (distincte de constantele lui Lτ ).
Considerăm limbajul Lτ (C), obţinut din Lτ prin adăugarea constantelor din C.
O structură a lui Lτ (C) este de forma (A, ac )c∈C , unde A este o structură core-
spunzătoare lui A şi ac ∈ A, pentru orice c ∈ C (ac este interpretarea constantei
c ∈ C). Dacă c = {c1 , . . . , cn }, atunci o structură pentru L(c1 , . . . , cn ) va fi de
forma (A, a1 , . . . , an ), unde ai este interpretarea lui ci , i = 1, . . . , n.
Lema 5.2.11 Pentru orice termen t(x1 , . . . , xn ) al lui Lτ şi pentru orice a1 , . . . , an ∈
A,
t(c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = tA (a1 , . . . , an ).
Demonstraţie. Prin inducţie asupra lui t:
· t este x: t(c)(A,a) = a = tA (a),
· t este o constantă d din Lτ : t(c)(A,a) = dA = tA (a),
· t este f (t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )):
t(c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn ))
= f (A,a1 ,...,an ) (t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) , . . . , tm (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) )
= f A (tA A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an ))
= tA (a1 , . . . , an ),
ipoteza inducţiei fiind: tj (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = tA j (a1 , . . . , an ), j = 1, . . . , m. 2

Propoziţia 5.2.12 Pentru orice formulă ϕ(x1 , . . . , xn ) a lui Lτ şi pentru orice
a1 , . . . , an ∈ A,

(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].

Demonstraţie. Prin inducţie după ϕ:


· dacă ϕ este t1 (x1 , . . . , xn ) = t2 (x1 , . . . , xn ), atunci:
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = t2 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an )
⇐⇒ tA A
1 (a1 , . . . , an ) = t2 (a1 , . . . , an )
⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ este R(t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )), atunci:
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn )
⇐⇒ (t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) , . . . , tm (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) ) ∈ R(A,a1 ,...,an )
⇐⇒ (tA A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an )) ∈ R
A
5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 133

⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ este ¬α: (exerciţiu, folosind inducţia).
· dacă ϕ este α → β: (exerciţiu, folosind inducţia).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xb ) este ∀xψ(x, x1 , . . . , xn ).
Ipoteza inducţiei: pentru orice constante c, c1 , . . . , cn şi pentru orice a, a1 , . . . , an ∈
A:
(A, a, a1 , . . . , an ) |= ψ(c, c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ A |= ψ[a, a1 , . . . , an ].
Atunci,
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn )
⇐⇒ pentru orice a ∈ A, (A, a1 , . . . , an ) |= ψ(x, c1 , . . . , cn )[a] (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ pentru orice a ∈ A, A |= ψ(a, a1 , . . . , an ) (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ]. 2

Un caz special ı̂l constituie extinderea limbajului Lτ cu simboluri de constante


pentru elementele unei structuri date.
Fie A o structură şi C = {ca | a ∈ A} cu ca 6= cb pentru a 6= b. O structură pen-
tru Lτ (C) este de forma (B, ba )a∈A , cu ba ∈ B, pentru orice a ∈ A. In particular,
(A, a)a∈A este o structură pentru Lτ (C).
Vom identifica constanta ca cu a, deci pe C cu A. Atunci, limbajul Lτ (C)
se va nota cu Lτ (A). Conform Propoziţiei 5.2.12, pentru ϕ(x1 , . . . , xn ) ∈ L şi
a1 , . . . , an ∈ A, avem

(A, a)a∈A |= ϕ(ca1 , . . . , can ) ⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].

Cu identificarea ca ↔ a, echivalenţa se scrie

(A, a)a∈A |= ϕ(a1 , . . . , an ) ⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].

Conform acestei echivalenţe, este natural să scriem A |= ϕ(a1 , . . . , an ) ı̂n loc de
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] sau de echivalentul său (A, a)a∈A |= ϕ(a1 , . . . , an ).

Definiţie 5.2.13
Enunţul ϕ este universal adevărat (şi notăm aceasta cu: |= ϕ) dacă A |= ϕ,
pentru orice structură A (de un tip fixat τ ).
Formula ϕ(x1 , . . . , xn ) este universal adevărată dacă enunţul ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
este universal adevărat.

Exemplu 5.2.14 Fie Lτ limbajul egalităţii: fără operaţii, predicate şi constante.
Structurile corespunzătoare sunt exact mulţimile.
- pentru n ≥ 1, considerăm enunţul σn definit de:
V Wn
∃x1 . . . ∃xn [ 1≤i<j≤n ¬(xi = xj ) ∧ ∀y( i=1 y = xi )].
134 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Atunci, pentru orice mulţime A:


A |= σn ⇐⇒ cardinalul lui A este n (| W
A |= n).
n
- A are cel mult n elemente ⇐⇒ A |= k=1 σk .
Wn−1
- A are cel puţin n elemente ⇐⇒ A |= ¬ k=1 σk (n ≥ 2).

Exemplu 5.2.15 Fie Lτ limbajul teoriei grafurilor: cu un singur predicat binar,


R. Fie următorul graf simetric G = (X, R):

•d
½½
• •½
a b ZZ
Z•
c

X = {a, b, c, d}, R = {(a, b), (b, a), (b, c), (c, b), (b, d), (d, b), (c, d), (d, c)}.

Vrem să vedem dacă

G |= ∀x∃y∀z(R(x, z) ∨ R(y, z)).

Aceasta este echivalent cu a arăta că următoarele patru afirmaţii sunt adevărate:
(1) G |= ∃y∀z(R(a, z) ∨ R(y, z))
(2) G |= ∃y∀z(R(b, z) ∨ R(y, z))
(3) G |= ∃y∀z(R(c, z) ∨ R(y, z))
(4) G |= ∃y∀z(R(d, z) ∨ R(y, z)).
Analizăm (1): are loc dacă una din următoarele afirmaţii este adevărată:
(1a) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(a, z))
(1b) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(b, z))
(1c) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(c, z))
(1d) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(d, z)).
De exemplu, (1b) are loc dacă următoarele patru afirmaţii sunt adevărate:
(1ba) G |= (R(a, a) ∨ R(b, a))
(1bb) G |= (R(a, b) ∨ R(b, b))
(1bc) G |= (R(a, c) ∨ R(b, c))
(1bd) G |= (R(a, d) ∨ R(b, d)).
Se observă că toate aceste afirmaţii sunt adevărate.

Exemplu 5.2.16 Fie G = (X, R) un graf simetric. Pentru x ∈ X, gradul lui x


este
deg(x) =| {y ∈ X | xRy} | .
Pentru orice n ≥ 1, notăm cu ϕn (x) următoarea formulă:
Vn Vn
∃x1 . . . ∃xn [ i=1 xRxi ∧ ∀y( i=1 ¬(y = xi ) → ¬R(x, y))].
5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 135

Formula ϕn (x) exprimă faptul că ”x are gradul n”. Iată şi alte trei exemplificări
de formalizare a unor proprietăţi de ordinul I:
Wn
- gradul lui x este cel mult n: k=1 ϕk (x).
Wn+1
- gradul lui x este cel puţin n + 2: ¬ k=1 ϕk (x).

- există un x astfel ı̂ncât gradul său să fie mai mare ca 5 şi mai mic ca 8:

∃x(ϕ6 (x) ∨ ϕ7 (x)).

Exemplu 5.2.17 Un monoid este o structură de forma A = (A, +, 0), unde + este
o operaţie binară, asociativă şi 0 este element neutru.
Limbajul monoizilor va avea un simbol de operaţie binară, +, şi o constantă, 0.

A monoid ⇐⇒ A |= ∀x∀y∀z(x+(y +z) = (x+y)+z)∧∀x(x+0 = 0+x = x).

Ordinul unui element a ∈ A este cel mai mic n astfel ı̂ncât na = 0; dacă nu
există un asemenea n, atunci ordinul lui a este ∞.
Formula

ordn (x) : ¬(x = 0) ∧ ¬(2x = 0) ∧ . . . ∧ ¬((n − 1)x = 0) ∧ (nx = 0)

exprimă faptul că ordinul lui x este n.


Observăm că ”ordinul lui x este finit” nu
W∞este proprietate de ordinul I. Ea s-ar
putea exprima ca o ”disjuncţie infinită”: n=1 ordn (x). O asemenea formulă ar
presupune un limbaj ce admite disjuncţii şi conjuncţii infinite.

• Vom defini acum noţiunea de deducţie semantică (ı̂n sensul lui Tarski).

Definiţie 5.2.18 Fie Σ o mulţime de formule şi ϕ o formulă a lui Lτ .


Spunem că ϕ se deduce semantic din ipotezele Σ (şi notăm: Σ |= ϕ) dacă ϕ este
adevărată ı̂n orice model A al lui Σ:

A |= Σ =⇒ A |= ϕ.

Observaţie 5.2.19 Cum A |= ∅ pentru orice structură A (prin convenţie), rezultă


că:
∅ |= ϕ ⇐⇒|= ϕ.

Observaţie 5.2.20
Σ ⊆ ∆, Σ |= ϕ =⇒ ∆ |= ϕ.

Propoziţia 5.2.21
136 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Σ |= ϕ(x1 , . . . , xn ), Σ |= ϕ(x1 , . . . , xn ) → ψ(x1 , . . . , xn )

Σ |= ψ(x1 , . . . , xn )

Demonstraţie. Fie A |= Σ. Conform ipotezei,

A |= ϕ(x1 , . . . , xn ), A |= ϕ(x1 , . . . , xn ) → ψ(x1 , . . . , xn ).

Fie a1 , . . . , an ∈ A. Atunci, A |= ϕ(a1 , . . . , an ) şi A |= ϕ(a1 , . . . , an ) → ψ(a1 , . . . , an ),


deci A |= ψ(a1 , . . . , an ). Am demonstrat că A |= ψ(x1 , . . . , xn ). 2
Propoziţia 5.2.22

Σ |= ϕ(x1 , . . . , xn )

Σ |= ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )

Teorema 5.2.23 (Teorema deducţiei semantice)


Fie Σ o mulţime de formule, ϕ un enunţ şi ψ o formulă. Atunci, are loc
următoarea echivalenţă:

Σ |= ϕ → ψ ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} |= ψ.

Demonstraţie.
=⇒: Din Σ |= ϕ → ψ avem Σ ∪ {ϕ} |= ϕ → ψ. Cum Σ |= ϕ, rezultă Σ |= ψ (cf.
Propoziţiei 5.2.12).
⇐=: Vom presupune ψ = ψ(x1 , . . . , xn ). Trebuie să arătăm că:

A |= Σ =⇒ A |= ϕ → ψ(x1 , . . . , xn ).

Fie A |= Σ. Vrem sa aratăm ca A |= ϕ → ψ(x1 , . . . , xn ), adică

A |= ∀x1 . . . ∀xn (ϕ → ψ(x1 , . . . , xn )).

Fie a1 , . . . , an ∈ A; arătăm că

A |= ϕ → ψ(a1 , . . . , an ).

Aceasta este echivalent cu

A |= ϕ =⇒ A |= ψ(a1 , . . . , an ).

