Logica

Logica matematica
George Georgescu1 , Afrodita Iorgulescu2

1
Universitatea din Bucureşti, Catedra de Fundamentele Informaticii
2
acădemia de Studii Economice, Catedra de Informatică Economică
September 13, 2009

2
3
4
5
Prefată
Logica se ocupa de legile gandirii (ratiunii) şi anume de acele proprietati structurale
formale ale gandirii care apar ı̂n reflectarea proprietatilor lumii reale. Deci avem
gandirea, realitatea şi legatura dintre ele. In logica există substituienti abstracti
pentru gandire, pentru realitate şi pentru legatura dintre ele şi anume, limbajul L
substituie gandirea, structura S substituie realitatea (unde S este mai mult decât
o colectie de lucruri susceptibile de a fi corelate, ca ı̂nteles, diferitelor expresii din
limbaj), iar interpretarea I substituie legatura (I este o funcţie).
Limbajul L este fixat, dar se considera mai multe interpretari ale lui L ı̂n diferite
structuri; aceasta pentru ca, pe de-o parte, nu stim ı̂n care realitate (lume) partic-
ulara ne regasim cu adevărat, pe de alta parte pentru ca logicienii sunt interesati
de principiile universale, care sunt adevărate ı̂n orice lume posibila.
O teorie (ı̂n sens tehnic) este un limbaj L impreuna cu o mulţime T de propoziţii
sau formule din L. In practica, o teorie este definita fie sintactic, fie semantic, adică:
- T poate fi formată din toate formulele care rezultă printr-o relatie de implicare
sintactica dintr-o mulţime de axiome sau
- T poate fi formată din toate formulele care sunt adevărate ı̂n orice interpretare
considerată.
Scopul principal al logicii este studiul ı̂n paralel al relatiei de implicare sintactica
(formala):
p`q (q se deduce din p conform unor reguli prestabilite)
şi al relatiei de implicare semantică (reala):
p |= q (dacă p este adevărată, atunci q este adevărată).
Logica clasica este bivalenta, ı̂n sensul ca mulţimea valorilor de adevăr are
doua elemente: adevărul şi falsul. Logica propoziţiilor este teoria T a tuturor for-
mulelor valide (i.e. care sunt adevărate ı̂n orice interpretare) ı̂ntr-un limbaj L al
propoziţiilor. Aceasta teorie este decidabila (există un algoritm care, aplicat ori-
carei formule, ne spune dacă ea este din T ). Logica predicatelor este teoria T a
tuturor formulelor valide ı̂ntr-un limbaj L al predicatelor. Presupunand ca L are
cel putin un simbol de funcţie de rang cel putin 1 sau un simbol de relatie de rang
cel putin 2, atunci T nu este decidabila, dar este axiomatizabila (i.e. există o ax-
iomatizare a lui T (cu axiome şi reguli de inferenta) sub care formulele lui T sunt
demonstrabile).
In secolul al 19-lea apar primele sisteme de logica polivalenta.
In evolutia unei teorii stiintifice se disting patru etape succesive: etapa descrip-
tiva, etapa inductiva, etapa deductiva şi etapa axiomatica. Organizarea stiintei ı̂n
teorii deductive este legată de evolutia matematicii şi de expansiunea metodelor
sale ı̂n celelalte stiinte.
”Eu afirm ca ı̂n orice disciplina a naturii se gaseste de fapt numai atata adevărată
stiinta câtă matematica se cuprinde ı̂n ea” (Immanuel Kant).
6
Logica matematica este stiinta care are ca obiect studiul formelor propoziţionale
şi al legilor de rationare cu expresii propoziţionale, precum şi metodele care permit
realizarea acestui studiu.
In studiul propoziţiilor sau al expresiilor propoziţionale, logica matematica este
interesată numai de valoarea logica.
R. Descartes, prin ı̂ncercarea de a forma o stiinta matematica generala, a stim-
ulat cercetarile logice ı̂n directia simbolismului matematic, lucru realizat partial de
G. Leibniz.
La jumatatea secolului al 19-lea George Boole şi Augustus De Morgan au in-
trodus metodele matematice ı̂n logica, creand logica matematica. Calculul logic
al lui G. Boole este bivalent şi se face dupa regulile din algebra; el sta la baza
calculatoarelor actuale.
Contributii ulterioare au adus G. Frege, G. Peano, B. Russell şi Gödel. Primul
tratat modern de logica matematica, ”Principia Mathematica” a fost scris de B.
Russell şi A.N. Whitehead, ı̂ntre 1910-1913.
Intr-o etapa ulterioara apare logica polivalenta (cu mai multe valori de adevăr),
prin lucrarile lui J. Lukasiewicz şi L.E. Post, apoi ale lui C.C. Chang. In tara
noastra, cercetarile de logica matematica au fost initiate de Gr. C. Moisil ı̂n 1933
şi cunosc ı̂n prezent o mare dezvoltare.
Aplicaţiile logicii matematice se refera la teoria algebrica a automatelor, la
programarea automată, la programarea logica, la bazele de date relationale, ı̂n
inteligenta artificiala. Cercetarile contemporane tind să extinda considerabil sfera
aplicaţiilor (logica fuzzy se aplica ı̂n economie, de exemplu).
In paralel cu logica matematica, şi ı̂n stransă legatura cu ea, s-a dezvoltat al-
gebra logicii matematice (teoria algebrelor Boole, teoria algebrelor MV, algebrelor
Lukasiewicz-Moisil, etc.), care constituie ı̂n prezent un capitol separat din algebra.
Bucuresti, Septembrie 2008 Autorii

Contents
1 Algebre Boole 9
1.1 Mulţimi (pre)ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.1 Principiul dualităţii. Diagrama Hasse . . . . . . . . . . . . . 10
1.1.2 Reprezentarea unei relaţii binare pe o mulţime finită prin
matrice booleană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), infimum (supre-
mum). Axioma lui Zorn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.1 Latici Ore şi latici Dedekind. Echivalenţa lor . . . . . . . . . 15
1.2.2 Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2.3 Latici distributive. Latici mărginite complementate . . . . . . 21
1.3 Algebre Boole: definiţie, exemple, proprietăţi . . . . . . . . . . . . . 25
1.3.1 Definiţia algebrei Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.3.2 Exemple de algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.3.3 Proprietăţi ale algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.3.4 Implicaţia şi echivalenţa booleană . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.4 Inel Boole. Echivalenţa cu algebra Boole . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.5 Subalgebre, homomorfisme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.6 Filtre (ideale) şi congruenţe. Algebre Boole cât . . . . . . . . . . . . 35
1.7 Teorema de reprezentare a lui Stone . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1.8 Algebre Boole atomice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
1.9 Dualitatea algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
1.10 Algebre Boole injective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2 Calculul propoziţiilor (Prez. neformalizată) 55

2.1 Propoziţiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2 Valorea de adevăr a unei propoziţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3 Calculul predicatelor (Prez. neformalizată) 67

3.1 Predicatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2 Valoarea de adevăr a unui predicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
7
8 CONTENTS
4 Sistemul formal al calculului propoziţional (L) 77

4.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.2 Sintaxa şi algebra calculului propoziţional . . . . . . . . . . . . . . . 81
4.2.1 Proprietăţi sintactice ale lui L . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
4.2.2 Algebra Lindenbaum-Tarski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.3 Semantica calculului propoziţional L . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.3.1 Mulţimi consistente. Teorema de completitudine extinsă (tare)103
4.4 Teorema de completitudine versus Teorema lui Stone . . . . . . . . . 107
4.5 Exemple de deducţii formale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
5 Sistemul formal al calculului cu predicate 119

5.1 Structuri şi limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
5.2 Semantica calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
5.3 Exemple de enunţuri universal adevărate . . . . . . . . . . . . . . . . 137
5.4 Sintaxa calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
5.5 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu predicate . . . . . . . . 152
5.5.1 Algebre Boole monadice. Algebre Boole cilindrice . . . . . . . 155
5.6 Teorema de completitudine. Modele Henkin . . . . . . . . . . . . . . 157
5.7 Cum se stabileşte dacă o formulă este teoremă formală . . . . . . . . 167
Chapter 1
Algebre Boole
Teoria algebrelor Boole s-a nascut ca urmare a descoperirii analogiei perfecte

care există ı̂ntre legile logicii şi anumite reguli ale calculului algebric. Aceasta
descoperire este unanim atribuita lui George Boole (An investigation into the laws
of thought, 1854).
Dintre matematicienii care au adus contributii mari la dezvoltarea teoriei al-
gebrelor Boole trebuie mentionati: M.H. Stone, pentru celebra sa teorema de
reprezentare (1936) şi pentru teoria dualitatii algebrelor Boole (1937) şi A. Tarski,
care a obtinut rezultate remarcabile atat pe linia algebrica a acestui domeniu, cât
mai ales pe linia legaturilor sale cu logica.
Algebrele Boole constituie reflectarea algebrica a calculului propoziţiilor, fiind
modele algebrice ale calculului propoziţiilor. Algebrele Boole monadice şi poliadice
sunt modele algebrice ale calculului predicatelor.
Astazi, teoria algebrelor Boole se prezinta ca un capitol important al algebrei, de
sine statător, care are puternice conexiuni cu logica şi care are aplicaţii ı̂n analiza,
topologie, calculul probabilitatilor etc., cele mai spectaculoase aplicaţii fiind ı̂nsă
ı̂n domeniul calculatoarelor electronice, deci ı̂n informatica.
1.1 Mulţimi (pre)ordonate

Definiţii 1.1.1 Fie A o mulţime nevidă.
O relaţie binară R pe A se numeşte relaţie de ordine (parţială) dacă sunt ver-
ificate următoarele axiome: pentru orice x, y, z ∈ A,
(O1 ) xRx (reflexivitatea),
(O2 ) dacă xRy şi yRx, atunci x = y (antisimetria),
(O3 ) dacă xRy şi yRz, atunci xRz (tranzitivitatea).
Dacă R mai verifică şi axioma:
(O4 ) pentru orice x, y ∈ A, xRy sau yRx (x şi y sunt compatibile),
atunci R se numeşte relaţie de ordine totală.
9
10 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE
O relaţie binară R pe A se numeşte relaţie de preordine dacă verifică (O1 ) şi

(O3 ).
O pereche (A, R) se numeşte
- mulţime (parţial) ordonată, dacă R este o relaţie de ordine (parţială) pe A,
- mulţime total ordonată sau mulţime liniară (liniar ordonată) sau lanţ, dacă R
este o relaţie de ordine totală pe A,
- mulţime preordonată, dacă R este o relaţie de preordine pe A.
Exemple 1.1.2
(1) Mulţimile (R, ≤), (Q, ≤), (Z, ≤), (N, ≤) sunt lanţuri.
(2) Dacă X este o mulţime nevidă, atunci (P(X), ⊆) este o mulţime ordonată;
ea este total ordonată dacă şi numai dacă X este formată dintr-un singur element.
(3) Dacă X este o mulţime nevidă, atunci (X, =) este o mulţime ordonată (ı̂n
acest caz R este ∆ = {(x, x) | x ∈ X}).
(4) Dacă pe mulţimea N∗ = N\{0} definim, pentru orice x, y, x ¹ y ⇔ x | y (x
este divizibil cu y), atunci (N∗ , ¹) este o mulţime ordonată, dar nu total ordonată.
(5) Dacă pe mulţimea C definim relaţia binară ¹ astfel: pentru orice z1 =
a1 + ib1 , z2 = a2 + ib2 ∈ C,
z1 ¹ z2 ⇔ (a1 ≤ a2 , b1 ≤ b2 ),
atunci (C,
preced) este o mulţime ordonată, dar nu total ordonată.
(6) Relaţia x ¹ y ⇔ x | y, definită pe Z, este o relaţie de preordine, care nu
este relaţie de ordine.
(7) Fie A mulţimea ofiţerilor dintr-o unitate militară. Pentru x, y ∈ A, spunem
că x ≤ y dacă gradul lui x este mai mic sau egal cu gradul lui y. Atunci, (A, ≤)
este o mulţime preordonată, care nu este ordonată.
1.1.1 Principiul dualităţii. Diagrama Hasse
Principiul dualităţii pentru mulţimi (pre)ordonate este următorul:

Orice enunţ cu privire la mulţimea (pre) ordonată (A, ≤) rămâne valabil dacă peste
tot ı̂n cuprinsul său schimbăm relaţia de (pre) ordine ≤ cu relaţia de (pre) ordine
inversă, ≥ (y ≥ x ⇔ x ≤ y, pentru orice x, y ∈ A). Structura (A, ≥) astfel obţinută
este tot o mulţime (pre) ordonată, numită duala lui (L, ≤).
Diagrama Hasse
O relaţie binară ≤ pe o mulţime finită A se va reprezenta grafic prin diagrama
Hasse astfel: elementele mulţimii sunt reprezentate prin puncte, iar faptul că x < y
(adică x ≤ y şi x 6= y) şi nu există z cu x < z < y se reprezintă printr-o linie care
leagă cele doua puncte, y fiind situat mai sus ca x:
1.1. MULŢIMI (PRE)ORDONATE 11
y
•
•
x
Diagrama Hasse este utilă pentru recunoaşterea proprietăţilor relaţiei binare.
Exemplu de diagramă Hasse.

Dacă A = {a, b, c, d} şi R = {(a, a), (b, b), (c, c), (d, d), (a, b), (a, c), (a, d), (b, c), (b, d)},
atunci (A, R) este o mulţime ordonată, ce va fi reprezentată grafic de diagrama
Hasse din Figura 1.1.
c• •d
S ¶
S•¶b
•
a
Figure 1.1: Diagrama Hasse a mulţimii ordonate (A, R)
Convenţie. O relaţie de (pre)ordine arbitrară pe o mulţime A va fi notată de

acum ı̂nainte prin ≤.
1.1.2 Reprezentarea unei relaţii binare pe o mulţime finită

prin matrice booleană
Să observăm că oricărei mulţimi finite, “concrete” {x1 , x2 , . . . , xn } ı̂i putem asocia
o singură mulţime finită, “abstractă” {1, 2, . . . , n}, abstracţie făcând de un izomor-
fism, şi că oricărei mulţimi finite “abstracte” {1, 2, . . . , n} ı̂i putem asocia o infinitate
de mulţimi finite “concrete” {x1 , x2 , . . . , xn }.
Fie o mulţime finită A = {x1 , x2 , . . . , xn } (A = {1, 2, . . . , n}) şi R o relaţie bi-
nară pe A. Vom asocia lui R o matrice booleană MR = (mij )i,j∈{1,2,...,n} astfel:
½
1, dacă (xi , xj ) ∈ R ((i, j) ∈ R)
mij ==
0, dacă (xi , xj ) 6∈ R ((i, j) 6∈ R).
Se observă că mulţimea relaţiilor binare pe o mulţime finită cu n elemente este
ı̂n corespondenţă biunivocă cu mulţimea matricilor booleene de ordinul n. Deci, o
relaţie binară pe o mulţime finită cu n elemente poate fi dată, alternativ, printr-o
matrice booleană de ordin n.
De exemplu, relaţia R, definită mai sus pe mulţimea A = {a, b, c, d}, are

următoarea matrice booleană asociată:
 
1 1 1 1
 0 1 1 1 
MR =   0

0 1 0 
0 0 0 1
Condiţiile (O1 ) - (O4 ) din Definiţiile 1, verificate de o relaţie binară R pe o

mulţime A finită cu n elemente, pot fi reformulate echivalent pentru matricea
booleană asociată, MR , astfel:
(O10 ) pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n}, mii = 1,
(O20 ) MR este o matrice antisimetrică (pentru orice i, j ∈ {1, 2, . . . , n}, mij = 1
implică mji = 0),
(O30 ) pentru orice i, j, k ∈ {1, 2, . . . , n}, mij = 1 şi mjk = 1 implică mik = 1,
(O40 ) pentru orice i, j ∈ {1, 2, . . . , n}, mij = 1 sau mji = 1.
Exerciţiu 1.1.3
1. Să se scrie un program pentru determinarea tuturor relaţiilor de ordine pe o
mulţime finită.
2. Se dă o relaţie binară pe o mulţime finită prin matricea booleană asociată. Să se
scrie un program pentru a verifica dacă relaţia este de ordine, parţială sau totală,
sau este o relaţie de preordine.
1.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), infimum

(supremum). Axioma lui Zorn
Fie (A, ≤), (B, ≤) două mulţimi ordonate. O funcţie f : A → B se numeşte

izotonă dacă x ≤ y implică f (x) ≤ f (y), pentru orice x, y ∈ A.
Fie (A, ≤) o mulţime ordonată. Un element u ∈ A se numeşte prim element
sau cel mai mic element (ultim element sau cel mai mare element) dacă u ≤ x
(respectiv x ≤ u) pentru orice x ∈ A.
Atât primul element, cât şi ultimul element, al unei mulţimi ordonate sunt unici
(atunci când există). Primul element va fi notat de obicei cu 0, iar ultimul element
cu 1.
O mulţime ordonată cu 0 şi 1 se numeşte mărginită.
Exemple 1.1.4 Considerăm mulţimile ordonate din Figura 1.2. In cazul a) există
prim şi ultim element (este mulţime ordonată mărginită), ı̂n cazul b) există numai
ultim element, iar ı̂n cazul c) există numai prim element.
Definiţii 1.1.5 Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată.

Fie X o submulţime a lui A. Un element a ∈ A este un minorant (majorant) al
lui X dacă a ≤ x (respectiv x ≤ a) pentru orice x ∈ X.
1.1. MULŢIMI (PRE)ORDONATE 13
1 1
• •
• z • z
¶S ¶S
x •¶ S• y x •¶ S• y x• •y
S ¶ S ¶
S•¶ S•¶z
0
•
0
a) b) c)
Figure 1.2: Exemple de mulţimi ordonate cu prim şi/sau ultim element
Sau, echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A indexată de I,
I o mulţime oarecare, eventual infinită (adică un element al lui AI (adică o funcţie
f : I → A)). Se ştie că familiei (xi )i∈I ı̂i corespunde submulţimea {xi ∈ A | i ∈ I}
a lui A, iar submulţimii X a lui A ı̂i corespunde familia particulară (x = xx )x∈X de
elemente din A. Un element a ∈ A este un minorant (majorant) al familiei (xi )i∈I ,
dacă a ≤ xi (respectiv xi ≤ a), pentru orice i ∈ I.
Exemplu 1.1.6 Considerăm mulţimea ordonată (A = {a, b, c, d, e, f }, ≤) din Figura

1.3, fără prim şi ultim element. Dacă X = {c, d}, atunci mulţimea minoranţilor lui
X este {a, b, c}, iar mulţimea majoranţilor lui X este {d, e, f }.
e• • f
S ¶
S•¶d
• c
¶S
a •¶ S• b
Figure 1.3: Mulţime ordonată
Atât mulţimea minoranţilor, cât şi mulţimea majoranţilor, pot fi vide.
Definiţie 1.1.7 Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată.

Fie X o submulţime a lui A. Infimumul lui X este cel mai mare minorant al
lui X şi se notează inf X. Atunci, relaţia a = inf X(∈ A) este caracterizată de
proprietăţile:
(i) a este un minorant al lui X (adică a ≤ x pentru orice x ∈ X),
(ii) a este cel mai mare minorant al lui X, adică, dacă b este un minorant al lui X
(dacă b ≤ x pentru orice x ∈ X), atunci b ≤ a.
Echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A, indexată de I (I o

mulţime oarecare, eventual infinită). Infimumul familiei (xi )i∈I este cel mai mare
minorant al ei şi se notează inf i∈I xi . Deci, un element a ∈ A este infimumul
familiei (xi )i∈I dacă verifică proprietăţile:
(i) a este un minorant al familiei (xi )i∈I (adică a ≤ xi , pentru orice i ∈ I);
(ii) a este cel mai mare minorant al familiei (xi )i∈I , adică dacă b este un minorant
al familiei (xi )i∈I (dacă b ≤ xi pentru orice i ∈ I), atunci b ≤ a.
Dual, avem următoarea definiţie a supremumului:
Definiţie 1.1.8 Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată.

Fie X o submulţime a lui A. Supremumul lui X este cel mai mic majorant al
lui X şi se notează sup X. Atunci, relaţia a = sup X(∈ A) este caracterizată de
proprietăţile:
(i) a este un majorant al lui X (adică x ≤ a pentru orice x ∈ X),
(ii) a este cel mai mic majorant al lui X, adică, dacă b este un majorant al lui X
(dacă x ≤ b pentru orice x ∈ X), atunci a ≤ b.
Echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A, indexată de I, I o
mulţime oarecare, eventual infinită. Supremumul familiei (xi )i∈I este cel mai mic
majorant al ei şi se notează supi∈I xi . Deci, un element a ∈ A este supremumul
familiei (xi )i∈I dacă verifică proprietăţile:
(i) a este un majorant al familiei (xi )i∈I (adică xi ≤ a, pentru orice i ∈ I);
(ii) a este cel mai mic majorant al familiei (xi )i∈I , adică dacă b este un majorant
al familiei (xi )i∈I (dacă xi ≤ b pentru orice i ∈ I), atunci a ≤ b.
Observaţii 1.1.9
1) Deci, elementul inf i∈I xi al lui A este caracterizat de:
(i) inf i∈I xi ≤ xi , pentru orice i ∈ I şi
(ii) pentru orice b ∈ A care verifica b ≤ xi pentru orice i ∈ I, avem b ≤ inf i∈I xi ,
iar elementul dual, supi∈I xi , al lui A este caracterizat de:
(i) xi ≤ supi∈I xi , pentru orice i ∈ I şi
(ii) pentru orice b ∈ A care verifica xi ≤ b pentru orice i ∈ I, avem supi∈I xi ≤ b.
2) Infimumul mulţimii finite (familiei finite) {x1 , x2 , . . . , xn } = (xi )i∈{1,2,...,n} va fi
notat inf(x1 , x2 , . . . , xn ) sau inf i=1,n xi , iar supremumul ei va fi notat sup(x1 , x2 , . . . , xn )
sau supi=1,n xi . Dacă n = 2, infimumul familiei (mulţimii) {x, y} va fi notat
inf(x, y), iar supremumul ei va fi notat sup(x, y).
Fie (A, ≤) o mulţime ordonată. Un element maximal (minimal) este un element

m al lui A cu proprietatea că m ≤ a (respectiv a ≤ m) implică a = m.
O mulţime ordonată poate avea mai multe elemente maximale şi/sau mai multe
elemente minimale.
1.2. LATICI 15
Exemple 1.1.10
1) (R, ≤) nu are niciun element maximal şi niciun element minimal.
2) In (P(X), ⊆) elementele minimale sunt de forma {x}, x ∈ X, iar X este
element maximal.
3) Ultimul element al unei mulţimi ordonate este şi element maximal, iar primul
element este şi element minimal. Reciproca nu este adevărată.
O mulţime ordonată (A, ≤) se numeşte inductivă dacă orice parte total ordonată
a sa admite un majorant.
Axioma lui Zorn: Orice mulţime ordonată inductivă admite un element max-
imal.
1.2 Latici
1.2.1 Latici Ore şi latici Dedekind. Echivalenţa lor
Definiţie 1.2.1
O mulţime ordonată L = (L, ≤) se numeşte latice Ore dacă pentru orice două
elemente x, y din L există inf(x, y) şi sup(x, y).
Propoziţia 1.2.2 Intr-o latice Ore L, următoarele afirmaţii sunt echivalente: pen-
tru orice x, y ∈ L,
(i) x ≤ y,
(ii) sup(x, y) = y,
(iii) inf(x, y) = x.
Dem.
(i) ⇒ (ii): Intr-adevăr, presupunând că x ≤ y, atunci, deoarece avem şi y ≤ y,
conform reflexivităţii lui ≤, rezultă că y este majorant al {x, y}. Fie z un majorant
oarecare al {x, y}, deci x ≤ z şi y ≤ z. Deci y ≤ z, adică y este cel mai mic
majorant al {x, y}, deci sup(x, y) = y.
(ii) ⇒ (i): Intr-adevăr, sup(x, y) = y ı̂nseamnă printre altele că x ≤ y şi y ≤ y;
deci x ≤ y.
Similar se demonstrează că (i) ⇔ (iii). 2
Propoziţia 1.2.3 Fie L o latice Ore. Următoarele proprietăţi sunt verificate: pen-
tru orice x, y, z ∈ L,
(O1) inf(x, x) = x, sup(x, x) = x (idempotenţa lui inf, sup)
(O2) inf(x, y) = inf(y, x), sup(x, y) = sup(y, x) (comutativitatea lui inf, sup)
(O3) inf(x, y, z) = inf(x, inf(y, z)) = inf(inf(x, y), z),
sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)) = sup(sup(x, y), z) (asociativitatea lui inf,
sup)
(O4) inf(x, sup(x, y)) = x, sup(x, inf(x, y)) = x (cele două proprietăţi de absorbţie).
Dem.
(O1): Să demonstrăm că sup(x, x) = x. Fie a = sup(x, x); deci x ≤ y şi pentru
orice b ∈ L care verifică x ≤ b avem a ≤ b. Dar, x ∈ L verifică x ≤ x, conform
reflexivităţii; luăm b = x; rezultă a ≤ x. Deci, a = x, adică sup(x, x) = x. La fel
se demonstrează că inf(x, x) = x.
(O2): Să demonstrăm că sup(x, y) = sup(y, x). Fie u = sup(x, y) şi v =
sup(y, x); deci avem: x ≤ u, y ≤ u şi y ≤ v, x ≤ v şi, pentru orice z care verifică
x, y ≤ z, avem u ≤ z şi v ≤ z. Se observă că u, v sunt un astfel de z, deci u ≤ v şi
v ≤ u, de unde obţinem u = v. La fel se demonstrează că inf(x, y) = inf(y, x).
(O3) Să demonstrăm că sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)). Să notăm t = sup(y, z),
u = sup(x, y, z), v = sup(x, t); atunci avem:
(i) y, z ≤ t şi pentru orice Z ∈ L cu y, z ≤ Z, avem t ≤ Z,
(ii) x, y, z ≤ u şi pentru orice Z 0 ∈ L cu x, y, z ≤ Z 0 , avem u ≤ Z 0 ,
(iii) x, t ≤ v şi pentru orice Z 00 ∈ L cu x, t ≤ Z 00 , avem v ≤ Z 00 .
Să arătăm că u = v:
Din y, z ≤ t şi t ≤ v obţinem că y, z ≤ v; dar avem şi x ≤ v. Rezultă că x, y, z ≤ v;
luăm Z 0 = v ı̂n (ii) şi obţinem că u ≤ v.
Din y, z ≤ u, luând Z = u ı̂n (i), obţinem că t ≤ u. Dar avem şi că x ≤ u;
deci, x, t ≤ u; luând Z 00 = u ı̂n (iii), obţinem că v ≤ u. Astfel, u = v. Restul se
demonstrează similar. 2
Definiţie 1.2.4 Fie L = (L, ∧, ∨) structura formată din mulţimea L şi două
operaţii binare definite pe L. L se numeşte latice Dedekind dacă următoarele pro-
prietăţi (axiome) sunt verificate: pentru orice x, y, z ∈ L,
(L1) x ∧ x = x, x ∨ x = x (idempotenţa lui ∧, ∨)
(L2) x ∧ y = y ∧ x, x ∨ y = y ∨ x (comutativitatea lui ∧, ∨)
(L3) x ∧ (y ∧ z) = (x ∧ y) ∧ z, x ∨ (y ∨ z) = (x ∨ y) ∨ z) (asociativitatea lui ∧, ∨)
(L4) x ∧ (x ∨ y) = x, x ∨ (x ∧ y) = x (cele două proprietăţi de absorbţie).
Propoziţia 1.2.5 Intr-o latice Dedekind L, următoarele afirmaţii sunt echivalente:

pentru orice x, y ∈ L,
(i) x ∧ y = x,
(ii) x ∨ y = y.
(L2) (L4)
Dem. Dacă x ∧ y = x, atunci x ∨ y = (x ∧ y) ∨ y = y ∨ (y ∧ x) = y. Dacă
(L4)
x ∨ y = y, atunci x ∧ y = x ∧ (x ∨ y) = x. 2
Echivalenţa demonstrată ne permite să definim următoarea relaţie binară pe o

latice Dedekind L: pentru orice x, y ∈ L,
(1.1) x ≤ y ⇔ x ∧ y = x ⇔ x ∨ y = y.
Vom arăta acum că cele două definiţii, Ore şi Dedekind, ale laticilor sunt echiva-
lente.
1.2. LATICI 17
Teorema 1.2.6
(1) Fie (L, ≤) o latice Ore. Să definim
def
Φ(L) = (L, ∧, ∨),
unde pentru orice x, y ∈ L,

def def
(1.2) x ∧ y = inf(x, y), x ∨ y = sup(x, y).
Atunci structura Φ(L) este o latice Dedekind.

(1’) Fie (L, ∧, ∨) o latice Dedekind. Să definim
def
Ψ(L) = (L, ≤),
unde pentru orice x, y ∈ L,
(1.3) x≤y dacă şi numai dacă x ∨ y = y.
Atunci relaţia ≤ este de ordine, iar structura Ψ(L) este o latice Ore, unde pentru
orice x, y ∈ L,
(1.4) inf(x, y) = x ∧ y, sup(x, y) = x ∨ y.
(2) Cele două aplicaţii, Φ şi Ψ, sunt inverse una alteia.
Dem.
(1): Cele două operaţii sunt bine definite (adică există x ∧ y şi x ∨ y pentru
orice x, y ∈ L, conform definiţiei laticii Ore). Trebuie să demonstrăm că cele
două operaţii verifică axiomele (L1)-(L4). Intr-adevăr, x ∧ x = inf(x, x) = x şi
x ∨ x = sup(x, x) = x, conform (O1) din Propoziţia 1.2.3, deci (L1) este verificată.
Similar, (L2)-(L4) rezultă respectiv din (O2)-(O4).
(1’):
• Trebuie să arătăm că relaţia ≤ este reflexivă, antisimetrică şi tranzitivă.
≤ este reflexivă, adică pentru orice x ∈ L, x ≤ x: fie x ∈ L fixat, altfel arbitrar;
def
x ≤ x ⇔ x ∨ x = x, ceea ce este adevărat, conform (L1). Rezultă, conform (Prin-
cipiului Generalizării), că pentru orice x ∈ L, x ≤ x. Restul se demonstrează
similar. Deci, (L, ≤) este o mulţime parţial ordonată.
• Trebuie să demonstrăm acum că pentru orice x, y ∈ L, sup(x, y) = x ∨ y.
Fie x, y ∈ L, obiecte (elemente) fixate, altfel arbitrare; pentru a demonstra că
sup(x, y) = x ∨ y, trebuie să arătăm două lucruri:
(L3)
(i) x ∨ y este majorant al {x, y}, adică x, y ≤ x ∨ y; ı̂ntr-adevăr, x ∨ (x ∨ y) =
(L1) (L2) (L3)
(x ∨ x) ∨ y = x ∨ y, deci x ≤ x ∨ y, conform (1.3), şi y ∨ (x ∨ y) = (x ∨ y) ∨ y =
(L1)
x ∨ (y ∨ y) = x ∨ y, deci y ≤ x ∨ y.
(ii) Fie Z ∈ L astfel ı̂ncât x, y ≤ Z, adică x ∨ Z = Z şi y ∨ Z = Z, conform (1.3);

(L3)
trebuie să demonstrăm că x ∨ y ≤ Z. Intr-adevăr, (x ∨ y) ∨ Z = (x ∨ y) ∨ (x ∨ Z) =
(L2) (L3) (L1)
x ∨ (y ∨ x) ∨ Z = x ∨ (x ∨ y) ∨ Z = (x ∨ x) ∨ (y ∨ Z) = x ∨ Z = Z, deci
x ∨ y ≤ Z, conform (1.3).
Rezultă, conform (Principiului Generalizării), că pentru orice x, y ∈ L,
sup(x, y) = x ∨ y.
Similar se demonstrează că inf(x, y) = x ∧ y.
(2): Rutină. 2
Observaţie 1.2.7 Relaţia de ordine din Teorema 1.2.6 poate fi definită, echivalent,
prin
(1.5) x≤y dacă şi numai dacă x ∧ y = x,
conform Propoziţiei 1.2.5.
Teorema precedentă arată că cele două definiţii ale laticilor sunt echivalente. In
continuare, vom lucra ı̂n general cu definiţia Dedekind a laticii, pe care o vom
numi pe scurt latice.
O latice (Ore) L se numeşte completă dacă orice familie de elemente din L
(submulţime a lui L, echivalent) admite infimum şi supremum. Intr-o latice com-
pletă L, dacă (xi )i∈I este o familie de elemente din L, vom nota
^ _
xi = inf xi , xi = sup xi .
i∈I i∈I
i∈I i∈I
Orice latice finită este completă.
Principiul dualităţii pentru latici rezultă din principiul dualităţii pentru

mulţimi ordonate:
Orice enunţ cu privire la laticea (L, ∧, ∨) rămâne valabil dacă peste tot ı̂n cuprin-
sul său schimbăm pe ∧ cu ∨ şi pe ∨ cu ∧. Structura (L, ∨, ∧) astfel obţinută este
tot o latice, numită laticea duală a lui (L, ∧, ∨).
Diagrama Hasse a unei lattici

Diagrama Hasse permite o reprezentare grafică a unei mulţimi ordonate, şi deci
a unei latici.
1.2.2 Exemple
Exemple 1.2.8 (Exemple de latici mărginite (cu 0 şi 1))
1) Mulţimea cu 2 elemente L2 = {0, 1} şi mulţimea cu 3 elemente L3 = {0, a, 1}
generează laticile liniare (adică total ordonate) L2 (vom vedea că ea este algebră
Booleană) şi respectiv L3 din Figura 1.4.
1.2. LATICI 19
1
•
1
• •a
• •
0 0
L2 L3
Figure 1.4: Laticile liniar ordonate L2 şi L3
2) Mulţimea cu 4 elemente L = {0, a, b, 1} generează următoarele două latici:
• laticea liniar ordonată (total ordonată) L4 , a cărei diagramă Hasse este prezen-
tată ı̂n Figura 1.5;
• laticea L2×2 , ordonată neliniar ca ı̂n diagrama Hasse din Figura 1.5 (vom
vedea ca ea este o algebră Booleană):
1
•
1
•b •
¶S
•a a •¶ S• b
S ¶
• S•¶
0 0
L4 L2×2
Figure 1.5: Laticea liniară L4 şi laticea neliniară L2×2
sau, echivalent, cu operaţiile ∧, ∨ definite astfel:
∧ 0 a b 1 ∨ 0 a b 1
0 0 0 0 0 0 0 a b 1
L2×2 a 0 a 0 a a a a 1 1
b 0 0 b b b b 1 b 1
1 0 a b 1 1 1 1 1 1
3) Mulţimea cu 5 elemente L = {0, a, b, c, 1} generează cele 5 latici din Figura

1.6, prima liniar ordonată, celelalte patru ordonate neliniar.
Exemple 1.2.9 (Exemple de latici nemărginite)

1) Mulţimea ordonată (N, ≤) este o latice numai cu prim element, numărul 0.
1
1 •
•
1 1
• • c •
•c ¶S ¶S ¶S
¶
1
b •¶ S• c a •¶ S• b ¶ S• b
•b S ¶ S ¶ •
¶S c •¶
S•¶a S•¶ SS
•a a •¶ • bS• c •a
0 S ¶ S ¶
• • S•¶ S•¶
0 0 0 0
L5 L2,2×2 L2×2,2 L¦ Lpentagon
Figure 1.6: Laticile generate de 5 elemente
2) Dacă notăm cu Z− mulţimea numerelor ı̂ntregi care sunt mai mici sau egale
cu 0, atunci mulţimea ordonată (Z− , ≤) este o latice numai cu ultim element,
numărul 0.
3) Mulţimea ordonată (Z, ≤) este o latice fără prim şi ultim element.
Exemple 1.2.10 (Exemple de mulţimi ordonate care nu sunt latici).

Mulţimile L60,1 , L51 şi L50 , ordonate ca ı̂n diagramele Hasse din Figura 1.7, nu
sunt latici, pentru că nu există inf{c, d} şi sup(a, b). L60,1 este o mulţime ordonată
mărginită, L51 este o mulţime numai cu prim element, iar L50 este o mulţime
ordonată numai cu prim element.
1 1
• •
¶S ¶S
c •¶ S• d c •¶ S• d c • •d
S ¶ S ¶ S ¶
S¶ S¶ S¶
¶S ¶S ¶S
a •¶ S• b a •¶ S• b a •¶ S• b
S ¶ S ¶
S•¶ S•¶
0 0
L60,1 L51 L50
Figure 1.7: Mulţimi ordonate care nu sunt latici
Propoziţia 1.2.11 Orice latice finită are 0 şi 1 (adică este mărginită).
Există mulţimi ordonate finite care sunt mărginite, dar nu sunt latici. De ex-
emplu, mulţimea ordonată L60,1 din Figura 1.7.
1.2. LATICI 21
1.2.3 Latici distributive. Latici mărginite complementate

Observaţii 1.2.12 Dacă L = (L, ∧, ∨) este o latice, atunci pentru orice x, y, a, b ∈
L avem:
(i) x ∧ y ≤ x, x ∧ y ≤ y şi x ≤ x ∨ y, y ≤ x ∨ y,
(ii) x ≤ y implică x ∧ a ≤ y ∧ a şi x ∨ a ≤ y ∨ a,
(iii) x ≤ y, a ≤ b implică x ∧ a ≤ y ∧ b şi x ∨ a ≤ y ∨ a.
Propoziţia 1.2.13 Intr-o latice L cu 0 şi 1 următoarele afirmaţii sunt echivalente,

pentru orice x ∈ L:
(1) x ∧ 0 = 0,
(2) x ∨ 0 = x
şi, dual, următoarele afirmaţii sunt echivalente, pentru orice x ∈ L:
(1’) x ∨ 1 = 1,
(2’) x ∧ 1 = x.
Dem. Intr-adevăr, (1) şi (2) sunt echivalente cu 0 ≤ x, iar (1’) şi (2’) sunt
echivalente cu x ≤ 1, pentru orice x ∈ L. 2
Notaţie. Conform asociativităţii operaţiilor ∧, ∨ dintr-o latice, vom putea

nota:
n
^
xi = x1 ∧ x2 . . . ∧ xn = x1 ∧ (x2 ∧ . . . ∧ (xn−1 ∧ xn ) . . .) = inf(x1 , . . . , xn ),
i=1
n
_
xi = x1 ∨ x2 . . . ∨ xn = x1 ∨ (x2 ∨ . . . ∨ (xn−1 ∨ xn ) . . .) = sup(x1 , . . . , xn ).
i=1
Propoziţia 1.2.14 Intr-o latice L, următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) x ∧ (y ∨ z) = (x ∧ y) ∨ (x ∧ z), pentru orice x, y, z ∈ L,
(ii) x ∨ (y ∧ z) = (x ∨ y) ∧ (x ∨ z), pentru orice x, y, z ∈ L,
(iii) (x ∨ y) ∧ z ≤ x ∨ (y ∧ z), pentru orice x, y, z ∈ L.
Dem.
(i) =⇒ (ii):
(i) (L2) (L4)
(a ∨ b) ∧ (a ∨ c) = [(a ∨ b) ∧ a] ∨ [(a ∨ b) ∧ c] = [a ∧ (a ∨ b)] ∨ [(a ∨ b) ∧ c] =
(L2) (i) (L3) (L2)
a ∨ [(a ∨ b) ∧ c] = a ∨ [c ∧ (a ∨ b)] = a ∨ [(c ∧ a) ∨ (c ∧ b)] = [a ∨ (c ∧ a)] ∨ (c ∧ b) =
(L4) (L2)
[a ∨ (a ∧ c)] ∨ (c ∧ b) = a ∨ (c ∧ b) = a ∨ (b ∧ c).
(ii) =⇒ (iii):
(ii)
Deoarece z ≤ x ∨ z, rezultă (x ∨ y) ∧ z ≤ (x ∨ y) ∧ (x ∨ z) = x ∨ (y ∧ z).
(iii) =⇒ (i):
• Să demonstrăm mai ı̂ntâi că:
(1.6) a ∧ (b ∨ c) ≤ (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).
Pe de o parte, avem că:
(L2) (iii)
(1.7) (a ∧ b) ∨ (a ∧ c) = (a ∧ b) ∨ (c ∧ a) ≥ [(a ∧ b) ∨ c] ∧ a.
(L2) (iii)
Pe de altă parte, din (a ∧ b) ∨ c = c ∨ (b ∧ a) ≥ (c ∨ b) ∧ a rezultă că:
(L3) (L1) (L2)
[(a ∧ b) ∨ c] ∧ a ≥ [(c ∨ b) ∧ a] ∧ a = (c ∨ b) ∧ (a ∧ a) = (c ∨ b) ∧ a = a ∧ (b ∨ c),
adică avem:
(1.8) [(a ∧ b) ∨ c] ∧ a ≥ a ∧ (b ∨ c).
Din (1.2.2) şi (1.8) rezultă (1.6).

• Să demonstrăm acum că:
(1.9) a ∧ (b ∨ c) ≥ (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).
Deoarece a ∧ b ≤ b şi a ∧ c ≤ c, rezultă că (a ∧ b) ∨ (a ∧ c) ≤ b ∨ c şi de aici obţinem

că:
(1.10) a ∧ [(a ∧ b) ∨ (a ∧ c)] ≤ a ∧ (b ∨ c).

(L1)
Pe de altă parte, deoarece a∧b ≤ a şi a∧c ≤ a, rezultă că (a∧b)∨(a∧c) ≤ a∨a = a
şi de aici obţinem că:
(1.11) a ∧ [(a ∧ b) ∨ (a ∧ c)] = (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).
Din (1.10) şi (1.11) rezultă (1.9). 2
Definiţie 1.2.15 O latice L este distributivă dacă una din condiţiile echivalente
(i) - (iii) din Propoziţia 1.2.14 are loc.
Exemple 1.2.16 (Exemple de latici distributive)

(1) Orice lanţ (L, ≤) este o latice distributivă, ı̂n care:
½ ½
x, dacă x ≤ y y, dacă x ≤ y
x∧y = şi x ∨ y =
y, dacă y ≤ x x, dacă y ≤ x.
(2) Dacă X este o mulţime, atunci (P(X), ⊆) este o latice mărginită, distribu-
tivă.
(3) Fie n un număr natural, n ≥ 2, şi Dn mulţimea divizorilor naturali ai lui n.
Definim o relaţie binară ¹ pe Dn astfel: x ¹ y ⇔ x | y (x divide pe y). Atunci,
(Dn , ¹) este o latice mărginită (cu prim element 1 şi ultim element n), distributivă,
ı̂n care:
x ∧ y = (x, y) (cel mai mare divizor comun al lui x şi y),
x ∨ y = [x, y] (cel mai mic multiplu comun al lui x şi y).
(4) (Z, ≤) este o latice distributivă, fără prim şi ultim element.
(5) Laticea mărginită L2×2 din Figura 1.5 şi laticile mărginite din Figura 1.8
sunt distributive.
1.2. LATICI 1 23
• •
• c ½•Z
¶S ½ ¶S Z
a •¶ S• b ½ ¶
½
•Z Z•
S• ½
S ¶ Z •S ¶
Z ½
S•¶ ZS•½
¶
d
• •
0
L2,2×2,2 L8
Figure 1.8: Latici distributive
Definiţie 1.2.17
(i) Fie L o latice mărginită. Un element a ∈ L se numeşte complementat dacă
există cel puţin un element b ∈ L, numit complementul lui a, astfel ı̂ncât a ∧ b = 0
şi a ∨ b = 1.
(ii) O latice mărginită este complementată dacă orice element al său este com-
plementat (admite un complement).
Lema 1.2.18 Intr-o latice mărginită, distributivă, orice element poate avea cel
mult un complement (altfel spus, complementul unui element, dacă există, este
unic).
Dem. Fie a ∈ L şi să presupunem că are doi complemenţi, b şi c, adică:
a ∧ b = 0, a ∨ b = 1 şi a ∧ c = 0, a ∨ c = 1.
Atunci, b = b ∧ 1 = b ∧ (a ∨ c) = (b ∧ a) ∨ (b ∧ c) = 0 ∨ (b ∧ c) = b ∧ c, şi analog,
c = c ∧ b, deci b = c. 2
Intr-o latice distributivă cu 0 şi 1, vom nota cu a− sau cu ¬a complementul lui

a, atunci când există.
Exemple 1.2.19 (Exemple de latici mărginite care nu sunt distributive)

(1) Considerăm laticea mărginită pentagon Lpentagon din Figura 1.6. Se observă
că a şi b sunt complemenţii lui c, deci laticea nu este distributivă, conform Lemei
1.2.18.
(2) Considerăm laticea mărginită diamant L¦ din Figura 1.6. Se observă că:
a, b sunt complemenţii lui c,
a, c sunt complemenţii lui b,
b, c sunt complemenţii lui a,
deci laticea nu este distributivă, conform Lemei 1.2.18.
Propoziţia 1.2.20 Orice latice care conţine laticile pentagon şi diamant ca sub-
latici nu este distributivă.
Fie L o latice mărginită, distributivă, şi fie C(L) mulţimea elementelor sale
complementate. Evident, {0, 1} ⊆ C(L).
Propoziţia 1.2.21 Dacă a, b ∈ C(L), atunci a ∧ b, a ∨ b ∈ C(L) şi:
(a ∧ b)− = a− ∨ b− , (a ∨ b)− = a− ∧ b− .
Dem. Pentru a demonstra prima egalitate, este suficient să demonstrăm că:
(a ∧ b) ∧ (a− ∨ b− ) = 0, (a ∧ b) ∨ (a− ∨ b− ) = 1.
Intr-adevăr, (a ∧ b) ∧ (a− ∨ b− ) = [(a ∧ b) ∧ a− ] ∨ [(a ∧ b) ∧ b− ] = 0 ∨ 0 = 0 şi

(a ∧ b) ∨ (a− ∨ b− ) = [a ∨ (a− ∨ b− )] ∧ [b ∨ (a− ∨ b− )] = 1 ∨ 1 = 1.
A doua egalitate se demonstrează similar. 2
Definiţie 1.2.22 Fie L şi L0 două latici mărginite. O funcţie f : L → L0 se

numeşte morfism de latici mărginite dacă următoarele proprietăţi sunt verificate:
pentru orice x, y ∈ L,
(a) f (x ∧ y) = f (x) ∧ f (y),
(b) f (x ∨ y) = f (x) ∨ f (y),
(c) f (0) = 0, f (1) = 1.
Vom nota cu Ld(0,1) categoria laticilor distributive mărginite şi a morfismelor

de astfel de latici.
Observaţie 1.2.23 Orice morfism din Ld(0,1) este o funcţie izotonă: pentru orice
x, y ∈ L,
x ≤ y ⇒ x ∧ y = x ⇒ f (x) ∧ f (y) = f (x) ⇒ f (x) ≤ f (y).
Un morfism de forma f : L → L se numeşte endomorfism al lui L.