Presupunem A |= ϕ, de unde A |= Σ ∪ {ϕ}. Conform ipotezei, A |= ψ(x1 , . . . , xn ),


deci A |= ψ(a1 , . . . , an ). 2
5.3. EXEMPLE DE ENUNŢURI UNIVERSAL ADEVĂRATE 137

Observaţie 5.2.24 Implicaţia =⇒ este adevărată pentru cazul când ϕ este o for-
mulă arbitrară. Implicaţia ⇐= nu este adevărată ı̂n general:
∅ ∪ {x = y} |= (x = z): pentru că A |= (x = y) =⇒ A |= (x = z).
Nu avem ı̂nsă ∅ |= (x = y) → (x = z). Intr-adevăr, dacă ar fi aşa, atunci am avea
A |= (x = y) =⇒ x = z pentru orice structură A. Atunci,

A |= ∀x∀y∀z(x = y → x = z),

ceea ce nu este adevărat.

Exerciţii 5.2.25

Σ |= ϕ → ψ Σ |= ϕ → ψ
(1) (2)
Σ |= ∀x ϕ → ∀x ψ Σ |= ∃x ϕ → ∃x ψ

Σ |= ϕ ↔ ψ Σ |= ϕ ↔ ψ
(3) (4)
Σ |= ∀x ϕ ↔ ∀x ψ Σ |= ∃x ϕ ↔ ∃x ψ

Exerciţiu 5.2.26 Fie CS (Σ) = {ϕ | ϕ formula, Σ |= ϕ}. Atunci, pentru orice


formulă α,
Σ |= α ⇐⇒ CS (Σ) |= α.

5.3 Exemple de enunţuri universal adevărate

In această secţiune vom prezenta o listă de enunţuri universal adevărate, precum


şi unele enunţuri ce nu sunt universal adevărate. Atunci când nu se precizează, se
va presupune că k · k = k · kA , unde A este o structură oarecare.

Exemplu 5.3.1

|= ∀x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)).

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:


- k∀x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x))k = 1
- k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k → (k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k) = 1
138 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

- k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k ≤ k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k


- k∀x(ϕ(x)
V → ψ(x))k ∧ k∀xϕ(x)k
V ≤ k∀xψ(x)k
V
- Va∈A kϕ(a) → ψ(a)k ∧ a∈A kϕ(a)k ≤ V a∈A kψ(a)k
- a∈A (kϕ(a)k ∧ (kϕ(a)k → kψ(a)k)) ≤ a∈A kψ(a)k.
Pentru a stabili această ultimă inegalitate, este suficient să arătăm că pentru orice
a ∈ A avem
kϕ(a)k ∧ (kϕ(a)k → kψ(a)k) ≤ kψ(a)k.
Ori, ı̂n orice algebră Boole avem: x ∧ (x → y) = x ∧ y ≤ y.

Exemplu 5.3.2

6|= (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)) → ∀x(ϕ(x) → ψ(x)).

Considerăm un limbaj cu un singur predicat, <, şi cu două constante, 2, 3.


Fie structura A = ({1, 2, . . . , n, . . .}, <, 2, 3) şi formulele:
ϕ(x) : x = 2,
ψ(x) : x ≥ 3, (x ≥ 3 este abrevierea lui ¬(x < 3)).
Considerând interpretări ı̂n structura A menţionată, avem:
k ∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k = k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k =
V∞ V∞
( n=1 kn = 2k) → ( n=1 kn ≥ 3k) = 0 → 0 = 1.
V∞ V∞
k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k = n=1 kn = 2 → n ≥ 3k = n=1 (kn = 2k → kn ≥ 3k) = 0.
Rezultă:
k(∀xϕ(x) → ∀xψ(x)) → ∀x(ϕ(x) → ψ(x))k =
k∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k → k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k = 1 → 0 = 0.

Exemplu 5.3.3

|= (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)) → ∃x(ϕ(x) → ψ(x)).

Este
V echivalent cu aVdemonstra: W
( a∈A kϕ(a)k) → ( b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (kϕ(a)k → kψ(a)k)

ceea
W ce este echivalent
V cu: W
( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ ( b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (¬kϕ(a)k ∨ kψ(a)k)

ceea
W ce este echivalent
V cu: W
a∈A (¬kϕ(a)k ∨ b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (¬kϕ(a)k ∨ kψ(a)k).

Această din urmă inegalitate este evidentă.


5.3. EXEMPLE DE ENUNŢURI UNIVERSAL ADEVĂRATE 139

Exemplu 5.3.4

6|= ∃x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)).

Considerăm limbajul cu un singur predicat binar < şi cu constantele 1, 2.


Luăm tot structura A = ({1, 2, . . . , n, . . .}, <, 1, 2) şi formulele:
ϕ(x) : x ≥ 1,
ψ(x) : x = 2. W
k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k = n≥1 (kn ≥ 1k → kn = 2k) = 1;
V V
k∀xϕ(x)k = n kn ≥ 1k = 1; k∀xψ(x)k = n kn = 2k = 0;

k∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k = k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k = 1 → 0 = 0;


k∃x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x))k =
k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k → k∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k = 1 → 0 = 0.

Exemplu 5.3.5

|= (∃xϕ(x) → ∃xψ(x)) → ∃x (ϕ(x) → ψ(x)).

W W
k∃xϕ(x) → ∃xψ(x)k = ( a∈A kϕ(a)k) → ( b∈A kψ(b)k) =
V W W V
( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ b∈A kψ(b)k = b∈A (( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ kψ(b)k) ≤
W
b∈A (¬kϕ(b)k ∨ kψ(b)k) = k∃x(ϕ(x) → ψ(x))k.

Exemplu 5.3.6

6|= ∃x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∃xϕ(x) → ∃xψ(x)).

Considerăm limbajul ce are o operaţie binară, +, un predicat binar, <, şi o con-
stantă, 1.
Structura este A = (N∗ , +, <, 1), iar formulele:
ϕ(x) : ∃y(x = y + y) (x este par),
ψ(x) : x < 1. W
k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k = n (¬kn este park ∨ kn < 1k) = 1;

k∃xϕ(x) → ∃xψ(x)k = k∃x(x este par)k → k∃x(x < 1)k = 1 → 0 = 0;


k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k → k∃xϕ(x) → ∃xψ(x)k = 1 → 0 = 0.

Exemplu 5.3.7

|= ∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∃xψ(x)).


140 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

- k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∃xψ(x))k = 1,


- k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x))k ≤ k∀xϕ(x)k → k∃xψ(x)k,
- k∀xϕ(x)k ∧ k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x))k ≤ k∃xψ(x)k.
Demonstrăm ultima inegalitate: V W
k∀xϕ(x)k ∧ k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x))k = a∈A kϕ(a)k ∧ ( b∈A (kϕ(b)k ↔ kψ(b)k)) =
W V
b∈A [( a∈A kϕ(a)k) ∧ (kϕ(b)k ↔ kψ(b)k)] ≤
W W
b∈A [kϕ(b)k ∧ (kϕ(b)k → kψ(b)k)] = b∈A (kϕ(b)k ∧ kψ(b)k) ≤
W
b∈A kψ(b)k = k∃xψ(x)k.

Exemplu 5.3.8

6|= (∀xϕ(x) → ∃xψ(x)) → ∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x)).

Fie Lτ limbajul egalităţii, ı̂mbogăţit cu constantele 1, 2 şi A = N.


Considerăm formulele:
ϕ(x) : x = 1,
ψ(x) : x = 2.
k∀x(x = 1) → ∃x(x = 2)k = k∀x(x = 1)k → k∃x(x = 2)k = 0 → 1 = 1;
k∃x(x = 1 ↔ x = 2)k = 0.

Exemplu 5.3.9

|= (∀xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)) → ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)).

k∀xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)k = k∀xϕ(x)k ∨ k∀xψ(x)k =


V V V
( a∈A kϕ(a)k) ∨ ( b∈A kψ(b)k) = a,b∈A (kϕ(a)k ∨ kψ(b)k) ≤
V
a∈A (kϕ(a)k ∨ kψ(a)k) = k∀x(ϕ(x) ∨ ψ(x))k.

Exemplu 5.3.10

6|= ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) → (∀xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)).

Se consideră un limbaj cu o operaţie binară, +, A = (N, +).


Considerăm formulele:
ϕ(x) : x = 2x, (2x este termenul x + x)
5.3. EXEMPLE DE ENUNŢURI UNIVERSAL ADEVĂRATE 141

ψ(x) : ¬(x = 2x).


k∀x[(x = 2x) ∨ (x 6= 2x)]k = 1;
k∀x(x = 2x)k = 0, k∀x(x6=2x)k = 0.
Deci,
k∀x[(x = 2x) ∨ (x6=2x)] → [∀x(x = 2x) ∨ ∀x(x6=2x)]k = 1 → (0 ∨ 0) = 1 → 0 = 0.
Exemplu 5.3.11
|= ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) → (∃xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)).

V V W
k∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x))k = a∈A (kϕ(a)k ∧ kψ(a)k) ≤ a∈A [ b∈A (kϕ(b)k ∧ kψ(a)k)] =
V W W V
a∈A [( b∈A kϕ(b)k) ∧ kψ(a)k] = ( b∈A kϕ(b)k) ∨ ( a∈A kψ(a)k) =

k∃xϕ(x)k ∨ k∀xψ(x)k = k∃xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)k.


Exemplu 5.3.12
6|= (∃xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)) → ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)).

Luăm un limbaj cu un predicat binar, <, şi două constante, 2, 3. A = (N, <, 2, 3).
k∃x(x = 2) ∨ ∀x(x < 3)k = k∃x(x = 2)k ∨ k∀x(x < 3)k = 1 ∨ 0 = 1.
k∀x[(x = 2) ∨ (x < 3)]k = 0.
Rezultă:
6|= (∃x(x = 2) ∨ ∀x(x < 3)) → ∀x((x = 2) ∨ (x < 3)).
Exemplu 5.3.13
|= ∃x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) ↔ (∃xϕ(x) ∨ ∃xψ(x)).
Exemplu 5.3.14
|= ∃x (ϕ(x) ∧ ψ(x)) → (∃xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)).
Exemplu 5.3.15
6|= (∃xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)) → ∃x (ϕ(x) ∧ ψ(x)).

6|= (∃x(x = 2) ∧ ∃x(x = 3)) → ∃x ((x = 2) ∧ (x = 3))


(se ia limbajul egalităţii, ı̂mbogăţit cu două constante, 2, 3 şi A = (N, 2, 3)).
Exemplu 5.3.16
|= ∀x (ϕ(x) ∧ ψ(x)) → (∀xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)).

Revine
V la inegalitatea: V W V W
a∈A (kϕ(a)k∧kψ(a)k) ≤ ( a∈A kϕ(a)k)∧( b∈A kψ(b)k) = a∈A (kϕ(a)k∧ b∈A kψ(b)k).
142 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Exemplu 5.3.17

6|= (∀xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)) → ∀x (ϕ(x) ∧ ψ(x)).

Se consideră un limbaj cu un predicat binar, <, şi cu constantele 2, 3. A = (N∗ , <


, 2, 3).
6|= (∀x(x ≥ 1) ∧ ∃x(x = 2)) → ∀x ((x ≥ 1) ∧ (x = 2)).

Exemplu 5.3.18

|= ∀x (ϕ(x) ∧ ψ(x)) ↔ (∀xϕ(x) ∧ ∀xψ(x)).

Exemplu 5.3.19

|= ∀x1 . . . ∀xn ∀y1 . . . ∀ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔

[∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ∀y1 . . . ∀ym ψ(y1 , . . . , ym )].

Exemplu 5.3.20

|= ∃x1 . . . ∃xn ∃y1 . . . ∃ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔

[∃x1 . . . ∃xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ∃y1 . . . ∃ym ψ(y1 , . . . , ym )].