Un morfism din Ld(0,1) se numeşte izomorfism dacă este o funcţie bijectivă.
Un izomorfism de forma f : L → L se numeşte automorfism al lui L.
Exemplu 1.2.24 (Exemplu de automorfism) Fie laticea mărginită L = L2,2×2,2

din Figura 1.8. Ea are două automorfisme, f1 şi f2 : f1 este morfismul identic 1L ,
iar f2 este dat de: f2 (0) = 0, f2 (d) = d, f2 (a) = b, f2 (b) = a, f2 (c) = c, f2 (1) = 1.
Argumentul are la bază observaţia că dacă A este o latice distributivă cu 0 şi 1 şi
f : A → A este un automorfism, atunci pentru orice x, y ∈ A, x < y dacă şi numai
dacă f (x) < f (y).
Exerciţiu 1.2.25 Să se determine toate endomorfismele pentru laticea din exem-
plul precedent.
1.3. ALGEBRE BOOLE: DEFINIŢIE, EXEMPLE, PROPRIETĂŢI 25
1.3 Algebre Boole: definiţie, exemple, proprietăţi
1.3.1 Definiţia algebrei Boole
Definiţie 1.3.1 O algebră Boole este o latice distributivă, cu prim şi ultim element,
complementată, adică este o structură
B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1)
care verifică următoarele proprietăţi (axiome): oricare ar fi x, y, z ∈ B,

(B1) x ∨ x = x, x ∧ x = x (idempotenţa lui ∨, ∧),
(B2) x ∨ y = y ∨ x, x ∧ y = y ∧ x (comutativitatea lui ∨, ∧),
(B3) x ∨ (y ∨ z) = (x ∨ y) ∨ z, x ∧ (y ∧ z) = (x ∧ y) ∧ z (asociativitatea lui
∨, ∧),
(B4) x ∨ (x ∧ y) = x, x ∧ (x ∨ y) = x (absorbţia),
(B5) x∨(y ∧z) = (x∨y)∧(x∨z), x∧(y ∨z) = (x∧y)∨(x∧z) (distributivitatea
lui ∨ faţă de ∧ şi invers),
(B6) x ∨ 0 = x, x ∧ 1 = x (adică 0 ≤ x ≤ 1),
(B7) x ∨ x− = 1, x ∧ x− = 0.
Observaţie 1.3.2 Se pot da şi alte definiţii ale algebrei Boole, echivalente cu
aceasta. Se observă că ı̂n definiţia dată, setul de axiome (B1)-(B7) corespunde
celor 7 tautologii din sistemul A1 de tautologii; deci definiţii echivalente se obţin
dacă se consideră axiomele corespunzătoare sistemelor A2 - A5 de tautologii, de
exemplu.
Exemple de definiţii echivalente:
Definiţie 1.3.3 O algebră Boole este o algebră
B = (B, →, − , 1)
de tip (2, 1, 0), verificând următoarele axiome: pentru toţi x, y, z ∈ B,

(G1-L) x → (y → x) = 1,
(G2-L) [x → (y → z)] → [(x → y) → (x → z)] = 1,
(G3-L) (y − → x− ) → (x → y) = 1,
def def
unde x → y = (x ∧ y − )− = x− ∨ y şi invers, x ∧ y = (x → y − )− ,
def def
x ∨ y = (x− ∧ y − )− , 0 = 1− .
Definiţie 1.3.4 O algebră Boole este o algebră
B = (B, →R , − , 0)
de tip (2, 1, 0), verificând următoarele axiome: pentru toţi x, y, z ∈ B,

(G1-L) x →R (y →R x) = 0,
(G2-L) [x →R (y →R z)] →R [(x →R y) →R (x →R z)] = 0,
(G3-L) (y − →R x− ) →R (x →R y) = 0.
def def
unde x →R y = (x ∨ y − )− = x− ∧ y şi invers, x ∨ y = (x →R y − )− ,
def def
x ∧ y = (x− ∨ y − )− , 1 = 0− .
Există alte definiţii ale algebrei Boole: ca algebre (B, ∧, − , 1), ca algebre (B, ∨, − , 0)
etc.
1.3.2 Exemple de algebre Boole
Exemplul 1.
Dacă X este o mulţime, atunci (P(X), ∩, ∪, C, ∅, X) este o algebră Boole.
Exemplul 2. (Algebra Boole standard)
Algebra L2 = (L2 = {0, 1} ⊂ R, ∧ = min, ∨ = max, − , 0, 1), cu x− = 1 − x, pentru
x ∈ L2 , este o algebră Boole, numită algebra Boole standard.
Examplul 3. (Rombul)
Mulţimea
L2×2 = {0, a, b, 1} ∼
= L2 × L2 = L22 = {0, 1} × {0, 1} = {(0, 0), (0, 1), (1, 0), (1, 1)},
organizată ca latice ca ı̂n diagrama Hasse din Figura 1.9 şi cu negaţia − definită
pe prima coloană a tabelei implicaţiei (x− = x → 0, pentru orice x), este o algebră
Boole, notată L2×2 , numita şi romb.
1
•
¶S
a •¶ S• b
S ¶
S•¶
0
Figure 1.9: Algebra Boole L2×2 (rombul)
→ 0 a b 1
0 1 1 1 1
L2×2 a b 1 b 1
b a a 1 1
1 0 a b 1
Exemplul 4. (Cubul)
Mulţimea
L2×2×2 = {0, a, b, c, d, e, f, 1} ∼ = L2 × L2 × L2 = L32 = {0, 1} × {0, 1} × {0, 1} =

{(0, 0, 0), (0, 0, 1), (0, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 0), (1, 0, 1), (1, 1, 0), (1, 1, 1)},
organizată ca latice ca ı̂n diagrama Hasse din Figura 1.10 şi cu negaţia definită ca
ı̂n prima coloană a tabelei următoare a implicaţiei →, este o algebră Boole, notată
L2×2×2 , numită şi cub.
1
◦
¡ ¡£c c
£ c
¡ £ c
c ◦¡ c
£cc £ c◦ f
£ £
£
c
£ c ¡¡ £
£
£ ◦£ c ¡ £
c
£ ¡¡ ec c•¡ £
b
£¡ c £ £
c£
a •¡
£ £c £
cc •£ d
£ c ¡
c £ ¡
c
c £¡
c•£¡
0
Figure 1.10: Algebra Boole L2×2×2 (cubul)
∨ 0 a b c d e f 1 ∧ 0 a b c d e f 1
0 0 a b c d e f 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
a a a c c e e 1 1 a 0 a 0 a 0 a 0 a
b b c b c f 1 f 1 b 0 0 b b 0 0 b b
L2×2×2 c c c c c 1 1 1 1 c 0 a b c 0 a b c
d d e f 1 d e f 1 d 0 0 0 0 d d d d
e e e 1 1 e e 1 1 e 0 a 0 a d e d e
f f 1 f 1 f 1 f 1 f 0 0 b b d d f f
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 a b c d e f 1
→ 0 a b c d e f 1
0 1 1 1 1 1 1 1 1
a f 1 f 1 f 1 f 1
b e e 1 1 e e 1 1
L2×2×2 c d e f 1 d e f 1
d c c c c 1 1 1 1
e b c b c f 1 f 1
f a a c c e e 1 1
1 0 a b c d e f 1
Exemplul 5.
Alte exemple de algebre Boole sunt L2×2×2×2 etc.
Exemplul 6.
Mulţimea evenimentelor asociate unei experienţe aleatoare este o algebră Boole.
Exemplul 7.
Dacă X este un spaţiu topologic, atunci familia B(X) a părţilor simultan ı̂nchise
şi deschise ale lui X formează o algebră Boole.
Exemplul 8.
Dacă (L, ∧, ∨, 0, 1) este o latice distributivă cu prim şi ultim element, atunci mulţimea
C(L) a elementelor complementate ale lui L este o algebră Boole.
Exemplul 9.
Orice produs direct de algebre Boole are o structură canonică de algebră Boole
(operaţiile se definesc pe componente). In particular, dacă X este o mulţime nevidă,
atunci LX 2 este o algebră Boole.
1.3.3 Proprietăţi ale algebrelor Boole
Propoziţia 1.3.5 In orice algebră Boole B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) avem următoarele

proprietăţi: pentru orice x, y, x0 , y 0 ∈ B,
(B8) (x ∨ y)− = x− ∧ y − , (x ∧ y)− = x− ∨ y − (legile De Morgan),
(B9) (x− )− = x (principiul contradicţiei),
(B10) x ≤ y ⇐⇒ y − ≤ x− ,
(B11) x ≤ y ⇐⇒ x ∧ y − = 0,
(B12) x ≤ y şi x0 ≤ y 0 implică x ∨ x0 ≤ y ∨ y 0 şi x ∧ x0 ≤ y ∧ y 0 ,
(B13) x ≤ y ⇐⇒ x ∧ y − = 0 ⇐⇒ x− ∨ y = 1.
Dem.
(B8): Pentru a demonstra prima lege De Morgan, trebuie să demonstrăm că:
(x ∨ y) ∨ (x− ∧ y − ) = 1 şi (x ∨ y) ∧ (x− ∧ y − ) = 0.
Intr-adevăr,
(x ∨ y) ∨ (x− ∧ y − ) = (x ∨ y ∨ x− ) ∧ (x ∨ y ∨ y − ) = 1 ∧ 1 = 1 şi
(x∨y)∧(x− ∧y − ) = (x∧x− ∧y − )∨(y ∧x− ∧y − ) = 0∨0 = 0. La fel se demonstrează
partea a doua a lui (B8).
(B9) este o altă interpretare a lui (B7).
(B10): x ≤ y ⇔ x ∨ y = y ⇔ (x ∨ y)− = y − ⇔ x− ∧ y − = y − ⇔ y − ≤ x− ,
conform (B9), (B8).
(B11) ” ⇒”: x ≤ y ⇔ x ∨ y = y ⇔ (x ∨ y)− = y − ⇔ x− ∧ y − = y − ; rezultă că
x ∧ y − = x ∧ (x− ∧ y − ) = 0; deci x ≤ y ⇒ x ∧ y − = 0.
”⇐”: dacă x ∧ y − = 0, atunci x = x ∧ 1 = x ∧ (y ∨ y − ) = (x ∧ y) ∨ (x ∧ y − ) =
(x ∧ y) ∨ 0 = x ∧ y, deci x ≤ y.
(B12): (x ≤ y şi x0 ≤ y 0 ) ⇔ (x ∨ y = y şi x0 ∨ y 0 = y 0 ) ⇒ (x ∨ x0 ) ∨ (y ∨ y 0 ) =

(x ∨ y) ∨ (x0 ∨ y 0 ) = y ∨ y 0 , adică x ∨ x0 ≤ y ∨ y 0 . La fel se demonstrează partea a
doua a lui (B12).
(B13): x ≤ y ⇒ x ∧ y − ≤ y ∧ y − = 0 ⇒ x ∧ y − = 0.
x∧y − = 0 ⇒ y = y∨0 = y∨(x∧y − ) = (x∨y)∧(y∨y − ) = (x∨y)∧1 = x∨y ⇒ x ≤ y.
A doua parte se demonstrează similar. 2
1.3.4 Implicaţia şi echivalenţa booleană
Definiţie 1.3.6 Intr-o algebră Boole B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) se defineşte operaţia →,

numită implicaţia booleană, astfel:
def.
x → y = (x ∧ y − )− = x− ∨ y, pentru orice x, y ∈ B,
şi se defineşte operaţia ↔, numită echivalenţa booleană, astfel:

def
x ↔ y = (x → y) ∧ (y → x), pentru orice x, y ∈ B.
Lema 1.3.7 Pentru orice x, y ∈ B,
x ∧ y = 1 ⇔ (x = 1 şi y = 1).
Dem. Dacă x ∧ y = 1, atunci, deoarece x ∧ y ≤ x, y, rezultă că 1 ≤ x, y, deci

x = 1 = y. Dacă x = y = 1, atunci, evident, x ∧ y = 1. 2
Propoziţia 1.3.8 x → y = 1 dacă şi numai dacă x ≤ y, pentru orice x, y ∈ B.
Dem. Dacă x → y = 1, adică x− ∨ y = 1, atunci y = y ∨ 0 = y ∨ (x ∧ x− ) =

(y ∨ x) ∧ (y ∨ x− ) = (y ∨ x) ∧ 1 = y ∨ x, adică x ≤ y. Invers, dacă x ≤ y, atunci
1 = x− ∨ x ≤ x− ∨ y = x → y; rezultă că x → y = 1. 2
Propoziţia 1.3.9 x ↔ y = 1 dacă şi numai dacă x = y, pentru orice x, y ∈ B.
Dem. x ↔ y = 1 ⇔ (x → y) ∧ (y → x) = 1 ⇔ (x → y = 1 şi y → x = 1) ⇔ (x ≤
y şi y ≤ x) ⇔ x = y, conform Lemei 1.3.7. 2
Exerciţii 1.3.10
(1) Să se transcrie toate tautologiile din sistemele A2 - A5 de tautologii ı̂n
proprietăţi ale algebrei booleene B şi să se demonstreze; de exemplu, (G1) devine:
x → (y → x) = 1, pentru orice x, y ∈ B.
(2) De asemenea, să se demonstreze următoarele proprietăţi: pentru orice x, y, z,
(x → (x → y)) → (x → y) = 1,
(x → y) → ((y → z) → (x → z) = 1,
(x ↔ y) → (x → y) = 1,
(x → y) → ((y → x) → (x ↔ y)) = 1,
x− ↔ y − = x ↔ y,
(x ↔ y) ↔ z = x ↔ (y ↔ z).
De exemplu, a doua proprietate se demonstrează astfel: este suficient să demon-

străm că x → y ≤ (y → z) → (x → z). Un calcul simplu arată că: (y →
z) → (x → z) = (y − ∨ z)− ∨ x− ∨ z = (y ∧ z − ) ∨ x− ∨ z = y ∨ x− ∨ z, de unde
x → y = x− ∨ y ≤ y ∨ x− ∨ z = (y → z) → (x → z).
(3) Să se transcrie de asemenea tautologiile (P10)-(P24) ı̂n proprietăţi ale al-
gebrei Boole B şi să se demonstreze; de exemplu, (P11) devine: x ↔ x = 1 sau,
echivalent, conform Propoziţiei 1.3.8, x = x, pentru orice x ∈ B.
1.4 Inel Boole. Echivalenţa cu algebra Boole
Să amintim următoarele definiţii:

Se numeşte semigrup sau monoid o algebră A = (A, ∗) de tip (2), unde A 6= ∅
şi operaţia ∗ este asociativă. (A, ∗) se numeşte semigrup comutativ sau abelian
sau monoid comutativ sau abelian dacă operaţia ∗ este comutativă. Se numeşte
semigrup unitar sau monoid unitar o algebră A = (A, ∗, e) de tip (2,0), unde
(A, ∗) este semigrup şi e este element neutru al operaţiei ∗, adică x ∗ e = e ∗ x = x,
pentru orice x ∈ A.
Exemple:
(Z, +, 0), (Z, ·, 1), (N, +, 0), (N, ·, 1) sunt semigrupuri comutative, unitare.
Se numeşte group o algebră G = (G, +, −, 0) - ı̂n notaţie aditivă - de tip (2, 1, 0),
astfel că următoarele axiome sunt satisfăcute: pentru toti x, y, z ∈ G,
(G1) (asociativitatea) x + (y + z) = (x + y) + z,
(G2) (0 este elementul neutru) x + 0 = x = 0 + x,
(G3) x + (−x) = 0 = (−x) + x.
In notaţie multiplicativă, un grup este o algebră G = (G, ·, −1 , 1).

Să observăm că ı̂n unele materiale grupul este definit, echivalent, ca o algebră
(G, +, 0) - ı̂n notaţia aditivă - sau o algebră (G, ·, 1) - ı̂n notaţia multiplicativă.
Grupul se zice commutativ sau abelian dacă:
(G0) (comutativitatea) x + y = y + x, pentru toti x, y ∈ G.
Propoziţia 1.4.1 Fie (G, +, −, 0) un group. Atunci,

(G5) −(−x) = x, pentru toţi x ∈ G,
(G6) −0 = 0.
Se numeşte inel o algebră (A, +, ·, −, 0) de tip (2, 2, 1, 0), unde A 6= ∅ şi:

(a) (A, +, −, 0) este grup abelian,
1.4. INEL BOOLE. ECHIVALENŢA CU ALGEBRA BOOLE 31
(b) (A, ·) este semigrup,

(c) operaţia · este distributivă faţă de operaţia +, adică pentru orice x, y, z ∈ A,
x · (y + z) = x · y + x · z, (y + z) · x = y · x + z · x.
Să observăm că ı̂n unele materiale inelul este definit, echivalent, ca o algebră
(A, +, ·, 0), deoarece se consideră definiţia echivalentă a grupului ca o algebră
(A, +, 0).
Un inel se numeşte comutativ, dacă şi operaţia de ı̂nmulţire · este comutativă.
Un inel se numeşte unitar, dacă semigrupul (A, ·) este unitar; deci, un inel unitar
este o algebră (A, +, ·, −, 0, 1).
Definiţie 1.4.2 Se numeşte inel boolean sau inel Boole orice inel unitar A =
notaţie
(A, +, ·, −, 0, 1) cu proprietatea că x2 = x pentru orice x ∈ A, unde x2 = x · x.
Lema 1.4.3 Fie A un inel Boole. Atunci, pentru orice două elemente x, y ∈ A,
avem x + x = 0 şi x · y = y · x.
Dem. Din x + y = (x + y)2 = x2 + x · y + y · x + y 2 = x + x · y + y · x + y rezultă

x · y + y · x = 0. Luând y = x, se obţine x + x = x2 + x2 = 0.
Pentru orice z ∈ A, vom avea z + z = 0, adică z = −z. Luând z = x · y, rezultă
x · y = −(x · y) = y · x. 2
Teorema 1.4.4
1) Fie A = (A, +, ·, −, 0, 1) un inel Boole. Să definim
β(A) = (A, ∧, ∨, − , 0, 1),
unde:
def. def. def.
x ∨ y = x + y + x · y, x ∧ y = x · y, x− = x + 1.
Atunci, β(A) este o algebră Boole.
1’) Invers, fie A = (A, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole. Să definim:
ρ(A) = (A, +, ·, −, 0, 1),
unde:
def. def. def.
x + y = (x ∧ y − ) ∨ (x− ∧ y), x · y = x ∧ y, −x = x.
Atunci, ρ(A) este un inel Boole.
2) Aplicaţiile β şi ρ sunt mutual inverse.
Dem. (1): Să demonstrăm, de exemplu, asociativitatea operaţiei ∨:

(x∨y)∨z = (x+y +x·y)+z +(x+y +x·y)·z = x+y +z +x·y +y ·x+z ·x+x·y ·z =
. . . = x ∨ (y ∨ z).
Vom mai demonstra că x + 1 verifică proprietăţile complementului:

x ∨ (x + 1) = x + x + 1 + x · (x + 1) = 2x + 1 + x2 + x = 0 + 1 + (x + x) = 1 + 0 = 1,
notaţie
unde 2x = x + x, şi
x ∧ (x + 1) = x · (x + 1) = x2 + x = x + x = 0.
(1’): Să verificăm asociativitatea operaţiei +:
(a + b) + c = [((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b)) ∧ c− ] ∨ [((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b))− ∧ c];
calculăm separat:
((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b)) ∧ c− = (a ∧ b− ∧ c− ) ∨ (a− ∧ b ∧ c− ) şi
((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b))− ∧ c = ((a− ∨ b) ∧ (a ∨ b− )) ∧ c =
[(a ∧ a− ) ∨ (a− ∧ b− ) ∨ (a ∧ b) ∨ (b ∧ b− )] ∧ c =
((a ∧ b) ∨ (a− ∧ b− )) ∧ c = (a ∧ b ∧ c) ∨ (a− ∧ b− ∧ c).
Inlocuind mai sus, se obţine:
(a + b) + c = (a− ∧ b− ∧ c) ∨ (a− ∧ b ∧ c− ) ∨ (a ∧ b− ∧ c− ) ∨ (a ∧ b ∧ c).
Expresia obtinută este simetrică ı̂n a, b, c, deci (a + b) + c = a + (b + c).
Verificarea celorlalte axiome ale inelului Boole se face similar.
(2): Prin calcule. 2
Corolar 1.4.5 Algebrele Boole şi inelele Boole sunt termen echivalente.
Dem. Prin Teorema 1.4.4. 2

Caz particular. Fie algebra Boole P(X) a părţilor unei mulţimi X. Adunarea
+ a inelului Boole asociat ρ(P(X)) este chiar diferenţa simetrică: A4B = (A −
B) ∪ (B − A), iar ı̂nmulţirea · este intersecţia: A ∩ B.
Exerciţiu 1.4.6 Fie A = (A, +, ·, −, 0, 1) un inel comutativ şi unitar. Un element

e ∈ A se numeşte idempotent dacă e2 = e. Să notăm cu B(A) mulţimea elementelor
idempotente ale lui A. Pe B(A), să definim operaţia următoare: pentru orice
e, f ∈ B(A),
def.
e ⊕ f = e + f − 2(e · f ).
Să se arate că (B(A), ⊕, ·, 0, 1) este inel Boole.
1.5 Subalgebre, homomorfisme
Definiţie 1.5.1 Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole. O submulţime nevidă

S a lui B se numeşte subalgebră Boole (pe scurt, subalgebră) a lui B dacă S este
ı̂nchisă la operaţiile din B, adică dacă sunt verificate axiomele următoare: pentru
orice x, y ∈ A,
(a) x, y ∈ S implică x ∧ y ∈ S,
(b) x, y ∈ S implică x ∨ y ∈ S,
(c) x ∈ S implică x− ∈ S,
(d) 0 ∈ S, 1 ∈ S.
1.5. SUBALGEBRE, HOMOMORFISME 33
Observaţii 1.5.2
(1) Fiecare din axiomele (a), (b), (d) rezultă din celelalte trei. Axioma (c) nu
rezultă din celelalte. Intr-adevăr, considerăm algebra Boole L22 şi S = {(0, 0), (1, 0), (1, 1)}.
S verifică axiomele (a), (b), (d), dar nu este ı̂nchisă la negaţie.
(2) Dacă S este subalgebră Boole a lui (B, ∧, ∨, − , 0, 1), atunci (S, ∧, ∨, − , 0, 1)
este algebră Boole, unde am notat tot cu ∧, ∨, − restricţiile operaţiilor din B la S.
Exemple 1.5.3
(1) Dacă B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) este o algebră Boole, atunci L2 = {0, 1} ⊂ B este
subalgebră a lui B.
(2) Dacă B este o algebră Boole, atunci LN 2 este subalgebră a lui B .
N
(3) Dacă X este un spaţiu topologic, atunci algebra Boole B(X) a părţilor lui
X care sunt simultan ı̂nchise şi deschise este subalgebră a lui P(X).
(4) L32 = L2 × L2 × L2 = {0, a, b, c, d, e, f, 1} are urm̆atoarele subalgebre:
S1 = {0, 1}, S2 = {0, c, d, 1}, S3 = {0, b, e, 1}, S4 = {0, a, f, 1}, S5 = L32 .
Exerciţiu 1.5.4 Să se scrie un program pentru determinarea tuturor subalgebrelor

lui Ln2 , n ≥ 2.
Definiţie 1.5.5 Fie A = (A, ∧A , ∨A , −A , 0A , 1A ) şi B = (B, ∧B , ∨B , −B , 0B , 1B )

două algebre Boole.
Un homomorfism, sau morfism, de algebre Boole sau boolean, de la A la B, este
o funcţie f : A −→ B care satisface proprietăţile următoare: pentru orice x, y ∈ A,
(H1) f (x ∧A y) = f (x) ∧B f (y),
(H2) f (x ∨A y) = f (x) ∨B f (y),
(H3) f (x−A ) = f (x)−B ,
(H4) f (0A ) = 0B , f (1A ) = 1B .
Un izomorfism de algebre Boole este un homomorfism de algebre Boole care
este bijectiv. Dacă algebrele Boole A şi B sunt isomorfe, atunci vom nota A ∼ = B.
Un endomorfism al algebrei Boole A este un homomorfism f : A −→ A.
Un automorfism al algebrei Boole A este un izomorfism f : A −→ A.
Observaţii 1.5.6
(i) Fiecare din cele patru axiome (H1) - (H4) este implicată de celelalte trei.
De exemplu, (H4) este implicată de (H1) - (H3): ı̂ntr-adevăr, S 6= ∅ ı̂nseamnă că
există x ∈ S, deci x− ∈ S şi deci x ∧ x− = 0 ∈ S şi x ∨ x− = 1 ∈ S.
(ii) Un morfism boolean f : A −→ B verifică următoarele proprietăţi legate de
implicaţia şi echivalenţa booleană: pentru orice x, y ∈ A,
f (x →A y) = f (x) →B f (y), f (x ↔A y) = f (x) ↔B f (y).
(iii) Orice morfism de algebre Boole este o aplicaţie izotonă (păstrează ordinea),
adică,
x ≤A y ⇒ f (x) ≤B f (y).
Intr-adevăr, x ≤A y ⇔ x ∨A y = y implică f (x ∨A y) = f (y) = f (x) ∨B f (y), adică
f (x) ≤B f (y).
Propoziţia 1.5.7 Dacă f : A −→ B este un homomorfism de algebre Boole şi S

este o subalgebră Boole a lui A, atunci f (S) este o subalgebră Boole a lui B. In
particular, imaginea, f (A), a lui A prin f este o subalgebră Boole a lui B.
Dem. Imediat. 2
Vom nota cu Boole categoria algebrelor Boole şi a morfismelor booleene.
Exemple 1.5.8 Exemple de morfisme booleene.

(1) Fie X, Y două mulţimi nevide şi f : X −→ Y o funcţie oarecare. Funcţia
Φ : P(Y ) −→ P(X), definită de Φ(C) = f −1 (C), pentru orice C ⊆ Y , este un
morfism boolean.
(2) Fie P(X) algebra Boole a părţilor lui X. Considerăm funcţia Φ : P(X) −→
LX2 , definită de Φ(A) = χA , pentru orice A ⊆ X (unde χA este funcţia caracteristică
a lui A). Atunci, Φ este un izomorfism boolean.
(3) Rombul este izomorf cu L22 .
(4) Cubul este izomorf cu L32 .
(5) Ne propunem să determinăm automorfismele cubului.
Intâi, vom observa că dacă f : A −→ B este un izomorfism boolean, atunci: pentru
orice x, y ∈ A,
x < y ⇐⇒ f (x) < f (y).
Atunci, dacă f este un automorfism al cubului, vom avea f ({a, b, c}) = {a, b, c}.
Rezultă că numărul de automorfisme ale cubului este 8 (= numărul de permutari
ale unei mulţimi cu 3 elemente). Morfismul identic este unul din cele 8. Să vedem
cum se determină unul din celelalte. Presupunem că f (a) = b, f (b) = c, f (c) = a.
Atunci:
f (x) = f (a ∨ b) = f (a) ∨ f (b) = b ∨ c = z,
f (y) = f (a ∨ c) = f (a) ∨ f (c) = b ∨ a = x,
f (z) = f (b ∨ c) = f (b) ∨ f (c) = c ∨ a = y.
Bineı̂nteles că f (0) = 0 şi f (1) = 1.
Exerciţii 1.5.9
(1) Să se determine (eventual printr-un program) toate automorfismele lui Ln2 ,
n ≥ 2.
(2) Să se determine toate morfismele booleene de tipul: (a) f : L32 −→ L2 , (b)
f : L32 −→ L22 , (c) f : L22 −→ L32 , (d) f : L32 −→ L32 .
Observaţie 1.5.10 Fie f : L −→ L0 un morfism din Ld(0, 1) (latici distributive

cu prim şi ultim element). Dacă x ∈ C(L), atunci f (x) ∈ C(L0 ), deci putem defini
C(f ) = f |C(L) : C(L) −→ C(L0 ). Atunci, C(f ) este un morfism boolean. Asocierea
L ; C(L), f ; C(f ) defineşte un functor contravariant C : Ld(0, 1) −→ Boole.
Lema 1.5.11 Fie f : A −→ B un morfism boolean. Sunt echivalente afirmaţiile:

(1) f este injectiv,
(2) Pentru orice x, y ∈ A, avem: x ≤ y ⇐⇒ f (x) ≤ f (y).
1.6. FILTRE (IDEALE) ŞI CONGRUENŢE. ALGEBRE BOOLE CÂT 35
Dem.
(1) ⇒ (2): Dacă f (x) ≤ f (y), atunci f (x ∧ y) = f (x) ∧ f (y) = f (x), deci x ∧ y = x,
de unde x ≤ y. Este evident că x ≤ y ⇒ f (x) ≤ f (y).
(2) ⇒ (1): Dacă F (x) = f (y), atunci f (x) ≤ f (y) şi f (y) ≤ f (x), de unde x ≤ y şi
y ≤ x; rezultă x = y. 2
Lema 1.5.12 Fie f : A −→ B un morfism boolean. Sunt echivalente afirmaţiile:
(1) f este injectiv,
(2) f −1 (0) = {0},
(3) f −1 (1) = {1}.
Dem.
(1) ⇒ (3): f (x) = 1 = f (1) implică x = 1.
(3) ⇒ (1): f (x) ≤ f (y) implică f (x → y) = f (x) → f (y) = 1 implică x → y = 1
implică x ≤ y. Aplicând Lema 1.5.11, rezultă că f este injectiv.
(1) ⇐⇒ (2) se demonstrează analog. 2
Observaţii 1.5.13
(i) Fie A, B două inele Boole şi β(A), β(B) algebrele Boole asociate. Dacă
f : A −→ B este un morfism de inele unitare, atunci
β(f ) = f : β(A) −→ β(B)
este un morfism boolean.

(i’) Fie A, B două algebre Boole şi ρ(A), ρ(B) inelele Boole asociate. Dacă
g : A −→ B este un morfism boolean, atunci
ρ(g) = g : ρ(A) −→ ρ(B)
este un morfism de inele unitare.

ρ poate fi privit ca un functor de la categoria algebrelor Boole la categoria
inelelor Boole, iar β un functor de la categoria inelelor Boole la categoria algebrelor
Boole. Functorii ρ şi β stabilesc un izomorfism ı̂ntre categoria algebrelor Boole şi
categoria inelelor Boole.
1.6 Filtre (ideale) şi congruenţe. Algebre Boole

cât
Definiţie 1.6.1 Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole oarecare. O submulţime
nevidă F a lui B se numeşte filtru, dacă pentru orice x, y ∈ B avem:
(F1) x, y ∈ F implică x ∧ y ∈ F ,
(F2) x ∈ F , x ≤ y implică y ∈ F .
Observaţii 1.6.2
(i) Din (F2) rezultă că 1 ∈ F , deoarece orice x ∈ F verifică x ≤ 1.
(ii) Pentru orice elemente x, y ∈ B, x, y ∈ F dacă şi numai dacă x ∧ y ∈ F .
Dual, un ideal al lui B este o submulţime nevidă I a lui B pentru care:

(F1’) x, y ∈ I implică x ∨ y ∈ I,
(F2’) x ∈ I, x ≥ y implică y ∈ I.
Observaţii 1.6.3
(i’) Din (F2’) rezultă că 0 ∈ I, deoarece orice x ∈ I verifică x ≥ 0.
(ii’) Pentru orice elemente x, y ∈ B, x, y ∈ I dacă şi numai dacă x ∨ y ∈ I.
Unui filtru F i se asociază idealul IF = {x− | x ∈ F }, iar unui ideal I i se

asociază filtrul FI = {x− | x ∈ I}. In acest fel, filtrele lui B sunt ı̂n corespondenţă
biunivocă cu idealele lui B. Conform acestei observaţii, vom studia numai filtrele
unei algebre Boole; proprietăţile idealelor se vor obţine prin dualizare.
Definiţie 1.6.4 Fie B o algebră Boole. O relaţie de echivalenţă ∼ pe B se numeşte

congruenţă a lui B dacă este compatibilă cu ∨, ∧, − , adică dacă: pentru orice
x, y, x0 , y 0 ∈ B,
(C1) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implică (x ∨ x0 ) ∼ (y ∨ y 0 ),
(C2) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implică (x ∧ x0 ) ∼ y(∧y 0 ),
(C3) x ∼ y implică x− ∼ y − .
Observaţii 1.6.5
(i) Condiţia (C1) sau (C2) rezultă din celelalte două.
(ii) Dacă ∼ este o congruenţă a lui B, atunci:
(C4) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implică (x → x0 ) ∼ (y → y 0 ),
(C5) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implică (x ↔ x0 ) ∼ (y ↔ y 0 ).
Propoziţia 1.6.6 Filtrele unei algebre Boole sunt ı̂n corespondenţă bijectivă cu
congruenţele sale.
Dem.
• Fiecărui filtru F al lui B = (B, ∨, ∧, − , 0, 1) ı̂i asociem următoarea relaţie
binară, ∼F , definită astfel: pentru orice x, y ∈ B,
x ∼F y ⇔ x ↔ y ∈ F.
Să observăm că x ↔ y ∈ F ⇔ (x → y ∈ F şi y → x ∈ F ).

- Să demonstrăm că ∼F este o relaţie de echivalenţă pe B şi că este o congruenţă
a lui B.
Arătăm ı̂ntâi că ∼F este o relaţie de echivalenţă pe B:
Pentru orice x ∈ B, x ∼F x rezultă din x ↔ x = 1 ∈ F .
Pentru orice x, y ∈ B, x ∼F y implică y ∼F x, deoarece x ↔ y = y ↔ x.
Pentru orice x, y, z ∈ B care verifică x ∼F y şi y ∼F z, deci x → y ∈ F , y → x ∈ F ,
y → z ∈ F , z → y ∈ F , trebuie să arătăm că x ∼F z.
Să stabilim inegalitatea
(x → y) ∧ (y → z) ≤ x → z,
care va implica x → z ∈ F . Intr-adevăr,

(x → y) ∧ (y → z) = (x− ∨ y) ∧ (y − ∨ z) = (x− ∧ y − ) ∨ (y ∧ y − ) ∨ (x ∧ z) ∨ (y ∧ z) ≤
x− ∨ z = x → z.
Analog, rezultă z → x ∈ F ; deci x ∼F z. Deci, ∼F este o relaţie de echivalenţă pe
B.
- Să demonstrăm (C1): fie x ∼F y şi x0 ∼F y 0 , deci x → y ∈ F , y → x ∈ F ,
x → y 0 ∈ F , y 0 → x0 ∈ F ; se observă că:
0
(x → y) ∧ (x0 → y 0 ) = (x− ∨ y) ∧ (x0− ∨ y 0 ) ≤ (x− ∨ y ∨ y 0 ) ∧ (x0− ∨ y ∨ y 0 ) =

(x− ∧ x0− ) ∨ y ∨ y 0 = (x ∨ x0 ) → (y ∨ y 0 ).
Folosind această inegalitate, se obţine (x ∨ x0 ) → (y ∨ y 0 ) ∈ F şi analog, (y ∨ y 0 ) →
(x ∨ x0 ) ∈ F , deci (x ∨ x0 ) ∼F (y ∨ y 0 ); astfel, (C1) este adevărată.
- (C2) se demonstrează similar.
- Să demonstrăm (C3): deoarece x ↔ y = x− ↔ y − , vom avea: x ∼F y implică
x ∼F y − ; astfel, (C3) este adevărată. Deci, ∼F este o congruenţă a lui B.
−
• Invers, fiecărei congruenţe ∼ a lui B ı̂i asociem submulţimea lui B definită

astfel:
F ∼ = {x ∈ B | x ∼ 1}.
Să arătăm că F ∼ este un filtru al lui B.
- F ∼ este nevidă, deorece 1 ∼ 1 implică 1 ∈ F .
- Să demonstrăm (F1): x, y ∈ F ∼ , adică x ∼ 1, y ∼ 1 implică (x ∧ y) ∼ (1 ∧ 1 = 1),
adică x ∧ y ∈ F ∼ ;
- Să demonstrăm (F2): fie x ∈ F ∼ , x ≤ y; deci x ∼ 1 şi x ∨ y = y, care implică
(y = x ∨ y) ∼ (1 ∨ y = 1), adică y ∈ F ∼ . Deci, F ∼ este un filtru al lui B.
• Dacă FB este mulţimea filtrelor lui B şi CB este mulţimea congruenţelor lui
B, atunci consideram aplicaţiile:
Φ : FB −→ CB şi Ψ : CB −→ FB ,
definite astfel: Φ(F ) =∼F , pentru orice F ∈ FB şi Ψ(∼) = F ∼ , pentru orice
∼∈ CB .
Trebuie arătat că Φ şi Ψ sunt inverse una alteia, adică că
Ψ(Φ(F )) = F şi Φ(Ψ(∼)) =∼ .
Să observăm că F 7→ ∼F 7→ F ∼F şi ∼ 7→ F ∼ 7→ ∼F ∼ .

Atunci,
F ∼F = {x | x ∼F 1} = {x | x ↔ 1 ∈ F } = {x | x ∈ F } = F.
Vom demonstra că ∼ = ∼F ∼ , unde pentru x, y ∈ B,

x ∼F ∼ y este echivalent cu x → y ∈ F ∼ şi y → x ∈ F ∼ .
- dacă x ∼ y, atunci (x → y) ∼ (y → 1), deci (x → y) ∼ 1 şi, analog, (y → x) ∼ 1.
Rezultă x → y ∈ F ∼ şi y → x ∈ F ∼ , deci x ∼F ∼ y.
- dacă x → y ∈ F ∼ şi y → x ∈ F ∼ , deci (x → y) ∼ 1 şi (y → x) ∼ 1, rezultă că
(x ∧ y = x ∧ (x → y)) ∼ (x ∧ 1 = x) şi, analog, (x ∧ y) ∼ y, deci x ∼ y. 2
Exerciţiu 1.6.7 Fie algebra Boole P(X), cu X infinită. Să se arate că părţile
cofinite (= părţile ce au complementarele finite) formează un filtru şi să se determine
congruenţa asociată.
Fie F un filtru al algebrei Boole B şi ∼F relaţia de congruenţă asociată lui F

prin Propoziţia precedenu a. Deoarece ∼F este o relaţie de echivalenţă pe B, să
formăm clasele de echivalenţă: fie x/F clasa de echivalenţă a lui x ∈ B, adică
x/F = {y ∈ B | y ∼F x}.
Fie B/F = B/∼F mulţimea cât, adică mulţimea tuturor claselor de echivalenţă:
B/F = {x/F | x ∈ B}.
Dacă x/F ∈ B/F şi y/F ∈ B/F , atunci x/F = y/F ⇔ x ∼F y.

Să definim pe mulţimea cât, B/F , următoarele operaţii, notate tot cu ∨, ∧, − :
pentru orice x/F , y/F ∈ B/F ,
x/F ∨ y/F = (x ∨ y)/F , x/F ∧ y/F = (x ∧ y)/F , (x/F )− = (x− )/F .
Conform proprietăţilor congruenţei ∼F , cele trei operaţii sunt bine definite (adică
nu depind de reprezentanţii claselor).
Să definim de asemenea elementele 0/F = {x ∈ B | x ∼F 0} ∈ B/F şi 1/F =
{x ∈ B | x ∼F 1} ∈ B/F . Atunci avem următorul rezultăt:
Propoziţia 1.6.8 Structura (B/F , ∨, ∧, − , 0/F , 1/F ) este o algebră Boole, numită
algebra Boole cât a lui B prin filtrul F .
Dem. Trebuie demonstrat că pentru orice x/F , y/F ∈ B/F , avem:
(B1) x/F ∨ x/F = x/F , x/F ∧ x/F = x/F , etc.
Să demonstrăm prima egalitate din (B1). Fie x/F ∈ B/F , element fixat, altfel
arbitrar; să demonstrăm că x/F ∨ x/F = x/F . Intr-adevăr, x/F ∨ x/F =
x/F ⇔ (x ∨ x)/F = x/F ⇔ (x ∨ x) ∼F x ⇔ (x ∨ x) ↔ x ∈ F ; dar x ∨ x = x,
conform (B1) din definiţia algebrei Boole B; deci x ↔ x ∈ F ⇔ 1 ∈ F , ceea ce
este ı̂ntotdeauna adevărat. Rezultă, conform Principiului Generalizării, (PG), că
pentru orice x/F ∈ B/F , x/F ∨ x/F = x/F este adevărată. La fel se demonstrează
restul proprietăţilor. 2
Corolar 1.6.9 Surjecţia canonică p : B −→ B/F , definită astfel: pentru orice

x ∈ B,
p(x) = x/F ,
este un homomorfism de algebre Boole.
Propoziţia 1.6.10 Fie f : B −→ B 0 un morfism boolean.

(1) f −1 (1) = {x ∈ B | f (x) = 1} este un filtru al lui B;
(2) f (B) este o subalgebră a lui B 0 , izomorfă cu B/f −1 (1).
Dem.
(1): Uşor.
(2): Notăm F = f −1 (1) şi definim funcţia g : B/F −→ f (B), pentru orice
x ∈ B, prin:
g(x/F ) = f (x).
Definiţia lui g nu depinde de reprezentanţi: x/F = y/F implică x ↔ y ∈ F implică
f (x) ↔ f (y) = f (x ↔ y) = 1 implică f (x) = f (y).
O verificare simplă arată că g este morfism boolean. Conform implicaţiilor:
g(x/F ) = 1 implică f (x) = 1 implică x ∈ F implică x/F = 1/F ,
rezultă că g este injectivă. Surjectivitatea lui g este evidentă. 2
Exerciţiu 1.6.11 Fie f : B −→ B 0 un morfism boolean surjectiv. Dacă F este un

filtru al lui B, atunci f (F ) este un filtru al lui B0 ; dacă G este un filtru al lui B0 ,
atunci f −1 (G) este un filtru al lui B. Filtrele lui B0 sunt ı̂n corespondenţă biunivocă
cu filtrele lui B ce includ pe f −1 (1).
Exerciţiu 1.6.12 Fie F, G două filtre ale lui B astfel ı̂ncât F ⊆ G. Atunci, G/F =
{x/F | x ∈ G} este un filtru al lui B/F şi algebrele Boole (B/F )/(G/F ) şi B/G
sunt izomorfe.
Lema 1.6.13 Orice intersecţie de filtre este un filtru.
Dacă X este o submulţime a lui B, atunci filtrul generat de X este intersecţia

filtrelor ce includ pe X. Cu alte cuvinte, filtrul generat de X este cel mai mic filtru
(ı̂n sensul incluziunii) ce include pe X. Vom nota cu [X) filtrul generat de X.
Observaţie 1.6.14 Un filtru F este filtrul generat de X dacă el verifică :

(a) X ⊆ F ,
(b) G filtru, X ⊆ G =⇒ F ⊆ G.
Este evident că filtrul generat de mulţimea vidă este {1}.
Propoziţia 1.6.15 Dacă X 6= ∅, atunci
[X) = {a ∈ B | ex. n ∈ N∗ şi x1 , . . . , xn ∈ X, x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a}.
Dem. Fie F mulţimea din dreapta. Aratăm că F este filtru. Dacă a, b ∈ F , atunci
există x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ∈ X astfel ı̂ncât x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a, y1 ∧ . . . ∧ ym ≤ b.
Rezultă x1 ∧ . . . xn ∧ y1 ∧ . . . ∧ ym ≤ a ∧ b, deci a ∧ b ∈ F . Axioma (F2) este evident
verificată. Se observă că X ⊆ F . Presupunem că G este un filtru ce include pe X.
Dacă a ∈ F , atunci există x1 , . . . , xn ∈ X astfel ı̂ncât x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a. Atunci
x1 , . . . , xn ∈ G, deci x1 ∧ . . . ∧ xn ∈ G, de unde a ∈ G. A rezultat F ⊆ G. Deci,
[X) = F . 2
Vom nota cu [x) filtrul generat de {x}; [x) se va numi filtrul principal generat
de x.
Corolar 1.6.16 [x) = {a | x ≤ a}.
Corolar 1.6.17 [{x1 , . . . , xn }) = [x1 ∧ . . . ∧ xn ).
Corolar 1.6.18 Dacă F este un filtru şi x ∈ B, atunci
[F ∪ {x}) = {a | ex. e ∈ F, e ∧ x ≤ a}.
Lema 1.6.19 Intr-o algebră Boole finită orice filtru este principal.
Observaţie 1.6.20 Să determinăm congruenţa asociată unui filtru principal [x):
a ∼[x) b ⇐⇒ a → b ∈ [x), b → a ∈ [x)
⇐⇒ x ≤ a → b, x ≤ b → a
⇐⇒ x ∧ a ≤ b, x ∧ b ≤ a
⇐⇒ a ∧ x = b ∧ x.
Exerciţiu 1.6.21 Să se determine toate filtrele cubului, congruenţele şi algebrele
Boole cât corespunzătoare.
1.7 Teorema de reprezentare a lui Stone
Scopul acestei secţiuni este de a demonstra că orice algebră Boole este izomorfă
cu o algebră Boole ale cărei elemente sunt părţi ale unei mulţimi. Acest rezul-
tat ocupă un loc central ı̂n teoria algebrelor Boole şi are numeroase aplicaţii ı̂n
logică, topologie, calculul probabilităţilor, etc. Instrumentul principal folosit ı̂n
demonstraţie va fi conceptul de ultrafiltru.
Fie B = (B, ∨, ∧, − , 0, 1) o algebră Boole.
Definiţie 1.7.1 Un filtru F al lui B este propriu dacă F 6= B.
Observaţie 1.7.2 F este propriu dacă şi numai dacă 0 6∈ F . Intr-adevăr, dacă
prin absurd 0 ∈ F , atunci, deoarece orice element x ∈ B verifică 0 ≤ x, ar rezulta
că x ∈ F , deci B ⊆ F ; cum avem şi F ⊆ B, am avea F = B: contradicţie.
Mulţimea filtrelor proprii ale lui B este ordonată ı̂n raport cu incluziunea.
Definiţie 1.7.3 Un ultrafiltru sau filtru maximal este un element maximal al mulţimii
filtrelor proprii, adică este un filtru propriu U al lui B cu proprietatea că pentru
orice filtru propriu F , dacă U ⊆ F , atunci U = F .
Exemple 1.7.4
(1) Dacă X este o mulţime nevidă şi x ∈ X, atunci Ux = {A ⊆ X | x ∈ A} este
un ultrafiltru ı̂n P(X).
(2) Dacă B = Ln2 şi e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1),
atunci filtrele principale [e1 ), [e2 ), . . . , [en ) sunt ultrafiltrele lui B.
1.7. TEOREMA DE REPREZENTARE A LUI STONE 41
In cazul algebrelor Boole infinite, demonstrarea existenţei ultrafiltrelor (altele

decât cele din exemplul (1)) impune invocarea axiomei lui Zorn. Următorul rezultat
poartă numele de Teorema de existenţă a ultrafiltrului.
Teorema 1.7.5 (Teorema de existenţă a ultrafiltrului)
Pentru orice filtru propriu F , există un ultrafiltru U astfel ı̂ncât F ⊆ U .
P P
Dem. Fie mulţimea
P filtrelor proprii ale lui B ce includ pe F . Evident, F ∈ .
Vom arăta căP( , ⊆) este inductiv ordonată. Fie (Fi )i∈I o familie total ordonată
S
de filtre din : pentru orice i, j ∈ I, Fi ⊆ Fj sau Fj ⊆ Fi . Notăm G = i∈I Fi .
Vom demonstra că G este un filtru propriu. Dacă x, y ∈ G, atunci există i, j ∈ I,
astfel ı̂ncât x ∈ Fi şi y ∈ Fj . Putem presupune, de exemplu, că Fi ⊆ Fj . Atunci,
x, y ∈ Fj , deci x ∧ y ∈ Fj ⊆ G. A doua proprietate din definiţia P filtrului se verifică
imediat. Atunci, G este un majorant al familiei (Fi )i∈I şi ( , ⊆) este inductivă.
Aplicând axioma lui Zorn, rezultă existenţa unui ultrafiltru U ce include pe F . 2
Corolar 1.7.6 Dacă x 6= 0, atunci există un ultrafiltru U astfel ı̂ncât x ∈ U .
Dem. Se aplică Propoziţia 1.7.5 filtrului F = [x). 2
Definiţie 1.7.7 Un filtru propriu F al lui B se numeşte filtru prim dacă pentru
orice x, y ∈ B,
x ∨ y ∈ F implică x ∈ F sau y ∈ F.
Propoziţia 1.7.8 Fie F un filtru propriu al lui B. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) F este ultrafiltru,
(ii) F este filtru prim,
(iii) Pentru orice x ∈ B, avem x ∈ F sau x− ∈ F ,
(iv) Algebra Boole cât B/F este izomorfă cu algebra Boole canonică, L2 = {0, 1}.
Dem.
(i) =⇒ (ii): Presupunem prin absurd că F nu este prim, deci există x, y ∈ B
astfel ı̂ncât x ∨ y ∈ F , dar x, y 6∈ F . Atunci, incluziunile stricte:
F ⊂ [F ∪ {x}) şi F ⊂ [F ∪ {y})
arată că filtrele [F ∪ {x}), [F ∪ {y}) nu sunt proprii, deci conţin pe 0. Folosind
Corolarul 1.6.18, din 0 ∈ [F ∪ {x}) rezultă existenţa unui element a ∈ F astfel ı̂ncât
a ∧ x = 0. Analog, există b ∈ F cu b ∧ y = 0. Atunci,
0 = (a ∧ x) ∨ (b ∧ y) = (a ∨ b) ∧ (a ∨ y) ∧ (x ∨ b) ∧ (x ∨ y).
Cum a ∨ b, a ∨ y, x ∨ b ∈ F (din a, b ∈ F ) şi x ∨ y ∈ F (prin ipoteză), rezultă că
0 ∈ F : contradicţie. Deci, F este prim.
(ii) =⇒ (iii): Din x ∨ x− = 1 ∈ F .
(iii) =⇒ (1): Presupunem prin absurd că există un filtru propriu G astfel ı̂ncât
F ⊂ G. Atunci, există x ∈ G şi x 6∈ F . Folosind ipoteza (iii), x− ∈ F ⊆ G, deci
0 = x ∧ x− ∈ G: contradicţie. Deci, F este ultrafiltru.
Echivalenţa (i) =⇒ (iv) este lăsată ca exerciţiu. 2
Exerciţiu 1.7.9 Un filtru propriu F este ultrafiltru dacă şi numai dacă pentru
orice x, y ∈ B, avem x → y ∈ F sau y → x ∈ F .
Suntem acum ı̂n măsură să demonstrăm Teorema de reprezentare a lui Stone.
Teorema 1.7.10 (Teorema de reprezentare a lui Stone)

Pentru orice algebră Boole B, există o mulţime nevidă X şi un homomorfism
de algebre Boole injectiv, d : B −→ P(X).
Dem. Vom nota cu X mulţimea tuturor ultrafiltrelor lui B, iar d : B −→ P(X)

este funcţia definită astfel: pentru orice x ∈ B,
d(x) = {U ∈ X | x ∈ U }.
Pentru orice x, y ∈ B şi pentru orice ultrafiltru U , avem echivalenţele:

U ∈ d(x ∨ y) ⇐⇒ x ∨ y ∈ U
⇐⇒ x ∈ U sau y ∈ U (U este prim)
⇐⇒ U ∈ d(x) sau U ∈ d(y)
⇐⇒ U ∈ d(x) ∪ d(y).
U ∈ d(x ∧ y) ⇐⇒ x ∧ y ∈ U
⇐⇒ x ∈ U şi y ∈ U (U este filtru)
⇐⇒ U ∈ d(x) şi U ∈ d(y)
⇐⇒ U ∈ d(x) ∩ d(y).
U ∈ d(x− ) ⇐⇒ x− ∈ U
⇐⇒ x 6∈ U (Propoziţia 1.7.8 (iii))
⇐⇒ U 6∈ d(x)
⇐⇒ U ∈ Cd(x) .
Am demonstrat că:
d(x ∨ y) = d(x) ∪ d(y); d(x ∧ y) = d(x) ∩ d(y); d(x− ) = Cd(x) ,
ceea ce arată că d este un morfism boolean. Dacă x 6= 0, atunci există un ultrafiltru
U astfel ı̂ncât x ∈ U (Corolarul 1.7.6), deci U ∈ d(x) şi d(x) 6= ∅. Am arătat că
d(x) = ∅ implică x = 0, deci d−1 (∅) = {0}. Aplicând Lema 1.5.12, d este injectiv.
2
Cum P(X) şi LX 2 sunt algebre Boole izomorfe, teorema de reprezentare a lui
Stone capătă şi următoarea formă:
Teorema 1.7.11 Pentru orice algebră Boole, există o mulţime nevidă şi un mor-
fism boolean injectiv d : B −→ LX
2 .
Observaţie 1.7.12 Deoarece d : B −→ d(B) ⊆ P(X) este o bijecţie (era injecţie şi
acum este şi surjecţie), rezultă că Teorema lui Stone se poate enunţa şi astfel: ”Orice
algebră Boole este isomorfă cu o subalgebră a unei algebre Boole de mulţimi”.
1.8. ALGEBRE BOOLE ATOMICE 43
Observaţii 1.7.13
(1) Teorema 1.7.10 reduce calculul boolean ı̂ntr-o algebră Boole oarecare la
calculul cu mulţimi.
(2) Teorema 1.7.11 reduce calculul boolean ı̂ntr-o algebră Boole oarecare la:
(a) ı̂ntâi, la calculul ı̂n LX
2 ,
(b) apoi, calculul ı̂n LX 2 se reduce la calculul ı̂n L2 (operaţiile se fac pe componente).
1.8 Algebre Boole atomice
Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole. Un element nenul a al lui B se

numeşte atom dacă 0 ≤ y ≤ a implică y = 0 sau y = a.
Algebra Boole B se numeşte atomică dacă pentru orice element x 6= 0, există
un atom a, astfel ı̂ncât a ≤ x.
Exemple 1.8.1
(1) In algebra Boole P(X), atomii sunt {x}, x ∈ X. Evident, P(X) este
atomică.
(2) In Ln2 , atomii sunt e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1).
Lema 1.8.2 Orice algebră Boole finită este atomică.
Dem. Orice şir strict descrescător a0 > a1 > . . . > an > . . . > 0 este finit. 2
Propoziţia 1.8.3 Dacă B este o algebră Boole atomică şi (ai )i∈I este mulţimea
atomilor săi, atunci ∨i∈I ai = 1.
Dem. Presupunem prin absurd că există un majorant b al familiei (ai )i∈I diferit
de 1: ai ≤ b < 1 pentru orice i ∈ I. Atunci, b− 6= 0 şi cum B este atomică, există
un atom aj (j ∈ I) astfel ı̂ncât aj ≤ b− . Cum aj ≤ b, rezultă aj ≤ b ∧ b− = 0:
contradicţie. 2
O familie (ei )i∈I de elemente din B se numeşte partiţie dacă:

(1) ei ∧ ej = 0, pentru orice i 6= j,
(2) ∨i∈I ei = 1.
Exemplu 1.8.4 Dacă B este atomică, atunci mulţimea {ai }i∈I a atomilor lui B
formează o partiţie. Condiţia (2) este dată de Propoziţia 1.8.3, iar (1) rezultă direct
din definiţia atomului.
Fie a 6= 0 ı̂n B. Notăm
B(a) = {x ∈ B | x ≤ a}.
Observăm că B(a) este ı̂nchisă la ∨ şi ∧. Pentru orice x ∈ B(a), notăm x∼ = x− ∧a,
introducând astfel o operaţie unară ∼ pe B(a).
Lema 1.8.5 (B(a), ∧, ∨, ∼ , 0, a) este o algebră Boole.
Dem. Dacă x ∈ B(a), atunci x ∧ x∼ = 0 şi x ∨ x∼ = a. 2

Propoziţia 1.8.6 Fie a1 , . . . , an ∈ B şi f : B −→ B(a1 ) × . . . × B(an ) funcţia
definită, pentru orice x ∈ B, de:
f (x) = (x ∧ a1 , . . . , x ∧ an ).
Atunci,
(a) f este injectivă ⇐⇒ ∨ni=1 ai = 1,
(b) f este surjectivă ⇐⇒ ai ∧ aj = 0, pentru orice i 6= j,
(c) f este bijectivă ⇐⇒ {a1 , . . . , an } este o partiţie,
(d) f este morfism boolean.
Dem.
(a) =⇒: Din f (∨ni=1 ai ) = (a1 , . . . , an ) = f (1) rezultă ∨ni=1 ai = 1.
⇐=: Presupunem ∨ni=1 ai = 1. Atunci,
f (x) = f (y) implică x ∧ ai = y ∧ ai , i = 1, . . . , n, implică
x = x ∧ (∨ni=1 ai ) = ∨ni=1 (x ∧ ai ) = ∨ni=1 (y ∧ ai ) = y ∧ (∨ni=1 ai ) = y,
deci f este injectivă.
(b) =⇒: Fie i, j ∈ I distincţi; notăm c = ai ∧ aj şi definim

 c, dacă k = i
xk = c− ∧ aj , dacă k = j

0, dacă k 6= i, j.
Atunci, (x1 , . . . , xn ) ∈ B(a1 ) × . . . × B(an ), deci există x ∈ B astfel ı̂ncât f (x) =

(x1 , . . . , xn ). Pe componentele i şi j vom avea ai ∧ x = c şi aj ∧ x = c− ∧ aj . Atunci,
c ≤ x şi c ≤ aj , de unde c ≤ x ∧ aj = c− ∧ aj ≤ c− . Rezultă c = 0, deci ai ∧ aj = 0
pentru orice i 6= j.
⇐=: Presupunem ai ∧ aj = 0, pentru i 6= j. Fie (x1 , . . . , xn ) ∈ B(a1 ) × . . . ×
B(an ), deci xi ≤ ai , i = 1, . . . , n.
Notăm x = x1 ∨ . . . ∨ xn . Pentru orice i = 1, . . . , n, avem:
x ∧ ai = (∨nj=1 xj ) ∧ ai = ∨nj=1 (xj ∧ ai ) = xi ,
pentru că xj ∧ ai = 0 pentru j 6= i (pentru că xj ∧ ai ≤ aj ∧ ai = 0) şi xi ∧ ai = xi .