Exemplu 5.3.21

|= ∀x1 . . . ∀xn ∃y1 . . . ∃ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔

[∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ∃y1 . . . ∃ym ψ(y1 , . . . , ym )].

Exemplu 5.3.22

|= ∃x1 . . . ∃xn ∀y1 . . . ∀ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔

[∃x1 . . . ∃xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ∀y1 . . . ∀ym ψ(y1 , . . . , ym )].

5.4 Sintaxa calculului cu predicate

In prima secţiune a acestui capitol a fost definit limbajul formal al lui Lτ (aso-
ciat structurilor de ordinul I având o signatură fixată). Formulele şi enunţurile lui
Lτ sunt expresia simbolică a proprietăţilor de ordinul I. Această secţiune continuă
construcţia sintaxei lui Lτ : sunt precizate axiomele şi regulile sale de deducţie şi
apoi se definesc teoremele formale şi deducţia formală din ipoteze. Sunt prezentate
mai multe exemple de demonstraţii formale ı̂n Lτ şi câteva proprietăţi sintactice.
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 143

Axiomele calculului cu predicate sunt:


(A0): axiomele calculului propoziţional,
(A1): ∀x(ϕ → ψ) → (ϕ → ∀xψ), dacă x 6∈ F V (ϕ),
(A2): ∀xϕ(x, y1 , . . . , yn ) → ϕ(t, y1 , . . . , yn ), unde t este un termen oarecare,
(A3): x = x,
(A4): x = y → (t(v1 . . . x . . . vn ) = t(v1 . . . y . . . vn )),
(A5): x = y → (ϕ(v1 . . . x . . . vn ) → ϕ(v1 . . . y . . . vn )).

(A3) - (A5) se numesc axiomele egalităţii.


Calculul cu predicate are două reguli de deducţie:

ψ, ψ → ϕ
: m.p.
ϕ

ϕ
: generalizarea (G.)
∀xϕ

• Vom defini acum teoremele formale.


Definiţie 5.4.1 Teoremele formale ale lui Lτ se definesc prin inducţie astfel:
· axiomele sunt teoreme formale,
· dacă ψ, ψ → ϕ sunt teoreme formale, atunci ϕ este teoremă formală (m.p.),
· dacă ϕ este teoremă formală, atunci ∀xϕ este teoremă formală (G.).
Momentul zero al acestei definiţii prin inducţie este precizat de axiome, iar pa-
sul inducţiei este asigurat de cele două reguli de deducţie (m.p. şi G.).

Faptul că ϕ este o teoremă formală va fi notat astfel:

` ϕ.

Aşadar, teoremele formale se obţin plecând de la axiome şi aplicând de un numar


finit de ori m.p. sau G.
Pentru comoditate, vom spune teoremă ı̂n loc de teoremă formală.

• Vom defini acum demonstraţiile formale.


Definiţii 5.4.2
O demonstraţie formală a lui ϕ este un şir finit de formule ψ1 , . . . , ψn , astfel
ı̂ncât ψn = ϕ şi, pentru orice 1 ≤ i ≤ n, avem una din situaţiile:
· ϕi este axiomă,
144 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

· există j, k < i, astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi ,


· există j < i şi x ∈ V , astfel ı̂ncât ψi = ∀xψj .
Numărul n se numeşte lungimea demonstraţiei formale.
Comparând definiţiile teoremelor formale şi ale demonstraţiilor formale, se ob-
servă că:
` ϕ ⇐⇒ (ϕ admite o demonstraţie formală).

Observaţie 5.4.3 Axiomele calculului propoziţional şi regula de deduçtie modus


ponens sunt prezente şi la calculul cu predicate. Atunci, orice teoremă formală a
calculului propoziţional va fi şi teoremă formală a calculului cu predicate.

Urmează exemple de demonstraţii formale.


Propoziţia 5.4.4
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀y∀xϕ(x, y).
Demonstraţie. Scriem demonstraţia formală a formulei de mai sus:

` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀yϕ(x, y) (A2)


` ∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y) (A2)
` ∀x∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y) calc. prop.
` ∀x(∀x∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y)) G.
` ∀x(∀x∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y)) → (∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y)) (A1)
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y) m.p.
` ∀y(∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y)) G.
` ∀y(∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y)) → (∀x∀yϕ(x, y) → ∀y∀xϕ(x, y)) (A1)
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀y∀xϕ(x, y) m.p.
2
Propoziţia 5.4.5
` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ).
Demonstraţie.

( 1) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xϕ calc. prop.


( 2) ` ∀xϕ → ϕ (A2)
( 3) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ϕ calc. prop.
( 4) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → (ϕ → ψ) analog cu (3)
( 5) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ψ (3), (4) + calc. prop.
( 6) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ψ] G.
( 7) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ψ] →
[∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xψ] (A1)
( 8) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xψ m.p., (6), (7)
( 9) ` [∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xψ] →
[∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ)] calc. prop.
(10) ` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) m.p., (8), (9).
2
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 145

Propoziţia 5.4.6
` ∀xϕ ↔ ¬∃x¬ϕ.
Demonstraţie.

` ϕ → ¬¬ϕ calc. prop.


` ∀x(ϕ → ¬¬ϕ) G.
` ∀x(ϕ → ¬¬ϕ) → (∀xϕ → ∀x¬¬ϕ) Propoziţia 5.4.5
` ∀xϕ → ∀x¬¬ϕ m.p.
` ∀x¬¬ϕ → ∀xϕ analog
` ∀xϕ ↔ ∀x¬¬ϕ din ultimele două
` ∀x¬¬ϕ ↔ ¬¬∀x¬¬ϕ calc. prop.
` ∀xϕ ↔ ¬¬∀x¬¬ϕ din ultimele două.
Prin definiţie, ¬∃x¬ϕ este chiar ¬¬∀x¬¬ϕ. 2

Propoziţia 5.4.7
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xϕ ↔ ∀xψ).

Demonstraţie.

` (ϕ ↔ ψ) → (ϕ → ψ) calc. prop.
` ∀x[(ϕ ↔ ψ) → (ϕ → ψ)] G.
` ∀x[(ϕ → ψ) → (ϕ → ψ)] → [∀x(ϕ ↔ ψ) → ∀x(ϕ → ψ)] Propoziţia 5.4.5
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → ∀x(ϕ → ψ) m.p.
` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) Propoziţia 5.4.5
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) m.p.
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xψ → ∀xϕ) analog
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → [(∀xϕ → ∀xψ) ∧ (∀xψ → ∀xϕ)] din ultimele două,
care este exact ceea ce trebuia demonstrat. 2
Propoziţia 5.4.8

` (ϕ → ∀xψ) → ∀x(ϕ → ψ), dacă x 6∈ F V (ϕ).

Demonstraţie.

` (ϕ → ∀xψ) ∧ ϕ → ∀xψ calc. prop.


` ∀xψ → ψ (A2)
` (ϕ → ∀xψ) ∧ ϕ → ψ m.p.
` (ϕ → ∀xψ) → (ϕ → ψ) calc. prop.
` ∀x[(ϕ → ∀xψ) → (ϕ → ψ)] G.
` ∀x[(ϕ → ∀xψ) → (ϕ → ψ)] → [(ϕ → ∀xψ) → ∀x(ϕ → ψ)] (A1)
` (ϕ → ∀xψ) → ∀x(ϕ → ψ) m.p..
2
Propoziţia 5.4.9

` ∀x(ϕ → ψ) ↔ (∃xϕ → ψ), dacă x 6∈ F V (ψ).


146 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Demonstraţie.

( 1) ` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) calc. prop.


( 2) ` ∀x[(ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ)] G.
( 3) ` ∀x[(ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ)] →
[∀x(ϕ → ψ) → ∀x(¬ψ → ¬ϕ)] Propoziţia 5.4.5
( 4) ` ∀x(ϕ → ψ) → ∀x(¬ψ → ¬ϕ) m.p.
( 5) ` ∀x(¬ψ → ¬ϕ) → (¬ψ → ∀x¬ϕ) (A1)
( 6) ` ∀x(ϕ → ψ) → (¬ψ → ∀x¬ϕ) din (4), (5), calc. prop.
( 7) ` (¬ψ → ∀x¬ϕ) → (¬∀x¬ϕ → ¬¬ψ) calc. prop.
( 8) ` ∀x(ϕ → ψ) → (¬∀x¬ϕ → ¬¬ψ) din (6), (7)
( 9) ` ∀x(ϕ → ψ) ∧ ∃xϕ → ¬¬ψ din (8)
(10) ` ¬¬ψ → ψ
(11) ` ∀x(ϕ → ψ) ∧ ∃xϕ → ψ din (10)
(12) ` ∀x(ϕ → ψ) → (∃xϕ → ψ) din (11)
(13) ` (∃xϕ → ψ) → (¬ψ → ∀x¬ϕ) calc. prop. + def. lui ∃xϕ
(14) ` (∃xϕ → ψ) ∧ ¬ψ → ∀x¬ϕ calc. prop.
(15) ` ∀x¬ϕ → ¬ϕ (A2)
(16) ` (∃xϕ → ψ) ∧ ¬ψ → ¬ϕ calc. prop.
(17) ` (∃xϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) calc. prop.
(18) ` (¬ψ → ¬ϕ) → (ϕ → ψ)
(19) ` (∃xϕ → ψ) → (ϕ → ψ) din (17), (18)
(20) ` ∀x[(∃xϕ → ψ) → (ϕ → ψ)] →
[(∃xϕ → ψ) → ∀x(ϕ → ψ)] (A1)
(21) ` ∀x[(∃xϕ → ψ) → (ϕ → ψ)] din (19), prin G.
(22) ` (∃xϕ → ψ) → ∀x(ϕ → ψ) m.p..
Din (12) şi (22), rezultă Propoziţia 5.4.9. 2

Corolar 5.4.10
` ∀x(ϕ → ∃xψ) ↔ (∃xϕ → ∃xψ),

` ∀x(ϕ → ∀xψ) ↔ (∃xϕ → ∀xψ).

Demonstraţie. Din Propoziţia 5.4.9, pentru că x nu apare liberă ı̂n ∃xψ şi ∀xψ.
2

Propoziţia 5.4.11
` ∀x(ϕ ∧ ψ) ↔ (∀xϕ ∧ ∀xψ).

Demonstraţie.
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 147

( 1) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ∀xϕ calc. prop.


( 2) ` ∀xϕ → ϕ (A2)
( 3) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ (1) şi (2)
( 4) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ψ analog
( 5) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ ∧ ψ calc. prop.
( 6) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ ∧ ψ] G.
( 7) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ ∧ ψ] → [∀xϕ ∧ ∀xψ → ∀x(ϕ ∧ ψ)] (A1)
( 8) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ∀x(ϕ ∧ ψ) m.p.
( 9) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → (ϕ ∧ ψ) calc. prop.
(10) ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ
(11) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → ϕ din (9), (10)
(12) ` ∀x[∀x(ϕ ∧ ψ) → ϕ] G.
(13) ` ∀x[∀x(ϕ ∧ ψ) → ϕ] → [∀x(ϕ ∧ ψ) → ∀xϕ] (A1)
(14) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → ∀xϕ m.p.
(15) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → ∀xψ analog
(16) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → (∀xϕ ∧ ∀xψ) din (14), (15).
Din (8), (16), rezultă Propoziţia 5.4.11. 2

Propoziţia 5.4.12
` ϕ(t) → ∃xϕ(x).

Demonstraţie.