Se deduce că f (x) = (x ∧ a1 , . . . , x ∧ an ) = (x1 , . . . , xn ), deci f este surjectivă.
(c): Din (a) şi (b).
(d): Exerciţiu. 2
Corolar 1.8.7 Dacă {a1 , . . . , an } este o partiţie, atunci morfismul f din Propoziţia
1.8.6 este un izomorfism boolean.
Propoziţia 1.8.8 Dacă B este o algebră Boole finită, atunci există un număr
natural n astfel ı̂ncât B şi Ln2 sunt izomorfe.
1.9. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE 45
Dem. Dacă B este finită, atunci B este Q atomică. Fie a1 , . . . , an atomii lui B. Cum
{a1 , . . . , an } este o partiţie, avem B ∼
n
= i=1 B(ai ). Dacă a este un atom, atunci
B(ai ) = {0, a}, deci B(ai ) = L2 , pentru orice i = 1, . . . , n. Am obţinut B ∼
∼ = Ln2 . 2
Corolar 1.8.9 Două algebre Boole finite, de acelaşi ordinal, sunt izomorfe.
Dem. Dacă B1 ∼
= B2 şi B1 ∼
= Ln2 , B2 ∼
= Lm ∼
2 , atunci n = m şi B1 = B2 . 2
Propoziţia 1.8.10 Fie B oQalgebră Boole completă şi (ai )i∈I o partiţie ı̂n B.
Atunci, funcţia f : B −→ i∈I B(ai ), definită de f (x) = (x ∧ ai )i∈I , este un
izomorfism boolean.
Dem. Analog cu demonstraţia Propoziţiei 1.8.6 şi a Corolarului 1.8.7. 2
Propoziţia 1.8.11 Afirmaţiile următoare sunt echivalente:

(1) B este o algebră Boole completă şi atomică,
(2) B este izomorfă cu o algebră Boole de forma P(X).
Dem.
(1) =⇒ (2): Analog cu demonstraţia Propoziţiei 1.8.8, aplicându-se Propoziţia
1.8.10.
(2) =⇒ (1): P(X) este completă şi atomică. 2
1.9 Dualitatea algebrelor Boole
Fie B o algebră Boole, Spec(B) mulţimea ultrafiltrelor sale şi d : B −→

P(Spec(B)) morfismul lui Stone: d(x) = {P ∈ Spec(B) | x ∈ P }.
Lema 1.9.1 Pentru orice x, y ∈ B, avem:

(i) d(x ∨ y) = d(x) ∪ d(y),
(ii) d(x ∧ y) = d(x) ∩ d(y),
(iii) d(x− ) = Cd(x) ,
(iv) d(0) = ∅, d(1) = Spec(B).
Dem. Vezi demonstraţia Teoremei de reprezentare a lui Stone. 2

Fie F(B) mulţimea filtrelor lui B. Pentru orice F ∈ F(B), notăm
d(F ) = {P ∈ Spec(B) | F ⊆ P }.
Este evident că d(x) = d([x)), pentru orice x ∈ B.
Propoziţia 1.9.2 {d(F ) | F ∈ F(B)} este familia mulţimilor ı̂nchise ale unei
topologii pe B.
Dem. Fie (Fi )i∈I W ⊆ F(B) şi F1 , FW2 ∈ F(B). Atunci,

(1) ∩i∈I d(Fi ) = d( i∈I Fi ), unde i∈I Fi este filtrul lui B generat de ∪i∈I Fi ;
(2) d(F1 ) ∪ d(F2 ) = d(F1 ∩ F2 );

(3) d(0) = ∅, d(1) = Spec(B).
Fie P ∈ Spec(B). (1) rezultă din echivalenţa
_
(10 ) Fi ⊆ P, i ∈ I ⇐⇒ Fi ⊆ P,
i∈I
iar (2) rezultă din echivalenţa

(20 ) F1 ∩ F2 ⊆ P ⇐⇒ (F1 ⊆ P sau F2 ⊆ P ).
Vom demonstra (2’). Dacă F1 , F2 6⊆ P , atunci există x ∈ F1 \ P şi y ∈ F2 \ P , deci
x ∨ y 6∈ P (P fiind filtru prim). Dar x ∨ y ∈ F1 ∩ F2 , deci F1 ∩ F2 6⊆ P .
Implicaţia cealaltă este evidentă.
Egalităţile (3) sunt evidente. Proprietăţile (1) - (3) nu exprimă altceva decât că
{d(F ) | F ∈ F(B)} sunt ı̂nchise la topologia pe Spec(B). 2
Observaţie 1.9.3 Topologia definită de Propoziţia 1.9.2 poartă numele de topolo-
gia lui Stone.
Propoziţia 1.9.4
(1) Pentru orice x ∈ B, d(x) este o mulţime ı̂nchisă şi deschisă a lui Spec(B).
(2) {d(x) | x ∈ B} este baza de deschişi (sau de ı̂nchişi).
Dem.
(1): Din Cd(x) = d(x− ). W
(2): Pentru orice filtru F , avem F = {[x) | x ∈ F }, de unde
_
d(F ) = d( {[x) | x ∈ F }) = ∩x∈F d(x).
2
Propoziţia 1.9.5 Pentru orice x ∈ B, d(x) este o mulţime compactă.
Dem. Considerăm o acoperire deschisă a lui d(x): d(x) ⊆ ∪i∈I d(xi ). Aşadar,
pentru orice P ∈ Spec(B), x ∈ P implică existenţa unui i ∈ I astfel ı̂ncât xi ∈ P .
Fie X = {x} ∪ {x− i | i ∈ I} şi F = [X), filtrul generat de X. Presupunem, prin
absurd, că F este propriu, deci există U ∈ Spec(B), F ⊆ U (Propoziţia 1.7.5).
Atunci, x− i ∈ U pentru orice i ∈ I şi x ∈ U implică existenţa unui j ∈ I astfel ı̂ncât
xj ∈ U : contradicţie, deci 0 ∈ F . Tinând seama de Propoziţia 1.6.15, există J ⊆ I
finită, astfel ı̂ncât ^
0 = x ∧ {x− j | j ∈ J}.
W
De aici se deduce că x ≤ j∈J xj , de unde
_ [
d(x) ⊆ d( xj ) = d(xj ).
j∈J j∈J
Rezultă că d(x) este compactă. 2

1.9. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE 47
Propoziţia 1.9.6 Spec(B) este spaţiu compact şi separat.

Dem. Fie P1 , P2 ∈ Spec(B), P1 6= P2 , deci există x ∈ P1 şi x 6∈ P2 . Conform
Propoziţiei 1.7.8, x− ∈ P , de unde P1 ∈ d(x), P2 ∈ d(x− ) şi d(x) ∩ d(x− ) = ∅. Am
demonstrat că Spec(B) este separat.
Compacitatea rezultă din Propoziţia 1.9.5 (Spec(B) = d(1)). 2
Un spaţiu topologic este zero-dimensional dacă părţile sale ı̂nchise şi deschise
formează o bază.
Un spaţiu compact, separat şi zero-dimensional se numeşte spaţiu boolean.
Propoziţia 1.9.7 Pentru orice algebră Boole B, Spec(B) este un spaţiu boolean.
Fie f : A −→ B un morfism boolean şi Spec(f ) : Spec(B) −→ Spec(A) definită
astfel: pentru orice P ∈ Spec(B),
Spec(f )(P ) = f −1 (P ).
Propoziţia 1.9.8 Spec(f ) este o funcţie continuă.
Dem. Pentru orice y ∈ A, avem:
(Spec(f ))−1 (dA (y)) = {P ∈ Spec(B) | f −1 (P ) ∈ dA (y)}
= {P ∈ Spec(B) | y ∈ f −1 (P )}
= {P ∈ Spec(B) | f (y) ∈ P }
= dB (f (y)).
Dacă Boole este categoria algebrelor Boole şi SBoole este categoria spaţiilor
booleene şi a funcţiilor continue, atunci asocierea B 7→ Spec(B), f 7→ Spec(f )
defineşte un functor contravariant Spec : Boole −→ SBoole.
Fie acum X un spaţiu boolean şi T (X ) algebra Boole a părţilor ı̂nchise şi de-
schise ale lui X . Dacă g : X −→ Y este un morfism din SBoole (= aplicaţie con-
tinuă), atunci considerăm funcţia T (g) : T (Y ) −→ T (X), definită de T (g)(D) =
g −1 (D), pentru orice D ∈ T (Y ). Asocierea X 7→ T (X ), g 7→ T (g) defineşte un
functor contravariant T : SBoole −→ Boole. 2
Propoziţia 1.9.9 Pentru orice B ∈ Boole, algebrele Boole B şi T (Spec(B)) sunt
izomorfe.
Dem. Considerăm morfismul lui Stone dB : B −→ T (Spec(B)) (x 7→ dB (x)). dB
este un morfism boolean injectiv. A rămas de arătat surjectivitatea lui dB .
Fie D ∈ T (Spec(B)), deci D este o parte a lui Spec(B) ı̂nchisă şi deschisă. Cum
D este ı̂nchisă ı̂n spaţiul Spec(B) compact şi separat, rezultă că D este compactă.
D fiind deschisă şi {dBS (x) | x ∈ B} fiind baza a lui Spec(B), există o familie (xi )i∈I
ı̂n B astfel ı̂ncât D = i∈I dA (xi ). Atunci, există J ⊆ I finită, astfel ı̂ncât
[ _
D= dA (xi ) = dB ( xi )
i∈J i∈J
şi dB este surjectiv. 2

Propoziţia 1.9.10 Pentru orice X ∈ SBoole, spaţiile booleene X şi Spec(T (X))
sunt homeomorfe.
Dem. Pentru orice x ∈ X, Ux = {D ∈ T (X) | x ∈ D} este un ultrafiltru

al lui T (X ). Considerăm funcţia ϕX : X −→ Spec(T (X)) definită de ϕX (x) =
Ux , pentru orice x ∈ X. Pentru a arăta că ϕX este homeomorphism, parcurgem
următorii paşi:
a) ϕX este injectivă.
Dacă x, y ∈ X, x 6= y, atunci există D1 , D2 ∈ T (X), x ∈ D1 , y ∈ D2 şi D1 ∩D2 = ∅.
Atunci, D1 ∈ Ux , D2 ∈ Uy şi D2 6∈ Ux , deci ϕX (x) = Ux 6= Uy = ϕX (y).
b) ϕX este surjectivă. Tn Tn
Fie U ∈ Spec(T (X)). Dacă {D1 , . . . , Dn } ∈ U, atunci i=1 Di ∈ U, deci i=1 Di 6=
∅ (pentru căTU este filtru propriu ı̂n T (X )). Atunci, U are proprietatea intersecţiei
finite, deci {D T | D ∈ U } 6= ∅, deoarece X este compact.
Fie x, y ∈ {D | D ∈ U}, x 6= y, deci există D1 , D2 ∈ T (X), x ∈ D1 , y ∈ D2 ,
D1 ∩ D2 = ∅. Dar CD1 ∪ CD2 = X ∈ U, deci CD1 ∈ U sau CD2 ∈ U, pentru că
U este un T filtru prim in T (X ). S-a obtinut x 6∈ D1 sau y 6∈ D2 : contradicţie, deci
mulţimea {D | D ∈ U } are un singur element x. Atunci, avem x ∈ D dacă şi
numai dacă D ∈ U , de unde Ux = U . Am demonstrat că ϕX (x) = U, deci ϕX este
injectivă.
c) ϕX este continuă.
Pentru orice D ∈ T (X) avem:
ϕ−1
X (d(D)) = {x | Ux ∈ d(D)} = {x | D ∈ Ux } = {x | x ∈ D} = D.
d) ϕX este aplicaţie deschisă.

Pentru orice D ∈ T (X), vom demonstra că
{Ux | x ∈ D} = {U ∈ Spec(T (X)) | D ∈ U}.

T
Dacă D ∈ U ∈ Spec(T (X)), atunci U = Ux , cu {D0 | D0 ∈ U} = {x}. Rezultă
D ∈ Ux şi deci x ∈ D. Implicaţia cealaltă este evidentă. Am demonstrat că
ϕX (D) = {Ux | x ∈ D} = d(D),
deci ϕX este aplicaţie deschisă. 2
Propoziţia 1.9.11 Dacă f : A −→ B este un morfism boolean, atunci următoarea

diagramă este comutativă:
∼
= dA -
A T (Spec(A))
f T (Spec(f ))
? ?
B - T (Spec(B))
∼
= dB
1.10. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 49
Dem. Pentru orice x ∈ A, au loc următoarele egalităţi:

T (Spec(f ))(dA (x)) = {P ∈ Spec(B) | Spec(f )(P ) ∈ dA (x)}
= {P ∈ Spec(B) | f −1 (P ) ∈ dA (x)}
= {P ∈ Spec(B) | x ∈ f −1 (P )}
= dB (f (x)).
2
Propoziţia 1.9.11 spune că D : idBoole −→ T ◦ Spec este izomorfism functorial.
Propoziţia 1.9.12 Dacă g : X −→ Y este un morfism din SBoole, atunci
următoarea diagramă este comutativă:
∼
= ϕX
X - Spec(T (X))
g Spec(T (g))
? ?
Y - Spec(T (Y ))
∼
= ϕY
Dem. Pentru orice x ∈ X, următoarele egalităţi sunt adevărate:

Spec(T (g))(ϕX (x)) = (T (g))−1 (ϕX (x))
= {D ∈ T (Y ) | T (g)(D) ∈ ϕX (x)}
= {D ∈ T (Y ) | g −1 (D) ∈ Ux }
= {D ∈ T (Y ) | x ∈ g −1 (D)}
= ϕY (g(x)). 2
Propoziţia 1.9.12 spune că ϕ : idSBoole −→ Spec ◦ T este izomorfism functorial.
Insumând toate rezultatele din acest paragraf, putem formula următoarea teo-
remă:
Teorema 1.9.13 (Dualitatea Stone)
Categoriile Boole şi SBoole sunt duale.
1.10 Algebre Boole injective
Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole oarecare.

Lema 1.10.1 Intersecţia unei familii de subalgebre ale lui B este o subalgebră.
Dem. Direct din definiţia subalgebrei. 2
Dacă X ⊆ B, atunci subalgebra generată de X este intersecţia tuturor subalge-
brelor lui B ce includ pe X.
Lema 1.10.2 Fie A o subalgebră a lui B şi b 6∈ A. Atunci,
A(b) = {(a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) | a1 , a2 ∈ A}
este subalgebra lui B generată de A ∪ {b}.
Dem. Fie x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) şi y = (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− ). Atunci,
x ∨ y = [(a1 ∨ a01 ) ∧ b] ∨ [(a2 ∨ a02 ) ∧ b− ] ∈ A(b).
Dacă a ∈ A, atunci
a ∨ x = [a ∧ (b ∧ b− )] ∨ x = (a ∧ b) ∨ (a ∧ b− ) ∨ (a1 ∨ b) ∨ (a2 ∨ b− ) =
[(a1 ∨ a2 ) ∧ b] ∨ [(a2 ∨ a) ∧ b− ] ∈ A(b).

Conform acestei observaţii,
x− = (a− − − − − − − −
1 ∨ b ) ∧ (a2 ∨ b) = (a1 ∧ a2 ) ∨ [(a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b )] ∈ A(b),
deoarece a− − − − −
1 ∧a2 ∈ A şi (a1 ∧b)∨(a2 ∧b ) ∈ A(b). Rezultă că A(b) este subalgebră
şi restul demonstraţiei este evident. 2
Propoziţia 1.10.3 (Sikorski)

Fie A o subalgebră a lui B, b 6∈ A, C o algebră Boole completă şi h : A −→ C un
morfism boolean. Atunci, există un morfism boolean h∼ : A(b) −→ C care extinde
pe h. h∼ (b) poate fi orice element c ∈ C cu proprietatea următoare:
_ ^
(1.12) {h(a) | a ∈ A, a ≤ b} ≤ c ≤ {h(a) | a ∈ A, b ≤ a}
Dem. Se stabileşte imediat inegalitatea

_ ^
{h(a) | a ∈ A, a ≤ b} ≤ {h(a) | a ∈ A, b ≤ a},
deci există un element c cu proprietatea (1.12).

Dacă x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ), atunci vom pune
(1.13) h∼ (x) = [h(a1 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ) ∧ c− ],
c fiind un element ce verifică (1.12). Aratăm că h∼ : A(b) −→ C este bine definită.
Anume, vom arăta că
x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) = (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− )
implică
[h(a1 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ) ∧ c− ] = [h(a01 ∧ c] ∨ [h(a02 ) ∧ c− ].
Inegalitatea:
(1.14) (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) ≤ (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− ) = (a01 ∨ a02 ) ∧ (a01 ∨ b− ) ∧ (a02 ∨ b)
implică inegalităţile:
(1.15) a1 ∧ b ≤ a01 ∨ a02 , a01 ∨ b− , a02 ∨ b

a2 ∧ b− ≤ a10 ∨ a02 , a01 ∨ b− , a02 ∨ b.

De aici rezultă:
(1.16) h(a1 ) ∧ c ≤ h(a01 ) ∨ h(a02 ), h(a01 ) ∨ c− , h(a02 ) ∨ c
h(a2 ) ∧ c− ≤ h(a01 ) ∨ h(a02 ), h(a01 ) ∨ c− , h(a02 ) ∨ c.

De exemplu,
a1 ∧ b ≤ a01 ∨ b− =⇒ (a1 ∧ b) ∧ (a01 ∨ b− )− = 0
=⇒ a1 ∧ a0−
1 ∧b=0
=⇒ b ≤ (a1 ∧ a0−
1 )
−
=⇒ c ≤ h((a1 ∧ a1 ) ) = (h(a1 ) ∧ h(a0−

0− −
1 ))
−
0−
=⇒ h(a1 ) ∧ h(a1 ) ∧ c = 0
=⇒ h(a1 ) ∧ c ∧ (h(a01 ) ∨ c− )− = 0
=⇒ h(a1 ) ∧ c ≤ h(a01 ) ∨ c− .
Inegalităţile (1.16) implică
[h(a1 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ) ∧ c− ] ≤ [h(a01 ) ∧ c] ∧ [h(a02 ) ∧ c− ].
Inegalitatea inversă rezultă analog.

Aratăm acum că h∼ este morfism boolean.
Dacă x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) şi y = (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− ), atunci
x ∨ y = [(a1 ∨ a01 ) ∧ b] ∨ [(a2 ∨ a02 ) ∧ b− ],
deci
h∼ (x ∨ y) = [h(a1 ∨ a01 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ∨ a02 ) ∧ c− ]
= [(h(a1 ) ∨ h(a01 )) ∧ c] ∨ [(h(a2 ) ∨ h(a02 )) ∧ c− ]
= [(h(a1 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )] ∨ [(h(a01 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )]
= h∼ (x) ∨ h∼ (y).
Rezultă că h∼ (x1 ∨ . . . ∨ xn ) = h∼ (x1 ) ∨ . . . ∨ h∼ (xn ) pentru orice x1 , . . . , xn ∈ A(b).
Observând că
x− = (a− − − −
1 ∧ a2 ) ∨ (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b ),
−
vom avea
h∼ (x− ) = h∼ (a− − ∼ − ∼ −
1 ∧ a2 ) ∨ h (a1 ∧ b) ∨ h (a2 ∧ b )
−
= ((h(a1 )) ∧ (h(a2 )) ) ∨ (h(a1 ) ∧ c) ∨ (h(a−

− − − −
2)∧c )
− −
= [(h(a1 ) ∨ h(a2 )) ∧ (h(a1 ) ∨ c ) ∧ (h(a1 ) ∧ c)]
= [(h(a1 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )]−
= (h∼ (x))− .
Am demonstrat că h∼ este morfism boolean şi restul este evident. 2
Definiţie 1.10.4 O algebră Boole C se numeşte injectivă dacă pentru orice algebră
Boole B, pentru orice subalgebră A a lui B şi pentru orice morfism boolean f : A −→
C, există un morfism boolean g : B −→ C care extinde pe f :
A ⊆ B
B £
fB £ g
B £
BBN £
£°
C
Propoziţia 1.10.5 (Sikorski)
Orice algebră Boole completă C este injectivă.
Dem. Considerăm diagrama ı̂n Boole:
A ⊆ B
B
fB
B
B
BN
P C
Fie mulţimea perechilor (D, h) astfel ı̂ncât D este subalgebra a lui B care
include pe A şi h : D −→ C este un morfism boolean care extinde pe f :
A ⊆ D ⊆ B
Z
Z h
f ZZ
~ ?
C
P
Dacă (D, h), (E, u) ∈ , definim (D, h) ¹ (E, u) dacă următoarea diagramă
este comutativă:
A ⊆ E D ⊆ ⊆ B
Z ½
Z h ½
f Z~
Z ?
½
= u
½
C
P
Se demonstrează uşor că ( , ¹) este inductiv ordonată, deci, conform axiomei
lui Zorn, admite un element maximal (D, h). Presupunem că D 6= B, deci există
a ∈ B \ D. Considerăm D(a) şi aplicăm Propoziţia 1.10.3: există un morfism
boolean h∼ : D(a) −→ C care extinde pe h. Aceasta contrazice maximalitatea lui
(D, h), ceea ce arată că D = B. 2
Lema 1.10.6 Fie in Boole diagrama comutativă:

f -
C B
Z ½
Z ½
1CZZ
~
½
½ g
=
C
Dacă B este algebră Boole completă, atunci şi C este completă.
Dem. Pentru o familie de elemente (xi )i∈I , vom arata că

_ _
xi = g( f (xi )).
C B
W
Este evident că xi = g(f (xi )) ≤ g( B f (xi )) pentru orice i ∈ I.W Dacă y ∈ C şi
xi ≤ y, pentru orice i ∈ I, atunci f (xi ) ≤ f (y), i ∈ I in B, deci B f (xi ) ≤ f (y).
Se obtine _
g( f (xi )) ≤ g(f (y)) = y.
B
2
Propoziţia 1.10.7 (Halmos)

Orice algebră Boole injectivă C este completă.
Dem. Fie d : C −→ LX 2 morfismul lui Stone. C se identifică cu o subalgebră a lui

LX X
2 . Conform injectivităţii, rezultă un morfism boolean g : L2 −→ C astfel ı̂ncât
X
g ◦ d = 1C . L2 este completă şi se plică apoi Lema 1.10.6. 2
Teorema 1.10.8 (Sikorski-Halmos)

O algebră Boole este injectivă dacă şi numai dacă este completă.
Dem. Din Propoziţiile 1.10.5 şi 1.10.7. 2

Chapter 2
Calculul propoziţiilor
(Prezentare neformalizată)
Vom face aici o prezentare neformalizată a calculului propoziţiilor clasic (biva-

lent), prezentarea formalizată fiind făcută mai târziu. Se spune, echivalent, Calculul
propoziţiilor (propoziţional) sau Logica propoziţiilor.
In calculul propoziţiilor se studiază propoziţiile (=propoziţii ı̂nchise) din punctul
de vedere al adevărului sau falsităţii lor, neluându-se ı̂n seamă conţinutul lor.
2.1 Propoziţiile
Definiţie 2.1.1 Un enunţ este un text lingvistic care se referă la un anumit dome-
niu U , numit univers al discursului şi exprimă o proprietate a unui obiect ( sau a
unui grup de obiecte) din universul respectiv.
Subiectul (subiectele) enunţului exprimă obiectul (obiectele).
Partea predicativă a enunţului exprimă proprietatea.
Definiţie 2.1.2 Propoziţia este enunţul cu sens, ı̂n care toate subiectele sunt de-
terminate.
Vom nota propoziţiile cu p, q, r, s, t, . . ..
Vom nota cu P0 mulţimea propoziţiilor iniţiale, date, primitive. Din propoziţiile
date ı̂n P0 se construiesc propoziţii noi, compuse, cu ajutorul operatorilor logici,
propoziţionali (= conectorilor logici, propoziţionali): ¬, ∨, ∧, →, ↔. Astfel,
pentru p, q propoziţii, avem următoarele definiţii.
Definiţie 2.1.3 Se numeşte negaţia propoziţiei p, şi se notează : ¬p (se citeşte
”non p”), propoziţia care afirmă proprietatea contrară celei exprimate de p şi care
se construieşte lingvistic din p prin intercalarea particulei negative ”nu” ı̂n faţa
părţii predicative a lui p.
55
56CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)
Definiţie 2.1.4 Se numeşte disjuncţia propoziţiilor p, q (ı̂n această ordine), şi se

notează: p ∨ q (se citeşte ”p sau q”), propoziţia care afirmă că cel puţin una din
proprietăţile exprimate de p şi q are loc şi care se construieşte lingvistic alăturând
textele celor două propoziţii ı̂n ordinea (p, q) şi intercalând ı̂ntre ele particula
disjunctivă ”sau”.
Definiţie 2.1.5 Se numeşte conjuncţia propoziţiilor p, q (ı̂n această ordine), şi se

notează: p∧q (se citeşte ”p şi q”), propoziţia care afirmă că fiecare din proprietăţile
exprimate de p şi q are loc şi care se construieşte lingvistic alăturând textele celor
două propoziţii ı̂n ordinea (p, q) şi intercalând ı̂ntre ele particula conjunctivă
”şi”.
Definiţie 2.1.6 Se numeşte implicaţia propoziţiilor p, q (ı̂n această ordine), şi se

notează: p → q (se citeşte ”p implică q” sau ”dacă p atunci q”), propoziţia: ¬p ∨ q.
Definiţie 2.1.7 Se numeşte echivalenţa propoziţiilor p, q (ı̂n această ordine), şi se

notează: p ↔ q (se citeşte ”p echivalent cu q” sau ” p dacă şi numai dacă q”),
propoziţia: (p → q) ∧ (q → p). Deci, echivalenţa este conjuncţia a două implicaţii
de sens contrar.
Observaţii 2.1.8
1) Implicaţia şi echivalenţa se definesc cu ajutorul operatorilor propoziţionali
¬, ∨, ∧.
2) Operatorii propoziţionali afectează partea predicativă a enunţurilor, nu şi
subiectul (subiectele).
3) Obiectul de studiu al calculului propoziţiilor este mulţimea P a tuturor
propoziţiilor, care se obţin plecând de la propoziţiile din P0 şi aplicând repetat,
ı̂n toate modurile posibile, conectorii logici ¬, ∨, ∧, →, ↔. Mai exact spus,
mulţimea P se defineşte prin recurenţă astfel:
(R1) Dacă p ∈ P0 , atunci p ∈ P .
(R2) Dacă p, q ∈ P , atunci ¬p, p ∨ q, p ∧ q, p → q, p ↔ q ∈ P .
(R3) Orice propoziţie p ∈ P se obţine aplicând regulile (R1) şi (R2) de un
număr finit de ori.
2.2 Valorea de adevăr a unei propoziţii

Logica (clasică a) propoziţiilor este bivalentă, adică studiază doar propoziţiile care
sunt fie adevărate, fie false, adică care au cele două valori de adevăr extreme:
”adevărat” şi ”fals”.
Observaţii 2.2.1
1) Ipoteza este că fiecare propoziţie are o valoare de adevăr. Este clar că
propoziţiile interogative (”Ce mai faci ? etc. ), cele exclamative (”Ce frumos
este afara!” etc.) precum şi cele imperative (”Fii atent!” etc.) nu au valoare de
2.2. VALOREA DE ADEVĂR A UNEI PROPOZIŢII 57
adevăr. Deci, doar propoziţiile declarative fac obiectul studiului logicii

matematice, sunt propoziţii ı̂n sensul calculului propoziţiilor.
2) Dacă p, q sunt propoziţii ı̂n sensul logicii matematice, atunci p ∨ q, p ∧ q etc.
sunt propoziţii ı̂n sensul logicii matematice, dar din punctul de vedere al gramaticii
nu sunt propoziţii, ci fraze. Deci, noţiunea de propoziţie cu care lucrează calculul
propoziţiilor este diferită de not̆iunea de propoziţie din gramatică.
3) Problema determinării valorilor de adevăr ale propoziţiilor din mulţimea P0
dată la ı̂nceput nu aparţine logicii matematice. De exemplu, dacă o propoziţie
p ∈ P0 este din domeniul chimiei, atunci stabilirea valorii de adevăr a propoziţiei p
este o problemă a chimiei etc.
Nu se presupune că am cunoaşte efectiv valorile de adevăr ale tuturor propoziţiilor
din P0 .
Definiţie 2.2.2 O propoziţie este adevărată dacă şi numai dacă starea de fapt
descrisă de propoziţie are loc.
Stabilirea adevărului unei propoziţii se poate face şi in raport cu adevărul altor
propoziţii.
Să definim acum valorile de adevăr ale propoziţiilor compuse ¬p, p∨q, p∧q, p →
q, p ↔ q ı̂n funcţie de valorile de adevăr ale propoziţiilor componente, p şi q.
Definiţie 2.2.3 Propoziţia ¬p este adevărată dacă şi numai dacă propoziţia p este
falsă. Rezultă că propoziţia ¬p este falsă dacă şi numai dacă propoziţia p este
adevărată.
Definiţie 2.2.4 Propoziţia p ∨ q este adevărată dacă şi numai dacă cel puţin una
din propoziţiile p, q este adevărată. Rezultă că p ∨ q este falsă dacă şi numai dacă
ambele propoziţii p, q sunt false.
Definiţie 2.2.5 Propoziţia p∧q este adevărată dacă şi numai dacă ambele propoziţii
p, q sunt adevărate. Rezultă că p ∧ q este falsă dacă şi numai dacă cel puţin una
din propoziţiile p, q este falsă.
Pentru orice propoziţie p ∈ P0 , să asociem 1 valorii de adevăr ”adevărat” şi 0

valorii de adevăr ”fals”, adică să definim funcţia de adevăr (de evaluare)
v0 : P0 −→ {0, 1}
astfel: for every p ∈ P0 ,

½
1 dacă p este adevărată,
v0 (p) =
0 dacă p este falsă.
Funcţia de adevăr v0 : P0 −→ {0, 1} se extinde (prelungeste) ı̂n mod unic la

funcţia de adevăr v : P −→ {0, 1} astfel: for every p, q ∈ P ,
½
1, v(p) = 0,
v(¬p) =
0, v(p) = 1,
½
1, v(p) = 1 sau v(q) = 1,
v(p ∨ q) =
0, v(p) = 0 şi v(q) = 0,
½
1, v(p) = 1 şi v(q) = 1,
v(p ∧ q) =
0, v(p) = 0 sau v(q) = 0.
Deducem că
½ ½
1, v(¬p) = 1 sau v(q) = 1, 1, v(p) = 0 sau v(q) = 1,
v(p → q) = v(¬p∨q) = =
0, v(¬p) = 0 şi v(q) = 0. 0, v(p) = 1 şi v(q) = 0,
şi
½
1, v(p → p) = 1 şi v(q → q) = 1,
v(p ↔ q) = v((p → q) ∧ (q → p)) =
0, v(p → q) = 0 sau v(q → p) = 0.
½
1, [v(p) = 0 şi v(q) = 0] sau [v(p) = 1 şi v(q) = 1],
=
0, [v(p) = 1 şi v(q) = 0] sau [v(p) = 0 şi v(q) = 1].
Obţinem atunci următoarele tabele de adevăr:
v(p) v(q) v(p ∨ q) v(p ∧ q) v(p → q) v(p ↔ q)

v(p) v(¬p) 0 0 0 0 1 1
(1) 0 1 (2) 0 1 1 0 1 0
1 0 1 0 1 0 0 0
1 1 1 1 1 1
sau următoarele matrici de adevăr:
v(p ∨ q) v(q)=0 v(q)=1

v(p)=0 0 1
v(p)=1 1 1
v(p ∧ q) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 0 0
v(p)=1 0 1
v(p → q) v(q)=0 v(q)=1

v(p)=0 1 1
v(p)=1 0 1
v(p ↔ q) v(q)=0 v(q)=1

v(p)=0 1 0
v(p)=1 0 1
Observaţie 2.2.6 Dintr-o premiză (ipoteză) falsă, p, se poate obţine o concluzie,

q, adevărată sau falsă, implicaţia fiind adevărată. Deci, atenţie la ipoteze.
Rezultă că fiecărei propoziţii p ∈ P ı̂i asociem o valoare de adevăr v(p) ∈ {0, 1}
după următoarele reguli:
1) Dacă p ∈ P0 , atunci v(p) = v0 (p),
2) Dacă p, q ∈ P şi am asociat propoziţiilor p, q valorile de adevăr v(p), v(q),
atunci asociem propoziţiilor ¬p, p ∨ q, p ∧ q, p → q, p ↔ q valorile de adevăr
v(¬p), v(p ∨ q), v(p ∧ q), v(p → q), v(p ↔ q) date de tabelele sau matricile de mai
sus.
Să definim pe mulţimea L2 = {0, 1} ⊆ < operaţia unară ¬L2 şi operaţiile
binare ∨L2 , ∧L2 , →L2 , ↔L2 astfel: pentru orice x, y ∈ L2 ,
def. def def.
¬L2 x = 1 − x, , x ∨L2 y = max(x, y), x ∧L2 y = min(x, y),
and
def. def.
x →L2 y = (¬L2 x) ∨L2 y, x ↔L2 y = (x →L2 y) ∧L2 (y →L2 x).
Deducem următoarele tabele de valori:
x y x ∨L2 y x ∧L2 y x →L2 y x ↔L2 y

L2
x ¬ x 0 0 0 0 1 1
(3) 0 1 (4) 0 1 1 0 1 0
1 0 1 0 1 0 0 0
1 1 1 1 1 1
Din tabelele (1), (2) şi (3), (4), se vede că funcţia v : P −→ L2 este un homo-
morfism (adică pentru orice p, q ∈ P , v(¬p) = ¬L2 v(p), v(p ∨ q) = v(p) ∨L2 v(q),
şi v(p ∧ q) = v(p) ∧L2 v(q); it follows that v(p → q) = v(p) →L2 v(q) şi v(p ↔ q) =
v(p) ↔L2 v(q)). Se observă că v este surjectiv, dar nu este injectiv.
Propoziţia 2.2.7 Structura L2 = (L2 = {0, 1}, ∨L2 , ∧L2 , ¬L2 , 0, 1) este o algebră
Boole, numita algebra Boole canonică.
Dem. Rutină. 2
Definiţie 2.2.8
O propoziţie compusă p ∈ P care este adevărata independent de valorile de
adevăr ale propoziţiilor componente se numeste propoziţie universal adevărata sau
tautologie.
O propoziţie compusă p ∈ P care este falsă independent de valorile de adevăr
ale propoziţiilor componente se numeste contradicţie sau antilogie.
Se observă că o propoziţie p ∈ P0 nu poate fi tautologie sau antilogie, căci nu este

compusă.
Exemplu 2.2.9 Exemplu de antilogie Pentru orice p ∈ P ,
p ∧ ¬p Principiul contradicţiei.
Exemple 2.2.10 Exemple de tautologii Vom grupa unele exemple ı̂n grupe sau
sisteme de tautologii, notate A1 , A2 , A3 , A4 , A5 , sisteme corespunzătoare celor
mai utilizate sisteme de axiome ale sistemului formal al calculului propoziţiilor.
Să notam cu O propoziţia p∧¬p şi cu I propoziţia p∨¬p, pentru p ∈ P . Atunci,
• Sistemul A1 (∨, ∧, ¬, ↔, O, I):

(P1) p ∨ p ↔ p, p ∧ p ↔ p (idempotenţa lui ∨, ∧),
(P2) p ∨ q ↔ q ∨ p, p ∧ q ↔ q ∧ p, (comutativitatea lui ∨, ∧),
(P3) p ∨ (q ∨ r) ↔ (p ∨ q) ∨ r, p ∧ (q ∧ r) ↔ (p ∧ q) ∧ r, (asociativitatea lui
∨, ∧),
(P4) p ∨ (p ∧ q) ↔ p, p ∧ (p ∨ q) ↔ p, (absorbţia),
(P5) p∨(q ∧r) ↔ (p∨y)∧(p∨r), p∧(q ∨r) ↔ (p∧y)∨(p∧r), (distributivitatea
lui ∨ faţă de ∧ şi invers),
(P6) p∨ O ↔ p, p∧ I ↔ p,
(P7) p ∨ ¬p, adică I (Principiul terţului exclus), ¬(p ∧ ¬p) adică ¬O (Prin-
cipiul contradicţiei).
• Sistemul A2 (→, ¬):

(G1) p → (q → p),
(G2) [p → (q → r)] → [(p → q) → (p → r)],
(G3) (¬q → ¬p) → (p → q).
• Sistemul A3 (→, ¬, ∨, ∧):

(G1) p → (q → p),
(G2) [p → (q → r)] → [(p → q) → (p → r)],
(G3) (¬q → ¬p) → (p → q),
(G4) p ∧ q → p,
(G5) p ∧ q → q,
(G6) p → p ∨ q,
(G7) q → p ∨ q,
(G8) (r → p) → [(r → q) → (r → (p ∧ q))],
(G9) (p → r) → [(q → r) → ((p ∨ q) → r)].
• Sistemul A4 (→, ∨):

(R1) (p ∨ p) → p,
(R2) p → (p ∨ q),
(R3) p ∨ q → q ∨ p,
(R4) (p → q) → [(r ∨ p) → (r ∨ q)].
• Sistemul A5 (→, O):

(L1) p → (q → p),
(L2) [p → (q → r)] → [(p → q) → (p → r)],
(L3) [(p →O) → O] → p.
Alte tautologii remarcabile sunt următoarele:

(P8) ¬(p ∨ q) ↔ ¬p ∧ ¬q, ¬(p ∧ q) ↔ ¬p ∨ ¬q (Legile De Morgan),
(P9) ¬¬p ↔ p (Principiul dublei negaţii),
(P10) (p → q) ↔ [(¬p ∨ q) ↔ (p ∨ ¬p)], (p → q) ↔ [(p ∧ ¬q) ↔ (p ∧ ¬p)],
(P11) p ↔ p,
(P12) [(p ∧ ¬q) → ¬p] ↔ (p → q), [(p ∧ ¬q) → q] ↔ (p → q) (două din
schemele reducerii la absurd),
(P13) (p → q) ↔ (¬q → ¬p) (se foloseşte ı̂n demonstraţii),
(P14) ¬(p → q) ↔ p ∧ ¬q (arată cum se neagă p → q),
(P15) p ∧ (p → q) ↔ p ∧ q,
(P16) [p → (p ∧ q)] ↔ (p → q),
(P17) [(p → q) → q] ↔ p ∨ q,
(P18) [p → (q → r)] ↔ [(p ∧ q) → r] (stă la baza Teoremei deducţiei),
(P19) [p ∧ (p → q)] → q,
(P20) p → (q → p),
(P21) [(p → q) → r] → [p → (q → r)],
(P22) [(p → q) → (p → r)] ↔ [p → (q → r)],
(P23) (p → q) → [(r → p) → (r → q)],
(p24) [p ∧ (p → q)] → q (Modus ponens).
In general, aflăm dacă o propoziţie compusă oarecare p ∈ P este tautologie sau

nu cu ajutorul următorului algoritm:
Dacă propoziţia p ∈ P se descompune ı̂n propoziţiile componente p1 , p2 , . . . , pn ∈
P0 , atunci vectorul (v(p1 ), v(p2 ), . . . , v(pn )) ∈ {0, 1}×{0, 1}×. . .×{0, 1} = {0, 1}n .
Mulţimea {0, 1}n are 2n elemente. Parcurgem atunci un ciclu care generează cele
2n elemente (vectori); pentru fiecare element (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ {0, 1}n calculam
v(p) folosind valorile v(pi ) = ai , i = 1, . . . , n şi:
- dacă pentru un anumit element (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ {0, 1}n obţinem v(p) = 0, atunci
ciclul se opreşte, cu răspunsul ”p nu este tautologie”;
- dacă ciclul se termină, adică dacă pentru toate cele 2n elemente din {0, 1}n
obţinem v(p) = 1, atunci răspunsul este ”p este tautologie”.
Faptul că se poate stabili algoritmic dacă o propoziţie oarecare este tautologie
sau nu constituie o proprietate importantă, care se enunţă sub forma: calculul
propoziţiilor este decidabil.
Dacă ı̂n algoritmul prezentat continuăm să calculam v(p) şi după ce ı̂ntâlnim
valoarea 0, deci dacă ducem ciclul până la capăt, atunci realizăm tabela de adevăr
a propoziţiei date p.
Tabelele de adevăr, sau matricile de adevăr, constituie deci o modalitate algo-
ritmică de a determina valoarea de adevăr a unei propoziţii compuse. Mai există
şi alte modalităti, nealgoritmice, şi anume bazate pe proprietăţi deja stabilite ale
altor propoziţii.
Să definim pe mulţimea P o relaţie binară ∼ astfel: pentru orice p, q ∈ P ,
p ∼ q dacă şi numai dacă p ↔ q este tautologie,
deci dacă şi numai dacă v(p ↔ q) = 1 ı̂ntotdeauna. Vom nota astfel:
def
p ∼ q ⇔ p ↔ q este tautologie, sau
def
p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1.
Atunci sunt adevărate următoarele două Propoziţii.
Propoziţia 2.2.11 Relaţia ∼ este o relaţie de echivalenţă pe P .
Dem.
(i) ∼ este reflexivă, adică pentru orice p ∈ P , p ∼ p. Intr-adevăr, fie p ∈ P ,
def
propoziţie fixată, altfel arbitrară; p ∼ p ⇔ p ↔ p este tautologie, ceea ce este
adevărat, conform (P11). Conform Principiului Generalizării , (PG) pe scurt,
rezultă că pentru orice p ∈ P , p ∼ p; deci (i) are loc.
(ii) ∼ este simetrică, adică pentru orice p, q ∈ P , p ∼ q implică q ∼ p. Intr-
def
adevăr, fie p, q ∈ P propoziţii fixate, altfel arbitrare; p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1; atunci
v(q ↔ p) = 1, adică q ∼ p, deci p ∼ q implică q ∼ p. Conform (PG), pentru orice
p, q ∈ P , p ∼ q implică q ∼ p, deci (ii) are loc.
(iii) ∼ este tranzitivă, adică pentru orice p, q, r ∈ P , p ∼ q şi q ∼ r implică
p ∼ r. Intr-adevăr, fie p, q, r ∈ P propoziţii fixate, altfel arbitrare; (p ∼ q şi
def
q ∼ r) ⇔ (v(p ↔ q) = 1 şi v(q ↔ r) = 1); atunci
v(p) v(q) v(p ↔ q) v(q) v(r) v(q ↔ r)

0 0 1 0 0 1
1 1 1 1 1 1
Atunci obtinem:
v(p) v(r) v(p ↔ r)

0 0 1
1 1 1
deci v(p ↔ r) = 1, adică p ∼ r, deci p ∼ q şi q ∼ r implică p ∼ r. Conform (PG),

pentru orice p, q, r ∈ P , p ∼ q şi q ∼ r implică p ∼ r, deci (iii) are loc. 2
Propoziţia 2.2.12 Pentru orice p, q, p0 , q 0 ∈ P , avem proprietăţile:

1) dacă p ∼ q atunci ¬p ∼ ¬q,
2) dacă p ∼ p0 şi q ∼ q 0 , atunci (p ∨ q) ∼ (p0 ∨ q 0 ) şi (p ∧ q) ∼ (p0 ∧ q 0 ),
3) (p ∨ ¬p) ∼ (q ∨ ¬q) şi (p ∧ ¬p) ∼ (q ∧ ¬q).
Dem.
def
1) Let p, q ∈ P , fixate, altfel arbitrare; p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1; atunci avem:
v(p) v(q) v(p ↔ q) v(¬p) v(¬q) v(¬p ↔ ¬q)

0 0 1 1 1 1
1 1 1 0 0 1
adică ¬p ∼ ¬q. Rezultă, conform (PG), că pentru orice p, q ∈ P , dacă p ∼ q,

atunci ¬p ∼ ¬q.
def
2) Let p, q, p0 , q 0 ∈ P , fixate, altfel arbitrare; (p ∼ p0 şi q ∼ q 0 ) ⇔ (v(p ↔ p0 ) = 1
şi v(q ↔ q 0 ) = 1), adică:
v(p) v(p0 ) v(p ↔ p0 ) v(q) v(q 0 ) v(q ↔ q 0 )

0 0 1 şi 0 0 1 de unde obţinem:
1 1 1 1 1 1
v(p) v(p0 ) v(q) v(q 0 ) v(p ∨ q) v(p0 ∨ q 0 ) v((p ∨ q) ↔ (p0 ∨ q 0 ))

0 0 0 0 0 0 1
0 0 1 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1
adică p ∨ q ∼ p0 ∨ q 0 . Rezultă, conform (PG), că pentru orice p, q, p0 , q 0 ∈ P ,

dacă p ∼ p0 şi q ∼ q 0 , atunci (p ∨ q) ∼ (p0 ∨ q 0 ). Analog se demonstrează că
(p ∧ q) ∼ (p0 ∧ q 0 ).
def
3) Let p, q ∈ P , fixate, altfel arbitrare; p ∨ ¬p ∼ q ∨ ¬q ⇔ v((p ∨ ¬p) ↔
(q ∨ ¬q)) = 1; atunci avem:
v(p) v(q) v(¬p) v(¬q) v(p ∨ ¬p) v(q ∨ ¬q) v((p ∨ ¬p) ↔ (q ∨ ¬q))
0 0 1 1 1 1 1
0 1 1 0 1 1 1
1 0 0 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1
adică p ∨ ¬p ∼ q ∨ ¬q. Rezultă, conform (PG), că pentru orice p, q ∈ P , p ∨ ¬p ∼

q ∨ ¬q. Restul se demonstrează la fel. 2
Observaţii 2.2.13 1) Propoziţia 2.2.12 spune că relaţia ∼ este o relaţie de congruenţă
pe (P, ∨, ∧, ¬).
2) In mod uzual, relaţia ∼ se mai notează ⇔.
Deoarece ∼ este o relaţie de echivalenţă pe P , să formăm clasele de echivalenţă;

_
vom nota cu p clasa lui p, pentru orice p ∈ P , i.e.
_
p = {q ∈ P | q ∼ p}.
_ W V
Let P/∼ = { p | p ∈ P }. Atunci să definim pe P/∼ două operaţii binare, şi ,o
_ _
operaţie unara, N EG astfel: pentru orice p , q ∈ P/∼,
_ _ _ def. _
p q = p ∨ q,
_ ^ _ def. _
p q = p ∧ q,
_
def. _
N EG p = ¬p .
Aceste trei operaţii sunt bine definite (adică nu depind de reprezentanţii aleşi ai
claselor), conform Propoziţiei 2.2.12(1),(2). Să considerăm, de asemenea, următoarele
elemente remarcabile din P/∼ (conform Propoziţiei 2.2.12(3)):
_ def.
I = {p ∨ ¬p | p ∈ P }
şi
_ def.
O = {p ∧ ¬p | p ∈ P }.
Obţinem atunci următoarea
W V _ _
Teorema 2.2.14 Structura (P/∼, , , N EG, O , I ) este o algebră Boole.
_ _ _
Dem. Trebuie să demonstrăm că, pentru orice p , q , r ∈ P/∼:
_W_ _ _V_ _
(B1) p p=p, p p=p,
_W _ _W_ _V _ _V_
(B2) p q = q p , p q=q p,
_W _W _ _W _ W _ _V _V _ _V _ V _
(B3) p ( q r) = (p q) r, p (q r) = (p q) r,
_W _V _ _ _V _W _ _
(B4) p ( p q ) =p, p (p q ) =p,
_W _V _ _W _ V _W _ _V _W _ _V _ W _V _
(B5) p ( q r) = (p q ) (p r ), p ( q r) = (p q ) (p r
),
_W _ _ _V _ _
(B6) p O= p , p I =p,
_W _ _ _V _ _
(B7) p N EG p = I , p N EG p =O .
Vom demonstra prima egalitate din (B1):
_ _ _ _def W _ _def. egal. claselor def.∼
p p = p ⇔ p ∨ p= p ⇔ p ∨ p ∼ p ⇔ p ∨ p ↔ p este o tautologie,
ceea ce este adevărat, conform primei tautologii (P1) din sistemul A1 de tautologii.
Restul proprietăţilor se demonstrează folosind, similar, restul tautologiilor din
A1 . 2
_ _
Dacă ı̂n algebra Boole P/∼ considerăm submulţimea P2 = {O , I }, atunci struc-
tura _ ^ _ _
(P2 , , , N EG, O , I )
este o subalgebră a algebrei Boole P/∼, deci este la rândul ei o algebră Boole, şi
anume o algebră Boole cu două elemente (deci izomorfă cu algebra Boole canonică,
L2 ).
_ _ W V
Dacă facem asocierile: O - F ALSE, I - T RU E, - OR, - AN D, N EG -
N OT , atunci obţinem algebra Boole cu două elemente,
(P20 = {F ALSE, T RU E}, OR, AN D, N OT, F ALSE, T RU E),
care este implementată ı̂n limbajul PASCAL prin tipul de date BOOLEAN.
Observaţii 2.2.15 1) Am făcut o prezentare semantică, neformalizată, a calculu-

lui propoziţiilor.
2) Orice limbă este constituită dintr-un vocabular, o gramatică şi totalitatea
frazelor posibile ale limbii, construite pe baza vocabularului, cu respectarea regulilor
gramaticale.
Prin analogie, vorbim de limbajul calculului propoziţiilor, al cărui vocabular este
format din elementele mulţimii P0 , din conectorii logici (∨, ∧, ¬, →, ↔) şi din
parantezele rotunde stângă şi dreaptă, (, ), gramatica fiind dată de regulile (R1) -
(R3), iar rolul frazelor este jucat de propoziţiile din P .
Semnul ∼ nu face parte din limbajul calculului propoziţiilor, iar afirmaţiile de
forma: p ∼ q, p ∼ (q ∼ r) sunt afirmaţii despre limbajul calculului propoziţiilor;
spunem că aceste afirmaţii fac parte din meta-limbajul calculului propoziţiilor.
Afirmatiile de forma: ”dacă p ∼ q atunci ¬p ∼ ¬q” , ”dacă p ∼ p0 şi q ∼ q 0 ,

atunci p ∨ q ∼ p0 ∨ q 0 ” sunt afirmaţii despre metalimbajul calculului propoziţiilor;
spunem că ele fac parte meta-meta-limbajul calculului propoziţiilor; deci, este greşit
să notăm cuvintele ”dacă ... atunci” cu semnul → din limbaj.
Chapter 3
Calculul predicatelor
(Prezentare neformalizată)
Calculul predicatelor este o extensie a calculului propoziţiilor. In calculul predi-

catelor (logica predicatelor) se studiază, ı̂n afara propoziţiilor, predicatele (= funcţii
propoziţionale = propoziţii variabile = propoziţii deschise).
3.1 Predicatele
Definiţie 3.1.1 Predicatul este enunţul care are printre subiectele sale cel puţin
unul care este nedeterminat. Un subiect nedeterminat se numeste variabilă liberă.
Predicatele se notează astfel:

- cu P (x), dacă este un predicat unar (monadic) (= cu un loc liber); x este
variabilă liberă.
- cu P (x, y), dacă este binar (= cu 2 locuri libere), cu P (x, y, z), dacă este
ternar(= cu 3 locuri libere), ..., cu P (x1 , x2 , . . . , xn ), dacă este n-ar (= cu n locuri
libere); dacă un predicat nu este monadic, se zice că este poliadic. x1 , x2 , . . . , xn
sunt variabile libere.
Exemple 3.1.2 1) Enunţurile ”Socrate este muritor”, ”Platon este muritor” sunt
propoziţii, adevărate, iar enunţul ”x este muritor” este un predicat unar, pe care-l
vom nota cu ”muritor(x)” sau cu P (x).
2) Enunţurile ”3 < 5”, ”10 < 5” sunt propoziţii, prima adevărată, a doua falsă,
iar enunţul ”n < 5” este un predicat unar, pe care-l vom nota Q(n).
3) Enunţurile ”2 ≤ 3”, ”5 ≤ 1” sunt propoziţii, prima adevărată, a doua falsă,
iar enunţul ”x ≤ y” este un predicat binar, pe care-l vom nota cu F (x, y).
67
68CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATĂ)
Observaţii 3.1.3 1) Dacă P este un predicat care conţine, de exemplu, trei vari-
abile libere, atunci, in funcţie de situaţie, putem pune ı̂n evidenţă una, două sau
toate trei variabilele, sau chiar niciuna, ı̂n care caz se scrie respectiv:
P (x), P (x, y), P (x, y, z), P.
2) Propoziţiile pot fi considerate cazuri particulare (limită) de predicate şi

anume: predicate cu 0 locuri.
3) Dacă ı̂ntr-un predicat n-ar (n ≥ 1) ı̂nlocuim toate cele n variabile libere
(= subiecte nedeterminate) cu subiecte determinate(=obiecte), atunci obţinem o
propoziţie. Deci, ı̂nlocuirea (=substituţia, fixarea) tuturor variabilelor libere ale
unui predicat este o modalitate de trecere de la predicate la propoziţii. Vom vedea
că mai există o modalitate: cuantificarea.
4) Locul variabilelor libere nu este indiferent. De exemplu, dacă P (x, y) ≡ ”x >
y”, atunci P (x, y) 6↔ P (y, x).
Mulţimea (mulţimile) de obiecte (domeniul) a (ale) unui predicat

Definiţie 3.1.4 Fie P (x) un predicat unar. Vom spune că variabila liberă x ia
valori ı̂n mulţimea D de obiecte din universul de discurs U şi vom nota: x ∈ D,
dacă pentru orice obiect a ∈ D, P (a) este o propoziţie cu sens, adevărată sau falsă.
Exemple 3.1.5
(1) Dacă P (x) ≡”x este muritor”, atunci propoziţia ”Socrate este muritor” are
sens şi este adevărată, iar propoziţia ”Numarul 5 este muritor” nu are sens. Deci,
D este mulţimea oamenilor sau mulţimea animalelor.
(2) Dacă Q(x) ≡ ”n < 5”, atunci propoziţia ”10 < 5” are sens şi este falsă, iar
propoziţia ”Socrate < 5” nu are sens. Deci, D este N sau Q sau <.
Definiţie 3.1.6 Fie P (x1 , x2 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1).