` ∀x¬ϕ(x) → ¬ϕ(t) (A2)


` ¬¬ϕ(t) → ¬∀x¬ϕ(x) calc. prop.
` ϕ(t) → ¬¬ϕ(t) calc. prop.
` ϕ(t) → ¬∀x¬ϕ(x) calc. prop..
2

Propoziţia 5.4.13
(i) ` x = y → y = x,
(ii) ` (x = y) ∧ (y = z) → (x = z),
(iii) ` (x = y) → (ϕ(x) ↔ ϕ(y)).

Demonstraţie.
(i):
` x = y → (x = z → y = z) (A5)
` x = z → (x = y → y = z) calc. prop.
` x = x → (x = y → y = x) luând mai sus z = x
`x=x (A3)
`x= y→y =x m.p..
(ii):
`x=y→y =x (i)
` y = x → (y = z → x = z) (A3)
` x = y → (y = z → x = z) calc. prop.
` (x = y) ∧ (y = z) → x = z calc. prop..
148 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

(iii):
`x=y→y =x (i)
` y = x → (ϕ(y) → ϕ(x)) (A5)
` x = y → (ϕ(y) → ϕ(x)) calc. prop.
` x = y → (ϕ(x) → ϕ(y)) (A5)
` x = y → [(ϕ(x) → ϕ(y)) ∧ (ϕ(y) → ϕ(x))] calc. prop..
2
Propoziţia 5.4.14
` ∀xϕ(x) → ∃xϕ(x).
Demonstraţie.
` ∀xϕ(x) → ϕ(x) (A3)
` ϕ(x) → ∃xϕ(x) Propoziţia 5.4.12
` ∀xϕ(x) → ∃xϕ(x) calc. prop..
2
Propoziţia 5.4.15

∀x∃y(x = y).
Demonstraţie.

` x = y → ∃y(x = y) Propoziţia 5.4.12


` x = x → ∃y(x = y) punând termenul x ı̂n loc de y
`x=x (A3)
` ∃y(x = y) m.p..
2
Propoziţia 5.4.16

` ∀x∀y∃z [(x = z) ∧ (z = y)].


Demonstraţie.

` (x = z) ∧ (z = y) → ∃z [(x = z) ∧ (z = y)] Propoziţia 5.4.12


` (x = z) ∧ (z = z) → ∃z [(x = z) ∧ (z = y)] luăm termenul z
` (x = z) ∧ (z = z)
` ∃z [(x = z) ∧ (z = y)] m.p..
2
Propoziţia 5.4.17

ϕ→ψ

∀xϕ → ∀xψ
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 149

Demonstraţie. Din Propoziţia 5.4.5. 2

Propoziţia 5.4.18

ϕ→ψ

∃xϕ → ∃xψ

Demonstraţie.

`ϕ→ψ ipoteză
` ¬ψ → ¬ϕ calc. prop.
` ∀x¬ψ → ∀x¬ϕ Propoziţia 5.4.17
` ¬∀x¬ϕ → ¬∀x¬ψ calc. prop.
Ultima formulă este chiar ` ∃xϕ → ∃xψ. 2

• Vom defini acum deducţia formală din ipoteze.

Definiţie 5.4.19 Fie Σ o mulţime de formule şi ϕ o formulă. Definim noţiunea

Σ ` ϕ: formula ϕ se deduce (formal) din ipotezele Σ

prin următoarele clauze:


(a) ϕ este axiomă,
(b) ϕ ∈ Σ,
(c) există o formulă ψ, astfel ı̂ncât Σ ` ψ, Σ ` ψ → ϕ, adică:

Σ ` ψ, ψ → ϕ
m.p.
Σ`ϕ

(d) există ψ şi x, astfel ı̂ncât Σ ` ψ şi ϕ este ∀xψ, adică:

Σ`ψ
G.
Σ ` ∀xψ
150 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Noţiunea ”Σ ` ϕ” a fost definită prin inducţie:


- momentul zero al inducţiei este precizat de (a) şi (b),
- pasul inducţiei (trecerea de la k la k + 1) este realizat prin aplicarea condiţiilor
(c) şi (d).
Observaţie 5.4.20
∅ ` ϕ ⇐⇒ ` ϕ.
• Vom defini acum Σ-demonstraţiile formale.

Definiţii 5.4.21
O Σ-demonstraţie formală a lui ϕ este un şir finit de formule ψ1 , . . . , ψn , astfel
ı̂ncât ψn = ϕ şi, pentru orice 1 ≤ i ≤ n, avem una din situaţiile:
· ϕi este axiomă,
· ϕi ∈ Σ,
· există j, k < i, astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi ,
· există j < i şi x ∈ V , astfel ı̂ncât ψi = ∀xψj .
Numărul n se numeşte lungimea Σ-demonstraţiei formale.

Comparând definiţiile deducţiilor formale şi ale Σ-demonstraţiilor formale, se


observă că:

Σ ` ϕ ⇐⇒ (ϕ admite o Σ − demonstraţie formală).

Definiţie 5.4.22 Dacă ϕ(1 , . . . , xn ) este o formulă, atunci ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
se numeste ı̂nchiderea sa universală.

Propoziţia 5.4.23

Σ ` ϕ(x1 , . . . , xn ) ⇐⇒ Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ).

Demonstraţie.
=⇒: Se aplică (G.) de n ori.
⇐=:
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ∀x2 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
Σ ` ∀x2 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ∀x3 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
...
Σ ` ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ).
Conform calculului propoziţiilor, rezultă:
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ).
Atunci,
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) prin ipoteza
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ) mai sus
Σ ` ϕ(x1 , . . . , xn ) m.p..
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 151

Conform propoziţiei precedente, studiul deducţiei formale din ipoteze poate fi


redus la enunţuri.

Propoziţia 5.4.24
(a) Σ ` ϕ, Σ ⊆ ∆ =⇒ ∆ ` ϕ,
(b) Σ ` ϕ ⇐⇒ există Σ0 ⊆ Σ, Σ0 finita, Σ0 ` ϕ.

Demonstraţie. Prin inducţie după ϕ. 2

Teorema 5.4.25 (Teorema deducţiei)


Fie Σ o mulţime de formule, ϕ un enunţ şi ψ o fomulă. Atunci,

Σ ` ϕ → ψ ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} ` ψ.

Demonstraţie.
=⇒: Aplicând Propoziţia 5.4.24, (a) şi m.p..
⇐=: Prin inducţie asupra modului cum este definit Σ ∪ {ϕ} ` ψ. Totul decurge ca
ı̂n cazul calculului propoziţional, adăugându-se situaţia: ψ = ∀xα, Σ ∪ {ϕ} ` α:

Σ ∪ {ϕ} ` α =⇒ Σ`ϕ→α ipoteza inducţiei


=⇒ Σ ` ∀x(ϕ → α) G.
=⇒ Σ ` ∀x(ϕ → α) → (ϕ → ∀xα) (A1), ϕ fiind enunţ
=⇒ Σ ` ϕ → ∀xα m.p.
=⇒ Σ`ϕ→ψ conform notaţiei.
2

Definiţie 5.4.26 O mulţime Σ de formule (teorie) se numeşte inconsistentă, dacă


Σ ` ϕ, pentru orice formulă ϕ. In caz contrar, Σ se numeşte consistentă.

Următoarele rezultate asupra teoriilor consistente şi teoriilor maximal consis-


tente se demonstrează la fel ca analoagele lor din cazul calculului propoziţional.

Propoziţia 5.4.27 Pentru orice teorie Σ, sunt echivalente următoarele afirmaţii:


(1) Σ este inconsistentă,
(2) există o formulă ϕ, astfel ı̂ncât Σ ` ϕ ∧ ¬ϕ,
(3) există o formulă ϕ, astfel ı̂ncât Σ ` ϕ şi Σ ` ¬ϕ,
(4) pentru orice formulă ϕ, Σ ` ¬(ϕ → ϕ),
(5) există o formulă ϕ, astfel ı̂ncât Σ ` ¬(ϕ → ϕ).

Propoziţia 5.4.28 Fie Σ o teorie şi ϕ o formulă a lui Lτ . Atunci,


(a) Σ ∪ {ϕ} este inconsistentă ⇐⇒ Σ ` ¬ϕ,
(b) Σ ∪ {¬ϕ} este inconsistentă ⇐⇒ Σ ` ϕ.
152 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Definiţie 5.4.29 O teorie ∆ se numeşte maximal consistentă dacă este un element


maximal ı̂n mulţimea teoriilor consistente ale lui Lτ (ordonată de incluziune).

Cu alte cuvinte, o teorie consistentă ∆ este maximal consistentă dacă prin adăugarea
unor formule noi la ∆ se obţine o teorie inconsistentă.

Propoziţia 5.4.30 Orice teorie consistentă se poate scufunda ı̂ntr-o teorie maxi-
mal consistentă.

Propoziţia 5.4.31 Fie Σ o teorie maximal consistentă. Atunci,


(1) Σ ` ϕ ⇐⇒ ϕ ∈ Σ,
(2) Σ ` ϕ ∨ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ sau Σ ` ψ),
(3) Pentru orice formulă ϕ, avem: Σ ` ϕ sau Σ ` ¬ϕ.

Observaţie 5.4.32 Fie Σ o teorie şi ϕ, ψ două formule ale lui Lτ . Atunci,

Σ ` ϕ ∧ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ şi Σ ` ψ).

Propoziţia 5.4.33 Dacă Σ este o teorie consistentă, atunci sunt echivalente:


(1) Σ este maximal consistentă,
(2) pentru orice formule ϕ, ψ, Σ ` ϕ ∨ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ sau Σ ` ψ),
(3) pentru orice formulă ϕ, Σ ` ϕ sau Σ ` ¬ϕ.

5.5 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu


predicate

Secţiunea 5 studiază algebra Lindenbaum-Tarski asociată calculului cu predi-


cate. Mulţimea formulelor lui Lτ este factorizată printr-o relaţie de echivalenţă
canonică, iar mulţimea cât obţinută este ı̂nzestrată cu o structură de algebră Boole.
Operaţiile acestei algebre Boole se obţin din conectorii propoziţionali ai lui Lτ :
disjuncţia, conjuncţia şi negaţia. Implicaţia şi echivalenţa logică din sintaxa lui Lτ
sunt traduse algebric prin implicaţia booleană, respectiv prin echivalenţa booleană
din algebra Lindenbaum-Tarski. Până aici totul se produce ı̂n mod analog algebrei
Lindenbaum-Tarski a calculului propoziţional. In secţiune se analizează modul ı̂n
care cuantificatorii lui Lτ acţioneaza ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski. Astfel, se de-
gajă noţiunile de cuantificator existenţial şi de cuantificator universal ı̂ntr-o algebră
Boole, apoi noţiunea de algebră Boole monadică şi de algebră Boole cilindrică. Al-
gebrele Boole cilindrice sunt structurile algebrice asociate calculului cu predicate.
Multe din proprietăţile sintactice şi semantice ale lui Lτ pot fi formulate şi demon-
strate ı̂n contextul algebrelor Boole cilindrice (vezi monografia [8]).
5.5. ALGEBRA LINDENBAUM-TARSKI A CALCULULUI CU PREDICATE153

Fie F orm(Lτ ) mulţimea formulelor lui Lτ . Următoarea relaţie binară, ∼, pe


F orm(Lτ ):

ϕ ∼ ψ ⇐⇒` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ (` ϕ → ψ şi ` ψ → ϕ)

este o relaţie de echivalenţă (se demonstrează exact ca la calculul propoziţional).