(i) Vom spune că variabilele libere x1 , x2 , . . . , xn iau valori ı̂n mulţimea de
obiecte D din universul de discurs U
(sau, echivalent, că tuplul de variabile libere (x1 , x2 , . . . , xn ) ia valori ı̂n produsul
cartezian D × D × . . . × D = Dn , generat de mulţimea de obiecte D)
şi vom nota aceasta cu: xi ∈ D, i = 1, n
(sau, echivalent, cu (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Dn )
dacă pentru orice obiecte ai ∈ D, i = 1, n
(sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ Dn )
avem că P (a1 , a2 , . . . , an ) este o propoziţie cu sens, adevărată sau falsă. Vom spune
ı̂n acest caz că predicatul P este unisort (cu un singur sort).
(ii) Vom spune că variabilele libere x1 , x2 , . . . , xn iau valori respectiv ı̂n
mulţimile de obiecte D1 , D2 , . . . , Dn din universul de discurs U
(sau, echivalent, că tuplul de Q variabile libere (x1 , x2 , . . . , xn ) ia valori ı̂n produsul
n
cartezian D1 ×D2 ×. . .×Dn = i=1 Di , generat de mulţimile de obiecte D1 , D2 , . . . , Dn )
şi vom nota aceasta cu: xi ∈ Di , i = 1, n
3.1. PREDICATELE 69
Qn
(sau, echivalent, cu (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ i=1 Di )
dacă pentru orice obiecte ai ∈ Di , i = 1, n Qn
(sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ i=1 Di )
avem că P (a1 , a2 , . . . , an ) este o propoziţie cu sens, adevărată sau falsă. Vom spune
ı̂n acest caz că predicatul P este plurisort (cu mai multe sorturi).
Observaţii 3.1.7
(1) Mulţimea de obiecte D (mulţimile de obiecte D1 , D2 , . . . , Dn ) depinde
(depind) de P :
D = DP (D1 = D1P , . . . Dn = DnP ).
(2) Semnul ≡ din scrierea: P (x) ≡ ”x este muritor” ı̂nseamna că P (x) este o
notaţie pentru ”x este muritor”.
Predicat parţial
Definiţie 3.1.8 Fie P (x1 , x2 , x3 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1). Dacă fixăm
(precizăm) variabilele x2 , x3 , . . . , xn ı̂ntr-un mod oarecare (de exemplu, prin ı̂nlocuirea
lor cu obiectele a2 , a3 , . . . , an din mulţimea (mulţimile) de obiecte a (ale) lui P ),
atunci enunţul obţinut, P (x1 , a2 , a3 , . . . , an ), este un predicat unar, conţinând doar
variabila x1 , care se numeşte predicatul parţial ı̂n raport cu x1 obţinut din P prin
fixarea variabilelor x2 , x3 , . . . , xn .
Propoziţii complexe (enunţuri complexe)

Din predicate date (sau din predicate şi propoziţii) se construiesc propoziţii com-
plexe cu ajutorul operatorilor propoziţionali (¬, ∨, ∧, →, ↔) şi al cuantificatorilor
(∀, ∃), şi anume:
(1) Fie, pentru ı̂nceput, predicatele unare P (x) şi Q(x).
Enunţurile ¬P (x), P (x) ∨ Q(x), P (x) ∧ Q(x), P (x) → Q(x), P (x) ↔ Q(x)
se construiesc lingvistic ca ı̂n cazul propoziţiilor, operatorii propoziţionali
afectând părţile predicative, nu şi subiectele. Aceste enunţuri sunt de aseme-
nea predicate.
Enunţurile (∀x)P (x) şi (∃x)P (x) se construiesc lingvistic astfel: se scrie ı̂ntreg
textul predicatului (enunţului) P (x) şi se adaugă ı̂n faţa lui textul: ”Oricare
ar fi, ”, respectiv textul ”există (cel puţin un )x, astfel ı̂ncât”. Deci, enunţul
(∀x)P (x) se citeşte: ”Oricare ar fi x, P (x)”, iar enunţul (∃x)P (x) se citeşte:
”există x, astfel ı̂ncât P (x)”.
Enunţurile (∀x)P (x) şi (∃x)P (x) nu se mai referă la obiectul nedeterminat
x, ci la mulţimea de obiecte D ı̂n care variabila x ia valori, exprimând o
proprietate a lui D, şi anume:
”Toate obiectele din D au proprietatea P ”,
respectiv
”există cel puţin un obiect ı̂n D care are proprietatea P ”.
Observaţii 3.1.9
(1) Cuantificatorii lucrează asupra subiectului (subiectelor) unui enunţ.
(2) Prin cuantificarea predicatului unar P (x), numărul locurilor libere din
enunţul astfel obţinut s-a redus la 0. Deci, enunţurile (∀x)P (x) şi (∃x)P (x)
sunt propoziţii, ı̂n care x se numeşte variabilă legată. Deci, cuantificarea
este a doua modalitate de trecere de la predicate la propoziţii.
(3) Cuantificatorii ∀ şi ∃ nu sunt independenţi (după cum nici ∨ şi ∧ nu sunt
independenţi).
(2) Fie acum P (x, y) şi Q(x, y) două predicate binare (sau unul unar şi celălalt
binar).
Construcţiile lingvistice ale enunţurilor:
¬P (x, y), P (x, y) ∨ Q(x, y), P (x, y) ∧ Q(x, y), P (x, y) → Q(x, y), P (x, y) ↔
Q(x, y)
sunt evidente. Toate aceste enunţuri sunt predicate.
Construcţiile lingvistice ale enunţurilor:
(a) (∀x)P (x, y), (∀y)P (x, y), (∃x)P (x, y), (∃y)P (x, y),
(b) (∀x)(∀y)P (x, y), (∀x)(∃y)P (x, y), (∃x)(∀y)P (x, y), (∃x)(∃y)P (x, y),
(∀y)(∀x)P (x, y), (∀y)(∃x)P (x, y), (∃y)(∀x)P (x, y), (∃y)(∃x)P (x, y)
sunt evidente, cele grupate ı̂n (a) fiind predicate, cele grupate ı̂n (b) fiind
propoziţii.
(3) Construcţiile propoziţiilor complexe ı̂n cazul predicatelor ternare, . . ., n-are se

generalizează ı̂ntr-un mod evident.
Observaţii 3.1.10
(1) Fie P (x1 , x2 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1). Prin o cuatificare, numărul
locurilor libere din predicat scade cu o unitate. Deci, enunţurile:
(∀x1 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∃x1 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn )
s.a.m.d. sunt predicate (n − 1)-are, enunţurile:
(∀x1 )(∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∀x1 )(∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∃x1 )(∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∃x1 )(∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn )
ş.a.m.d. sunt predicate (n − 2)-are, ş.a.m.d., iar enunţurile:
(∀x1 )(∀x2 ) . . . (∀xn )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∀x1 )(∀x2 ) . . . (∃xn )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
..........................................................................
(∃x1 )(∃x2 ) . . . (∃xn )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
ş.a.m.d. sunt predicate 0-are, adică sunt propoziţii.
Variabila care apare lângă un cuantificator (= aflată ı̂n aria de cuprindere a unui
cuantificator) dispare din predicat, nu mai este liberă, ci legată. Evident, aceeaşi
variabilă nu poate fi legată de mai multe ori ı̂ntr-un predicat.
3.1. PREDICATELE 71
(2) Avem deci două modalităţi de trecere de la predicate (= propoziţii deschise)

la propoziţii (= propoziţii ı̂nchise), numite şi modalităţi de ı̂nchidere a unui predi-
cat:
MOD1 - prin ı̂nlocuirea tuturor variabilelor libere cu obiecte,
MOD2 - prin cuantificarea (legarea) tuturor variabilelor libere.
(3) Dacă D, mulţimea de obiecte a unui predicat unar P (x), este finită:
D = {a1 , a2 , . . . , an },
atunci
(∀x)P (x) ↔ P (a1 ) ∧ P (a2 ) ∧ . . . ∧ P (an ),
(∃x)P (x) ↔ P (a1 ) ∨ P (a2 ) ∨ . . . ∨ P (an ),
adică cuantificatorul universal coincide cu o conjuncţie, iar cuantificatorul

existenţial coincide cu o disjuncţie.
(4) Rezultătul unei cuantificări nu depinde de notaţia (numele) variabilei ı̂n
raport cu care se face cuantificarea, adică, de exemplu:
(∃x)P (x) ↔ (∃y)P (y) şi (∃y)P (x, y, z) ↔ (∃u)P (x, u, z) (este corect),
dar
(∃x)P (x, y) 6↔ (∃y)P (x, y) şi (∃u)P (x, u, z) 6↔ (∃x)P (x, x, z) (greşit).
(5) In cazul unei cuantificări repetate nu putem ı̂nlocui variabila unei cuan-
tificări cu o variabilă care intervine ı̂n altă cuantificare. Deci,
(∀x)(∃y)P (x, y, z) ↔ (∀x)∃u)P (x, u, z) (este corect),
(∀x)(∃y)P (x, y, z) 6↔ (∀x)(∃x)P (x, x, z) (este greşit).
Convenţii de scriere
(1) Vom scrie: (∀x)P (x) ı̂n loc de: ∀xP (x) şi vom scrie: (∃x)P (x) ı̂n loc de:
∃xP (x). Dar scrierea: (∀)xP (x) este greşită, ca şi scrierea: (∃)xP (x).
(2) Pentru a uşura scrierea unei propoziţii complexe, vom presupune următoarele:
(i) cuantificatorii (∀, ∃) au prioritate ı̂n faţa operatorilor propoziţionali

(leagă mai tare), ei având aceeaşi prioritate (leagă la fel de tare);
(ii) operatorii propoziţionali au priorităţile următoare:
(I): ¬ (¬ leagă cel mai tare),
(II): ∧,
(III): ∨,
(IV): →,
(V): ↔ (↔ leagă cel mai slab).
3.2 Valoarea de adevăr a unui predicat

Un predicat unar, P (x), poate fi adevărat, fals, sau ambivalent. La fel un
predicat n-ar (n > 1).
Definiţie 3.2.1 Fie P (x) un predicat unar şi D mulţimea sa de obiecte.
Spunem că P (x) este adevărat dacă pentru orice a ∈ D, propoziţia P (a) este
adevărată.
Spunem că P (x) este fals dacă pentru orice a ∈ D, propoziţia P (a) este falsă.
Spunem că P (x) este ambivalent dacă există a ∈ D, astfel ı̂ncât propoziţia P (a)
este adevărată şi există b ∈ D, astfel ı̂ncât propoziţia P (b) este falsă.
Exemple 3.2.2 Fie D = N şi fie predicatele unare următoare care au pe D ca
domeniu:
(1) P (n) ≡”n ≥ 0” - este un predicat adevărat;
(2) P (n) ≡”n < 0” - este un predicat fals;
(3) P (n) ≡”n ≥ 5” - este un predicat ambivalent.
Fie P (x) un predicat unar oarecare. Enunţurile (∀x)P (x) şi (∃x)P (x) sunt
propoziţii, a căror valoare de adevăr se defineşte astfel:
Definiţie 3.2.3
(i) Propoziţia (∀x)P (x) este adevărată dacă şi numai dacă predicatul P (x) este
adevărat; propoziţia (∀x)P (x) este falsă dacă şi numai dacă predicatul P (x) este
fals sau ambivalent.
(ii) Propoziţia (∃x)P (x) este adevărată dacă şi numai dacă predicatul P (x)
este adevărat sau ambivalent; propoziţia (∃x)P (x) este falsă dacă şi numai dacă
predicatul P (x) este fals.
Fie P (x1 , x2 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1) oarecare. El poate fi adevărat,
fals sau ambivalent, definiţiile fiind evidente.
Exercitii
(1) Fie P (x) un predicat unar. Să se demonstreze că următoarea propoziţie este
ı̂ntotdeauna adevărată:
h ≡ ”¬[(∀x)P (x)] ↔ (∃x)[¬P (x)]”.
Dem.
h ≡ ” (¬¬[(∀x)P (x)] ∨ (∃x)[¬P (x)]) ∧ (¬[(∃x)(¬P (x))] ∨ ¬[(∀x)P (x)]) ”.

Să notăm cei doi termeni ai conjuncţiei astfel:
h1 ≡ ”¬¬[(∀x)P (x)] ∨ (∃x)[¬P (x)]” ↔ ”(∀x)P (x) ∨ ∃x)[¬P (x)]”,
deoarece ¬¬p ↔ p şi
h2 ≡ ”¬[(∃x)(¬P (x))] ∨ ¬[(∀x)P (x)]”.
3.2. VALOAREA DE ADEVĂR A UNUI PREDICAT 73
h este atunci adevărată dacă şi numai dacă h1 este adevărată şi h2 este adevărată.
Să notăm p ≡ ”(∀x)P (x)”.
• Să arătăm că propoziţia h1 este adevărată:
- dacă propoziţia p este adevărată, atunci h1 este adevărată;
- dacă propoziţia p este falsă, atunci predicatul P (x) este fals sau ambivalent;
rezultă că predicatul ¬P (x) este adevărat sau ambivalent; deci propoziţia (∃x)[¬P (x)]
este adevărată; rezultă că h1 este adevărată.
• Să arătăm că propoziţia h2 este adevărată:
- dacă propoziţia p este adevărată, atunci predicatul P (x) este adevărat; atunci
predicatul ¬P (x) este fals; deci propoziţia (∃x)[¬P (x)] este falsă; rezultă că propoziţia
¬[(∃x)(¬P (x))] este adevărată şi, deci, h2 este adevărată;
- dacă propoziţia p este falsă, atunci propoziţia ¬p este adevărată şi deci h2 este
adevărată.
Deci, h este adevărată ı̂ntotdeauna.
(2) Fie P (x) un predicat unar oarecare. Să se demonstreze că predicatul următor
este adevărat:
H(y) ≡ ”[(∀x)P (x) → P (y)”.
Dem.
Conform definiţiei, predicatul H(y) este adevărat dacă şi numai dacă, pentru
orice obiect a ∈ DH (DH este domeniul lui H), H(a) este o propoziţie adevărată.
Fie atunci a ∈ DH un obiect oarecare, fixat, altfel arbitrar; să arătăm că H(a) este
o propoziţie adevărată:
H(a) ≡ ”[(∀x)P (x) → P (a)” ↔ ”¬[(∀x)P (x)] ∨ P (a)”.
Să notăm p ≡ ”(∀x)P (x)”; atunci,

- dacă propoziţia p este adevărată, atunci P (x) este un predicat adevărat, deci
P (a) este o propoziţie adevărată şi, prin urnare, H(a) este o propoziţie adevărată;
- dacă propoziţia p este falsă, atunci propoziţia ¬p este adevărată şi, deci, propoziţia
H(a) este adevărată.
Deci, ı̂n ambele cazuri posibile, H(a) este o propoziţie adevărată. Rezultă, conform
(PG), că pentru orice obiect a ∈ DH , propoziţia H(a) este adevărată, deci H(y)
este un predicat adevărat.
(3) Fie p o propoziţie şi Q(x) un predicat unar oarecare. Să se demonstreze că
următoarea propoziţie este ı̂ntotdeauna adevărată:
h ≡ ”[(∀x)(p → Q(x))] → [p → (∀x)Q(x)]”.
Dem.
h ↔ ¬[(∀x)(¬p ∨ Q(x))] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)]
(∃x)[¬(¬p ∨ Q(x))] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)]
↔ (∃x)[p ∧ ¬Q(x)] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)],
conform primului exerciţiu, faptului că ¬¬p ↔ p şi conform legilor De Morgan.
- Dacă p este falsă, atunci ¬p este adevărată şi deci h este adevărată. - Dacă p
este adevărată, atunci să notăm:
h1 ≡ ”(∃x)[p ∧ ¬Q(x)]”, h2 ≡ ”[¬p ∨ (∀x)Q(x)]”.
- dacă predicatul Q(x) este adevărat, atunci propoziţia (∀x)Q(x) este adevărată,
deci h2 este adevărată; rezultă h adevărată;
- dacă predicatul Q(x) este fals, atunci predicatul ¬Q(x) este adevărat; rezultă că
p ∧ ¬Q(x) este un predicat adevărat, de unde obţinem că h1 este adevărată, deci h
este adevărată;
- dacă predicatul Q(x) este ambivalent, atunci predicatul ¬Q(x) este ambivalent;
rezultă că p ∧ ¬Q(x) este un predicat ambivalent, de unde obţinem că h1 este
adevărată, deci h este adevărată.
Deci, h este ı̂ntotdeauna o propoziţie adevărată.
Definiţie 3.2.4
Se numeşte lege logică orice enunţ complex (adică format cu ajutorul operato-
rilor propoziţionali (¬, ∨, ∧, →, ↔) şi al cuantificatorilor (∀, ∃) din alte enunţuri,
numite enunţuri componente) care are proprietatea că este adevărat independent
de valorile de adevăr ale enunţurilor componente. O lege logică care se construieşte
fără cuatificatori se numeşte tautologie. O lege logică ı̂n construcţia căreia intervin
şi cuantificatorii nu are un nume special ı̂n literatura de specialitate; noi o vom
numi tautologie cuantificată.
Un enunţ complex care este fals, oricare ar fi valorile de adevăr ale enunţurilor
componente, se numeşte it antilogie - dacă nu conţine cuantificatorii, şi it antilogie
cuantificată - dacă conţine cuantificatorii.
Exemple 3.2.5 Exemple de antilogii cuantificate

1. (∀x)P (x) ∧ (∃x)[¬P (x)],
2. (∃x)P (x) ∧ (∀x)[¬P (x)].
Exemple 3.2.6 Exemple de tautologii cuantificate

Vom grupa exemplele de tautologii cuantificate ı̂n opt grupe:
(I) echivalenţele cuantificatorilor:
1. [(∀x)P (x)] ↔ ¬[(∃x)(¬P (x))],
2. [(∃x)P (x)] ↔ ¬[(∀x)(¬P (x))],
3. ¬[(∀x)P (x)] ↔ (∃x)[¬P (x)], (vezi exerciţiul 1)
4. ¬[(∃x)P (x)] ↔ (∀x)[¬P (x)].
(II):
1. (∀x)P (x) ∨ (∃x)[¬P (x)],
2. (∃x)P (x) ∨ (∀x)[¬P (x)].
(III):
3.2. VALOAREA DE ADEVĂR A UNUI PREDICAT 75
1. ¬[(∀x)P (x) ∧ (∃x)(¬P (x))],

2. ¬[(∃x)P (x) ∧ (∀x)(¬P (x))].
(IV):
1. (∀x)P (x) → P (y), (vezi exerciţiul 2)
2. P (y) → (∃x)P (x).
(V) (o consecinţă a (IV)):

(∀x)P (x) → (∃x)P (x).
(VI) Fie p o propoziţie şi Q(x) un predicat unar:

1. [(∀x)(p → Q(x))] → [p → (∀x)Q(x)], ”Regula (→ ∀)” (vezi exerciţiul 3)
2. [(∀x)(Q(x) → p)] → [(∃x)Q(x) → p], ”Regula (∃ →)”.
(VII):
1. (∀x)[P (x) ∧ Q(x)] ↔ [(∀x)P (x) ∧ (∀x)Q(x)],
2. (∃x)[P (x) ∨ Q(x)] ↔ [(∃x)P (x) ∨ (∃x)Q(x)],
3. (∀x)[P (x) → Q(x)] → [(∀x)P (x) → (∀x)Q(x)],
4. (∀x)[P (x) ↔ Q(x)] → [(∀x)P (x) ↔ (∀x)Q(x)].
(VIII):
1. (∀x)(∀y)P (x, y) ↔ (∀y)(∀x)P (x, y),
2. (∃x)(∃y)P (x, y) ↔ (∃y)(∃x)P (x, y),
3. (∃x)(∀y)P (x, y) → (∀y)(∃x)P (x, y).
Observaţie 3.2.7 Toate regulile de deducţie sunt consecinţe a trei reguli funda-
mentale: ”modus ponens”, ”→ ∀”, ”∃ →”. Se poate arăta că pentru nevoile unei
teorii deductive ne putem rezuma doar la două reguli: ”modus ponens” şi una din
celelalte două.
Calculul predicatelor prezentat se mai numeşte calculul predicatelor de ordinul I.

Dacă variabilele libere x, y, z, . . . din predicate sunt mulţimi, atunci calculul pred-
icatelor corespunzător se zice de ordinul II; dacă ele sunt mulţimi de mulţimi,
calculul se zice de ordinul III ş.a.m.d.
Chapter 4
Sistemul formal al calculului

propoziţional (L)
In acest capitol este studiat calculul propoziţional clasic (L) prin trei dintre di-
mensiunile sale: sintaxa, semantică şi algebra. Fiecare dintre cele trei componente
este analizată atât ı̂n sine cât şi ı̂n relaţie cu celelalte două. La nivelul acestui ma-
terial, cunoaşterea logicii propoziţionale este realizată prin relaţia ternară stabilită
ı̂ntre sintaxă, semantică şi algebră.
Prima secţiune a capitolului conţine câteva exemple de descompunere ale unor
texte ı̂n propoziţii elementare şi reprezentarea lor simbolică cu ajutorul conectorilor
propoziţionali ”şi”, ”sau” , ”non” şi ”implică”. Acest exerciţiu de reprezentare
simbolică este o primă sugestie asupra trecerii de la limbajul natural la limbajul
formal al logicii propoziţionale.
Secţiunea 2 ı̂ncepe cu definirea limbajului lui L. Construcţia re la bază un
alfabet ı̂n care apar numai doi conectori primari: implicaţia (→) şi negaţia (¬).
Prin inductie, sunt definite enunţurile lui L: ele sunt formaţiuni de simboluri ce
traduc propoziţii din limbajul natural. Conjuncţia (∧), disjuncţia (∨) şi echivalenţa
logică (↔) sunt conectori derivaţi, definiţi cu ajutorul implicaţiei şi negaţiei.
Pasul următor este ı̂mbogăţirea limbajului L cu o structură logică. Pornind
de la trei axiome şi o singură regulă de deducţie (modus ponens), se definesc
demonstraţiile formale şi deducţia din ipoteze. La capătul demonstraţiilor formale
stau teoremele formale.
Subsecţiunea 1 cuprinde unele proprietăţi sintactice ale lui L. Teorema deducţiei
este folosită ca instrument principal ı̂n stabilirea celor mai importante teoreme
formale.
In Subsectiunea 2 este descris modul cum se realizează trecerea de sintaxa lui
L la algebra Boole. Factorizând mulţimea enunţurilor lui L printr-o relaţie de
echivalenţă canonică (definită in termenii echivalenţei logice), se obţine o algebră
Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski asociată lui L. Prin această construcţie,
77
78CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL (L)
conectorii sunt convertiţi ı̂n operaţii booleene, iar stabilirea teoremelor formale se
reduce la un calcul algebric. Din acest moment, se poate urmări cum, pas cu pas,
se trasează o paralelă algebrică la sintaxa lui L.
Semantica lui L este tratată in Secţiunea 3. Se defineşte noţiunea de inter-
pretare şi valoarea de adevăr a unui enunţ ı̂ntr-o interpretare. Prin Teorema de
completitudine, enunţurile universal adevărate (= enunţurile adevărate ı̂n orice in-
terpretare) sunt puse faţă ı̂n faţă cu teoremele formale. Demonstraţia Teoremei de
completitudine este de natură algebrică. Ideea acestei demonstraţii este folosirea
Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru a obţine interpretări.
In Subsecţiunea 1 este reluată sintaxa lui L, prin studiul mulţimilor consistente
de enunţuri. Sunt definite noţiunile de model şi de deducţie semantică. Teorema
de completitudine extinsă, demonstrată ı̂n această secţiune, stabileşte echivalenţa
dintre deducţia formală şi deducţia semantică. Demonstraţia Teoremei de com-
pletitudine extinsă se bazează pe proprietăţile mulţimilor maximal consistente de
enunţuri.
Sectiunea 4 conţine o demonstraţie a Teoremei de reprezentare a lui Stone pe
baza Teoremei de completitudine.
Sectiunea 5 conţine exemple de deducţii formale.
4.1 Introducere
Calculul propoziţional studiază următorii conectori:

- conjuncţia (şi), notată ∧,
- disjuncţia (sau), notată ∨,
- negaţia (non), notată ¬,
- implicaţia (dacă ... atunci ...), notată →,
- echivalenţa logică (dacă şi numai dacă), notată ↔.
In exemplele următoare, vom prezenta descompunerea unor texte ı̂n unităţi log-
ice şi reprezentarea lor simbolică cu ajutorul acestori conectori.
Exemplul 1.
De te-ating, să feri ı̂n lături
De hulesc, să taci din gură,
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi
Dacă ştii a lor măsură ?
(M. Eminescu, Glossa)
Dacă notăm:
p1 ≡ ”te-ating”
p2 ≡ ”să feri ı̂n lături”
q1 ≡ ”hulesc”
q2 ≡ ”să taci din gură”
4.1. INTRODUCERE 79
r1 ≡ ”ce mai vrei cu-a tale sfaturi”

r2 ≡ ”stii a lor măsură”
atunci strofa de mai sus se va scrie simbolic:
(p1 → p2 ) ∧ (q1 → q2 ) ∧ (r2 → r1 )
Exemplul 2.
Imbracă-te ı̂n doliu, frumoasă Bucovină
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta
C-acum din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea !
(M. Eminescu, La mormântul lui Aron Pumnul)
Dacă notăm:
p1 ≡ ”ı̂mbracă-te ı̂n doliu, frumoasă Bucovină”
p2 ≡ ”cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta”
q1 ≡ ”acum din pleiada-ţi auroasă şi senină se stinse un luceafăr”
q2 ≡ ”(acum din pleiada-ţi auroasă şi senină) se stinse o lumină”
q3 ≡ ”(acum din pleiada-ţi auroasă şi senină) se stinse-o dalbă stea”
atunci se obţine scrierea simbolică a textului precedent:
(q1 ∧ q2 ∧ q3 ) → (p1 ∧ p2 )
Exemplul 3.
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna
Căci unul erau toate şi totul era una.
(M. Eminescu, Rugăciunea unui dac)
Cu notaţiile:
p1 ≡ ”era azi”
p2 ≡ ”(era) mâine”
p3 ≡ ”(era) ieri”
p4 ≡ ”(era) dintotdeauna”
q1 ≡ ”unul erau toate”
q2 ≡ ”totul era una”
strofa capată forma simbolică:
(q1 ∧ q2 ) → (¬p1 ∧ ¬p2 ∧ ¬p3 ∧ ¬p4 )
Exemplul 4.
Că de-i vreme rea sau bună
Vântu-mi bate, frunza-mi sună
Si de-i vreamea bună, rea

Mie-mi curge Dunărea.
(M. Eminescu, Revedere)
Notăm:
p ≡ ”vremea era rea”
q ≡ ”(vremea) era bună”
p1 ≡ ”vântu-mi bate”
q1 ≡ ”frunza-mi sună”
r ≡ ” mie-mi curge Dunărea”
Atunci strofa se reprezintă simbolic prin:
((p ∨ q) → (p1 ∧ q1 )) ∧ ((q ∨ p) → r)
Exemplul 5.
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie
Căci nimic nu se ı̂ntamplă ı̂n ı̂ntinderea pustie
Si ı̂n noaptea nefiinţei totul cade, totul tace
Căci ı̂nşine ı̂mpăcătă reı̂ncep-eterna pace.
(M. Eminescu, Scrisoarea I)
In acest caz, vom nota:

p1 ≡ ”timpul mort şi-ntinde trupul”
p2 ≡ ”devine veşnicie”
p3 ≡ ”se ı̂ntamplă ı̂n ı̂ntinderea pustie”
q1 ≡ ”ı̂nnoaptea nefiintei totul cade”
q2 ≡ ”(ı̂n noaptea nefiinţei) totul tace”
q3 ≡ ”ı̂nşine ı̂mpacătă reı̂ncepe-eterna pace”
Rezultă următoarea scriere simbolică a strofei:
(¬p3 → (p1 ∧ p2 )) ∧ (q3 → (q1 ∧ q2 ))
Exemplele de mai sus ne dau o idee despre modul ı̂n care un text scris ı̂n limbaj
natural poate căpăta o ı̂nfăţişare simbolică ı̂n calculul propoziţional.
Teza fundamentală a calculului propoziţional este existenţa a două valori de
adevăr: 1 (= adevărul) şi 0 (= falsul). Conectorilor ∧, ∨, ¬, →, ↔ le corespund
operaţiile algebrice pe mulţimea L2 = {0, 1}, notate tot ∧, ∨, ¬, →, ↔ şi definite
prin tabele.
Se observă că am considerat pe L2 structura canonică de algebră Boole.

Atunci, teza bivalenţei valorilor de adevăr este completată prin ipoteza că
acţiunea conectorilor calculului propoziţional se face conform regulilor calculului
boolean.
4.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 81
De aici se poate ı̂ncepe formalizarea calculului propoziţional. Limbajul său

formal trebuie să conţină simboluri pentru cei cinci conectori, iar enunţurile vor
fi construite prin aplicarea unor reguli de combinare a simbolurilor ı̂n raport cu
conectorii.
Unii conectori vor fi aleşi ca simboluri primare şi vor fi incluşi ı̂n alfabetul
sistemului formal. Ceilalţi conectori vor fi definiţi cu ajutorul primilor.
Alegerea axiomelor şi regulilor de deducţie este un act capital. In primul rând,
ele trebuie să asigure corectitudinea sistemului formal şi, dacă este posibil, com-
pletitudinea sa. Pentru calculul propoziţional, aceste deziderate vor fi ı̂ndeplinite.
In secţiunea următoare, vom construi limbajul calculului propoziţional cu implicaţia
şi negaţia drept conectori primari. Axiomatizarea aleasă va pune ı̂n evidenţă rolul
implicaţiei ı̂n definirea mecanismului inferenţial al sintaxei calculului propoziţional.
4.2 Sintaxa şi algebra calculului propoziţional
In această secţiune, vom studia sintaxa şi algebra calculului propoziţional L.

Intâi este prezentată construcţia limbajului lui L: pornind de la o listă de sim-
boluri primitive (= alfabet), sunt definite prin recurenţă enunţurile. Acestea sunt
reprezentări formalizate ale propoziţiilor din limbajul natural. Urmează introduc-
erea structurii logice a limbajului lui L. Trei axiome şi o regulă de deducţie (modus
ponens) asigură definirea prin inducţie a teoremelor formale şi a deducţiei formale.
Cu aceasta este pus la punct mecanismul inferenţial al lui L.
In subsecţiunea 2.1, sunt demonstrate unele proprietăţi sintactice. Teorema
deducţiei este folosită ı̂n stabilirea unor teoreme formale şi a unor reguli de deducţie
derivate.
Subsectiunea 2.2 conţine construcţia unei algebre Boole asociate sistemului for-
mal L (algebra Lindenbaum-Tarski). Algebra Lindenbaum-Tarski este definită
pornind de la structura logică a lui L. Proprietăţile sintaxei lui L sunt traduse ı̂n
termeni booleeni, ceea ce permite prelucrarea lor algebrică. Cititorul este ı̂ndemnat
să urmărească paralelismul perfect ı̂ntre noţiunile şi rezultatele din sintaxă şi corespondenţii
lor algebrici (obtinuţi prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski). Această relaţie
ı̂ntre cele două dimensiuni ale lui L (sintaxă şi algebră) va fi completată ı̂n secţiunile
următoare prin adăugarea componentei semantice.
Definiţie 4.2.1 Alfabetul sistemului formal al calculului propoziţional este format

din următoarele simboluri:
1) variabile propoziţionale, notate: u, v, w, ... (eventual cu indici); mulţimea lor,
notată V , este presupusă a fi infinită,
2) simboluri logice (conectori):
¬: simbolul de negaţie (va fi citit ”non”),
→: simbolul de implicaţie (va fi citit ”implică”),
3) parantezele (, ), [, ].
Pornind de la aceste simboluri primitive, vom construi cuvintele (asamblajele):
Definiţie 4.2.2 Un cuvant este un şir finit de simboluri primitive, scrise unul după
altul.
Exemplu u → ¬v, ¬(u → ¬v) → w, u → uv¬

Intuiţia ne spune că primele două cuvinte ”au sens”, pe când cel de-al treilea
nu. Din mulţimea cuvintelor le vom selecta pe acelea care ”au sens”, ”sunt bine
formate”, noţiune precizată astfel:
Definiţie 4.2.3 Se numeşte enunţ orice cuvânt ϕ care verifică una din condiţiile
următoare:
(i) ϕ este o variabilă propoziţională,
(ii) există un enunţ ψ astfel ı̂ncât ϕ = ¬ψ,
(iii) există enunţurile ψ, χ astfel ı̂ncât ϕ = ψ → χ.
Variabilele propoziţionale se vor numi enunţuri atomice sau elementare.
Vom nota cu E mulţimea enunţurilor.
Observaţie 4.2.4 Definiţia conceptului de enunţ este dată prin inducţie. Momen-
tul iniţial al definiţiei prin inducţie este dat de condiţia (i), iar trecerea ”de la k la
k + 1” este asigurată de (ii) şi (iii).
Pentru ϕ, ψ ∈ E, introducem abrevierile:

ϕ ∨ ψ = ¬ϕ → ψ (disjuncţia lui ϕ şi ψ),
ϕ ∧ ψ = ¬(ϕ → ¬ψ) (conjuncţia lui ϕ şi ψ),
ϕ ↔ ψ = (ϕ → ψ) ∧ (ψ → ϕ) (echivalenţa logică a lui ϕ şi ψ).
Observaţii 4.2.5
(1) In prezentarea sistemului formal al calculului propoziţional am considerat
negaţia şi implicaţia drept conectori primitivi (iniţiali). Conectorii derivaţi ∨ (sau),
∧ (şi), ↔ (echivalent) au fost introduşi prin prezentările de mai sus.
(2) Există prezentări ale sistemului formal al calculului propoziţional (echiva-
lente cu cea de mai sus) care folosesc alţi conectori primitivi.
In continuare, vom ı̂mbogăţi limbajul calculului formal cu o structură logică:

teoremele formale şi deducţia formală. Aceste două componente ale structurii logice
a lui L sunt definite pe baza axiomelor lui L şi a unei reguli de deducţie (modus
ponens).
Definiţie 4.2.6 O axiomă a sistemului formal al calculului propoziţional este un

enunţ care are una din formele următoare:
(A1) ϕ → (ψ → ϕ)
(A2) (ϕ → (ψ → χ)) → ((ϕ → ψ) → (ϕ → χ))
(A3) (¬ϕ → ¬ψ) → (ψ → ϕ),
unde ϕ, ψ, χ sunt enunţuri arbitrare.
Definiţie 4.2.7 O teoremă formală sau pe scurt teoremă este un enunţ ϕ care
verifică una din condiţiile următoare:
(T1) ϕ este o axiomă,
(T2) există un enunţ ψ astfel ı̂ncât ψ şi ψ → ϕ sunt teoreme.
Conditia (T2) se scrie prescurtat:
ψ, ψ → ϕ
şi se numeşte regula de deducţie modus ponens (m.p.).

Vom nota cu T mulţimea teoremelor, iar faptul că ϕ este o teoremă va fi notat
cu
` ϕ.
Definiţia conceptului de teoremă formală fost dată prin inducţie: axiomele (A1) -
(A3) corespund momentului zero al inducţiei, iar ”trecerea de la k la k + 1” este
realizată prin modus ponens.
Definiţie 4.2.8 O demonstraţie formală a unui enunţ ϕ este un şir finit de enunţuri
ψ1 , . . . , ψn astfel ı̂ncât ψn = ϕ şi pentru orice 1 ≤ i ≤ n se verifică una din condiţiile
următoare:
(1) ψi este o axiomă,
(2) există doi indici k, j < i astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi .
Se observă că proprietăţile (1), (2) nu exprimă altceva decât condiţiile (T1), (T2),
deci ` ϕ dacă şi numai dacă există o demonstraţie formală ψ1 , . . . , ψn a lui ϕ. n
se numeşte lungimea demonstraţiei formale. O teoremă poate avea demonstraţii
formale de lungimi diferite.
• Generalizare Deducţia formala din ipoteze este introdusă prin definiţia

următoare:
Definiţie 4.2.9 Fie Σ o mulţime de enunţuri (Σ ⊆ E) şi ϕ un enunţ (ϕ ∈ E).

Vom spune că enunţul ϕ este dedus din ipotezele Σ, şi vom nota
Σ ` ϕ,
dacă una din condiţiile următoare este verificată:

(D1) ϕ este o axiomă,
(D2) ϕ ∈ Σ,
(D3) există un enunţ ψ astfel ı̂ncât ψ şi ψ → ϕ sunt deduse din ipotezele Σ.
Condiţia (D3) se mai scrie:
Σ ` ψ, ψ → ϕ
Σ`ϕ
şi se numeşte tot modus ponens.

Definiţia de mai sus este tot de tip inductiv: (D1) si (D2) constituie momentul
zero al inducţiei, iar (D3) constituie trecerea ”de la k la k + 1”.
Definiţie 4.2.10 O Σ-demonstraţie formală a lui ϕ este un şir de enunţuri ψ1 , . . . , ψn

astfel ı̂ncât ψn = ϕ şi pentru orice 1 ≤ i ≤ n este verificată una din condiţiile:
(1) ψi este o axiomă,
(2) ψi ∈ Σ,
(3) există doi indici k, j < i astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi .
Prin compararea condiţiilor (D1) - (D3) din Definiţia 4.2.9 cu conditiile (1) - (3)
din Definiţia 4.2.10, rezultă că Σ ` ϕ dacă şi numai dacă există o Σ-demonstraţie
formală a lui ϕ.
Observaţii 4.2.11
(i) Dacă Σ = ∅, atunci ∅ ` ϕ ⇐⇒ ` ϕ.
(ii) Dacă ` ϕ, atunci Σ ` ϕ pentru orice Σ ⊆ E.
Cu aceasta, descrierea sintactică a sistemului formal al calculului propoziţional

este ı̂ncheiată. Vom nota cu L acest sistem logic.
Observăm că toată prezentarea s-a desfăşurat la nivel simbolic: pornind de la o
mulţime de simboluri, am definit enunţurile, după care am introdus structura logică
a lui L: axiomele şi teoremele, şi apoi deducţia sintactică (inferenţa sintactică).
4.2.1 Proprietăţi sintactice ale lui L
In această subsecţiune, vom prezenta unele proprietăţi sintactice ale lui L, cea
mai importantă dintre ele fiind teorema deducţiei. Folosind acest rezultat, vom
stabili cele mai semnificative teoreme formale ale lui L.
Propoziţia 4.2.12 Fie Σ, ∆ ⊆ E şi ϕ ∈ E.

(i) dacă Σ ⊆ ∆ şi Σ ` ϕ, atunci ∆ ` ϕ,
(ii) dacă Σ ` ϕ, atunci există Γ ⊆ Σ finita, astfel ı̂ncât Γ ` ϕ,
(iii) dacă Σ ` χ pentru orice χ ∈ ∆ şi ∆ ` ϕ, atunci Σ ` ϕ.
Dem.
(i): Demonstraţia se face prin inducţie asupra conceptului Σ ` ϕ. Dacă Σ ` ϕ,
atunci este verificată una din condiţiile (D1) - (D3). Le vom lua pe rând:
- dacă ϕ este o axiomă, atunci ∆ ` ϕ,
- dacă ϕ ∈ Σ, atunci ϕ ∈ ∆, deci ∆ ` ϕ,
- dacă Σ ` ψ şi Σ ` (ψ → ϕ), atunci, conform ipotezei inducţiei, ∆ ` ψ şi

∆ ` (ψ → ϕ), deci ∆ ` ϕ.
(ii): Demonstraţia se face tot prin inducţie:
- dacă ϕ este axiomă, atunci ∅ ` ϕ şi ∅ ⊆ Σ este finită,
- dacă ϕ ∈ Σ, atunci luăm Γ = {ϕ},
- dacă Σ ` ψ şi Σ ` (ψ → ϕ), atunci, conform ipotezei inducţiei, există Γ1 , Γ2 ⊆ Γ
finite, astfel ı̂ncât Γ1 ` ψ, Γ2 ` (ψ → ϕ); luăm Γ = Γ1 ∪ Γ2 şi aplicăm (i).
(iii): Exerciţiu. 2
Propoziţia 4.2.13 Pentru orice enunţ ϕ, ` (ϕ → ϕ) (Principiul identităţii).
Dem. Următoarea listă de enunţuri este o demonstraţie formală a lui ` (ϕ → ϕ):

ϕ → ((ϕ → ϕ) → ϕ) (A1)
[ϕ → ((ϕ → ϕ) → ϕ)] → [(ϕ → (ϕ → ϕ)) → (ϕ → ϕ)] (A2)
(ϕ → (ϕ → ϕ)) → (ϕ → ϕ) m.p.
ϕ → (ϕ → ϕ) (A1)
ϕ→ϕ m.p.
2
Teorema 4.2.14 (Teorema deducţiei)
Dacă Σ ⊆ E şi ϕ, ψ ∈ E, atunci:
Σ ` (ϕ → ψ) ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} ` ψ.
Dem.
(=⇒): Se aplică Propoziţia 4.2.12, (i) şi modus ponens.
(⇐=): Prin inducţie, după modul cum este definit Σ ∪ {ϕ} ` ψ. Considerăm
următoarele cazuri:
- (1) ψ este o axiomă.
Cum ` ϕ şi ψ → (ϕ → ψ), conform (A1), atunci ` (ϕ → ψ) prin m.p., deci
Σ ` (ϕ → ψ).
- (2) ψ ∈ Σ ∪ {ϕ}, cu două subcazuri:
(a) ψ ∈ Σ: din Σ ` ψ, Σ ` ψ → (ϕ → ψ) se deduce Σ ` ϕ → ψ,
(b) ψ ∈ {ϕ}: se aplică Principiul identităţii: Σ ` ϕ → ϕ.
- (3) Există α ∈ E astfel ı̂ncât Σ ∪ {ϕ} ` α şi Σ ∪ {ϕ} ` α → ψ. Aplicând ipoteza
inducţiei, rezultă Σ ` (ϕ → α) şi Σ ` (ϕ → (α → ψ)). De asemenea,
Σ ` (ϕ → (α → ψ)) → ((ϕ → α) → (ϕ → ψ)) (A2)
Aplicând de două ori m.p., se obţine Σ ` (ϕ → ψ).
In demonstraţia de mai sus a implicaţiei (⇐=), cazurile (1) şi (2) reprezintă
momentul zero al inducţiei, iar cazul (3) constituie trecerea ”de la k la k + 1”. 2
Observaţie 4.2.15 In demonstrarea Principiului identităţii şi a Teoremei deducţiei,
nu au intervenit decât axiomele (A1), (A2) şi m.p.. Aceasta arată că cele două rezul-
tate sunt valabile ı̂n orice sistem logic ı̂n care apar (A1), (A2) şi modus ponens.
Teorema deducţiei este un instrument eficace ı̂n stabilirea teoremelor formale.
Această afirmaţie va fi probată prin demonstraţiile propoziţiilor următoare.
Propoziţia 4.2.16
` (ϕ → ψ) → ((ψ → χ) → (ϕ → χ)).
Dem. Vom aplica succesiv m.p. şi apoi Teorema deducţiei:

{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ϕ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ϕ → ψ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ψ m.p.
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ψ → χ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` χ m.p.
{ϕ → ψ, ψ → χ} ` ϕ→χ Teorema deducţiei
{ϕ → ψ} ` (ψ → χ) → (ϕ → χ) Teorema deducţiei
` (ϕ → ψ) →
((ψ → χ) → (ϕ → χ)) Teorema deducţiei.
2
Privind ultimele cinci rânduri ale demonstraţiei precedente, ideea ei devine

transparentă. Prin aplicarea repetată a Teoremei deducţiei, totul se reduce la a
stabili deducţia formală
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` χ,
ceea ce este foarte uşor. Această observaţie este utilă şi ı̂n obţinerea demonstraţiilor
propoziţiilor următoare.
Observaţie 4.2.17 Din Propoziţia 4.2.16, se obţine, printr-o dublă aplicare a lui
m.p., următoarea regulă de deducţie derivată:
(R1) ϕ → ψ, ψ → χ
ϕ→χ
In stabilirea teoremelor formale, este mai eficient să aplicăm (R1) ı̂n loc de
Propoziţia 4.2.16. Acelaşi lucru este valabil şi ı̂n cazul regulilor de deducţie derivate
din alte teoreme formale.
Propoziţia 4.2.18
` (ϕ → (ψ → χ)) → (ψ → (ϕ → χ)).
Dem. Aplicăm m.p. şi apoi Teorema deducţiei:

{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ → (ψ → χ)
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ψ→χ m.p.
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ψ
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` χ m.p.
{ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ→χ Teorema deducţiei
{ϕ → (ψ → χ)} ` ψ → (ϕ → χ) Teorema deducţiei
` (ϕ → (ψ → χ)) →
(ψ → (ϕ → χ)) Teorema deducţiei.
2
Observaţie 4.2.19 Propoziţia 4.2.18 corespunde următoarei reguli de deducţie

derivată:
(R2) ϕ → (ψ → χ)
ψ → (ϕ → χ)
Propoziţia 4.2.20
` ϕ → (¬ϕ → ψ).