Fie B = F orm(Lτ )/ ∼ mulţimea cât; pentru ϕ ∈ F orm(Lτ ), notăm cu ϕ b clasa
sa de echivalenţă. Definim următoarele operaţii pe mulţimea B:
def. def. def. def. def.
b ∨ ψb = ϕ
ϕ \ b ∧ ψb = ϕ
∨ ψ, ϕ \
∧ ψ, ¬ϕ
b = ¬ϕ,c 0 = ϕ\∧ ¬ϕ, 1 = ϕ\∨ ¬ϕ.

La fel ca ı̂n cazul calculului propoziţiilor, se poate arăta că definiţiile acestor operaţii
nu depind de reprezentanţi şi că structura

B = (B = F orm(Lτ )/ ∼, ∨, ∧, ¬, 0, 1)

este o algebră Boole, numită algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lτ .


La fel ca ı̂n cazul calculului propoziţional, sunt valabile echivalenţele următoare:
· ` ϕ → ψ ⇐⇒ ϕ b
b ≤ ψ,
· ` ϕ ⇐⇒ ϕ b = 1.

Considerăm funcţia surjectivă p : F orm(Lτ ) −→ B, p(ϕ) = ϕ, b pentru orice


ϕ ∈ F orm(Lτ ). Funcţia p are proprietăţile următoare:
· p(ϕ ∨ ψ) = p(ϕ) ∨ p(ψ), p(ϕ ∧ ψ) = p(ϕ) ∧ p(ψ), p(¬ϕ) = ¬p(ϕ),
· p(ϕ → ψ) = p(ϕ) → p(ψ), p(ϕ ↔ ψ) = p(ϕ) ↔ p(ψ),
· p(ϕ) ≤ p(ψ) ⇐⇒ ` ϕ → ψ,
· p(ϕ) = 1 ⇐⇒ ` ϕ.
Funcţia p duce operaţiile logice ı̂n operaţii booleene. In mod natural, se pune
problema care este comportamentul funcţiei p faţă de cuantificatori.
Propoziţia 5.5.1
^ _
d
∀xϕ(x) = d
ϕ(v), d
∃xϕ(x) = d
ϕ(v).
v∈V v∈V

Demonstraţie. A proba prima formulă este echivalent cu:

d
(a) ∀xϕ(x) d pentru orice v ∈ V ,
≤ ϕ(v),

d pentru orice v ∈ V , atunci ψb ≤ ∀xϕ.


(b) dacă ψb ≤ ϕ(v), d

Avem:
(a): rezultă folosind axioma (A2): ` ∀xϕ → ϕ(v), pentru orice v ∈ V .

(b): Presupunem ψb ≤ ϕ(v), d v ∈ V , deci ` ψ → ϕ(v), v ∈ V . Alegem o


variabilă v ce nu apare ı̂n ψ sau ı̂n ∀xϕ(x).
154 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

` ψ → ϕ(v)
` ∀v(ψ → ϕ(v)) G.
` ∀v(ψ → ϕ(v)) → (ψ → ∀vϕ(v)) (A1)
(i) ` ψ → ∀vϕ(v) m.p..
De asemenea,

` ∀vϕ(v) → ϕ(x) (A2)


` ∀x[∀vϕ(v) → ϕ(x)] G.
` ∀x[∀vϕ(v) → ϕ(x)] → (∀vϕ(v) → ∀xϕ(x)) (A1)
(ii) ` ∀vϕ(v) → ∀xϕ(x) m.p..
\
Din (i) şi (ii) rezultă: ` ψ → ∀xϕ(x), adică ψb ≤ (∀xϕ(x)).

A doua relaţie rezultă din prima, folosind egalitaţile de Morgan:


^ _
\ = (¬∀x¬ϕ)
(∃xϕ) \ = ¬(∀x¬ϕ) \ =¬ \ =
(¬ϕ(v)) \
(ϕ(v)).
v∈V v∈V

Observaţie 5.5.2 Folosind funcţia p, egalităţile din Propoziţia precedentă se scriu:


^ _
p(∀xϕ) = p(ϕ(v)), p(∃xϕ) = p(ϕ(v)).
v∈V v∈V

Notăm Sent(Lτ ) mulţimea enunţurilor lui Lτ . Atunci,

Sent(Lτ )/ ∼= {ϕ
b | ϕ ∈ Sent(Lτ )}

este o subalgebră Boole a lui B = F orm(Lτ )/ ∼.

Definiţie 5.5.3 O submulţime Σ a lui F orm(Lτ ) se numeşte teorie a lui Lτ .

Vom generaliza acum construcţia de mai sus, definind algebra Lindenbaum-


Tarski a unei teorii.
Fie Σ o teorie a lui Lτ . Considerăm relaţia binară ∼Σ pe F orm(Lτ ) definită
astfel:
ϕ ∼Σ ψ ⇐⇒ Σ ` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ → ψ, Σ ` ψ → ϕ).
Atunci, ∼Σ este o relaţie de echivalenţă. Fie BΣ = F orm(Lτ )/ ∼Σ mulţimea cât.
Notăm cu ϕ/Σ clasa de echivalenţă a lui ϕ ∈ F orm(Lτ ). BΣ devine algebră Boole
faţă de operaţiile:
def. def.
ϕ/Σ ∨ ψ/Σ = (ϕ ∨ ψ)/Σ, ϕ/Σ ∧ ψ/Σ = (ϕ ∧ ψ)/Σ,
def. def. def.
¬(ϕ/Σ) = (¬ϕ)/Σ, 1 = (ϕ ∨ ¬ϕ)/Σ, 0 = (ϕ ∧ ¬ϕ)/Σ.
BΣ = (BΣ , ∨, ∧, ¬, 0, 1) se numeşte algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei Σ.
5.5. ALGEBRA LINDENBAUM-TARSKI A CALCULULUI CU PREDICATE155

Observaţie 5.5.4
B = B∅

Propoziţia 5.5.1 se poate extinde cu uşurinţă la algebra Lindenbaum-Tarski BΣ .


In algebra Lindenbaum-Tarski BΣ , au loc echivalenţele următoare:

ϕ/Σ ≤ ψ/Σ ⇐⇒ Σ ` ϕ → ψ,

ϕ/Σ = 1 ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Aceste echivalenţe traduc ı̂n limbaj algebric proprietăţi ale deducţiei formale. Prin
cea de a doua echivalenţă, a demonstra că Σ ` ϕ se reduce la un calcul boolean.

5.5.1 Algebre Boole monadice. Algebre Boole cilindrice

In mod natural, se pune acum problema definirii algebrelor corespunzătoare cal-


culului cu predicate. Ele vor avea ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lτ .
Primul pas va fi obţinerea unei noţiuni de cuantificator (existenţial şi universal) pe
o algebră Boole oarecare.

Fie A = (A, ∨, ∧, ¬, 0, 1) o algebră Boole oarecare.

Definiţie 5.5.5
Un cuantificator existenţial pe A este o funcţie ∃ : A −→ A, astfel ı̂ncât:
· ∃(0) = 0,
· x ≤ ∃(x),
· ∃(x ∧ ∃(y)) = ∃(x) ∧ ∃(y).

Dual, un cuatificator universal pe A este o funcţie ∀ : A −→ A, astfel ı̂ncât:


· ∀(1) = 1,
· x ≥ ∀(x),
· ∀(x ∨ ∀(y)) = ∀(x) ∨ ∀(y).

Dacă ∃ este un cuantificator existenţial pe A, atunci ∀(x) = ¬∃(¬x) defineşte


un cuantificator universal pe A; dacă ∀ este un cuantificator universal pe A, atunci
∃(x) = ¬∀(¬x) defineşte un cuantificator existenţial pe A.

Definiţie 5.5.6 O algebră Boole monadică este o structură (A, ∃), unde A este o
algebră Boole şi ∃ este un cuantificator existenţial pe A.

Considerăm algebra Lindenbaum-Tarski B şi o variabilă oarecare x ∈ V . Definim


operaţia unară ∃x : B −→ B prin:
def.
∃x (ϕ)
b = ∃xϕ,d pentru orice ϕ ∈ F orm(Lτ ).
156 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Observaţie 5.5.7 Operaţia ∃x este bine definită:

` ϕ ↔ ψ =⇒ ` ∃xϕ ↔ ∃xψ.

Propoziţia 5.5.8 ∃x este un cuantificator existenţial pe B.

Demonstraţie. Cele trei relaţii:


· ∃x (0) = 0,
·ϕb ≤ ∃x (ϕ),
b
· ∃x ( ϕ b = ∃x (ϕ)
b ∧ ∃x (ψ)) b
b ∧ ∃x (ψ)

sunt echivalente cu :
· ` (ϕ ∧ ¬ϕ) ↔ ∃x(ϕ ∧ ¬ϕ), (putem lua pe ϕ = enunţ)
· ` ϕ → ∃xϕ,
· ` ∃x(ϕ ∧ ∃xψ) ↔ (∃xϕ ∧ ∃xψ. 2

Observaţie 5.5.9 Cuantificatorul universal ∀x asociat lui ∃x este:


def.
∀x (ϕ)
b = ∀xϕ.d

Definiţia cuantificatorului existenţial (respectiv universal) pe o algebră Boole


oarecare a fost obţinută ı̂n mod independent de A. Tarski şi de P. Halmos. Cele
trei axiome simple ce definesc cuantificatorul existenţial (respectiv universal) por-
nesc din analiza proprietăţilor operaţiilor unare ∃x (respectiv ∀x ) ale algebrei
Lindenbaum-Tarski B.
Acţiunea cuantificatorului existenţial asupra formulelor lui Lτ este reflectată
ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski B prin operaţiile unare (∃x )x∈V . Atunci, struc-
turile algebrice ale lui Lτ vor fi algebre Boole ı̂nzestrate cu familii de cuantificatori
existenţiali.

Definiţie 5.5.10 Fie I o mulţime nevidă. Se numeşte I-algebră Boole cilindrică o


structură
(A, (∃i )i∈I , E)
unde:
· A este o algebră Boole,
· ∃i este cuantificator existenţial pe A, pentru orice i ∈ I,
· E este o funcţie E : I 2 −→ A, numită egalitate pe A,
astfel ı̂ncât următoarele condiţii sunt ı̂ndeplinite:

(C1 ) ∃i ◦ ∃j = ∃j ◦ ∃i , pentru orice i, j ∈ I,


(C2 ) E(i, i) = 1, i ∈ I,
(C3 ) E(i, j) = ∃k [E(i, k) ∧ E(k, j)], pentru k 6= i, j din I,
(C4 ) ∃i [E(i, j) ∧ x] ∧ ∃i [E(i, j) ∧ ¬x] = 0, pentru i 6= j ı̂n I.
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 157

\
Exemplu 5.5.11 Fie E0 : V −→ B, dată de E0 (x, y) = (x = y), pentru orice
x, y ∈ V . Atunci,
(B, (∃x )x∈V , E0 )
este o V -algebră Boole cilindrică.

Noţiunea de I-algebră Boole cilindrică este generalizarea structurii din Exemplul


5.5.11. In interpretare, I reprezintă mulţimea variabilelor, (∃i )i∈I familia cuantifi-
catorilor existenţiali, iar E reflectă predicatul de egalitate.

Exemplul următor ı̂ndepartează noţiunea de algebră cilindrică de sintaxa lui


Lτ .