{ϕ, ¬ϕ} ` ¬ϕ → (¬ψ → ¬ϕ) (A1)
{ϕ, ¬ϕ} ` ¬ϕ
{ϕ, ¬ϕ} ` ¬ψ → ¬ϕ m.p.
{ϕ, ¬ϕ} ` (¬ψ → ¬ϕ) → (ϕ → ψ) (A3)
{ϕ, ¬ϕ} ` ϕ → ψ m.p.
{ϕ, ¬ϕ} ` ϕ
{ϕ, ¬ϕ} ` ψ m.p.
{ϕ} ` ¬ϕ → ψ Teorema deducţiei
` ϕ → (¬ϕ → ψ) Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.21
` ¬ϕ → (ϕ → ψ).
Dem. Din Propoziţia 4.2.20, conform (R2). 2
Exerciţiu 4.2.22 Să se demonstreze Propoziţia 4.2.21 ı̂n acelaşi mod ca Propoziţia
4.2.20, folosind Teorema deducţiei.
Propoziţia 4.2.23
` ¬¬ϕ → ϕ.

{¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → (¬¬¬¬ϕ → ¬¬ϕ) (A1)
{¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ
{¬¬ϕ} ` ¬¬¬¬ϕ → ¬¬ϕ m.p.
{¬¬ϕ} ` (¬¬¬¬ϕ → ¬¬ϕ) → (¬ϕ → ¬¬¬ϕ) (A3)
{¬¬ϕ} ` ¬ϕ → ¬¬¬ϕ m.p.
{¬¬ϕ} ` (¬ϕ → ¬¬¬ϕ) → (¬¬ϕ → ϕ) (A3)
{¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ϕ m.p.
{¬¬ϕ} ` ϕ m.p.
` ¬¬ϕ → ϕ Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.24
` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ).
Dem. Aplicăm m.p. şi Teorema deductiei:

{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ϕ Propoziţia 4.2.23
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ϕ m.p.
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ϕ→ψ
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ψ m.p.
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬ψ
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬ψ → (ψ → ¬¬ψ) Propoziţia 4.2.21
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ψ m.p. de două ori
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬¬ϕ → ¬¬ψ Teorema deducţiei
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` (¬¬ϕ → ¬¬ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) (A3)
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬ψ → ¬ϕ m.p.
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬ψ
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬ϕ m.p.
{ϕ → ψ} ` ¬ψ → ¬ϕ Teorema deducţiei
` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.25
` ϕ → ¬¬ϕ.
Dem.
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬¬¬ϕ → ¬ϕ Propoziţia 4.2.23
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬¬¬ϕ
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬ϕ m.p.
{ϕ} ` ¬¬¬ϕ → ¬ϕ Teorema deducţiei
{ϕ} ` (¬¬¬ϕ → ¬ϕ) → (ϕ → ¬¬ϕ) (A3)
{ϕ} ` ϕ → ¬¬ϕ m.p.
{ϕ} ` ϕ
{ϕ} ` ¬¬ϕ m.p.
` ϕ → ¬¬ϕ Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.26
` (ϕ → ¬ϕ) → ¬ϕ.
Dem.
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ϕ Propoziţia 4.2.23
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ϕ m.p.
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ϕ → ¬ϕ
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬ϕ m.p.
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ϕ → (¬ϕ → ¬(ϕ → ϕ)) Propoziţia 4.2.20
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬(ϕ → ϕ) m.p. de două ori
{ϕ → ¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ¬(ϕ → ϕ) Teorema deducţiei
{ϕ → ¬ϕ} ` (¬¬ϕ → ¬(ϕ → ϕ)) →
((ϕ → ϕ) → ¬ϕ) (A3)
{ϕ → ¬ϕ} ` (ϕ → ϕ) → ¬ϕ m.p.
{ϕ → ¬ϕ} ` ϕ→ϕ Propoziţia 4.2.12
{ϕ → ¬ϕ} ` ¬ϕ m.p.
` (ϕ → ¬ϕ) → ¬ϕ Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.27
` ϕ → (¬ψ → ¬(ϕ → ψ)).
Dem.
{ϕ, ϕ → ψ} ` ψ m.p.
{ϕ} ` (ϕ → ψ) → ψ Teorema deducţiei
{ϕ} ` ((ϕ → ψ) → ψ) → (¬ψ → ¬(ϕ → ϕ)) Propoziţia 4.2.24
{ϕ} ` ¬ψ → ¬(ϕ → ϕ) m.p.
` ϕ → (¬ψ → ¬(ϕ → ψ)) Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.28
` ϕ → (ϕ ∨ ψ).
Dem. Este transcrierea Propoziţiei 4.2.20. 2
Propoziţia 4.2.29
` ψ → (ϕ ∨ ψ).
Dem. ` ψ → (ϕ ∨ ψ) se scrie echivalent ` ψ → (¬ϕ → ψ), pentru care avem
demonstraţia formală:
{ψ, ¬ϕ} ` ψ
{ψ} ` ¬ϕ → ψ Teorema deducţiei
` ψ → (¬ϕ → ψ) Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 4.2.30
` (ϕ → χ) → [(ψ → χ) → ((ϕ ∨ ψ) → χ)].
Dem.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬ϕ → ψ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ϕ→χ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬ϕ → χ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ¬¬ϕ Prop. 4.2.24
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬ϕ → ϕ Prop. 4.2.23
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ϕ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ϕ→χ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → χ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` (¬χ → χ) → (¬χ → ¬¬χ) Prop. 4.2.24
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ¬¬χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` (¬χ → ¬¬χ) → ¬¬χ Prop. 4.2.26
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬χ → χ Prop. 4.2.23
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ} ` (¬ϕ → ψ) → χ T. deducţiei
{ϕ → χ} ` (ψ → χ) → ((¬ϕ → ψ) → χ) T. deducţiei
` (ϕ → χ) →
[(ψ → χ) → ((¬ϕ → ψ) → χ)] T. deducţiei.
2
Observaţie 4.2.31 Propoziţia 4.2.30 implică regula deducţiei derivată:

(R3) ϕ → χ, ψ → χ
(ϕ ∨ ψ) → χ
Propoziţia 4.2.32
` (ϕ ∧ ψ) → ϕ.
Dem.
` ϕ → (¬ϕ → ¬ψ Propoziţia 4.2.20
` ¬ϕ → (ϕ → ¬ψ) (R2)
` (¬ϕ → (ϕ → ¬ψ)) → (¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ϕ) Propoziţia 4.2.24
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ϕ m.p.
` ¬¬ϕ → ϕ Propoziţia 4.2.23
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ϕ (R1).
Am obţinut exact ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ. 2
Propoziţia 4.2.33
` (ϕ ∧ ψ) → ψ.
Dem.
` ¬ψ → (ϕ → ¬ψ) (A1)
` (¬ψ → (ϕ → ¬ψ)) → (¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ψ) Propoziţia 4.2.24
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ψ) m.p.
` ¬¬ψ → ψ Propoziţia 4.2.23
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ψ (R1).
Ultima teoremă formală este chiar ` (ϕ ∧ ψ) → ψ. 2
Propoziţia 4.2.34
` (χ → ϕ) → [(χ → ψ) → (χ → (ϕ ∧ ψ))].
Dem.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` χ
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` χ→ϕ
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ϕ m.p.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ψ analog
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ψ → ¬¬ψ Prop. 4.2.25
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ¬¬ψ m.p.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ϕ → (¬¬ψ → ¬(ϕ → ψ)) Prop. 4.2.21
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ¬(ϕ → ψ) m.p. de două ori
{χ → ϕ, χ → ψ} ` χ → ¬(ϕ → ψ) T. deducţiei
{χ → ϕ} ` (χ → ψ) → (χ → ¬(ϕ → ψ)) T. deducţiei
` (χ → ϕ) →
[(χ → ψ) → (χ → ¬(ϕ → ψ))] T. deducţiei.
2
Observaţie 4.2.35 Propoziţiei 4.2.34 ı̂i este asociată următoarea regulă de deducţie
derivată:
(R4) χ → ϕ, χ → ψ
χ → (ϕ ∧ ψ)
Propoziţia 4.2.36
` (ϕ ∧ ψ) → (ψ ∧ ϕ).
Dem.
` (ϕ ∧ ψ) → χ Propoziţia 4.2.33
` (ϕ ∧ ψ) → ϕ Propoziţia 4.2.32
` (ϕ ∧ ψ) → (ψ ∧ ϕ) (R4).
2
Propoziţia 4.2.37
` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)).
Dem.
{ϕ, ψ} ` ϕ
{ϕ, ψ} ` ψ
{ϕ, ψ} ` ψ → ¬¬ψ Propoziţia 4.2.25
{ϕ, ψ} ` ¬¬ψ m.p.
{ϕ, ψ} ` ϕ → (¬¬ψ → ¬(ϕ → ¬ψ)) Propoziţia 4.2.27
{ϕ, ψ} ` ¬(ϕ → ¬ψ) m.p. de două ori
` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)) Teorema deducţiei de două ori.
2
Propoziţia 4.2.38
` [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)] → ((ϕ ∨ ψ) ∧ χ).
Dem.
` (ϕ ∧ χ) → ϕ Propoziţia 4.2.32
` ψ → (ϕ ∨ ψ) Propoziţia 4.2.29
` (ϕ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ)
` (ϕ ∧ χ) → χ (R1)
` (ϕ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ) ∧ χ (R4)
` (ψ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ) ∧ χ analog
` [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)] → ((ϕ ∨ ψ) ∧ χ) (R3).
2
Propoziţia 4.2.39
` (χ → θ) → [(ϕ → (ψ → χ)) → (ϕ → (ψ → θ))].
Dem.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ϕ → (ψ → χ)
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ϕ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ψ→χ m.p.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ψ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` χ m.p.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` χ→θ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` θ m.p.
Se aplică apoi Teorema deducţiei de patru ori. 2
Propoziţia 4.2.40
` (ϕ → (ψ → χ)) → ((ϕ ∧ ψ) → χ).
Dem.
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ∧ψ
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ m.p.
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ψ analog
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ → (ψ → χ)
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` χ m.p. de două ori.
Se aplică apoi Teorema deducţiei de două ori. 2
Propoziţia 4.2.41
` [(ϕ ∧ ψ) → χ] → [ϕ → (ψ → χ)].
Dem.
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ψ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)) Propoziţia 4.2.37
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ∧ψ m.p. de două ori
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` (ϕ ∧ ψ) → χ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` χ m.p.
Se aplică apoi Teorema deducţiei de trei ori. 2
Propoziţia 4.2.42
` (ϕ ∨ ψ) → (χ → [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)]).
Dem. Conform Teoremei deducţiei, se reduce la a demonstra:
{ϕ ∨ ψ, χ} ` ¬(ϕ ∧ χ) → (ψ ∧ χ),
ceea ce este totuna cu
{ϕ ∨ ψ, χ} ` ¬¬(ϕ → ¬χ) → ¬(ψ → ¬χ).
Aplicând Teorema deductiei, se reduce la a demonstra:
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬(ψ → ¬χ).
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬¬(ϕ → ¬χ)

{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ϕ → ¬χ Prop. 4.2.23, m.p.
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` χ → ¬ϕ (A3), m.p.
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬ϕ → ψ
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` χ→ψ (R1)
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` χ
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ψ m.p.
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ψ → (χ → ¬(ψ → ¬χ)) Prop. 4.2.27
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬(ψ → ¬χ) m.p. de două ori.
2
Propoziţia 4.2.43
` [(ϕ ∨ ψ) ∧ χ] → [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)].
Dem. Din Propoziţia 4.2.42, cu ajutorul Propoziţiilor 4.2.40 şi 4.2.41. 2

Propoziţia 4.2.44 Pentru orice enunţuri ϕ şi ψ, avem:

(1) ` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ şi (2) ` ψ → (ϕ ∨ ¬ϕ)
Dem. Pentru (1) avem următoarea demonstraţie formală:
` ϕ → (¬ϕ → ψ) Propoziţia 4.2.20
` (ϕ → (¬ϕ → ψ)) → ((ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ) Propoziţia 4.2.40
` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ m.p.
Conform Principiului identitatii, {ψ} ` ¬ϕ → ¬ϕ, de unde, prin Teorema deducţiei,
` ψ → (¬ϕ → ¬ϕ), adică (2). 2
Observaţie 4.2.45 Principiul identitatii in forma ` ¬ϕ → ¬ϕ conduce la ` ϕ∨¬ϕ
(Principiul terţului exclus).
Propoziţia 4.2.46 Fie Γ ⊆ E şi ϕ ∈ E. Atunci,
Γ ` ϕ dacă şi numai dacă există γ1 , . . . γn ∈ Γ, astfel ı̂ncât
n
^
(4.1) ` γi → ϕ.
i=1
Dem.
=⇒: Dacă Γ ` ϕ, atunci conform Propoziţie 4.2.12 (ii), există γ1 , . . . , γn ∈ Γ,
astfel ı̂ncât
(4.2) {γ1 , . . . , γn } ` ϕ
Aplicând de n ori Teorema deducţiei, obţinem:
(4.3) ` γ1 → (γ2 → . . . → (γn → ϕ) . . .).
Tinând cont de Propoziţia 4.2.40, obţinem (4.1).
⇐=: Dacă (4.1) are loc, cu γ1 , . . . , γn ∈ Γ, atunci, conform Propoziţiei 4.2.41,
deducem (4.3). Din Teorema deducţiei aplicată ı̂n sens invers, obţinem (4.2), deci
Γ ` ϕ. 2
Propoziţia precedentă arată cum deducţia formală poate fi exprimată ı̂n ter-
menii unor teoreme formale. In cazul unor sisteme logice (de exemplu, logica
modală), este convenabil ca noţiunea de deducţie să fie introdusă prin condiţia din
Propoziţia 4.2.46.
Definiţie 4.2.47 O mulţime nevidă Σ de enunţuri se numeşte sistem deductiv
dacă, pentru orice enunţ ϕ, Σ ` ϕ implică ϕ ∈ Σ.
Cu alte cuvinte, un sistem deductiv este o mulţime de enunţuri ı̂nchisă la
deducţii.
Lema 4.2.48 Dacă Σ este o mulţime de enunţuri, atunci sunt echivalente următoarele:
(a) Σ este un sistem deductiv,
(b) Σ contine mulţimea teoremelor formale şi α, α → β ∈ Σ implică β ∈ Σ.
Dem.
(a) =⇒ (b): Dacă ` ϕ, atunci Σ ` ϕ, deci ϕ ∈ Σ. Presupunem că α, α → β ∈ Σ,
deci Σ ` α, Σ ` α → β, de unde Σ ` β, conform m.p. Rezultă β ∈ Σ.
(b) =⇒ (a): Σ este o mulţime nevidă. Presupunem Σ ` ϕ. Conform Propoziţiei
4.2.12 (ii), există σ1 , . . . , σn ∈ Σ astfel ı̂ncât {σ1 , . . . , σn } ` ϕ. Aplicând Teorema
deducţiei, obţinem:
` σ1 → (. . . → (σn → ϕ) . . .).
Cum σ1 , . . . , σn ∈ Σ, rezultă ϕ ∈ Σ. 2
Vom nota cu D(Σ) sistemul deductiv generat de Σ, adică intersecţia sistemelor

deductive ce includ pe Σ. Se poate arăta că
D(Σ) = {ϕ ∈ Σ | Σ ` ϕ}.
Exerciţiu 4.2.49 Fie Σ, Σ1 , Σ2 ⊆ E. Să se arateVn că:

(a) D(Σ) = {ϕ ∈ E | există σ1 , . . . , σn ∈ Σ, ` i=1 σi → ϕ}.
(b) Σ ⊆ D(Σ).
(c) Σ1 ⊆ Σ2 implică D(Σ1 ) ⊆ D(Σ2 ).
(d) D(D(Σ))S= D(Σ).
(e) D(Σ) = {D(Γ) | Γ ⊆ E, Γ finită}.
Considerăm funcţia D(·) : P(E) −→ P(E), definită de asocierea Σ 7−→ D(Σ).

Conform proprietăţilor (b) - (d) din Exerciţiul 4.2.49, D(·) este un operator de
ı̂nchidere. Pentru orice familie (Σi )i∈I de părţi ale lui E, notăm
Y \ a [
Σi = Σi , Σi = D( Σi ).
i∈I i∈I i∈I i∈I
Familia Qsistemelor
` deductive ale lui L este o latice completă ı̂n raport cu operaţiile
infinite şi introduse mai sus.
Lema 4.2.50 Fie Γ ⊆ E şi ϕ, ψ ∈ E. Atunci:
Γ ` (ϕ ∧ ψ) ⇐⇒ Γ ` ϕ şi Γ ` ψ.
Dem. Prezentăm demonstraţia pentru cazul particular Γ = ∅.

=⇒: Presupunem ` ϕ şi ` ψ. Conform Propoziţiei 4.2.37, avem ` ϕ → (ψ →
(ϕ ∧ ψ)), de unde rezultă, aplicând m.p. de două ori, că ` (ϕ ∧ ψ).
⇐=: Rezultă din Propoziţiile 4.2.32 şi 4.2.36. 2
4.2.2 Algebra Lindenbaum-Tarski
Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propoziţional L este o algebră Boole

asociată ı̂n mod canonic lui L. Ca mulţime, ea se obţine prin factorizarea lui E la
o relaţie de echivalenţă definită prin conectorul ↔. Conectorii ∨, ∧ şi ¬ definesc

pe mulţimea cât operaţii booleene. Proprietăţile sintactice ale lui L se reflectă ı̂n
proprietăţi ale algebrei Lindenbaum-Tarski, realizându-se trecerea de la sintaxă la
algebră. Urmând această cale, o problemă de sintaxă poate fi convertită ı̂ntr-o
problemă de algebră; pe drumul invers, o soluţie a problemei algebrice poate fi
transportată ı̂ntr-o soluţie a problemei sintactice.
Să definim, pe mulţimea E a enunţurilor lui L, o relaţie binară ∼ astfel:

def.
ϕ ∼ ψ ⇔ ` (ϕ ↔ ψ).
Observaţie 4.2.51 Conform Lemei 4.2.50, ϕ ∼ ψ dacă şi numai dacă (` ϕ → ψ

şi ` ψ → ϕ).
Lema 4.2.52 Relaţia ∼ este o relaţie de echivalenţă pe E.
Dem. Vor trebui verificate următoarele condiţii:

(1) ` α ↔ α, pentru orice α ∈ E,
(2) ` α ↔ β ⇐⇒ ` β ↔ α, pentru orice α, β ∈ E,
(3) ` α ↔ β, ` β ↔ γ =⇒ ` α ↔ γ, pentru orice α, β, γ ∈ E.
(1) rezultă din Principiul identităţii şi observaţia precedentă;

(2) rezultă din observaţia precedentă;
(3) rezultă din (R1) şi observaţia precedentă. 2
Considerăm mulţimea cât E/∼ . Clasa de echivalenţă a lui ϕ ∈ E va fi notată

ϕ.
b
Fie ϕ si ψ două enunţuri ale lui L. Dacă ` ϕ ↔ ψ, atunci spunem că ϕ şi ψ sunt
echivalente logic. Echivalenţa logică a două enunţuri este traducerea ı̂n limbajul
formal a ideii de echivalenţă a două propoziţii din limbajul natural. In alţi termeni,
conectorul ↔ este corespondentul formal al lui ⇔ (”dacă şi numai dacă”).
Definiţia relaţiei de echivalenţă ∼ porneşte tocmai de la această observaţie:
două enunţuri echivalente logic vor fi identificate prin ∼. O clasă de echivalenţă
strânge la un loc toate enunţurile echivalente logic.
Definim relaţia binară ≤ pe E/∼ :
def.
b ≤ ψb ⇔ ` ϕ → ψ.
ϕ
Este necesar să verificăm independenţa de reprezentanţi:
(` ϕ → ϕ0 , ` ϕ0 → ϕ, ` ψ → ψ 0 , ` ψ 0 → ψ) =⇒ (` ϕ → ψ ⇐⇒` ϕ0 → ψ 0 ).
=⇒: Presupunem că ` ϕ → ψ. Din ` ϕ0 → ϕ, ` ϕ → ψ şi ` ψ → ψ 0 rezultă,
aplicând (R1), că ϕ0 → ψ 0 .
⇐=: Similar.
Lema 4.2.53 Relaţia ≤ este o relaţie de ordine pe E/∼ .
Dem. Este necesar să verificăm condiţiile următoare:

(1) ` ϕ → ϕ, oricare ϕ ∈ E,
(2) ` ϕ → ψ, ` ψ → ϕ =⇒ ` ϕ ∼ ψ, pentru orice ϕ, ψ ∈ E,
(3) ` ϕ → ψ, ` ψ → χ =⇒ ` ϕ → χ, pentru orice ϕ, ψ, χ ∈ E.
Ele rezultă din Principiul identităţii şi din (R1). 2
Chiar prin definiţie, relaţia de ordine ≤ din Lema 4.2.53 este o reflectare al-
gebrică a conectorului →. In acest fel, stabilirea unoe teoreme formale ale lui L
revine la verificarea unor inegalităţi booleene.
Propoziţia 4.2.54 (E/∼ , ≤) este o latice distributivă, ı̂n care pentru orice ϕ, ψ ∈
E:
(1) inf(ϕ, b =ϕ
b ψ) \ ∧ ψ, (2) sup(ϕ, b =ϕ
b ψ) \ ∨ ψ.
Dem.
Demonstrăm ı̂ntâi (1), ceea ce revine la a verifica condiţiile următoare:
(i) ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ, ` (ϕ ∧ ψ) → ψ,
(ii) dacă ` χ → ϕ şi ` χ → ψ, atunci χ → (ϕ ∧ ψ).
Condiţia (i) rezultă din Propoziţiile 4.2.32, 4.2.33, iar (ii) din (R4).
Demonstrăm acum (2), ceea ce revine la a verifica condiţiile următoare:
(iii) ` ϕ → (ϕ ∨ ψ), ` ψ → (ϕ ∨ ψ),
(iv) dacă ` ϕ → χ şi ` ψ → χ, atunci ` (ϕ ∨ ψ) → χ.
Se folosesc Propoziţiile 4.2.28, 4.2.29 şi (R3). Rezultă că (E/∼ , ≤) este o latice, ı̂n
care
b ∧ ψb = ϕ
ϕ \ ∧ ψ, ϕ b ∨ ψb = ϕ
\ ∨ ψ.
Distributivitatea rezultă din Propoziţiile 4.2.38, 4.2.42. 2
Observaţii 4.2.55
(1) Să punem
def.
¬ϕ
b = ¬ϕ.
c
Atunci, definiţia operaţiei ¬ nu depinde de reprezentanţi.
(2) Conform Propoziţiei 4.2.44, avem
∧ ¬ϕ ≤ ψb ≤ ϕ\
ϕ\ ∨ ¬ϕ,
pentru orice ϕ, ψ ∈ E. Atunci, ϕ\ ∧ ¬ϕ este primul element al laticii E/∼ , iar

ϕ\∨ ¬ϕ este ultimul element. Vom nota
0 = ϕ\
∧ ¬ϕ, 1 = ϕ\
∨ ¬ϕ
(este evident că definiţiile nu depind de reprezentanţi).

Propoziţia 4.2.56 Structura (E/∼ , ∧, ∨, ¬, 0, 1) este o algebră Boole, numită al-

gebra Lindenbaum-Tarski asociată sistemului formal L.
Dem. Conform Propoziţiei 4.2.54, (E/∼ , ∧, ∨) este o latice distributivă. Conform

observaţiilor precedente, ϕ
b ∧ ¬ϕ
b = 0 şi ϕ
b ∨ ¬ϕ
b = 1, deci orice element ϕ
b al lui E/∼
admite pe ¬ϕ b drept complement. 2
Observaţie 4.2.57 Dacă notăm p : E −→ E/∼ surjecţia canonică (p(ϕ) = ϕ, b pen-

tru orice ϕ ∈ E), atunci, pentru orice ϕ, ψ ∈ E, sunt verificate condiţiile următoare:
(a) p(ϕ ∨ ψ) = p(ϕ) ∨ p(ψ),
(b) p(ϕ ∧ ψ) = p(ϕ) ∧ p(ψ),
(c) p(¬ϕ) = ¬p(ϕ),
(d) p(ϕ → ψ) = p(ϕ) → p(ψ),
(e) p(ϕ ↔ ψ) = p(ϕ) ↔ p(ψ),
unde
def. def.
b → ψb = ϕ\
ϕ → ψ, ϕ b ↔ ψb = ϕ\ ↔ ψ.
Egalităţile (a) - (c) sunt chiar definiţiile operaţiilor din E/∼ . (d) revine la a arată că
` (ϕ → ψ) ↔ (¬ϕ ∨ ψ) (exerciţiu), iar (e) rezultă din (b) şi (d). Cele cinci egalităţi
de mai sus arată modul ı̂n care conectorii sunt convertiţi ı̂n operaţii booleene.
Lema 4.2.58 Pentru orice ϕ ∈ E,
` ϕ ⇐⇒ ϕ
b = 1.
Dem. Trebuie să demonstrăm:
` ϕ ⇐⇒` ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ).
=⇒: Presupunem că ` ϕ. Cum ` ϕ → ((ϕ ∨ ¬ϕ) → ϕ), conform (A1), rezultă
` (ϕ ∨ ¬ϕ) → ϕ; totodată, are loc ` ϕ → (ϕ ∨ ¬ϕ), deci ` ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ).
⇐=: Presupunem că ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ). Conform ` ϕ ∨ ¬ϕ (Principiul terţului exclus),
rezultă, aplicând m.p., că ` ϕ. 2
Observaţie 4.2.59 Lema 4.2.58 oferă o metodă algebrică pentru a verifica dacă
un enunţ este teoremă formală.
Exemplu. Să se arate că:
` [α → (β → γ)] → [(α → (γ → δ)) → (α → (β → δ))].
Notând a = α b c=γ
b, b = β, b conform Lemei 4.2.58, este suficient să stabilim
b, d = δ,
identitatea booleană:
[a → (b → c)] → [(a → (c → d)) → (a → (b → d))] = 1,
ceea ce este echivalent cu
a → (b → c) ≤ (a → (c → d)) → (a → (b → d)).
4.3. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL L 99
Dar, un calcul boolean ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski E/∼ ne dă:

(a → (c → d)) → (a → (b → d)) = (a− ∨ c− ∨ d)− ∨ a− ∨ b− ∨ d =
(a ∧ c ∧ d− ) ∨ a− ∨ b− ∨ d = a− ∨ b− ∨ c = a → (b → c),
ceea ce termină verificarea.
• Generalizare.
Vom generaliza construcţia de mai sus, pornind cu o mulţime Σ de enunţuri şi

definind algebra Lindenbaum-Tarski asociată lui Σ.
Fie Σ o mulţime de enunţuri ale lui L (Σ ⊆ E). Să definim pe E următoarea
relaţie binară:
def.
ϕ ∼Σ ψ ⇔ Σ ` (ϕ ↔ ψ)
⇔ (Σ ` ϕ → ψ şi Σ ` ψ → ϕ).
Procedând analog ca mai sus, se poate arată că ∼Σ este o relaţie de echivalenţă
pe E şi că E/∼Σ are o structură canonică de algebră Boole (= algebra Lindenbaum-
Tarski a lui Σ). Notăm cu ϕ/Σ clasa de echivalenţă a lui ϕ ∈ E. Atunci:
def. def.
ϕ/Σ ∨ ψ/Σ = (ϕ ∨ ψ)/Σ, ϕ/Σ ∧ ψ/Σ = ϕ ∧ ψ)/Σ,
def.
¬(ϕ/Σ) = (¬ϕ)/Σ,
def. def.
ϕ/Σ → ψ/Σ = (ϕ → ψ)/Σ, ϕ/Σ ↔ ψ/Σ = (ϕ ↔ ψ)/Σ,
ϕ/Σ ≤ ψ/Σ ⇔ Σ ` ϕ → ψ,
0 = (ϕ ∧ ¬ϕ)/Σ, 1 = (ϕ ∨ ¬ϕ)/Σ,
ϕ/Σ = 1 ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Dacă Σ = ∅, atunci ∼Σ =∼ şi obţinem algebra Lindenbaum-Tarski E/∼ a lui L.
4.3 Semantica calculului propoziţional L
Până acum am dezvoltat sistemul L la nivel sintactic, fără a atribui enunţurilor

valori de adevăr. Acest lucru va fi realizat ı̂n secţiunea de faţă prin noţiunea de
interpretare.
Definiţie 4.3.1 O interpretare a lui L este o funcţie oarecare h : V −→ L2 .
Propoziţia 4.3.2 Pentru orice interpretare h : V −→ L2 , există o funcţie unică
h∼ : E −→ L2 , care satisface proprietăţile următoare:
(a) h∼ (x) = h(x), pentru orice x ∈ V ,
(b) h∼ (¬ϕ) = ¬h∼ (ϕ), pentru orice ϕ ∈ E,
(c) h∼ (ϕ → ψ) = h∼ (ϕ) → h∼ (ψ), pentru orice ϕ, ψ ∈ E.
Dem. Definiţia lui h∼ se face prin inducţie, urmărind clauzele (a) - (c). Demon-
strarea unicităţii lui h∼ se face tot prin inducţie. Fie g : E −→ L2 , astfel ı̂ncât:
(a’) g(x) = h(x), pentru orice x ∈ V ,
(b’) g(¬ϕ) = ¬g(ϕ), pentru orice ϕ ∈ E,
(c’) g(ϕ → ψ) = g(ϕ) → g(ψ), pentru orice ϕ, ψ ∈ E.
Vom arată că pentru orice α ∈ E,
h∼ (α) = g(α).
Distingem trei cazuri pentru α:

- α ∈ V : g(α) = h(α) = h∼ (α).
- α = ¬ϕ: g(α) = ¬g(ϕ) = ¬h∼ (ϕ) = h∼ (¬ϕ) = h∼ (α), pentru că g(ϕ) = h∼ (ϕ)
(ipoteza inducţiei).
- α = ϕ → ψ: g(α) = g(ϕ) → g(ψ) = h∼ (ϕ) → h∼ (ψ) = h∼ (α), pentru că
g(ϕ) = h∼ (ϕ) şi g(ψ) = h∼ (ψ) (ipoteza inducţiei). 2
Consecinţe imediate. Pentru orice ϕ, ψ ∈ E,

(d) h∼ (ϕ ∨ ψ) = h∼ (ϕ) ∨ h∼ (ψ),
(e) h∼ (ϕ ∧ ψ) = h∼ (ϕ) ∧ h∼ (ψ),
(f) h∼ (ϕ ↔ ψ) = h∼ (ϕ) ↔ h∼ (ψ).
Observaţie 4.3.3 Dacă h : V −→ L2 este o interpretare, atunci există un unic

morfism boolean h : E/∼ −→ L2 care face comutativă diagrama următoare:
p
V ,→ E −→ E/∼
Z ½
Z h∼ ½
Z
h ~ ½
= h
Z ?½
L2
b = h∼ (ϕ), pentru orice ϕ ∈ E.

h este definit de: h(ϕ)
O interpretare asociază variabilelor propoziţionale valori ı̂n algebra Boole L2 =

{0, 1}. Conform Propoziţiei 4.3.2, o interpretare h se extinde ı̂n mod unic la o
funcţie h∼ definită pe E astfel ı̂ncât conectorii ¬, →, ∨, ∧, ↔ sunt pransportaţi ı̂n
operaţiile booleene corespunzătoare (ı̂n termeni algebrici, funcţia h din Observaţia
4.3.3 este un morfism boolean). Putem spune că h∼ transformă structura logică a
lui L ı̂n structura logică a lui L2 .
Definiţie 4.3.4
Enunţul ϕ este adevărat ı̂n interpretarea h : V −→ L2 dacă h∼ (ϕ) = 1.
Enunţul ϕ este fals ı̂n interpretarea h dacă h∼ (ϕ) = 0.
Un enunţ ϕ este universal adevărat dacă este adevărat ı̂n orice interpretare;
acest lucru se noteaza
|= ϕ.
Observaţie 4.3.5 Interpretarea unui enunţ este valoarea 0 sau 1 obţinută atunci
când tuturor variabilelor propoziţionale ce intră ı̂n componenţa sa le atribuim valori
din L2 . Un enunţ universal adevărat ϕ va avea valoarea 1 pentru orice valori din
L2 luate de variabilele propoziţionale ce apar ı̂n ϕ.
• Generalizare
Definiţie 4.3.6 O interpretare h : V −→ L2 este un model al lui Σ ⊆ E dacă
h∼ (σ) = 1 pentru orice σ ∈ Σ. Notăm faptul că h este un model al lui Σ astfel:
h |= Σ.
Definiţie 4.3.7 Fie Σ ⊆ E şi ϕ ∈ E. Spunem că ϕ se deduce semantic din ipotezele
Σ dacă h∼ (ϕ) = 1, pentru orice model h al lui Σ. Se notează acest lucru astfel:
Σ |= ϕ.
Propoziţia 4.3.8 Pentru orice enunţ ϕ al lui L, are loc următoarea proprietate:
` ϕ =⇒ |= ϕ.
Dem. Vom arată că dacă ` ϕ, atunci h∼ (ϕ) = 1 pentru orice interpretare h :
V −→ L2 . Se procedează prin inducţie asupra modului ı̂n care a fost definit ` ϕ.
Considerăm ı̂ntâi cazul axiomelor:
(A1): ϕ este de forma α → (β → α).
h∼ (ϕ) = h∼ (α) → (h∼ (β) → h∼ (α)) = ¬h∼ (α) ∨ ¬h∼ (β) ∨ h∼ (α) = 1.
(A2): ϕ este de forma (α → (β → γ)) → ((α → β) → (α → γ)).
Dacă notăm a = h∼ (α), b = h∼ (β), c = h∼ (γ), atunci
h∼ (ϕ) = (a → (b → c)) → ((a → b) → (a → c)) = 1,
dupa cum arată o simplă verificare ı̂n L2 .
(A3): ϕ este de forma (¬α → ¬β) → (β → α).
Este suficient să probăm că (a− → b− ) → (b → a) = 1 in L2 .
Presupunem acum că ` ϕ a fost obţinut prin m.p. din ` ψ, ` ψ → ϕ. Ipoteza
inducţiei conduce la h∼ (ψ) = 1 şi h∼ (ψ → ϕ) = 1. Atunci,
1 = h∼ (ψ) → h∼ (ψ) = 1 → h∼ (ϕ) = h∼ (ϕ)
şi demonstraţia s-a ı̂ncheiat. 2
Corolar 4.3.9 Pentru orice enunţ ϕ, nu putem avea ` ϕ şi ` ¬ϕ.
Dem. Dacă ar există un enunţ ϕ astfel ı̂ncât ` ϕ şi ` ¬ϕ, atunci pentru orice
interpretare h am avea h∼ (ϕ) = 1 şi ¬h∼ (ϕ) = h∼ (¬ϕ) = 1: contradicţie. 2
Conform Lemei 4.2.50 şi Corolarului 4.3.9, pentru niciun enunţ ϕ, nu putem
avea ` ϕ ∧ ¬ϕ. Atunci, Corolarul 4.3.9 exprimă noncontradicţia sistemului formal
L: prin demonstraţii formale nu se poate ajunge la contradicţii.
Teorema 4.3.10 (Teorema de completitudine a lui L)

Pentru orice enunţ ϕ, avem:
` ϕ ⇐⇒ |= ϕ.
Dem.
=⇒: Conform Propoziţiei 4.3.8.
⇐=: Presupunem că 6` ϕ ( ϕ nu este teoremă formală). Trecând la algebra
Lindenbaum-Tarski E/∼ şi aplicând Lemma 4.2.58, rezultă ϕ b 6= 1. Aplicăm Teo-
rema de reprezentare a lui Stone pentru algebra Boole E/∼ . Atunci, există o
mulţime nevidă X şi un morfism boolean injectiv d : E/∼ −→ LX 2 . Din injectivi-
b 6= 1 in LX
tatea lui d rezultă că d(ϕ) 2 , deci există x ∈ X astfel ı̂ncât d(ϕ)(x)
b 6= 1 in
L2 .
Considerăm proiecţia πx : LX2 −→ L2 definita prin πx (f ) = f (x), pentru orice
f ∈ LX 2 . π x este morfism boolean. Să luăm interpretarea h dată de compunerea
următoarelor morfisme booleene:
p d π
V ⊆ E −→ E/∼ −→ LX x
2 −→ L2
adică h = πx ◦ d ◦ p.
Vom stabili că pentru orice α ∈ E:
(4.4) h∼ (α) = d(b

α)(x).
Demonstrăm (4.4) prin inducţie asupra enunţului α:

- α∈V:
h∼ (α) = h(α) = πx (d(p(α)) = d(b α)(x).
- α = ¬β:
b
Ipoteza inducţiei funcţionează pentru β, deci h∼ (β) = d(β)(x). Atunci,
b
h∼ (α) = ¬h∼ (β) = ¬d(β)(x) b
= (¬d(β))(x) b
= d(¬β)(x) c
= d(¬β)(x) = d(b
α)(x).
- α = β → γ:
b
Ipoteza inducţiei funcţionează pentru β şi γ, deci h∼ (β) = d(β)(x) şi h∼ (γ) =
d(b
γ )(x). Atunci,
b
h∼ (α) = h∼ (β) → h∼ (γ) = d(β)(x) → d(b
γ )(x) =
b → d(b
(d(β) γ ))(x) = d(βb → γ
b)(x) = d(β\
→ γ)(x) = d(b
α)(x).
Proprietatea (4.4) a fost demonstrată.
Aplicând (4.4) pentru α = ϕ, rezultă h∼ (ϕ) = d(ϕ)(x)
b 6= 1, deci 6|= ϕ. 2
Comentarii
(i) De fapt, completitudinea lui L este exprimată numai prin implicaţia ”|=
ϕ =⇒` ϕ”. In cele mai importante texte de logică, prin teorema de completitudine
a lui L, este desemnată echivalenţa din Teorema 4.3.10.
(ii) Studierea unei teorii ştiinţifice are ca scop determinarea propoziţiilor val-
abile ale teoriei. La nivelul sistemului logic, propoziţiile din teorie sunt reprezen-
tate de enunţuri. Pentru sistemul logic L, au fost definite două clase remarca-
bile de enunţuri: teoremele formale (noţiune sintactică) şi enunţurile universal
adevărate (noţiune semantică). Ambele noţiuni candidează la a reprezenta ı̂n sis-
temul logic propoziţiile valabile (adevărate) din logica propoziţională neformalizată.
Enunţurile universal adevărate sunt mai aproape de ceea ce ı̂nţelegem noi ı̂n mod
obişnuit prin propoziţie adevărată. Teorema formală este un concept mai sofisti-
cat; ea traduce ı̂n plan formal ideea de propoziţie a cărei valabilitate a fost stabilită
printr-o demonstraţie.
Compararea teoremelor formale şi a enunţurilor universal adevărate apare ca
o problemă naturală. Teorema de completitudine stabileşte echivalenţa celor două
tipuri de enunţuri. Luate separat, fiecare din cele două implicaţii ce compun Teo-
rema de completitudine are o semnificaţie profundă.
Implicaţia ”` ϕ =⇒|= ϕ” ne arată că demonstraţiile formale produc enunţuri
universal adevărate. In particular, de aici rezultă noncontradicţia lui L.
Implicaţia reciprocă ”|= ϕ =⇒` ϕ” ne arată că structura logică a lui L (definită
de cele trei axiome şi de regula de deducţie m.p.) este capabilă să asigure demonstraţii
formale pentru toate enunţurile universal adevărate.
De asemenea, Teorema de completitudine ne dă un procedeu comod de verificare
a faptului că un enunţ este o teoremă formală (procedeu ce poate fi programat).
(iii) Demonstraţia prezentată mai sus este de natură algebrică. Ideea funda-
mentală este trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski şi invocarea Teoremei lui Stone
pentru găsirea interpretării necesare ı̂n demonstraţie. Această trecere prin algebră
aruncă o lumină mai completă asupra relaţiei dintre sintaxă şi semnatică, care are
de fapt şi un substrat algebric. Pe scurt, sistemul formal L a fost analizat din
perspectiva relaţiei tripartite:
sintaxa semantica
Z ½
Z ½
Z ½
Z ½
algebra
4.3.1 Mulţimi consistente. Teorema de completitudine ex-

tinsă (tare)
Teorema de completitudine, demonstrată ı̂n secţiunea precedentă, exprimă o

relaţie profundă ı̂ntre sintaxă şi semantică. Un al doilea mod de a pune faţă ı̂n
faţă sintaxa şi semantica lui L, ı̂l reprezintă problema comparării deducţiei formale
(sintactice) cu deducţia semantică. Teorema de completitudine extinsă, prezen-
tată ı̂n această secţiune, este un răspuns definitiv la această problemă. Stabilind
echivalenţa dintre deducţia sintactică şi deducţia semantică, ea ı̂ntăreşte consider-

abil relaţia dintre cele două dimensiuni ale lui L.
Teorema de completitudine extinsă poate fi obţinută printr-o metodă algebrică
asemănătoare ce cea din cazul Teoremei 4.3.10. Ideea principală este aplicarea
Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru algebra Lindenbaum-Tarski asociată
unei mulţimi de enunţuri.
In secţiunea de faţă, vom prezenta o demonstraţie directă, bazată pe mulţimile
maximal consistente.
Studiul mulţimilor consistente are un interes ı̂n sine. Ele sunt acele mulţimi
de enunţuri din care nu se pot deduce contradicţii. Mulţimile maximal consistente
sunt contrapartea sintactică a ultrafiltrelor din algebra Boole. Ele au proprietăţi
sintactice remarcabile, ceea ce permite construcţia unor interpretări prin care se
demonstrează Teorema de completitudine extinsă.
Definiţie 4.3.11
O mulţime Σ de enunţuri este inconsistentă dacă Σ ` ϕ, pentru orice enunţ ϕ
al lui L.
O mulţime Σ de enunţuri este consistentă dacă nu este inconsistentă.
Propoziţia următoare arată că mulţimile consistente sunt acele mulţimi de
enunţuri din care nu se deduc formal contradicţii.
Propoziţia 4.3.12 Fie Σ o mulţime de enunţuri. Sunt echivalente următoarele:
(1) Σ este inconsistentă,
(2) există ϕ ∈ E, astfel ı̂ncât Σ ` (ϕ ∧ ¬ϕ),
(3) există ϕ ∈ E, astfel ı̂ncât (Σ ` ϕ şi Σ ` ¬ϕ),
(4) pentru orice ϕ ∈ E, Σ ` ¬(ϕ → ϕ),
(5) există ϕ ∈ E, astfel ı̂ncât Σ ` ¬(ϕ → ϕ).
Dem.
(1) =⇒ (2): Evident.
(2) =⇒ (3): Rezultă din Σ ` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ϕ, Σ ` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ¬ϕ şi m.p.
(Propoziţiile 4.2.32, 4.2.33).
(3) =⇒ (4): Conform Propoziţiei 4.2.27, avem ` ϕ → (¬ϕ → ¬(ψ → ψ)) pentru
orice ψ ∈ E. Presupunând Σ ` ϕ şi Σ ` ¬ϕ, rezultă Σ ` ¬(ψ → ψ), prin aplicarea
de două ori a m.p..
(4) =⇒ (5): Evident.
(5) =⇒ (1): Fie ϕ ∈ E cu Σ ` ¬(ϕ → ϕ) şi ψ ∈ E. Conform (A1),
Σ ` (ϕ → ϕ) → (¬ψ → (ϕ → ϕ)).
Dar Σ ` ϕ → ϕ, deci Σ ` ¬ψ → (ϕ → ϕ). Conform Propoziţiei 4.2.24,
Σ ` (¬ψ → (ϕ → ϕ)) → (¬(ϕ → ϕ) → ¬¬ψ).
Aplicând de două ori m.p., Σ ` ¬¬ψ. Insă Σ ` ¬¬ψ → ψ (Propoziţia 4.2.23), deci
Σψ pentru orice ψ ∈ E. Atunci Σ este inconsistentă. 2
Propoziţia 4.3.13 Fie Σ ⊆ E şi ϕ ∈ E.

Σ ∪ {ϕ} este inconsistentă dacă şi numai dacă Σ ` ¬ϕ.
Dem.
Dacă Σ ∪ {ϕ} este inconsistentă, atunci Σ ∪ {ϕ} ` ¬ϕ, deci prin Teorema
deducţiei, Σ ` ϕ → ¬ϕ. Aplicând Propoziţia 4.2.26 şi m.p., rezultă Σ ` ¬ϕ.
Reciproc, presupunem că Σ ` ¬ϕ, de unde Σ ∪ {ϕ} ` ¬ϕ şi Σ ∪ {ϕ} ` ϕ.
Conform Propoziţiei 4.2.23, avem Σ ∪ {ϕ} ` ϕ → (¬ϕ → ψ), de unde prin m.p.
obţinem Σ ∪ {ϕ} ` ψ pentru orice ψ ∈ E. 2
Corolar 4.3.14 Σ ∪ {¬ϕ} este inconsistentă ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Dem. Se foloseşte faptul că Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ ` ¬¬ϕ. 2
Corolarul precedent caracterizează deducţia formală din ipoteze ı̂n termeni de

mulţimi inconsistente.
Exemplu 4.3.15 ∅ este o mulţime consistentă (conform Corolarului 4.3.9), iar E
este inconsistentă.
Observaţie 4.3.16 Dacă Σ este consistentă, atunci sistemul deductiv D(Σ) gen-
erat de Σ este consistent.
Definiţie 4.3.17 O mulţime consistentă ∆ este maximal consistentă dacă pentru
orice mulţime consistentă Σ avem: ∆ ⊆ Σ implică ∆ = Σ.
Cu alte cuvinte, mulţimile maximal consistente sunt elementele maximale ale fam-
iliei mulţimilor consistente.
Propoziţia 4.3.18 Pentru orice mulţime consistentă Σ, există o mulţime maximal
consistentă ∆, astfel ı̂ncât Σ ⊆ ∆.
Dem. Fie familia de mulţimi A = {Γ ⊆ E | Γconsistentă şi Σ ⊆ Γ}. Evident că
Σ ∈ A. Vom arata că (A, ⊆) este inductiv ordonată.
Fie (Γi )i∈I o familie total ordonatăSde mulţimi din A: pentru orice i, j ∈ I, Γi ⊆ Γj
sau Γj ⊆ Γi . Vom arata că Γ0 = i∈I Γi este un majorant al familiei (Γi )i∈I . In
primul rând trebuie demonstrat că Γ0 ∈ A.
Presupunem prin absurd că Γ0 este inconsistentă, deci există ϕ ∈ E astfel ı̂ncât Γ0 `
¬(ϕ → ϕ). Conform Propoziţiei 4.2.12 (ii), există o mulţime finită {ψ1 , . . . , ψn } ⊆
Γ0 , astfel ı̂ncât
{ψ1 , . . . , ψn } ` ϕ.
Observăm că există indicii i1 , . . . , in ∈ I, astfel ı̂ncât ψ1 ∈ Γi1 , . . . , ψn ∈ Γin . Cum
(Γi )i∈I este total ordonată, va exista k ∈ {i1 , . . . , in }, astfel ı̂ncât toţi Γi1 , . . . , Γin
sunt incluşi in Γk . Atunci, {ψ1 , . . . , ψn } ⊆ Γk , deci Γk ` ¬(ϕ → ϕ): aceasta
contrazice consistenţa lui Γk , deci Γ0 este consistentă. Cum Σ ⊆ Γ0 , rezultă că
Γ0 ∈ A. Este evident că Γ0 este majorant al familiei (Γi )i∈I .
Aplicarea axiomei lui Zorn asigură existenţa unui element maximal ∆ al lui (A, ⊆),
deci a unei mulţimi maximal consistente ∆ ce include pe Σ. 2
Observaţie 4.3.19 Se va observa o asemănare ı̂ntre demonstraţia propoziţiei prece-

dente şi demonstraţia următorului rezultat de la algebre Boole: “orice filtru propriu
se scufundă ı̂ntr-un ultrafiltru”. Ambele demonstraţii fac apel la axioma lui Zorn.
Propoziţia 4.3.20 Orice mulţime maximal consistentă ∆ are următoarele pro-
prietăţi:
(i) ∆ este sistem deductiv (∆ ` ψ =⇒ ψ ∈ ∆),
(ii) dacă ϕ ∨ ψ ∈ ∆, atunci ϕ ∈ ∆ sau ψ ∈ ∆,
(iii) pentru orice ψ ∈ E, ψ ∈ ∆ sau ¬ψ ∈ ∆,
(iv) pentru orice ψ, χ ∈ E, are loc echivalenţa:
ψ → χ ∈ ∆ ⇐⇒ (¬ψ ∈ ∆ sau χ ∈ ∆).
Dem.
(i): Presupunem prin absurd că există ψ ∈ E astfel ı̂ncât (∆ ` ψ şi ψ 6∈ ∆).
Atunci, ∆ ⊂ ∆ ∪ {ψ}, de unde, conform maximalităţii lui ∆, rezultă că ∆ ∪ {ψ}
este inconsistentă. Aplicând Propoziţia 4.3.13, rezultă ∆ ` ¬ϕ, ceea ce contrazice
consistenţa lui ∆.
(ii) Presupunem prin absurd că există ϕ, ψ ∈ ∆, astfel ı̂ncât ϕ ∨ ψ ∈ ∆, ϕ 6∈ ∆
şi ψ 6∈ ∆. Ca mai sus, se deduce că ∆ ∪ {ϕ}, ∆ ∪ {ψ} sunt inconsistente, deci
∆ ` ¬ϕ şi ∆ ` ¬ψ (conform Propoziţiei 4.3.13). Conform Propoziţiei 4.2.27, avem
` ¬ϕ → (¬ψ → ¬(¬ϕ → ψ)),
de unde prin m.p. obţinem că ∆ ` ¬(¬ϕ → ψ). Această ultimă proprietate spune
că ∆ ` ¬(ϕ ∨ ψ), ceea ce contrazice consistenţa lui ∆.
(iii) Rezultă din (ii) şi din ` ψ ∨ ¬ψ.
(iv) Rezultă din (iii) şi din: ` ϕ → ψ ⇐⇒` ¬ϕ ∨ ψ. 2
Propoziţia precedentă pune ı̂n evidenţă proprietăţi remarcabile ale mulţimilor

maximal consistente (analoge cu cele ale ultrafiltrelor din algebra Boole). Aceste
proprietăţi vor fi folosite ı̂n construcţia modelului din propoziţia următoare.
Propoziţia 4.3.21 Orice mulţime consistentă Σ admite un model.
Dem. Fie ∆ o mulţime maximal consistentă astfel ı̂ncât Σ ⊆ ∆. Considerăm
interpretarea h definită, pentru orice x ∈ V , prin:
½
1, dacă x ∈ ∆,
h(x) =
0, dacă x 6∈ ∆.
Pentru orice ϕ ∈ E, avem echivalenţa
(4.5) h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ ϕ ∈ ∆.
Demonstrarea lui (4.5) se face prin inducţie relativ la ϕ:
- dacă ϕ ∈ V : (4.5) este chiar definiţia lui h.
- dacă ϕ = ¬α: folosind ipoteza inducţiei şi Propoziţia 4.3.20 (iii),
h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ h∼ (α) = 0 ⇐⇒ α 6∈ ∆ ⇐⇒ ϕ ∈ ∆.
4.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE VERSUS TEOREMA LUI STONE107
- dacă ϕ = α → β: din ipoteza inducţiei şi Propoziţia 4.3.20 (iii) şi (iv), obţinem:
h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ h∼ (α) → h∼ (β) = 1
⇐⇒ h∼ (α) = 0 sau h∼ (β) = 0 (suntem in L2 )
⇐⇒ α 6∈ ∆ sau β ∈ ∆
⇐⇒ ¬α ∈ ∆ sau β ∈ ∆
⇐⇒ α → β ∈ ∆
⇐⇒ ϕ ∈ ∆.
Folosind (4.5) şi Σ ⊆ ∆, rezultă că h∼ (σ) = 1, pentru orice σ ∈ Σ. 2
Teorema 4.3.22 (Teorema de completitudine extinsă)

Fie Σ ⊆ E şi ϕ ∈ E.
Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ |= ϕ.
Dem.
=⇒: Prin inducţie asupra modului de definire a noţiunii Σ ` ϕ.
⇐=: Dacă Σ 6` ϕ, atunci Σ∪{¬ϕ} este consistentă (Corolarul 4.3.14). Aplicând
Propoziţia 4.3.20, Σ ∪ {¬ϕ} admite un model h. Atunci, h este un model al lui Σ
şi h∼ (ϕ) = 0, deci Σ 6|= ϕ. 2
Observaţii 4.3.23
(1) Teorema de completitudine extinsă stabileşte echivalenţa ı̂ntre inferenţa sin-
tactică şi cea semantică.
(2) Pentru Σ = ∅, se obţine Teorema de completitudine
` ϕ ⇐⇒ |= ϕ,
demonstrată intr-o secţiune precedentă.

(3) Teorema de completitudine este un caz particular al Teoremei de completi-
tudine extinse, iar aceasta s-a obţinut aplicând Propoziţia 4.3.21. La rândul ei,
Propoziţia 4.3.21 poate fi demonstrată plecând de la Teorema de completitudine.
Pentru a proba această afirmaţie, să considerăm o mulţime consistentă Σ. Fie
ϕ ∈ Σ. Atunci, {ϕ} este o mulţime consistentă, deci conform Propozitiei 4.3.13,
6` ¬ϕ. Aplicând Teorema de completitudine, rezultă 6|= ¬ϕ, deci există o structură
de ordinul I A astfel ı̂ncât A 6|= ¬ϕ. Prin urmare, A |= ϕ, pentru orice ϕ ∈ Σ, deci
A |= Σ.
4.4 Teorema de completitudine versus Teorema

lui Stone
Am văzut că Teorema de completitudine (extinsă) poate fi dedusă folosind Teo-

rema lui Stone.
Vom da acum o demonstraţie a Teoremei de reprezentare a lui Stone folosind

Teorema de completitudine extinsă. Amintim ı̂ntâi Teorema de reprezentare a lui
Stone ı̂n următoarea formă:
Teorema 4.4.1 (Teorema de reprezentare a lui Stone)
Pentru orice algebră Boole B, există o mulţime nevidă X şi un morfism boolean
injectiv d : B −→ LX2 .
Dem.
(a) Considerăm sistemul formal al calculului propoziţional L, ı̂n care mulţimea
V a variabilelor este B:
V = B.
Cu notaţia uzuală, E este mulţimea enunţurilor, E/∼ este algebra Lindenbaum-
Tarski asociată lui L şi p : E −→ E/∼ este surjecţia canonică.
Se poate arăta, imitând demonstraţia Propoziţiei 4.3.2, că există un morfism
boolean surjectiv f : E/∼ −→ B, astfel ı̂ncât următoarea diagramă este comuta-
tivă:
p |B -
B E/∼
Z ½
Z ½
1BZZ
~ ½ =
½f
B
Atunci,
F = f −1 (1) = {ϕ
b | f (ϕ)
b = 1}
este un filtru propriu ı̂n E/∼ , deci putem considera algebra Boole cât (E∼ )/F .
Pentru orice ϕ, ψ ∈ E, are loc echivalenţa următoare:
ϕ/ b F ⇐⇒ f (ϕ)
b F = ψ/ b
b = f (ψ).
Atunci, funcţia λ : (E/∼ )/F −→ B definită de
λ(ϕ/
b F ) = f (ϕ),
b pentru orice ϕ ∈ E
este un izomorfism boolean.

(b) Fie F un filtru propriu ı̂n E/∼ (eventual cel de la (a)) şi fie ∆ = p−1 (F ). ∆
este un sistem deductiv consistent ı̂n L şi pentru orice ϕ, ψ ∈ E au loc echivalenţele:
ϕ/ b F ⇐⇒ ϕ
b F = ψ/ b ↔ ψb ∈ F ⇐⇒ ϕ\
↔ ψ ∈ F ⇐⇒
ϕ ↔ ψ ∈ ∆ ⇐⇒ ∆ ` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ ϕ/∆ = ψ/∆,
unde ϕ/∆ este clasa de echivalenţă a lui ϕ ı̂n raport cu ∼∆ .
Dacă E/∆ = E/∼∆ este algebra Lindenbaum-Tarski asociată lui ∆, atunci echivalenţele
de mai sus spun că funcţia Φ : (E/∼ )/F −→ E/∆ , definită prin Φ(ϕ/
b F ) = ϕ/∆
pentru orice ϕ ∈ E, este un izomorfism boolean.
4.5. EXEMPLE DE DEDUCŢII FORMALE 109
(c) Presupunem că ∆ este o mulţime consistentă (eventual cea de la punctul

(b)) şi X este mulţimea modelelor lui ∆:
X = {h : V −→ L2 | h |= ∆}.
Conform Teoremei de completitudine extinsă (presupusă anterior demonstrată),

X 6= ∅. Pentru orice ϕ, ψ ∈ E, avem echivalenţele:
ϕ/∆ = ψ/∆ ⇐⇒ ∆ ` ϕ ↔ ψ
⇐⇒ ∆ |= ϕ ↔ ψ
⇐⇒ h∼ (ϕ ↔ ψ) = 1, pentru orice h ∈ X,
⇐⇒ h∼ (ϕ) ↔ h∼ (ψ) = 1, pentru orice h ∈ X,
⇐⇒ h(ϕ) = h(ψ), pentru orice h ∈ X.
Definim funcţia λ : E/∆ −→ LX ∼
2 prin: λ(ϕ/∆)(h) = h (ϕ), pentru orice ϕ ∈ E şi
h ∈ X. Echivalenţele de mai sus arată că funcţia λ este bine definită şi că ea este
injectivă. Este uşor de văzut că λ este morfism boolean. In consecinţă, λ este un
morfism boolean injectiv.
Asamblând paşii (a), (b), (c), vom obţine Teorema lui Stone.
Considerăm compunerea morfismelor booleene (toate injective) de la aceşti trei
paşi:
∼
= Φ λ
B −→ (E/∼ )/F ,→ E/∆ ,→ LX
2 .
Am obţinut un morfism boolean injectiv d : B ,→ LX

2 . 2
Observaţie 4.4.2 In demonstraţia Teoremei lui Stone şi cea a Teoremei de com-
pletitudine extinsă, s-a folosit axioma lui Zorn. Intr-o axiomatizare a teoriei mulţimilor
fără axioma lui Zorn, enunţurile celor două teoreme apar ca proprietăţi echivalente.
4.5 Exemple de deducţii formale
Exemplele prezentate ı̂n această secţiune vor avea ca punct de plecare propoziţii
formulate ı̂n limbajul natural. Acestea vor fi trecute ı̂n limbajul formal şi apoi vor
fi prelucrate conform mecanismului inferenţial al lui L.
Exemplu 4.5.1 Se consideră propoziţiile:

(a) Cuget, deci exist.
(b) Cuget, deci dacă exist, nu mă duc la cursul de logică.
(c) Cuget, deci nu mă duc la cursul de logică.
Vrem să arătăm că din primele două propoziţii se deduce a treia.
Vom nota:
p ≡ ”cuget”
q ≡ ”exist”
r ≡ ”nu mă duc la cursul de logică”.
Atunci, cele trei propoziţii (a) - (c) se vor scrie simbolic astfel:
(a): p → q
(b): p → (q → r)
(c): p → r
Dacă Σ = {p → q, p → (q → r)}, atunci trebuie să aratăm că Σ ` p → r.
Prezentăm mai jos demonstraţia formală a lui Σ ` p → r:
(1) Σ ` p → (q → r)
(2) Σ ` (p → (q → r)) → ((p → q) → (p → r)) (A2)
(3) Σ ` (p → q) → (p → r) m.p., (1), (2)
(4) Σ ` p→q
(5) Σ ` p→r m.p., (3), (4).

(a) Dacă are mintea limpede, atunci studentul Tică va ajunge un informatician
bun, prin urmare el merge des la plimbare.
(b) Dacă studentul Tică nu va ajunge un informatician bun, atunci el nu are mintea
limpede.
(c) El merge des la plimbare.
Aratăm că din (a) şi (b) se deduce (c).
Să notăm:
p ≡ ”el merge des la plimbare”
q ≡ ”are mintea limpede”
r ≡ ”studentul Tică va ajunge un informatician bun”.
Cele trei propoziţii (a) - (c) se reprezintă atunci simbolic astfel:
(a): (q → r) → p
(b): ¬r → ¬q
(c): p
Dacă Σ = {(q → r) → p, ¬r → ¬q}, atunci trebuie să aratăm că Σ ` p. Aceasta
decurge din Σ-demonstraţia următoare:
(1) Σ ` ¬r → ¬q
(2) Σ ` (¬r → ¬q) → (q → r) (A2)
(3) Σ ` q→r m.p., (1), (2)
(4) Σ ` (q → r) → p
(5) Σ ` p m.p., (3), (4).

(a) Iar ı̂n lumea cea comună a visa e un pericul
Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul.
(M. Eminescu, Scrisoarea a II-a)
(b) Dacă nu eşti pierdut, atunci nu ai iluzii.
(c) Dacă nu eşti ridicul, atunci nu ai iluzii.
(d) In lumea cea comună a visa e un pericul.
Vrem să aratăm că din propoziţiile (a) - (c) se deduce (d).
Notăm:
q ≡ ”ı̂n lumea cea comună a visa e un pericul”
r ≡ ”ai (cumva) iluzii”
s1 ≡ ”esti pierdut”
s2 ≡ ”esti ridicul”.
Atunci, (a) - (d) au scrierea simbolică:
(a): (r → (s1 ∧ s2 )) → q
(b): ¬s1 → ¬r
(c): ¬s2 → ¬r
(d): q
Dacă Σ = {(r → (s1 ∧ s2 )) → q, ¬s1 → ¬r, ¬s2 → ¬r}, atunci Σ-demonstraţia
următoare va stabili că Σ ` q:
(1) Σ ` (r → (s1 ∧ s2 )) → q
(2) Σ ` (r → s1 ) → ((r → s2 ) → (r → (s1 ∧ s2 ))) lista
(3) Σ ` ¬s1 → ¬r
(4) Σ ` (¬s1 → ¬r) → (r → s1 ) (A3)
(5) Σ ` r → s1 m.p., (3), (4)
(6) Σ ` ¬s2 → ¬r
(7) Σ ` (¬s2 → ¬r) → (r → s2 ) (A3)
(8) Σ ` r → s2 m.p., (6), (7)
(9) Σ ` (r → s2 ) → (r → (s1 ∧ s2 )) m.p., (2), (5)
(10) Σ ` r → (s1 ∧ s2 ) m.p., (8), (9)
(11) Σ ` q m.p., (1), (10).
(a) Dacă nu dau pe la curs, deoarece explicaţiile nu mă conving, atunci nu ştiu ce
s-a predat ora trecută.
(b) Sunt sigur pe ce ştiu, căci dau pe la curs şi explicaţiile profesorului nu mă
conving.
(c) Dacă ştiu ce s-a predat ora trecută, atunci sunt sigur pe ce ştiu.
Vrem să aratăm că ultima propoziţie se deduce din primele două.
Notăm:
p ≡ ”ştiu ce s-a predat ora trecută”
q ≡ ”dau pe la curs”
r ≡ ”explicaţiile profesorului mă conving”
s ≡ ”sunt sigur pe ce ştiu”.
Atunci, propoziţiile (a) - (c) se scriu astfel:

(a): (¬r → ¬q) → ¬p
(b): (q ∧ ¬r) → s
(c): p → s.
Vom nota Σ = {(¬r → ¬q) → ¬r, (q ∧ ¬r) → s} şi vom demonstra că Σ ` p → s.
( 1) Σ ` (¬r → ¬q) → ¬p
( 2) Σ ` ((¬r → ¬q) → ¬p) → (¬¬p → ¬(¬r → ¬q)) lista
( 3) Σ ` ¬¬p → ¬(¬r → ¬q) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` p → ¬¬p lista
( 5) Σ ` p → ¬(¬r → ¬q) (3), (4)
( 6) Σ ` p → (¬r ∧ q) idem (5)
( 7) Σ ` (¬r ∧ q) → (q ∧ ¬r) lista
( 8) Σ ` p → (q ∧ ¬r) (6), (7)
( 9) Σ ` (q ∧ ¬r) → s
(10) Σ ` p→s (8), (9)
(a) Dacă nu plouă, atunci ı̂n cazul când ies la plimbare, nu trec pe la cafenea.
(b) Dacă nu plouă, atunci ies la plimbare.
(c) Trec pe la cafenea.
(d) Plouă.
Vom demonstra că din primele trei propoziţii se deduce (d).
Notăm:
ϕ ≡ ”plouă”
ψ ≡ ”ies la plimbare”
χ ≡ ”trec pe la cafenea”.
Atunci propoziţiile (a) - (d) se scriu astfel:
(a): ¬ϕ → (ψ → ¬χ)
(b): ¬ϕ → ψ
(c): χ
(d): ϕ
şi mulţimea de ipoteze este Σ = {¬ϕ → (ψ → ¬χ), ¬ϕ → ψ, χ}. Prezentăm o
Σ-demonstraţie că Σ ` ϕ.
(1) Σ ` ¬ϕ → (ψ → ¬χ)
(2) Σ ` ¬ϕ → ψ
(3) Σ ` χ
(4) Σ ` (¬ϕ → (ψ → ¬χ)) → ((¬ϕ → ψ) → (¬ϕ → ¬χ)) (A2)
(5) Σ ` (¬ϕ → ψ) → (¬ϕ → ¬χ) m.p., (1), (4)
(6) Σ ` ¬ϕ → ¬χ m.p., (2), (5)
(7) Σ ` (¬ϕ → ¬χ) → (χ → ϕ) (A4)
(8) Σ ` χ→ϕ m.p., (6), (7)
(9) Σ ` ϕ m.p., (3), (8)
Exemplu 4.5.6 Fie X atacantul echipei de fotbal U ce joacă ı̂n Cupa U.E.F.A. şi
Y finanţatorul lui U.
Se consideră propoziţiile următoare:
(a) X ı̂şi va cumpăra un castel ı̂n Scoţia, pentru că Y ı̂i va da un milion de dolari,
deoarece U va câştiga Cupa U.E.F.A..

(b) Dacă U va câştiga Cupa U.E.F.A., atunci X va locui ı̂n Scoţia, deoarece ı̂şi va
cumpăra un castel ı̂n Scoţia.
(c) Dacă Y nu ı̂i va da un milion de dolari, atunci U nu va câştiga Cupa U.E.F.A..
(d) X nu va locui ı̂n Scoţia.
Vrem să demonstrăm că propoziţiile (a) - (d) constituie o mulţime de premize din
care poate fi dedusă propoziţia ”U nu va câştiga Cupa U.E.F.A.”.
Notăm:
p ≡ ”U va câştiga Cupa U.E.F.A.”
q ≡ ”Y ı̂i va da un milion de dolari”
r ≡ ”X ı̂şi va cumpăra un castel ı̂n Scoţia”
s ≡ ”X va locui ı̂n Scoţia”.
Atunci, cele patru propoziţii (a) - (d) se reprezintă simbolic astfel:
(a): p → (q → r)
(b): p → (r → s)
(c): ¬q → ¬p
(d): ¬s.
Notând Σ = {p → (q → r), p → (r → s), ¬q → ¬p, ¬s}, rezolvarea problemei
revine la a stabili că Σ ` ¬p. Pentru aceasta, avem nevoie de următoarea lemă:
Lema 4.5.7 Dacă α, β, γ, δ sunt enunţuri oarecare ale lui L, atunci
` (α → (β → γ)) → [(α → (γ → δ)) → (α → (β → δ))].
Dem. Aplicând de mai multe ori Teorema deducţiei, aceasta este echivalent cu a
arată că
∆ = {α → (β → γ), α → (γ → δ), α, β} ` δ.
Prezentăm mai jos o demonstraţie a lui ∆ ` δ:
∆ ` α
∆ ` α → (β → γ)
∆ ` β→γ m.p.
∆ ` β
∆ ` γ m.p.
∆ ` α → (γ → δ)
∆ ` γ→δ m.p.
∆ ` δ m.p..
2
Demonstraţia lemei fiind terminată, trecem la a stabili că Σ ` ¬p. Prezentăm

mai jos o Σ-demonstraţie:
( 1) Σ ` p → (q → r)
( 2) Σ ` p → (r → s)
( 3) Σ ` (p → (q → r)) →
[(p → (r → s)) → (p → (q → s))] Lema
( 4) Σ ` (p → (r → s)) → (p → (q → s)) m.p., (1), (3)
( 5) Σ ` p → (q → s) m.p., (2), (4)
( 6) Σ ` (p → (q → s)) → ((p → q) → (p → s)) (A2)
( 7) Σ ` (p → q) → (p → s) m.p., (5), (6)
( 8) Σ ` ¬q → ¬p
( 9) Σ ` (¬q → ¬p) → (p → q) (A3)
(10) Σ ` p→q m.p., (8), (9)
(11) Σ ` p→s m.p., (7), (10)
(12) Σ ` (p → s) → (¬s → ¬p) lista
(13) Σ ` ¬s → ¬p m.p., (11), (12)
(14) Σ ` ¬s
(15) Σ ` ¬p m.p., (13), (14).
Exemplu 4.5.8 Se consideră propoziţiile următoare:

(a) In cazul că iau examenul de logică, mă voi duce la munte, fiindcă merit.
(b) Dacă iau examenul de logică şi merit, atunci voi fi fericit.
(c) Dacă nu merit, atunci nu iau examenul sau nu mă duc la munte.
(d) Mă voi duce la munte.
Fie Σ mulţimea de premize formată din propoziţiile (a) - (d). Vom demonstra că
Σ ` ”Dacă iau examenul, atunci voi fi fericit.”
Pentru aceasta, vom nota:
p ≡ ”iau examenul”
q ≡ ”merit”
r ≡ ”mă voi duce la munte”
s ≡ ”voi fi fericit”
şi obţinem următoarea reprezentare simbolică:
(a): p → (q → r)
(b): (p ∧ q) → s
(c): ¬q → (¬p ∨ ¬r)
(d): r
Va trebui să aratăm că Σ ` p → s. Pentru aceasta, avem nevoie de următorul

rezultat.
Lema 4.5.9 Pentru orice enunţuri α, β, avem
` (¬α ∨ ¬β) → ¬(α ∧ β)
Prezentăm o Σ-demonstraţie pentru Σ ` p → s.

( 1) Σ ` p → (q → r)
( 2) Σ ` (p → (q → r)) → ((p → q) → (p → r)) (A2)
( 3) Σ ` (p → q) → (p → r) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` ¬q → (¬p ∨ ¬r)
( 5) Σ ` (¬p ∨ ¬r) → ¬(p ∧ r) Lema
( 6) Σ ` ¬q → ¬(p ∧ r) (R1), (4), (5)
( 7) Σ ` (¬q → ¬(p ∧ r)) → ((p ∧ r) → q) (A3)
( 8) Σ ` (p ∧ r) → q m.p., (6), (7)
( 9) Σ ` ((p ∧ r) → q) → (r → (p → q)) lista
(10) Σ ` r → (p → q) m.p., (8), (9)
(11) Σ ` r
(12) Σ ` p→q m.p., (10), (11)
(13) Σ ` (p ∧ q) → s
(14) Σ ` ((p ∧ q) → s) → (p → (q → s)) lista
(15) Σ ` p → (q → s) m.p., (13), (14)
(16) Σ ` (p → (q → s)) → ((p → q) → (p → s)) (A2)
(17) Σ ` (p → q) → (p → s) m.p., (15), (16)
(18) Σ ` p→s m.p., (12), (17)
Exemplu 4.5.10 Considerăm propoziţiile următoare:

(a) Dacă nu am chef şi ı̂mi displace materia predată, atunci nu mă duc la curs.
(b) Nu ı̂mi displace materia predată, pentru că am chef.
(c) Mă duc la curs, dacă ni se dau subiectele de examen.
(d) Dacă nu mă duc la curs, atunci ni se dau subiectele de examen.
(e) Imi displace materia predată.
Vrem să aratăm că textul format din aceste cinci propoziţii este inconsistent.
Vom nota:
p ≡ ”ı̂mi displace materia predată”
q ≡ ”am chef”
r ≡ ”mă duc la curs”
s ≡ ”ni se dau subiectele de examen”.
Atunci, propoziţiile (a) - (e) se reprezintă simbolic astfel:
(a): (¬q ∧ p) → ¬r
(b): q → ¬p
(c): s → r
(d): ¬r → s
(e): p.
Vrem să aratăm că următoarea mulţime de enunţuri este inconsistentă:
{(¬q ∧ p) → ¬r, q → ¬p, s → r, ¬r → s, p}.
Acest lucru este echivalent cu a arată că Σ ` ¬p, unde:
Σ = {(¬q ∧ p) → ¬r, q → ¬p, s → r, ¬r → s}.

Prezentăm mai jos o Σ-demonstraţie pentru Σ ` ¬p:
( 1) Σ ` (¬q ∧ p) → ¬r
( 2) Σ ` ((¬q ∧ p) → ¬r) → (p → (¬q → r)) lista
( 3) Σ ` p → (¬q → r) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` q → ¬p
( 5) Σ ` (q → ¬p) → (p → ¬q) lista
( 6) Σ ` p → ¬q m.p., (4), (5)
( 7) Σ ` (p → (¬q → r)) → [(p → ¬q) → (p → ¬r)] (A2)
( 8) Σ ` (p → ¬q) → (p → ¬r) m.p., (3), (7)
( 9) Σ ` p → ¬r m.p., (6), (8)
(10) Σ ` (p → ¬r) → (r → ¬p) lista
(11) Σ ` r → ¬p m.p., (9), (10)
(12) Σ ` s→r
(13) Σ ` s → ¬p (R1), (11), (12)
(14) Σ ` (r → ¬p) → [(s → ¬p) → ((r ∨ s) → ¬p)] lista
(15) Σ ` (s → ¬p) → ((r ∨ s) → ¬p) m.p., (13), (14)
(16) Σ ` (r ∨ s) → ¬p m.p., (13), (15)
(17) Σ ` ¬r → s
(18) Σ ` r∨s este chiar (17)
(19) Σ ` ¬p m.p., (16), (18)
Exemplu 4.5.11 U si V sunt două echipe de fotbal din campionatul intern, iar X
este antrenorul lui U.
Să se arate că textul format din următoarele propoziţii este inconsistent.
(a) Dacă U bate V, atunci merge ı̂n cupele europene pentru că va avea mai multe
puncte.
(b) Dacă U bate V, atunci X va fi bucuros, pentru că U va merge ı̂n cupele eu-
ropene.
(c) Dacă portarul lui U se va ı̂nsănatoşi, atunci U va bate V.
(d) Dacă portarul se va ı̂nsănatoşi, atunci U va avea mai multe puncte.
(e) Portarul lui U se va ı̂nsănatoşi.
(f) X nu va fi bucuros.
Notăm:
α ≡ ”U bate V”
β ≡ ”U va merge ı̂n cupele europene”
γ ≡ ”U va avea mai multe puncte”
δ ≡ ”X va fi bucuros”
ε ≡ ”Portarul lui U se va ı̂nsănatoşi”
Atunci, propoziţiile date au următoarea reprezentare simbolică:
(a): α → (γ → β)
(b): α → (β → δ)
(c): ε → α
(d): ε → γ
(e): ε
(f): ¬δ.
Fie
Σ = {α → (γ → β), α → (β → δ), ε → α, ε → γ, ε}.
Dacă demonstrăm că Σ ` δ, atunci propoziţiile (a) - (f) sunt contradictorii. Prezentăm
mai jos o demonstraţie pentru Σ ` δ:
( 1) Σ ` ε
( 2) Σ ` ε→α
( 3) Σ ` ε→γ
( 4) Σ ` α m.p., (1), (2)
( 5) Σ ` γ m.p., (1), (3)
( 6) Σ ` α → (γ → β)
( 7) Σ ` γ→β m.p., (4), (6)
( 8) Σ ` α → (β → δ)
( 9) Σ ` β→δ m.p., (4), (8)
(10) Σ ` γ→δ (R1), (7), (9)
(11) Σ ` δ m.p., (5), (10).
Chapter 5
Sistemul formal al calculului

cu predicate
Teoriile matematice studiază proprietăţi ale structurilor matematice.

O structură este definită ca o mulţime nevidă (universul structurii), ı̂nzestrată
cu operaţii, relaţii şi constante verificând anumite axiome. Elementele universului
structurii vor fi numite indivizi. Dacă operaţiile şi relaţiile acţionează asupra indi-
vizilor, iar constantele desemnează anumiţi indivizi privilegiaţi, atunci este vorba
de o structură de ordinul I.
Atunci când există şi operaţii şi relaţii ce acţionează asupra mulţimilor de in-
divizi, iar unele constante sunt mulţimi de indivizi, avem de-a face cu structuri de
ordinul II. Analog, putem avea structuri de ordinul III, IV, etc. Există cazuri când
trebuie să considerăm structuri formate din mai multe universuri, cu operaţii şi
relaţii ce operează cu indivizi din universuri diferite. Asemenea structuri, numite
mulţisortate, sunt folosite ı̂ndeosebi ı̂n informatică teoretică.
In acest capitol, sunt considerate numai structuri de ordinul I. Două struc-
turi sunt de acelaşi tip τ (= similare) (de aceeaşi signatură τ ), dacă există o
corespondenţă bijectivă ı̂ntre operaţiile, relaţiile şi constantele lor, iar acestea o-
perează ı̂n acelaşi mod asupra indivizilor celor două structuri. Proprietăţile struc-
turilor (de ordinul I), ce se pot exprima ı̂n termeni de indivizi, de operaţii, de
relaţii şi de constante, folosind conectorii propoziţionali şi cuantificatorii ”există”
şi ”oricare”, se numesc proprietăţi de ordinul I.
Unei clase formate din structuri de acelaşi tip τ ı̂i vom asocia un limbaj formal
(Lτ = limbajul calculului cu predicate), ı̂n care proprietăţile de ordinul I sunt
traduse prin formule şi enunţuri. O listă de axiome şi de reguli de deducţie defineşte
structura logică a lui Lτ .
Teoremele formale şi deducţia formală sunt definite recursiv, plecând de la axi-
ome şi aplicând, cu fiecare pas, câte o regulă de deducţie.
Inşiruirea acestor paşi defineşte o construcţie simbolică numită demonstraţie
119
120 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
formală. Tot la nivel formal, se defineşte şi un concept de deducţie din ipoteze.
Considerând la start axiomele şi o mulţime de enunţuri (ipoteze formale) şi aplicând
apoi succesiv câte o regula de deducţie, obţinem niste enunţuri numite concluzii
formale. Procedeul recursiv de trecere de la ipoteze formale la concluzii formale
este tocmai deducţia formală din ipoteze. Limbajul şi structura logică constituie
sintaxa lui Lτ .
Intuitiv, o teorie este o mulţime de aserţiuni ce pot fi valabile sau nu ı̂n struc-
turile considerate. La nivel formal, o teorie (de ordinul I) este o mulţime de enunţuri
ale lui Lτ .
Semantica lui Lτ ı̂ncepe cu noţiunea de interpretare, pe baza căreia este definită
validitatea enunţurilor lui Lτ ı̂ntr-o structură de ordinul I. Se ajunge la noţiunile
tarskiene de model al unui enunţ şi de model al unei teorii. De aici se obţine
conceptul de deducţie semantică, introdus tot de Tarski. O teoremă centrală asupra
calculului cu predicate arată că orice teorie consistentă ı̂ntr-un limbaj numărabil
admite un model cel mult numărabil. Rezultatul, demonstrat de Henkin ı̂n [6],
are drept consecinţă Teorema de completitudine extinsă: deducţia sintactică este
echivalentă cu deducţia semantică. Ca un caz particular, se obţine Teorema de
completitudine a lui Gödel [4]: teoremele formale ale lui Lτ coincid cu enunţurile
universal adevărate.
Echivalenţele exprimate prin cele două teoreme de completitudine:
teoreme formale ⇐⇒ enunţuri universal adevărate
deducţia formală ⇐⇒ deducţia semantică
stabilesc o legătură puternică ı̂ntre sintaxa şi semantica lui Lτ . Aceasta permite
un transfer de proprietăţi ı̂ntre sintaxă şi semantică, având drept rezultat un plus
de cunoaştere pentru ambele planuri. Această idee ne dă o sugestie sumară asupra
subiectelor de studiu ı̂n teoria modelelor, una din principalele ramuri ale logicii
matematice [1], [2].
Scopul acestui capitol este de a prezenta sintaxa şi semantica lui Lτ şi de a
demonstra cele două teoreme de completitudine menţionate mai sus.
In Secţiunea 1, este definită noţiunea de structură de ordinul I şi este construit
limbajul formal Lτ , asociat clasei structurilor de ordinul I ce au aceeaşi signatură.
Secţiunea 2 se ocupă cu semantica lui Lτ . Sunt definite interpretările lui Lτ
ı̂n structuri de ordinul I, valorile formulelor şi enunţurilor lui Lτ relative la inter-
pretare, enunţurile universal adevărate, etc. şi sunt demonstrate unele proprietăţi
ale deducţiei semantice.
Secţiunea 3 conţine unele exemple de enunţuri universal adevărate.
In Secţiunea 4, este continuată construcţia sintaxei lui Lτ , prin precizarea axi-
omelor şi regulilor de deducţie şi prin definirea teoremelor formale şi a deducţiei
formale. Sunt prezentate unele exemple de teoreme formale şi unele proprietăţi
sintactice ale lui Lτ .
5.1. STRUCTURI ŞI LIMBAJ 121
O analiză sumară a algebrei Lindenbaum-Tarski asociată lui Lτ se găseşte ı̂n

Secţiunea 5.
Secţiunea 6 este consacrată celor două rezultate principale ale capitolului: Teo-
rema de completitudine (Gödel) şi Teorema de completitudine extinsă (Henkin).
Este expusă ı̂n detaliu metoda constantelor, prin care Henkin a demonstrat ı̂n [6]
aceste două teoreme.
Capitolul se ı̂ncheie cu o secţiune 7 asupra unor exemple.
5.1 Structuri şi limbaj
In această secţiune vom introduce structurile de ordinul I şi vom construi un

limbaj formal Lτ asociat clasei structurilor de ordinul I ce au signatură fixată.
Pornind de la un alfabet format din variabile, simboluri de operaţii, de relaţii şi
de constante, simboluri logice (conectori şi cuantificatori), simbolul de egalitate şi
din paranteze, sunt definite prin inducţie termenii, formulele şi enunţurile lui Lτ .
Alegerea simbolurilor de operaţii, de relaţii şi de constante reflectă signatura struc-
turilor fixate.
Incepem cu câteva exemple de structuri.
Exemplu 5.1.1 Noţiunea de latice se poate defini ı̂n două moduri:

(i) ca o structură parţial ordonată (L, ≤), ı̂n care există sup(x, y) şi inf(x, y) pentru
orice x, y ∈ L;
(ii) ca o structură algebrică (L, ∨, ∧), ı̂n care ∨, ∧ sunt două operaţii binare (pe L),
asociative, comutative, idempotente şi care verifică proprietatea de absorbţie.
Exemplu 5.1.2 Laticea cu prim şi ultim element este structura algebrică de forma
(L, ∨, ∧, 0, 1), unde (L, ∨, ∧) este o latice, iar 0 şi 1 sunt două constante din L
desemnând primul, respectiv ultimul element.
Exemplu 5.1.3 Graful este o structură de forma G = (X, R), unde X este mulţimea
nodurilor, iar R este o relaţie binară pe X ce defineşte arcele: x → y dacă xRy.
Exemplu 5.1.4 Inelul unitar este o structură de forma (A, +, ·, 0, 1), ı̂n care +, ·
sunt operaţii binare, iar 0, 1 sunt constante, ce verifică anumite axiome.
Se observă că la aceste structuri apare o mulţime de bază (= universul struc-

turii), ı̂mpreună cu operaţii, relaţii sau constante. Pornind de la această observaţie,
se degajă noţiunea generală de structură de ordinul I.
Definiţie 5.1.5 O structură de ordinul I este de forma:
A = (A, (fi )i∈I , (Rj )j∈J , (ck )k∈K ),

unde:
- A este o mulţime nevidă, numită universul structurii,
- fi : Ani −→ A este o operaţie ni -ară, pentru orice i ∈ I (ni ≥ 1 este ordinul sau
aritatea lui fi ),
- Rj ⊆ Amj este o relaţie mj -ara pe A, pentru orice j ∈ J (mj ≥ 1 este ordinul sau
aritatea lui Rj ),
- ck ∈ A este o constantă, pentru orice k ∈ K.
O structură de acelasi tip cu A are forma:
B = (B, (fi0 )i∈I , (Rj0 )j∈J , (c0k )k∈K ),
unde: - B este o mulţime nevidă, numita universul structurii,

- fi0 : B ni −→ B este o operaţie ni -ară,
- Rj0 ⊆ B mj este o relaţie mj -ara pe B,
- c0k ∈ B este o constantă,
pentru orice i ∈ I, j ∈ J, k ∈ K.
Tipul sau signatura structurilor A, B este:
τ = ((ni )i∈I ; (mj )j∈J ; (0)k∈K ).
Structura A va fi notată de acum ı̂nainte
A = (A, (fiA )i∈I , (RjA )j∈J , (cA

k )k∈K ).
Observaţii 5.1.6
(1) In forma (i), laticile sunt structuri de tipul (∅; 2; ∅), iar ı̂n forma (ii), de tipul
(2, 2; ∅; ∅).
(2) Laticile cu prim şi ultim element au tipul (2, 2; ∅; 0, 0).
(3) Grafurile sunt de tipul (∅; 2; ∅).
(4) Inelele unitare au tipul (2, 2; ∅; 0, 0).
(5) In mod obişnuit, ∅ nu se mai scrie şi se foloseşte doar separatorul virgulă.
1
Vom considera acum şi alte exemple de structuri.
Exemplu 5.1.7 Spaţiul vectorial peste un corp K este o structură de forma (E, +, 0, ·),
unde + este o operaţie (internă) pe E, 0 este o constantă, iar · este o operaţie ex-
ternă: · : K × E −→ E ((α, x) ∈ K × E 7→ α · x ∈ E), verificând axiomele cunoscute
(nu amintim axiomele spaţiului vectorial).
Exemplu 5.1.8 Spaţiul metric este o pereche (X, d), unde X 6= ∅ şi d : X 2 −→
R+ , astfel ı̂ncât pentru orice x, y, z ∈ X, următoarele condiţii sunt ı̂ndeplinite:
(i) d(x, y) = 0 ⇐⇒ x = y,
(ii) d(x, y) = d(y, x),
(iii) d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z).
1 Vom folosi =⇒ şi ⇐⇒ ca prescurtare pentru ”dacă ... atunci”, respectiv pentru ”dacă şi
numai dacă”.
Exemplu 5.1.9 Spaţiul topologic este o pereche (X, D), unde X 6= ∅ şi D ⊆ P(X),
astfel ı̂ncât:
(i) ∅, X ∈ D, S
(ii) (Ai )i∈I ⊆ D =⇒ i∈I Ai ∈ D,
(iii) A, B ∈ D =⇒ A ∩ B ∈ D.
Observaţii 5.1.10 Structurile din Exemplele 5.1.1 - 5.1.4 se ı̂ncadrează ı̂n definiţia
structurilor de ordinul I, ı̂n timp ce structurile din Exemplele 5.1.7, 5.1.8, 5.1.9 nu
se ı̂ncadrează ı̂n această definiţie.
In structurile din Exemplele 5.1.7, 5.1.8, avem operaţii externe, iar ı̂n structura
din Exemplul 5.1.9, D este o relaţie unară pe P(X).
Structurile din Exemplele 5.1.7, 5.1.8 conduc la ideea de structură multisortată,
iar cea din Exemplul 5.1.9 la ideea de structură de ordinul II.
Toate structurile considerate de noi ı̂n continuare vor fi de ordinul I.
Fiecărei clase de structuri de un tip fixat τ ı̂i vom asocia un limbaj de ordinul I, ı̂n
care să poată fi exprimate (la nivel simbolic) proprietăti ale structurilor considerate.
Să considerăm clasa structurilor de ordinul I, de o signatură fixată
τ = ((ni )i∈I ; (mj )j∈J ; (0)k∈K ).
Alfabetul limbajului de ordin I Lτ , asociat acestor structuri, este format din

următoarele simboluri primitive:
(1) o mulţime infinită de variabile: x, y, z, v, w, . . . ; notăm cu V mulţimea vari-
abilelor,
(2) simboluri de operaţii: fi , pentru orice i ∈ I (fiecărui fi ı̂i este atăşat numărul
natural ni , numit ordinul lui fi ),
(3) simboluri de relaţii (predicate): Rj , pentru orice j ∈ J (fiecarui Rj ı̂i este ataşat
numărul natural mj , numit ordinul lui Rj ),
(4) simboluri de constante: ck , pentru orice k ∈ K,
(5) simbolul de egalitate: =,
(6) conectorii: →, ¬,
(7) cuantificatorul universal: ∀,
(8) paranteze: (,),[,].
Pentru comoditate, vom spune uneori:

- ”operaţii” ı̂n loc de ”simboluri de operaţii”,
- ”relaţii”, ı̂n loc de ”simboluri de relaţii”,
- ”constante”, ı̂n loc de ”simboluri de constante”.
Definiţie 5.1.11 Termenii lui Lτ se definesc prin inducţie astfel:

(t1) variabilele şi simbolurile de constante sunt termeni,
(t2) dacă f este un simbol de operaţie n-ară şi t1 , . . . , tn sunt termeni, atunci
f (t1 , . . . , tn ) este termen.
Definiţie 5.1.12 Formulele atomice ale lui Lτ se definesc prin următoarele două
condiţii:
(fa1) dacă t1 , t2 sunt termeni, atunci t1 = t2 este o formulă atomică,
(fa2) dacă R este un predicat m-ar şi t1 , . . . , tm sunt termeni, atunci R(t1 , . . . , tm )
este o formulă atomică.
Definiţie 5.1.13 Formulele lui Lτ se definesc prin inducţie astfel:
(f1) formulele atomice sunt formule,
(f2) dacă ϕ este formulă, atunci ¬ϕ este formulă,
(f3) dacă ϕ, ψ sunt formule, atunci ϕ → ψ este formulă,
(f4) dacă ϕ este formulă şi x este variabilă, atunci ∀xϕ este formulă.
Fie F orm(Lτ ) mulţimea formulelor lui Lτ .
Pentru orice formule ϕ şi ψ, introducem abrevierile (formulele derivate) următoare:

ϕ ∨ ψ: pentru ¬ϕ → ψ,
ϕ ∧ ψ: pentru ¬(ϕ → ¬ψ),
ϕ ↔ ψ: pentru (ϕ → ψ) ∧ (ψ → ϕ),
∃xϕ: pentru ¬∀x¬ϕ.
Notaţie 5.1.14
t ∈ Lτ : t este un termen al lui Lτ ,
ϕ ∈ Lτ : ϕ este o formulă a lui Lτ .
Exemple 5.1.15
(i) In cazul structurii din Exemplul 5.1.1 (i):
- limbajul asociat are un singur predicat binar, ≤, iar o structură are forma A =
(A, ≤A ),
- termenii sunt daţi numai de variabile, iar formulele atomice sunt de forma:
x = y, x ≤ y, . . .
(ii) In cazul structurii din Exemplul 5.1.1 (ii): W V
- limbajul asociat are două simboluri de operaţii binare, , , iar o structură este
WA VA
de forma A = (A, , ),
- termenii sunt de forma:
· x,W y, z, . . V
. (variabilele),
W W V V
· x Wy, xV y, . . . , (xV y)W z, . . . , (x y) z, . . .,
· (x y) z, . . . , (x y) z, . . .,
· ..................
- formulele atomice sunt de forma:
· xW = y, V
· x Wy =Wz, x y = V z, W V
· (x y) z = ((x z) z) y, etc.
Vom defini acum prin inducţie:

F V (t) = mulţimea variabilelor termenului t,
F V (ϕ) = mulţimea variabilelor libere ale formulei ϕ.
F V (t) se defineşte prin inducţie astfel:

- dacă t este variabila x, 2 atunci F V (t) = {x},
- dacă t este constanta c, atunci F V (t) = ∅,S
n
- dacă t este f (t1 , . . . , tn ), atunci F V (t) = i=1 F V (ti ).
F V (ϕ) se defineşte prin inducţie astfel:

- dacă ϕ este t1 = t2 , atunci F V (ϕ) = F V (t1S ) ∪ F V (t2 ),
m
- dacă ϕ este R(t1 , . . . , tm ), atunci F V (ϕ) = j=1 F V (tj ),
- dacă ϕ este ¬ψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ),
- dacă ϕ este α → β, atunci F V (ϕ) = F V (α) ∪ F V (β),
- dacă ϕ este ∀xψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ) \ {x}.
Consecinte imediate.
- dacă ϕ este α ∧ β, α ∨ β, α ↔ β, atunci F V (ϕ) = F V (α) ∪ F V (β),
- dacă ϕ este ∃xψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ) \ {x}.
Observaţii 5.1.16
(1) Când scriem F V (t) = {x}, etc. a nu se confunda = cu simbolul de egalitate
(notat bolduit, =).
(2) F V (t) ⊆ V , F V (ϕ) ⊆ V .
Definiţii 5.1.17
Dacă x ∈ F V (ϕ), atunci x se va numi variabilă liberă a lui ϕ; ı̂n caz contrar, x
se va numi variabilă legată.
O formulă fără variabile libere se va numi enunţ.
Observaţie 5.1.18 Există cazuri când o variabilă are unele apariţii libere, iar al-
tele legate. Fie ϕ(x, y, u) formula (∀x(x · y = y + u)) → (∃y(x · y ≤ y + u)). Vom
ı̂nlătura excesul de paranteze, scriind această formulă astfel:
∀x(x · y = y + u) → ∃y(x · y ≤ y + u)
Prima subformulă, ∀x(x · y = y + u), conţine pe x ca variabilă legată, ı̂n timp

ce a doua subformulă, ∃y(x · y ≤ y + u), conţine pe x ca variabilă liberă. Deci, ı̂n
formula ϕ(x, y, u), x este variabilă liberă.
2 Vom folosi ”este”, sau ”:”, sau ”=” pentru notaţii, ca de exemplu
t este x, sau
t: x, sau
t = x.
Notaţie 5.1.19 Dacă F V (ϕ) ⊆ {x1 , . . . , xn }, atunci vom nota ϕ(x1 , . . . , xn ).
Definiţie 5.1.20 Fie ϕ o formulă, x o variabilă, astfel ı̂ncat ϕ(x), şi t un termen.
Formula ϕ(t), obţinută din ϕ prin substituţia lui x cu t, se defineşte astfel:
- dacă y este o variabilă a lui t, se ı̂nlocuieşte y cu o variabilă v ce nu apare ı̂n ϕ(x)
sau ı̂n t ı̂n toate apariţiile legate ale lui y ı̂n ϕ,
- se ı̂nlocuieşte apoi x cu t.
Exemplu 5.1.21 Fie formula ϕ(x): ∃y(x = y) şi termenul t: y + z, unde ”:”
ı̂nseamnă ”notaţie pentru”. Atunci:
- ∃y(x = y) ↔ ∃v(x = v),
- ϕ(t): ∃v(y + z = v).
Proprietăţile structurilor ce se pot exprima ı̂n limbajul Lτ se numesc proprietăţi

de ordinul I.
Exemple 5.1.22 Fie Lτ un limbaj cu un singur predicat binar R. Structurile sunt

de forma A = (A, RA ), cu RA relaţie binară pe A. Următoarele proprietăţi sunt
de ordinul I:
(a) R este reflexivă: ∀xR(x, x)

(b) R este simetrică: ∀x∀y(R(x, y) ↔ R(y, x))
(c) R este antisimetrică: ∀x∀y(R(x, y) ∧ R(y, x) → x = y)
(d) R este tranzitivă: ∀x∀y∀z(R(x, y) ∧ R(y, z) → R(x, z))
(e) R este relaţie de echivalenţă:
∀xR(x, x) ∧ ∀x∀y(R(x, y) ↔ R(y, x)) ∧ ∀x∀y∀z(R(x, y) ∧ R(y, z) → R(x, z))
(f) R este relaţie de ordine parţială:
α: ∀xR(x, x) ∧ ∀x∀y(R(x, y) ∧ R(y, x) → x = y) ∧ ∀x∀y∀z(R(x, y) ∧ R(y, z) →
R(x, z))
(g) R este relaţie de ordine totală (= A este lanţ) (notând cu α enunţul de la (f)):
α ∧ ∀x∀y(R(x, y) ∨ R(y, x))
(h) A este o latice:
Considerăm enunţurile:
β1 : ∀x∀y∃z[(R(x, z) ∧ R(y, z)) ∧ ∀u[(R(x, u) ∧ R(y, u)) → R(z, u)]],
β2 : ∀x∀y∃z[(R(z, x) ∧ R(z, y)) ∧ ∀u[(R(u, x) ∧ R(u, y)) → R(u, z)]].
β1 exprimă faptul că orice pereche de elemente admite supremum, iar β2 exprimă
faptul că orice pereche de elemente admite infimum.
Atunci proprietatea de a fi latice este dată de enunţul: α ∧ β1 ∧ β2
(i) A este o latice cu prim element:
α ∧ β1 ∧ β2 ∧ ∃x∀yR(x, y)
(j) A este o latice cu ultim element:
α ∧ β1 ∧ β2 ∧ ∃x∀yR(y, x)
(k) Orice lanţ este o latice:
α ∧ ∀x∀y(R(x, y) ∨ R(y, x)) → (α ∧ β1 ∧ β2 )
(l) Intr-o latice cu 0, 1, orice element este complementat (proprietate de ordinul I
5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 127
falsă): W V
(α ∧ β1 ∧ β2 ) → ∀x∃y[(x y = 1) ∧ (x y = 0)]
Intrebare: Ce este ı̂n neregulă la exemplul (l)?
5.2 Semantica calculului cu predicate
Formulele şi enunţurile sunt formaţiuni simbolice, construite din alfabetul lui
Lτ . In această secţiune, vom defini validitatea formulelor şi enunţurilor prin inter-
mediul noţiunii de interpretare. Vrem să vedem ce ı̂nseamnă a interpreta limbajul
Lτ ı̂ntr-o structură dată. Prin alegerea alfabetului lui Lτ , există o corespondenţă bi-
univocă ı̂ntre simbolurile de operaţii, de relaţii şi de constante şi operaţiile, relaţiile
şi constantele acestei structuri. Atunci, putem considera că operaţiile, relaţiile şi
constantele unei structuri A reprezintă interpretarea simbolurilor de operaţii, de
relaţii şi de constante ı̂n A. Până aici totul este deja conţinut ı̂n modul cum a fost
construit limbajul. A rămas să interpretăm variabilele lui Lτ ı̂n A. Prin definiţie,
variabilele vor fi interpretate prin elemente ale lui A. Atunci, o interpretare va fi
o funcţie de la mulţimea variabilelor la universul structurii. Prin inducţie, sunt
definite: valoarea unei formule relativ la o interpretare, valoarea unui enunţ ı̂ntr-o
structură, noţiunea de enunţ universal adevărat, model al unei teorii, etc. Pe lângă
validitatea formulelor şi enunţurilor, semantica lui Lτ mai studiază şi deducţia se-
mantică, definită cu ajutorul noţiunii de model. In cele ce urmează vom formula
ı̂n termeni precişi aceste noţiuni şi idei.
Fie A o structură corespunzătoare limbajului Lτ . Dacă f (respectiv R, respectiv

c) este un simbol de operaţie (respectiv un simbol de relaţie, respectiv un simbol de
constantă), atunci vom nota cu f A (respectiv RA , respectiv cA ) operaţia (respectiv
relaţia, respectiv constanta) corespunzătoare din A.
Definiţie 5.2.1 O interpretare (sau evaluare) a lui Lτ ı̂n A este o funcţie s : V −→
A. Astfel, o variabilă v ∈ V este interpretată prin elementul s(v) al lui A.
Definiţie 5.2.2 Pentru orice termen t şi pentru orice interpretare s, definim prin
inducţie elementul tA (s) ∈ A:
· dacă t este variabila v, atunci tA (s) = s(v),
· dacă t este constanta c, atunci tA (s) = cA ,
· dacă t este f (t1 , . . . , tn ), atunci tA (s) = f A (tA A
1 (s), . . . , tn (s)).
A
Elementul t (s) al lui A se numeşte valoarea de adevăr a termenului t ı̂n inter-
pretarea s.
Definiţie 5.2.3 Pentru orice formulă ϕ şi pentru orice interpretare s, vom defini
valoarea de adevăr a lui ϕ ı̂n interpretarea s
kϕ(s)k = kϕ(s)kA ∈ L2 = {0, 1} :
- pentru formule atomice:

· dacă ϕ este t1 = t2 , atunci
½
1, dacă tA A
1 (s) = t2 (s),
kϕ(s)k =
0, dacă t1 (s) 6= tA
A
2 (s).
· dacă ϕ este R(t1 , . . . , tm ), atunci

kϕ(s)k = 1 ⇐⇒ (tA A A
1 (s), . . . , tm (s)) ∈ R .
- pentru formule oarecare, prin inducţie:

· pentru formule atomice a fost definit,
· dacă ϕ este ¬ψ, atunci kϕ(s)k = ¬kψ(s)k,
· dacă ϕ este α → β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k → kβ(s)k,

V
· dacă ϕ este ∀xψ, atunci kϕ(s)k = a∈A kψ(s[xa ])k,
unde s[xa ] : V −→ L2 este interpretarea definită de:

½
a, dacă v = x,
s[xa ](v) =
s(v), dacă v 6= x.
Consecinţă imediată:
· dacă ϕ este α ∨ β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k ∨ kβ(s)k,
· dacă ϕ este α ∧ β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k ∧ kβ(s)k,
· dacă ϕ este α ↔ β, atunci kϕ(s)k =W kα(s)k ↔ kβ(s)k,
· dacă ϕ este ∃xψ, atunci kϕ(s)k = a∈A kψ(s[xa ])k.
In secţiunea precedentă, prin construcţia lui Lτ s-a trecut de la structuri la

limbaj: proprietăţile de ordinul I ale structurilor sunt reprezentate simbolic prin
formule şi enunţuri. Conform definiţiilor precedente, drumul invers, de la limbaj la
structuri, este realizat prin corespondenţele următoare:
f 7→ f A : de la simboluri de operaţii la operaţii ale lui A
R 7→ RA : de la simboluri de relaţii la relaţii ale lui A
c 7→ cA : de la simboluri de constante la constante ale lui A
v 7→ s(v) : de la variabile la indivizi ai lui A
t 7→ tA (s) : de la termeni la indivizi ai lui A
ϕ 7→ kϕ(s)k : de la formule la valori de adevăr.
Prin funcţia k·kA , conectorii →, ¬, ∨, ∧, ↔ sunt transformaţi ı̂n operaţiile booleene
corespunzătoare, iar cuantificatorii ∀ şi ∃ ı̂n operaţiile infimum şi supremum (cu A
ca mulţime de indici).
Lema 5.2.4 Fie s1 , s2 două interpretări. Pentru orice termen t, avem:
s1 |F V (t) = s2 |F V (t) =⇒ tA (s1 ) = tA (s2 ).
Demonstraţie. Prin inducţie, după modul de definire al termenului t:

· dacă t este variabilă sau constantă, atunci afirmaţia este imediată,
· dacă t este
Sn f (t1 , . . . , tn ), atunci
F V (t) = i=1 F V (ti ), s1 |F V (t) = s2 |F V (t)
=⇒ s1 |F V (ti ) = s2 |F V (ti ) , i = 1, . . . , n
=⇒ tA A
i (s1 ) = ti (s2 ), i = 1, . . . , n
=⇒ t (s1 ) = f A (tA
A A A A A A
1 (s1 ), . . . , tn (s1 )) = f (t1 (s2 ), . . . , tn (s2 )) = t (s2 ). 2
Lema precedentă arată că valoarea tA (s) a termenului t ı̂n interpretarea s de-
pinde numai de restricţia lui s la F V (t).
Propoziţia 5.2.5 Pentru orice formulă ϕ şi pentru orice interpretări s1 , s2 , avem:
s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ) =⇒ kϕ(s1 )k = kϕ(s2 )k.
Demonstraţie. Prin inducţie după ϕ:
· dacă ϕ este de forma t1 = t2 , atunci F V (ϕ) = F V (t1 ) ∪ F V (t2 ),

s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ)
=⇒ s1 |F V (tj ) = s2 |F V (tj ) , j = 1, 2,
=⇒ tA A
j (s1 ) = tj (s2 ), j = 1, 2 (conform Lemei 5.2.4).
Rezultă
kϕ(s1 )k = 1 ⇐⇒ tA A A A
1 (s1 ) = t2 (s1 ) ⇐⇒ t1 (s2 ) = t2 (s2 ) ⇐⇒ kϕ(s2 )k = 1,
de unde kϕ(s1 )k = kϕ(s2 )k.
Sm
· dacă ϕ este de forma R(t1 , . . . , tm ), atunci F V (ϕ) = j=1 F V (tj ), deci
s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ)
=⇒ s1 |F V (tj ) = s2 |F V (tj ) , j = 1, . . . , m,
=⇒ tA A
j (s1 ) = tj (s2 ), j = 1, . . . , m.
Rezultă
kϕ(s1 )k = 1 ⇐⇒ (tA A
1 (s1 ), . . . , tm (s1 )) ∈ R
A
⇐⇒ (tA A
1 (s2 ), . . . , tm (s2 )) ∈ R
A
⇐⇒ kϕ(s2 )k = 1.
· dacă ϕ este de forma α → β, atunci F V (ϕ) = F V (α) ∪ F V (β),

s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ)
=⇒ s1 |F V (α) = s2 |F V (α) , s1 |F V (β) = s2 |F V (β)
=⇒ kα(s1 )k = kα(s2 )k, kβ(s1 )k = kβ(s2 )k (ipoteza inducţiei)
=⇒ kϕ(s1 )k = kϕ(s2 )k.