Exemplu 5.5.12 Fie X, I două mulţimi nevide şi F (X I , L2 ) mulţimea funcţiilor


p : X I −→ L2 .
Pentru i ∈ I şi p : X I −→ L2 , definim funcţia ∃i (p) : X I −→ L2 prin:
_
∃i (p)(x) = {p(y) | y ∈ X I , y |I\{i} = x |I\{i} }, pentru orice x ∈ X I .

In felul acesta, obţinem o funcţie ∃i : F (X I , L2 ) −→ F (X I , L2 ). ∃i este un cuan-


tificator existenţial pe algebra Boole F(X I , L2 ).
De asemenea, definim E0 (i, j) : X I −→ L2 prin:
½
1, dacă xi = xj ,
E0 (i, j)(x) =
0, dacă xi 6= xj .

Se obţine o funcţie E0 : I 2 −→ F (X I , L2 ) : (i, j) 7→ E0 (i, j).


Atunci,
(F(X I , L2 ), (∃i )i∈I , E0 )
este o I-algebră Boole cilindrică.

Observaţie 5.5.13 Algebrele cilindrice sunt structuri algebrice ce provin din sin-
taxa calculului cu predicate. Ele au fost definite şi studiate de A. Tarski, de elevii
săi L. Henkin şi J.D. Monk şi de numeroşi alţi cercetători [8]. Algebrele poliadice,
introduse de P. R. Halmos [5], constituie un al doilea tip de structuri algebrice
ce au ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lτ . Intre algebrele cilindrice
şi algebrele poliadice există o legatură puternică (vezi [3]), multe din proprietăţile
unora putând fi transferate celorlalte structuri. Cu toate acestea, teoriile lor s-au
dezvoltat separat şi, cel mai adesea, cu tehnici diferite.

5.6 Teorema de completitudine. Modele Henkin


158 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Completitudinea calculului cu predicate apare ca problemă ı̂n monografia lui


Hilbert şi Ackermann din 1928 [9]. Prima demonstraţie a teoremei de completitu-
dine pentru calculul cu predicate a fost obţinută de Gödel ı̂n teza sa de doctorat din
1929 şi publicată apoi ı̂n [4]. Gödel a demonstrat ı̂ntâi completitudinea calculului
cu predicate fără egalitate, apoi a extins rezultatul şi pentru limbaje cu egali-
tate. Limbajele considerate de Gödel erau numărabile şi nu conţineau simboluri de
operaţii. In [4], este obţinută şi teorema de compacitate, ca un corolar al teoremei
de completitudine. Demonstraţia originară a teoremei de completitudine (bazată
pe aducerea enunţurilor la forma normală Skolem) are ı̂n prezent mai mult un in-
teres istoric. Teorema de completudine a lui Gödel stabileşte echivalenţa teoremelor
formale cu enunţurile universal adevărate. In lucrarea [6], Henkin demonstrează
(pentru limbaje de orice cardinal) următorul rezultat: orice teorie consistentă a
lui Lτ admite un model. O consecinţă imediată a sa este teorema de completitu-
dine extinsă, ce afirmă echivalenţa deducţiei formale ı̂n Lτ cu deducţia semantică.
Teorema de completitudine a lui Gödel este un caz particular al teoremei de com-
pletitudine extinsă.
In această secţiune, prezentăm ı̂n detaliu demonstraţia dată de Henkin pentru
teorema de completitudine extinsă. Metoda folosită de Henkin ı̂n demonstraţie
(cunoscută sub numele de metoda constantelor) este un instrument eficace pen-
tru construcţii de modele ale teoriilor consistente (vezi discuţia din [7]). Ea a fost
folosită apoi cu succes ı̂n demonstrarea unor teoreme de completitudine pentru alte
sisteme logice (intuiţionist, modal, temporal, etc.), ca şi a unor teoreme importante
ale teoriei modelelor (teorema de omitere a tipurilor, teoreme de interpolare de tip
Craig, teoreme ale celor doi cardinali, etc.) (vezi [1], [2], [10]).

Fie Lτ un limbaj de ordinul I. Prin definiţie, cardinalul lui Lτ este:

| Lτ |=| F orm(Lτ ) |=| Sent(Lτ ) | .

Observaţie 5.6.1 Presupunem că V este numărabilă şi că mulţimile de operaţii,
de relaţii şi de constante sunt cel mult numărabile. Atunci,

| Lτ |=| F orm(Lτ ) |=| Sent(Lτ ) |= ω,

unde ω este cardinalul mulţimilor numărabile. Spunem că Lτ este limbaj numărabil.

Fie C o mulţime de constante noi şi Lτ (C) limbajul obţinut din Lτ prin adăugarea
constantelor din C.

Observaţie 5.6.2 Dacă | Lτ |=| C |, atunci | Lτ (C) |=| Lτ |=| C |.

Lema 5.6.3 Fie ϕ(x) o formulă ı̂n Lτ , c o constantă din C şi ϕ(c) enunţul din
Lτ (C) obţinut prin ı̂nlocuirea lui x cu c. Atunci, pentru orice teorie T a lui Lτ ,
avem:
T ` ϕ(c) ı̂n Lτ (C) ⇐⇒ T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ .
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 159

Demonstraţie.
=⇒: Dacă α1 (c), . . . , αn (c) = ϕ(c) este o demonstraţie formală a lui ϕ(c) din T ı̂n
Lτ (C), atunci α1 (x), . . . , αn (x) este o demonstraţie formală a lui ϕ(x) din T ı̂n Lτ .
Atunci, T ` ϕ(x) ı̂n Lτ , deci T ` ∀xϕ(x).
⇐=: Dacă T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ , atunci T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ (C). Cum ` ∀ϕ(x) → ϕ(c),
rezultă T ` ϕ(c) ı̂n Lτ (C). 2
Lema 5.6.4 Dacă T este o teorie consistentă ı̂n Lτ , atunci T este consistentă şi
ı̂n Lτ (C).
Demonstraţie. Presupunem că T nu este consistentă ı̂n Lτ (C), deci există
ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Lτ (C), astfel ı̂ncât
T ` ϕ(c1 , . . . , cn ) ∧ ¬ϕ(c1 , . . . , cn ), c1 , . . . , cn ∈ C.
Conform Lemei 5.6.3,
T ` ∀x1 . . . ∀xn (ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ¬ϕ(x1 , . . . , xn )),
deci:
T ` ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ¬ϕ(x1 , . . . , xn ) ı̂n Lτ ,
ceea ce contrazice consistenţa lui T . 2

O teorie ı̂nchisă este formată numai din enunţuri.


In continuare, vom considera numai teorii ı̂nchise.

Definiţie 5.6.5 Fie T o teorie consistentă ı̂n Lτ (C). T se numeşte teorie Henkin,
dacă pentru orice formulă ϕ(x) a lui Lτ (C), cu cel mult o variabilă liberă x, există
c ∈ C, astfel ı̂ncât
T ` ∃xϕ(x) → ϕ(c).
Observaţie 5.6.6 Implicaţia
T ` ϕ(c) → ∃xϕ(x)
are loc ı̂ntotdeauna.
Pentru a da o interpretare noţiunii de teorie Henkin, vom gândi o formulă ϕ(x)
ca pe o ”ecuaţie” ı̂n x. Atunci, enunţul ∃xϕ(x) va semnifica existenţa ”soluţiilor”
lui ϕ(x), iar ϕ(c) va ı̂nsemna că ”c este o soluţie” a lui ϕ(x).
Atunci, condiţia T ` ∃xϕ(x) → ϕ(x) din definiţia teoriei Henkin se interpretează
astfel: dacă ı̂n ipotezele T ecuaţia ϕ(x) admite soluţie, atunci o soluţie a sa poate
fi aleasă din mulţimea C.
Lema 5.6.7 Fie Lτ un limbaj de ordinul I şi C o mulţime de constante, astfel
ı̂ncât | Lτ |=| C |. Dacă T este o teorie consistentă ı̂n Lτ , atunci există o teorie
Henkin T ı̂n Lτ (C), cu T ⊆ T .
160 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Demonstraţie. Vom face demonstraţia numai pentru limbaje numărabile:

| LP C |=| C |=| Lτ (C) |= ω.

Fie C = (cn )n<ω o enumerare a lui C, cu n 6= m =⇒ cn 6= cm .


Fie (ϕn (xn ))n<ω o enumerare a formulelor lui Lτ (C) cu cel mult o variabilă
liberă. Construim prin inducţie:
· un şir de teorii (Tn )n<ω ale lui Lτ (C), cu T0 = T ,
· un şir de constante din C: (en )n<ω ,
cu proprietăţile:
(i) Tn este consistentă ı̂n Lτ (C),
(ii) Tn+1 = Tn ∪ {∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en )},
unde en este o constantă din C ce nu apare ı̂n Tn şi
½
variabila liberă a lui ϕn , dacă există,
xn =
orice variabilă, dacă ϕn nu are variabile libere.
Vom lua definiţia prin recurenţă a teoriilor Tn ca fiind dată de (ii). Rămâne să
arătăm că dacă Tn este consistentă, atunci şi Tn+1 este consistentă.
Presupunem prin absurd că teoria

Tn ∪ {∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en )}

este inconsistentă ı̂n Lτ (C), deci, aplicând Propoziţia 5.4.28, rezultă

Tn ` ¬(∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en )).

Atunci,
Tn ` ∃xn ϕn (xn ) ∧ ¬ϕn (en ),
deci Tn ` ∃xn ϕn (xn ) şi Tn ` ¬ϕn (en ).
Lema 5.6.3 implică Tn ` ∀xn ¬ϕn (xn ), deci Tn ` ¬∃xn ϕn (xn ): contradicţie cu
faptul că Tn este consistentă. S
Construcţia prin inducţie s-a terminat. Fie T = n<ω Tn . Se verifică uşor că T
este consistentă. Să arătăm că T este teorie Henkin.
Fie ϕ(x) ∈ Lτ (C) cu cel mult o variabilă liberă x, deci există n cu ϕ(x) =
ϕn (xn ):
∃xϕ(x) → ϕ(en ) = ∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en ) ∈ Tn+1 ⊆ T .
Atunci, T ` ∃xϕ(x) → ϕ(en ) şi T este o teorie Henkin. 2

Lema 5.6.8 Fie T ⊆ T 0 , T este teorie Henkin, T 0 este consistentă. Atunci T 0 este
teorie Henkin.

Demonstraţie. Direct din definiţie. 2

Fie C o mulţime de constante de acelaşi cardinal cu limbajul Lτ şi Lτ (C)


limbajul obţinut din Lτ prin adjuncţionarea constantelor din C.
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 161

Fixăm o teorie Henkin maximal consistentă ı̂n Lτ (C).


Pe mulţimea C, considerăm relaţia binară:
def.
c ≈ d ⇔ (c = d) ∈ Σ ⇔ Σ ` (c = d).

Lema 5.6.9 ≈ este o relaţie de echivalenţă.

Demonstraţie. Arătăm că relaţia ≈ este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.


· c ≈ c: Σ ` c = c.
· c ≈ d =⇒ d ≈ c:
Dacă c ≈ d, atunci Σ ` c = d. Deoarece ` c = d → d = c, se obţine Σ ` d = c,
deci d ≈ c.
· c ≈ d, d ≈ e =⇒ c ≈ e:
Intr-adevăr, (c ≈ d, d ≈ e) implică (Σ ` c = d, Σ ` d = e) implică Σ ` (c = d) ∧ (d
= e); dar avem şi ` [(c = d)∧(d = e)] → (c = e); rezultă Σ ` (c = e), deci c ≈ e. 2

Vom considera mulţimea cât A = C/ ≈; c≈ va fi clasa de echivalenţă a lui c ∈ C.

Lema 5.6.10 Fie t(x1 , . . . , xn ) un termen al lui Lτ şi c1 , . . . , cn ∈ C. Atunci,

` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x).

Demonstraţie. Fie ϕ(x) formulă din Lτ (C): t(c1 , . . . , cn ) = x.


` ϕ(t(c1 , . . . , cn )) → ∃xϕ(x)
` t(c1 , . . . , cn ) = t(c1 , . . . , cn ) → ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x)
` t(c1 , . . . , cn ) = t(c1 , . . . , cn )
` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x). 2

Lema 5.6.11 Fie t(x1 , . . . , xn ) un termen al lui Lτ şi c1 , . . . , cn ∈ C constante.


Atunci, există d ∈ C, astfel ı̂ncât:

Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = d.

Demonstraţie. Conform Lemei 5.6.10, ` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x).


Σ este o teorie Henkin, deci există d ∈ C astfel ı̂ncât:

Σ ` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x) → (t(c1 , . . . , cn ) = d).

Prin m.p., rezultă:

Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = d. 2

Vom organiza acum A ca o structură pentru Lτ .


Fie f un simbol de operaţie n-ară. Definim operaţia n-ară f A pe A astfel:
162 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

def.
f A (c≈ ≈
1 , . . . , cn ) = d

⇔ Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = d.

Pentru orice c1 , . . . , cn ∈ C, există d ∈ C, astfel ı̂ncât Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = d


(conform Lemei 5.6.11). 2

Lema 5.6.12 f A este bine definită.

Demonstraţie. Trebuie să arătăm că:

(ci ≈ di , i = 1, . . . , n) şi c ≈ d) =⇒ (Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = c ⇔ Σ ` f (d1 , . . . , dn )


= d).

Anume vom arăta că:


(ci ≈ di , i = 1, . . . , n) şi (c ≈ d ) şi (Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = c) implică Σ `
f (d1 , . . . , dn ) = d.
Intr-adevăr,
(Σ ` ci = di , i = 1, . . . , n) şi (Σ ` (c = d)) şi (Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = c) implică:
Vn
Σ ` (f (c1 , . . . , cn ) = c) ∧ i=1 (ci = di ) ∧ (c = d).

Dar,
Vn
` (f (c1 , . . . , cn ) = c) ∧ i=1 (ci = di ) ∧ (c = d) → (f (d1 , . . . , dn ) = d),

deci, prin m.p., rezultă

Σ ` f (d1 , . . . , dn ) = d. 2

Fie R un simbol de relaţie n-ară. Definim relaţia n-ară RA pe A astfel:


def.
RA = {(c≈ ≈
1 , . . . , cn ) | Σ ` R(c1 , . . . , cn )}.

Lema 5.6.13 RA este bine definită.

Trebuie să arătăm că:

ci ≈ di , i = 1, . . . , n =⇒ (R(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ ⇔ R(d1 , . . . , dn ) ∈ Σ).

Anume vom arăta că: Vn


(Σ ` ci = di , i = 1, . . . , n şi Σ ` R(c1 , . . . , cn )) implică Σ ` R(c1 , . . . , cn ) ∧ i=1 (ci
= di ).

Dar,
Vn
R(c1 , . . . , cn ) ∧ i=1 (ci = di ) → R(d1 , . . . , dn ),
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 163

de unde, prin m.p., rezultă

` R(d1 , . . . , dn ).

Fie d o constantă a lui Lτ . Conform Lemei 5.6.11, există c ∈ C, cu Σ ` d = c.


Definim
def.
dA = c≈ ⇔ (d = c) ∈ Σ.

Lema 5.6.14 Definiţia lui dA este corectă.

Demonstraţie. Dacă c1 , c2 ∈ C, Σ ` d = c1 , Σ ` d = c2 , atunci Σ ` (d = c1 ) ∧ (d


= c2 ). Cum
` (d = c1 ) ∧ (d = c2 ) → (c1 = c2 ), rezultă Σ ` (c1 = c2 ), deci c≈ ≈
1 = c2 . 2

Dacă c ∈ C, atunci punem cA = c≈ .


In acest fel, am obţinut o structură A a limbajului Lτ (C).
Lema 5.6.15 Dacă t(x1 , . . . , xn ) este un termen şi c, c1 , . . . , cn ∈ C, atunci:

tA (c≈ ≈ ≈
1 , . . . , cn ) = c ⇐⇒ Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = c.

Demonstraţie. Prin inducţie, dupa modul de formare a termenului t.


Tratăm numai pasul inducţiei.
Fie t = f (t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )) şi presupunem că echivalenţa are
loc pentru termenii t1 , . . . , tm . Conform Lemei 5.6.11, există d1 , . . . , dm ∈ C, Σ `
ti (c1 , . . . , cn ) = di , pentru i = 1, . . . , m. Din ipoteza inducţiei,

tA ≈ ≈ ≈
i (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, . . . , m.

Atunci,
tA (c≈ ≈
1 , . . . , cn ) = c

⇐⇒ f A (tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c

A ≈ ≈ ≈
⇐⇒ f (d1 , . . . , dm ) = c
⇐⇒ Σ ` (d1 , . . . , dm ) = c (conform definiţiei lui f A )
⇐⇒ Σ ` f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c (α)
⇐⇒ Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = c,
unde (α) rezultă astfel:
Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, . . . , m implică echivalenţa următoare
Σ ` f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c ⇐⇒ Σ ` f (d1 , . . . , dm ) = c. 2

Lema 5.6.16 Pentru orice formulă ϕ(x1 , . . . , xn ) ∈ L şi pentru orice c1 , . . . , cn ∈


C, avem:

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ ⇐⇒ Σ ` ϕ(c1 , . . . , cn ).
164 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Demonstraţie. După modul de formare a formulei ϕ.

· ϕ este de forma t1 (x1 , . . . , xn ) = t2 (x1 , . . . , xn ):


Conform Lemei 5.6.11, există di ∈ C, cu Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, 2. Aplicând
Lema 5.6.15, obţinem:
d≈ A ≈ ≈
i = ti (c1 , . . . , cn ), i = 1, 2.

In acest caz,

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ) = t2 (c1 , . . . , cn )
≈ ≈
⇐⇒ d1 = d2
⇐⇒ Σ ` d1 = d2
⇐⇒ Σ ` t1 (c1 , . . . , cn ) = t2 (c1 , . . . , cn ).
Ultima echivalenţă rezultă din Σ ` di = ti (c1 , . . . , cn ), i = 1, 2 şi din axiomele
egalităţii.

· ϕ este de forma R(t1 , . . . , tm ), cu ti = ti (x1 , . . . , xn ), i = 1, . . . , m:


Conform Lemei 5.6.11, există d1 , . . . , dm ∈ C, cu

(*) Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , 1 = 1, . . . , m.

Aplicând Lemma 5.6.15, obţinem:


d≈ A ≈ ≈
i = ti (c1 , . . . , cn ), i = 1, . . . , m.

Atunci,

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ (tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) ∈ R
A
≈ ≈ A
⇐⇒ (d1 , . . . , dm ) ∈ R
⇐⇒ R(d1 , . . . , dm ) ∈ Σ (conform definiţiei lui RA )
⇐⇒ R(t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) ∈ Σ conform (*)
⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
· ϕ este de forma ¬ψ(x1 , . . . , xn ):
Ipoteza inductiei este:
A |= ψ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.

Atunci,

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ A 6|= ψ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ]
⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) 6∈ Σ
⇐⇒ ¬ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ (Σ este maximal consistentă)
⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
· ϕ este de forma ψ1 ∨ ψ2 : exerciţiu !
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 165

· ϕ(x1 , . . . , xn ) este ∃xψ(x, x1 , . . . , xn ):

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ există c≈ ∈ A, A |= ψ[c≈ , c≈ ≈
1 , . . . , cn ]
⇐⇒ există c ∈ C, ψ(c, c1 , . . . , cn ) ∈ Σ (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ Σ ` ∃xψ(x, c1 , . . . , cn ) (Σ este teorie Henkin)
⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
2
Observaţie 5.6.17 Conform Propoziţiei 5.6.16, pentru orice enunţ ϕ ∈ Lτ (C),
are loc echivalenţa
A |= ϕ ⇐⇒ ϕ ∈ Σ,
de unde rezultă
A |= Σ.
A se numeşte modelul Henkin asociat teoriei Σ. Il vom mai nota şi AΣ .

Teorema 5.6.18 Dacă T este o teorie consistentă, atunci ea admite un model.

Demonstraţie. Fie T o teorie consistentă a lui Lτ . Fie C o mulţime de constante


noi, cu | C |=| Lτ |. Conform Lemei 5.6.7, există o teorie Henkin T , astfel ı̂ncât
T ⊆ T . Fie Σ o teorie maximal consistentă a lui Lτ (C), cu T ⊆ Σ. Σ este o teorie
Henkin (conform Lemei 5.6.8).
Considerăm modelul Henkin A, asociat lui Σ. Conform Propoziţiei 5.6.16, pen-
tru orice formulă ϕ(x1 , . . . , xn ) ∈ L şi c1 , . . . , cn ∈ C:

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.

Cum T ⊆ Σ, rezultă de aici că A |= T . 2


Teorema 5.6.18 este valabilă pentru limbaje de orice cardinal infinit. Cu excepţia
Lemei 5.6.7, toţi paşii necesari obţinerii Teoremei 5.6.18 au fost demonstraţi ı̂n cazul
general. Lema 5.6.7 a fost demonstrată numai pentru limbaje numărabile, pentru
a evita folosirea inducţiei transfinite.
Teorema 5.6.19 (Teorema de completitudine extinsă)
Fie Σ o teorie şi ϕ o formulă a lui Lτ . Atunci,

Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ |= ϕ.

Demonstraţie.
=⇒: Prin inducţie, ı̂n raport cu definiţia noţiunii ”Σ ` ϕ”.
⇐=: Presupunem Σ 6` ϕ, deci Σ ∪ {¬ϕ} este consistentă. Fie A |= Σ ∪ {¬ϕ};
atunci, A |= Σ şi A 6|= ϕ. Rezultă Σ 6|= ϕ. 2

Corolar 5.6.20 (Teorema de completitudine)


Pentru orice formulă ϕ a lui Lτ , are loc echivalenţa următoare:

` ϕ ⇐⇒ |= ϕ.
166 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Demonstraţie. Luăm Σ = ∅. 2

Observaţie 5.6.21 Se verifică uşor că reciproca Teoremei 5.6.18 este adevărată:
dacă o teorie admite un model, atunci ea este consistentă.

Observaţie 5.6.22 Dacă Σ este o teorie Henkin şi AΣ este modelul său Henkin,
atunci
| AΣ |≤| C |=| Lτ (C) |=| Lτ | .

Corolar 5.6.23 (Teorema Lövenheim-Skolem) Orice teorie consistentă T ı̂ntr-un


limbaj numărabil admite un model cel mult numărabil.

Demonstraţie. Din Teorema 5.6.18 şi din observaţia precedentă. 2

Corolar 5.6.24 (Teorema de compacitate)


O teorie T admite un model dacă şi numai dacă orice parte finită a sa admite
un model.

Demonstraţie. Se aplică Teorema 5.6.18, plus observatia: T este consistentă dacă


şi numai dacă orice parte finită a sa este consistentă. 2

Corolar 5.6.25 Dacă T are modele finite suficient de mari, atunci T admite un
model infinit.

Demonstraţie. Fie C = {cn | n < ω} o mulţime numarabilă de constante noi.