· dacă ϕ este de forma ¬ψ, atunci se procedează analog.
· dacă ϕ este de forma ∀xψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ) \ {x}.

Fie a ∈ A.
Dacă s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ) , atunci s1 [xa ] |F V (ψ) = s2 [xa ] |F V (ψ) .
Conform ipotezei inducţiei, kψ(s1 [xa ])k = kψ(s2 [xa ])k, deci
V V
kϕ(s1 )k = a∈A kψ(s1 [xa ])k = a∈A kψ(s2 [xa ])k = kϕ(s2 )k. 2
Conform lemei precedente, valoarea de adevăr a unei formule ϕ ı̂ntr-o inter-

pretare s depinde numai de restricţia lui s la F V (ϕ).
Notaţie 5.2.6 Dacă {x1 , . . . , xn } conţine variabilele ce apar ı̂ntr-un termen t,

atunci notăm t(x1 , . . . , xn ). Reamintim că ϕ(x1 , . . . , xn ) ı̂nseamnă F V (ϕ) ⊆ {x1 , . . . , xn }.
Definiţie 5.2.7 Fie t(x1 , . . . , xn ) un termen, ϕ(x1 , . . . , xn ) o formulă şi a1 , . . . , an ∈

A. Definim
tA (a1 , . . . , an ) = tA (s) ∈ A, kϕ(a1 , . . . , an )k = kϕ(s)k ∈ L2 ,
unde s : V −→ A este o interpretare ce verifică s(xi ) = ai , i = 1, . . . , n.
Conform Lemei 5.2.4 şi Propoziţiei 5.2.5, definiţiile lui tA (a1 , . . . , an ) şi kϕ(a1 , . . . , an )k
sunt corecte (depind numai de condiţia s(ai ) = ai , i = 1, . . . , n).
Notaţie 5.2.8
def.
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ kϕ(a1 , . . . , an )k = 1.
Folosind această notaţie, transcriem unele proprietăţi din definiţia k · k.

· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este t1 (x1 , . . . , xn ) = t2 (x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ tA A
1 (a1 , . . . , an ) = t2 (a1 , . . . , an ).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este R(t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (tA A A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an )) ∈ R .
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este ¬ψ(x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ A 6|= ψ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) → β(x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] ⇔ A |= β[a1 , . . . , an ]).

· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) ∨ β(x1 , . . . , xn ), atunci

A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] sau A |= β[a1 , . . . , an ]).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) ∧ β(x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] şi A |= β[a1 , . . . , an ]).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) ↔ β(x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] ⇔ A |= β[a1 , . . . , an ]).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este ∀xψ(x, x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ pentru orice a ∈ A, A |= ψ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este ∃xψ(x, x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ există a ∈ A, A |= ψ[a1 , . . . , an ].
Noţiunea ”A |= ϕ[a1 , . . . , an ]” poate fi definită ı̂n mod direct, fără a face apel
la k · kA . Definiţia este prin inducţie, constând ı̂n echivalenţele de mai sus.
Observaţie 5.2.9 Dacă ϕ este un enunţ, atunci kϕ(s)k nu depinde de inter-
pretarea s; ı̂n acest caz, notăm kϕk = kϕ(s)k. De asemenea,
A |= ϕ ⇔ kϕk = 1.
Definiţii 5.2.10
Dacă A |= ϕ, spunem că enunţul ϕ este adevărat ı̂n A sau că A este model
pentru ϕ.
Dacă Γ este o mulţime de enunţuri, atunci spunem că A este model al lui Γ,
dacă A este model pentru orice ϕ ∈ Γ; notăm aceasta cu
A |= Γ.
Dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este o formulă, atunci A este model al lui ϕ(x1 , . . . , xn ), şi
notăm aceasta scriind:
A |= ϕ(x1 , . . . , xn ),
dacă
A |= ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ).
Prin definiţie, o teorie este o mulţime de formule ale lui Lτ . Dacă Σ este o
teorie, atunci A este model 3 al lui Σ, şi notăm aceasta scriind
A |= Σ,
3 In matematică, noţiunea de model are mai multe sensuri. Prin model matematic al unei
situaţii concrete se ı̂nţelege, de obicei, un ansamblu de noţiuni şi de relaţii ce dau o reprezentare
matematică a acelei situaţii. In acest caz, este realizată o trecere de la concret la abstract.
Noţiunea de model al unei teorii este asociată unui traseu invers. Teoria este un concept al unei
lumi simbolice (sintaxa), iar un model al său aparţine lumii reale a structurilor.
dacă A este model pentru fiecare ϕ ∈ Σ.

Convenţie: Pentru orice structură A,
A |= ∅.
Definiţia noţiunii ”A |= Σ” a fost dată de A. Tarski. Ea stă la baza teoriei

modelelor, una din principalele ramuri ale logicii matematice.
In rezolvarea unor probleme din logica predicatelor, se impune să lărgim lim-
bajul Lτ , prin adăugarea unor constante noi. Vom prezenta ı̂n continuare câteva
rezultate simple legate de acest procedeu.
Fie C o mulţime de constante noi (distincte de constantele lui Lτ ).
Considerăm limbajul Lτ (C), obţinut din Lτ prin adăugarea constantelor din C.
O structură a lui Lτ (C) este de forma (A, ac )c∈C , unde A este o structură core-
spunzătoare lui A şi ac ∈ A, pentru orice c ∈ C (ac este interpretarea constantei
c ∈ C). Dacă c = {c1 , . . . , cn }, atunci o structură pentru L(c1 , . . . , cn ) va fi de
forma (A, a1 , . . . , an ), unde ai este interpretarea lui ci , i = 1, . . . , n.
Lema 5.2.11 Pentru orice termen t(x1 , . . . , xn ) al lui Lτ şi pentru orice a1 , . . . , an ∈
A,
t(c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = tA (a1 , . . . , an ).
Demonstraţie. Prin inducţie asupra lui t:
· t este x: t(c)(A,a) = a = tA (a),
· t este o constantă d din Lτ : t(c)(A,a) = dA = tA (a),
· t este f (t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )):
t(c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn ))
= f (A,a1 ,...,an ) (t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) , . . . , tm (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) )
= f A (tA A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an ))
= tA (a1 , . . . , an ),
ipoteza inducţiei fiind: tj (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = tA j (a1 , . . . , an ), j = 1, . . . , m. 2
Propoziţia 5.2.12 Pentru orice formulă ϕ(x1 , . . . , xn ) a lui Lτ şi pentru orice
a1 , . . . , an ∈ A,
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
Demonstraţie. Prin inducţie după ϕ:

· dacă ϕ este t1 (x1 , . . . , xn ) = t2 (x1 , . . . , xn ), atunci:
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = t2 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an )
⇐⇒ tA A
1 (a1 , . . . , an ) = t2 (a1 , . . . , an )
⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ este R(t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )), atunci:
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn )
⇐⇒ (t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) , . . . , tm (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) ) ∈ R(A,a1 ,...,an )
⇐⇒ (tA A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an )) ∈ R
A
⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ este ¬α: (exerciţiu, folosind inducţia).
· dacă ϕ este α → β: (exerciţiu, folosind inducţia).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xb ) este ∀xψ(x, x1 , . . . , xn ).
Ipoteza inducţiei: pentru orice constante c, c1 , . . . , cn şi pentru orice a, a1 , . . . , an ∈
A:
(A, a, a1 , . . . , an ) |= ψ(c, c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ A |= ψ[a, a1 , . . . , an ].
Atunci,
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn )
⇐⇒ pentru orice a ∈ A, (A, a1 , . . . , an ) |= ψ(x, c1 , . . . , cn )[a] (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ pentru orice a ∈ A, A |= ψ(a, a1 , . . . , an ) (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ]. 2
Un caz special ı̂l constituie extinderea limbajului Lτ cu simboluri de constante

pentru elementele unei structuri date.
Fie A o structură şi C = {ca | a ∈ A} cu ca 6= cb pentru a 6= b. O structură pen-
tru Lτ (C) este de forma (B, ba )a∈A , cu ba ∈ B, pentru orice a ∈ A. In particular,
(A, a)a∈A este o structură pentru Lτ (C).
Vom identifica constanta ca cu a, deci pe C cu A. Atunci, limbajul Lτ (C)
se va nota cu Lτ (A). Conform Propoziţiei 5.2.12, pentru ϕ(x1 , . . . , xn ) ∈ L şi
a1 , . . . , an ∈ A, avem
(A, a)a∈A |= ϕ(ca1 , . . . , can ) ⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
Cu identificarea ca ↔ a, echivalenţa se scrie
(A, a)a∈A |= ϕ(a1 , . . . , an ) ⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
Conform acestei echivalenţe, este natural să scriem A |= ϕ(a1 , . . . , an ) ı̂n loc de
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] sau de echivalentul său (A, a)a∈A |= ϕ(a1 , . . . , an ).
Definiţie 5.2.13
Enunţul ϕ este universal adevărat (şi notăm aceasta cu: |= ϕ) dacă A |= ϕ,
pentru orice structură A (de un tip fixat τ ).
Formula ϕ(x1 , . . . , xn ) este universal adevărată dacă enunţul ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
este universal adevărat.
Exemplu 5.2.14 Fie Lτ limbajul egalităţii: fără operaţii, predicate şi constante.
Structurile corespunzătoare sunt exact mulţimile.
- pentru n ≥ 1, considerăm enunţul σn definit de:
V Wn
∃x1 . . . ∃xn [ 1≤i<j≤n ¬(xi = xj ) ∧ ∀y( i=1 y = xi )].
Atunci, pentru orice mulţime A:

A |= σn ⇐⇒ cardinalul lui A este n (| W
A |= n).
n
- A are cel mult n elemente ⇐⇒ A |= k=1 σk .
Wn−1
- A are cel puţin n elemente ⇐⇒ A |= ¬ k=1 σk (n ≥ 2).
Exemplu 5.2.15 Fie Lτ limbajul teoriei grafurilor: cu un singur predicat binar,

R. Fie următorul graf simetric G = (X, R):
•d
½½
• •½
a b ZZ
Z•
c
X = {a, b, c, d}, R = {(a, b), (b, a), (b, c), (c, b), (b, d), (d, b), (c, d), (d, c)}.
Vrem să vedem dacă
G |= ∀x∃y∀z(R(x, z) ∨ R(y, z)).
Aceasta este echivalent cu a arăta că următoarele patru afirmaţii sunt adevărate:
(1) G |= ∃y∀z(R(a, z) ∨ R(y, z))
(2) G |= ∃y∀z(R(b, z) ∨ R(y, z))
(3) G |= ∃y∀z(R(c, z) ∨ R(y, z))
(4) G |= ∃y∀z(R(d, z) ∨ R(y, z)).
Analizăm (1): are loc dacă una din următoarele afirmaţii este adevărată:
(1a) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(a, z))
(1b) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(b, z))
(1c) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(c, z))
(1d) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(d, z)).
De exemplu, (1b) are loc dacă următoarele patru afirmaţii sunt adevărate:
(1ba) G |= (R(a, a) ∨ R(b, a))
(1bb) G |= (R(a, b) ∨ R(b, b))
(1bc) G |= (R(a, c) ∨ R(b, c))
(1bd) G |= (R(a, d) ∨ R(b, d)).
Se observă că toate aceste afirmaţii sunt adevărate.
Exemplu 5.2.16 Fie G = (X, R) un graf simetric. Pentru x ∈ X, gradul lui x

este
deg(x) =| {y ∈ X | xRy} | .
Pentru orice n ≥ 1, notăm cu ϕn (x) următoarea formulă:
Vn Vn
∃x1 . . . ∃xn [ i=1 xRxi ∧ ∀y( i=1 ¬(y = xi ) → ¬R(x, y))].
Formula ϕn (x) exprimă faptul că ”x are gradul n”. Iată şi alte trei exemplificări
de formalizare a unor proprietăţi de ordinul I:
Wn
- gradul lui x este cel mult n: k=1 ϕk (x).
Wn+1
- gradul lui x este cel puţin n + 2: ¬ k=1 ϕk (x).
- există un x astfel ı̂ncât gradul său să fie mai mare ca 5 şi mai mic ca 8:
∃x(ϕ6 (x) ∨ ϕ7 (x)).
Exemplu 5.2.17 Un monoid este o structură de forma A = (A, +, 0), unde + este
o operaţie binară, asociativă şi 0 este element neutru.
Limbajul monoizilor va avea un simbol de operaţie binară, +, şi o constantă, 0.
A monoid ⇐⇒ A |= ∀x∀y∀z(x+(y +z) = (x+y)+z)∧∀x(x+0 = 0+x = x).
Ordinul unui element a ∈ A este cel mai mic n astfel ı̂ncât na = 0; dacă nu
există un asemenea n, atunci ordinul lui a este ∞.
Formula
ordn (x) : ¬(x = 0) ∧ ¬(2x = 0) ∧ . . . ∧ ¬((n − 1)x = 0) ∧ (nx = 0)
exprimă faptul că ordinul lui x este n.

Observăm că ”ordinul lui x este finit” nu
W∞este proprietate de ordinul I. Ea s-ar
putea exprima ca o ”disjuncţie infinită”: n=1 ordn (x). O asemenea formulă ar
presupune un limbaj ce admite disjuncţii şi conjuncţii infinite.
• Vom defini acum noţiunea de deducţie semantică (ı̂n sensul lui Tarski).
Definiţie 5.2.18 Fie Σ o mulţime de formule şi ϕ o formulă a lui Lτ .

Spunem că ϕ se deduce semantic din ipotezele Σ (şi notăm: Σ |= ϕ) dacă ϕ este
adevărată ı̂n orice model A al lui Σ:
A |= Σ =⇒ A |= ϕ.
Observaţie 5.2.19 Cum A |= ∅ pentru orice structură A (prin convenţie), rezultă

că:
∅ |= ϕ ⇐⇒|= ϕ.
Observaţie 5.2.20
Σ ⊆ ∆, Σ |= ϕ =⇒ ∆ |= ϕ.
Propoziţia 5.2.21
Σ |= ϕ(x1 , . . . , xn ), Σ |= ϕ(x1 , . . . , xn ) → ψ(x1 , . . . , xn )
Σ |= ψ(x1 , . . . , xn )
Demonstraţie. Fie A |= Σ. Conform ipotezei,
A |= ϕ(x1 , . . . , xn ), A |= ϕ(x1 , . . . , xn ) → ψ(x1 , . . . , xn ).
Fie a1 , . . . , an ∈ A. Atunci, A |= ϕ(a1 , . . . , an ) şi A |= ϕ(a1 , . . . , an ) → ψ(a1 , . . . , an ),

deci A |= ψ(a1 , . . . , an ). Am demonstrat că A |= ψ(x1 , . . . , xn ). 2
Propoziţia 5.2.22
Σ |= ϕ(x1 , . . . , xn )
Σ |= ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
Teorema 5.2.23 (Teorema deducţiei semantice)

Fie Σ o mulţime de formule, ϕ un enunţ şi ψ o formulă. Atunci, are loc
următoarea echivalenţă:
Σ |= ϕ → ψ ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} |= ψ.
Demonstraţie.
=⇒: Din Σ |= ϕ → ψ avem Σ ∪ {ϕ} |= ϕ → ψ. Cum Σ |= ϕ, rezultă Σ |= ψ (cf.
Propoziţiei 5.2.12).
⇐=: Vom presupune ψ = ψ(x1 , . . . , xn ). Trebuie să arătăm că:
A |= Σ =⇒ A |= ϕ → ψ(x1 , . . . , xn ).
Fie A |= Σ. Vrem sa aratăm ca A |= ϕ → ψ(x1 , . . . , xn ), adică
A |= ∀x1 . . . ∀xn (ϕ → ψ(x1 , . . . , xn )).
Fie a1 , . . . , an ∈ A; arătăm că
A |= ϕ → ψ(a1 , . . . , an ).
Aceasta este echivalent cu
A |= ϕ =⇒ A |= ψ(a1 , . . . , an ).
Presupunem A |= ϕ, de unde A |= Σ ∪ {ϕ}. Conform ipotezei, A |= ψ(x1 , . . . , xn ),

deci A |= ψ(a1 , . . . , an ). 2
5.3. EXEMPLE DE ENUNŢURI UNIVERSAL ADEVĂRATE 137
Observaţie 5.2.24 Implicaţia =⇒ este adevărată pentru cazul când ϕ este o for-
mulă arbitrară. Implicaţia ⇐= nu este adevărată ı̂n general:
∅ ∪ {x = y} |= (x = z): pentru că A |= (x = y) =⇒ A |= (x = z).
Nu avem ı̂nsă ∅ |= (x = y) → (x = z). Intr-adevăr, dacă ar fi aşa, atunci am avea
A |= (x = y) =⇒ x = z pentru orice structură A. Atunci,
A |= ∀x∀y∀z(x = y → x = z),
ceea ce nu este adevărat.
Exerciţii 5.2.25
Σ |= ϕ → ψ Σ |= ϕ → ψ
(1) (2)
Σ |= ∀x ϕ → ∀x ψ Σ |= ∃x ϕ → ∃x ψ
Σ |= ϕ ↔ ψ Σ |= ϕ ↔ ψ
(3) (4)
Σ |= ∀x ϕ ↔ ∀x ψ Σ |= ∃x ϕ ↔ ∃x ψ
Exerciţiu 5.2.26 Fie CS (Σ) = {ϕ | ϕ formula, Σ |= ϕ}. Atunci, pentru orice

formulă α,
Σ |= α ⇐⇒ CS (Σ) |= α.
5.3 Exemple de enunţuri universal adevărate
In această secţiune vom prezenta o listă de enunţuri universal adevărate, precum

şi unele enunţuri ce nu sunt universal adevărate. Atunci când nu se precizează, se
va presupune că k · k = k · kA , unde A este o structură oarecare.
Exemplu 5.3.1
|= ∀x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)).
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

- k∀x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x))k = 1
- k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k → (k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k) = 1
- k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k ≤ k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k

- k∀x(ϕ(x)
V → ψ(x))k ∧ k∀xϕ(x)k
V ≤ k∀xψ(x)k
V
- Va∈A kϕ(a) → ψ(a)k ∧ a∈A kϕ(a)k ≤ V a∈A kψ(a)k
- a∈A (kϕ(a)k ∧ (kϕ(a)k → kψ(a)k)) ≤ a∈A kψ(a)k.
Pentru a stabili această ultimă inegalitate, este suficient să arătăm că pentru orice
a ∈ A avem
kϕ(a)k ∧ (kϕ(a)k → kψ(a)k) ≤ kψ(a)k.
Ori, ı̂n orice algebră Boole avem: x ∧ (x → y) = x ∧ y ≤ y.
Exemplu 5.3.2
6|= (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)) → ∀x(ϕ(x) → ψ(x)).
Considerăm un limbaj cu un singur predicat, <, şi cu două constante, 2, 3.

Fie structura A = ({1, 2, . . . , n, . . .}, <, 2, 3) şi formulele:
ϕ(x) : x = 2,
ψ(x) : x ≥ 3, (x ≥ 3 este abrevierea lui ¬(x < 3)).
Considerând interpretări ı̂n structura A menţionată, avem:
k ∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k = k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k =
V∞ V∞
( n=1 kn = 2k) → ( n=1 kn ≥ 3k) = 0 → 0 = 1.
V∞ V∞
k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k = n=1 kn = 2 → n ≥ 3k = n=1 (kn = 2k → kn ≥ 3k) = 0.
Rezultă:
k(∀xϕ(x) → ∀xψ(x)) → ∀x(ϕ(x) → ψ(x))k =
k∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k → k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k = 1 → 0 = 0.
Exemplu 5.3.3
|= (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)) → ∃x(ϕ(x) → ψ(x)).
Este
V echivalent cu aVdemonstra: W
( a∈A kϕ(a)k) → ( b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (kϕ(a)k → kψ(a)k)
ceea
W ce este echivalent
V cu: W
( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ ( b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (¬kϕ(a)k ∨ kψ(a)k)
ceea
W ce este echivalent
V cu: W
a∈A (¬kϕ(a)k ∨ b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (¬kϕ(a)k ∨ kψ(a)k).
Această din urmă inegalitate este evidentă.

Exemplu 5.3.4
6|= ∃x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)).
Considerăm limbajul cu un singur predicat binar < şi cu constantele 1, 2.

Luăm tot structura A = ({1, 2, . . . , n, . . .}, <, 1, 2) şi formulele:
ϕ(x) : x ≥ 1,
ψ(x) : x = 2. W
k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k = n≥1 (kn ≥ 1k → kn = 2k) = 1;
V V
k∀xϕ(x)k = n kn ≥ 1k = 1; k∀xψ(x)k = n kn = 2k = 0;
k∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k = k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k = 1 → 0 = 0;

k∃x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x))k =
k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k → k∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k = 1 → 0 = 0.
Exemplu 5.3.5
|= (∃xϕ(x) → ∃xψ(x)) → ∃x (ϕ(x) → ψ(x)).
W W
k∃xϕ(x) → ∃xψ(x)k = ( a∈A kϕ(a)k) → ( b∈A kψ(b)k) =
V W W V
( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ b∈A kψ(b)k = b∈A (( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ kψ(b)k) ≤
W
b∈A (¬kϕ(b)k ∨ kψ(b)k) = k∃x(ϕ(x) → ψ(x))k.
Exemplu 5.3.6
6|= ∃x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∃xϕ(x) → ∃xψ(x)).
Considerăm limbajul ce are o operaţie binară, +, un predicat binar, <, şi o con-
stantă, 1.
Structura este A = (N∗ , +, <, 1), iar formulele:
ϕ(x) : ∃y(x = y + y) (x este par),
ψ(x) : x < 1. W
k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k = n (¬kn este park ∨ kn < 1k) = 1;
k∃xϕ(x) → ∃xψ(x)k = k∃x(x este par)k → k∃x(x < 1)k = 1 → 0 = 0;

k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k → k∃xϕ(x) → ∃xψ(x)k = 1 → 0 = 0.
Exemplu 5.3.7
|= ∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∃xψ(x)).

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
- k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∃xψ(x))k = 1,

- k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x))k ≤ k∀xϕ(x)k → k∃xψ(x)k,
- k∀xϕ(x)k ∧ k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x))k ≤ k∃xψ(x)k.
Demonstrăm ultima inegalitate: V W
k∀xϕ(x)k ∧ k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x))k = a∈A kϕ(a)k ∧ ( b∈A (kϕ(b)k ↔ kψ(b)k)) =
W V
b∈A [( a∈A kϕ(a)k) ∧ (kϕ(b)k ↔ kψ(b)k)] ≤
W W
b∈A [kϕ(b)k ∧ (kϕ(b)k → kψ(b)k)] = b∈A (kϕ(b)k ∧ kψ(b)k) ≤
W
b∈A kψ(b)k = k∃xψ(x)k.
Exemplu 5.3.8
6|= (∀xϕ(x) → ∃xψ(x)) → ∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x)).
Fie Lτ limbajul egalităţii, ı̂mbogăţit cu constantele 1, 2 şi A = N.

Considerăm formulele:
ϕ(x) : x = 1,
ψ(x) : x = 2.
k∀x(x = 1) → ∃x(x = 2)k = k∀x(x = 1)k → k∃x(x = 2)k = 0 → 1 = 1;
k∃x(x = 1 ↔ x = 2)k = 0.
Exemplu 5.3.9
|= (∀xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)) → ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)).
k∀xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)k = k∀xϕ(x)k ∨ k∀xψ(x)k =

V V V
( a∈A kϕ(a)k) ∨ ( b∈A kψ(b)k) = a,b∈A (kϕ(a)k ∨ kψ(b)k) ≤
V
a∈A (kϕ(a)k ∨ kψ(a)k) = k∀x(ϕ(x) ∨ ψ(x))k.
Exemplu 5.3.10
6|= ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) → (∀xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)).
Se consideră un limbaj cu o operaţie binară, +, A = (N, +).

Considerăm formulele:
ϕ(x) : x = 2x, (2x este termenul x + x)
ψ(x) : ¬(x = 2x).

k∀x[(x = 2x) ∨ (x 6= 2x)]k = 1;
k∀x(x = 2x)k = 0, k∀x(x6=2x)k = 0.
Deci,
k∀x[(x = 2x) ∨ (x6=2x)] → [∀x(x = 2x) ∨ ∀x(x6=2x)]k = 1 → (0 ∨ 0) = 1 → 0 = 0.
Exemplu 5.3.11
|= ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) → (∃xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)).
V V W
k∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x))k = a∈A (kϕ(a)k ∧ kψ(a)k) ≤ a∈A [ b∈A (kϕ(b)k ∧ kψ(a)k)] =
V W W V
a∈A [( b∈A kϕ(b)k) ∧ kψ(a)k] = ( b∈A kϕ(b)k) ∨ ( a∈A kψ(a)k) =
k∃xϕ(x)k ∨ k∀xψ(x)k = k∃xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)k.

Exemplu 5.3.12
6|= (∃xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)) → ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)).
Luăm un limbaj cu un predicat binar, <, şi două constante, 2, 3. A = (N, <, 2, 3).
k∃x(x = 2) ∨ ∀x(x < 3)k = k∃x(x = 2)k ∨ k∀x(x < 3)k = 1 ∨ 0 = 1.
k∀x[(x = 2) ∨ (x < 3)]k = 0.
Rezultă:
6|= (∃x(x = 2) ∨ ∀x(x < 3)) → ∀x((x = 2) ∨ (x < 3)).
Exemplu 5.3.13
|= ∃x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) ↔ (∃xϕ(x) ∨ ∃xψ(x)).
Exemplu 5.3.14
|= ∃x (ϕ(x) ∧ ψ(x)) → (∃xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)).
Exemplu 5.3.15
6|= (∃xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)) → ∃x (ϕ(x) ∧ ψ(x)).
6|= (∃x(x = 2) ∧ ∃x(x = 3)) → ∃x ((x = 2) ∧ (x = 3))

(se ia limbajul egalităţii, ı̂mbogăţit cu două constante, 2, 3 şi A = (N, 2, 3)).
Exemplu 5.3.16
|= ∀x (ϕ(x) ∧ ψ(x)) → (∀xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)).
Revine
V la inegalitatea: V W V W
a∈A (kϕ(a)k∧kψ(a)k) ≤ ( a∈A kϕ(a)k)∧( b∈A kψ(b)k) = a∈A (kϕ(a)k∧ b∈A kψ(b)k).
Exemplu 5.3.17
6|= (∀xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)) → ∀x (ϕ(x) ∧ ψ(x)).
Se consideră un limbaj cu un predicat binar, <, şi cu constantele 2, 3. A = (N∗ , <

, 2, 3).
6|= (∀x(x ≥ 1) ∧ ∃x(x = 2)) → ∀x ((x ≥ 1) ∧ (x = 2)).
Exemplu 5.3.18
|= ∀x (ϕ(x) ∧ ψ(x)) ↔ (∀xϕ(x) ∧ ∀xψ(x)).
Exemplu 5.3.19
|= ∀x1 . . . ∀xn ∀y1 . . . ∀ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔
[∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ∀y1 . . . ∀ym ψ(y1 , . . . , ym )].
Exemplu 5.3.20
|= ∃x1 . . . ∃xn ∃y1 . . . ∃ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔
[∃x1 . . . ∃xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ∃y1 . . . ∃ym ψ(y1 , . . . , ym )].
Exemplu 5.3.21
|= ∀x1 . . . ∀xn ∃y1 . . . ∃ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔
[∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ∃y1 . . . ∃ym ψ(y1 , . . . , ym )].
Exemplu 5.3.22
|= ∃x1 . . . ∃xn ∀y1 . . . ∀ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔
[∃x1 . . . ∃xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ∀y1 . . . ∀ym ψ(y1 , . . . , ym )].
5.4 Sintaxa calculului cu predicate
In prima secţiune a acestui capitol a fost definit limbajul formal al lui Lτ (aso-
ciat structurilor de ordinul I având o signatură fixată). Formulele şi enunţurile lui
Lτ sunt expresia simbolică a proprietăţilor de ordinul I. Această secţiune continuă
construcţia sintaxei lui Lτ : sunt precizate axiomele şi regulile sale de deducţie şi
apoi se definesc teoremele formale şi deducţia formală din ipoteze. Sunt prezentate
mai multe exemple de demonstraţii formale ı̂n Lτ şi câteva proprietăţi sintactice.
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 143
Axiomele calculului cu predicate sunt:

(A0): axiomele calculului propoziţional,
(A1): ∀x(ϕ → ψ) → (ϕ → ∀xψ), dacă x 6∈ F V (ϕ),
(A2): ∀xϕ(x, y1 , . . . , yn ) → ϕ(t, y1 , . . . , yn ), unde t este un termen oarecare,
(A3): x = x,
(A4): x = y → (t(v1 . . . x . . . vn ) = t(v1 . . . y . . . vn )),
(A5): x = y → (ϕ(v1 . . . x . . . vn ) → ϕ(v1 . . . y . . . vn )).
(A3) - (A5) se numesc axiomele egalităţii.

Calculul cu predicate are două reguli de deducţie:
ψ, ψ → ϕ
: m.p.
ϕ
ϕ
: generalizarea (G.)
∀xϕ
• Vom defini acum teoremele formale.

Definiţie 5.4.1 Teoremele formale ale lui Lτ se definesc prin inducţie astfel:
· axiomele sunt teoreme formale,
· dacă ψ, ψ → ϕ sunt teoreme formale, atunci ϕ este teoremă formală (m.p.),
· dacă ϕ este teoremă formală, atunci ∀xϕ este teoremă formală (G.).
Momentul zero al acestei definiţii prin inducţie este precizat de axiome, iar pa-
sul inducţiei este asigurat de cele două reguli de deducţie (m.p. şi G.).
Faptul că ϕ este o teoremă formală va fi notat astfel:
` ϕ.
Aşadar, teoremele formale se obţin plecând de la axiome şi aplicând de un numar

finit de ori m.p. sau G.
Pentru comoditate, vom spune teoremă ı̂n loc de teoremă formală.
• Vom defini acum demonstraţiile formale.

Definiţii 5.4.2
O demonstraţie formală a lui ϕ este un şir finit de formule ψ1 , . . . , ψn , astfel
ı̂ncât ψn = ϕ şi, pentru orice 1 ≤ i ≤ n, avem una din situaţiile:
· ϕi este axiomă,
· există j, k < i, astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi ,

· există j < i şi x ∈ V , astfel ı̂ncât ψi = ∀xψj .
Numărul n se numeşte lungimea demonstraţiei formale.
Comparând definiţiile teoremelor formale şi ale demonstraţiilor formale, se ob-
servă că:
` ϕ ⇐⇒ (ϕ admite o demonstraţie formală).
Observaţie 5.4.3 Axiomele calculului propoziţional şi regula de deduçtie modus

ponens sunt prezente şi la calculul cu predicate. Atunci, orice teoremă formală a
calculului propoziţional va fi şi teoremă formală a calculului cu predicate.
Urmează exemple de demonstraţii formale.

Propoziţia 5.4.4
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀y∀xϕ(x, y).
Demonstraţie. Scriem demonstraţia formală a formulei de mai sus:
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀yϕ(x, y) (A2)

` ∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y) (A2)
` ∀x∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y) calc. prop.
` ∀x(∀x∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y)) G.
` ∀x(∀x∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y)) → (∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y)) (A1)
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y) m.p.
` ∀y(∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y)) G.
` ∀y(∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y)) → (∀x∀yϕ(x, y) → ∀y∀xϕ(x, y)) (A1)
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀y∀xϕ(x, y) m.p.
2
Propoziţia 5.4.5
` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ).
Demonstraţie.
( 1) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xϕ calc. prop.

( 2) ` ∀xϕ → ϕ (A2)
( 3) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ϕ calc. prop.
( 4) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → (ϕ → ψ) analog cu (3)
( 5) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ψ (3), (4) + calc. prop.
( 6) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ψ] G.
( 7) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ψ] →
[∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xψ] (A1)
( 8) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xψ m.p., (6), (7)
( 9) ` [∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xψ] →
[∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ)] calc. prop.
(10) ` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) m.p., (8), (9).
2
Propoziţia 5.4.6
` ∀xϕ ↔ ¬∃x¬ϕ.
Demonstraţie.
` ϕ → ¬¬ϕ calc. prop.

` ∀x(ϕ → ¬¬ϕ) G.
` ∀x(ϕ → ¬¬ϕ) → (∀xϕ → ∀x¬¬ϕ) Propoziţia 5.4.5
` ∀xϕ → ∀x¬¬ϕ m.p.
` ∀x¬¬ϕ → ∀xϕ analog
` ∀xϕ ↔ ∀x¬¬ϕ din ultimele două
` ∀x¬¬ϕ ↔ ¬¬∀x¬¬ϕ calc. prop.
` ∀xϕ ↔ ¬¬∀x¬¬ϕ din ultimele două.
Prin definiţie, ¬∃x¬ϕ este chiar ¬¬∀x¬¬ϕ. 2
Propoziţia 5.4.7
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xϕ ↔ ∀xψ).
Demonstraţie.
` (ϕ ↔ ψ) → (ϕ → ψ) calc. prop.
` ∀x[(ϕ ↔ ψ) → (ϕ → ψ)] G.
` ∀x[(ϕ → ψ) → (ϕ → ψ)] → [∀x(ϕ ↔ ψ) → ∀x(ϕ → ψ)] Propoziţia 5.4.5
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → ∀x(ϕ → ψ) m.p.
` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) Propoziţia 5.4.5
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) m.p.
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xψ → ∀xϕ) analog
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → [(∀xϕ → ∀xψ) ∧ (∀xψ → ∀xϕ)] din ultimele două,
care este exact ceea ce trebuia demonstrat. 2
Propoziţia 5.4.8
` (ϕ → ∀xψ) → ∀x(ϕ → ψ), dacă x 6∈ F V (ϕ).
Demonstraţie.
` (ϕ → ∀xψ) ∧ ϕ → ∀xψ calc. prop.

` ∀xψ → ψ (A2)
` (ϕ → ∀xψ) ∧ ϕ → ψ m.p.
` (ϕ → ∀xψ) → (ϕ → ψ) calc. prop.
` ∀x[(ϕ → ∀xψ) → (ϕ → ψ)] G.
` ∀x[(ϕ → ∀xψ) → (ϕ → ψ)] → [(ϕ → ∀xψ) → ∀x(ϕ → ψ)] (A1)
` (ϕ → ∀xψ) → ∀x(ϕ → ψ) m.p..
2
Propoziţia 5.4.9
` ∀x(ϕ → ψ) ↔ (∃xϕ → ψ), dacă x 6∈ F V (ψ).

Demonstraţie.
( 1) ` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) calc. prop.

( 2) ` ∀x[(ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ)] G.
( 3) ` ∀x[(ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ)] →
[∀x(ϕ → ψ) → ∀x(¬ψ → ¬ϕ)] Propoziţia 5.4.5
( 4) ` ∀x(ϕ → ψ) → ∀x(¬ψ → ¬ϕ) m.p.
( 5) ` ∀x(¬ψ → ¬ϕ) → (¬ψ → ∀x¬ϕ) (A1)
( 6) ` ∀x(ϕ → ψ) → (¬ψ → ∀x¬ϕ) din (4), (5), calc. prop.
( 7) ` (¬ψ → ∀x¬ϕ) → (¬∀x¬ϕ → ¬¬ψ) calc. prop.
( 8) ` ∀x(ϕ → ψ) → (¬∀x¬ϕ → ¬¬ψ) din (6), (7)
( 9) ` ∀x(ϕ → ψ) ∧ ∃xϕ → ¬¬ψ din (8)
(10) ` ¬¬ψ → ψ
(11) ` ∀x(ϕ → ψ) ∧ ∃xϕ → ψ din (10)
(12) ` ∀x(ϕ → ψ) → (∃xϕ → ψ) din (11)
(13) ` (∃xϕ → ψ) → (¬ψ → ∀x¬ϕ) calc. prop. + def. lui ∃xϕ
(14) ` (∃xϕ → ψ) ∧ ¬ψ → ∀x¬ϕ calc. prop.
(15) ` ∀x¬ϕ → ¬ϕ (A2)
(16) ` (∃xϕ → ψ) ∧ ¬ψ → ¬ϕ calc. prop.
(17) ` (∃xϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) calc. prop.
(18) ` (¬ψ → ¬ϕ) → (ϕ → ψ)
(19) ` (∃xϕ → ψ) → (ϕ → ψ) din (17), (18)
(20) ` ∀x[(∃xϕ → ψ) → (ϕ → ψ)] →
[(∃xϕ → ψ) → ∀x(ϕ → ψ)] (A1)
(21) ` ∀x[(∃xϕ → ψ) → (ϕ → ψ)] din (19), prin G.
(22) ` (∃xϕ → ψ) → ∀x(ϕ → ψ) m.p..
Din (12) şi (22), rezultă Propoziţia 5.4.9. 2
Corolar 5.4.10
` ∀x(ϕ → ∃xψ) ↔ (∃xϕ → ∃xψ),
` ∀x(ϕ → ∀xψ) ↔ (∃xϕ → ∀xψ).
Demonstraţie. Din Propoziţia 5.4.9, pentru că x nu apare liberă ı̂n ∃xψ şi ∀xψ.
2
Propoziţia 5.4.11
` ∀x(ϕ ∧ ψ) ↔ (∀xϕ ∧ ∀xψ).
Demonstraţie.
( 1) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ∀xϕ calc. prop.

( 2) ` ∀xϕ → ϕ (A2)
( 3) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ (1) şi (2)
( 4) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ψ analog
( 5) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ ∧ ψ calc. prop.
( 6) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ ∧ ψ] G.
( 7) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ ∧ ψ] → [∀xϕ ∧ ∀xψ → ∀x(ϕ ∧ ψ)] (A1)
( 8) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ∀x(ϕ ∧ ψ) m.p.
( 9) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → (ϕ ∧ ψ) calc. prop.
(10) ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ
(11) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → ϕ din (9), (10)
(12) ` ∀x[∀x(ϕ ∧ ψ) → ϕ] G.
(13) ` ∀x[∀x(ϕ ∧ ψ) → ϕ] → [∀x(ϕ ∧ ψ) → ∀xϕ] (A1)
(14) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → ∀xϕ m.p.
(15) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → ∀xψ analog
(16) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → (∀xϕ ∧ ∀xψ) din (14), (15).
Din (8), (16), rezultă Propoziţia 5.4.11. 2
Propoziţia 5.4.12
` ϕ(t) → ∃xϕ(x).
Demonstraţie.
` ∀x¬ϕ(x) → ¬ϕ(t) (A2)

` ¬¬ϕ(t) → ¬∀x¬ϕ(x) calc. prop.
` ϕ(t) → ¬¬ϕ(t) calc. prop.
` ϕ(t) → ¬∀x¬ϕ(x) calc. prop..
2
Propoziţia 5.4.13
(i) ` x = y → y = x,
(ii) ` (x = y) ∧ (y = z) → (x = z),
(iii) ` (x = y) → (ϕ(x) ↔ ϕ(y)).
Demonstraţie.
(i):
` x = y → (x = z → y = z) (A5)
` x = z → (x = y → y = z) calc. prop.
` x = x → (x = y → y = x) luând mai sus z = x
`x=x (A3)
`x= y→y =x m.p..
(ii):
`x=y→y =x (i)
` y = x → (y = z → x = z) (A3)
` x = y → (y = z → x = z) calc. prop.
` (x = y) ∧ (y = z) → x = z calc. prop..
(iii):
`x=y→y =x (i)
` y = x → (ϕ(y) → ϕ(x)) (A5)
` x = y → (ϕ(y) → ϕ(x)) calc. prop.
` x = y → (ϕ(x) → ϕ(y)) (A5)
` x = y → [(ϕ(x) → ϕ(y)) ∧ (ϕ(y) → ϕ(x))] calc. prop..
2
Propoziţia 5.4.14
` ∀xϕ(x) → ∃xϕ(x).
Demonstraţie.
` ∀xϕ(x) → ϕ(x) (A3)
` ϕ(x) → ∃xϕ(x) Propoziţia 5.4.12
` ∀xϕ(x) → ∃xϕ(x) calc. prop..
2
Propoziţia 5.4.15
∀x∃y(x = y).
Demonstraţie.
` x = y → ∃y(x = y) Propoziţia 5.4.12

` x = x → ∃y(x = y) punând termenul x ı̂n loc de y
`x=x (A3)
` ∃y(x = y) m.p..
2
Propoziţia 5.4.16
` ∀x∀y∃z [(x = z) ∧ (z = y)].

Demonstraţie.
` (x = z) ∧ (z = y) → ∃z [(x = z) ∧ (z = y)] Propoziţia 5.4.12

` (x = z) ∧ (z = z) → ∃z [(x = z) ∧ (z = y)] luăm termenul z
` (x = z) ∧ (z = z)
` ∃z [(x = z) ∧ (z = y)] m.p..
2
Propoziţia 5.4.17
ϕ→ψ
∀xϕ → ∀xψ
Demonstraţie. Din Propoziţia 5.4.5. 2
Propoziţia 5.4.18
ϕ→ψ
∃xϕ → ∃xψ
Demonstraţie.
`ϕ→ψ ipoteză
` ¬ψ → ¬ϕ calc. prop.
` ∀x¬ψ → ∀x¬ϕ Propoziţia 5.4.17
` ¬∀x¬ϕ → ¬∀x¬ψ calc. prop.
Ultima formulă este chiar ` ∃xϕ → ∃xψ. 2
• Vom defini acum deducţia formală din ipoteze.
Definiţie 5.4.19 Fie Σ o mulţime de formule şi ϕ o formulă. Definim noţiunea
Σ ` ϕ: formula ϕ se deduce (formal) din ipotezele Σ
prin următoarele clauze:

(a) ϕ este axiomă,
(b) ϕ ∈ Σ,
(c) există o formulă ψ, astfel ı̂ncât Σ ` ψ, Σ ` ψ → ϕ, adică:
Σ ` ψ, ψ → ϕ
m.p.
Σ`ϕ
(d) există ψ şi x, astfel ı̂ncât Σ ` ψ şi ϕ este ∀xψ, adică:
Σ`ψ
G.
Σ ` ∀xψ
Noţiunea ”Σ ` ϕ” a fost definită prin inducţie:

- momentul zero al inducţiei este precizat de (a) şi (b),
- pasul inducţiei (trecerea de la k la k + 1) este realizat prin aplicarea condiţiilor
(c) şi (d).
Observaţie 5.4.20
∅ ` ϕ ⇐⇒ ` ϕ.
• Vom defini acum Σ-demonstraţiile formale.
Definiţii 5.4.21
O Σ-demonstraţie formală a lui ϕ este un şir finit de formule ψ1 , . . . , ψn , astfel
ı̂ncât ψn = ϕ şi, pentru orice 1 ≤ i ≤ n, avem una din situaţiile:
· ϕi este axiomă,
· ϕi ∈ Σ,
· există j, k < i, astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi ,
· există j < i şi x ∈ V , astfel ı̂ncât ψi = ∀xψj .
Numărul n se numeşte lungimea Σ-demonstraţiei formale.
Comparând definiţiile deducţiilor formale şi ale Σ-demonstraţiilor formale, se

observă că:
Σ ` ϕ ⇐⇒ (ϕ admite o Σ − demonstraţie formală).
Definiţie 5.4.22 Dacă ϕ(1 , . . . , xn ) este o formulă, atunci ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
se numeste ı̂nchiderea sa universală.
Propoziţia 5.4.23
Σ ` ϕ(x1 , . . . , xn ) ⇐⇒ Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ).
Demonstraţie.
=⇒: Se aplică (G.) de n ori.
⇐=:
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ∀x2 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
Σ ` ∀x2 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ∀x3 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
...
Σ ` ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ).
Conform calculului propoziţiilor, rezultă:
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ).
Atunci,
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) prin ipoteza
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ) mai sus
Σ ` ϕ(x1 , . . . , xn ) m.p..
Conform propoziţiei precedente, studiul deducţiei formale din ipoteze poate fi

redus la enunţuri.
Propoziţia 5.4.24
(a) Σ ` ϕ, Σ ⊆ ∆ =⇒ ∆ ` ϕ,
(b) Σ ` ϕ ⇐⇒ există Σ0 ⊆ Σ, Σ0 finita, Σ0 ` ϕ.
Demonstraţie. Prin inducţie după ϕ. 2
Teorema 5.4.25 (Teorema deducţiei)

Fie Σ o mulţime de formule, ϕ un enunţ şi ψ o fomulă. Atunci,
Σ ` ϕ → ψ ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} ` ψ.
Demonstraţie.
=⇒: Aplicând Propoziţia 5.4.24, (a) şi m.p..
⇐=: Prin inducţie asupra modului cum este definit Σ ∪ {ϕ} ` ψ. Totul decurge ca
ı̂n cazul calculului propoziţional, adăugându-se situaţia: ψ = ∀xα, Σ ∪ {ϕ} ` α:
Σ ∪ {ϕ} ` α =⇒ Σ`ϕ→α ipoteza inducţiei

=⇒ Σ ` ∀x(ϕ → α) G.
=⇒ Σ ` ∀x(ϕ → α) → (ϕ → ∀xα) (A1), ϕ fiind enunţ
=⇒ Σ ` ϕ → ∀xα m.p.
=⇒ Σ`ϕ→ψ conform notaţiei.
2
Definiţie 5.4.26 O mulţime Σ de formule (teorie) se numeşte inconsistentă, dacă

Σ ` ϕ, pentru orice formulă ϕ. In caz contrar, Σ se numeşte consistentă.
Următoarele rezultate asupra teoriilor consistente şi teoriilor maximal consis-

tente se demonstrează la fel ca analoagele lor din cazul calculului propoziţional.
Propoziţia 5.4.27 Pentru orice teorie Σ, sunt echivalente următoarele afirmaţii:

(1) Σ este inconsistentă,
(2) există o formulă ϕ, astfel ı̂ncât Σ ` ϕ ∧ ¬ϕ,
(3) există o formulă ϕ, astfel ı̂ncât Σ ` ϕ şi Σ ` ¬ϕ,
(4) pentru orice formulă ϕ, Σ ` ¬(ϕ → ϕ),
(5) există o formulă ϕ, astfel ı̂ncât Σ ` ¬(ϕ → ϕ).
Propoziţia 5.4.28 Fie Σ o teorie şi ϕ o formulă a lui Lτ . Atunci,

(a) Σ ∪ {ϕ} este inconsistentă ⇐⇒ Σ ` ¬ϕ,
(b) Σ ∪ {¬ϕ} este inconsistentă ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Definiţie 5.4.29 O teorie ∆ se numeşte maximal consistentă dacă este un element

maximal ı̂n mulţimea teoriilor consistente ale lui Lτ (ordonată de incluziune).
Cu alte cuvinte, o teorie consistentă ∆ este maximal consistentă dacă prin adăugarea
unor formule noi la ∆ se obţine o teorie inconsistentă.
Propoziţia 5.4.30 Orice teorie consistentă se poate scufunda ı̂ntr-o teorie maxi-
mal consistentă.
Propoziţia 5.4.31 Fie Σ o teorie maximal consistentă. Atunci,

(1) Σ ` ϕ ⇐⇒ ϕ ∈ Σ,
(2) Σ ` ϕ ∨ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ sau Σ ` ψ),
(3) Pentru orice formulă ϕ, avem: Σ ` ϕ sau Σ ` ¬ϕ.
Observaţie 5.4.32 Fie Σ o teorie şi ϕ, ψ două formule ale lui Lτ . Atunci,
Σ ` ϕ ∧ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ şi Σ ` ψ).
Propoziţia 5.4.33 Dacă Σ este o teorie consistentă, atunci sunt echivalente:

(1) Σ este maximal consistentă,
(2) pentru orice formule ϕ, ψ, Σ ` ϕ ∨ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ sau Σ ` ψ),
(3) pentru orice formulă ϕ, Σ ` ϕ sau Σ ` ¬ϕ.
5.5 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu

predicate
Secţiunea 5 studiază algebra Lindenbaum-Tarski asociată calculului cu predi-

cate. Mulţimea formulelor lui Lτ este factorizată printr-o relaţie de echivalenţă
canonică, iar mulţimea cât obţinută este ı̂nzestrată cu o structură de algebră Boole.
Operaţiile acestei algebre Boole se obţin din conectorii propoziţionali ai lui Lτ :
disjuncţia, conjuncţia şi negaţia. Implicaţia şi echivalenţa logică din sintaxa lui Lτ
sunt traduse algebric prin implicaţia booleană, respectiv prin echivalenţa booleană
din algebra Lindenbaum-Tarski. Până aici totul se produce ı̂n mod analog algebrei
Lindenbaum-Tarski a calculului propoziţional. In secţiune se analizează modul ı̂n
care cuantificatorii lui Lτ acţioneaza ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski. Astfel, se de-
gajă noţiunile de cuantificator existenţial şi de cuantificator universal ı̂ntr-o algebră
Boole, apoi noţiunea de algebră Boole monadică şi de algebră Boole cilindrică. Al-
gebrele Boole cilindrice sunt structurile algebrice asociate calculului cu predicate.
Multe din proprietăţile sintactice şi semantice ale lui Lτ pot fi formulate şi demon-
strate ı̂n contextul algebrelor Boole cilindrice (vezi monografia [8]).
5.5. ALGEBRA LINDENBAUM-TARSKI A CALCULULUI CU PREDICATE153
Fie F orm(Lτ ) mulţimea formulelor lui Lτ . Următoarea relaţie binară, ∼, pe

F orm(Lτ ):
ϕ ∼ ψ ⇐⇒` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ (` ϕ → ψ şi ` ψ → ϕ)
este o relaţie de echivalenţă (se demonstrează exact ca la calculul propoziţional).

Fie B = F orm(Lτ )/ ∼ mulţimea cât; pentru ϕ ∈ F orm(Lτ ), notăm cu ϕ b clasa
sa de echivalenţă. Definim următoarele operaţii pe mulţimea B:
def. def. def. def. def.
b ∨ ψb = ϕ
ϕ \ b ∧ ψb = ϕ
∨ ψ, ϕ \
∧ ψ, ¬ϕ
b = ¬ϕ,c 0 = ϕ\∧ ¬ϕ, 1 = ϕ\∨ ¬ϕ.
La fel ca ı̂n cazul calculului propoziţiilor, se poate arăta că definiţiile acestor operaţii
nu depind de reprezentanţi şi că structura
B = (B = F orm(Lτ )/ ∼, ∨, ∧, ¬, 0, 1)
este o algebră Boole, numită algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lτ .

La fel ca ı̂n cazul calculului propoziţional, sunt valabile echivalenţele următoare:
· ` ϕ → ψ ⇐⇒ ϕ b
b ≤ ψ,
· ` ϕ ⇐⇒ ϕ b = 1.
Considerăm funcţia surjectivă p : F orm(Lτ ) −→ B, p(ϕ) = ϕ, b pentru orice

ϕ ∈ F orm(Lτ ). Funcţia p are proprietăţile următoare:
· p(ϕ ∨ ψ) = p(ϕ) ∨ p(ψ), p(ϕ ∧ ψ) = p(ϕ) ∧ p(ψ), p(¬ϕ) = ¬p(ϕ),
· p(ϕ → ψ) = p(ϕ) → p(ψ), p(ϕ ↔ ψ) = p(ϕ) ↔ p(ψ),
· p(ϕ) ≤ p(ψ) ⇐⇒ ` ϕ → ψ,
· p(ϕ) = 1 ⇐⇒ ` ϕ.
Funcţia p duce operaţiile logice ı̂n operaţii booleene. In mod natural, se pune
problema care este comportamentul funcţiei p faţă de cuantificatori.
Propoziţia 5.5.1
^ _
d
∀xϕ(x) = d
ϕ(v), d
∃xϕ(x) = d
ϕ(v).
v∈V v∈V
Demonstraţie. A proba prima formulă este echivalent cu:
d
(a) ∀xϕ(x) d pentru orice v ∈ V ,
≤ ϕ(v),
d pentru orice v ∈ V , atunci ψb ≤ ∀xϕ.

(b) dacă ψb ≤ ϕ(v), d
Avem:
(a): rezultă folosind axioma (A2): ` ∀xϕ → ϕ(v), pentru orice v ∈ V .
(b): Presupunem ψb ≤ ϕ(v), d v ∈ V , deci ` ψ → ϕ(v), v ∈ V . Alegem o

variabilă v ce nu apare ı̂n ψ sau ı̂n ∀xϕ(x).
` ψ → ϕ(v)
` ∀v(ψ → ϕ(v)) G.
` ∀v(ψ → ϕ(v)) → (ψ → ∀vϕ(v)) (A1)
(i) ` ψ → ∀vϕ(v) m.p..
De asemenea,
` ∀vϕ(v) → ϕ(x) (A2)

` ∀x[∀vϕ(v) → ϕ(x)] G.
` ∀x[∀vϕ(v) → ϕ(x)] → (∀vϕ(v) → ∀xϕ(x)) (A1)
(ii) ` ∀vϕ(v) → ∀xϕ(x) m.p..
\
Din (i) şi (ii) rezultă: ` ψ → ∀xϕ(x), adică ψb ≤ (∀xϕ(x)).
A doua relaţie rezultă din prima, folosind egalitaţile de Morgan:

^ _
\ = (¬∀x¬ϕ)
(∃xϕ) \ = ¬(∀x¬ϕ) \ =¬ \ =
(¬ϕ(v)) \
(ϕ(v)).
v∈V v∈V
Observaţie 5.5.2 Folosind funcţia p, egalităţile din Propoziţia precedentă se scriu:

^ _
p(∀xϕ) = p(ϕ(v)), p(∃xϕ) = p(ϕ(v)).
v∈V v∈V
Notăm Sent(Lτ ) mulţimea enunţurilor lui Lτ . Atunci,
Sent(Lτ )/ ∼= {ϕ
b | ϕ ∈ Sent(Lτ )}
este o subalgebră Boole a lui B = F orm(Lτ )/ ∼.
Definiţie 5.5.3 O submulţime Σ a lui F orm(Lτ ) se numeşte teorie a lui Lτ .
Vom generaliza acum construcţia de mai sus, definind algebra Lindenbaum-

Tarski a unei teorii.
Fie Σ o teorie a lui Lτ . Considerăm relaţia binară ∼Σ pe F orm(Lτ ) definită
astfel:
ϕ ∼Σ ψ ⇐⇒ Σ ` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ → ψ, Σ ` ψ → ϕ).
Atunci, ∼Σ este o relaţie de echivalenţă. Fie BΣ = F orm(Lτ )/ ∼Σ mulţimea cât.
Notăm cu ϕ/Σ clasa de echivalenţă a lui ϕ ∈ F orm(Lτ ). BΣ devine algebră Boole
faţă de operaţiile:
def. def.
ϕ/Σ ∨ ψ/Σ = (ϕ ∨ ψ)/Σ, ϕ/Σ ∧ ψ/Σ = (ϕ ∧ ψ)/Σ,
def. def. def.
¬(ϕ/Σ) = (¬ϕ)/Σ, 1 = (ϕ ∨ ¬ϕ)/Σ, 0 = (ϕ ∧ ¬ϕ)/Σ.
BΣ = (BΣ , ∨, ∧, ¬, 0, 1) se numeşte algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei Σ.
5.5. ALGEBRA LINDENBAUM-TARSKI A CALCULULUI CU PREDICATE155
Observaţie 5.5.4
B = B∅
Propoziţia 5.5.1 se poate extinde cu uşurinţă la algebra Lindenbaum-Tarski BΣ .

In algebra Lindenbaum-Tarski BΣ , au loc echivalenţele următoare:
ϕ/Σ ≤ ψ/Σ ⇐⇒ Σ ` ϕ → ψ,
ϕ/Σ = 1 ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Aceste echivalenţe traduc ı̂n limbaj algebric proprietăţi ale deducţiei formale. Prin
cea de a doua echivalenţă, a demonstra că Σ ` ϕ se reduce la un calcul boolean.
5.5.1 Algebre Boole monadice. Algebre Boole cilindrice
In mod natural, se pune acum problema definirii algebrelor corespunzătoare cal-

culului cu predicate. Ele vor avea ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lτ .
Primul pas va fi obţinerea unei noţiuni de cuantificator (existenţial şi universal) pe
o algebră Boole oarecare.
Fie A = (A, ∨, ∧, ¬, 0, 1) o algebră Boole oarecare.
Definiţie 5.5.5
Un cuantificator existenţial pe A este o funcţie ∃ : A −→ A, astfel ı̂ncât:
· ∃(0) = 0,
· x ≤ ∃(x),
· ∃(x ∧ ∃(y)) = ∃(x) ∧ ∃(y).
Dual, un cuatificator universal pe A este o funcţie ∀ : A −→ A, astfel ı̂ncât:

· ∀(1) = 1,
· x ≥ ∀(x),
· ∀(x ∨ ∀(y)) = ∀(x) ∨ ∀(y).
Dacă ∃ este un cuantificator existenţial pe A, atunci ∀(x) = ¬∃(¬x) defineşte

un cuantificator universal pe A; dacă ∀ este un cuantificator universal pe A, atunci
∃(x) = ¬∀(¬x) defineşte un cuantificator existenţial pe A.
Definiţie 5.5.6 O algebră Boole monadică este o structură (A, ∃), unde A este o
algebră Boole şi ∃ este un cuantificator existenţial pe A.
Considerăm algebra Lindenbaum-Tarski B şi o variabilă oarecare x ∈ V . Definim

operaţia unară ∃x : B −→ B prin:
def.
∃x (ϕ)
b = ∃xϕ,d pentru orice ϕ ∈ F orm(Lτ ).
Observaţie 5.5.7 Operaţia ∃x este bine definită:
` ϕ ↔ ψ =⇒ ` ∃xϕ ↔ ∃xψ.
Propoziţia 5.5.8 ∃x este un cuantificator existenţial pe B.
Demonstraţie. Cele trei relaţii:

· ∃x (0) = 0,
·ϕb ≤ ∃x (ϕ),
b
· ∃x ( ϕ b = ∃x (ϕ)
b ∧ ∃x (ψ)) b
b ∧ ∃x (ψ)
sunt echivalente cu :
· ` (ϕ ∧ ¬ϕ) ↔ ∃x(ϕ ∧ ¬ϕ), (putem lua pe ϕ = enunţ)
· ` ϕ → ∃xϕ,
· ` ∃x(ϕ ∧ ∃xψ) ↔ (∃xϕ ∧ ∃xψ. 2
Observaţie 5.5.9 Cuantificatorul universal ∀x asociat lui ∃x este:

def.
∀x (ϕ)
b = ∀xϕ.d
Definiţia cuantificatorului existenţial (respectiv universal) pe o algebră Boole

oarecare a fost obţinută ı̂n mod independent de A. Tarski şi de P. Halmos. Cele
trei axiome simple ce definesc cuantificatorul existenţial (respectiv universal) por-
nesc din analiza proprietăţilor operaţiilor unare ∃x (respectiv ∀x ) ale algebrei
Lindenbaum-Tarski B.
Acţiunea cuantificatorului existenţial asupra formulelor lui Lτ este reflectată
ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski B prin operaţiile unare (∃x )x∈V . Atunci, struc-
turile algebrice ale lui Lτ vor fi algebre Boole ı̂nzestrate cu familii de cuantificatori
existenţiali.
Definiţie 5.5.10 Fie I o mulţime nevidă. Se numeşte I-algebră Boole cilindrică o

structură
(A, (∃i )i∈I , E)
unde:
· A este o algebră Boole,
· ∃i este cuantificator existenţial pe A, pentru orice i ∈ I,
· E este o funcţie E : I 2 −→ A, numită egalitate pe A,
astfel ı̂ncât următoarele condiţii sunt ı̂ndeplinite:
(C1 ) ∃i ◦ ∃j = ∃j ◦ ∃i , pentru orice i, j ∈ I,

(C2 ) E(i, i) = 1, i ∈ I,
(C3 ) E(i, j) = ∃k [E(i, k) ∧ E(k, j)], pentru k 6= i, j din I,
(C4 ) ∃i [E(i, j) ∧ x] ∧ ∃i [E(i, j) ∧ ¬x] = 0, pentru i 6= j ı̂n I.
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 157
\
Exemplu 5.5.11 Fie E0 : V −→ B, dată de E0 (x, y) = (x = y), pentru orice
x, y ∈ V . Atunci,
(B, (∃x )x∈V , E0 )
este o V -algebră Boole cilindrică.
Noţiunea de I-algebră Boole cilindrică este generalizarea structurii din Exemplul

5.5.11. In interpretare, I reprezintă mulţimea variabilelor, (∃i )i∈I familia cuantifi-
catorilor existenţiali, iar E reflectă predicatul de egalitate.
Exemplul următor ı̂ndepartează noţiunea de algebră cilindrică de sintaxa lui

Lτ .
Exemplu 5.5.12 Fie X, I două mulţimi nevide şi F (X I , L2 ) mulţimea funcţiilor

p : X I −→ L2 .
Pentru i ∈ I şi p : X I −→ L2 , definim funcţia ∃i (p) : X I −→ L2 prin:
_
∃i (p)(x) = {p(y) | y ∈ X I , y |I\{i} = x |I\{i} }, pentru orice x ∈ X I .
In felul acesta, obţinem o funcţie ∃i : F (X I , L2 ) −→ F (X I , L2 ). ∃i este un cuan-

tificator existenţial pe algebra Boole F(X I , L2 ).
De asemenea, definim E0 (i, j) : X I −→ L2 prin:
½
1, dacă xi = xj ,
E0 (i, j)(x) =
0, dacă xi 6= xj .
Se obţine o funcţie E0 : I 2 −→ F (X I , L2 ) : (i, j) 7→ E0 (i, j).

Atunci,
(F(X I , L2 ), (∃i )i∈I , E0 )
este o I-algebră Boole cilindrică.
Observaţie 5.5.13 Algebrele cilindrice sunt structuri algebrice ce provin din sin-
taxa calculului cu predicate. Ele au fost definite şi studiate de A. Tarski, de elevii
săi L. Henkin şi J.D. Monk şi de numeroşi alţi cercetători [8]. Algebrele poliadice,
introduse de P. R. Halmos [5], constituie un al doilea tip de structuri algebrice
ce au ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lτ . Intre algebrele cilindrice
şi algebrele poliadice există o legatură puternică (vezi [3]), multe din proprietăţile
unora putând fi transferate celorlalte structuri. Cu toate acestea, teoriile lor s-au
dezvoltat separat şi, cel mai adesea, cu tehnici diferite.
5.6 Teorema de completitudine. Modele Henkin

Completitudinea calculului cu predicate apare ca problemă ı̂n monografia lui

Hilbert şi Ackermann din 1928 [9]. Prima demonstraţie a teoremei de completitu-
dine pentru calculul cu predicate a fost obţinută de Gödel ı̂n teza sa de doctorat din
1929 şi publicată apoi ı̂n [4]. Gödel a demonstrat ı̂ntâi completitudinea calculului
cu predicate fără egalitate, apoi a extins rezultatul şi pentru limbaje cu egali-
tate. Limbajele considerate de Gödel erau numărabile şi nu conţineau simboluri de
operaţii. In [4], este obţinută şi teorema de compacitate, ca un corolar al teoremei
de completitudine. Demonstraţia originară a teoremei de completitudine (bazată
pe aducerea enunţurilor la forma normală Skolem) are ı̂n prezent mai mult un in-
teres istoric. Teorema de completudine a lui Gödel stabileşte echivalenţa teoremelor
formale cu enunţurile universal adevărate. In lucrarea [6], Henkin demonstrează
(pentru limbaje de orice cardinal) următorul rezultat: orice teorie consistentă a
lui Lτ admite un model. O consecinţă imediată a sa este teorema de completitu-
dine extinsă, ce afirmă echivalenţa deducţiei formale ı̂n Lτ cu deducţia semantică.
Teorema de completitudine a lui Gödel este un caz particular al teoremei de com-
pletitudine extinsă.
In această secţiune, prezentăm ı̂n detaliu demonstraţia dată de Henkin pentru
teorema de completitudine extinsă. Metoda folosită de Henkin ı̂n demonstraţie
(cunoscută sub numele de metoda constantelor) este un instrument eficace pen-
tru construcţii de modele ale teoriilor consistente (vezi discuţia din [7]). Ea a fost
folosită apoi cu succes ı̂n demonstrarea unor teoreme de completitudine pentru alte
sisteme logice (intuiţionist, modal, temporal, etc.), ca şi a unor teoreme importante
ale teoriei modelelor (teorema de omitere a tipurilor, teoreme de interpolare de tip
Craig, teoreme ale celor doi cardinali, etc.) (vezi [1], [2], [10]).
Fie Lτ un limbaj de ordinul I. Prin definiţie, cardinalul lui Lτ este:
| Lτ |=| F orm(Lτ ) |=| Sent(Lτ ) | .
Observaţie 5.6.1 Presupunem că V este numărabilă şi că mulţimile de operaţii,
de relaţii şi de constante sunt cel mult numărabile. Atunci,
| Lτ |=| F orm(Lτ ) |=| Sent(Lτ ) |= ω,
unde ω este cardinalul mulţimilor numărabile. Spunem că Lτ este limbaj numărabil.
Fie C o mulţime de constante noi şi Lτ (C) limbajul obţinut din Lτ prin adăugarea
constantelor din C.
Observaţie 5.6.2 Dacă | Lτ |=| C |, atunci | Lτ (C) |=| Lτ |=| C |.
Lema 5.6.3 Fie ϕ(x) o formulă ı̂n Lτ , c o constantă din C şi ϕ(c) enunţul din
Lτ (C) obţinut prin ı̂nlocuirea lui x cu c. Atunci, pentru orice teorie T a lui Lτ ,
avem:
T ` ϕ(c) ı̂n Lτ (C) ⇐⇒ T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ .
Demonstraţie.
=⇒: Dacă α1 (c), . . . , αn (c) = ϕ(c) este o demonstraţie formală a lui ϕ(c) din T ı̂n
Lτ (C), atunci α1 (x), . . . , αn (x) este o demonstraţie formală a lui ϕ(x) din T ı̂n Lτ .
Atunci, T ` ϕ(x) ı̂n Lτ , deci T ` ∀xϕ(x).
⇐=: Dacă T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ , atunci T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ (C). Cum ` ∀ϕ(x) → ϕ(c),
rezultă T ` ϕ(c) ı̂n Lτ (C). 2
Lema 5.6.4 Dacă T este o teorie consistentă ı̂n Lτ , atunci T este consistentă şi
ı̂n Lτ (C).
Demonstraţie. Presupunem că T nu este consistentă ı̂n Lτ (C), deci există
ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Lτ (C), astfel ı̂ncât
T ` ϕ(c1 , . . . , cn ) ∧ ¬ϕ(c1 , . . . , cn ), c1 , . . . , cn ∈ C.
Conform Lemei 5.6.3,
T ` ∀x1 . . . ∀xn (ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ¬ϕ(x1 , . . . , xn )),
deci:
T ` ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ¬ϕ(x1 , . . . , xn ) ı̂n Lτ ,
ceea ce contrazice consistenţa lui T . 2
O teorie ı̂nchisă este formată numai din enunţuri.

In continuare, vom considera numai teorii ı̂nchise.
Definiţie 5.6.5 Fie T o teorie consistentă ı̂n Lτ (C). T se numeşte teorie Henkin,
dacă pentru orice formulă ϕ(x) a lui Lτ (C), cu cel mult o variabilă liberă x, există
c ∈ C, astfel ı̂ncât
T ` ∃xϕ(x) → ϕ(c).
Observaţie 5.6.6 Implicaţia
T ` ϕ(c) → ∃xϕ(x)
are loc ı̂ntotdeauna.
Pentru a da o interpretare noţiunii de teorie Henkin, vom gândi o formulă ϕ(x)
ca pe o ”ecuaţie” ı̂n x. Atunci, enunţul ∃xϕ(x) va semnifica existenţa ”soluţiilor”
lui ϕ(x), iar ϕ(c) va ı̂nsemna că ”c este o soluţie” a lui ϕ(x).
Atunci, condiţia T ` ∃xϕ(x) → ϕ(x) din definiţia teoriei Henkin se interpretează
astfel: dacă ı̂n ipotezele T ecuaţia ϕ(x) admite soluţie, atunci o soluţie a sa poate
fi aleasă din mulţimea C.
Lema 5.6.7 Fie Lτ un limbaj de ordinul I şi C o mulţime de constante, astfel
ı̂ncât | Lτ |=| C |. Dacă T este o teorie consistentă ı̂n Lτ , atunci există o teorie
Henkin T ı̂n Lτ (C), cu T ⊆ T .
Demonstraţie. Vom face demonstraţia numai pentru limbaje numărabile:
| LP C |=| C |=| Lτ (C) |= ω.
Fie C = (cn )n<ω o enumerare a lui C, cu n 6= m =⇒ cn 6= cm .

Fie (ϕn (xn ))n<ω o enumerare a formulelor lui Lτ (C) cu cel mult o variabilă
liberă. Construim prin inducţie:
· un şir de teorii (Tn )n<ω ale lui Lτ (C), cu T0 = T ,
· un şir de constante din C: (en )n<ω ,
cu proprietăţile:
(i) Tn este consistentă ı̂n Lτ (C),
(ii) Tn+1 = Tn ∪ {∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en )},
unde en este o constantă din C ce nu apare ı̂n Tn şi
½
variabila liberă a lui ϕn , dacă există,
xn =
orice variabilă, dacă ϕn nu are variabile libere.
Vom lua definiţia prin recurenţă a teoriilor Tn ca fiind dată de (ii). Rămâne să
arătăm că dacă Tn este consistentă, atunci şi Tn+1 este consistentă.
Presupunem prin absurd că teoria
Tn ∪ {∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en )}
este inconsistentă ı̂n Lτ (C), deci, aplicând Propoziţia 5.4.28, rezultă
Tn ` ¬(∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en )).
Atunci,
Tn ` ∃xn ϕn (xn ) ∧ ¬ϕn (en ),
deci Tn ` ∃xn ϕn (xn ) şi Tn ` ¬ϕn (en ).
Lema 5.6.3 implică Tn ` ∀xn ¬ϕn (xn ), deci Tn ` ¬∃xn ϕn (xn ): contradicţie cu
faptul că Tn este consistentă. S
Construcţia prin inducţie s-a terminat. Fie T = n<ω Tn . Se verifică uşor că T
este consistentă. Să arătăm că T este teorie Henkin.
Fie ϕ(x) ∈ Lτ (C) cu cel mult o variabilă liberă x, deci există n cu ϕ(x) =
ϕn (xn ):
∃xϕ(x) → ϕ(en ) = ∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en ) ∈ Tn+1 ⊆ T .
Atunci, T ` ∃xϕ(x) → ϕ(en ) şi T este o teorie Henkin. 2
Lema 5.6.8 Fie T ⊆ T 0 , T este teorie Henkin, T 0 este consistentă. Atunci T 0 este
teorie Henkin.
Demonstraţie. Direct din definiţie. 2
Fie C o mulţime de constante de acelaşi cardinal cu limbajul Lτ şi Lτ (C)

limbajul obţinut din Lτ prin adjuncţionarea constantelor din C.
Fixăm o teorie Henkin maximal consistentă ı̂n Lτ (C).

Pe mulţimea C, considerăm relaţia binară:
def.
c ≈ d ⇔ (c = d) ∈ Σ ⇔ Σ ` (c = d).
Lema 5.6.9 ≈ este o relaţie de echivalenţă.
Demonstraţie. Arătăm că relaţia ≈ este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.

· c ≈ c: Σ ` c = c.
· c ≈ d =⇒ d ≈ c:
Dacă c ≈ d, atunci Σ ` c = d. Deoarece ` c = d → d = c, se obţine Σ ` d = c,
deci d ≈ c.
· c ≈ d, d ≈ e =⇒ c ≈ e:
Intr-adevăr, (c ≈ d, d ≈ e) implică (Σ ` c = d, Σ ` d = e) implică Σ ` (c = d) ∧ (d
= e); dar avem şi ` [(c = d)∧(d = e)] → (c = e); rezultă Σ ` (c = e), deci c ≈ e. 2
Vom considera mulţimea cât A = C/ ≈; c≈ va fi clasa de echivalenţă a lui c ∈ C.
Lema 5.6.10 Fie t(x1 , . . . , xn ) un termen al lui Lτ şi c1 , . . . , cn ∈ C. Atunci,
` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x).
Demonstraţie. Fie ϕ(x) formulă din Lτ (C): t(c1 , . . . , cn ) = x.

` ϕ(t(c1 , . . . , cn )) → ∃xϕ(x)
` t(c1 , . . . , cn ) = t(c1 , . . . , cn ) → ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x)
` t(c1 , . . . , cn ) = t(c1 , . . . , cn )
` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x). 2
Lema 5.6.11 Fie t(x1 , . . . , xn ) un termen al lui Lτ şi c1 , . . . , cn ∈ C constante.

Atunci, există d ∈ C, astfel ı̂ncât:
Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = d.
Demonstraţie. Conform Lemei 5.6.10, ` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x).

Σ este o teorie Henkin, deci există d ∈ C astfel ı̂ncât:
Σ ` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x) → (t(c1 , . . . , cn ) = d).
Prin m.p., rezultă:
Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = d. 2
Vom organiza acum A ca o structură pentru Lτ .

Fie f un simbol de operaţie n-ară. Definim operaţia n-ară f A pe A astfel:
def.
f A (c≈ ≈
1 , . . . , cn ) = d
≈
⇔ Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = d.
Pentru orice c1 , . . . , cn ∈ C, există d ∈ C, astfel ı̂ncât Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = d

(conform Lemei 5.6.11). 2
Lema 5.6.12 f A este bine definită.
Demonstraţie. Trebuie să arătăm că:
(ci ≈ di , i = 1, . . . , n) şi c ≈ d) =⇒ (Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = c ⇔ Σ ` f (d1 , . . . , dn )

= d).
Anume vom arăta că:

(ci ≈ di , i = 1, . . . , n) şi (c ≈ d ) şi (Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = c) implică Σ `
f (d1 , . . . , dn ) = d.
Intr-adevăr,
(Σ ` ci = di , i = 1, . . . , n) şi (Σ ` (c = d)) şi (Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = c) implică:
Vn
Σ ` (f (c1 , . . . , cn ) = c) ∧ i=1 (ci = di ) ∧ (c = d).
Dar,
Vn
` (f (c1 , . . . , cn ) = c) ∧ i=1 (ci = di ) ∧ (c = d) → (f (d1 , . . . , dn ) = d),
deci, prin m.p., rezultă
Σ ` f (d1 , . . . , dn ) = d. 2
Fie R un simbol de relaţie n-ară. Definim relaţia n-ară RA pe A astfel:

def.
RA = {(c≈ ≈
1 , . . . , cn ) | Σ ` R(c1 , . . . , cn )}.
Lema 5.6.13 RA este bine definită.
Trebuie să arătăm că:
ci ≈ di , i = 1, . . . , n =⇒ (R(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ ⇔ R(d1 , . . . , dn ) ∈ Σ).
Anume vom arăta că: Vn

(Σ ` ci = di , i = 1, . . . , n şi Σ ` R(c1 , . . . , cn )) implică Σ ` R(c1 , . . . , cn ) ∧ i=1 (ci
= di ).
Dar,
Vn
R(c1 , . . . , cn ) ∧ i=1 (ci = di ) → R(d1 , . . . , dn ),
de unde, prin m.p., rezultă
` R(d1 , . . . , dn ).
Fie d o constantă a lui Lτ . Conform Lemei 5.6.11, există c ∈ C, cu Σ ` d = c.

Definim
def.
dA = c≈ ⇔ (d = c) ∈ Σ.
Lema 5.6.14 Definiţia lui dA este corectă.
Demonstraţie. Dacă c1 , c2 ∈ C, Σ ` d = c1 , Σ ` d = c2 , atunci Σ ` (d = c1 ) ∧ (d

= c2 ). Cum
` (d = c1 ) ∧ (d = c2 ) → (c1 = c2 ), rezultă Σ ` (c1 = c2 ), deci c≈ ≈
1 = c2 . 2
Dacă c ∈ C, atunci punem cA = c≈ .

In acest fel, am obţinut o structură A a limbajului Lτ (C).
Lema 5.6.15 Dacă t(x1 , . . . , xn ) este un termen şi c, c1 , . . . , cn ∈ C, atunci:
tA (c≈ ≈ ≈
1 , . . . , cn ) = c ⇐⇒ Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = c.
Demonstraţie. Prin inducţie, dupa modul de formare a termenului t.

Tratăm numai pasul inducţiei.
Fie t = f (t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )) şi presupunem că echivalenţa are
loc pentru termenii t1 , . . . , tm . Conform Lemei 5.6.11, există d1 , . . . , dm ∈ C, Σ `
ti (c1 , . . . , cn ) = di , pentru i = 1, . . . , m. Din ipoteza inducţiei,
tA ≈ ≈ ≈
i (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, . . . , m.
Atunci,
tA (c≈ ≈
1 , . . . , cn ) = c
≈
⇐⇒ f A (tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c
≈
A ≈ ≈ ≈
⇐⇒ f (d1 , . . . , dm ) = c
⇐⇒ Σ ` (d1 , . . . , dm ) = c (conform definiţiei lui f A )
⇐⇒ Σ ` f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c (α)
⇐⇒ Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = c,
unde (α) rezultă astfel:
Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, . . . , m implică echivalenţa următoare
Σ ` f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c ⇐⇒ Σ ` f (d1 , . . . , dm ) = c. 2
Lema 5.6.16 Pentru orice formulă ϕ(x1 , . . . , xn ) ∈ L şi pentru orice c1 , . . . , cn ∈

C, avem:
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ ⇐⇒ Σ ` ϕ(c1 , . . . , cn ).
Demonstraţie. După modul de formare a formulei ϕ.
· ϕ este de forma t1 (x1 , . . . , xn ) = t2 (x1 , . . . , xn ):

Conform Lemei 5.6.11, există di ∈ C, cu Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, 2. Aplicând
Lema 5.6.15, obţinem:
d≈ A ≈ ≈
i = ti (c1 , . . . , cn ), i = 1, 2.
In acest caz,
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ) = t2 (c1 , . . . , cn )
≈ ≈
⇐⇒ d1 = d2
⇐⇒ Σ ` d1 = d2
⇐⇒ Σ ` t1 (c1 , . . . , cn ) = t2 (c1 , . . . , cn ).
Ultima echivalenţă rezultă din Σ ` di = ti (c1 , . . . , cn ), i = 1, 2 şi din axiomele
egalităţii.
· ϕ este de forma R(t1 , . . . , tm ), cu ti = ti (x1 , . . . , xn ), i = 1, . . . , m:

Conform Lemei 5.6.11, există d1 , . . . , dm ∈ C, cu
(*) Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , 1 = 1, . . . , m.
Aplicând Lemma 5.6.15, obţinem:

d≈ A ≈ ≈
i = ti (c1 , . . . , cn ), i = 1, . . . , m.
Atunci,
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ (tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) ∈ R
A
≈ ≈ A
⇐⇒ (d1 , . . . , dm ) ∈ R
⇐⇒ R(d1 , . . . , dm ) ∈ Σ (conform definiţiei lui RA )
⇐⇒ R(t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) ∈ Σ conform (*)
⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
· ϕ este de forma ¬ψ(x1 , . . . , xn ):
Ipoteza inductiei este:
A |= ψ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
Atunci,
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ A 6|= ψ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ]
⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) 6∈ Σ
⇐⇒ ¬ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ (Σ este maximal consistentă)
⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
· ϕ este de forma ψ1 ∨ ψ2 : exerciţiu !
· ϕ(x1 , . . . , xn ) este ∃xψ(x, x1 , . . . , xn ):
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ există c≈ ∈ A, A |= ψ[c≈ , c≈ ≈
1 , . . . , cn ]
⇐⇒ există c ∈ C, ψ(c, c1 , . . . , cn ) ∈ Σ (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ Σ ` ∃xψ(x, c1 , . . . , cn ) (Σ este teorie Henkin)
⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
2
Observaţie 5.6.17 Conform Propoziţiei 5.6.16, pentru orice enunţ ϕ ∈ Lτ (C),
are loc echivalenţa
A |= ϕ ⇐⇒ ϕ ∈ Σ,
de unde rezultă
A |= Σ.
A se numeşte modelul Henkin asociat teoriei Σ. Il vom mai nota şi AΣ .
Teorema 5.6.18 Dacă T este o teorie consistentă, atunci ea admite un model.
Demonstraţie. Fie T o teorie consistentă a lui Lτ . Fie C o mulţime de constante

noi, cu | C |=| Lτ |. Conform Lemei 5.6.7, există o teorie Henkin T , astfel ı̂ncât
T ⊆ T . Fie Σ o teorie maximal consistentă a lui Lτ (C), cu T ⊆ Σ. Σ este o teorie
Henkin (conform Lemei 5.6.8).
Considerăm modelul Henkin A, asociat lui Σ. Conform Propoziţiei 5.6.16, pen-
tru orice formulă ϕ(x1 , . . . , xn ) ∈ L şi c1 , . . . , cn ∈ C:
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
Cum T ⊆ Σ, rezultă de aici că A |= T . 2

Teorema 5.6.18 este valabilă pentru limbaje de orice cardinal infinit. Cu excepţia
Lemei 5.6.7, toţi paşii necesari obţinerii Teoremei 5.6.18 au fost demonstraţi ı̂n cazul
general. Lema 5.6.7 a fost demonstrată numai pentru limbaje numărabile, pentru
a evita folosirea inducţiei transfinite.
Teorema 5.6.19 (Teorema de completitudine extinsă)
Fie Σ o teorie şi ϕ o formulă a lui Lτ . Atunci,
Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ |= ϕ.
Demonstraţie.
=⇒: Prin inducţie, ı̂n raport cu definiţia noţiunii ”Σ ` ϕ”.
⇐=: Presupunem Σ 6` ϕ, deci Σ ∪ {¬ϕ} este consistentă. Fie A |= Σ ∪ {¬ϕ};
atunci, A |= Σ şi A 6|= ϕ. Rezultă Σ 6|= ϕ. 2
Corolar 5.6.20 (Teorema de completitudine)

Pentru orice formulă ϕ a lui Lτ , are loc echivalenţa următoare:
` ϕ ⇐⇒ |= ϕ.
Demonstraţie. Luăm Σ = ∅. 2
Observaţie 5.6.21 Se verifică uşor că reciproca Teoremei 5.6.18 este adevărată:
dacă o teorie admite un model, atunci ea este consistentă.
Observaţie 5.6.22 Dacă Σ este o teorie Henkin şi AΣ este modelul său Henkin,
atunci
| AΣ |≤| C |=| Lτ (C) |=| Lτ | .
Corolar 5.6.23 (Teorema Lövenheim-Skolem) Orice teorie consistentă T ı̂ntr-un

limbaj numărabil admite un model cel mult numărabil.
Demonstraţie. Din Teorema 5.6.18 şi din observaţia precedentă. 2
Corolar 5.6.24 (Teorema de compacitate)

O teorie T admite un model dacă şi numai dacă orice parte finită a sa admite
un model.
Demonstraţie. Se aplică Teorema 5.6.18, plus observatia: T este consistentă dacă

şi numai dacă orice parte finită a sa este consistentă. 2
Corolar 5.6.25 Dacă T are modele finite suficient de mari, atunci T admite un
model infinit.
Demonstraţie. Fie C = {cn | n < ω} o mulţime numarabilă de constante noi.

Considerăm teoria lui Lτ (C):
Σ = T ∪ {¬(cn = cm ) | n < m < ω}.
Orice submulţime finită Σ0 a lui Σ are un număr finit de constante din C; fie
ele continute ı̂n {c0 , . . . , cm }. Fie A0 |= T cu | A0 |≥ m + 1. Atunci, există
a0 , . . . , am ∈ A0 , distincte, deci (A0 , a0 , . . . , am ) |= Σ0 . Punând am+1 , am+2 , . . .
arbitrare, este evident că
(A0 , a0 , . . . , am , am+1 , . . .) |= Σ0 .
Conform Teoremei de compacitate, Σ admite un model
(B, b0 , . . . , bm , . . .) |= Σ,
cu (bm ) distincte două câte două.

Deci, B |= T şi | B |≥ ω. 2
Observaţie 5.6.26 Teorema de completitudine extinsă (Teorema 5.6.19) a fost

demonstrată pe baza Teoremei 5.6.18, iar Teorema de completitudine a rezultat ca
un caz particular al Teoremei 5.6.19. La rândul ei, Teorema 5.6.18 poate fi obţinută
din Teorema de completitudine.
5.7. CUM SE STABILEŞTE DACĂ O FORMULĂ ESTE TEOREMĂ FORMALĂ167
Pentru a proba această afirmaţie, să considerăm un enunţ ϕ al unei teorii consis-
tente T . Atunci, {ϕ} este o mulţime consistentă, deci, aplicând Propoziţia 5.4.28,
6` ¬ϕ. Conform Teoremei de completitudine, 6|= ¬ϕ, deci există o structură A astfel
ı̂ncât A 6|= ¬ϕ. Rezultă A |= ϕ pentru orice ϕ ∈ T , deci A |= T .
In demonstraţia celor trei rezultate (Teorema 5.6.18, Teorema 5.6.19 şi Coro-
larul 5.6.20) a fost invocată axioma alegerii (ı̂n forma sa echivalentă, cunoscută
sub numele de axioma lui Zorn). Intr-o axiomatizare a teoriei mulţimilor (de ex-
emplu, Zermelo-Fraenkel) fără axioma alegerii, aceste trei rezultate devin enunţuri
echivalente logic.
5.7 Cum se stabileşte dacă o formulă este teoremă

formală
Există trei moduri ı̂n care putem stabili că o formulă este teoremă formală:
· pe cale sintactică: construind o demonstraţie formală a formulei;
· pe cale algebrică: prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski;
· pe cale semantică: calculând kϕk ı̂ntr-o structură A oarecare.
Vom exemplifica pe câteva cazuri:
1. Care din următoarele enunţuri este teoremă formală ?

(a) ∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y),
(b) ∀y∃xϕ(x, y) → ∃x∀yϕ(x, y).
Soluţie: Vom arăta că (a) este o teoremă formală.

· sintactic:
` ∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y) axioma
` ∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y) (Exerciţiul 5.2.25(2))
` ∀y[∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y)] G.
` ∀y[∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y)] →
[∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)] axioma
` ∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y) m.p..
· algebric:
p(∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)) = p(∃x∀yϕ(x, y)) → p(∀y∃xϕ(x, y)) =
W V V W
[ u∈V v∈V p(ϕ(u, v))] → [ w∈V z∈V p(ϕ(w, z))] =
V V V W
u [( v p(ϕ(u, v))) → w z p(ϕ(w, z))] =
V V V W
u w [( v p(ϕ(u, v))) → ( z p(ϕ(w, z))] =
V V W
u,w [(¬ v p(ϕ(u, v))) ∨ z p(ϕ(w, z))] =
V W W
u,w [ v ¬p(ϕ(u, v)) ∨ z p(ϕ(w, z))] =
V W
u,w v,z [¬p(ϕ(u, v)) ∨ p(ϕ(w, z))] = 1,
W
deoarece v,z [¬p(ϕ(u, v)) ∨ p(ϕ(w, z))] = 1.
· semantic:
Fie A o structură ı̂n care calculăm k · k.
k∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)k = k∃x∀yϕ(x, y)k → k∀y∃xϕ(x, y)k = 1
⇐⇒
k∃x∀yϕ(x, y)k ≤ k∀y∃xϕ(x, y)k
⇐⇒
W V V W
a∈A b∈A kϕ(a, b)k ≤ d∈A c∈A kϕ(c, d)k
⇐⇒
V W
b∈A kϕ(a, b)k ≤ c∈A kϕ(c, d)k, pentru orice a, d ∈ A.
Ultima inegalitate este evidentă.
Soluţie: Vom arăta că (b) nu este teoremă formală.

Fie Lτ limbajul egalităţii, A structura: A = {α, β}, cu α 6= β şi ϕ(x, y) formula:
x = y. Atunci, V W
k∀y∃x(x = y)k = b∈A a∈A ka = bk =
(kα = αk ∨ kα = βk) ∧ (kβ = αk ∨ kβ = βk) = (1 ∨ 0) ∧ (0 ∨ 1) = 1.

W V
k∃x∀y(x = y)k = a∈A b∈A ka = bk =
(kα = αk ∧ kα = βk) ∨ (kβ = αk ∧ kβ = βk) = (1 ∧ 0) ∨ (0 ∧ 1) = 0.

Atunci,
k∀y∃xϕ(x, y) → ∃x∀yϕ(x, y)k = k∀y∃x(x = y)k → k∃x∀y(x = y)k = 1 → 0 = 0.
Rezultă că (b) nu este teoremă formală.
2. Care din următoarele enunţuri este teoremă formală ?

(a) ∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z),
(b) ∀y∀z∃xϕ(x, y, z) → ∀z∃x∀yϕ(x, y, z).
Soluţie: Demonstrăm că (a) este teoremă formală.
· sintactic:
5.7. CUM SE STABILEŞTE DACĂ O FORMULĂ ESTE TEOREMĂ FORMALĂ169
` ∀yϕ(x, y, z) → ϕ(x, y, z) axioma

` ∃x∀yϕ(x, y, z) → ∃xϕ(x, y, z) (Exerciţiul 5.2.25(2))
` ∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z) (Exerciţiul 5.2.25(1))
` ∀y[∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z)] G.
` ∀y[∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z)] →
[∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z)] axioma
` ∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z) m.p..
· algebric:
p(∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z)) =
p(∀z∃x∀yϕ(x,
V W V y, z)) → p(∀y∀z∃xϕ(x,
V V W y, z)) =
0 0
[V w u V v p(ϕ(u,
W V v, w))] → [ v 0
W u0 p(ϕ(u
w 0 , v , w0 ))] =
0 0 0
v 0 ,w0 [( w u v p(ϕ(u, v, w)) → u0 p(ϕ(u , v , w ))] = . . . = 1.
· semantic:
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k =
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k → k∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k =
V W V V V W
( c∈A a∈A b∈A kϕ(a, b, c)k → ( b0 ∈A c0 ∈A a0 ∈A kϕ(a0 , b0 , c0 )k).
Trebuie
V W Vsă aratăm că: V V W 0 0 0
c a b kϕ(a, b, c)k ≤ b0 c0 a0 kϕ(a , b , c )k,
ceea ce este echivalent cu

V W V W
c a b kϕ(a, b, c)k ≤ a0 kϕ(a0 , b0 , c0 )k, pentru orice b0 , c0 ∈ A.
Această ultimă inegalitate este uşor de probat.
Soluţie: Demonstrăm că (b) nu este teoremă formală.

Considerăm un limbaj cu un singur predicat n-ar, +, unde ϕ(x, y, z) este x + y =
z şi A = (N, +). Atunci,
k∀y∀z∃xϕ(x, y, z) → ∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k =

k∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k → k∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k.
Dar, V W
k∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k = n,p∈N m∈N km + p = nk = 1 şi
V W V
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k = p n m km + p = nk.
Facem p = 0 şi calculăm termenul corespunzător din intersecţia ”după p”:
W V W V
n mkm + 0 = nk = Vn m km = nk = 0,
deoarece pentru orice n, m km = nk = 0.
Prin urmare, 1 → 0 = 0, deci (b) nu este teoremă formală.
Exerciţiu 5.7.1 Fie Q1 , Q2 , Q3 ∈ {∃, ∀} şi τ o permutare a {1, 2, 3}. Să se

determine care din enunţurile:
Q1 x Q2 y Q3 z ϕ(x, y, z) → Qτ (1) x Qτ (2) y Qτ (3) z ϕ(x, y, z)

este teorema formală.
Bibliography
[1] J. Barwise (Editor), Handbook of Mathematical logic, North-Holland, 1977.

[2] C.C. Chang, H.J. Keisler, Model Theory (editia a treia), 1990.
[3] B.A. Galler, Cylindric and polyadic algebras, Proc. Amer. Math. Soc., 8,
1959, 176-183.
[4] K. Gödel, Die Vollstandigkeit der Axiome des logish Functionenkalkuls,
Monat. fur Mathematik und Physik, 37, 1930, 349-330.
[5] P.R. Halmos, Algebraic logic, Chelsea Publ. Comp., New York, 1962.
[6] L. Henkin, The Completeness of First-order Functional Calculus, J. Symb.
Logic, 14, 1949, 159-166.
[7] L. Henkin, The Discovery of My Completeness Proofs, Bull. Symb. Logic,
vol.2, no. 2, 1996, 127-158.
[8] L. Henkin, J.D. Monk, A. Tarski, Cylindric Algebras, I, II, North-Holland,
1971, 1985.
[9] D. Hilbert, W. Ackermann, Grundzugen der theoretischen Logik, Heidelberg,
Springer-Verlag, 1928.
[10] J.D. Monk, Mathematical Logic, Springer-Verlag, 1978.
171
Index
Σ-demonstraţie formală, 146 regulile de deducţie ale calculului cu pred-

ϕ se deduce (sintactic) din ipotezele Σ, icate, 139
145
tA (s), 123 teoremă formală, 139
ı̂nchiderea universală, 146 teorie, 127
teorie ı̂nchisă, 155
variabilă legată, 121 teorie a lui Lτ , 150
teorie Henkin, 155
algebra Boole monadică, 151
algebra Lindenbaum-Tarski, 149 variabilă liberă, 121
algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei Σ,
150
axiomele calculului cu predicate, 138
cuantificator existenţial, 151

cuatificator universal, 151
deducţie semantică, 131

demonstraţie formală, 139
enunţ, 121
enunţ universal adevărat, 129
evaluare (interpretare), 123
formulă universal adevărată, 129
I-algebră Boole cilindrică, 152

interpretare(evaluare), 123
limbaj numărabil, 154
model Henkin asociat teoriei Σ, 161

mulţime consistentă de formule, 147
mulţime inconsistentă de formule, 147
mulţime maximal consistentă, 147
proprietati de ordinul I, 122
172
List of Figures
1.1 Diagrama Hasse a mulţimii ordonate (A, R) . . . . . . . . . . . . . . 11

1.2 Exemple de mulţimi ordonate cu prim şi/sau ultim element . . . . . 13
1.3 Mulţime ordonată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4 Laticile liniar ordonate L2 şi L3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.5 Laticea liniară L4 şi laticea neliniară L2×2 . . . . . . . . . . . . . . 19
1.6 Laticile generate de 5 elemente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.7 Mulţimi ordonate care nu sunt latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.8 Latici distributive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.9 Algebra Boole L2×2 (rombul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.10 Algebra Boole L2×2×2 (cubul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
173

Limbă

Logica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Logica

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Logica matematica

George Georgescu1 , Afrodita Iorgulescu2

September 13, 2009

p`q (q se deduce din p conform unor reguli prestabilite)

şi al relatiei de implicare semantică (reala):

p |= q (dacă p este adevărată, atunci q este adevărată).

Bucuresti, Septembrie 2008 Autorii

2 Calculul propoziţiilor (Prez. neformalizată) 55

3 Calculul predicatelor (Prez. neformalizată) 67

4 Sistemul formal al calculului propoziţional (L) 77

5 Sistemul formal al calculului cu predicate 119

Teoria algebrelor Boole s-a nascut ca urmare a descoperirii analogiei perfecte

1.1 Mulţimi (pre)ordonate

O relaţie binară R pe A se numeşte relaţie de preordine dacă verifică (O1 ) şi

1.1.1 Principiul dualităţii. Diagrama Hasse

Principiul dualităţii pentru mulţimi (pre)ordonate este următorul:

Diagrama Hasse este utilă pentru recunoaşterea proprietăţilor relaţiei binare.

Exemplu de diagramă Hasse.

Figure 1.1: Diagrama Hasse a mulţimii ordonate (A, R)

Convenţie. O relaţie de (pre)ordine arbitrară pe o mulţime A va fi notată de

1.1.2 Reprezentarea unei relaţii binare pe o mulţime finită

De exemplu, relaţia R, definită mai sus pe mulţimea A = {a, b, c, d}, are

Condiţiile (O1 ) - (O4 ) din Definiţiile 1, verificate de o relaţie binară R pe o

1.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), infimum

Fie (A, ≤), (B, ≤) două mulţimi ordonate. O funcţie f : A → B se numeşte

Definiţii 1.1.5 Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată.

Exemplu 1.1.6 Considerăm mulţimea ordonată (A = {a, b, c, d, e, f }, ≤) din Figura

Figure 1.3: Mulţime ordonată

Atât mulţimea minoranţilor, cât şi mulţimea majoranţilor, pot fi vide.

Definiţie 1.1.7 Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată.

Echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A, indexată de I (I o

Dual, avem următoarea definiţie a supremumului:

Definiţie 1.1.8 Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată.

Fie (A, ≤) o mulţime ordonată. Un element maximal (minimal) este un element

Propoziţia 1.2.5 Intr-o latice Dedekind L, următoarele afirmaţii sunt echivalente:

Echivalenţa demonstrată ne permite să definim următoarea relaţie binară pe o

unde pentru orice x, y ∈ L,

Atunci structura Φ(L) este o latice Dedekind.

unde pentru orice x, y ∈ L,

(1.3) x≤y dacă şi numai dacă x ∨ y = y.

(1.4) inf(x, y) = x ∧ y, sup(x, y) = x ∨ y.

(2) Cele două aplicaţii, Φ şi Ψ, sunt inverse una alteia.

(ii) Fie Z ∈ L astfel ı̂ncât x, y ≤ Z, adică x ∨ Z = Z şi y ∨ Z = Z, conform (1.3);

(1.5) x≤y dacă şi numai dacă x ∧ y = x,

conform Propoziţiei 1.2.5.

Orice latice finită este completă.

Principiul dualităţii pentru latici rezultă din principiul dualităţii pentru

Diagrama Hasse a unei lattici

Figure 1.4: Laticile liniar ordonate L2 şi L3

2) Mulţimea cu 4 elemente L = {0, a, b, 1} generează următoarele două latici:

Figure 1.5: Laticea liniară L4 şi laticea neliniară L2×2

sau, echivalent, cu operaţiile ∧, ∨ definite astfel:

3) Mulţimea cu 5 elemente L = {0, a, b, c, 1} generează cele 5 latici din Figura

Exemple 1.2.9 (Exemple de latici nemărginite)

L5 L2,2×2 L2×2,2 L¦ Lpentagon

Figure 1.6: Laticile generate de 5 elemente

Exemple 1.2.10 (Exemple de mulţimi ordonate care nu sunt latici).

L60,1 L51 L50

Figure 1.7: Mulţimi ordonate care nu sunt latici

1.2.3 Latici distributive. Latici mărginite complementate

Propoziţia 1.2.13 Intr-o latice L cu 0 şi 1 următoarele afirmaţii sunt echivalente,