Considerăm teoria lui Lτ (C):

Σ = T ∪ {¬(cn = cm ) | n < m < ω}.

Orice submulţime finită Σ0 a lui Σ are un număr finit de constante din C; fie
ele continute ı̂n {c0 , . . . , cm }. Fie A0 |= T cu | A0 |≥ m + 1. Atunci, există
a0 , . . . , am ∈ A0 , distincte, deci (A0 , a0 , . . . , am ) |= Σ0 . Punând am+1 , am+2 , . . .
arbitrare, este evident că

(A0 , a0 , . . . , am , am+1 , . . .) |= Σ0 .

Conform Teoremei de compacitate, Σ admite un model

(B, b0 , . . . , bm , . . .) |= Σ,

cu (bm ) distincte două câte două.


Deci, B |= T şi | B |≥ ω. 2

Observaţie 5.6.26 Teorema de completitudine extinsă (Teorema 5.6.19) a fost


demonstrată pe baza Teoremei 5.6.18, iar Teorema de completitudine a rezultat ca
un caz particular al Teoremei 5.6.19. La rândul ei, Teorema 5.6.18 poate fi obţinută
din Teorema de completitudine.
5.7. CUM SE STABILEŞTE DACĂ O FORMULĂ ESTE TEOREMĂ FORMALĂ167

Pentru a proba această afirmaţie, să considerăm un enunţ ϕ al unei teorii consis-
tente T . Atunci, {ϕ} este o mulţime consistentă, deci, aplicând Propoziţia 5.4.28,
6` ¬ϕ. Conform Teoremei de completitudine, 6|= ¬ϕ, deci există o structură A astfel
ı̂ncât A 6|= ¬ϕ. Rezultă A |= ϕ pentru orice ϕ ∈ T , deci A |= T .
In demonstraţia celor trei rezultate (Teorema 5.6.18, Teorema 5.6.19 şi Coro-
larul 5.6.20) a fost invocată axioma alegerii (ı̂n forma sa echivalentă, cunoscută
sub numele de axioma lui Zorn). Intr-o axiomatizare a teoriei mulţimilor (de ex-
emplu, Zermelo-Fraenkel) fără axioma alegerii, aceste trei rezultate devin enunţuri
echivalente logic.

5.7 Cum se stabileşte dacă o formulă este teoremă


formală

Există trei moduri ı̂n care putem stabili că o formulă este teoremă formală:
· pe cale sintactică: construind o demonstraţie formală a formulei;
· pe cale algebrică: prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski;
· pe cale semantică: calculând kϕk ı̂ntr-o structură A oarecare.

Vom exemplifica pe câteva cazuri:

1. Care din următoarele enunţuri este teoremă formală ?


(a) ∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y),
(b) ∀y∃xϕ(x, y) → ∃x∀yϕ(x, y).

Soluţie: Vom arăta că (a) este o teoremă formală.


· sintactic:
` ∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y) axioma
` ∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y) (Exerciţiul 5.2.25(2))
` ∀y[∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y)] G.
` ∀y[∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y)] →
[∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)] axioma
` ∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y) m.p..
· algebric:
p(∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)) = p(∃x∀yϕ(x, y)) → p(∀y∃xϕ(x, y)) =
W V V W
[ u∈V v∈V p(ϕ(u, v))] → [ w∈V z∈V p(ϕ(w, z))] =
V V V W
u [( v p(ϕ(u, v))) → w z p(ϕ(w, z))] =
V V V W
u w [( v p(ϕ(u, v))) → ( z p(ϕ(w, z))] =
V V W
u,w [(¬ v p(ϕ(u, v))) ∨ z p(ϕ(w, z))] =
168 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

V W W
u,w [ v ¬p(ϕ(u, v)) ∨ z p(ϕ(w, z))] =
V W
u,w v,z [¬p(ϕ(u, v)) ∨ p(ϕ(w, z))] = 1,
W
deoarece v,z [¬p(ϕ(u, v)) ∨ p(ϕ(w, z))] = 1.

· semantic:
Fie A o structură ı̂n care calculăm k · k.
k∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)k = k∃x∀yϕ(x, y)k → k∀y∃xϕ(x, y)k = 1
⇐⇒
k∃x∀yϕ(x, y)k ≤ k∀y∃xϕ(x, y)k
⇐⇒
W V V W
a∈A b∈A kϕ(a, b)k ≤ d∈A c∈A kϕ(c, d)k
⇐⇒
V W
b∈A kϕ(a, b)k ≤ c∈A kϕ(c, d)k, pentru orice a, d ∈ A.
Ultima inegalitate este evidentă.

Soluţie: Vom arăta că (b) nu este teoremă formală.


Fie Lτ limbajul egalităţii, A structura: A = {α, β}, cu α 6= β şi ϕ(x, y) formula:
x = y. Atunci, V W
k∀y∃x(x = y)k = b∈A a∈A ka = bk =

(kα = αk ∨ kα = βk) ∧ (kβ = αk ∨ kβ = βk) = (1 ∨ 0) ∧ (0 ∨ 1) = 1.


W V
k∃x∀y(x = y)k = a∈A b∈A ka = bk =

(kα = αk ∧ kα = βk) ∨ (kβ = αk ∧ kβ = βk) = (1 ∧ 0) ∨ (0 ∧ 1) = 0.


Atunci,
k∀y∃xϕ(x, y) → ∃x∀yϕ(x, y)k = k∀y∃x(x = y)k → k∃x∀y(x = y)k = 1 → 0 = 0.
Rezultă că (b) nu este teoremă formală.

2. Care din următoarele enunţuri este teoremă formală ?


(a) ∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z),
(b) ∀y∀z∃xϕ(x, y, z) → ∀z∃x∀yϕ(x, y, z).

Soluţie: Demonstrăm că (a) este teoremă formală.

· sintactic:
5.7. CUM SE STABILEŞTE DACĂ O FORMULĂ ESTE TEOREMĂ FORMALĂ169

` ∀yϕ(x, y, z) → ϕ(x, y, z) axioma


` ∃x∀yϕ(x, y, z) → ∃xϕ(x, y, z) (Exerciţiul 5.2.25(2))
` ∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z) (Exerciţiul 5.2.25(1))
` ∀y[∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z)] G.
` ∀y[∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z)] →
[∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z)] axioma
` ∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z) m.p..
· algebric:
p(∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z)) =
p(∀z∃x∀yϕ(x,
V W V y, z)) → p(∀y∀z∃xϕ(x,
V V W y, z)) =
0 0
[V w u V v p(ϕ(u,
W V v, w))] → [ v 0
W u0 p(ϕ(u
w 0 , v , w0 ))] =
0 0 0
v 0 ,w0 [( w u v p(ϕ(u, v, w)) → u0 p(ϕ(u , v , w ))] = . . . = 1.

· semantic:
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k =
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k → k∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k =
V W V V V W
( c∈A a∈A b∈A kϕ(a, b, c)k → ( b0 ∈A c0 ∈A a0 ∈A kϕ(a0 , b0 , c0 )k).

Trebuie
V W Vsă aratăm că: V V W 0 0 0
c a b kϕ(a, b, c)k ≤ b0 c0 a0 kϕ(a , b , c )k,

ceea ce este echivalent cu


V W V W
c a b kϕ(a, b, c)k ≤ a0 kϕ(a0 , b0 , c0 )k, pentru orice b0 , c0 ∈ A.

Această ultimă inegalitate este uşor de probat.

Soluţie: Demonstrăm că (b) nu este teoremă formală.


Considerăm un limbaj cu un singur predicat n-ar, +, unde ϕ(x, y, z) este x + y =
z şi A = (N, +). Atunci,

k∀y∀z∃xϕ(x, y, z) → ∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k =


k∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k → k∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k.

Dar, V W
k∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k = n,p∈N m∈N km + p = nk = 1 şi
V W V
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k = p n m km + p = nk.
Facem p = 0 şi calculăm termenul corespunzător din intersecţia ”după p”:
W V W V
n mkm + 0 = nk = Vn m km = nk = 0,
deoarece pentru orice n, m km = nk = 0.
Prin urmare, 1 → 0 = 0, deci (b) nu este teoremă formală.
170 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Exerciţiu 5.7.1 Fie Q1 , Q2 , Q3 ∈ {∃, ∀} şi τ o permutare a {1, 2, 3}. Să se


determine care din enunţurile:

Q1 x Q2 y Q3 z ϕ(x, y, z) → Qτ (1) x Qτ (2) y Qτ (3) z ϕ(x, y, z)


este teorema formală.
Bibliography

[1] J. Barwise (Editor), Handbook of Mathematical logic, North-Holland, 1977.


[2] C.C. Chang, H.J. Keisler, Model Theory (editia a treia), 1990.
[3] B.A. Galler, Cylindric and polyadic algebras, Proc. Amer. Math. Soc., 8,
1959, 176-183.
[4] K. Gödel, Die Vollstandigkeit der Axiome des logish Functionenkalkuls,
Monat. fur Mathematik und Physik, 37, 1930, 349-330.
[5] P.R. Halmos, Algebraic logic, Chelsea Publ. Comp., New York, 1962.
[6] L. Henkin, The Completeness of First-order Functional Calculus, J. Symb.
Logic, 14, 1949, 159-166.
[7] L. Henkin, The Discovery of My Completeness Proofs, Bull. Symb. Logic,
vol.2, no. 2, 1996, 127-158.
[8] L. Henkin, J.D. Monk, A. Tarski, Cylindric Algebras, I, II, North-Holland,
1971, 1985.
[9] D. Hilbert, W. Ackermann, Grundzugen der theoretischen Logik, Heidelberg,
Springer-Verlag, 1928.
[10] J.D. Monk, Mathematical Logic, Springer-Verlag, 1978.

171
Index

Σ-demonstraţie formală, 146 regulile de deducţie ale calculului cu pred-


ϕ se deduce (sintactic) din ipotezele Σ, icate, 139
145
tA (s), 123 teoremă formală, 139
ı̂nchiderea universală, 146 teorie, 127
teorie ı̂nchisă, 155
variabilă legată, 121 teorie a lui Lτ , 150
teorie Henkin, 155
algebra Boole monadică, 151
algebra Lindenbaum-Tarski, 149 variabilă liberă, 121
algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei Σ,
150
axiomele calculului cu predicate, 138

cuantificator existenţial, 151


cuatificator universal, 151

deducţie semantică, 131


demonstraţie formală, 139

enunţ, 121
enunţ universal adevărat, 129
evaluare (interpretare), 123

formulă universal adevărată, 129

I-algebră Boole cilindrică, 152


interpretare(evaluare), 123

limbaj numărabil, 154

model Henkin asociat teoriei Σ, 161


mulţime consistentă de formule, 147
mulţime inconsistentă de formule, 147
mulţime maximal consistentă, 147

proprietati de ordinul I, 122

172
List of Figures

1.1 Diagrama Hasse a mulţimii ordonate (A, R) . . . . . . . . . . . . . . 11


1.2 Exemple de mulţimi ordonate cu prim şi/sau ultim element . . . . . 13
1.3 Mulţime ordonată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4 Laticile liniar ordonate L2 şi L3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.5 Laticea liniară L4 şi laticea neliniară L2×2 . . . . . . . . . . . . . . 19
1.6 Laticile generate de 5 elemente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.7 Mulţimi ordonate care nu sunt latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.8 Latici distributive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.9 Algebra Boole L2×2 (rombul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.10 Algebra Boole L2×2×2 (cubul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

173